Sindromul Borderline

Sindromul Borderline este una din cele mai grave afectiuni psihosomatice. Denumirea sindromului porneste de la sensul de granita, limita a cuvantului englezesc border, deoarece simptomatologia acestui sindrom se situeaza la granita dintre psihoza, nevroza si tulburarile de personalitate. Pielea ca organ limita are de asemenea un rol simbolic: tabloul clinic include patologii dermatologice cauzate de automutilare prin taiere, frecat, etc.Caracteristic pentru sindromul Borderline este instabilitatea progresiva in relatiile sociale, in dispozitia sufleteasca si in autoperceptie, care se exteriorizeaza prin crize emotionale puternice, tendinta de autoflagelare si schimbarea frecventa a relatiilor cu cei din jur. Etiologie Ca si in cazul altor afectiuni psihice, etiologia sindromului Borderline este diversa, incluzand atat o predispozitie organica, cat si factori psihosociali si ambientali. Statisticile medicale arata ca in peste 80% din cazurile pacientilor cu sindrom Borderline s-au raportat experiente traumatice in copilarie (abuzuri sexuale, violenta domestica). Datorita faptului ca de cele mai multe ori abuzul este savarsit de o persoana apropiata copilului, acesta va ramane contrariat si nu va reusi sa isi constientizeze si sa-si exteriorizeze reactiile de greata si manie fata de faptas. Se pare ca aceste sentimente negative reprimate se rasfrang ulterior asupra propriei persoane, conducand la autoflagelare. Experintele abuzive, combinate cu emotiile controversate asociate ( de ex. gingasia tatalui, combinata cu frica de el; sentimentul de a fi fost ales, combinat cu o rusine extrema) vor duce la oscilatiile sentimentale extreme in relatiile cu ceilalti oameni.Desi nu toate cazurile de sindrom Borderline sunt precedate de experiente traumatice, se apreciaza ca toti copiii afectati au crescut intr-un mediu prohibitiv, invalidant, in care oamenii si comportamentele lor se catalogheaza ca fiind doar foarte buni sau foarte rai. Intre tiparele de gandire tipice sindromului Borderline poate sa apara, de exemplu, convingerea ca un copil bun nu are voie sa fie furios. Aceasta atitudine il va priva pe copil de oportunitatea de a invata sa-si gestioneze sentimentele negative sau situatiile dificile. S-a constatat de asemenea ca atat indiferenta emotionala cat si severitatea excesiva in educatie pot sa duca la manifestarea sindromului Borderline.

Manifestari

clinice

Problema centrala care apare in tabloul clinic al sindromului Borderline este dificultatea de gestionare a propriilor trairi, care se manifesta prin: -Schimabarea frecventa a relatiior cu cei din jur, relatiile degradandu-se rapid de la o idealizare a partenerului la deprecierea lui imediata; -Extremismul sentimental (iritabilitate excesiva, panica, disperare, accese de manie) mai ales in contextul indiferentei sentimentale sau a respingerii din partea celor din jur; -Autoperceptie foarte oscilanta, concretizata in alternarea frecventa a dorintelor profesionale si a sistemelor de valori. Imaginea de sine a pacientilor este adesea negativa, ei se percep ca fiind rai, pacatosi sau, temporar, mai ales in asociere cu sentimentul de parasire, poate sa apara senzatia ca nici nu exista; -Frica de a fi parasit, care apare la cea mai mica intarziere sau la despartiri temporare, pacientul autoconvingandu-se ca motivul pentru care a fost parasit este acela ca este rau; -Tendinta de autoflagelare, imposibilitatea de a evita pericolele: se manifesta impulsiv mai ales cand conduce autovehicule, in jocuri de noroc sau abuz de opiacee. S-au raportat de asemenea automutilari, tendinte de suicid, automotivate fie prin nevoia de a se pedepsi, fie prin incercarea de a evita parasirea; -Plictiseala si sentimente de goliciune interioara (pacientii isi cauta adesea un rost, o meserie); Idei obsesive, de persecutie (apar in cazuri extreme: abuz de droguri, parasirea sa efectiva de catre o alta persoana);

Diagnostic
Nu exista nici un fel de teste de laborator sau investigatii imagistice specifice. Diagnosticul nu poate fi pus inainte de varsta adulta, datorita riscului de suprapunere a simptomatologiei cu particularitatile de personalitate si comportament specifice pubertatii.

Diagnosticul este simptomatic, conditionat de prezenta urmatoarelor criterii constante in timp: -Senzatie -Relatii -Probleme - Afectivitate instabila; de de abandon instabile; identitate;

Afectiuni cu care se asociaza: ADHD

Tratament
Atitudinea terapeutica in Sindromul Borderline este complexa. Se recomanda in mod special: -psihoterapie; -terapie -consilierea familiei si a - terapie medicamentoasa (antipsihotice); comportamental-dialectica; educatorilor;

Prognostic

Tiparele de gandire si comportament specifice sindromului Borderline se manifesta inca din copilarie si adolescenta. Evolutia afectiunii este cronica. Tabloul clinic al tulburarii scade in intensitate si importanta odata cu varsta, pacientii reusind sa atinga o anume stabilitate emotionala in relatiile cu cei din jur in jurul varstei de 30-40 de ani.

