Relatie profesie – statut social – implinire profesionala

Referat Pop Ion

În timp ce statutul desemnează locul cuiva în reţeaua socială, rolul indică un model de
comportament asociat unui statut, punerea în act a drepturilor şi îndatoririlor prevăzute de statut.
Antropologul american Ralph Linton considera că termenul de rol desemnează „suma totală a
modelelor culturale asociate unui anumit statut”. Rolul include atitudinile, valorile şi
comportamentul prescrise de societate oricărei persoane care ocupă un statut. Cum pot cei care
au un statut social dobândit prin efort, aptitudini și competențe să își exercite și să se impună în
rolul asociat statutului?

În primul rând, e nevoie să își mențină profesionalismul. „Funcția oferă doar un statut
pasager; profesia rămâne. Dacă profesia este doar «de a fi persoană publică», cum e cazul
vedetelor, atunci statutul în sine e fragil și depinde de umorile publicului”, comentează
Alexandru Bălășescu.

În plus, e nevoie de pasiune și de perseverență. De comunicare și deschidere. De empatie și

înțelegerea mediului în care evoluezi. Se dovedește că în societatea contemporană nu e suficient
să faci lucruri extraordinare, e nevoie și să comunici despre ele. „A comunica bine înseamnă
două lucruri: să faci lucruri bune și să spui că faci lucruri bune. Nu se poate unul fără celălalt.
Dacă proiectezi doar o imagine de statut înalt fără o susținere profesională solidă, mai devreme
sau mai târziu, imaginea se va destrăma. Invers, dacă faci lucruri bune și ai performanțe, însă
nimeni nu știe… nu vei fi recunoscut(ă).

Efortul este simultan și susținut.” Theodor Paleologu arată și el că numai pe termen lung
putem vorbi despre o reputație solidă care îți asigură recunoașterea legitimă. „Un medic căruia
nu-i pasă de pacienți, care se poartă urât cu ei și se lasă mituit, chiar dacă o fi având un statut
social, nu cred că merită vreo recunoaștere adevărată. La fel, un arhitect care, pentru un beneficiu
imediat, construiește o porcărie, nu merită niciun fel de recunoaștere profesională. Putem spune
același lucru și despre profesori, și despre avocați, și despre politicieni. Asta este cu adevărat
important: ca, pe lângă statut, să ne preocupăm mai cu seamă de reputație.”
Steaua stimei de sine

Sa spun eu despre mine cateva lucruri pozitive, nu mi se caracterizeaza, dar daca este sa luam din
ce am mai auzit din partea altor persoane, cred ca trei lucruri pozitive care ma caracterizeaza ar fi
: sunt muncitor, loial si drept.

Trei lucruri de care sunt mandru : familia mea, profesie, firma la care lucrez si scoala de maistri
pe care o fac.

E cam greu de spus cateva motive pentru care oamenii ma plac, dar din nou, poate faptul ca ma
tin de cuvant, adica daca iti spun ca voi face ceva, voi face lucrul acela indiferent de
circumstante si pentru ca sunt muncitor.

Unul din obiectivele de viitor este sa termin scoala si sa profesez in domeniu.

Intr-o prietenie aduc amuzament si loialitate impreuna cu sinceritate.

Mi-as dori sa schimb la mine faptul ca sunt foarte serios la job si putin perfectionist.

Implinire profesionala

Astăzi, relevanța particulară a problemei autorealizării individuale se datorează înțelegerii

faptului că autorealizarea personală este un criteriu determinant specific în formarea
personalității. De obicei, există două domenii cele mai semnificative ale autorealizării, care
includ activitățile profesionale și implementarea în viața de familie. Pentru societatea actuală,
problema implementării în sfera profesională devine o cheie. Cerințele prezentului pentru o
persoană progresivă și de succes sunt destul de ridicate. O rivalitate uriașă pe piața muncii,
circumstanțele socio-economice dificile ale vieții determină condițiile pentru auto-dezvoltare și
auto-realizare.

