“Universitatea de Medicina si Farmacie “Nicolae Testemițanu”

CATEDRA DE PSIHIATRIE, NARCOLOGIE

ȘI PSIHOLOGIE MEDICALĂ

DEFINIȚIA
PSIHODIAGNOSTICULUI.
TEHNICILE SALE.
CLASIFICAREA TESTELOR
PSIHOLOGICE.

A efectuat: Greițer Anjelica, grupa M1502

Coordonator: Eșanu Andrei, asistent
universitar

Chișinău 2021
 Conținut

Definiție

Tehnici

Clasificare
a

Tehnici
proiective
 Definiție
PSIHODIAGNOSTICUL este un domeniu al științei psihologice și în același
timp cea mai importantă formă de practică psihologică, care este asociată cu
dezvoltarea și utilizarea diferitelor metode de recunoaștere a caracteristicilor
psihologice individuale ale unei persoane.

PSIHODIAGNOSTICUL ( psiche = suflet; diagnosis =cunoaştere; diagnostikos=

capabil de a cunoaşte; ) reprezintă un act sintetic de evaluare a “formulei psihice” a unei
persoane ca rezultat al examinării psihologice.
Cuvântul „diagnostic” derivă din termenul grecesc „diagnosticos”, care înseamnă „apt
pentru a recunoaşte”. Termenii „psihodiagnoză” şi „ psihodiagnostic” au fost creaţi prin
analogie şi extrapolare a sintagmei „diagnostic medical”. Termenii, deşi relativ asemănători,
au în obiectiv diferenţieri de abordare a fiinţei umane, deci nu se acoperă integral ca sens şi
semnificaţie şi mai puţin ca obiectiv.
TEHNICILE PSIHODAGNOSTICULUI

observarea

anamneza (istoria)

conversaţia
(discuţiile)

interviul clinic

testele
 Observarea
Este una dintre cele mai vechi metode de cercetare, folosită nu numai în
psihologie. Este frecvent utilizată deoarece este cel mai uşor de aplicat din
punct de vedere tehnic şi nu necesită o aparatură sofisticată.
Ca metodă de cercetare a psihologiei, observaţia constă în urmărirea atentă intenţionată
şi înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări ale comportamentului
individului, ca şi a contextului situaţional unde acesta se produce, în scopul sesizării
unor aspecte esenţiale ale vieţii psihice.
Cuvântul „observaţie“ semnifică tocmai constatarea exactă a unui fenomen, fapt, cu
ajutorul unor mijloace de investigaţie şi apoi studierea aprofundată a acestei constatări.
Observatorul este doar un „fotograf“ al faptului, iar observaţia trebuie să redea exact
natura faptului, fenomenului.
 Observarea
Condiţiile unei bune observaţii:
Există o serie de exigenţe care trebuie avute în vedere, pentru ca observaţia
să se caracterizeze prin eficienţă şi obiectivitate:
a) stabilirea precisă, clară a scopului urmărit.
b) selectarea formelor, care vor fi utilizate, a
condiţiilor şi mijloacelor necesare.
c) notarea imediată a observaţiilor.
d) necesitatea discreţiei – în sensul că subiectul
nu trebuie să-şi dea seama că este observat şi
ce aspecte sunt vizate;
e) să fie sistematică
f) să fie veridică
g) datele reţinute să permită un minimum de
cuantificare şi prelucrare statistico-matematică;
h) efectuarea unui număr optim de observaţii
în condiţii cât mai variate;
i) posibilitatea repetării observaţiei pentru
evidenţierea semnificativului, esenţialului.
 Observarea
Avantajele observaţiei
Este vorba în primul rând de uşurinţa aplicării, economicitatea
mijloacelor materiale necesare efectuării cercetării, naturaleţea şi
autenticitatea fenomenelor relevante. Observaţia permite surprinderea
manifestărilor comportamentale fireşti ale individului în condiţii obişnuite
de viaţă. Oferă date de ordin calitativ.
Dezavantajele observaţiei
Observatorul trebuie să aştepte uneori mult timp până se produce fenomenul vizat, fără
a putea interveni în nici un fel. La aceasta se adaugă imposibilitatea de a izola şi
controla variabilele. Mai mult decât atât, prezenţa observatorului poate determina
intrarea în funcţiune a mecanismelor de apărare ale subiecţilor care modifică situaţia
globală a câmpului social sau a comportamentelor celor observaţi, chiar fenomenul
studiat pe ansamblu.
 Anamneza (istoria)