STUDIU DE CAZ ( FIA PSIHOPEDAGOGIC) Date personale i familiale: Numele i prenumele: C. B. Data naterii: 12.10.1996 Clasa: a II-a Instituia: Liceul Teoretic Lucian Blaga Oradea Prenumele tatlui: A. Vrsta tatlui: 41 Profesia tatlui: economist Prenumele mamei: M. Vrsta mamei: 40 Profesia mamei: economist Frai: 1 Sebastian 14 ani Condiii de locuit: Copilul locuiete mpreun cu familia ntr-un apartament de bloc cu 2 camere. Relaiile dintre prini: Relaiile interfamiliale sunt bune, organizate, bazate pe dragoste i nelegere, sunt favorabile creterii i dezvoltrii echilibrate a copiulului, exist o atmosfer destins i o preocupare deosebit a prinilor pentru dezvoltarea copilului din toate punctele de vedere.Condiiile materiale i igienico-sanitare sunt normale. Atitudinea prinilor fa de problemele de educaie a copilului: Prinii sunt interesai n mod deosebit de instruirea i educarea copilului. Cunoscnd i acceptnd starea de fapt, la intrarea n clasa I-i, mama a renunat la serviciu tocmai pentru a-l putea ajuta pe copil la integrarea ct mai bun n coal. Exist o permanente legtur ntre coal i familie ncercnd s obinem ct mai mult posibil de la acest copil. Date medicale: Starea general a sntii copilului: Dezvoltarea fizic: - nlimea: 1, 53 m - greutatea: 54 kg Diagnostic medical: - clinic sntos Diagnostic psihologic: - deficit atenional grav Deficiene asociate: - atitudine cifo-scoliotic - stern nfundat - probleme de coordonare - tulburri instrumentale - pararotacism, tahilalie, sialoree - hiperactivitate - obezitate

Diagnostic educaional: - prezint C.E..S. Evaluarea a fost fcut de o comisie a I.S.J. Bihor la coala Special Nr.2 Oradea i este semnat de psiholog Marta Volgyesi. Date cu privire la evoluia copilului: Memoria Copilul are o capacitate bun de stocare a informaiilor. Memoria de lung durat este bun. Procesal de reactualizare este afectat de cantitatea de informaii redate ntrun timp scurt. Necesit un timp mai ndelungat pentru a rspunde corect la o ntrebare chiar daca are informaia necesar i din cauza deficienelor de limbaj i a lipsei capacitii de concentrare. Coninutul redrii informaiei este unul particular i de tip narativ. Are o memorie vizual bun. A reuit s nvee toate literele alfabetului i citete silabisind. Gndirea Are un I.Q.(BS) = 66 i RC = DMV. Nivelul operaiilor gndirii se afl la nivelul concret. A reuit s nvee adunarea i scderea numerelor n concentrul 0 100, fra trecere pese ordin, dar opereaz numai n prezena materialului concret, n special a degetelor. Analiza i sinteza informaiilor este deficitar. Procesarea informaiilor este deficitar i datorit i datorit deficitului de atenie. Limbajul i comunicarea Are un vocabular bogat care este exprimat greoi uneori datorit deficienelor de limbaj ( pararotacism, tahilalie, sialoree). Comunic prin propoziii dezvoltate, rar agramate. Folosete un exces de cuvinte i povestiri neconcludente. Red personajele din textele citite sau auzite, repetitiv, mbinnd realul cu imaginaia sa. Rspunde la ntrebri dac este interesat, iar dac nu, ntrebarea trebuie repetat de mai multe ori pentru a obine rspunsul ateptat. Manifest o mare dorin de conversaie chiar i atunci cnd nu i se cere acest lucru. Atenia Deficitul atenional grav se manifest att la nivelul concentrrii ateniei ct i la meninerea ateniei voluntare. Este atent pentru un timp mai ndelungat la primele ore de curs cnd este capabil s rezolve sarcini destul de dificile. Atenia voluntar scade dup primele dou ore de curs. Se concentreaz mai mult atunci cnd trebuie s rezolve o sarcin care i place i care l intereseaz sau dac este apreciat ntr-un fel sau altul. Cmpul atenional este redus. Este foarte uor distras de cel mai mic zgomot, micare sau altceva. Are mai mult o atenie involuntar. Am ncercat s-l aez n clas, n banc, astfel ca s aib n jurul su ct mai puine surse care s-ar putea s-i distrag atenia. Afectivitatea Este un copil , n general, echilibrat. Nu-i manifest n mod exagerat afectivitatea. Este puin rezistent la frustrri, dar nu se manifest impulsiv, nu are manifestri exagerate. Trece relativ uor de la o stare la alta. Motivaia Are o motivaie mai mult extrinsec dect intrinsec. Prin aprecieri i unele recompense se poate motiva pentru executarea unor sarcini care nu-i prea sunt pe plac. Manifest o dorin deosebit de a realiza lucrurile bine, de a fi apreciat de cei din jur. i place s fie solicitat pentru a ndeplini anumite sarcini n clas. Temperament Este un copil sociabil, comunicativ, extrovertit. Comportament Comportamentul copilului este tipic persoanelor afectate de ADHD. Se mic mereu, alearg i se car foarte mult, ntmpin dificulti n a sta linitit, nu se concentreaz doar la o singur activitate, ntrerupe o conversie i vorbete fr s-i fie rndul, i nvinuie pe alii pentru propriile greeli sau comportament, adesea acioneaz nainte de a gndi, scrisul de mn variaz de la o zi la alta, este foarte uor frustrat, renun uor la sarcinile mai dificile, nu umeaz sugestiile care i se ofer. Cu toate acestea s-a integrat bine n clasa de elevi. I-a acceptat i este acceptat de ceilali. Este atent cu ceilali, manifest dorin de a face tot ce fac ceilali i ncearca sa fie la fel, i imit att n lucrurile bune ct i n cele rele. Chiar dac accepta greu frustrrile nu se manifest agresiv fizic i nici verbal.