Dezvoltarea de sine și autorealizarea sunt determinate de autodeterminarea și autoactualizarea

personalității. Autodeterminarea oferă propria definiție, autoevaluare, capacitatea de a compara
sarcinile atribuite, mijloacele de realizare selectate și situația de acțiune.
Actualizarea de sine este, într-o oarecare măsură, mecanismul declanșator pentru construirea
autorealizării. Aceasta este diferența esențială între autoactualizare și autoactualizare. În
consecință, autorealizarea profesională poate fi înțeleasă ca un proces multi-temporal constant de
formare a potențialelor individului în activitatea creatoare pe parcursul vieții sale.

Întrucât cea mai completă dezvăluire a faptelor unui individ apare numai în activități utile social,
tocmai în activitatea profesională se deschid perspective deosebit de largi pentru realizarea de
sine. Activitatea profesională în viața indivizilor este aproape centrală. Oamenii aflați în proces
de viață oferă aproape tot timpul lor de bază, tot potențialul și puterea activităților lor
profesionale. În cadrul profesiei alese, se formează abilități, se crește cariera și creșterea
personală, se oferă fundamentele materiale ale vieții, se obține un anumit statut social. Urmând
profesia aleasă, aplicarea abilităților profesionale este unul dintre cele mai semnificative criterii
pentru atingerea unui anumit nivel de succes în viață.

Pe parcursul autorealizării profesionale, subiectul dezvoltă gândirea profesională, care se

caracterizează prin următoarele caracteristici:

 conștiința apartenenței cuiva la comunitatea profesională aleasă;

 conștientizarea gradului de adecvare proprie la standardele profesionale, locul lor în
ierarhia rolurilor profesionale;
 recunoașterea de către individ a gradului de recunoaștere a acestuia în sfera profesională;
 conștientizarea propriilor puncte forte și slăbiciuni, oportunități de îmbunătățire de sine,
zone potențiale de succes și eșec;
 înțelegere despre munca ta în viața ulterioară și despre tine.
În conformitate cu gradul de dezvoltare a caracteristicilor de mai sus, ar trebui să apreciem
nivelul de realizare a individului în profesie.

Cu toate acestea, nu orice ocupație realizată de o activitate profesională va fi o sferă de

autorealizare. Astfel, de exemplu, realizarea de sine a profesorului este procesul prin care
profesorul obține rezultate practice ale activității sale pedagogice prin implementarea anumitor
obiective și strategii profesionale. Nu întotdeauna o anumită motivație profesională a unui
individ indică autorealizarea activă. De asemenea, activitățile desfășurate în principal din cauza
stresului volitiv sunt mai degrabă consumatoare de energie și epuizante, ceea ce duce, de obicei,
la „arderea” emoțională. Prin urmare, o afacere profesională pentru un individ care dorește să își
realizeze pe sine trebuie să fie distractivă și atractivă. Alături de aceasta, este foarte important ca
baza atractivității să fie o înțelegere a valorii sociale și a semnificației individuale a muncii.
Garanția unei realizări de sine reușite este prevalența semnificației muncii în ierarhia valorilor
personalității. Auto-îmbunătățirea activă în domeniul profesional previne apariția sindromului de
ardere.

Auto-dezvoltarea și realizarea de sine a subiectului în activitatea profesională este semnificativă

pentru adaptabilitatea personală și succesul în viață.

Este posibil să se distingă factorii de realizare de sine, inclusiv calitățile personale, care vor fi
parametri prognostici generali pentru realizarea proprie a profesiei. Printre cei mai importanți
factori de personalitate care contribuie la realizarea profesională, autoeficacitatea unei persoane,
flexibilitatea comportamentului său și nemulțumirea față de activitatea personală sunt
evidențiate. Auto-eficacitatea este exprimată direct în capacitatea de a-și organiza propria
activitate profesională și de a obține succesul în interacțiunea cu societatea. Flexibilitatea
comportamentului este responsabilă pentru o comunicare interpersonală eficientă și pentru
interacțiunea profesională și stimulează dezvoltarea nevoii de creștere ulterioară a profesiei.