Contribuie alături de alte metode la stabilirea profilului personalităţii subiectului,

dar şi la explicarea comportamentului actual al acestuia.
Metoda biografică vizează strângerea informaţiilor despre principalele evenimente
trăite de individ în existenţa sa, despre relaţiile şi semnificaţia lor în vederea cunoaşterii
„istoriei personale“ a subiectului. Se concentrează asupra succesiunii diferitelor
evenimente din viaţa individului, relaţiilor dintre evenimentele cauză şi evenimentele
efect, dintre evenimentele scop şi cele mijloc. Cauzometria şi cauzograma, ca variante
mai noi ale metodei, au ca scop tocmai surprinderea relaţiilor dintre evenimente.
Există o dificultate întâmpinată în folosirea acestei metode – cea a măsurării, în care
indicaţiile biografice ar putea fi convertite în date ştiinţifice. Experimentatorul dispune
de două categorii de procedee de analiză a datelor, obţinute prin metoda biografică:
• procedee cantitative (selective) analizându-se cursul vieţii subiectului în întregime;
• procedee calitative (integrale) analizându-se o microunitate biografică, de exemplu o
zi obişnuită din viaţa individului, din momentul trezirii şi până la cel al culcării.
 Anamneza (istoria)
Avantajele decurg din naturaleţea şi autenticitatea datelor furnizate de
această metodă.
Dezavantajele sunt date de faptul că fiind o metodă de reconstituire a
vieţii unui individ, pornind de la diverse surse, este posibil ca această
reconstituire să fie incompletă sau chiar voit deformată.
 Conversaţia (discuţiile)
Conversația este o discuţie premeditată, angajată între cercetător/psiholog şi
subiectul investigat, presupunând relaţia directă, de tipul faţă în faţă, dar şi
sinceritatea deplină a subiectului.
Conversația este o metodă mai complicată şi mai greu de „învăţat“ deoarece
în cadrul ei, influenţa reciprocă dintre psiholog şi subiect este mai mare decât
în oricare altă metodă şi presupune o selecţie a relatărilor făcute de subiect.
De asemenea se bazează pe capacitatea subiectului de introspecţie, de
autoanaliză, necesitând o motivare corespunzătoare a subiecţilor.
 Conversaţia (discuţiile)
Există mai multe tipuri de convorbire, în funcţie de situaţie alegânduse
dintre:

• Convorbirea standardizată, dirijată, structurată, care se bazează pe formularea

aceloraşi întrebări, în aceeaşi formă şi aceeaşi ordine pentru toţi subiecţii;
• Convorbirea semistandardizată, semistructurată, în care întrebările, pot fi
reformulate, se poate schimba succesiunea acestora, se pot pune întrebări
suplimentare;
• Convorbirea liberă, spontană nu presupune folosirea unor întrebări prestabilite,
acestea fiind formulate în funcţie de situaţia particulară în care se desfăşoară;
• Convorbirea psihanalitică, propusă de S. Freud se bazează pe metoda asociaţiei
libere de idei şi este folosită pentru analiza şi interpretarea diferitelor probleme ale
pacientului;
• Convorbirea nondirectivă, propusă de C. Rogers, creează condiţiile psihologice care
să faciliteze relatările spontane ale subiectului fără ca acesta să fie permanent întrebat.
 Conversaţia (discuţiile)
Avantajele metodei sunt date de posibilitatea obţinerii unor informaţii
numeroase şi variate, direct de la sursă, într-un timp relativ scurt, precum
şi faptul că nu necesită aparatură sofisticată ori instalaţii speciale.
Dezavantajele provin din gradul destul de mare de subiectivitate atât al
experimentului, cât şi al subiectului şi din eventuala lipsă de receptivitate determinată
de lipsa de motivare a subiectului.
 Interviul clinic
Alături de conversație se utilizează şi interogarea care se deosebeşte de
aceasta doar prin faptul că în cadrul interviului, locul experimentatului nu
poate fi inversat cu cel al subiectului, relaţia fiind în acest caz univocă –
experimentatorul este cel care totdeauna pune întrebările, iar subiectul
totdeauna răspunde.
 Testele
Testele desemneaza ansamblul experientelor efectuate asupra unui individ
supus unor probe in prealabil etalonate pentru a obtine o masura.
Scopul folosirii testelor: este obtinerea in timp scurt a unor date informative
cuantificabile despre trasaturile psihologice ale subiectului testat.
Clasificarea testelor psihologice:

