INCERTITUDINEA VOCAȚIONALĂ LA ELEVII DE LICEU

CUPRINS

1
Introducere........................................................................................................................................4

Capitolul 1........................................................................................................................................5

Personalitatea - factor decisiv în orientarea în carieră.....................................................................5

1.1. Alegerea profesională şi factorii ce o influenţează................................................................6

1.2.Construcția identității vocaționale..........................................................................................9

1.3. Vocaţie şi stil cognitiv.........................................................................................................10

Capitolul 2......................................................................................................................................16

Legătura dintre stima de sine şi alegerea carierei la adolescenţi....................................................16

2.3. Interesele şi sistemul de valori.............................................................................................21

2.4. Autoeducaţia........................................................................................................................28

Capitolul 3......................................................................................................................................29

Incertitudinea vocațională a elevilor de liceu.................................................................................29

Ipotezele cercetării......................................................................................................................29

Scopul cercetării.........................................................................................................................29

Obiectivele cercetării..................................................................................................................29

Eşantion reprezentativ.................................................................................................................29

Locul şi durata cercetării.............................................................................................................30

Locul cercetării.........................................................................................................30

Durata cercetării..........................................................................................................................30

Metodologia cercetării................................................................................................................30

Descrierea metodelor şi tehnicilor de cercetare utilizate..........................................30

Demersul cercetării.....................................................................................................................34

Prezentarea studiului de caz........................................................................................................34

Etapa experimental – ameliorativă.............................................................................................42

Exemple de activități didactice formative derulate.................................................................42

2
 Exemple de activități extradidactice cu caracter formativ – educativ derulate.......................47

CONCLUZII...................................................................................................................................48

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................50

ANEXE...........................................................................................................................................51

3
 Introducere
Alegerea unei cariere este un pas important care influențează cursul vieții unei persoane,
întrucât prin alegerile legate de carieră oamenii își pot îndeplini nevoile, își pot exprima valorile
și interesele și ca atare pot să modifice calitatea vieții.
Prezenta lucrare îşi propune să cerceteze orientarea în carieră a unui elev de clasa a XII –
a, cât şi a opţiunilor acestuia cu privire la eventualele locuri de muncă pe care ar dori să le ocupe
o dată cu terminarea studiilor.
În prima parte a lucrării sunt abordate aspectele teoretice cu privire la personalitate şi
modul în care aceasta influenţează evoluţia tânărului în dezvoltarea personală şi profesională.
În primul capitol sunt amintite aspecte teoretice cu privire la factorii care influenţează
alegerea profesională şi totodată este făcută o paralelă între cunoaştere şi vocaţie.
Capitolul al doilea este o completare şi o extindere a primului capitol, aici fiind abordată
în principal legătura dintre stima de sine – dezbătută foarte des în ultima perioadă – şi alegerea
carierei la adolescenţi. Este precizată importanţa cunoaşterii propriei persoane şi a
calităţilor/aptitudinilor pe care acesta trebuie să le aibă în vederea dezvoltării unei anumite cariere
sau mai bine zis a carierei pe care persoana respectivă o doreşte. Pe lângă cunoaşterea acestor
aptitudini este necesar să ne ghidăm după anumite valori/norme cunoscute sau impuse pentru a
putea dezvolta relaţii de colaborare cu cei din jur.
În cadrul capitolului trei regăsim cea mai importantă parte a lucrării şi anume, partea de
cercetare, care ne ajută să susţinem sau de ce nu să infirmăm cele relatate în capitolele unu şi doi.
Cercetarea este realizată pe baza unui chestionar ce are ca obiectiv cunoaşterea elevului şi
a incertitudinii acestuia privind cariera. Doar cunoscând nivelul incertitudinii amintite anterior
putem preciza care este nivelul de siguranţă pe care tinerii îl deţin în momentul cercetării şi cât de
decişi sunt aceştia cu privire la orientarea lor în carieră.
Un alt obiectiv al cercetării este acela de a identifica în ce măsură sunt influenţaţi
adolescenţii de către cei din jur - familie, colegi, cerc de prieteni, societate - atunci când optează
pentru o anumită profesie.

4
 Capitolul 1

Personalitatea - factor decisiv în orientarea în carieră

Potrivit teoriei lui Holland, un expert în consilierea carierei, aceasta identifică medii
profesionale și tipuri de oameni care sunt atrași în mod specific de acestea. Din acest punct de
vedere există mai multe tipuri fundamentale de personalitate sau orientări după cum urmează:
 Orientare realistă – care precizează faptul că oamenii sunt atrași de cariere sau ocupații
care implică activități fizice sau de manipulare a obiectelor într-un mediu profesional bine
ordonat, cu puține cerințe sociale;
 Orientarea privind cunoașterea - unde oamenii sunt atrași mai mult de activități care
implică gândire, organizare, înțelegere, în detrimetrul unor activități afective care implică
sentimente, impresii, emoții;
 Orientare socială – conform căreia oamenii sunt atrași de cariere care implică relații
interpersonale sau activități de informare, de socializare, de ajutoare și dezvoltarea altora;
 Orientare convențională - în care oamenii sunt atrași de activități care implică o anumită
structură, anumite legi și reglementări, unde se așteaptă ca angajații să subordoneze
nevoile personale celor organizaționale; oamenii respectivi se conformează de obicei, sunt
ordonați, eficienți și practici;
 Orientarea întreprinzătoare – potrivit căreia oamenii sunt atrași de cariere care implică
activități al căror scop este influențarea celorlalți pentru atingerea obiectivelor
organizaționale;
 Orientare artistică – în care oamenii sunt atrași de cariere care implică autoexprimarea
prin creație artistică sau activități individuale; acest tip de orientare este total diferită de
cea convențională, aici oamenii fiind imaginativi, intuitivi și independenți, dar și
dezordonați, emotivi și nepractici.
Problema principală este aceea de a stabili în ce tip de orientare în carieră se încadrează o
persoană, pentru ca apoi aceasta să-și poată elabora strategia de carieră și să se pregătească pentru
posturile/domeniile de activitate compatibile cu orientarea sa.

5
 1.1. Alegerea profesională şi factorii ce o influenţează
Momentul alegerii profesiei este unul foarte important în viaţa fiecărui individ. Acesta
fiind primul pas către debutul vieții profesionale și inserţiei sociale. El se produce într-un
context mai larg în care sunt implicaţi anumiți factori de natură personală, educaţională,
economică, contextuală. Acesta reprezintă și motivul pentru care planificarea carierei are la
bază demersuri precum: orientarea şcolară și profesională și consilierea pentru carieră.
Cariera poate fi definită ca fiind ansamblul rolurilor profesionale asumate de-a lungul
vieţii active a căror succesiune poate urma trasee diferite în timp. Ruta pe care noi ne-o
alegem în carieră depinde nu numai de resursele cu care se pornește la drum la începutul
carierei şi pe parcursul ei, ci şi de oportunităţi care se ivesc şi, mai ales, de modul în care
optăm pentru anumite obiective de carieră clare şi cât de capabili suntem să ne folosim de
aceste oprtunităţi pentru a le atinge.
În ceea ce privește decizia în carieră, aceasta poate fi definită ca un proces de selecţie a
unei opțiuni în carieră din variantele care se ivesc la un moment dat. Ne referim aici atât la
decizia ce trebuie luată cât şi la procesul decizional.
Decizia în carieră se referă la:
- alegerea școlii şi a domeniului de studiu;
- alegerea unei meserii;
- alegerea traseului educațional;
- alegerea unor modalităţi de formare a competenţelor profesionale.
Pentru a putea fi realizat procesul decizional este necesară parcurgerea unui traseu alcătuit din
mai multe etape posibile, și anume:
 se definește decizia şi se identifică oportunitățile (Trebuie să mă decid în privința propriei
cariere, Trebuie să identific ce posibilități am);
 examinarea şi evaluarea posibilităților existente (Care dintre opţiuniule găsite sunt
potrivite valorilor şi stilului de viaţă dorit?);
 îmi realizez propriul plan de carieră (Cum pot pune în practică ceea ce am decis să fac?)
 aplicarea deciziei (Trebuie să implementez planul pe care mi l-am stabilit)
 verificarea deciziei (Oare am ales bine?)
Pentru a ne putea decide cu privire la cariera aleasă trebuie să ținem cont de anumiți
factori, acești facori putând fi psihosociali - familia, şcoala, grupul de prieteni, cererea pieţei

6
 forţei de muncă, ceea ce se poartă în societatea în care ne dezvoltăm, preconcepțiile legate de
unele profesiuni/meserii, sau individuali - nivelul intelectual, aptitudinile, motivaţia,
trăsăturile care sunt dominante din punct de vedere al personalității.
Cel mai important în orientarea carierei este de departe familia. Cauzele acestei influenţe atât de
accentuate sunt:
 Părinții sunt cei care de cele mai multe ori au un cuvânt foarte important în opțiunile
făcute pentru anumite şcoli, care limitează mai mult sau mai puțin posibilităţile copiilor;
 Modul în care părinții aleg să își exercite autoritatea asupra copiilor și stilul educativ pe
care aceștia îl folosesc influenţează încrederea în sine, direcţia şi măsura ambiţiilor.
 Familia este cea care transmite aşteptările sociale adecvate poziţiei lor sociale.
 Un rol foarte important îl are și statutul socio-economic în opţiunea vocaţională a
tânărului, chiar dacă se încearcă o egalizare a şanselor.
 Influenţa pe care o au părinţii este variată. Aceasta se poate concretiza în: anumite discuţii
pe subiectul alegerii carierei cu scopul de a le cunoaşte propriul punct de vedere,
îngrijorările, ezitările, succesele obținute; oferirea anumitor sugestii, dar fără a impune un
punct de vedere clar; discuţii cu profesorii sau consilierul școlar; încurajări și susțineri
permanente; informarea cu privire la ofertele de muncă, etc.
 O instituție de învățământ este considerată ca fiind unul dintre principali factori în
orientarea carierei.
 Un sistem de învătământ, prin însăși structura lui (tipuri de şcoli, profile, numărul de
locuri) decide cadrul în care se realizează orientarea profesională.
 O contribuție însemnată în egalizarea şanselor o poate deține procesul instructiv-educativ,
acesta dezvoltând diferite aptitudini, stimulează curiozitatea, oferă o serie de informaţii
despre profesiuni etc.
 Școala este cea care participă în mod direct la activitatea de orientare a carierei. (Mark,
Parkinson, 2002)
Grupul de prieteni, grupul de referință determină de multe ori opţiunile vocaţionale pe
care o persoană le poate avea, îndeosebi prin evaluarea diferitelor tipuri de profesiuni, a
diferitelor imagini de viitor prin intermediul normelor culturale şi a sistemului de valori
proprii tinerilor.

7
Opţiunile vocaţionale ale tinerilor sunt limitate și determinate de către cererea pieței forței de
muncă. Lipsa sau limitarea unor oportunități poate deveni o posibilă sursă de frustrare, poate
duce la instalarea unor decepţii.
La nivelul societății există o așa numită “Moda profesiunilor” de unde sunt rezultate și
prejudecăţiile legate de unele profesiuni care determină într-o anumită măsură opțiunea
pentru o anumită carieră. Toate aceste fenomene nu pot avea decât efecte negative asupra
procesului de orientare a carierei, fiind înțelese greșit interesele şi opțiunile tinerilor sau ale
părinţilor acestora.
Mass-media are o pondere din ce în ce mai mare cu privire la modalitatea de informare a
tinerilor cu privire la dinamica pieţei muncii, la mobilitatea profesională sau în promovarea
unor modele de succes în carieră. Acest lucru este realizat prin intermediul unor site-uri
specializate, anunţuri în ziare, târguri ale locurilor de muncă sau emisiuni televizate.
Aptitudinile speciale pot sprijini foarte mult orientarea vocațională. Pentru a putea
identifica și evalua acest tip de aptitudini este necesară o cunoaștere de sine cât mai bună și o
informare adecvată cu privire la carieră. Absența acestui tip de aptitudini speciale poate fi
identificată ca o contraindicaţie. Creșterea rolului aptitudinilor generale în orientarea
profesională este datorat mișcării profesionale (în acest caz sunt necesare mai multe domenii
de activitate).
Motivaţia. În acest caz sunt importante în mod deosebit trebuinţele de stimă şi statut şi
trebuinţele de autorealizare. Orientarea vocatională este motivată de către acestea, precum şi
dezvoltarea interesului pentru carierele care le pot realiza cu succes. Interesele profesionale
pot fi influențate și de impresiile pe care le poate avea o anumită persoană cu privire la un
domeniu de activitate dar și experienţele personale acumulate pe parcurs. O influență foarte
mare în opțiunea vocațională a tânărului o deține și impresia/concepția pe care tânărul o are
cu privire la viață și la lumea care îl înconjoară. Performanțele şcolare pot fi de asemenea
criterii de selecţie pentru anumite forme de învăţământ, acestea având o influență în alegerea
profesională. Acestea din urmă pot avea şi o influenţă indirectă asupra orientării vocaţionale,
elevul fiind de multe ori apreciat şi orientat doar în baza acestor rezultate.
În ceea ce privește trăsăturile dominante de personalitate, acestea reprezintă un factor
foarte important în realizarea identificării cu cariera aleasă, aceasta din urmă fiind o condiţie a

8
succesului profesional. Importante în acest caz sunt: tipul de temperament, independenţa,
rezistenţa la eşec, spiritul de iniţiativă, spiritul de echipă etc.

