CAP.1.

CONCEPTUL DE MANAGEMENT FINANCIAR

1.1. Introducere
1.2. Conţinutul managementului financiar
1.3. Locul şi rolul managementului financiar în activitatea financiară a agenţilor economici
1.4. Identificarea actului financiar
1.1. INTRODUCERE
Managementul este unul din factorii esentiali care explica de ce o firma este bogata sau saraca.
Managementul este o arta, pentru ca pune in valoare talentele oamenilor, constituiti ca o retea,
care lucreaza impreuna pentru a atinge obiectivele stabilite.
Firma isi organizeaza si conduce activitatea avand in vedere ca managementul va trebui sa
justifice rezultatele in fata proprietarilor companiei, la finalul perioadei.
A. Managementul firmei in Romania
Firmele trebuie sa faca fata unui efort considerabil de adaptare la conditiile noi ale pietei, ceea ce
inseamna un raspuns la intrebarile:
 cum poate firma sa lucreze eficient ?
 cum poate firma sa fie competitiva pe piata ?
Activitatea firmelor:
 se desfasoara intr-un mediu economic de risc si incertitudine,
 firmele nu-si mai pot programa activitatea in conditii de certitudine deplina;
 activitatea este influentata de o multime de factori greu de gestionat:
 stocurile de materii prime si materiale presupun imobilizari mari de fonduri si o
atenta planificare a utilizarii lor;
 calitatea personalului si a activelor si gradul de punere in valoare al acestora
dicteaza performantele manageriale;
 managementul trebuie sa gaseasca resurse financiare pentru promovarea cercetarii;
 asistam la a treia dimensiune a dezvoltarii sociale, dezvoltarea informationala,
care presupune o modificare rationala si radicala a comportamentului;
 are loc restructurarea intregii activitatii economice, respectiv trecerea de la
organizarea piramidala la organizarea orizontala;
 are loc globalizarea intregii activitatii economice, sociale politice, elementele
sistemului global se interconditioneaza puternic.
Cerinte la care trebuie sa raspunda managementul firmei:
 firma si oamenii pot fi apreciati in raport cu valoarea adaugata realizata;
 obiectivele firmei sunt cuantificate sub forma indicatorilor de performanta:
- productivitatea muncii;
- productivitatea investitiilor,
- profitul net,
- dividendul pe actiune etc;
B. Conceptul de managementul firmei
Definitie:
 reprezinta un ansamblu de principii, metode, tehnici, instrumente si actiuni prin
intermediul carora se fundamenteaza deciziile financiare, in contextul realizarii
unor obiective organizationale, formulate printr-o strategie de firma.
Obiective :
 asigurarea eficientei constituirii si utilizarii capitalului,
 realizarea supportului financiar privind maximizarea valorii de piata a firmei
si cresterea averii acesteia.

1
 Managementul firmei vizeaza toate componentele patrimoniului de care dispune o firma, avand
ca scop optimizarea utilizarii lor.
Pentru a realiza aceasta sarcina managementul firmei dispune de mai multe functii:
 functia de previziune;
 functia de organizare;
 functia de coordonare;
 functia de antrenare;
 functia de evaluare si control.
Functia de previziune
 semnifica prefigurarea viitorului firmei, pornind de la situatia actuala, firma va fi mai putin
amenintata de riscuri daca este pregatita corespunzator;
 implica mijloace si metode de realizare ale functiei in orizontul de timp alocat:
 previziune pe termen scurt - programe ;
 previziune pe termen mediu - planuri;
 previziune pe termen lung - prognoze.
Functia de organizare
- semnifica asezarea tuturor componentelor firmei intr-un anumit cadru, ce implica mai multe
segmente de organizare:
 organizarea structurala :
 impartirea firmei pe structuri organizatorice:
 fabrici, sectii, servicii, compartimente, locuri de munca etc;
 modalitati de organizare:
 de tip ierarhic,
 de tip functional,
 de tip stat major,
 mixta;
 organizarea functionala :
 impartirea firmei pe functiile ei principale:
 planificare,
 productie,
 comerciala,
 financiara , personal etc.
- Organizarea tip ierarhic – prezinta ierarhia firmei:
- adunarea generala, consiliul de administratie, director general, directori executivi,
servicii, salariati etc.
Avantaj: asigura ordine.
Dezavantaj: lungeste procesul de decizie.
- Organizarea tip functional – prezinta functiile firmei:
- Departament Productie, Departament programare, Departament personal etc.
Avantaj: introduc in sistemul de organizare performantele profesionale.
Dezavantaj: complica responsabilitatile in mod birocratic.
- Organizarea tip de stat major – avizul executiei este dat intotdeauna de o singura
persoana, de obicei directorul, care joaca rolul de stat major.
Avantaj: procesul de decizie este scurt, avizul cel mai competent.
Dezavantaj; directorul este superocupat si poarta intreaga responsabilitate.
- Organizarea mixta – un melanj intre cele de mai sus.
Functia de coordonare
 unirea eforturilor pe o directie comuna:

2
  necesita obiective clare;
 cuantificarea trebuie facuta in mod realist,
 trebuiesc delimitate clar resursele.
 coordonarea presupune:
 comunicare;
 informatii.
Functia de antrenare :
 reprezinta sistemul decizional al firmei:
 o decizie inseamna alegerea unei variante de urmat dintr-o multitudine de
alternative posibile;
 fiecare decizie trebuie tradusa in efort de resurse si efecte, inainte de a se aplica.
Functia de evaluare si control :
 este functia prin care se confirma sau se infirma realizarea celorlalte functii;
 aceasta functie constituie feed-back-ul managementului:
 nu trebuie sa se ia o decizie fara a fi insotita de control;
 fara control se realizeaza un management hazardat, neperformant;
 controlul:
 nu trebuie sa perturbe activitatea,
 trebuie sa coordoneze si sa stimuleze activitatea,
 pronuntat caracter preventiv si corectiv.
Functiile managementului se interconditioneaza.

1.2. CONŢINUTUL MANAGEMENTULUI FINANCIAR

1.2.1. Obiectul de activitate al managementului financiar

Managementul financiar asigura:

 coordonarea instrumentelor si activelor financiare;
 coordonarea procedurilor de reglare, cu scopul realizarii relaţiilor cu partenerii
financiari;
 coordonarea relaţiilor din interiorul functiei financiare a întreprinderii:
• instrumente de plată si de finanţare;
• instrumente de acoperire a riscului;
• relatiile cu instituţiile financiare;
• relatiile cu pieţele de active financiare;
• proceduri juridice de reglare, variabile de reglare.
a) Instrumentele de plată, de finanţare şi de acoperire a riscului:
 activele firmei, documente reprezentând drepturi de proprietate sau drepturi de
creanţă;
 constituie titluri financiare;
b) Instituţiile financiare specializate:
 bănci;
 societăţi financiare: leasing, garantare;
 intermediari specializaţi în tranzacţii, francize.
c) Pieţe de active financiare:
 pieţele bursiere – rol de finanţare al economiei;
 pieţele monetare - rol de refinanţare a instituţiilor financiare ;
 pieţele de opţiuni/contracte financiare la termen (piata futures) - rol in acoperirea
riscurilor financiare.
3
d) Proceduri juridice de reglare:
 legi, acte normative, dispoziţii juridice şi tehnice care guverneaza tranzacţiile financiare
şi activitatea instituţiilor şi pieţelor ;
 acestea definesc regulile formale ale practicii financiare, dispoziţii care vizează
organizarea şi reglarea comportamentului financiar al primelor trei componente.

e) Variabile de reglare
 influenţează acţiunea întreprinderii şi a partenerilor acesteia;
 cele mai importante:
 rata dobânzii - reglează raporturile între împrumutători şi împrumutaţi;
 cursul de schimb - reglează schimburile între monedele naţionale;
 cotaţiile - fixează preţurile activelor financiare ce fac obiectul tranzacţiilor.

1.2.2.Sarcinile fundamentale ale managementului financiar

 Sarcinile managementului financiar:

 ajustarea şi reglarea fluxurilor financiare şi a fondurilor;
 administrarea resurselor financiare ale firmei.
 Functiile managementul financiar:
 funcţia de repartiţie:
 formarea capitalurilor;
 alocarea şi folosirea lor în scopul realizării obiectivului
întreprinderii;
 funcţia de control:
 utilizarea eficientă a resurselor financiare, în concordanţă cu
prevederile din planurile financiare, cu respectarea regulilor
generale financiar-contabile şi fiscale şi a cadrului juridic în
vigoare.
 Rolul managementului financiar:
 asigurarea calităţii şi nivelului performanţelor;
 asigurarea menţinerii solvabilităţii si a echilibrului financiar al întreprinderii;
 asigurarea flexibilităţii de acţiune pentru toţi participanţii la activitatea financiară.
 Obiectivele managementului financiar
 obiective generale:
 continuitatea afacerii;
 profitul;
 dezvoltarea afacerii;
 obiectiv principal: maximizarea valorii firmei;
Maximizarea valorii firmei presupune:
 obţinerea unei rentabilităţi minime acceptabile de catre investitori = dividend ;
 asigurarea unei solvabilităţi convenabile a firmei ;
 asigurarea protecţiei adecvate contra riscurilor ;
Criterii de măsurare pentru atingerea acestor scopuri:
 mărimi absolute:
 fondul de rulment;
 trezoreria netă;
 cifra de afaceri;
 capacitatea de autofinanţare ;
 mărimi relative:
 rata îndatorării;
4
  rata rentabilităţii;
 rata profitului brut si net etc .