după modul de executare a sarcinii de către subiect:

- teste orale
- teste scrise (creion – hârtie)
- teste de performanţă (cu manipulare de obiecte şi piese sau teste administrate de
calculator)

după gradul de utilizare a limbajului în rezolvarea sarcinii:

- teste verbale (teste de vocabular sau de rafinament verbal)
- teste non-verbale (de exemplu completarea unor figuri lacunare)

după numărul de persoane care pot fi examinate simultan:

- teste individuale
- teste colective
 Testele
Clasificarea testelor psihologice:
după timpul de execuţie a sarcinii:
- teste cu limită de timp
- teste cu timp de lucru nelimitat
în funcţie de comportamentele evaluate de itemiilor:
- teste cognitive
- teste de aptitudini
- teste de succes educaţional
- teste afective
- chestionare de personalitate
- tehnici proiective
- teste obiective de personalitate

după modul de stabilire a cotei la test:

- teste obiective (cotarea răspunsurilor se face dup ă o regul ă prestabilită)
- teste subiective (folosite în psihologia clinic ă şi care permit ca mai mulţi evaluatori
să coteze foarte diferit răspunsurile aceleiaşi persoane, testele proiective făcând
parte din această categorie)
 Testele
Clasificarea testelor psihologice:

după modul în care se interpretează scorurile testelor:

- teste normative (scorul individual se interpretează prin raportare la un
etalon)
- teste centrate pe criteriu (în care de la început a fost stabilit nivelul
acceptat de performanţă, iar rezultatul este exprimat prin “a reuşit” sau
“nu a reuşit”)
- teste idiografice (presupun completarea aceleiaşi forme a chestionrului
în ocazii diferite pentru a vedea evoluţia în timp a scorului)
- teste ipsative (presupun interpretarea scorurilor pentru un subiect prin
compararea între ele sau prin compunerea scorurilor altor persoane.Un
exemplu este testul de interese profesionale în care subiectul trebuie să
aleagă afirmaţia care i se portiveşte cel mai mult şi/ sau informaţia care i
se potriveşte cel mai puţin)
 Tehnici proiective
tehnici asociative (Rorschach)

tehnici constructive (Testul aperceptiei

tematice)

tehnici de completare (Testul

Rosenzweig)

tehnici de ordonare (Testul Szodi)

tehnici expresive (Testul arborelui)

 Tehnici asociative (Rorschach)
Testul Rorschach e un test psihologic proiectiv de personalitate in cadrul
caruia sunt folosite zece modele abstracte standardizate, iar interpretarea lor
de catre subiect devine un etalon pentru analiza functiilor intelectuale si
emotionale.
Testul original a fost creat in 1921 de catre psihiatrul elvetian Hermann Rorschach, iar
testul are o asemanare incantatoare cu un joc de societate. Unei persoane ii sunt aratate
10 pete de cerneala si trebuie sa spuna cu ce anume seamana fiecare pata. Petele
ambiguue au semnificatii diferite pentru persoane diferite. Pot fi lilieci si fluturi, rochii
diafane si papioane, maimute, monstri si ursi ce escaladeaza munti. Dupa interpretarea
lui de catre un expert, raspunsul privitorului in privinta formelor petelor, ar contine,
aparent, un portret complet transparent al personalitatii lor.
 Tehnici asociative (Rorschach)