1.2. Construcția identității vocaționale

Identitatea reprezintă conștiința clară a individualității unei persoane, formată prin
integrarea într-un contruct unic a percepției de sine și a percepției expectanțelor celorlalți față
de propria persoană. Identitatea se formează progresiv pe măsura organizării și structurării
informațiilor despre sine. Ea include, după E. Erikson (1980) aspecte legate de:
caracteristicile înnăscute și dobândite ale personalității (cum ar fi temperament, introversiune,
pasivitate), talentele și abilitățile personale (cunoștințe și deprinderi), identificarea cu
modelele (părinți, colegi sau alte figuri semnificative), modalități de interacțiune, modalitatea
de rezolvare a conflictelor, modalitățile de reglare a comportamentului, rolurile sociale,
vocaționale și de gender adoptate de individ la un moment dat.
Identitatea este în permnentă construcție și reconstrucție. Ea se structurează încă din
copilăria mică, însă vorbim despre identitate în special începând din perioada adolescenței,
când abilitățile cognitive și de interacțiune socială sunt suficient de mature pentru a putea
permite reflectarea asupra propriei persoane să a dezvoltării acesteia. Perioada adolescenței,
prin problemele decizionale pe care le pune elevilor – ce cursuri să urmeze, cu cine să iasă la
întâlnire, dacă să mergă la facultate, să lucreze după terminarea orelor etc. –forțează
reflectarea asupra propriei identități (identificarea propriilor valori, interese și abilități,
evaluarea capacității de a lua decizii și a face față diverselor situații) și contribuie astfel la
cristalizarea acesteia.
Identitatea vocațională combină aspecte legate de cunoașterea propriilor abilități, interese,
valori și competențe, pe de o parte, cu preferința pentru un anumit tip de activități, stiluri de
interacțiune și medii de muncă, pe de altă parte. Ea apare la confluența dintre experiențele de
învățare și de muncă multiple ale adolescentului, devenind etalonul maturizării sale (figura
1.). Tocmai de aceea este utilizat de specialiști pentru a cunoaște nivelul de dezvoltare atins
de adolescent.

9
 VALORI INTERESE

DEPRINDERI ȘI ABILITĂȚI
ATITUDINI ȘI
STIL DECIZIONAL CREDINȚE

STIL DE VIAȚĂ
CARACTERISTICI DE
PERSONALITATE
EDUCAȚIE

Figura 1. Componentele identității vocaționale

1.3. Vocaţie şi stil cognitiv

Stilul cognitiv cel expus în teoria lui Kirton se referă la specificul individual şi exactitatea
percepţiei, a stilului de gândire și a comportamentului ce este direcţionat spre scop şi centrarea
atenţiei. Cel care organizează experienţa emoţională a unei persoanei, tipul de emoţii pe care
acestă persoană le are cât și intensitatea lor şi felul în care ea le face faţă reprezintă stilul cognitiv.
Nivelul la care se fac resimțite deosebirile de stil cognitiv sunt relaţiile interindividuale
(colegi de serviciu, şef – subaltern, un părinte faţă de copil, prieteni), intergrupale
(departamentele dintr-o instituţie sau întreprindere, grupe de sarcină, grupe de creativitate), grup
– individ (grupul opus unui membru al grupului, şefului unei persoane din afară).
Autorul englez Kirton în KAI – Manual, descrie o serie de cercetări cu privire la vocaţia
persoanelor ce dețin un stil cognitiv diferit. Acesta observă faptul că, orice grup ocupaţional
diferă semnificativ de populaţia generală numai dacă specificul său generează un climat în sens
adaptativ sau inovativ faţă de aceasta. Ca urmare, s-a descoperit că indiferent dacă noii veniţi au
un stil cognitiv similar sau diferit decât membrii vechi ai grupului, după o perioadă de timp ei vor
deveni ca cei din urmă, acest lucru fiind un rezultat al schimbării. Studiile au arătat că personalul
în planning și marketing este situat pe latura inovativilor din cadrul populaţiei generale. (Michael,
Kirton., 1987, p. 103 – 110)
O altă concluzie a lui Kirton subliniază ideea că, indiferent de grupul care depune un efort
mai mare sau mai mic pentru a păstra sau elimina paradigma, se va tinde spre obţinerea scorurilor
pentru adaptativ sau inovativ în instrumentul KAI. Un exemplu în acest sens îl reprezintă
contabilii care lucrează în prima linie, aceștia sunt mai adaptativi decât populaţia generală.
Contabilii care lucrează în departamente inferioare obţin un scor inovativ semnificativ diferit care

10
 îi disting foarte clar de populaţia generală nu numai de colegii lor.
În ceea ce privește diferenţele dintre sexe, Kirton face următoarea descoperire, și anume,
aceea că, bărbaţii sunt oarecum mai inovativi decât femeile. Totuşi, în funcțiile de manageriat,
femeile găsesc soluții mai inovative decât bărbaţii. Toate aceste lucruri însă se datorează faptului
că acele femei care au reușit pe acest plan au trebuit să intre în acel domeniu, să își dorească să
fie acolo și totodată să rupă barierele tradiționale care au fost puse pentru a putea pătrunde într-o
poziție considerată a fi de competența bărbaților.
Un consultant în probleme de profiling la academia FBI din Statele Unite, Dan Korem, a
prezentat într-un curs, o figură tipologică ce relata modul diferit de interrelaţionare şi de orientare
vocaţională a unei categorii ocupaţionale. (Vezi figura nr.3.).

Figura nr. 2. Tipuri vocaţionale

În acest mod, autorul american ne recomandă patru clase structurate pe două dimensiuni:
 prima clasă cuprinde dinamica emoţională (controlul sau exprimarea trăirilor –
Control vs. Express);
 a doua clasă urmărește nivelul comunicării (nivelul scăzut este demonstrat prin
adresarea unor întrebări – Ask şi nivelul ridicat relatat printr-o comunicare
persuasivă – Tell).
Din cele relatate anterior rezultă patru tipologii descrise după cum urmează:
1. Accountant (contabilul) – se identifică un nivel scăzut al comunicării certificet printr-un
control al emoţiilor.

11
2. Sergeant (sergentul) – deține un nivel al comunicării ridicat însă îi lipșește expresia
emoţională.
3. Salesman(comis-voiajorul) – aici regăsim un nivel ridicat al comunicării şi o exprimare
activă a emoţiilor.
4. Artist (artistul, consilierul) – acesta deține un nivel scăzut de comunicare dar, în schimb are
o exprimare foarte vie a trăirilor/experiențelor.
În urma observaţiilor făcute de către englezul M. J. Kirton şi a tipologiei descrise de Dan
Korem ne putem permite să formulăm următoarea observaţie: tipurile contabil şi sergent aparţin
în mare măsură părții adaptative, în timp ce tipurile artist şi comis-voiajor fac parte din categoria
inovativilor.
Analiză comparativă: constatări şi evaluări
O dată cu formarea unei imagini asupra viitoarei profesiuni, adolescenţii îşi formează şi o
imagine de sine mai clară. (Davitz, G., și Ball, S., 1978, p. 447 – 449)
Traducerea concepţiei despre sine în termeni profesionali poate avea loc prin:
1. Recunoașterea unui model de rol al unui adult (exemplu: Eu sunt ca el, Vreau să fiu ca el).
2. Descoperirea experienţei într-un rol care i-a fost impus de către angajator (ca atunci când
o persoană fiind selectată şi repartizată instruirii în domeniul tehnic descoperă interese
nebănuite).
3. Aflarea unor atribute ale persoanei ce au implicaţii profesionale și care trebuie să o facă să
se adapteze cât mai bine unui anumit tip de profesiune.
Blocher şi Schutz (1961), au studiat adecvarea transferării concepţiei și au emis ipoteza
conform căreia, asemănarea dintre concepţiile despre sine şi cele despre profesiune este mai
potrivită pentru profesiunile faţă de care s-a exprimat o preferinţă decât pentru cele faţă de care
persoana are un interes redus. Subiecţii erau 135 băieţi în clasa a XII – a, care şi-au descris
personalităţile atât cele reale cât şi cele imaginare, pe un chestionar cu 180 elemente. Ei au
indicat şi profesiunile care le plac cel mai mult şi cel mai puţin pe o listă de 45 profesii selectabile
în inventarul lui Strong. După o săptămână fiecare băiat a completat acelaşi chestionar pentru a
descrie competenţa tipică a celei mai preferate şi a celei mai puţin preferate profesiuni. S-a
comparat apoi potrivirea medie dintre personalitatea reală şi personalitatea ideală cu profesiunile
cele mai iubite şi cele mai puţin iubite. Așa cum s-a presupus, convingerea despre propria
persoană a băieţilor corespundea mai bine cu cea despre profesiunile preferate.

12
Vroom precizează faptul că, rezultatele unor studii ca acestea demonstrează că alegerea
profesiunii este un rezultat al asemănării înțelese dintre „eu” şi profesiune, sau că, prin
intermediul proiecţiei, oamenii conferă profesiunilor preferate trăsăturile pe care le descoperă la
ei înşişi. (Vroom, Victor., Yetton, Phillip., 1973)
Alegerea modului de interpretare trebuie să depindă în primul rând de credibilitatea
oferită şi de alte tipuri de dovezi. Pare probabil că ambele procese să acţioneze. O problemă
gravă este legată de importanţa pe care o deține pentru subiectul mediu proiecţia în comparaţie cu
sugestiile destul de numeroase primite de la caracteristicile reprezentanţilor profesiunii pe care i-a
întâlnit şi despre care a citit sau a auzit.
Studiile au demonstrat că elevii de liceu deformează profesiunile din perspectiva
propriilor lor trăsături. (Gonyea, 1961; Grunes, 1957; Raylesberg, 1949). Ceea ce Raylesberg a
constatat a fost faptul că, studenţii în anul I la Politehnică care apreciază mult valorile sociale au
tendința de a considera ingineria ca fiind o profesiune care serveşte societăţii, iar cei care
apreciază valorile teoretice tind să o considere o profesiune ştiinţifică. Chiar dacă se tinde spre
acest lucru, rezultatele inventarului de interese vocaţionale al lui Strong realizate de studenţii
politehnişti şi de elevii de liceu care se orientează spre inginerie tind să se asemene cu cele ale
inginerilor mai mult decât cu cele ale persoanelor cu alte profesii. Altfel spus, elementele comune
par să fie mai importante decât distorsionările produse de opțiunile și înclinaţiile individuale.
Metode similare celor folosite mai târziu de Blocher şi Schutz Brophy (1959) a utilizat și
Brophy (1959), la acestea adăugându-se chestionarele de satisfacţii în profesiune şi în viaţă,
aplicate unor surori angajate într-un spital din New York. Datorită faptului că surorile erau deja
angajate, ele şi-au descris profesiunea din punctul de vedere al caracteristicilor solicitate de
profesiune. Surorile care se descriau pe sine ca fiind în concordanţă cu cerinţele slujbei erau mai
mulţumite în profesiune decât cele ale căror concepţii despre sine şi despre cerinţele profesiunii
nu coincideau. Cu toate că, potrivit teoriei discordanţei cognoscibile, am putea interpreta aceste
rezultate ca demonstrând faptul că surorile nemulţumite profesional îşi descriu slujbele în termeni
incompatibili pentru a-şi păstra conceptele despre sine, este mai economic să concluzionăm faptul
că surorile care consideră că profesiunea lor le cere să fie incompatibile cu propria personalitate
sunt nemulţumite de ea. Interpretarea cea mai potrivită a datelor curente pare să fie aceea că
părerile despre profesiune sunt determinate mai mult de caracteristicile externe decât cele
personale şi, deci, concordanţa dintre concepţia despre sine şi cea despre profesiune (nivelul de

13
încorporare a eului în profesiune determină alegerea făcută în procesul de adaptare).
În urma prezentării demersurilor teoretice şi experimentale ies în evidenţă o serie de
factori care influenţează activitatea ocupaţională realizată de o persoană, modalitatea de alegere,
succesul sau insuccesul, dezvoltarea sa şi au la bază studii de cercetare ştiinţifică prin care se
încearcă să se răspundă la întrebări precum:
 Ce îl face pe un individ să fie eficient în muncă ?
 De ce o persoană alege un anumit tip de ocupaţie?
 Ce înseamnă autoîmplinire profesională?
 Care sunt elementele din viaţă şi mediu care influenţează o persoană?.
Anne Roe evidențiază următoarele aspecte:
- modul de cheltuire a energiei psihice care influenţează evoluţia şi stilul de viaţă a unei
persoane, cu implicaţii în comportamentul profesional;
- experienţa de viaţă din copilarie, în care un rol hotărâtor îl au părinţii;
- luarea deciziilor vocaţionale se face în funcţie de nevoile şi ierarhizarea acestora, la care
se adaugă influenţa factorilor genetici. (Mielu, Zlate., 2001, p. 368)
În alegerea unui domeniu ocupațional sunt determinanți factorii genetici şi felul în care ei reușesc
să realizeze o ierarhie, fiind constituiți ca efect în matricea întregii vieţi. Nivelul motivaţiei de
atingere a unui scop vocaţional este dat de felul în care se ierarhizează nevoile indivizilor şi de
gradul de intensitate al nevoilor specifice fiecăruia.
O idee destul de interesantă este aceea conform căreia, motivaţiile unei persoane au la
bază modul prin care s-a răspuns necesităților sale în copilărie.
Modalitățile de rezolvare a acestor necesități depind în primul rând de mediul în care
trăieşte un copil. Părinţii sunt văzuţi ca fiind actorii sociali care au cel mai mare impact în ceea
ce mai târziu se va forma ca stil de viaţă al viitorului adult, astfel încât climatul familial deține o
influenţă foarte mare în ceea ce privește alegerile vocaţionale în cadrul celor două tipuri de
activitate:
- activitățile îndreptate spre realizarea unor contacte cu alte persoane – aici se încadrează
acei indivizi care provin din familii ce au oferit prea multă afecțiune (părinţi
supraprotectori şi permisivi);
- activități unde nu se stabilesc sau se împiedică
- contactele cu alte persoane – pentru aceste activități optează acei indivizi care provin

14
 dintr-un mediu rece, ostil (părinţi rejectivi şi superpretenţioşi).
Un consilier de orientare a carierei consideră ca fiind determinant în dezvoltarea copilului
următoarele repere:
- zestrea genetică;
- mediul în care trăiește și se dezvoltă copilul;
- rolul părinților în evoluția acestuia.