Cteva modaliti de reabilitare, integrare a copiilor cu ADHD: Susinerea cea mai eficient presupune un efort de colaborare ntre prini i educatori. Printele care se comport insistent, cu tact i respectuos n comunicarea informaiilor i solicitarea de servicii este mai probabil a progresa, n comparaie cu cel care manifest o atitudine agresiv sau combatant. Colaborarea cu educatorul n contracararea simptomelor afeciunii este foarte important deoarece un cadru didactic bine informat poate fi un sprijin extrem de benefic pentru copil. Am covenit cu prinii la implementare, urmrirea i respectarea unor modaliti concrete. Iat cteva dintre ele: 1. n disciplinarea copilului, regula de aur este ... consecvena! Atitudinea prinilor i a educatorului trebuie s fie constant: dac i-a lsat lucrurile n dezordine sau s-a btut cu ali copii i este certat, nu trebuie s fie ignorat dac acest comportament se va repeta. De cte ori repet un comportament greit trebuie s i se atrag atenia asupra lui i s i se arate comportamentul corect. Altfel va profita de inconsecven i va ncerca manipularea printelui sau a educatorului. Va fi mult mai greu apoi s se exercite un control asupra lui, dac a sesizat o slbiciune. 2. Folosirea recompensei Copiilor cu ADHD le este foarte greu s-i inhibe tipurile de comportamente care atrag dup ele efecte negative. Ei nu pot s-i regleze uor nici dispoziia nici aciunile datorit faptului c nu sunt contieni de ele. Atunci cnd aceti copii nva ceva sau realizeaz o sarcin cerut trebuie s fim foarte ateni cu recompensele pe care le oferim deoarece copilul depune un efort pentru a realiza o activitate. Satisfacia resimit de copil la aprecierile laudative ale educatorului sau ale printelui, devine o motivaie pentru repetarea acelui comportament. a) Lauda s nu fie general ci specific. Exemplu: Ai rspuns corect la 5 din 8 ntrebri. Foarte bine ! Felul n care i-ai a ateptat rndul a fost formidabil ! b) Prin laud s se evidenieze efortul i nu rezultatul. Exemplu : Pun pariu c ai lucrat din greu pentru tema asta . c) Lauda trebuie s sublinieze sentimentele elevului i nu pe cele ale adultului. Exemplu: Ai lucrat de nota zece. Cred c te simi minunat. d) S se evite laudele de felul: Exemplu: Vezi c tii s te compori cnd vrei? Tipuri de recompense: s fie primul la rnd, s prseasc sala de clas nainte de a suna, s poat terge tabla atunci cnd este scris, s duc mesaje altor nvtori, s cheme elevii n clas, s aduc cornul i laptele, etc. 3. Ignorarea i redirecionarea De cte ori este posibil, este bine s se ignore micarea permanen a copilului, aruncarea cu un creion sau cu alte obiecte pe care le are n mn. n acest moment este cel mai indicat s i se dea copilului posibilitatea s se mite cu sens. De exemplu, dac un copil lovete n permanen cu creionul n mas, un fel de rspuns poate fi: Vrei s-mi aduci cartea de poveti de pe ultima banc? Este indicat de asemenea s i se permit copilului s in ceva n mn. S-a observat c aceti copii se pot concentra mai bine dac au ceva n mn pe care pot s-l manipuleze. 4. Trebuie ajutat s se concentreze Atenia acestor copii este distras foarte uor de sunete, zgomote, alte obiecte din

jur. Copilul trebuie aezat n clas astfel nct n jurul lui s fie ct mai puine lucruri care pot s-i distrag atenia. Va fi aezat n prima banc, nu aproape de geam, la distan destul de mare de un alt coleg, dar nu separat de restul clasei. Pe masa de lucru trebuie s aib doar materialele de care are nevoie pentru o singur activitate. E nu se va putea concentra la rezolvarea unor exerciii de matematic dac pe masa de lucru vor fi acuarele, cri cu poze etc. 5. Practicarea sportului Anumite sporturi ar trebui practicate constant de ctre copilul hiperactiv, cu deficit de atenie (notul, artele mariale), deoarece au ca rezultat creterea capacitii de concentrare a ateniei, determin un mai bun control al micrilor, au un efect relaxant, radica nivelul respectului de sine, att de fragil la aceti copii.

Inst. Sandor Traier

Hiperactivitatea copilului cu deficit de atentie, ADHD

7

By admin | November 27, 2007 Delimitari conceptuale. Cauzalitate, diagnosticare si consiliere Hiiperactivitatea cu deficit de atentie este o tulburare de comportament cu o foarte mare incidenta. Simptomele caracteristice sunt impulsivitatea, neatentia si hiperactivitatea. Aceasta tulburare debuteaza in copilarie si persista si la varsta adulta la anumite persoane. Caracteristicile majore ale copiilor diagnosticati cu hiperactivitate cu deficit de atentie: 1. Sustinerea slaba a atentiei si persistenta scazuta a efortului la sarcina. Copiii afectati de aceasta tulburare sunt delasatori, dezinteresati, se plictisesc rapid de sarcini repetitive, monotone, trec de la o activitate neterminata la alta, isi pierd concentrarea in timpul sarcinii si fac greseli la sarcinile de rutina atunci cand nu sunt supravegheati. 2. Controlul impulsurilor inrautatit ce consta in inabilitatea copilului de a se opri si gandi inainte de a actiona, de a-si astepta randul atunci cand discuta sau se joaca, de a lucra pentru recompense mai mari si pe termen lung decat de a face optiuni pentru recompense mici si pe termen scurt, neputinta de a-si inhiba comportamentul in functie de cerintele contextului. 3. Activitate excesiva, irelevanta pentru sarcina sau slab reglata de cerintele situationale. Copiii hiperactivi se misca exagerat de mult facand multe miscari suplimentare, care nu sunt necesare executarii sarcinilor. 4. Respectarea deficitara a regulilor. Fara supraveghere, copiii hiperactivi intampina frecvent dificultati in a urma regulile si instructiunile. Cauza nu rezida in dificultati de intelegere a limbajului, memoriei sau neascultarii, ci mai degraba, in cazul lor , instruirea nu poate regla comportamentul. 5. O varietate mai mare decat normala in timpul executarii sarcinii, copiii hiperactivi nu reusesc sa mentina un nivel al acuratetii in timpul unor sarcini repetitive, obositoare,lungi, neinteresante. Au performante scolare fluctuante si o mare instabilitate in privinta calitatii, vitezei de lucru si acuratetei sarcinii. Hiperactivitatea desemneaza un comportament exuberant si usor excitabil asociat cu o activitate musculara excesiva. O persoana hiperactiva se poate caracteriza prin reactii emotionale puternice, impulsivitate, agresivitate, dificultati de concentrare si sustinere a atentiei, agitatie psihomotorie, vorbire in exces, dificultati in a desfasura activitati individuale de genul lecturii unei carti. Exista persoane care manifesta aceste trasaturi in mod natural, fara ca activismul lor crescut sa fie dezadaptativ sau disfunctional. Cauze posibile ale hiperactivitatii: Plictiseala. Supradotare. Conflicte psihice. Tulburari emotionale. Anxietate. Depresie. Mediu familial conflictual. Pubertate. Deficit de atentie. ADHD (deficit de atentie asociat cu hiperactivitate). Deficit de invatare.