Testul este considerat “proiectiv” deoarece se considera ca pacientul isi va proiecta

personalitatea sa reala asupra petelor de cerneala. Modelele sunt ambigue
intentionat, entitati lipsite de structura. Promotorii testului  considera ca reprezinta
o modalitate de sondare a zonele greu accesibile ale psihicului pacientului sau a
subconstientului sau. Psihologii care aplica aceste teste se considera experti in
interpretarea interpretarilor pacientilor.
S-a sugerat ca folosirea petelor de cerneala de catre Rorschach a fost inspirata de catre
doctorul Justinus Kerner care, in 1857, a publicat o colectie de poeme, fiecare din ele
fiind inspirata de o pata de cerneala.
Psihologul francez Alfred Binet a folosit petele de cerneala la crearea unui test de
creativitate. Mai tarziu, experimentele psihologice in care petele de cerneala erau
folosite, s-au inmultit, avand ca scop studierea imagiantiei si a constiintei.
 Tehnici asociative (Rorschach)

Cele 10 pete de cerneală. Mai

jos avem cele 10 pete de
cerneala cuprinse in testul
Rorschach, impreuna cu cele mai
frecvente raspunsuri, date pentru
intreaga imagine sau doar fata de
anumite detalii ale sale, conform
diversilor autori.
 Tehnici asociative (Rorschach)

Posibile imagini sexuale: sâni, în special zonele rotunjite din

partea superioară a imaginii
Răspunsuri obișnuite: liliac, fluture, siluetă de femeie (în
centru), molie
Ai putea fi catalogat ca fiind ușor paranoic dacă vezi: mască,
față de animal sau chip scobit într-un dovleac. 
Răspuns negativ: Orice răspuns care conține o insultă la adresa
trupului de femeie (care este un indicator al percepției asupra
propriului corp). 
Primul cartonaș este ușor. Viteza cu care oferi un răspuns indică
abilitatea ta de a te descurca în situații noi. Cea mai bună reacție
este să oferi răspunsurile obișnuite imediat. Evidă comentariul
evident că silueta de femeie are doi sâni și nu are cap.
 Tehnici asociative (Rorschach)

Posibile imagini sexuale: organ sexual masculin

în partea superioară sau, în unele cazuri, organ
genital femeiesc în partea inferioară. Evită să dai
aceste răspunsuri
Răspunsul potrivit: Două siluete umane (femei
sau clovni). Faptul că nu vezi asta reprezintă un
indicator pentru faptul că ai probleme să
relaționezi cu alți oameni. 
Alte răspunsuri bune: fluture, intrare într-o
peșteră. 
 Tehnici asociative (Rorschach)

Posibile imagini sexuale: organe sexuale masculine

și sâni de femeie. 
Despre cartonașul cu numărul III se spune că ar
putea determina preferințele sexuale ale unei
persoane. O persoană heterosexuală ar spune că vede
două siluete de bărbați, iar o persoană homosexuală
ar vedea două siluete de androgini sau de femei. 
Petele roșii sunt interpretate de cele mai multe ori
separat. Răspunsurile obișnuite sunt papion și
fundă (zona centrală) și stomac și esofag (petele din
exterior). 
 Tehnici asociative (Rorschach)

Cartonașul IV este "cartonașul tatălui". La prima vedere, este o pată de cerneală care poate fi cu greu
interpretată ca un tot unitar. Cele două colțuri din partea de jos sunt descrise adeseori drept pantofi sau cizme.
De asemenea, cartonașul poate descris ca înfățișând o persoană privită de jos în sus sau o siluetă masculină cu
un organ sexual hipertrofiat.  "Cizmele" sunt destul de evidente, iar între ele pare să fie capul unui câine sau a
unui dragon.  
Posibile imagini sexuale: o pereche de organe sexuale masculine, în partea superioară a imaginii sau un
organ sexual feminin.
Răspunsul bun este o siluetă aflată în picioare și care este privită de jos în sus (bărbat, urs, gorilă). Un
răspuns rău ar fi să descrii silueta ca fiind amenințătoare (monstru, gorilă care atacă), în condițiile în care
pata de cerneală oferă informații despre modul în care te raportezi la figuri autoritare.  
 Tehnici asociative (Rorschach)