15
 Capitolul 2

Legătura dintre stima de sine şi alegerea carierei la adolescenţi

Mulți cercetători care au încercat să înțeleagă complexitatea procesului deciziei privind

cariera și a problemelor apărute, au legat acest fenomen de mai multe caracteristici ale
personalității, după cum urmează:
- stima de sine;
- nivelul de anxietate;
- locus-ul de control;
- simțul binelui.
În ceea ce privește stima de sine, aceasta este o orientare relativ stabilă de ordin afectiv
către sine. Coopersmith (1967) ne relata faptul că, atunci când vorbim despre stimă de sine, ne
referim la evaluările generale pozitive şi negative ale propriei persoane. (Coopersmith, Stanley.,
1967)
În opinia autorului, ceea ce este important să reţinem este faptul că stima de sine nu este
reprezintă o trăsătură singulară, invariabilă. (Brehm, Sharon., Kassin, Saul., 1989, p.67)
Aceasta are mai multe componente. Deși în ansamblu noi ne facem o autoevaluare
pozitivă, acest lucru nu înseamnă că nu există momente când, din diverse motive, ne simţim
incompetenţi, fără valoare sau evaluăm pozitiv anumite aspecte şi negativ altele. În ciuda celor
relatate anterior, stima de sine rămâne stabilă pe tot parcursul vieţii şi chiar dacă există perioade
în care ea poate fi afectată de o serie de evenimente ce pot apărea în viața fiecăruia, se pare că ea
revine la nivelul iniţial atunci când condiţiile de mediu se normalizează.
S-au putut observa anumite oscilații ale stimei de sine, acestea fiind datorate schimbărilor
inevitabile apărute în dezvoltarea individului pe întregul parcurs al vieţii. În acest sens, s-a
constatat un declin la începutul perioadei şcolare, care a continuat până în adolescenţă – unde o
persoană încearcă să se descopere și să se înțeleagă în primul rând pe ea și schimbările care se
produc în viața acesteia, urmând ca nivelul stimei de sine să crească din nou în perioada adultă,
ajungând-se la un maximum al curbei de evoluţie la mijlocul anilor 60. După etatea de 70 de ani
se observă din nou un declin, datorat în primul rând deteriorării fizice şi emoţionale specifice
acestei vârste (Robins et al., 2002, p. 431).

16
 Urmările unei stime de sine ridicate sau scăzute provin din modul în care oamenii se
raportează la evenimentele de zi cu zi. Cercetările arată că oamenii cu un nivel ridicat al stimei de
sine sunt mai satisfăcuţi de viaţa lor, au un nivel mai scăzut al anxietăţii sau depresiei şi sunt
caracterizaţi de o afectivitate pozitivă (Twenge, Jean., Campbell, Keith., Freeman, Elise., 2001,
p.321).
La extrema cealaltă, cei cu o stimă de sine scăzută, sunt persoane deprimate, anxioase, pesimiste
în legătură cu ceea ce le rezervă viitorul. Ei se simt incapabili de a realiza anumite sarcini şi se
consideră a fi supuşi eşecului din cauza unui cerc vicios ce determină profeţii care se
autoîndeplinesc (Brokner, 1983, apud Brehm S., Kassin S., 1989, p. 67). Persoanele cu un nivel
ridicat al stimei de sine au tendința de a se autoevalua în termeni dezirabili social, prezentându-se
ca fiind sociabili, stabili emoţional, creativi, amabili, binevoitori, tendinţă care ar putea afecta
măsurătorile efectuate asupra stimei de sine.
Cu toate acestea se cunosc puţine lucruri despre caracteristicile de personalitate care
deosebesc persoanele cu un nivel scăzut de cei cu un nivel ridicat al stimei de sine. Doar
înţelegând legătura dintre stima de sine şi trăsăturile de personalitate putem conștientiza cât de
esenţiale sunt aceste două constructe și faptul că ele dețin aceleaşi baze ale dezvoltării. Așa cum
temperamentul este înnăscut, 30% din variaţia stimei de sine este explicată de diferenţele
genetice moștenite, iar pe de altă parte, caracteristicile temperamentale de bază sunt cele care
influenţează tendinţele comportamentale ale oamenilor, așa cum sunt şi sentimentele referitoare
la propria persoană (Robins et al, 2002, p. 464)
Studiile demonstrează că stima de sine şi personalitatea au o putere directă una asupra
celeilalte, ceea ce înseamnă că pattern-urile comportamentale influenţează la rândul lor
autopercepţia şi autoevaluarea, ceea ce semnifică faptul că stima de sine joacă un rol important
în alegerea strategiilor de abordare a situaţiilor şi de adaptare la noi condiţii de mediu. Aceasta
idee a fost explicata și de către Robins et l. (2001), și anume: un individ cu un nivel scăzut al
stimei de sine nu are încrederea necesară pentru a se implica într-o gamă mai largă de
comportamente sociale, devenind, în consecinţă, introvertit.
Studiile realizate recent, scot în evidență tot mai puternic existenţa unor legături între
stima de sine şi dimensiunile modelului pentafactorial, în principal legături puternice cu factorul
stabilitate emoţională (nevrozism), legături medii cu extraversiunea şi conştiinciozitatea şi slabe
cu agreabilitatea şi deschiderea la nou (Robins et al, 2002, p. 465)

17
 În toate acestea putem aminti și o critică a relațiilor descoperite între stima de sine şi
trăsăturile de personalitate aceasta fiind aceea că ele sunt în general mediate de dezirabilitatea
socială, dar chiar şi în condiţia în care tendinţa răspunsului de faţadă a fost controlată, legăturile
puternice ale stimei de sine cu extraversiunea, stabilitatea emoţională şi conştiinciozitatea au
continuat să apară. Autorii au și o explicație în acest sens aceasta din urmă făcând referire la
definiţia dată de Coopersmith stimei de sine şi la procesul de construire a autoevaluării, stima de
sine şi dezirabilitatea socială fiind aproape imposibil de separat din punct de vedere conceptual.
O importanță deosebită se pare că o deține şi genul biologic. Bărbaţii au un nivel mai ridicat
al stimei de sine comparativ cu femeile (Major et al, 1999, apud. Robins et al, 2002); stima de
sine creează o legătură mai puternică cu extraversiunea şi conştiinciozitatea în cazul bărbaţilor şi
cu agreabilitatea în cazul femeilor (Block & Robins, 1993, apud. Robins et al, 2001, p. 467),
acest lucru datorându-se influenţei stereotipului de gen.

2.1. Autocunoaştere şi dezvoltarea carierei

Alegerea carierei – interpretată de unii teoreticieni ca expresie a luptei tânărului pentru
autonomie – reprezintă pentru mulți tineri un moment conflictual care îi provoacă să
depășească obstacolele externe și pe cele interioare.
Fiecare tânăr îşi adresează propriei persoane anumite întrebări menite să îl ajute să se
autodefinească și să se înțeleagă atât pe el cât și pe cei din jur mult mai bine. Aceste întrebări
pot fi de genul:
- Cine sunt eu?
- Cu ce mă deosebesc de cei din jur?
- Care sunt punctele mele tari şi slabe?
- Care sunt oportunitățile și posibilităţile mele?
- Cum aş putea să îmi dezvolt calităţile şi să îmi depăşesc slăbiciunile?
Autocunoaşterea poate fi sintetizată prin enumerarea următoarelor expresii, și anume:
→ Formarea conceptului de sine (imagine de sine + stimă de sine);
→ Conştientizarea propriilor aptitudinilor;
→ Conştientizarea propriilor intereselor şi a sistemului de valori;
→ Conceptul de sine (imagine de sine, stimă de sine).

18
 Aceasta din urmă, presupune formarea conceptului de sine (Self-concept) care la rândul
său cuprinde totalitatea ideilor şi sentimentelor pe care o persoană le are despre propria
persoană.
Conceptul de sine este format din două aspecte:
- imaginea de sine;
- stima de sine.
Imaginea de sine (Self-image) reprezintă opiniile cu privire la calităţile şi defectele pe
care le avem și le conștientizăm - sau presupunem că le avem.
Stima de sine (Self-esteem) reprezintă felul în care ne autoapreciem/autoevaluăm, în raport cu
propriile noastre aşteptări şi aşteptările celorlalţi (Humphreys, Tony, 2008)
Atât imaginea de sine cât şi stima de sine se formează încă din primii ani de viaţă.
Deprinderea unei imagini de sine obiective/realiste şi a unei stime de sine ridicate depinde în
mod direct de atitudinea celor din jur, în special a părinţilor, fraţilor, prietenilor, cadrelor
didactice. Aceștia sunt cei care prin cuvintele pe care ni le adresează, prin comportamentele,
și reacţiile lor, ne oferă o imagine prin care se reflectă comportamentele noastre şi prin
intermediul căreia începem să ne construim o imagine proprie. Cei mai mulţi părinţi comit
anumite erori/greșeli prin faptul că, dorind să îşi determine copiii să opteze pentru lucruri
impuse indirect/involuntar de către aceștia, le solicită să îndeplinească cerinţe exagerate în
raport cu posibilităţile lor. Toate aceste lucruri îl determină pe copil să înregistreze numeroase
eşecuri şi să dezvolte sentimente de vinovăţie din cauza faptului că nu se poate ridica la
nivelul aşteptărilor părinţilor.
O altă greşeală identificată este etichetarea copilului ca fiind rău, prost, incapabil și insuflarea
sentimentului de neputință acestuia și toate acestea din cauza unor comportamente incorecte.
Toate acestea determină părinţii să creeze o confuzie între comportament şi personalitate, ei
depreciază întreaga personalitate a copilului pentru un singur act catalogat ca fiind
eronat/greșit. Toate aceste erori de natură educaţională duc la proiectarea unei imagini
negative de sine, la scăderea stimei de sine, cu numeroase consecinţe negative pentru viitorul
copilului (tabelul 1).
Creşterea stimei de sine are o importanţă majoră şi se poate împlini prin mai multe
metode. În cazul în care, stima de sine scăzută se datorează unor competenţe dezechilibrate,
atunci se impune îmbunătăţirea acestor competenţe. Impunerea anumitor standarde exagerate

19
de către o persoană, în raport cu posibilităţile sale şi înregistrarea unor eşecuri din acestă
cauză, va fi utilă adoptarea unor standarde mult mai realiste. Pentru înregistrarea unei creşteri
a stimei de sine, este important ca o persoană să îşi conştientizeze calităţile, competenţele, să
acorde mai multă atenţie succeselor sale, să înveţe să se autovalorizeze și să se autoevalueze.

Tabelul nr. 1. Caracteristici ale persoanelor cu stimă de sine ridicată / scăzută

Persoanele cu stimă de sine ridicată Persoanele cu stimă de sine scăzută

Sunt mândre de realizările lor. Se simt lipsite de valoare. Sunt nemulţumite

de persoana lor în general.

Preferă independenţa. Manifestă rezistenţă scăzută la presiunile

negative ale grupului.

Se implică în rezolvarea unor sarcini noi. Evită sarcinile noi sau responsabilităţile.
Îşi asumă responsabilităţi.

Interpretează situaţiile noi ca fiind Manifestă toleranţă redusă la frustrare.

provocatoare, nu ameninţătoare.

Emoțiile pozitive și cele negative sunt Emoțiile nu sunt manifestate corespunzător

exprimate așa cum trebuie sau de cele mai multe ori sunt negate.

Emoțiile cât și exprimarea acestora sunt

considerate ca fiind un gest de slăbiciune.

Consecințele acțiunilor sale sunt asumate Nu își asumă acțiunile faptelor sale.

Eforturile pe care un copil le depune în mod voit/conștient sunt vizibile încă din perioada
pubertăţii, când acesta realizează aceste acțiuni pentru a se autocunoaşte. Această necesitate
de a se autocunoașteeste devine şi mai accentuată în adolescenţă şi tinereţe. Ea se poate
corecta prin deprinderea unei obişnuinţe de a ne observa propriile comportamente. O altă
metodă de corectare este și aceea de a interacţiona cu cei din jur, de a acţiona şi de a reacţiona
în diferite situaţii. Prin dezvoltarea capacității de a ne conştientiza propriile gânduri, emoţii,
sentimente, motivaţii, ne ajutăm și ne cunoaștem mult mai bine pe noi înșine. Totodată
informaţiile verbale şi nonverbale primite de la cei din jur, nu trebuie neglijate şi mai ales

20
 importanţa părerilor pe care persoanele importante din viața noastră le dețin cu privire la
modul în care interacționăm cu ele sau ne manifestăm în preajma lor. Aici putem aminti:
prietenii, membrii familiei, profesorii etc.

