PROFESIONALISMUL CA

TRASATURA MORALA A
PERSONALITATII

PROFESOR: TATARU LIDIA

A EFECTUAT DERCACU ECATERINA
 Profesionalismul ca o trăsătură de personalitate morală

Etica profesională este un set de standarde morale,

care definesc relația omului cu datoria profesională.
atitudini morale ale oamenilor în sfera muncii
reglementează etica profesională. Societatea poate
funcționa în mod corespunzător și să dezvolte doar ca
rezultat al unui proces continuu de producție de materiale
și valori.

Studii de etică profesională: relația dintre colectivele de muncă și de specialitate pentru toată
lumea; calitățile morale ale profesionale individuale, care oferă cea mai bună performanță a sarcinilor
profesionale; relații în cadrul grupurilor profesionale, precum și acele norme morale specifice
inerente profesiei; învățământul profesional special.

Aceste situații în care oamenii se găsesc în îndeplinirea sarcinilor lor profesionale, au o

influență puternică asupra formării eticii profesionale. Oamenii de lucru ale procesului de miere,
există anumite atitudini morale. Ei au o serie de elemente comune pentru toate tipurile de etică
profesională.

În primul rând, este legată de activitățile sociale, participanții procesului de muncă,

În al doilea rând, este relațiile morale care apar în zona de contact direct între interesele grupurilor
profesionale între ele și societate.
 Ce este caracterul? Ce este profesionalismul?

Caracterul poate fi considerat nucleul personalităţii, un sistem de trăsături şi atitudini

specifice fiecărui individ, cu semnificaţie morală, care îl definesc pe om ca membru al societăţii.

Condiţia indispensabilă reuşitei în profesie este profesionalismul. Specialiştii în domeniu consideră

că termenul „profesionalism” se referă la exigenţele necesare pentru realizarea cu succes a sarcinilor
de muncă într-o anumită profesie.

Cum se formează caracterul? Dar profesionalismul?

Geneza caracterului debutează în copilărie, imediat după naştere, în procesul învăţării

sociale prin diferite mecanisme. Condiţionarea are efect în fixarea unor comportamente mai simple,
în primii ani de copilărie. Autoritatea constituie o sursă importantă în formarea caracterului.
Exercitarea autorităţii trebuie armonizată cu mecanismul condiţionării.

Prin imitaţie şi model, copilul va imita şi va adopta modele de conduită din mediul lui
familial. Modelul este o sursă puternică de formare a caracterului.

Caracterul pune omul în relaţie cu lumea prin intermediul sistemului de atitudini–valori. De-
a lungul timpului, atitudinile se organizează, se structurează, se ierarhizează, astfel încât caracterul
primeşte o dimensiune sistematică.

Formarea profesionalismului reprezintă un act de creaţie în profesie. Fiecare profesionist,

specialist într-un anumit domeniu participă la crearea profesiei pe care o exercită prin aplicarea
propriilor procedee, a modurilor de acţiune, a tacticii şi a strategiei sale, aducând, totodată, aportul
său în atitudinile grupului profesional căruia îi aparţine.

Prin ce se evidenţiază caracterul? Care sunt trăsăturile definitorii ale

profesionalismului?

Specialiştii numesc caracterul o combinație de trăsături de personalitate care îi determină

comportamentul. Trăsăturile de caracter se dezvoltă în funcție de tipul activității nervoase, ereditate și
mediul educației. Se formează de-a lungul vieții. Preponderenţă anumitor trăsături determină stilul de
viață al unei persoane.
Trăsăturile caracterului uman pot fi împărţite în 4 grupe principale:

• atitudine față de ceilalți: compasiune,

respect, flexibilitate, ospitalitate, loialitate,
toleranţă;
• atitudine față de sine: precauţie,
creativitate, anduranţă, onoare,
autocontrol;
• atitudine față de valorile
materiale: cumpătare, organizare,
generozitate, înţelepciune;
• atitudine pentru muncă: entuziasm,
iniţiativă, punctualitate.