Posibile imagini sexuale: O pereche de orgene genitale masculine în partea superioară a

imaginii. 
Răspunsuri bune/obișnuite: liliac, fluture. 
Răspunsuri nepotrivite: Faptul că interpretezi antenele fluturelui drept un foarfece indică
existența unui complex al castrării. Persoanele schizofrenice văd uneori oameni în mișcare în
această imagine. Dacă vezi capete de crocodil la capătul aripilor indică o stare de ostilitate. 
HERMANN RORSCHACH a fost de părere că acest cartonaș cu numărul V este cel mai ușor de
interpretat. Răspunsul ideal trebuie să fie scurt. Este fie un liliac, fie un fluture. Un astfel de
răspuns este suficient. Mulți psihologi cred că numărul de răspunsuri date la cartonașul V poate fi
un indicator pentru schizofrenie (dacă cineva oferă aici mai multe răspunsuri ca în cazul
cartonașelor IV și VI). 
 Tehnici asociative (Rorschach)
Răspunsuri des întâlnite: Piele de animal, barcă, submarin, nor în formă de
ciupercă, bărbați cu nasuri lungi și ciocuri.
Potrivit experților, acest cartonaș ar revela atitudini subconștiente față de
sexualitate. Secretul pentru "rezolvarea" acestui cartonaș este să-l întoarceți. Un
răspuns bun este să spuneți că arată ca pielea unu animal, după care să-l întoarceți la
90 de grade și să spuneți că arată ca o barcă sau ca un submarin aflat la suprafață care
se reflectă în apă,apoi să-l rotiți din nou la 90 de grade și să spuneți că arată ca un nor
în formă de ciupercă, sau ca o pereche de fețe de bărbați cu nasuri
lungi și ciocuri. 
Tehnici asociative (Rorschach)
Răspunsuri bune/des întâlnite: Două fete, două femei. 
Răspunsuri rele: Descrieri periorative ale celor două
figură feminine (că bârfesc, că se ceartă, că arată ca două
vrăjitoare, etc). 
Despre cartonașul VII se spune că indică felul în care
persoanele se raportează la mamele lor. Cuvintele
depreciative sugerează relații materne problematice. De
asemenea, cei care văd nori de furtună în loc de siluete
de femei sunt bănuiți de anxietate. 
Spațiul alb dintre cele două siluete nu trebuie adus în
discuție. Seamănă cu o lampă de ulei, însă se consideră
că doar schizofrenicii îi acordă atenție. 
 Tehnici asociative (Rorschach)
Cartonașul VIII este unul pestriț, cu albastru, portocaliu, roz și gri. 
Răspunsuri bune: animale cu patru labe precum lei, porci și urși pe
margini. Alte răspunsuri des întâlnire sunt un copac, un fluture, o cutie
toracică sau un pom de crăciun. 
Răspunsuri negative: Incapacitatea de a vedea animalele cu patr labe
indică o posibilă afecțiune mentală. 
 Tehnici asociative (Rorschach)
Un nou cartonaș colorat, însă culorile sunt de data aceasta portocaliu, roz și verde. Este
cel mai dificil cartonaș de interpretat, iar multe persoane nu văd nimic în el. 

Răspunsuri bine/des întâlnite: foc, fum, explozie, hartă, floare. 

Răspunsuri rele: norul în formă de ciupercă din centru poate indica paranoia. Monștri sau
oameni care se luptă indică o dezvoltare socială deficitară. 
Cartonașul IX este cel mai potrivit pentru a admite un blocaj mental în fața psihlogului. Dacă
întorci cartonașul cu 90 de grade, poți vedea capului unui bărbat în zonele roz. 
Este, ca și cartonașul V, un cartonaș la care este bine să oferi cât mai puține răspunsuri. 
 Tehnici asociative (Rorschach)
Cel mai complex și mai colorat cartonaș. 