2.2. Aptitudinile
A te cunoaște implică şi conştientizarea aptitudinilor pe care tu le ai. Pentru a putea deține
anumite aptitudini într-un domeniu, persoană trebuie să fie capabilă să obţină anumite
performanţe superioare în acel domeniu. Realizarea acelor performanţe este strict legată și de alţi
factori: voința proprie, capacitatea de învăţare, regularitatea cu care exersezi, poziția pe care o au
atât părinţii cât şi cadrele didactice, situația economică, starea de sănătate etc . (Zlate, Mielu.,
2008, p. 230)
Clasificarea aptitudinilor.
 În funcție de gradul de generalitate, aptitudinile pot fi generale sau speciale. Cele
generale duc la realizarea unor rezultate superioare în mai multe domenii. Aici este
amintită ca fiind cea mai generală aptitudine inteligenţa. În ceea ce privește
aptitudinile speciale, acestea ne ajută să obţinem rezultate deosebite într-un număr mai
restrâns de domenii. Astfel vorbim despre aptitudine pentru desen, gimnastică,
muzică.
 După domeniul în care se manifestă, aptitudinile pot fi: aptitudini cognitive (abilitatea
generală de învăţare, aptitudinea verbală, numerică, spaţială, de percepţie a formei, de
a lua decizii), aptitudini sociale, artistice, muzicale, fizice (Zlate, Mielu., 2008, p. 230)
Pentru reuşita în carieră este foarte importantă conştientizarea aptitudinilor. Trebuie să
ştim ce aptitudini avem şi în ce domenii avem cele mai mari şanse de succes. Aptitudinile fac
parte dintre punctele noastre tari. Ele pot fi cunoscute în primul rând prin autoobservare şi
prin compararea performanţelor noastre cu cele obţinute de ceilalţi. Putem considera că avem
aptitudini pentru un domeniu dacă reuşim să ne însuşim cu uşurinţă cunoştinţele şi să ne form
ăm mai repede deprinderile specifice, dacă obţinem rezultate mai bune decât ceilalţi, dacă
putem să ne implicăm în activitatea respectivă un timp mai îndelungat, fără să obosim. Pentru
conştientizarea aptitudinilor este important să acordăm atenţie opiniilor celor care ne cunosc,
şi în special opiniilor profesorilor noştri. Cadrele didactice cunosc mulţi elevi/ studenţi, şi pe

21
 această bază ele pot realiza comparaţii, pot identifica elevii / studenţii capabili de performanţe
superioare.
Succesul într-un domeniu de activitate nu depinde de o singură aptitudine. Are o mare
importanţă modul în care interacţionează aptitudinile între ele, cât şi cu celelalte însuşiri de
personalitate (voinţa, sistemul de valori etc.). Sunt persoane care au capacitatea de a obține
rezultate bune într-o activitate chiar dacă ei nu dețin aptitudini specifice. Anumite aptitudini
care nu sunt foarte bine dezvoltate pot fi ajutate prin alte aptitudini sau prin ambiţie,
perseverenţă. Un exemplu în acest caz îl reprezintă elevii care deși dețin un nivel intelectual
modest ei reușesc să obțină rezultate foarte bune la învățătură prin perseverența de care dau
dovadă. La polul opus regăsim acei oameni care deși au un grad de inteligență foarte ridicat
nu înregistrează rezultate deosebite în activitate, acest lucru datorându-se motivației slabe din
partea acestora și lipsei perseverenței.
Pentru a putea contribui la dezvoltarea aptitudinilor de care dispune, o persoană trebuie să
beneficieze de următoarele:
- Motivaţie;
- Perseverenţă;
- Însuşirea unor cunoştinţe şi deprinderi;
- Multă muncă;
- Identificarea celor mai bune modalităţi de valorificare a aptitudinilor noastre.

2.3. Interesele şi sistemul de valori

Un alt aspect al cunoașterii propriei persoane îl reprezintă și conştientizarea intereselor şi
a sistemului de valori.
Interesele pot fi definite ca fiind interesele unei persoane pentru anumită arie de
cunoştinţe sau de activitate. Aceste interese dețin un rol important în luarea deciziilor privind
cariera.
Formarea unor interese depinde de factorii genetici (potenţialul aptitudinal) şi de experienţele
pe care un individ le deprinde din timpul vieții, aceastea din urmă fiind date și de gradul de
subiectivitate al individului..
Exemple:

22
- În cazul unui copil ce deține aptitudini pentru o anumită activitate (pictură), va avea
realizări în activităţile de genul acesta. Aceste realizări se vor datora succeselor obţinute
de el și dezvoltării interesului faţă de aceste activităţi.
- În ceea ce privește copiii care deprind anumite activități și plăcerea de a le realiza încă din
familie, acest lucru se datorează faptului că aceștia își văd părinţii desfășurând cu plăcere
aceste activităţi – un exemplu în acest sens o reprezintă activitatea de grădinărit.
- Un alt exemplu îl reperzintă recompensele oferite de părinţi. Acestea pot duce la
deprinderea anumitor interese. La polul opus se situează pedepsele care, dimpotrivă,
produc aversiune faţă de unele acţiuni (un copil care este pedepsit prin constrângerea lui
să citească zilnic un anumit număr de pagini, are şanse destul de mici să dezvolte pe viitor
interes faţă de lectură).
O modalitate de a conștientiza interesele este aceea de a reflecta cu privire la opțiunile din
trecut pe care le-ai făcut: în ce domenii și activități te-ai implicat, în ce activități ai colaborat
ca voluntar, ce cursuri opţionale/facultative ai realizat? Realizând o paralelă între domeniile
preferate și activitățile întreprinse poți realiza care îți sunt interesele si ce sistem de valori ai.
Aceste interese sunt reliefate prin comportamente de apropiere faţă de anumite activităţi şi se
pot identifica pe baza unor indicatori calitativi şi cantitativi (tabelul nr. 2).

Tabelul nr. 2. Indicatori ai intereselor

Indicatori calitativi Indicatori cantitativi

- atenţie accentuată pe activitate; - realizarea activităților se realizează pe

- activitatea este însoțită de o afectivitate parcursul unui interval de timp destul de
pozitivă; mare;
- intenția de a fi mereau aproape de - activitățile specifice domeniului de
activitatea realizată; interes sunt realizate chiar și în timpul
- contribuție personală în realizarea liber;
activităţii. - existenșa unui grad minim de stimulare
pentru începerea activității;
- durata de realizare a activității
respective.

23
 Interesele pot fi descoperite şi prin utilizarea inventarelor de interese. Aceste inventare în
general sunt alcătuite din liste de activităţi şi ocupaţii dintre care ni se cere să le selectăm pe
cele preferate. Prin gruparea preferinţelor pot fi puse în evidenţă interesele şi modul în care
pot fi valorificate acestea.
Cel mai cunoscut şi mai des utilizat chestionar de interese este cel care se bazează pe
teoria lui Holland.
În cadrul acestui chestionar, psihologul Holland descrie 6 tipuri de personalitate, în
funcţie de opțiunile manifestate faţă de obiecte, date, idei sau oameni (tabelul 3).
Aceste tipuri sunt:
- realist;
- investigativ;
- artistic;
- social;
- întreprinzător;
- convenţional
Tabelul nr. 3. Modelul lui Holland
PREFERINŢĂ PENTRU OBIECTE

Realist Investigativ
PREFERINŢĂ PREFERINŢĂ
PENTRU IDEI PENTRU
Convenţional Artistic DATE

Întreprinzător Social

PREFERINŢĂ PENTRU OAMENI

Tipul realist – acesta manifestă preferinţă pentru manipularea obiectelor, maşinilor,

instrumentelor şi datelor. Este îndreptat către prezent şi activităţi concrete/clare, aici
predominând cele fizice. Deține aptitudini manuale, mecanice sau tehnice.

24
 Tipul investigativ - se îndreaptă către activităţi care au la bază o gândire bazată pe concret
şi valori de ordin intelectual, preferă activităţile care presupun cercetare, investigare în cele
mai diferite domenii. Deține abilităţi matematice şi ştiinţifice şi tinde să opteze pentru munca
de unul singur pentru rezolvarea de probleme.
Tipul artistic – acesta preferă o lume a ideilor, a activităţilor mai puţin structurate, care
presupun o rezolvare creativă şi oferă posibilitatea de autoexpresie. Cei care se identifică și
fac parte din acest tip, au imaginaţie şi abilităţi artistice.
Tipul social - este interesat de oameni, dar şi de lumea ideilor. Înclină către activităţile
care au la bază relaţionarea interpersonală, vine în sprijinul oamenilor și dorește să îi înveţe
pe aceștia din urmă diferite lucruri.
Tipul întreprinzător (antreprenorial) - acest tip de persoană preferă să lucreze în echipă, dar
preferă poziția de lider în cadrul grupului. Nu desfășoară activităţi ştiinţifice și nu face parte
din domeniile care implică o muncă foarte dificilă, opțiunile îndreptându-se către cele care îi
pun în valoare iniţiativa, calităţile oratorice şi manageriale.
Tipul convenţional – are înclinații către activităţile care necesită manipularea sistematică
şi ordonată a unor date sau obiecte. Se acomodează cu greu la situaţiile cu un grad ridicat de
ambiguitate în care nu sunt relatate niște cerinţe clare, dar are aptitudini pentru activităţi
administrative. Persoanele care aparţin acestui tip sunt conformişti, bun executanţi, care se
supun unor convenţii, reguli. Aceștia preferă ordinea, locurile de muncă în care sarcinile sunt
bine structurate şi presupun punerea în practică a unor algoritmi.
În general nu există tipuri pure de interese, ci combinaţii ale acestora.
Valorile ilustrează convingerile de bază ale oamenilor cu privire la ceea ce este important
în viaţă, în relaţiile cu cei din jur şi în muncă. Orice persoană îşi construiește pe parcursul
vieţii un anumit sistem de valori care îi orientează viaţa, alegerile, inclusiv pe cele referitoare
la carieră. Exemple de valori sunt familia, sănătatea, securitatea, banii, puterea etc.
Valorile legate de muncă se pot referi la mediul de muncă, relaţiile de muncă, conţinutul
muncii sau la muncă în general (tabelul nr. 4) (Oțoiu, George, Cluj – Napoca, 2009).

25
 Tabelul nr. 4. Exemple de valori legate de muncă
MEDIUL DE RELAŢII DE CONŢINUTUL MUNCĂ ÎN
MUNCĂ MUNCĂ MUNCII GENERAL

- flexibilitate - muncă în echipă - provocare - integritate

- mediu plăcut - încredere - control - statut
- securitate - competiţie - egalitate - prestigiu
- câştiguri mari - amabilitate - cunoaştere - realizare
- acţiune - cooperare - competenţă - respect
- ritm rapid - umor - apartenenţă - responsabilitate
- structură - armonie - dezvoltare - putere
- ritm relaxat - autonomie - creativitate - influenţă
- predictibilitate - comunicare - învăţare - apreciere
- contacte directe deschisă - activism social - ajutorare
cu clienţii - risc - independenţă
- expertiză - contribuţie
- orientare spre - participare
detalii - autenticitate
- focalizare pe
sarcini
- varietate

O persoană se simte atrasă de anumite profesiuni ce corespuns și se identifică cu valorile

care îl caracterizează.
În tabelul nr. 5 sunt prezentate câteva exemple cu privire la relaţia dintre valori şi mediul
de muncă preferat. (Oțoiu, George, Cluj – Napoca, 2009)

26
 Tabelul nr. 5. Relaţia dintre valori şi mediul de activitate
VALORI CERINŢE FAŢĂ DE MEDIUL DE
ACTIVITATE

Autorealizare Ocupaţii care acordă prestigiu

Avansare Domenii de activitate unde există

posibilitatea de a promova pe baza
performanţelor

Autoritate Obligații de serviciu care necesită decizii şi

coordonarea activităţii unui grup

Autonomie Domenii de activitate ce presupun o

planificare individuală a timpului şi
activităţii, fără supraveghere strictă

Structură Domenii de activitate în care strategiile de

lucru sunt clar explicate şi sistematic
monitorizate

Recompensare Domenii de activitate în care recompensarea

se realizează în funcţie de cantitatea şi
calitatea muncii depuse, în mod echitabil

Colaborare Domenii de activitate în care sunt apreciate

interacţiunile sociale

Creativitate Domenii de activitate în care sarcinile permit

inovaţie şi iniţiativă

Independenţă Domenii de activitate în care se lucrează

individual

Recunoaştere Domenii de activitate în care sunt

27
 recompensate performanţele individuale

Securitate Domenii de activitate ce garantează

continuitatea

Serviciu Domenii de activitate în care activităţile

presupun ajutorarea oamenilor social

Diversitate Domenii de activitate în care sarcinile pot

implica o gamă largă şi diversă de activităţi

Valorificarea abilităţilor Responsabilități care permit exersarea

abilităţilor şi deprinderilor proprii

Valori morale Domenii de activitate ce nu vă obligă să

participaţi la acţiuni ce contravin valorilor
morale proprii

Efectele încercărilor depuse pentru a ne cunoaşte mult mai bine, pot fi rezumate într-o
matrice SWOT în care sunt specificate următoarele aspecte:
- punctele tari (strengths); acestea nu trebuie să fie identificate ca fiind puncte tari numai
calităţile deosebite sau marile succese înregistrate, aici pot fi cuprinse și toate însuşirile
psihice şi fizice, aptitudinile, convingerile, atitudinile, comportamentele etc. care ne sunt
utile în activităţile realizate.
- punctele slabe (weaknesses); atunci când realizăm că acestea există, este important să
luăm în considerare şi faptul că există o modalitate de a le depăşi.
- oportunităţile privind propria dezvoltare (opportunities); acestea reprezintă resursele
interne şi externe ce ne sunt de ajutor și pe care ne putem baza în dezvoltarea noastră
- ameninţările (threats) care ar putea duce la încetinirea procesului cunoaşterii de sine, al
identificării unei imagini de sine pozitive, ameninţările care dăunează și îngreunează
şansele carierei dorite.
Autocunoaşterea, pe lângă cele menționate anterior, poate fi „perfecționată” şi prin
îmbogăţirea unor cunoştințe de psihologie (lecturarea unor cărţi de specialitate sau accesarea

28
unor site-uri în acest domeniu). Anumite cărţi de psihologie prezintă metode de autoevaluare
a tipului de personalitate şi a aptitudinilor.
Toate aceste moduri de autocunoaştere nu pot substiui psihologul, care prin experienţa
acumulată în domeniul său de activitate şi prin utilizarea unor teste profesioniste ne poate
ajuta să ne cunoaştem într -un mod mult mai obiectiv.