Etica profesională nu este o consecință a inegalității în gradul de moralitate a diferitelor

grupuri profesionale. Doar pentru anumite tipuri de activități profesionale exponate publice ridicate
cerințe morale. Practic acestea sunt sfera profesională, în care procesul de muncă necesită o acțiune
concertată a tuturor participanților. Acordă o atenție deosebită calităților morale ale lucrătorilor din
zonele care sunt asociate cu dreptul de a dispune de viața oamenilor, noi nu vorbim doar despre
nivelul de moralitate, ci în primul rând cu privire la îndeplinirea corectă a îndatoririlor lor
profesionale (aceasta este profesia de domeniul serviciilor, transport, administrare, sănătate,
educație). Activitatea de muncă a persoanelor în aceste profesii, mai mult decât altele kakihlibo, nu
poate fi pre-reglementare, nu se încadrează în cadrul instrucțiunilor oficiale. Acesta este în mod
inerent creativ.

Caracteristicile de lucru ale acestor grupuri profesionale complica atitudinile morale le-a
adăugat un element nou: interacțiunea cu oamenii obiecte de activitate. Aici responsabilitatea morală
este crucială. Societatea consideră calitățile morale ale unui angajat ca fiind unul dintre cele mai
importante elemente ale adecvare sale profesionale. standarde morale generale ar trebui să fie
specificate în activitatea specific uman în profesia sa.

Astfel, etica profesională ar trebui să fie luate în considerare în unitate cu sistem de moralitate
convențională. etica muncii Încălcarea însoțită de distrugerea de setări comune morale, și vice-versa.
Atitudinea iresponsabilă a lucrătorului de a îndatoririlor profesionale este un pericol pentru alții, rău
pentru societate, poate conduce în cele din urmă la degradarea personalității.

Trăsăturile definitorii ale profesionalismului fac referire la:

• onoarea: se bazează pe respectarea cuvântului dat, seriozitate, încredere şi punctualitate.

• limbajul: cuvinte potrivite şi atenţie la exprimare
• separarea vieții private de cea profesională: limite între viața personală și cea profesională.
• etica : comportament adecvat (fără minciună şi asumarea muncii altora).
• atitudine: pozitivism şi entuziasm
• asumarea responsabilității: atât în cazul unui succes, cât şi în cazul unui potenţial eşec, fără
a căut scuze.
 • comportament: atent şi sobru, fără a confunda activităţile profesionale cu cele din timpul
liber

Relatia intre profesie si sfera politica al societatii

Nevoia de control asupra exercitarii unei profesii conduce la solicitarea, pentru guvern, a
autorizarilor si acreditarilor profesionale. La randul lor, profesionistii participa la construirea sau
influentarea proiectelor de politici publice. Politicienii si functionarii publici sunt adeseori la randul
lor, profesionisti. Daca lucreaza in institutii guvernamentale, ei sunt pusi uneori in situatii in care apare
un conflict intre loialitati si valori: ei trebuie simultan sa protejeze interesul public, sa urmeze
scopurile organizatiei careia ii apartin, sa urmeze scopurile propriei profesii. Medicii se supun
conflictelor de interese intre nevoile pacientilor si finantarea tratamentelor. Jurnalistii intra uneori in
conflict legat de dorinta de informare corecta a auditoriului si grupul de interese care finanteaza
publicatia sau postul respectiv.

In termeni sociologici, avem de-a face cu un conflict de roluri. Profesionistii sunt educati sa
gandeasca in termenii stiintei lor. De exemplu, un functionar de nivel superior este obisnuit sa
gandeasca in termeni de proceduri, resurse si logistica aplicate la cazuri particulare ale organizatiei:
cum sa fundamenteze decizii, sa stabileasca prioritati, sa pastreze stabilitatea organizatiei, sa aiba o
relatie corecta cu legislatia .Primii sunt orientati spre domeniul propriu in sensul onestitatii
profesionale, sunt centrati pe client si doar secundar pe organizatia in care lucreaza.

Organizatiile cer loialitate fata de angajator si chiar supunere la deciziile acestuia. Profesionistii
sunt educati in loialitate fata de cerintele domeniului lor si ale comunitatii lor profesionale, dar adesea
pot sa faca parte din institutii in care cele doua loialitati intra in conflict (vezi Guvernul roman care
este alcatuit dintr-un numar mare de profesori si aloca fonduri reduse invatamantului). In aceste conditii
apare uneori un refuz al loialitatii si fenomenul de insubordonare.

Valorile democratice ar trebui sa fie in centrul oricarui cod etic al celor care lucreaza pentru
public, pentru contribuabili sau pentru clienti. Insubordonarea este acceptat ca legitim in cazul in care
conflictul este derivat din motive de incalcare a principiilor de baza ale democratie.