 Deficit de auz sau vedere. Abuz sexual. Tulburari tiroidiene. Tulburari mintale. Alergii alimentare. Diagnosticarea hiperactivitatii prin deficit de atentie Este dificil de diagnosticat hiperactivitatea deoarece trebuie sa tinem seama de mai multe criterii. Un criteriu important tine de persoana care evalueaza comportamentul deoarece ceea ce unii percep ca fiind excesiv, pentru altii apare ca normalitate. De exemplu, un profesor de sport sau un antrenor apreciaza energia fizica inepuizabila a unui copil hiperactiv ca pe o cerinta necesara sustinerii unui efort fizic prelungit. Alt criteriu la care ar fi bine ca parintii sa se raporteze se refera la contextul in care se manifesta hiperactivitatea copilului. De exemplu, parintilor li se pare mai tolerabil comportamentul hiperactiv al copilului dimineata in parc, decat seara tarziu acasa. Este mai acceptabila agitatia din timpul unei petrecerii a copiilor, decat atunci cand copilul se joaca singur (sau cu fratele) acasa. Deloc de neglijat este criteriul continutului si particularitatilor sarcinii pe care un copil o realizeaza. De exemplu, in cazul pregatirii temelor, unui adult i se pare mai problematic comportamentul neastamparat al copilului, decat in cazul jocului liber. Un alt criteriu evalueaza persistenta in timp a comportamentului hiperactiv, respectiv daca se manifesta in toate activitatile pe care le desfasoara copilul sau numai in anumite perioade specifice (de exemplu, in timpul pauzelor, in excursii). Hiperactivitatea este observabila in primul rand de catre parinti si educatori, iar impresia generala este ca persoanele din jur sufera mai mult de pe urma efectelor ei negative decat copilul hiperactiv. In realitate, copilul este cel mai afectat in urma interactiunii cu ceilalti, consecintele constand in trairi ale tristetii, deprimarii, persecutiei sau izolarii. El poate intampina dificultati de relationare cu alti copii, poate incalca reguli scolare privind disciplina si rolul de elev si poate primi adesea pedepse nemeritate in raport cu responsabilitatea redusa pe care o poarta fata de comportamentul sau hiperactiv. Sfaturi practice pentru parinti In educatia oricarui copil este esential sa-i orientam resursele energetice in directii constructive si creative si nicidecum sa-i limitam sau sa-i inhibam manifestarile spontane si naturale de explorare a mediului de viata. O solutie eficace de ardere cu folos a energiei este practicarea unui sport, a unui hobby sportiv (mersul pe bicicleta, role, dans sportiv, tenis sau badmington, etc.) plimbarea, alergarea in parc sau pur si simplu, practicarea oricarui fel de exercitiu fizic acasa. Daca alegeti sa va implicati alaturi de copil in desfasurarea unei activitati fizice (de exemplu, dansul acasa), castigul va fi dublu pentru ca, pe de o parte, veti imblanzi hiperactivitatea copilului, iar pe de alta parte, veti profita din plin in urma interactiunii atat dumneavoastra, cat si copilul.

Amenajati un raft, o cutie, un spatiu pe care le puteti chiar si denumi dupa inspiratie (de exemplu, Cutia Magica, Raftul Plictiselii, Spatiul Micului Artist) pe care sa le dotati cu creioane colorate, carioci, acuarele, carti de desenat, plastilina, puzzle-uri, forme geometrice de jucarie, montaje diverse sau orice alte obiecte de interes. Copilul hiperactiv se plictiseste repede, iar mintea lui cauta in permanenta stimuli noi si atractivi. In absenta lor, el tinde sa revina la vechile obiceiuri de care incercam sa-l dezvatam. Imaginatia dirijata poate scoate la iveala din copilul dumneavoastra povesti nebanuite, surprinzatoare si seducatoare pentru mintea noastra mult prea ancorata in concret, real, logic, normat. Alegeti un loc confortabil din casa si plecand de la jocul cu cateva jucarii sau de la lectura unei povesti dintr-o carte cu poze sau de la rasfoirea unui album de poze sau picturi incepeti impreuna cu copilul depanarea unei povesti, unei calatorii imaginare. Copilul hiperactiv se dovedeste greu de disciplinat, prin urmare este utila adaptarea lui la un program fix, bine structurat, rutinier in care vor alterna activitatile placute lui cu cele mai putin agreate (de exemplu, pregatirea temelor). Putem incerca sa-l calmam prin diverse modalitati: tehnica respiratiei profunde (inspiram pe nas, expiram pe gura), ii facem un mic masaj sau o baie cu spuma pentru a-l detensiona de stresul de peste zi. Sa nu uitam ca stresul nu este exclusiv apanajul adultilor. Alimentatia este un aspect important in dezvoltarea fizica si psihica a copilului. Unele studii releva importanta deosebita pe care o are alimentatia sanatoasa in cazul copilului hiperactiv. Este recomandabila evitarea exceselor atat in privinta dulciurilor, sucurilor, produselor fastfood, cat si a alimentelor cu un continut semnificativ de coloranti si aditivi. Foarte important este sa recompensam comportamentele din afara sferei hiperactivitatii si sa le sanctionam usor pe cele din sfera hiperactivitatii, si intr-un caz si in celalalt insotindu-le de explicatii corespunzatoare nivelului de intelegere al copilului. De ce merge cineva la un consilir 1. intre gindire (ratiune) si afectivitate (emotie) exista o strinsa unitate si interactiune. 2. unitatea indisociabila dintre gindire si afectivitate are un caracter circular pentru ca acesta presupune o relatie de indeterminare ca aceea de la cauza la efect. 3. intre dimensiunile cognitive, afective si actionale (comportamen-tale, efective) exista o strinsa unitate si aceasta se exprima in ansamblul manifestarilor umane, avind consecinte directe si pentru strategiile de consiliere. 4. paradigma teoretica fundamentala in conceptia lui A. Ellis este reprezentata prin modelul teoretic ABC. In conceptia lui A. Ellis, daca evenimentele de viata sunt considerate ca favorabile atingerii scopurilor si obiectivelor fun 525h78f damentale ale speciei umane (fericirea, inlaturarea si evitarea suferintei, nivel inalt al satisfactiilor), omul va trai sentimentele de bucurie, satisfactie, stare de confort psihologic, va fi echilibrat si eficace in actiunile sale. Daca evenimentele de viata sunt percepute ca discordante ssau avind drept efecte blocarea