2.4. Autoeducaţia
Procesul de autocunoaştere trebuie să fie combinat cu cel de autoformare, autoeducare.
Atunci când dorim să reușim pe plan profesional este foarte important să dezvoltă acele
calități care ne sunt necesare în activitatea pe care dorim să o realizăm. O persoană care se
concentrează pe mai multe domenii de activitate, riscă să nu dobândească performanța dorită
în niciunul dintre acestea.
În acest sens, putem identifica anumite calităţi ce sunt apreciate şi valorizate de mulţi
angajatori, și anume:
- capacitatea de a comunica -identificarea mesajelor verbale și non-verbale;
- capacitatea de a coopera, de a lucra în echipă; respectul arătat colegilor;
- capacitatea de a analiza, de a explora surselor de informaţii şi utilizarea eficientă a
acestora;
- capacitatea de a planifica şi rezolva problemele: abilitatea de a-şi planifica singur munca;
- capacitatea de a lua decizii;
- exigență;
- înclinație către utilizarea tehnologiilor informatice;
- adaptare la schimbare;
- orientare spre progres şi autodezvoltare;
- calm, stabilitate emoţională; bună dispoziţie; entuziasm în muncă;
- loialitate; sinceritate; onestitate;
- spirit de observaţie;
- imaginaţie;
- perspicacitate;
- fermitate în apărarea principiilor;
- capacități fizice.

29
 Demersul metodico – experimental
Capitolul 3
Proiectarea şi desfăşurarea cercetării
Tema: Incertitudinea vocațională a elevilor de liceu

3.1. Obiectivele cercetării

Obiectivul teoretic: Prin această lucrare ne-am propus: c onştientizarea importanţei educaţiei privind
cariera în evoluţia profesională; identificarea resurselor necesare care să contibuie obţinerea unui
loc de muncă adecvat; conştientizarea faptului că este important să beneficiezi de consiliere
profesională pentru a te putea cunoaşte mult mai bine și i dentificarea traseului educaţional optim
în funcţie de abilităţi şi aptitudini.
Obiective practic – aplicative:
1. Studiul literaturii de specialitate și al rezultatelor cercetărilor în domeniu;
2. Operaționalizarea conceptelor de carieră și decizie (certitudine) / indecizie (incertitudine)
legată de carieră;
3. Structurarea unui program de consiliere psihopedagogică și aplicarea acestuia în cazul
unui elev cu indecizie vocațională;
4. Diminuarea indeciziei vocaționale ca urmare a aplicării programului de consiliere
psihopedagogică.

3.2. Ipotezele cercetării

Ipoteza generală: Programul de consiliere psihopedagogică va fi eficient în abordarea unui elev cu
indecizie (incertitudine) vocațională.
Ipoteza de lucru: Indecizia (incertitudinea) vocațională se va diminua ca urmare a implicării
elevului în cadrul programului de consiliere psihopedagogică.

3.3. Variabile
Variabila dependentă: indecizia vocațională (măsurată prin Scala de evaluare a deciziei
referitoare la carieră – CDS)
Variabila independentă: programul de consiliere psihopedagogică.

30
 3.4. Subiecți
Lucrarea de faţă a avut drept participant un elev de 18 ani ce a parcurs atât etapa de pretest cât
şi etapa de posttest pentru a putea fi realizată o comparaţie cu privire la eficiența programului de
consiliere psihopedagogică centreat pe abordarea indeciziei legate de carieră.
Cercetarea s-a desfăşurat în cadrul Colegiului Tehnic Energetic, Craiova.
Perioada de realizare a cercetării a fost între 1 septembrie 2018 – 15 iunie 2019.

3.5. Metodologia cercetării

3.5.1. Descrierea metodelor şi tehnicilor de cercetare utilizate

În realizarea cercetării am folosit mai multe metode şi tehnici de cercetare, şi anume:
metode psihometrice, studiul de caz, observaţia şi interviul.
a) Scala de evaluare a deciziei referitoare la carieră (Career Decision Scale – CDS)
CDS se bazează pe ideea potrivit căreia există numeroase probleme, diferite care îi împiedică pe
oameni să finalizeze deciziile educaționale și vocaționale. CDS oferă o apreciere a nivelului de
indecizie și incertitudine referitoare la carieră.
Inițial denumită The Types Quetionnaire, Career Decision Scale a fost construită ca un
instrument care să măsoare tipuri variate de probleme decizionale ca și antecedentele indeciziei
de carieră. Osipow și colab. au structurat scala inițial pentru a fi aplicată la elevii de liceu și la
studenți, însă cu timpul ea a fost adaptată cu succes pentru a fi folosită pe grupuri de absolvenți
de facultate, studenți la medicină etc. (Hartung, 2007)
CDS este structurată pe patru pagini ce conțin toți itemii și maniera de scorare. Pentru
calcularea scorurilor în percentile se folosesc patru grupe normative. Grupurile normative sunt
reprezentate de elevi de liceu și studenți departajați prin sex și anul de studiu. Westbrook, Cutts,
Madison și Arcia (citați în Osipow, 1987) precizează faptul că scala poate fi folosită cu succes cu
liceeni de ambele sexe și indică faptul că nivelul de înțelegere este optim pntru studenții cu o
evoluție academică normală. CDS poate fi administrată în grup sau individul și poate fi
completată în aproximativ 10 – 15 minute.
CDS conține 19 itemi, dintre care 18 trebuie apreciați pe baza unei scale Likert cu patru
trepte ( 1 – nu mi se potrivește deloc, 2 – mi se potrivește într-o oarecare măsură, 3 – mi se
potrivește foarte bine, 4 – exprimă exact situația/părerea mea).

31
Itemii 1 și 2 intră în structura Scalei de Certitudine (Certainty Scale – CS) care măsoară gradul de
certitudine, de siguranță exprimat de un student în legătură cu alegerea unui domeniu sau a unei
cariere.
Itemii de la 3 a 18 reprezintă Scala de indecizie – incertitudine (Indecision Scale – IS) și sunt 16
itemi independenți care măsoară indecizia referitoare la alegerea carierei. Scorurile obținute la
Scala de incertitudine pot avea valori între 16 și 64, creșterea scorurilor indicând creșterea
nivelului de incertitudine.
Itemul 19 este o afirmație deschisă care nu este scorată, permite subiectului să precizeze alte
bariere personale apărute în procesul de decizie care nu sunt cuprinse în test.
Proprietățile psihometrice ale instrumentului, inițial precizate de Osipow, Carney și Barak (citați
în Osipow, 1987) exprimă un coeficient de corelație testare – retestare cuprins între .82 și .90 la
IS. Corelațiile realizate între itemii celor două scale cuprinse în intervalul .60 și .80. Sabourin și
Coalier (1991, cit. În Guay et al, 2006) au precizat coeficienți alpha între .79 și .86 pentru cele
două subscale. Aceeași autori evidențiază validitatea de construct printr-un coeficient de corelție
de .33 între distresul psihologic și indecizia de carieră.
Analiza factorială a evidențiat patru factori care au fost interpretați ca:
1. Nevoia de structură/lipsa încrederii;
2. Perceperea unor bariere externe;
3. Conflict decizional pozitiv;
4. Conflict personal.
Validitatea scalei CDS este acceptabilă și a fost stabilită printr-un număr de studii care
au demonstrat capacitatea scalei de a diferenția între grupurile decise și cele indecise precum și
sensibilitatea scalei la diverse schimbări apărute în urma unor programe diverse centrate pe
reducerea incertitudinii legate de carieră.
Pentru determinarea proprietăților psihometrice pe populaâie românescă, Scala a fost
aplicată pe un eșantion de 162 de persoane în cadrul unei cercetări realizate de Conf.dr. Ileana
Vitalia (2008): Diagnoza, optimizarea şi dezvoltarea factorilor de personalitate care favorizează
reuşita în carieră la tineri. Lucrare de doctorat, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației,
Universitatea București. S-a calculat coeficientul de consistenţa internă Alpha Cronbach pentru a
se realiza o comparaţie între coeficientul obţinut în cadrul studiului prezent şi cel obţinut în
versiunea originală. Valorile coeficienţilor obţinuţi în cadrul studiului de faţă sunt similare cu

32
cele obţinute în versiunea originală (coeficienţi cuprinşi între .60 şi .90). Rezultatele valorice
incluse aici demonstrează că varianta tradusă a CDS prezintă o consistenţă internă satisfăcătoare
pentru cele două subscale componente.

b) Studiul de caz
Studiul de caz este o metodă utilizată mai ales în psihologie şi în psihologia specială. Studiul de
caz este o ,,cercetare empirică ce analizează un fenomen contemporan în contextul vieţii reale,
graniţa dintre fenomenul respectiv şi context, nefiind precis definită şi în care sunt utilizate mese
multiple de date’’. (Radu, 1994, pp. 342–345)
Spre deosebire de anchetă sau experiment care se realizează asupra unor eşantioane, în studiul
de caz nu intervine operaţia de eşantionare, neputând fi realizată deci inferenţa statistică. Totuşi,
virtual, analiza de caz cuprinde şanse de generalizare. Studiul de caz porneşte de la un cadru
teoretic şi o ipoteză directoare. În continuare se culeg date pentru fiecare în parte (prin interviu,
observaţie etc.). În final se extrag datele relevante în lumina ipotezei din start şi în funcţie de
aceasta se confirmă sau se modifică teoria iniţială.
c) Observaţia
Ca metodă de investigaţie, „observaţia este definită ca act de urmărire şi descriere
sistematică a comportamentelor şi evenimentelor studiate ce au loc în mediul social natural.”
(Agrabian, Mircea, 2003, apud Branister, Burman, Parker, 1995)
Cercetătorul poate decide să observe un grup sau o persoană în cadrul lui natural fie devenind
membru al acelui grup (observaţie participativă), fie numai să observe ce se întâmplă (observaţie
nonparticipativă).
Am utilizat observaţia nonparticipativă, iar acest lucru l-am realizat în cadrul şedinţelor
de consiliere a grupului. Am putut observa mai ales modul de comunicare, atitudini şi
comportamente, elemente de limbaj nonverbal, care, de cele mai multe ori, sunt edificatoare
pentru calitatea relaţiei elev – profesor.
d) Interviul
Interviul este unul din instrumentele majore de lucru în cercetare şi tehnica cea mai
utilizată de colectarea a datelor în investigarea calitativă a socio-umanului deoarece ne permite să
înţelegem profund şi nuanţat fiinţa umană, relaţiile ei cu lumea, credinţele şi comportamentele
specifice grupurilor sociale. Interviul presupune colectarea informaţiei direct de la respondent.

33
În prezentul demers am utilizat varianta slab structurată a interviului, ceea ce înseamnă că am
utilizat numai întrebări deschise şi am renunţat la atitudinea formală, am răspuns la eventuale
întrebări formulate, permiţându-i manifestarea emoţiilor şi sentimentelor proprii în timpul
cercetării. Am folosit de asemenea un instrument: o frază sau osuccesiune de fraze, atent
pregătite în prealabil, cu care am început discuţia. A fost vorba de stabilirea unei relaţii de la om
la om cu scopul de a înţelege şi mai puţin de a explica.
Este vorba despre un interviu informal, slab structurat dar focalizat pe experienţa
subiectivă a celor intervievaţi, ce se utilizează de regulă într-un context construit (când
cercetătorul şi subiectul se întâlnesc special pentru a realiza un interviu şi amândoi ştiu aceasta),
bazat pe câteva întrebări pertinente legate de problematica abordată. (Chelcea, Septimiu, 2001, p.
129)
Aş adăuga faptul că, uneori, am permis devierea în totalitate de la planul iniţial al interviului
atunci când am considerat că apar date interesante, deoarece acest tip de interviu este o tehnică
eminamente calitativă destinată să producă informaţii în adâncime, despre sentimente, atitudini şi
experienţe reale care pot conduce la noi descoperiri.
Desigur, am avut în vedere faptul că natura informală a interviului slab structurat poate conduce
la riscul de a influenţa răspunsurile oferite de subiect, motiv pentru care am fost permanent
preocupată de acest lucru.
De aceea, pentru formularea generalizărilor, am corelat permanent informaţiile colectate prin
intermediul interviului slab structurat cu cele obţinute prin celelalte metode.
Interviul a fost realizat individual, prin contact direct, de tipul faţă în faţă, în timpul
şedinţelor de consiliere individuală.