Răspunsuri bune: Viață marină sau o imagine văzută printr-un microscop. Alte
răspunsuri des întâlnite: păianjeni, raci, omizi. 
Răspunsuri rele: două fețe în partea central-superioară care suflă baloane sau două
pipe poate indica o fixare la stadiul oral.
 Tehnici constructive (Testul
aperceptiei tematice)
Se bazeaza pe faptul ca tot ce vede pacientul intr-o imagine este influentat de
antecedentele lui. Testul se bazeaza pe prezentarea a 30 de imagini executate in alb si
negru, ambiguë, reprezentand una sau mai multe persoane intr-o situatie incerta .
Sarcina subiectului consta pentru plansele prezentate in negru sa inventeze cate o
povestire in legatura cu imaginea prezentate, referindu-se atat la antecedentele
evenimentului cat si la prezentul scenei,inclusiv finalitatea ei. Acest lucru este redat de
subiect in functie de ceea ce gandeste si simte. O plansa alba, pentru care subiectul
trebuie sa inventeze atat imaginea cat si povestirea. Se urmareste maximum de
spontaneitate din partea subiectilor, iar dimensiunile povestirii trebuie sa aiba in jur de
300 de cuvinte.
Tehnici de completare (Testul Rosenzweig)

Toleranta si modul de reactie la stress-urile zilnice prin

situarea individului in fata unor situatii in care satisfacera
trebuintelor si aspiratiilor intampina diverse obstacole.
Testul este format din 24 de desene ,pune in fata
subiectului prin intermediul fiecarei imagini, 2 personaje
,in primele 16 desene un obstacol produce situatia
frustranta , iar subiectul trebuie sa raspunda spontan ca si
cum el subiectul se va identifica cu persoana frustranta,
proiectand asupra ei modul de a simti si a gandi.
Raspunsurile se vor raporta la - directia agresiunii - la
tipul de reactie.In general bolnavii cronici au tendinte
revendicative iar pe baza notei de ostilitate a lor se pot
stabili si selectiona cazurile cu indicatii pentru
psihoterapie.
Tehnici de completare (Testul Rosenzweig)
Tehnici de completare (Testul Rosenzweig)
Tehnici de completare (Testul Rosenzweig)
 Tehnici de ordonare (Testul Szodi)
Subiectului ii sunt prezentate o serie de fotografii grupate in 6 serii de cate
8 poze, reprezentand figuri caracteristce unor psihopati, subiectul trebuind
sa aleaga din fiecare serie 2 fotografii care-i plac mai mult si 2 care-i displac, alegerea
bazandu-se pe simpatie sau antipatie, indicand in cea mai mare masura tendintele sale
profunde..Proba se repeta pentru a sonda gradul de stabilitate a alegerii. Se constata ca
subiectul alege fotografiile in functie de trebuintele pulsionale, trebuitele nesatisfacute
fiid active. Se disting 4 pulsiuni: - p. sexuala - p. paroxistica - p. eului - p. de contact
Sarcina examinatorului consta in analiza datelor si sesizarea trebuintelor refulate.
 Tehnici expresive (Testul arborelui)
Testul arborelui este o tehnică prin care pot fi identificate anumite
trăsături de caracter ale persoanei care desenează. Este uneori utilizată în
cadrul interviurilor de angajare, dar și în cabinetele psihologilor, deoarece
poate releva prezența anumitor afecțiuni psihice.
Subiectului i se cere să deseneze un copac oarecare, dar i se interzice să
deseneze un brad. Tehnica sesizează stadiile de evoluţie ale personalităţii,
dar şi distorsiunile apărute datorită modificărilor distorsionate. Se
apreciază că bogăţia şi fineţea ramificaţiilor arată permeabilitatea
afectivă, sensibilitate, impresionabilitate, imaginaţie, ca şi înţelegere vie,
dar şi pragul senzorio-afectiv coborât, cu un mare potenţial reactiv.
Ramurile desenate împletite, cu aspect de reţea, arată introversie, dar şi o
personalitate psihastenică, în pendulare obsesională.
 Tehnici expresive (Testul arborelui)
Afecțiuni ce pot fi evidențiate de testul arborelui
1.Extraversiune: arbore mare, multe frunze, obiecte sau elemente desenate în
frunziș sau în jurul arborelui (nevoi și vise)
2.Introversiunea: arbore mic, situat în stânga paginii (teamă de implicare, fugă
de realitate), coroana complet închisă că un hublou, înnegriri (anxietate), ramuri
desenate dintr-o linie, arbore în ghiveci
3.Imaturitate: arborele este desenat având baza la marginea de jos a foii, trunchi
sudat, ramuri trasate dintr-o linie, forme repetitive, neîndemânare grafică.
Acestea mai pot indica imaturitate afectivă sau intelectuală.
4.Debilitate: linii drepte, neregulate, forme sărace și infantile, stereotipii, ramuri
și trunchi trasate dintr-o singură linie
5.Nervozitate: linii care se întrepătrund, se amestecă, se pierd în frunziș. Linii
ascuțite (agresivitate), frunziș neregulat, apăsare insistentă, linii retușate și
necontrolate (persoană emotivă)
6.Tendință depresivă: ramuri căzute, frunziș căzut, arbore mic cu ramuri lipsite
de frunze, porțiuni înnegrite (semne de angoasă), linii discontinue (nervozitate),
linii ușor trasate (lipsă de sprijin)
 Tehnici expresive (Testul arborelui)
Afecțiuni ce pot fi evidențiate de testul arborelui