10

sau stoparea obiectivelor vitale, subiectul va trai emotii negative, stari de disconfort, va avea comportamente ineficace si chiar disfunctionale. In conceptia autorului, aceste efecte sunt determinate mai ales de convingerile si credintele pe baza carora el interpreteaza aceste evenimente. 5. In viziunea autorului distingem mai multe forme de gindire, in functie de impactul afectivitatii el foloseste termenii de: gindire rece presupune prezenta nesemnificativa a afectivitatii ca si cind ea ar fi absenta. Este gindirea pur constatativa sau descriptiva. gindire calda presupune prezenta afectivitatii cu influente moderate, un impact relativ moderat, astfel incit nu afecteaza caracterul rational al gindirii. Este gindirea preferabila, rationala gindirea fierbinte se refera la situatiile cind gindurile si ideile oamenilor sunt puternic influentate de trairile oamenilor, extrem de intense si cu efecte perturbatoare.

Autorul distinge formele adecvate ale emotiilor de trairile emotionale inadecvate. In viziunea lui Ellis emotiile inadecvate sunt cele ce se bazeaza pe gindiri irationale si care pot determina blocarea actiunilor, afectarea eficacitatii lor si a realizarii obiectivelor fundamentale si a scopurilor primare de viata. Emotiile adecvate se bazeaza pe ginduri rationale, sprijina realizarea obiectivelor si nu afecteaza eficacitatea actiunilor sau echilibrul comportamental. 6. fiinta umana traieste in mod curent tensiunea determinata de doua tendinte contrarii: tendinta spre scopuri realiste, sanatoase, spre credinte rationale. tendinta spre idei, convingeri si credinte irationale. Aceasta tendinta spre convingeri irationale este prezenta in genere la majoritatea oamenilor indiferent de credinta, cultura, educatie. Aceste tendinte irationale au un efect perturbator si determina un potential autodestructiv. De aceea consilierea este menita sa identifice tendintele irationale, sa determine inlaturarea lor si transformarea acestora in credinte rationale. Consilierul va explica modul in care acestea vor afecta profund activitatea, sanatatea si anumite mecanisme.

In conceptia lui A. Ellis convingerile rationale opereaza la cel putin patru niveluri: nivelul convingerilor solicitante primare se refera la cerinte exagerate si irealiste, absolutizante; se exprima in general prin paradigme: trebuie, e obligatoriu, se cuvine sa. Autorul explica trei tipuri principale de credinte irationale primare:

11

a) b) c)

credinta subiectului ca el trebuie sa evolueze permanent bine si ca trebuie sa obtina aprobarea pozitiva pentru toate manifestarile sale. credinta subiectului ca ceilalti trebuie sa-l trateze permanent cu consideratie si amabilitate. subiectul considera ca ansamblul conditiilor in care traieste trebuie sa fie favorabile de asa maniera incit sa obtina absolut tot ce doreste, cit mai repede si mai usor.

nivelul derivatelor convingerilor solicitante primare neatingerea acestor deziderate determina anumite derivate comportamentale profunde (atitudini si trairi). Intilnim patru fenomene ce apar ca derivate ale credintelor irationale: a) atitudinea ca ceea ce se intimpla este ingrozitor. b) atitudinea ca nu va rezista in confruntarea cu acele situatii. c) sentimentul de inutilitate si autodevalorizare (auto-dispret). d) credinta esecului continuu.

nivelul tendintelor si credintelor solicitante secundare potrivit modelului ABC, in analiza comportamentelor subiectilor consiliati se constata ca anumite consecinte in plan motivational pot fi la rindul lor percepute ca noi evenimente de viata. Insasi starea de anxietate, depresie sau esec, genereaza noi tipuri de consecinte. Aceste stari sunt interpretate pe baza unor credinte irationale ce reprezinta credinte solicitante irationale. nivelul derivatelor credintelor secundare trairile atitudinale negative referitoare la faptul ca aceste situatii sunt penibile, sunt resimtite de subiect ca si cind nu ar putea sa reziste in fata lor. Subiectul traieste sentimentele de autodevalorizare si sentimentul de esec continuu.

Astfel se explica mecanismul generarii unor fenomene perturbatoare in comportamentul subiectului. Autorul distinge doua categorii de fenomene ce contribuie la geneza starilor nevrotice in functie de efectele credintelor irationale: perturbarea eu-lui (autoblamarea). intoleranta la frustrare (disconfort psihologic).

Din perspectiva autorului, credintele irationale sunt determinate de multiplii factori ce trebuie luati in considerare de consiliere. Printre acesti factori enumeram: factori ereditari (biologici).

12

factori de mediu. factori educationali. factori culturali.