3.5.2. Prezentarea studiului de caz

Demersul de cercetare a prevăzut câteva momente principale. Într-o primă etapă am
realizat o analiză documentară a studiilor teoretice privind rolul incertitudinii vocaţionale la elevii
de liceu, cu o anumită grilă tematică vizând:
 Personalitatea – ca factor în orientarea în carieră;
 Alegerea profesională și factorii ce o influențează;
 Legătura dintre stima de sine și alegerea carierei la adolescenți;
 Aptitudinile, interesele și sistemul de valori..
34
 Am considerat că profesorul consilier şcolar are un rol extrem de important în traseul
educaţional al elevului.
Am desfăşurat mai multe activităţi de consiliere individuală în cadrul cărora am punctat
aspecte importante cu privire la stima de sine, la autocunoaştere, la abilităţile de dezvoltare sau
orientare în carieră.
Cercetarea studiului de caz a fost efectuată pe un singur elev din cadrul Colegiului Tehnic
Energetic din Craiova.
Prezenta lucrare cuprinde următorul studiu de caz:
C.A. are 18 ani si este elev în clasa a XII – a E la Colegiul Tehnic Energetic din Craiova. El a
apelat la serviciile cabinetului de asistență psihopedagogică pentru că este indecis cu privire la
opțiunile privind cariera.
A . Date biografice semnificative:
Nume şi prenume: C.A.
Sex : masculin
Data naşterii: 06.10.2001
Mediul de provenienţă: urban
Mediul de rezidenţă: urban
Ocupaţia: elev
1. Date medicale semnificative: Elevul nu a avut probleme de sănătate.
2. Date psihologice semnificative: copilul trăiește într-un mediu familial adecvat și benefic
dezvoltării lui emoționale.
3. Date pedagogice semnificative: elevul prezintă interes față de actul educațional și este
preocupat de dezvoltarea sa profesională. Are momente în care nu își duce sarcinile la bun sfârșit
însă, acest lucru se datorează oboselii instalate. Este integrat foarte bine în grupul de colegi,
aceștia din urmă respectându-l.
B.1. Particularităţi de vârtă ale subiectului
Este dezvoltat fizic corespunzător vârstei sale. Este armonios structurat fizic.
2. Modul de manifestare al subiectului în activitatea cotidiană.
Activitatea cea mai plăcută pentru elev este interacțiunea cu tinerii de vârsta lui și plimbările în
aer liber.
3. Aspecte particulare ale cazului

35
Elevul beneficiază de atenție și sprijin din partea părinților.
C. 1. Nevoi ale subiectului derivate din capitolul B:
- asistarea elevului în scopul identificării trebuinţelor şi a creşterii motivaţiei pentru
învățare;
- asistarea elevului în scopul autocunoaşterii propriei personalităţi;
- dezvoltarea unei gândiri pozitive faţă de activitățile desfășurate;
- îmbunătăţirea relaţiilor cu colegii şi cu profesorii;
- nevoia de a comunica, de a fi ascultat.
2. Modalităţi de a răspunde acestor nevoi:
- consilierea individuală motivarea pentru rezolvarea sarcinilor, pozitivarea întâmplărilor;
- implicarea în activităţi educaționale, integrarea în echipe de lucru;
- identificarea propriei orientări profesionale;
- menţinerea relaţiei apropiate consilier psihopedagog – profesor diriginte;
- consiliere de grup cu toată clasa;
- consilierea părinţilor elevului.
Scopul procesului de consiliere constă în:
- creşterea motivaţiei pentru îndeplinirea sarcinilor;
- autocunoaștere și dezvoltare personală;
- identificarea punctelor tari și punctelor slabe;
- orientarea în carieră;
- identificarea aptitudinilor și abilităților;
- identificarea propriilor valori, interese și abilități cognitive;
- formarea deprinderii de a învăţa.
3.6. Etapele procesului de consiliere
Relaţionarea şi structurarea (o şedinţă).
Contactul cu problema aşa cum o prezintă elevul, părinții și cadrul didactic.
Obiective: stabilirea relaţiei de consiliere şi identificarea problemei.
S-a stabilit contactul consilierului cu părinții și elevul. Prin intermediul conversaţiei euristice,
elevul stabilește o relație cu profesorul consilier școlar.
S-au conturat următoarele idei cheie:

36
 - Nesiguranţa, temerile şi neputinţa resimţite de elev în legătură cu ceea ce face şi ceea ce
are de făcut;
- Incertitudinea alegerii unei profesii și domeniului de studiu;
- Imposibilitatea de a-și gestiona propriile emoții;
- Nevoia de a se exterioriza.
Obiective ale şedinţelor viitoare: asistenţa în autocunoaştere, identificarea și gestionarea
propriilor emoții, conștientizarea propriilor valori după care elevul se ghidează, creșterea stimei
de sine, importanța motivației pentru învățare, vizualizarea scopurilor pe termen lung,
identificarea abilităților, intereselor și valorilor prin intermediul testării CCP Intranet, analiza
constantă a întâmplărilor săptămânale pentru a menţine concentrate atenţia şi interesul pentru
aceasta, identificarea deciziei privind cariera.
2. Corelarea informaţiei, definirea problemei cuprinde teste de autocunoaştere şi autoanaliza
comportamentului. (9 şedinţe, câte 1 pe săptămână).
Pentru autocunoaştere, dobândirea cât mai multor informaţii despre sine, orientarea pentru
carieră, se folosesc următoarele activităţi/exerciţii:

Ședința 1
Aplicarea chestionarului CDS (Scala de evaluare a deciziei referitoare la carieră – Career
Decision Scale) - Pretest
Pentru a putea identificare la ce nivel de incertitudine vocațională se situează elevul,
trebuie în primul rând să aplicăm chestionarul CDS. În urma aplicării chestionarului observăm
faptul că elevul C.A. oscilează între două viitoare domenii de activitate și anume, medicină și
învățământ. Ceea ce îl împiedică pe elev să ia o decizie este clară este lipsa de încredere în
propriile abilități, el considerând că nu are abilitățile necesare pentru a putea profesa în domeniul
medicinei, drept urmare el și-a îndreptat atenția către învățământ, către profesia de cadru didactic.
Scala de Certitudine ce cuprinde itemii 1 și 2 indică faptul că elevul și-a ales un
domeniu de activitate și s-a decis asupra unei cariere. Subiectul nostru a optat pentr cifra 3 – mi
se potrivește foarte bine. Ceea ce presupune că știe spre ce anume se va orienta.
Scala de indecizie – incertitudine ce cuprinde 16 itemi independenți, și anume itemii de
la 3 la 18, a obținut o valoare de 54, valoare ce indică nivelul de incertitudine.

37
 Tot cu ajutorul chestionarului putem sesiza că elevul C.A. are încredere în alegerile sale
și nu se abate de la drumul pe care acesta îl are de parcurs în ocuparea acestor profesii. Singurul
lucru/obstacol care îi stă în cale este nesiguranța în ceea ce privește domeniul medicinei, acesta
putând fi și rezultatul influenței familiei care involuntar îl descurajează și îl demotivează, aceștia
din urmă crezând la rândul lor că este un țel foarte greu de atins.
În urma parcurgerii ședințelor de consiliere elevul va reuși să își clarifice anumite
neclarități.

Ședința 2
Steaua personală
Această ședință are ca scop principal cunoașterea elevului. El este învățat să se autodescrie și să
se prezinte așa cum este el. Fără o cunoaștere bună a propriei persoane nu poți parcuge un traseu
optim în dezvoltarea ta.
Totodată, consilierul școlar trebuie să cunoască cât mai bine elevul pentru a putea dezvolta o
relație de colaborare foarte bună.

Ședința 3
Analiza SWOT
Prin realizarea analizei SWOT, elevul învață să își identifice propriile calități, defecte,
oportunități și amenințări. El, practic, așează pe hârtie tot ce îl ajută dar și ce în pune în
dificultate. Tot în cadrul acestei ședințe, se găsesc soluții în ceea ce privește diminuarea piedicilor
apărute.

Ședința 4
Identificarea emoțiilor și gestionarea acestora
Este important ca elevul să își poată identifica propriile emoții și mai ales să le poată gestiona mai
ales în situații de criză sau de disconfort psihic.
Atunci când el se confruntă cu un examen sau cu un interviu de angajare, este bine să își
cunoască foarte bine reacțiile și totodată emoțiile care apar și modalitatea prin care el le poate
gestiona. Fișa de lucru și conversația din cadrul ședinței de consiliere vine în sprijinul realizării
scopului propus.

38
Ședința 5
Valorile mele
Valorile după care se ghidează o persoană sunt de asemenea foarte importante în construcți atât
personală cât și profesională a acestuia. Cu cât ne abatem mai puțin de la propriile noastre valori
– valori ce aduc beneficii și siguranța persoanei – cu atât drumul către reușită și autorealizare este
mai sigur și mai scurt. Elevul trebuie să își identifice propriile valori după care se va ghida și să
aibă grijă să nu se abată de la acestea.

Ședința 6
Emoțiile și stima de sine
Stima de sine reprezintă dimensiunea evaluativă a imaginii de sine și se referă la modul în care ne
considerăm ca persoane în raport cu propriile așteptări și cu ceilalți. În urma explicării
importanței unei stimei de sine pozitive în vederea reușitei profesionale, elevul este să
completeze chestionarul care servește drept o modalitate de introspecție. În urma aplicării
chestionarului este discutat și analizat fiecare răspuns în parte în funcție de alegerea acestuia.

Ședința 7
Managementul învățării – motivația pentru învățare
Scopul ședinței este acela de a puncta cât de important este studiul și motivația pentru învățare.
Examenul de bacalaureat este primul pas ce trebuie făcut de către elev, iar un rezultat cât mai bun
obținut îl poate ajuta în realizarea obiectului propus. Menținerea motivației pentru învățare îl
ajută pe acesta să poată realiza ceea ce și-a propus.

Ședința 8
Scopuri de carieră
Pentru a ști în ce direcție se îndreaptă trebuie în primul rând să își identifice propriile aspirații și
scopuri. Orice persoană își imaginează sau mai bine spus își poate imagina unde va fi peste 5, 10
sau chiar 20 de ani. În funcție de aceste scopuri își poate trasa o linie pe care să o poată urma.
Abaterea de la această cale poate fi influențată pe viitor în funcție de obstacolele sau beneficiile
apărute, în funcție de evoluția propriei persoane.

39
Ședința 9
Testare CCP Intranet
Această ședință presupune testarea elevului în vederea autoevaluării abilităților,
intereselor și valorilor.. În cadrul acestei evaluării sunt regăsite următoarele abilități: abilitatea de
relaționare interpersonală, abilitatea de conducere, abilitatea verbală, abilitatea numerică,
abilitatea spațială etc, cât și un chestionar de evaluare a intereselor și valorilor.
Ceea ce putem observa în urma realizării testării este faptul că nivelul de relaționare
interpersonală este 5 (nivel maxim), ceea ce ne descrie capacitatea de a lucra și de a intercționa
cu oamenii. Tot la același nivel regăsim și celelalte abilități, precum cea de conducere, verbală,
numerică, spațială și de învățare.
În ceea ce privește chestionarul de autoevaluare a intereselor pe primul loc se situează
tipul social urmat de cel antreprenorial.
Printre valorile cele mai evidențiate s-au numărat: autonomia, timpul liber,
recunoașterea profesională, siguranța, respectarea regulilor, relații sociale și autoritate.
În urma corelării rezultatelor chestionarelor a reieșit faptul că, elevul C.A. are o potrivire foarte
mare cu domeniul învățământului, mult mai mare decât cu cel al medicinei.

Ședința 10
Aplicarea chestionarului CDS (Scala de evaluare a deciziei referitoare la carieră – Career
Decision Scale) – Posttest
În urma reaplicării chestionarului, observăm faptul că elevul a eliminat orice fel de
incertitudine vocațională, acesta fiind decis să urmeze domeniul învățământului. El dorește să
practice meseria de profesor de educație fizică și sport, specificând că îi place foarte mult să
lucreze cu copiii.
Scala de Certitudine ce cuprinde itemii 1 și 2 a obținut valoarea 8, o valoare mai mare
decât în faza incipientă aplicării chestionarului.
Scala de indecizie – incertitudine a obținut de această dată valoarea 20, valoare ce
indică faptul că elevul s-a decis cu privire la domeniul de activitate ce i se potrivește.

