Funcțiile managementului sunt componentele majore ale 

managementului,
activitățile foarte importante care compun procesul de management.
Indiferent de domeniul în care activează, managerul trebuie să stabiliească
obiective, să selecteze modalități de atingere a acestora, să caute resursele
necesare, să selecteze și să pregătească personalul, să formeze echipe de lucru cu
anumite competențe, să elaboreze mecanisme pentru monitorizarea și
coordonarea activităților, să evalueze rezultatele și să procedeze la schimbările
necesare în anumite momente. Marea valoare a activităților manageriale poate fi
sintetizată în cinci categorii importante ce se constituie în funcții ale
managementului.
Funcțiile managementului sunt următoarele:
1. Previziune -planificare
2. Organizare
3. Coordonare
4. Antrenare-motivare
5. Control-evaluare
Previziunea – planificarea reprezintă procesul în care se stabilesc
scopurile organizației și se iau decizii asupra metodelor care trebuie urmate în
vederea realizării acestora. În acest proces managerii reazlizează o serie de
sarcini, cum ar fi colectarea datelor, identificarea resurselor umane și materiale,
evaluarea situațiilor problemă, stabilirea scopurilor, dezvoltarea obiectivelor,
politicilor și standardelor, dezvoltarea planurilor de acțiune, stabilirea planului
de acțiune și comunicarea cu toți membrii organizației.
Această funcțiile răspunde la întrebările: „Ce se poate?” și „Ce trebuie să
realizăm în cadrul unei organizații?” Prevederea înseamnă a pregăti viitorul,
considerând că cel mai eficace instrument în această acțiune este planul.
Organizarea reprezintă un proces complex, dinamic și flexibil de
selectare și grupare a activităților pentru atingerea obiectivelor comune,
repartizarea responsabilităților de conducere pe compartimente, sectoare și
departamente, investirea cu autoritatea necesară a persoanelor care au primit
funcții de conducere și stabilirea liniilor de autoritate în cadrul organizației, dar
și stabilirea unor mijloace de comunicare prin care să se asigure coerența și
eficiența intervenției și a activităților.
Această funcție răspunde la întrebările „Cine?” și „Cum?” contribuie la
realizarea obiectivelor planificate ale organizației?
Coordonarea reprezintă ansamblul acțiunilor prin care managerul
coordonează acțiunile colective și individuale din cadrul organizației prin
combinarea optimă a acestora pentru a se desfășura în condiții eficiente și într-
un mediu care se află într-o continuă schimbare. Funcția de coordonare
presupune respectarea cerințelor care se referă la utilizarea eficientă a sistemului
de comunicații, existența unor programe de acțiune clare, eșalonarea rațională a
deciziilor la nivel de conducere în organizație, practicarea largă a delegărilor de
autoritate, informarea reciprocă și operativă a memebrilor din conducere dar și
a celor de execuție în ceea ce privește desfășurarea acțiunilor.
Funcția de coordonare este necesară datorită:
- Influențelor la care este suusă organizația, atât din interior cât și din
exterior;
- Modificările însemnate impuse de progresul tehnic din diferite domenii de
activitate;
- Apariția unor activități noi, neanticipate în perioada stabilirii planurilor și
a programelor;
- O atitudine nouă a membrilor organizației;
Antrenarea reprezintă ansamblul de decizii prin care se determină
participarea angajaților la acțiunile stabilite pentru tealizarea obiectivelor, luând
în considerare facotizii care îi motivează. Antrenarea presupune stabilirea de
către manager a funcției fiecărui angajat, evaluarea capacităților acestuia și a
concordanței lor cu sarcinile trasate, folosirea corespunzătoare a pârghiilor
motivării materiale și morale a angajaților.
Această funcție răspunde la întrebările „De ce muncesc oamenii?” și
„Cum pot fi ei stimulați să lucreze mai bine?”.
Pentru a se asigura eficacitatea funcției de antrenare, procesul motivării
trebuie să îndeplinească mai multe condiții:
- Să fie complex, în sensl utilizării combinate a stimulentelor materiale și
morale;
- Să fie diferențiat în funcție de particularitățile fiecărui angajat din
organizație;
- Să fie gradual, ceea ce înseamnă o satisfacere succesivă a nevoilor, în
relație directă cu aportul pe care angajatul îl aduce la realizarea
obiectivelor organizației;
Evaluare - control este ultimul proces și presupune verificarea completă a
modului în care se desfășoară activitățile în comparație cu obiectivele
planificate. Această funcție răspunde la întrebările: „Care sunt rezultatele
activității depuse?”, „Ce s-a obținut sau realizat?” și ”Cum au fost îndeplinite
obiectivele planificate?”.
 În urma evaluării se decide viitorul organizații, continuarea sau
suspendarea, etc. Se prezintă un plan pentru a se determina gradul în care au fost
îndeplinite obiectivele și metodele planificate. Există trei faze ale evaluării:
- Evauarea inițială, pentru determinarea nivelului inițial, adică baza de
pornire;
- Evaluarea formativă, pentru a se idetifica dacă obiectivele și metodele sunt
adecvate sau daca este nevoie de anumite recomandări de îmbunătățire;
- Evaluarea finală pentru a determina dacă au fost îndeplinite obiectivele;
Managementul pune în fața controlului și anumite cerințe, cele mai
importante fiind următoarele:
- Existența unui sistem informațional, în care funcționarea feed-backului să
permită obținerea informațiilor necesare deciziilor impuse de apariția
abaterilor;
- Instituirea de către manager a controlului permanent în compartimentul pe
care îl conduce;
- Practicarea autocontrolului de către fiecare manager;
- Asigurarea unui control flexibil și ușor de adaptat la modificările de ordin
tehnic, economic sau social, care apar în organizație sau în afara acesteia;
- Efectuarea controlului corectiv cât și a controlului preventiv;