Autorul identifica unsprezece credinte si idei irationale promovate prin modele culturale prezente si in societatile civilizate. Aceste credinte sunt: este esential sa fii pretuit si stimat de majoritatea membrilor comunitatii. individul realizat este extrem de competent, adaptat vietii sociale si intr-o continua ascensiune profesionala. nici o nenorocire nu este mai mare decit acea in care lucrurile nu merg asa cum isi doreste. nefericire este provocata de circumstante externe asupra carora subiectul are posiblitati reduse de control. trebuie sa ne asteptam in fiecare moment la aparitia unor situatii necunoscute si sa fim pregatiti sa le facem fata. este preferabil sa eviti responsabilitatile si dificultatile decit sa te confrunti cu ele. este important sa te poti baza pe altii, mai ales pe cineva cu autoritate si putere. trecutul determina prezentul iar influenta acestuia nu poate fi evitata. individul trebuie sa fie preocupat de problemele altuia. exista intotdeauna o solutie ideala pentru fiecare problema iar ea trebuie gasita, in caz contrar pot aparea consecinte foarte grave.

Sub aspect practic, aceste idei irationale se impun a fi analizate, discutate cu argumente si contraargumente pentru a se ajunge la respingerea irationalului si formularea unor credinte si idei rationale. Scopul central al acestei consilieri este formularea unei credinte rationale de viata sanatoasa. Alte scopuri ar putea fi: invatarea subiectului consiliat de a se orienta spre credinte rationale, emotii adecvate, un model rational de comportament eficace, spre o filosofie adecvata de viata. Etapele consilierii in conceptia lui Ellis sunt: 1. lamurirea subiectului asupra modului in care anumite conduite ale sale sunt irationale si demonstrarea relatiilor ce exista intre anumite credinte irationale si problemele pentru care a solicitat consilierea.

13

2. identificarea credintelor sale irationale si a modului in care ele perturba conduitele subiectului si demonstrarea celui consiliat a faptului ca problemele sale sunt mentinute si intensificate de unele dintre credintele sale, credinte ce trebuiesc inlaturate 3. realizarea de catre subiectul consiliat a unor actiuni asistate de consilier in vederea abandonarii ideilor irationale si construirea unui model de gindire si comportament rational 4. extinderea dezbaterilor dincolo de granitele ideilor constatate la subiectul consiliat, astfel incit sa pregatim subiectul cu o filosofie sanatoasa de viata. Sedintele practice in conceptul de lucru al lui Ellis incep cu prezentarea modelului ABC asupra comportamentului, se continua cu ceea ce propriu acestui fel de consiliere. Subiectul este pregatit prin asigurarea premiselor ca el isi asuma responsabilitatea pentru consiliere si faptul ca el isi doreste schimbarea; empatia filosofica a consilierului trebuie sa fie prezenta pe tot parcursul consilierii. Durata consilierii este variabila: 5 10 zile in cazul programelor de scurta durata, 6 luni in cazul programelor de lunga durata. Se utilizeaza tehnici cognitive, emotionale si comportamentale, se pot utiliza cartonase ce reprezinta opusurile ideilor irationale.

14

evaluarea n contextul realizarii unei reforme ample a nvmntului, aa cum se dorete, elementele procesului de nvmnt trebuie privite din perspectiva interdependenelor i, astfel, evaluarea devine cu necesitate obiect al reconsiderrii n activitatea didactic. n ara noastr se nregistreaz preocupri mportante n ceea ce privete

problematica evalurii rezultatelor colare ale elevilor, sub diferite laturi i la diferite niveluri. Schimbrile din sistemul de evaluare trebuie s se mpleteasc, n mod firesc, cu respectarea urmtoarelor principii: Cadrele didactice trebuie s aib permanent n vedere faptul c o evaluare sistematic i continu se realizeaz nu numai pentru determinarea cu exactitate a rezultatelor elevilor i eventual pentru o clasificare a acestora, ci, mai ales, pentru reglarea activitii att a lor, ct i a elevilor; Nu trebuie s se uite c, ntotdeauna, evaluarea are nite efecte la nivelul personalitaii elevilor, c le afecteaz statutul n clas i n via a familial i, prin urmare, trebuie s existe un efort n direc ia realizrii ei cu obiectivitate, dar i unul pentru a o folosi ca element motivaional; Elevii trebuie s fie convini ca propria lor activitate va fi supus unui control periodic, dac se dorete realizarea unei nvri sistematice i cu continciozitate; ntotdeauna criteriile pe baza crora se realizeaz notarea trebuie s fie transparente i pentru elevi, eventual prin prezentarea lor verbal, pentru a nu induce elevului o stare de frustrare i pentru a-l ajuta s-i dezvolte capacitatea de autoapreciere; Metodele de evaluare folosite s fie, pe ct posibil, diverse, ncercndu-se verificarea formrii unor capaciti din mai multe puncte de vedere (metode cum ar fi: observarea curent, probe scrise, examinri orale, practice, teste etc.) Evaluarea este un schimb cu dublu sens ntre cadru didactic i elev. Cum remarca Jean Cardinet, Evaluarea colar este un demers de observare i interpretare a efectelor nvrii, care urmrete s ghideze deciziile necesare unei bune funcionari a colii. coala are ca funcie esential s susin, s continue educaia pe care copilul o primete n familie, punnd la dispozi ia sa resursele necesare unei dezvoltri generale. Referindu-se la acelai concept, EVALUARE, Yvan Abernon ( 1996 ) sintetizeaz caracteristicile actuale ale acestuia astfel:

15

 Evaluarea colar nu este dect un mijloc n slujba progresului elevului, nu un scop n sine. Evaluarea trebuie pus n slujba progresului educativ i integrat acestuia. Evaluarea trebuie s aprecieze nainte de toate drumul parcurs de elev: a fcut progrese sau nu ? Evaluarea trebuie s stimuleze activitatea elevului i s faciliteze progresul su. Pentru a evalua corect, profesorul trebuie s fie neutru i obiectiv pe cat posibil. A evalua un elev nseamn a-i transmite informaii utile. Evaluarea trebuie s-l ajute pe elev toat viaa. Evaluarea trebuie s fie n serviciul copilului; ea trebuie s-l ajute s-i construiasc viitorul. Evaluarea trebuie s se adreseze unei fiine n devenire, n cretere, care n-a ncheiat procesul de dezvoltare

16

Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iai Facultatea de tiine ale Educaiei Specializarea Psihopedagogie Special

Prezentare seminar : an II semestrul II -

Coordonator:

Lect. Drd. Seghedin Elena

Studente:

Ambros Ioana Mdlina Trofin Roxana

17

Cuprins:

I. II. III.

Notarea scolara3 Credite ECTS....5 Semnificatia pentru elevi a notelor scolare, a aprecierii ...7 efortului lor.................................................................................