40
 Ceea ce mai putem observa în urma completării chestionarului este că elevul nu se mai
simte descurajat în alegerea unei cariere și că o imagine clară a ceea ce își dorește din punct de
vedere profesional îl ajută mult mai mult în a se concentra asupra țelului pe care îl are de atins.
Fiecare şedinţă a cuprins exerciţii de concentrare și educare în vederea corectării anumitor
comportamente și idei menite să întrerupă evoluția elevului. Acestea au constat în :
- operaţionalizarea în conduite observabile şi măsurabile;
- evaluarea în termeni de: durată, frecvenţă şi latenţă;
- determinarea factorilor care influenţează şi controlează aceste conduite.
A. a dovedit o mare receptivitate faţă de consilierea psihopedagogică. El a reușit după
primele ședințe să își construiască un drum în cariera profesională și să identifice ceea ce îl poate
ajuta în vederea atingerii propriului țel. El își concentrează atenția pe studiu și învățare pentru a
obține o notă cât mai mare la examenul de bacalaureat, urmând ca apoi să urmeze cursurile
Facultății de Educație Fizică și Sport din Craiova pentru a fi mult mai aproape de ceea ce și-a
propus pentru viitor.
A. consideră că fără ajutorul ședințelor de consiliere psihopedagogică decizia privind
cariera și traseul lui profesional ar fi întârziat să apară, acest aspect ducând la o neliniște și o
incertitudine ce l-ar fi făcut să ia decizia nepotrivită.

3.7. Analiza datelor

Evaluare inițială Evaluare finală
Decizie/certitudine 3 8
vocațională

Indecizie/incertitudine 54 20
vocațională

3.8. Interpretarea rezultatelor

Studiul de faţă a fost orientat ipoteza potrivit căreia dacă elevul beneficiază de orientare
psihopedagogică el poate înlătura orice formă de incertitudine cu privire la evoluţia sa
profesională. Beneficiile activităților de consiliere psihopedagogică individuală sunt acelea de a

41
ajuta elevul în înlăturarea oricăror forme de indoială și incertitudine cu privire la ceea ce el
trebuie să facă pentru a avea parte de un traseu profesional cât mai optim și clar.
Conform studiul nostru, observăm cum elevul C.A. a reușit să își stabilească un traseu mult ma
clar în urma ședințelor de consiliere psihopedagogică.
Școala, comunitatea și familia sunt factori importanți în dezvoltarea personală și profesională a
elevului. O colaborare cât mai strânsă a acestora este benefică pentru toată lumea. Avem nevoie
de oameni calificați pe piața muncii și care să lucreze la un potențial maxim.
Scopul comunități este acela de a investi cât mai mult în elevi și în a oferi informațiile necesare.
Așa cum am precizat și anterior, comunitatea este un factor foarte important în evoluția
profesională a elevilor. Tot ea este responsabilă de integrarea socio – profesională a elevilor pe
piața muncii. Informațiile cu privire la evoluția acestui domeniu pot fi oferite prin intermediul
organizării unor târguri de oferte și nu numai.
Studiul nostru demonstrează faptul că orice elev trebuie să beneficieze de spirjinul unui consilier
școlar. Resursa umană este foarte importantă atunci când este vorba despre oameni și evoluția lor.
O echipă la nivel de unitate școlară formată din profesorul diriginte, consilierul școlar și
consilierul pentru proiecte și programe educative, ar trebui să asigure în permanență și la cerere
consiliere elevilor în vederea dezvoltării lor profesionale.
Este normal ca un om informat să fie un om care poate evolua ușor și sigur. Acest lucru se
aplică și în cazul elevilor care, are nevoie de informații corecte și sigure pentru a putea evolua.
În ceea ce privește cercetarea noastră, observăm cum elevul C.A. a reușit să scape de
incertitudine în ceea ce privește decizia de carieră, iar acest lucru a putut fi realizat și prin
intermediul informațiilor pe care acesta le-a primit de-a lungul ședințelor de consiliere
psihopedagogică.
Pe lângă ședințele de consiliere individuală realizate în cadrul cabinetului școlar de
asistență psihopedagogică din cadrul unității de învățământ - în colaboare cu cadrele didactice -
am desfășurat la clasa unde este elevul C.A., activități didactice formative menite să răspundă
nevoilor rezultate în urma datelor obținute prin metodele utilizate în cadrul cercetării. Nevoia de
stimă de sine, de autocunoaștere, nevoia de îmbunătățire al nivelului motivațional, de identificare
a stilurilor de învățare, de identificare a intereselor, al aptitudinilor în vederea alegerii unei
meserii etc, au determinat proiectarea unor activități de consiliere de grup care să satisfacă aceste
nevoi ale elevului.

42
 Părinții elevului au beneficiat de asemenea de serviciile de consiliere. Putem aminti aici
de faptul că familiile care nu reușesc să managerieze timpul alocat copiilor, pot fi sprijinite,
consiliate pentru a depăși această problemă. Evident că și părinții au fost sprijiniți prin activități
cu tematici alese în funcție de nevoile lor, activități cum ar fi: lectorate cu părinții, activități de
grup, ședințe etc.
În urma acestor intervenții, putem spune că s-au înregistrat progrese în ceea ce privește
îmbunătățirea colaborării părinți – elev, de asemenea s-au îmbunătățit și relațiile de colaborare cu
școala.
În cadrul ședințelor de consiliere (de grup) am utilizat teste de autocunoaștere și fișe de
lucru (interviul, fișe de sociabilitate, exercițiu de evidențiere a inteligenței emoționale, aplicaţie:
„Cine face diferenţa? Lucrul în echipă etc.).
Exemple de teste utilizate în activitățile de consiliere (valabile pentru studiul de caz prezentat):

a) Testul de sociabilitate
(răspundeți cu DA sau NU)

1 Îmi vine greu să leg noi prietenii.

2 Când călătoresc, prefer să privesc peisajul decât să stau de vorbă cu tovarașii de drum.
3 Adesea întorc privirea sau mă uit spre partea cealaltă a străzii pentru a evita întâlnirea cu cineva.
4 Îmi face mai multă plăcere să-mi petrec seara cu o îndeletnicire decât într-o societate veselă.
5 Nu este felul meu să spun bancuri sau intâmplări amuzante.
6 Când vreau să fac cunoștință cu cineva, îmi vine greu să găsesc subiectul de conversație potrivit.
7 Când vreau să aflu ceva, prefer să caut într-o carte (ghid) decât să întreb.
8 Chiar dacă mă aflu într-un grup, mă simt adesea singur.
9 Iau parte numai de nevoie, fară plăcere, la o mare reuniune, la un bal sau o festivitate publică.
10 În relațiile cu oamenii sunt neîndemânatic.
11 Am puțini cunoscuți mai apropiati.
12 La petreceri prefer să rămân pe planul al doilea, în umbră.
13 Nu mi-ar plăcea să fiu împreună cu oamenii pe care încă nu-i cunosc.
14 Mi-e greu să-i câștig pe alții de partea mea.
15 Nu-mi vine să intru în vorbă cu oamenii când aceștia nu mi se adresează.

43
16 Cel mai fericit mă simt atunci când sunt singur.
17 Sunt destul de vioi din fire.
18 Sunt mai întreprinzător decât majoritatea cunoscuților mei.
19 Mă pricep să înviorez o societate plicticoasă.
20 Într-o societate voioasă pot să mă manifest, de obicei, în mod firesc și relaxat.
21 Când întâlnesc pe neașteptate un prieten îmi vine să-i sar de gât.
22 Am participat activ la organizarea unui cerc.
23 Nu m-ar stânjeni cu nimic să fac o chetă pentru un scop bun.
24 Am prezență de spirit și găsesc totdeauna pe loc răspunsul potrivit.
25 În acțiuni colective îmi place să preiau conducerea.
26 Mă consider destul de vorbăreț.
27 De obicei nu sunt morocănos și nici prost dispus.
28 Îmi place să-mi exprim părerea în fața altora.
Adunați câte un punct pentru fiecare “NU” la întrebările cu numerele cuprinse între 1-16 și câte un punct
pentru fiecare “DA” la întrebările cuprinse între numerele 17-28; totalizați numărul de puncte.
Interpretarea testului: cu cât punctajul obținut se apropie de cifra 28 cu atât aveți disponibilități de
sociabilitate mai mari și invers, cu cât va apropiați de cifra 1 cu atât disponibilitățile sunt mai mici.
În funcție de punctajul obținut există următorele categorii:
1 Sociabilitate foarte bună - 27- 28 puncte
2 Sociabilitate bună – 24 - 26 puncte
3 Sociabilitate medie – 16 - 23 puncte
4 Sociabilitate scăzută – 10 - 15 puncte
5 Sociabilitate foarte scăzută – 0 - 9 puncte
Este posibil ca punctajul obținut să indice că sunteți o persoană cu posibilități mai mici de
sociabilitate. Însă acest lucru nu trebuie să vă descurajeze. Stă în puterea fiecarui om ca prin
eforturi personale de autocunoaștere să devină cu timpul o persoană sociabilă. Psihopedagogia
modernă promovează dezvoltarea personală prin diverse modalități.

b) Exercițiu de evidențiere a inteligenței emoționale:

Acest exercițiu constă în parcurgerea unui set de întrebari și enunțuri ce se referă la
detaliile ce alcătuiesc maniera sa de comunicare. Permite explorarea variabilelor ce țin de

44
 inteligența emoțională invitând astfel subiectul să-și descopere punctele slabe ale personalității
pentru a ști unde anume să acționeze.
a) Enumeră câteva motive pentru care crezi că colegii tăi nu te înțeleg.
b) Ce metode ai folosit cu succes pentru a-ți impune punctul de vedere într-o situație nefastă
pentru tine.
c) Descrie stările afective pe care le determină relația cu colegii tăi.
d) Enumeră motivele pentru care crezi că ei sunt ostili față de tine.
e) Ce metode dorești să folosești pe viitor pentru a-ți armoniza relația cu ei.
f) Care sunt acele replici și comportamente care te deranjează cel mai mult la ei.
g) Care crezi că sunt slăbiciunile tale care alimentează aceste situații.
h) Descrie în detaliu sentimentele pe care le trăiești alături de ei.
i) Care sunt părțile bune pe care le observi în relația ta cu ei.
j) Cum vezi viitorul alături de colegii tăi?

c) Exercițiu de reflecție asupra valorilor

Alegeţi din lista de mai jos trei aspecte pe care le consideraţi cele mai importante pentru
activitatea voastră profesională viitoare. Argumentaţi răspunsurile.

1. A avea o slujbă sigură. 10. A confecţiona lucruri.

2. A face deplasări profesionale 11. A lucra în aer liber.
3. A avea numeroase relaţii interpersonale. 12. A avea posibilităţi de formare continuă.
4. A conduce pe alţii. 13. A-ţi asuma riscuri.
5. A desfăşura activităţi variate. 14. A munci în spaţii închise (birouri, ateliere).
6. A avea un orar compatibil cu viaţa de 15. A concepe, organiza şi planifica activităţi.
familie.
7. A dovedi iniţiativă. 16. A avea posibilităţi de avansare.
8. A avea o muncă sedentară, cu program fix. 17. A munci cu plăcere.
9. A fi independent. 18. A câştiga bani mulţi.

OCUPAŢII
Asistent social Ofiţer Ceasornicar Bucătar

45
Instalator electric Instructor de zbor Horticultor Infirmier/ă
Atlet profesionist Profesor Pădurar Optician
Şofer Coafeză / frizer Bijutier Contabil
Arhitect Ghid turistic Poştaş Ecolog
Casier Medic veterinar Critic de artă Asistent/ă medical/ă
Secretar Scriitor Patron Maseur
Manager Funcţionar la bancă Şofer de ambulanţă Programator PC
Agent de vânzări Pilot avion Fotomodel Psiholog
Tehnician dentar Director hotel Mecanic auto Muncitor pe şantier
Avocat Zidar Poliţist Farmacist/ă
Bibliotecar Inginer constructor Tâmplar Pompier
Reporter Cosmetician/ă Fotograf Director resurse umane
Muzician Editor Stomatolog Barman
Operator computer Şofer taxi Balerin/ă Cameraman
Enumeră 3 ocupaţii în care sunt respectate valorile selectate de tine.
1. ………………………….
2. ………………………….
3. ………………………….

d) Aplicaţie: „Cine face diferenţa? Lucrul în echipă”

Completaţi frazele lacunare, apoi discutaţi în grup despre răspunsurile găsite:

¨ Echipa de vis înseamnă.............................................................
¨ Îmi place să lucrez în echipă, pentru că............................................
¨ Nu-mi place să lucrez în echipă, deoarece............................................
¨ Pentru mine, echipa este............................................................................
¨ În carieră, lucrul în echipă mă ajută la..........................................................
¨ Mi-ar plăcea să fac parte dintr-o echipă performantă pentru că........................................
¨ Rolul principal “jucat” de mine într-o echipă este...................................................
¨ Cinci cuvinte esenţiale pentru a defini echipa, în viziunea mea sunt...........................
¨ Câteva similitudini ale echipei cu situaţii din mediul înconjurător............................

46
¨ Echipa favorită din domeniul sportului este..................................................
¨ Echipa din care fac parte este... ....................................................................
¨ Rolul meu este.................................................................................................
¨ Am devenit membru/ membră în echipă............................................................
¨ Dacă nu ar mai exista echipe, atunci... ...........................................................................................

