“Psihopat pentru o zi” SAU “Cum sa devii un psihopat de

success”
Pop Marian-Gabriel

Psihopatia este o condiție psihică rară ce se manifestă prin lipsa empatiei, cruzime față de
ceilalți, lipsa remușcării, șarm, curaj, lipsa fricii. Când auziți prima oară termenul de
psihopat vă vine în minte imaginea tipică a criminalului în serie violent, nume precum
Ted Bundy, Hannibal Lecter, BTK killer, Jeffrey Dahmer, John Gacy, Jack Spintecătorul,
Ed Kemper.

Însă nu tot timpul psihopatia și criminalitatea sunt asociate, există psihopați care își
folosesc inteligența și abilitățile sociale în orice domeniu.
Fie că e un doctor renumit care datorită lipsei de empatie poate realiza o operație cu
succes. Sau un politician șarmant care își folosește carisma într-un discurs politic. Ori un
om de afaceri care și-a clădit un imperiu folosindu-se de abilitățiile sale sociale. Sau un
soldat care își folosește curajul și iscusința pentru a rezista misiunilor solicitante.

Aceștia se numesc psihopați buni sau de succes. Am ales să vorbesc despre ambele tipuri
de psihopați, dar mai întâi voi vorbi despre cauzele psihopatologiei.
Mult discutata dispută înnăscut vs dobândit are un rol important și în explicarea
comportamemtului psihopat. Unii psihologi și neuropsihologi susțin că există anumite
diferențe între creierul unui psihopat și cel al unei persoane normale.

Observând rezultatele date de RMN- urile funcționale s-a constatat că psihopații

înregistrează o activitate mai mică în sistemul de circuite din zona amigdalei, zona
cerebrală care se ocupă cu emoțiile.
Psihopații nu sunt capabili prin urmare de recunoașterea emoțiilor celorlalți, asta ducând
și la lipsa de empatie sau insensibilitate față de spectrul emoțiilor din gama suferinței.

De aceea, când un psihopat omoară sau chinuie pe cineva nu simte niciun fel de
remușcare pentru persoana respectivă, văzând-o ca pe un obiect.
În urma rezultatelor date de RMN s-a mai consatat o activitate scăzută în zona prefontală
care exercită funcția executivă pentru comportamentul nostru, un fel de conștiință a
nostră. De asta se crede că psihopații sunt lipsiți de conștiință și că acționează adesea
impulsiv, dar aecst lucru e valabil mai mult pentru psihopații violenți.

Psihopații inteligenți își pot controla foarte bine impulsurile pentru a acționa doar atunci
când e momentul oportun, ademenindu-și victimele. Un exemplu în acest sens e
criminalul Ted Bundy, care a ucis 35 de femei; el era capabil să își inhibe impulsul de a
ucide, ademenenindu-și victimele cu ajutorul carismei sale, prinzând mai apoi momentul
oportun pentru a le ucide.

Însă și mediul în care crește copilul e un predictor pentru psihopatie. În general, copiii
care cresc în familii dezbinate, violente, abuzive, cu părinți alcoolici, prea autoritari sau
care sunt lipsiți de afecțiune, sunt mai probabil să dezvolte tendințe psihopatice. Ted
Bundy, Ed Kemper, Jeffrey Dahmer, au crescut în astfel de familii. În cazul lui Bundy
apare o confuzie a identității sale, fiind crescut de bunici, și neștiind de fapt că sora lui e
mama lui. Kemper crește fără o figură paternă în viața lui și cu o mama autoritară și
abuzivă, care avea grijă să îi diminueze în fiecare zi stima de sine.
Acești copii dezvoltă o serie de comportamente antisociale cum ar fi cruzimea față de
animale, tendința de a da foc lucrurilor, izolare socială. În adolescență aceștia încep să
folosească substanțe ilegale, alcool, droguri, să fure, să vandalizeze, unii ajungând deja în
centre de corecție pentru infractori juvenili.

Ca adulți sunt inadaptați, nu își găsesc loc de muncă stabil, relații stabile. Acest lucru
arată că atât educația din familie, cât și fondul genetic contribuie la dezvoltarea
psihopatiei, contează ce fac ei și încotro se îndreaptă pentru a-și folosi inteligența socială
și curajul mai departe.
Cum am menționat și mai sus, psihopații își pot folosi calitățiile și în alte scopuri, în afara
celor rele.