7. Anxietate (angoasă): presiune susținută, linii înnegrite ale solului, rădăcinilor,

trunchiului, frunzișului, ramurilor, arbore lipsit de frunze sau foarte stufos
8. Impulsivitate: linii spasmodice, linii trasate în direcții opuse, ramuri în formă de
tub, înnegriri
9. Agresivitate: linii și unghiuri ascuțite, înnegriri, săgeți îndreptate spre trunchi
(autoagresivitate), rădăcini nuanțate
10. Nevroze și psihoze: arbore foarte mic sau foarte mare (inferioritate sau exaltare),
înnegriri (anxietate, angoasă), rădăcini mari și îndreptate în jos (probleme de natură
sexulă), trunchi împărțit în două (divizarea personalității), elemente sau forme
inautentice (rupere de realitate), formă infantilă (regresie)
11.Probleme sexuale: linia solului în unghi, rădăcini ascuțite sau răsucite, rădăcinile
arborelui înnegrite, acoperite cu tufe
12. Alcoolism: linii fine, tremurate, discontinue, coroana căzută sau lăsată (depresie),
trunchi larg sau îngust (blocaje afective)
 Concluzie

Diagnosticul psihologic modern este definit

ca o disciplină psihologică care dezvoltă
metode pentru identificarea și studierea
caracteristicilor psihologice individuale și
psihofiziologice individuale ale unei
persoane. Psihodiagnosticul înseamnă și
domeniul practicii psihologice, munca unui
psiholog de identificare a diverselor
calități, caracteristici mentale și
psihofiziologice, trăsături de personalitate.
 Bibliografie

https://osnovaschool.ru/ro/relationship/klassifikaciya-i-harakteristika-osnovnyh-ps
ihodiagnosticheskih
/
https://www.referatele.com/referate/psihologie/online2/ANAMNEZA-OBSERVATI
A--CONVORBIREA---Testele-Psihodiagnostice--Tehnica-arborelui--
Chestionarul-multifa.php
https://psihiatrie.usmf.md/sites/default/files/inline-files/_ROM_suport_de_curs.pdf
https://
psihiatrie.usmf.md/wp-content/blogs.dir/122/files/sites/122/2016/03/suport_de_c
urs_prelegeri_psihiatrie.pdf
https://www.descopera.org/testul-rorschach-si-citirea-rece/
Vă mulțumesc
pentru atenție