Exemple de activități extradidactice cu caracter formativ – educativ derulate

Prin intemediul activităților extracurriculare se poate realiza nu numai dezvoltarea
capacităților creatoare, dar și socializarea elevilor. În funcţie de specificul lor, aceste activităţi
dezvoltă la copii priceperi, deprinderi, abilităţi cognitive şi comportamentale, mult mai solide,
pentru că, desfăşurându-se în afara școlii, ele permit contactul direct cu realitatea socială.
Activităţile extrașcolare organizate împreună cu elevii au conţinut cultural, artistic, ştiinţific,
creativ etc.
Pe parcursul anului școlar 2018 – 2019, la nivelul unității școlare s-au desfășurat diverse
activități extrașcolare la care au participat toți elevii inclusiv C.A., de exemplu: programul
educațional “Școala altfel” în cadrul căruia s-au derulat activități de promovare a unui stil de
viață sănătos, excursii, activități sportive etc.
În baza parteneriatelor încheiate cu școala, s-au desfășurat activități de orientare profesională,
Târgul Ofertelor Școlare organizat de Universitatea din Craiova etc.

47
 Concluzii
Opţiunea unui tânăr pentru o anumită carieră fără niciun sprijin extern este un proces
dificil, adesea asociat cu alegeri greşite, ezitări, abandon, amânare, şi toate acestea cu un serios
impact asupra viitorului său profesional.
Acest aspect s-a urmărit a se studia şi prin intermediul lucrării de faţă, care întăreşte cele
menţionate anterior. Opţiunile tinerilor privind cariera sunt influenţate atât de cei din jurul lor cât
şi de modul în care aceştia abordează lucrurile şi evoluţia lor profesională şi personală.
Majoritatea avem oameni, cunoştinţe sau prieteni care din diferite motive au fost nevoițisă
renunțe la o anumită facultate şi au început alta iar printre motive s-a regăsit și acela că nu era
ceea ce îşi doresc. Acesta fiind unul dintre cazurile fericite. Însă de partea cealaltă regăsim acele
situații în care se rămâne în acea facultate ( de cele mai multe ori la insistenţele părinţilor sau pur
şi simplu din teama sau comoditatea de a face schimbări) şi se pregăteşte pentru o meserie pe care
nu și-o doreşte sau, mai rău, pe care chiar o urăşte.
Cu toții optăm pentru o meserie în funcţie de anumite criterii. În acest caz regăsim mai multe
tipuri de alegeri, și anume:
- prestigiu, succes, poziţie - orientate social
- sprijinirea familiei, a categoriiilor defavorizate - altruiste
- egoiste: confortul personal, câştigul material, muncă uşoară şi fără responsabilităţi
- alegerea unui traseu profesional opus dorinţei celor cu care intrăm în conflict - frustrante
- acceptarea soluţiei găsite de altcineva şi plierea aspiraţiilor în acest sens - conformiste
- motivate prin plăcerea în sine, riscul pe care îl implică, satisfacţia furnizată - narcisiste.
Lipsa de specialiști din România unde cele mai multe şcoli nu beneficiază de consilieri
profesionali face ca această responsabilitate cu privire la consilierea tinerilor în carieră să revină
familiei.
Modul în care părinții își influențează copiii în alegerea unei cariere este, de multe ori, decisivă.
Modelele comportamentale ce ţin de muncă şi sunt vehiculate în familie sunt redate copiilor prin
prisma imaginii deja formate a părinților, aceștia din urmă apreciind sau, dimpotrivă, de având o
anumită reținere în profesarea anumitor meserii. Toate acestea vor fi preluate şi de copii, și vor
contribui treptat la conturarea alegerilor. Mulţi părinţi îşi supraapreciază copiii şi le impun trasee
educaţionale şi filiere profesionale la care ei nu aderă cu convingere sau pentru realizarea cărora

48
vor face faţă cu greu, în mod penibil, cu eşecuri repetate sau rezultate mediocre, fapt ce se va
răsfrânge şi asupra satisfacţiei sau reuşitei lor în muncă.
Nemulțumirile profesionale ale părinţilor sunt transferate de cele mai multe ori copiilor,
stereotipurile cu privire la muncă (grea, bănoasă, sigură, de prestigiu, etc) sau propriile aspiraţii
nerealizate, faptul având efecte nefavorabile în alegerea şi realizarea carierei acestora. Ponderea
în care copiii ţin seama de dorinţa părinţilor cu privire la filiera şcolară de urmat şi profesia
viitoare scade pe măsură ce aceştia sunt incluşi în niveluri mai înalte de şcolarizare (liceu,
facultate). Toţi cei abia ieşiţi de pe băncile liceului şi-au pus, la un moment dat întrebări cu
privire la profesia cea mai potrivită pentru ei.
Dacă realizăm o corelație între cele două părți ale cercetării realizate, putem concluziona
faptul că la baza reușitei în carieră și la cea a dezvoltării personale se află încrederea în propria
persoană. Atâta timp cât aceasta din urmă se dezvoltă așa cum trebuie, șansele de reușită sunt
mult mai mari. Această încredere poate fi formată în primul rând cu ajutorul familiei în care
copilul se dezvoltă. Perioadele de dezvoltare prin care acesta trece până la maturizarea lui trebuie
să fie “monitorizate” de către părinți astfel încât să poată fi identificate în timp util eventualele
nereguli.
Ceea ce este relevant în urma realizării lucrării de față este faptul că tânărul care a
participat la realizarea cercetării a reușit la sfârșitul ședințelor de consiliere psihopedagogică
individuală și de grup, să ia o decizie în ceea ce privește traseul său profesional.
Sintetizând cele menționate anterior putem preciza faptul că familia și societatea sunt
responsabile pentru viitorul copiilor și tinerilor. Atâta timp cât aceștia primesc resursele necesare
pentru o dezvoltare personală armonioasă, vor reuși să devină adulți responsabili care să își
asume faptele și să sprijine la rândul lor persoane aflate în dificultate.
Consilierea personală și profesională trebuie să stea la baza dezvoltării oricărui tânăr.

Bibliografie
1. Brehm, Sharon., Kassin, Saul (1989)., Social Psychology, Houghton Mifflin
49
 (Academic);
2. Coopersmith, Stanley., The antecedents of self – esteem, San – Francisco, W.H.Freeman
&Co;
3. Davitz, G., și Ball, S. (1978). Psihologia procesului educațional, Editura EDP,
București;
4. Humphreys, Tony (2008). Stima de sine. Cheia pentru viitorul copilului tău, Editura
Elena Francisc Publishing;
5. Jigău, Mihai (2003). Consilierea carierei adulţilor, Editura Afir, Bucureşti;
6. Kirton, Michael (1987). Adaptors and Innovators: A Description and Measure, Journal
of Applied Psychologi;
7. Kuhn, Thomas (1985). The structure of Scientific Revolutions, International
Encyclopedia of United States;
8. Parkinson, Mark (2002). Ghidul carierei, Editura All Beck, București;
9. Robins et al (2002). Self esteemDevelopment From Young Adulthood to Old Age;
10. Twenge, Jean., Campbell, Keith., Freeman, Elise (2001). Generational differences in
Young Adults Life Goals, concern for Others and Civic Orientation;
11. Stănculescu, Elena (2013). Psihologia educaţiei, Editura Universitară, Bucureşti;
12. Vitalia, Ileana (2009). Abordarea şi dezvoltarea carierei, Editura Universitaria, Craiova;
13. Vitalia, Ileana (2008). Diagnoza, optimizarea şi dezvoltarea factorilor de personalitate
care favorizează reuşita în carieră la tineri. Lucrare de doctorat, Facultatea de
Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea București;
14. Vroom,Victor., Yetton, Phillip (1973). Leadership and Decision – Making, Pittsburg:
University of Pittsburgh Press;
15. Zlate, Mielu (2008). Fundamentele psihologiei, Editura Polirom, București;
16. Zlate, Mielu (2001). Leadership și Management, Editura Polirom, București;
17. http://regielive.ro
18. http://www.dallasiia.org
19. http://www.motivonti.ro
20. http://www.carieramea.com

50
 ANEXE
Anexa 1
CHESTIONAR CDS
Vă rugăm să evaluaţi în ce măsură sunteţi de acord cu afirmaţiile de mai jos, alegând
răspunsul care consideraţi că reflectă cel mai bine părerea dvs.

1 - Nu mi se potriveşte
2 - Mi se potriveşte într-o oarecare măsură
3 - Mi se potriveşte foarte bine
4 - Exprimă exact situaţia mea

1. M-am decis asupra unei cariere şi mă simt mulţumit de decizia mea.

2. Mi-am ales un domeniu de activitate şi sunt mulţumit de decizia mea.
3. Dacă aş avea abilităţile necesare sau s-ar ivi oportunitatea, aş alege o carieră în
…………, dar ştiu că această alegere nu este posibilă în cazul meu.
4. Există câteva cariere care mă atrag şi îmi este dificil să aleg una dintre ele.
5. Ştiu că în curând va trebui să încep să muncesc, dar nici unul dintre domeniile
cunoscute nu mă atrage.
6. Aş vrea să lucrez în domeniul………….dar această alegere ar însemna să mă
împotrivesc dorinţelor unei persoane importante din viaţa mea.
7. Până acum, nu m-am gândit serios la alegerea unei cariere. Mă simt pierdut când mă
gândesc că trebuie să îmi aleg o carieră.
8. Mă simt descurajat/descurajată pentru că în alegerea unei cariere totul pare nesigur; mă
simt atât de descurajat/descurajată încât deocamdată mai amân această decizie.
9. Mă atrăgea o anumită carieră dar de curând am aflat că nu va fi posibil pentru mine să
mă implic în realizarea ei. Acum trebuie să încep să caut alt domeniu de realizare profesională.
10. Vreau să fiu absolut sigur că decizia luată în legătură cu cariera viitoare este cea corectă,
dar nici unul dintre domeniile cunoscute nu pare să se apropie de idealul meu.
11. Alegerea unei cariere mă nelinişteşte; aş vrea să mă decid rapid şi să scap de această
situaţie incertă.

51
 12. Ştiu ceea ce mi-ar plăcea să fac în viitor, dar nu ştiu ce carieră să aleg în această
direcţie.
13. Nu pot să-mi aleg o carieră acum pentru că nu ştiu ce abilităţi am.
14. Nu ştiu ce interese am. Sunt câteva lucruri care mă captivează dar nu sunt sigur/ă că ele
se pot lega de o carieră.
15. Sunt foarte multe lucruri care mă interesează şi ştiu că am abilitatea de a reuşi în orice
carieră mi-aş alege. Este dificil să găsesc acel unic domeniu în care să-mi dezvolt o carieră.
16. Mi-am ales o carieră dar nu sunt sigur ce aş putea să fac pentru a pune în practică
alegerea.
17. Am nevoie de mai multe informaţii în legătură cu ocupaţiile existente înainte de a alege
o carieră.
18. Cred că ştiu care este domeniul în care vreau să mă realizez, dar am nevoie de mai mult
suport pentru a face o alegere serioasă.
19. Nici unul dintre aceste afirmaţii nu mi se potriveşte. Următorul răspuns m-ar descrie
mai bine (scrieţi răspunsul aici)………………………………….

Scorare:
Scala de Certitudine: itemii 1 si 2.
Scala de Incertitudine: itemii de la 3 la 18.
Itemul 19 este o intrebare cu răspuns deschis care nu este scorată, dar poate da informații despre
alte bariere în procesul deciziei care nu sunt reprezentate prin itemii testului.

52
Anexa 2
STEAUA PERSONALĂ

53
Anexa 3

Analiza SWOT

Puncte tari Oportunităţi

Puncte slabe Ameninţări

54
Anexa 4

Identificarea emoțiilor și gestionarea acestora

CE MĂ AJUTĂ CÂND SIMT CĂ SUNT…

Când mă simt… Ce mă ajută… Ce tip de ajutor aș putea

primi de la ceilalți…
(cum mă ajut eu pe
mine)

nervos

agitat

mi-e frică

trist

neliniștit

nemulțumit

Ce tip de ajutor aș putea primi de la alte persoane, dacă sunt într-un moment de
stres:

___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________

55
Anexa 5

Valorile mele

Inventarul valorilor

MARHEAZĂ CU ”+” VALORILE IMPORTANTE ȘI CU ”-” PE CELE NEIMPORTANTE

Varietate

Ajutorarea celorlalți

Independență

Colegialitate

Împlinire

Apartenență

Securitate

Echilibru

Creativitate

Stabilitate

Profit material

Statut social

Dezvoltare personală

Altruism

Competiție

Realizează un top 5 al valorilor marcate cu ”+” Realizează un top 5 al valorilor marcate

cu ”-”

56
Anexa 6

Emoțiile și stima de sine

Când mă simt… Cred despre mine…

Bucuros

Supărat

Nervos

Încântat

Nemulțumit

Izolat

Mi-e frică

57
Anexa 7

Scopuri de carieră

Ținând cont de fanteziile tale despre carieră, formulează câteva scopuri pentru următorii
20, 10 și 5 ani. Fii cât se poate de concret și specific. Pentru a stabili scopurile, începe cu
punctual cel mai îndepărtat - 20 ani - și apoi continuă în ordine descrescătoare. Procedând invers,
riști să stabilești scopuri care nu sunt legate în mod strict de visul tău.

SCOPURI PE 20 DE ANI:
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
SCOPURI PE 10 ANI:
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

SCOPURI PE 5 ANI:
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

58