Dacă ești psihopat nu însemnă că ești condamnat pe viață să trăiești ca un criminal sau
infractor. Există persoane care privesc partea plină a paharului și se folosesc de partea
bună a psihopatiei pentru a-și atinge scopurile propuse și de ce nu, să aibă succes.
De exemplu, dr. Kevin Dutton, ce studiază comportamentul psihopațiilor la Universitatea
Oxford l-a descoperit pe Andy McNab, un luptător SAS 22 al armatei britanice.
Andy explică cum își folosește curajul în misiunile sale. Lipsit de orice frică, atunci când
e capturat de inamici rezistă mult mai bine în fața oricărei torturi, nu dezvăluie niciun
secret de stat, comparativ cu alți soldați mult mai slabi decât el.
Psihopatia îl ajută în acest caz să facă față provocărilor din misiuni cu brio și
pierderilor camarazilor săi. Tot lipsa aceasta a fricii și puterea de concentrare și-o
folosește și un doctor în timpul unei operații, nelăsându-se influențat de emoții când pune
mâna pe bisturiu.

Omul de afaceri despre care ai citit în revista Forbes și ai rămas impresionat de averea pe
care o are, este și el un psihopat. Acesta și-a folosit rațiunea și ușurința în asumarea
riscului pentru a lua deciziile economice care l-au adus aici, pentru el contează mai mult
câștigul decât pierderea.
Psihopații au un mod de gândire mult mai calculat decât noi, ei gândesc la rece. Atunci
când le dai o dilemă morală de rezolvat ei vor alege calea cea mai rațională fără a ezita, în
timp ce noi ne vom gândi la nesfârșit ce să alegem.
Un bun exemplu în acest sens este bine cunoscuta dilemă morală cu trenul, unde trebuie
să alegi dacă ai opri un tren ce ar ucide un grup de persoane aruncând pe șine o altă
persoană sau nu ai face nimic.
Majoritatea psihopațiilor răspund că ar sacrifica persoana pentru a le salva pe celelalte,
deoarece mai multe vieți valorează mai mult decât una singură.

Prin urmare, am observat că psihopatia poate fi ceva cu care ne naștem, dar poate fi și
modelată de mediul în care trăim. Dacă mediul e problema, soluția în prevenirea
psihopatiei ar fi ajutarea acelor copii, ce trăiesc în acele familii abuzive și indiferente
afectiv , prin sprijin social, terapie, educație, programe de inegrare socială pentru
delicvenții juvenili, unde să învețe diferența dintre bine și rău și să acționeze ca atare.
Iar pentru psihopații care se nasc așa își pot folosi atuurile în alte scopuri precum
psihopații buni sau de succes.
 Studiu de caz