1.3. Locul şi rolul managementului financiar în activitatea financiară a agenţilor economici

Analiza conţinutului finanţelor private vizeaza cele trei modalităţi de manifestare a lor:
 practică;
 politică;
 teorie economica.
A. Practica financiară
 este expresia unui cumul de metode şi tehnici financiare:
 analiză financiară;
 diagnostic financiar;
 management financiar.
Analiza financiară
 analiza internă :
 identificarea potenţialului de degajare de fluxuri nete de trezorerie (cash-flow);
 analiza externă :
 echilibrul financiar realizat, respectiv:
 fondul de rulment,
 trezoreria nete etc;
 rentabilitatea întreprinderii :
 marjele de acumulare;
 capacitatea de autofinanţare etc.
Acţiuni ale analizei financiare
 se pot desfăşura în succesiune sau ca etape independente de lucru:
 analiza echilibrului financiar pe baza bilanţului;
 analiza marjelor de rentabilitate pe baza contului de rezultate;
 diagnosticul financiar al rentabilităţii şi riscului întreprinderii;
 analiza fluxurilor financiare pe baza tabloului de finanţare.
Diagnosticul financiar
 diagnostic de rentabilitate :
 rentabilitate economică;
 rentabilitate financiară;
 diagnostic de risc :
 risc economic;
 risc financiar;
 risc de faliment.
Gestiunea financiara
 gestiunea financiară pe termen scurt :
 activele şi pasivele circulante şi de trezorerie;
 gestiunea financiară pe termen mediu şi lung:
 activele şi pasivele permanente (imobilizate);
Gestiunea financiară pe termen scurt
 are ca obiect asigurarea echilibrului financiar între:
 nevoile de capitaluri circulante şi de trezorerie şi
 sursele de capitaluri circulante: fonduri proprii, credite comerciale, credite de trezorerie
etc.
 urmăreşte:

5
  optimizarea gestiunii, în vederea creşterii gradului de rentabilitate şi lichiditate, în condiţii
de diminuare a riscului :
 stocuri de materii prime, materiale şi produse;
 creanţe;
 solduri de trezorerie;
 relaxarea scadenţelor la datoriile de exploatare;
 reducerea costului creditelor prin analizarea mai multor surse de credit:
 credit bancar,
 leasing etc.
Gestiunea financiară pe termen lung
 reprezinta o strategie financiare de creştere şi consolidare a valorii întreprinderii;
 reprezinta o politică economica, a doua formă de manifestare a finanţelor .
B) Politica financiară
o politica de investiţii : interne, externe;
o politica de finanţare : surse proprii, împrumutate;
o politica de dividende : distribuite, reinvestite.
Politica de investiţii
Are in vedere doua directii importante:
 Specializarea = adâncirea profilului de activitate:
 produse noi, tehnologii noi;
 investiţii în echipamente,
 perfecţionarea personalului etc;
Acest gen de investiţii este asociat cu riscul unei prea mari specializări, insa, in acelasi timp
poate reprezenta o rentabilitate maxima legata de cucerirea unui intreg segment de piaţa;
 Diversificarea = diminuarea riscului prin diversificare:
 investiţii externe: achiziţionarea de titluri financiare (cumpărarea de participaţii
la capitalul social al altor societăţi):
In acest caz rentabilitatea este o medie a rentabilităţii diferitelor activităţi, interne şi externe
ale întreprinderii.
Politica de finanţare
 surse interne:
 autofinanţare: amortizări, profit;
 dezinvestiri: cesiuni de active fixe şi circulante;
 surse externe:
 atragerea de capitaluri noi de la acţionari / asociaţi;
 împrumuturi de la bănci sau institutii financiare.
Politica de dividend
 repartizarea profitului net anual intre cele doua directii principale:
 Politica preponderenta de dividend: distribuirea in totalitate a profitului sub
forma dividendelor;
 Politica preponderenta de dezvoltare: reinvestirea profitului net în dezvoltarea
întreprinderii prin repartizarea la Alte fonduri.

1.4. Identificarea actului financiar

Cuprinde două forme:
 reprezentarea contabilă a actului financiar:
 pune accentul pe elementele materiale (stocuri, solduri), considera că bilanţul este
fotografia economico-financiară a întreprinderii;
6
  reprezentarea economică a actului financiar:
 pune accentul pe fluxurile pozitive şi negative de lichiditati.
Metode de indentificare a actului financiar
 metoda internă - are în vedere abordarea actului financiar din interiorul structurii economice
analizate;
 metoda externă - are în vedere abordarea actului financiar din afara structurii economice
analizate (banca, asigurator, acţionar);
 metoda neutră - se aplică în cazul când abordarea şi interpretarea actului financiar se face la
solicitarea unei opinii calificate, de catre o terta autoritate;
 metoda normativă - este utilizată când abordarea fenomenului financiar şi interpretarea lui se
realizează în scopuri de cercetare, statistice, se aplica de catre factori de analiza la nivel national,
global (prognoze, indicatori economici si financiari).