IV.

IV.

Esecul

si

reusita

scolara.........................................8 a. esecul scolar b. reusita scolara

I. Notarea scolara

18

Aprecierea rezultatelor scolare se materializeaza, de cele mai multe ori, prin notare. Notarea este un act de atasare a unei etichete la un anumit rezultat al invataturii. Nota este un indice care corespunde unei anumite realizari a randamentului scolar. G. De Landsheere defineste nota ca fiind aprecierea sintetica ce traduce evaluarea unei performantei in domeniul invatamantului. Vasile Pavelcu spune ca nota poate indeplini mai multe functii : rol de informare: pentru elevi, profesori, parinti rol de reglare a procesului de invatare rol terapeutic: dinamizator pentru anumite cazuri- prin acordarea de puncte in plus rol patogen: intrucat nota ii induce stress si discomfort psihic elevului, mai ales in situatiile de insucces. Aprecierea scolara se face fie prin apelul la anumite expresii verbale, fie prin folosirea unor simboluri numerice, literale, prin culori, prin calificative. Aprecierea verbala se exprima prin intermediul limbajului verbal si cuprinde o gama de exprimari valorice precum: lauda, mustrare, accord, dezacord, bine, correct, inexact, bravo etc. Acest mod de apreciere nu este prea exact, insa induce, prin mesajele evaluative, anumite stari de satisfactie sau insatisfactie elevilor. Notarea numerica face apel la cifre, fiecare simbolizand un anumit grad de reusita sau nereusita. Scala numerica poate fi diversa, de la un system educational la altul ( 10 valori in Romania, 5 in Rusia, 13 in Danemarca, 20 in Franta etc). Ordinea valorica poate fi crescatoare sau descrescatoare. Intinderea scalei este importanta intrucat atunci cand scala este restransa (4, 5 trepte) fidelitatea notarii este ridicata iar puterea de discriminare este scazuta, pe cand scalele largi ofera o discriminare si o nuantare mai precisa, dar riscul erorilor creste. Notarea literala presupune o scala de 6-7 trepte identificate prin litere pe axa A( foarte bine), B (bine), C( mijlociu), D( slab), E( foarte slab).

19

Notarea prin culori se realizeaza mai ales la copii mici. Culoarea poate fi asociata si cu diferite forme geometrice sau figurative (flori, pasari, fluturi) Notarea prin calificative. Se pot actualiza 4-6 calificative: foatre bine, bine, satisfacator, nesatisfacator. Notarea prin calificative se utilizeaza la noi la invatamantul primar, calificativele putand fi constientizate mai rapid de catre copii. Insa, din punct de vedere ethnic, acestea nu pot fi insumate, nu se poate face media aritmetica In invatamantul primar romanesc calificativul semestrial se decide astfel: se aleg doua calificative cu frecventa cea mai mare, acordate in timpul semestrului, iar in cele trei saptamani de evaluare de la sfarsitul semestrului, in urma aplicarii unor probe de evaluare sumativa, profesorul va opta pentru unul din cele doua calificative. Un elev este declarat promovat, daca a obtinut cel putin calificativul sufficient. Calificativul annual va fi unul dintre calificativele semestriale, stability de catre professor pe baza unor criterii. Concretizarea faptica a notarii se realizeaza in functie si de specificul disciplinelor avaluate. Astfel, la disciplinele exace prezinta un randament mai ridicat notarea dupa bareme, pe cand la disciplinele umaniste notarea analitica. Notarea dupa bareme se bazeaza pe atribuirea unui punctaj fix pentru fiecare secventa indeplinita. Solutia este propusa des la examene si concursuri. Notarea analitica presupune o compartimentare a cuantumului de cunostinte, deprinderi, atitudini verificate prin detalierea unor campuri de probleme ce urmeaza a fi apreciate. Notarii si probelor care gerereaza anumite note li se pot acorda insemnele vliditatii, sensibilitatii, fidelitatii, obiectivitatii si aplicabilitatii: Proba este valida (corecta, valabila) atunci cand exprima in modul cel mai just obiectul pe care-l masoara. Proba este fidela atunci cand, odata repetata, va conduce la o apreciere identical. Atat la acelasi evaluator, cat si la avaluatori diferiti.

20

Proba este sensibila daca prin notele acordate se evidentiaza corect diferentele dintre performantele evaluate. Proba este obiectiva daca exista un anumit grad de concordanta intre aprecierile avansate de mai multi evaluatori. Proba este aplicabila daca poate fi administrate si interpretata cu usurinta.

II. Credite ECTS

ECTS este acronimul pentru European Credit Transfer System and Diploma Supplement. Urmrete s faciliteze recunoaterea perioadelor de studii urmate n afara instituiei printe (home institution) de ctre studeni mobili prin transferul de credite. Principiu: Volumul de munc depus de un student la zi pe perioada unui an academic se msoar n 60 de credite.Volumul de munc al unui astfel de student este cuprins ntre 1500-1800 ore/an academic; n aceast ipotez, un credit corespunde la 25-30 de ore de munc. Volumul de munc al studentului n ECTS const din timpul necesar pentru a ndeplini toate activitile de nvare planificate (participare la cursuri, studiu individual, pregtirea seminariilor, laboratoarelor i proiectelor, examene..). Creditele se aloc tuturor componentelor educaionale ale programului de studiu (module, cursuri, stagii, elaborare de dizertaii, etc.) i reflect volumul de munc solicitat de fiecare activitate pentru atingerea obiectivelor specifice, raportat la volumul de munc necesar pentru a finaliza cu succes un ntreg an de studii. Scala de Notare ECTS In structura ECTS a fost dezvoltat o scal de notare pentru a facilita nelegerea i compararea notelor acordate n conformitate cu diverse sisteme naionale. Scala ECTS nu are nici un punct de referin naional i urmrete o evaluare obiectiv a abilitilor studenilor n raport cu cele ale altor studeni din cadrul aceluiai sistem. Nu a fost elaborat pentru a 21