Interesul public poate sa devina adeseori o simpla lozinca invocata de complezenta fata de
valorile acceptate. Profesionistii accentueaza uneori excesiv asupra componentei de obiectivitate si
neutralitate politica si fac acest lucru uneori deplin constienti ca este o simpla legitimare a unei
politici. Alteori pur si simplu nu isi dau seama politica este o cauza importanta a deciziilor profesionale.
Problema centrala a managerilor din diferite comunitati este cum sa utilizeze puterea pe care o au de
asa maniera incat sa satisfaca: cerintele legale, contribuabilii, clientii, guvernantii

Etica profesionala. Consideratii generale

Profesionistii sunt guvernati in principiu de legi si reglementari specifice. Exista multe cazuri in care,
pe langa normele legale, sunt necesare norme etice. In general aceste norme vizeaza, intr-o societate
democratica, urmatoarele tipuri de probleme: autoritatea profesionala, practicile paternaliste,
drepturile clientilor.
 Etica profesionala se afla la intersectia filosofiei moralei cu eticile particulare ale diferitelor
categorii de profesii. Problema centrala a introducerii eticii in profesii, desi exista deja legi, se
datoreaza faptului ca legea actioneaza de obicei dupa ce s-a produs incalcarea ei. Practicile etice sunt
de granita si se presupune ca ar trebui sa actioneze preventiv (vezi Airaksinen, 1998, pp. 671-672).

Etica profesionala precizeaza practicile, drepturile si datoriile membrilor unui grup profesional,
critica si sanctioneaza malpracticile profesionale

Relatiile client-profesionist, cetatean-politician

Problema centrala a relatiei intre client si profesionist este cea a alocarii responsabilitatii si
autoritatii. La modul ideal, intre cei doi se stabileste un contract. In acest contract, in principiu, alocarea
responsabilitatii si autoritatii poate sa fie de urmatoarele feluri: a) clientul are mai multa
responsabilitate si autoritate; b) cei doi contractanti sunt aproximativ egali; c) responsabilitatea si
autoritatea principala revin profesionistului

a) Prima presupozitie: clientul are mai multa autoritate si responsabilitate este derivata din
ideea ca profesionistul este angajat de client, actioneaza pentru acesta si sub directia lui. Prin
urmare, profesionistul este partizanul scopurilor clientului sau (am angajat un avocat, medic,
arhitect, profesor, deci acea persoana nu mai poate sa fie neutra si detasata, ci atasata scopurilor mele
in calitate de client). In acest sens, politicienii alesi ar deveni partizanii stricti ai alegatorilor. Ce se
intampla insa daca alegatorii unui consiliul local doresc, de exemplu, alungarea emigrantilor de pe
teritoriul lor?

Exista insa limite ale devotamentului fata de client sau ale devizei: Clientul nostru,
stapanul nostru!, prin analogie Alegatorul nostru, stapanul nostru!

Profesionistii si politicienii au obligatia 'celei de-a treia persoane', care limiteaza normativ actiunea
clientilor sau alegatorilor. Clientii sau alegatorii pot sa doreasca lucruri ilegale ( de exemplu,
sa faca discriminari) sau periculoase si trebuie opriti sau corectati.

Profesionistii si politicienii nu sunt simplii executanti ai ordinelor clientilor si alegatorilor, ei au

expertiza, au autoritate epistemica, discernamant profesional sau politic. Nu sunt 'soldati' la
ordin.

Cu anumite exceptii (urgente medicale, de exemplu), un profesionist isi poate refuza clientul, dupa
cum un politician isi poate refuza sustinatorii daca acestia il fac sa se compromita.

Pentru ca politicienii si profesionistii sa fie responsabili, ei trebuie sa fie liberi moral

(autonomi).

Subordonarea excesiva fata de alegatori, in raport cu cea fata de legi, de la nivelul demagogiei la
cel al faptelor se regaseste in populismul politic (vezi de exemplu actele unor politicieni italieni
impotriva emigrantilor romani ca grup etnic in 2007).

b) A doua supozitie este cea a egalitatii si reciprocitatii contractuale.

Contractul cuprinde obligatii si drepturi reciproce, prin urmare, autoritatea si responsabilitatea sunt
egal impartite (acest model este utilizat in abordarile liberale ale libertatii si egalitatii de sanse). Dar
aplicarea unui astfel de model, desi dezirabila, este dificila.