Pop Marian-Gabriel

1. Date de identificare:
Z.M- gen masculin,
Locuieşte împreună cu părinţii, în mediul rural .
2.Profilul:
 Este slab dezvoltat din punct de vedere fizic,înălţime 1,60 m
 Comunicare slabă cu prietenii, cu adulţii,în special cu cadrele didactice, evită
contactul vizual mai ales în situaţii problematice.
 Este mereu agitat,agitaţia psiho-motorie este dată de tulburarea hiperkinetică ,din
cauza căreia îşi menţine destul de greoi concentrarea atentiei pe o sarcină şcolară.
 Gesturile îconice întăresc deseori modalitatea de comunicare pe care o foloseşte
în conversaţie ,pentru a-şi justifica un anumit tip de comportament.
 Ritmul vorbirii este alert, adeseori însoţit de inflexiuni ale vocii, elementele
prozodice marcate în special, prin ton răstit.
 Volumul limbajului activ este totuşi destul de redus.
3.Funcţionarea –dezvoltarea cognitivă
 Controlul furiei destul de scăzut, slabă rezistenţă la frustrare, interpretează într-un
mod favorabil lui stimuli sociali.
 Memoria este deficitară datorită fluctuaţiilor de atenţie,slabei capacităţi
empatice,şi lipsei capacităţii de a lua de cele mai multe ori de a lua deciziile
corecte din punct de vedere social şi comportamental.
4.Starea emoţională
 Slaba implicare în activitatea şcolară, din cauza retardului curricular acumulat în
şcoala de masă,a repetenţiei. Elevul are trăiri puternice la succesul şi insuccesul
şcolar.
 Ca urmare a programului de îmbunătăţire a stării comportamentale a fost
 îndrumat de către diriginte spre activităţi în catre îşi poate descărca
furia,respective ,sportive-fotbalul-obţinând satisfacţie la nivelul echipei Acest fapt
i-a produs satisfacţii puternice şi afecte pe măsură.
  Incapacitatea de a face faţă amânării sau neacordarea recompenselor imediate îi
generează stări emoţionale de furie.Acest fapt se observă în eritemul
emoţional.transpiratii reci uneori,agitaţie psiho-motorie.
 De asemenea ca o particularitate ,are capacitatea de a trece rapid de la o stare la
alta dii punct de vedere emoţional.
5. Abilităţi sociale
 Din cauza retardului psihic,verbalizează cu greutate la răspunsuri la întrebări
 Se abate frecvent de la subiectul discuţiei schimbând sarcina sau canalizînduţşi
atenţia spre activităţi mai uşoare.
 Nu ştie când trebuie să termine o conversaţie şi de aceeea continuă să vorbească
chiar dacă acea conversaţie şi-a atins scopul.
 Nu are capacitatea de a sesiza atunci când grelşeşte decât după foarte multe
lămuriri.
 Capacitatea scăzută de a interpreta şi prelucra comportamentele altora determină
biassuri în comunicare.
 Încearcă să atragă atenţia asupra sa prin comportamente inadecvate social.
(vociferează,comentarii la adresa profesorilor,limbaj agresiv).
 Puncte tari-ascultă sfaturile dirigintelui şi ale consilierului şcolar pe care îi
acceptă,dar de cele mai multe ori încalcă regulile şcolare.
6.Predispoziţia la factori de risc
Antecedente familiale
 Elevul face parte dintr-o familie organizată, dar predispusă la stări conflictuale,din
cauza tatălui care este foarte autoritar şi are un comportament agresiv în relaţiile
cu copiii şi cu mama sa.
 Din cauza stării conflictuale,climatului insecurizant,a ajuns să-şi lovească deseori
colegii mai mici ca vârstă.
 De asemenea ,familia se confruntă cu probleme materiale mari,locuind în prezent
în casa pe care şi-au construit-o cu eforturi mari .
 Elevul s-a confruntat cu mai multe acte de devianţă juvenilă.
 Astfel,a participat în mod deliberat la diverse încăierări cu alţi colegi din centrul
incluziv,în multe devenind din agressor ,victimă.
7.Înregistrarea datelor referitoare la comportament
 Elevul are un comportament agresiv îşi intimidează colegii atât în clasă,cât şi în
curtea şcolii.Este cel care iniţează adesea bătăi,alteori participă la aceste acte de
violenţă,în mod deliberat.
 A fugit de mai multe ori de la scoală ,deoarece acest tip de comportament l-a avut
şi în şcoala de masă..
 Chiuleşte unori de la orele pe care susţine că nu-l atrag, începând de la 11 ani. Se
ceartă deseori cu adulţii şi covârstnicii cu care intră în contact, atunci când aceştia
încearcă să-i impună un anumit tip de comportament.
 Sfidează în mod deliberat conformarea de la regulile impuse de adulţi.
8. Factorii declanşatori-antecedentele
 Abordează acest tip de comportament agresiv, din dorinţa de a-şi demonstra
popularitatea,de a fi diferit sau de a-şi atinge scopul. Nu-i pasă de prejudiciile pe
care le aduce celor din jur.
 Din cauza expunerii la acte de agresiune a dobândit acest comportament,pe care îl
utilizează deseori cu cei din jur.
9. Factorii de menţinere
 A fost deseori convocat în Comisia de disciplină la nivel de şcoală,unde i
 s-au aplicat pedepse.Întăririle pozitive au dat însă roade,în special sprijinirea
 pe elementele pozitive pentru înlăturarea celor negative.
 De asemenea ,apartenenţa la un grup al cărui valori impun adoptarea acestor
comportamente pentru a –şi păstra poziţia în cadrul acestuia.
10. Funcţia simptomelor
 Această funcţie îi determină elevului o anumită determinare.Astfel,el obţine
autoritate la nivel de grup cât şi încercarea la nivelul covârstnicilor să-i facă să-i
înţeleagă felul lui de a se comporta.
11 .Formularea ipotezei cazului
 Din cauza patternului deficitar de relaţionare atât în familie cât şi în şcoală.a
postării unei atitudini de frondă la sarcinile şcolare,dezvoltă comportamente
dezaptative-refuzul de a se implica ,slabă motivaţie şcolară,certuri cu adulţii şi
colegii.
  Aceste comportamente sunt întreţinute de schemele deficitare dobândite pe
parcursul interacţiunilor în mediul şcolar şi familial,a dezvoltării cogniţiilor
iraţionale ,susţinând că de cele mai multe ori el nu este vinovat.
12. Programul de intervenţie
Obiectivele bazate pe formularea cazului
 Conştientizarea de către elev a factorilor care determină aceste comportamente
dezaptative şi înlăturarea lor;
 Includerea elevului în programe comportamentale bazate pe relaţionare pozitivă
cu ceilalţi elevi şi cu adulţii;
 Stimularea pe resorturile pozitive de comportament pentru înlăturarea celor
negative;
 Îmbunătăţirea comportamentului ca urmare a conştientizării aspectelor negative;
 Creşterea capacităţii de control al furiei,de autocontrol ;
 Recompensarea comportamentelor pozitive dobândite;
 Schimbarea cogniţiilor despre diverse tipuri de relaţionare pe care el le consideră
dificile;
 Dezvoltarea capacităţii de empatie şi de abordarea unei atitudini pozitive;