nlocui sisteme naionale, ci pentru a mbunti nelegerea acestora n alte ri. Scala de notare ECTS se bazeaz pe ordinea studenilor la o evaluare dat, adic pe performana unui student raportat la ceilali studeni. Aceast scal clasific studenii n grupuri mari, fcnd astfel mai simpl interpretarea ordinii. Sistemul ECTS clasific iniial studenii n grupa celor promovai i grupa celor czui i analizeaz performanele acestor grupuri separat. Cei promovai sunt divizai n cinci subgrupuri: primii 10% primesc calificativul A, urmtorii 25% - B, urmtorii 30% - C, urmtorii 25% - D, iar ultimii 10% primesc calificativul E. Cei nepromovai sunt mprii n dou subgrupuri: Fx (Nepromovai aflai n apropierea limitei promovrii; cu munc suplimentar pot atinge nivelul necesar acordrii creditelor) i F (Nepromovai aflai departe de limita promovrii; acetia necesit un volum de munc connsiderabil pentru a atinge nivelul promovrii). Cerinele principale pentru stabilirea notelor ECTS sunt: - existena unor date primare suficient de detaliate - numr de studeni (populaie) suficient de mare pentru a asigura validitatea - metode statistice corespunztoare - control sistematic al calitii rezultatelor obinute prin utilizarea acestei scale

III. Semnificatia pentru elevi a notelor scolare, a aprecierii efortului lor

Interesul elevilor fa de note i aprecieri verbale este un fapt bine cunoscut. La nceputul colaritii se ntmpl urmtorul fenomen interesant: elevul se strduiete s obin ct mai multe note fr s neleag pe deplin valoarea acestora. Bucuria elevului este strns legat de contiina de sine, de contiina importanei sale n grup. Copilul intr deci n mod obiectiv n anumite relaii i numai treptat va nelege i valoarea notei. Pe parcurs, trind bucuria succesului i amrciunea

22

eecului, elevul i d seama mai bine c esenialul n not const n valoarea i calitatea ei. Muli elevi i pun problema cum s ajung elevi buni, cum s fie n fruntea clasei dar i n centrul ateniei. La vrsta colar mic, aprecierea fcut de nvtor, interiorizat de elev devine autoapreciere. Importana acesteia crete prin efectele ei asupra aciunii, asupra eforturilor elevului. Nota nvtorului are funcie de control, iar controlul devine autocontrol. De aici rezult marea influen educativ pe care o exercit nvtorul, prin apreciere, asupra ntregii personaliti a elevului. La colarii mici S-a constatat voina de a rspunde oricnd pentru not, chiar dac nu sunt bine pregtii pentru rspunsul corect. Ei rmn chiar nedumerii atunci cnd i se spune c a primit o not mic, deoarece el nu face deosebirea ntre dorina de a rspunde i primi note i calitatea rspunsului. Cnd nivelul de aspiraie este sczut, performana n munc scade i ea, elevul lucreaz sub posibiliti. Cei mai muli elevi sper, totui, c performanele viitoare vor fi superioare performanelor trecute. Este un lucru deosebit de ncurajator dar se impune pentru procesul instructiveducativ ca elevii s fie sprijinii, ajutai s-i fixeze nivele de aspiraie rezonabile. Elevii trebuie ajutai, ncurajai s le ating. Lucrrile, testele la care sunt supui elevii trebuie s demonstreze o bun alegere, optim pentru atingerea scopului i a obiectivelor. Dar se poate ntmpla i aa: nivelul de aspiraie al elevilor s fie prea nalt n raport cu posibilitile lor elevii au unele aptitudine, dar nu suficient pentru realizarea elului care este prea nalt. Atunci intervine nemulumirea, elevii sunt timorai, fapte care duc la inadaptare.

IV. Esecul si reusita scolara

a. Esecul scolar Esecul scolar const n nendeplinirea de ctre elevi a cerinelor obligatorii din programe, fiind efectul discrepanei dintre exigene, posibiliti i rezultate. Cauzele esecului scolar: 23

a) cauze de ordin fizio-psihologic. tulburri somatice, neurologice, endocrine; tulburri legate de pubertate; deficiene sezoriale; boli specifice vrstei; insuficiene ale elaborrii intelectuale; inteligena colar sub limit; instabilitate neuromotorie, etc.

b) cauze de ordin social-familial : familii dezorganizate; familii schimbtoare; atmosfera ncrcat cu tot felul de excese; nivelul igenico-sanitar; nivelul cultural sczut al familiei (prini excesiv de grijulii, cei intolerani, cei indifereni) ; prini navetiti.

c) cauze de ordin pedagogic: prezentarea ntr-un mod ilogic i neatractiv a coninutului leciei; evaluri injuste; tratarea unor copii ca pe paria clasei; autoritatea excesiv; conlucrarea precar cu familia;

pregtirea superficial pentru lecii. b. Reusita scolara

24

Succesul este rezultatul autorealizrii de,sine, cu eforturi mari cu sacrificii, cu munc asidu, din trebuina de autoexprimare si autorealizare, din trebuina de prestigiu. Succesul colar este recunoaterea capacitii de exprimare, prin performanele nvrii, valorificndu-se la maximum capacitile si disponibilitile biopsihice. Succesul colar se manifest prin rezultate maxime la examene, ,concursuri, olimpiade. Succesul colar presupune obligatori-u conduita scopului, cunoaterea de sine, contientizarea forelor, mobilizarea n depirea obstacolelor, perseverena in depirea lor. Lupta cu sine, conflictele interioare, invingerea proprillor limite fac parte din lupta pentru succes,; este uneori mai grea competiia eu tine nsui dect cu alii. In spatele succesului colar se afl renunri la activiti plcute, nelinitea si teama de nereuit, spectrul eecului.

Rox gri

mada - verde

25