Diagnosticarea instalatiei de aprindere

Pop Ion

Starea tehnica a instalatiei de aprindere este responsabila intr-o masura covarsi toare de
realizarea performantelor nominale ale motoarelor. Defectiunile care pot aparea au o
frecventa foarte ridicata si constituie mai bine de jumatate din totalitatea cauzelor care duc la
scoaterea din functiune a autovehiculelor echipate cu motoare cu benzina.
Parametrii de diagnosticare folositi in testarea elementelor sistemului de aprin dere sunt
numerosi, dar cel mai utilizat in practica de atelier il constituie variatia tensiunilor din
circuitele primar si secundar. Pe baza formei curbelor de variatie a acestor tensiuni reprodusa
pe ecranul osciloscopic al testerelor electronice se poate determina in mare masura starea
elementelor componente ale aprinderii.

Linia tensiunii primare apare pe ecranul osciloscopului asa cum se exemplifica in

figura 3.48 in cazul unui motor care are instalatia de aprindere in stare buna.

Semnalul produs la deschiderea ruptorului are amplitudinea maxima in punctul 1.

Apoi aceasta tensiune de autoinductie impreuna cu energia remanenta provoaca in circuitul

primar oscilatiile din zona 2-3; frecventa si gradul de amortizare ale acestora depind de
caracteristicile electrice ale condensatorului si infasurarii primare.
In aceasta perioada se produce descarcarea energiei electrice prin bujie, proces care se
intrerupe in punctul 3 cand se produce o rapida scadere a tensiunii primare, urmata de oscilatii
amortizate de bobina si de condensator (zona 4).Semnalul tinde sa se stabilizeze la nivelul tensiunii
bateriei de acumulatoare Ub (zona 5). Dupa inchiderea contactelor ruptorului tensiunea devine zero
si se mentine astfel pana cand contactele se redeschid (punctul 6), dupa care procesele se repeta.
Din figura 3.49, in care este aratata variatia tensiunii sec 636f52g undare pentru acelasi
motor, se vede ca in punctul 1, cand se deschid contactele ruptorului, se produce o brusca crestere a
tensiunii secundare care mijloceste strapungerea spatiului disrup-tiv dintre electrozii bujiei. Din cauza
ionizarii gazelor din acest spatiu, conductibi-litatea electrica creste determinand micsorarea tensiunii
necesare pentru intretinerea arcului (zona 2).
Oscilatiile slabe ale tensiunii secundare din aceasta zona sunt consecinta pulsatiilor de
tensiune din circuitul primar. In zona 3, care urmeaza incetarii existentei arcului, oscilatiile de
tensiune se mentin din acelasi motiv, dar mai tarziu, in zona 4, cand contactele se inchid, apare o
tensiune de autoinductie care inverseaza semnul tensiunii secundare.
Dupa amortizarea oscilatiilor, semnalul se stabilizeaza pe linia de nul a ecranului, iar in
punctul 5 se produce din nou deschiderea contactelor ruptorului, procesele reluandu-se. Durata
perioadei 4-5 poate servi pentru determinarea unghiului de mentinere in stare inchisa a contactelor.

3.3.4.2. Diagnosticarea instalatiei de aprindere clasice

La diagnosticarea instalatiei de aprindere se au in vedere urmatoarele determi nari

si verificari: verificarea starii ruptorului; starea condensatorului; defectiunile bobinei de
inductie; polaritatea circuitelor primar si secundar; starea fiselor; defec tiunile bujiilor;
verificarea distribuitorului; masurarea unghiului de inchidere a contactelor ruptorului
(parametrul Dwell); masurarea avansului la aprindere.

A. Defectiuni ale ruptorului

Cu ajutorul celor doua tipuri de diagrame descrise se pot verifica starea contac telor
ruptorului, pozitia lor, distanta dintre acestea si geometria camei.

Oxidarea sau arderea contactelor ruptorului, care provoaca cresterea rezistentei

circuitului primar si micsorarea energiei scanteii dintre electrozii bujiei, determina
modificarea semnalului de tensiune primara in zonele de deschidere si inchidere a
contactelor. Reducerea intensitatii face ca inainte de deschiderea contactelor sa se reduca
valoarea maxima a tensiunii de autoinductie si, concomitent, sa se micsoreze amplitudinea
primei oscilatii a semnalului de tensiune. De asemenea, scaderea energiei scanteii
limiteaza durata mentinerii arcului, cu alte cuvinte caderea brusca a tensiunii se produce
mai repede.

Corectitudinea jocului dintre contacte se poate aprecia prin masurarea unghiului de

inchidere a contactelor, intre acest unghi si distanta intre contacte existand o stransa
corelatie de inversa proportionalitate. In datele de reglaj ale uzinelor produ catoare acest
unghi, numit Dwell, este exprimat in grade sau procente, in ultimul caz parametrul Dwell D
reprezentand raportul dintre unghiul de inchidere a contactelor αD , si unghiul dintre doua
aprinderi succesive αt:
D= (αD/αt) 100 (%).

Stiind ca atunci cand distanta intre contacte este prea mare unghiul Dwell se re duce si
invers, cu ajutorul Dwell-metrului se poate stabili, fara demontare, distanta dintre contactele
ruptorului.
Geometria camei ruptorului poate fi incorecta fie datorita unor imperfectiuni de
fabricatie, fie uzurii sale; in acest caz inchiderea si deschiderea contactelor nu se mai face
uniform pentru toti cilindrii si in concordanta cu decalajul determinat de numarul acestora,
provocand modificarea avansului la producerea scanteii electrice. Efectul de diagnostic este
neuniformitatea valorica a parametrului Dwell pentru cilindri, defectiunea putand fi pusa in
evidenta prin suprapunerea tuturor semnalelor de tensiune primara ale cilindrilor.
In zona inchiderii contactelor ruptorului se observa o acoperire a semnalelor suprapuse,
acoperire care nu trebuie sa fie mai mare de 3° la o instalatie considerata a fi in stare tehnica
buna.
Daca momentele deschiderii contactelor (deci unghiurile de avans) nu coincid, in
partea dreapta a semnalului de tensiune, la sfarsitul liniei, se observa o acoperire.
In aceeasi imagine suprapusa a semnalelor de tensiune primara se poate eviden tia si
starea axului ruptor-distribuitorului si a dispozitivelor de reglare a avansului; defectiunile
ultimelor fac ca valoarea unghiurilor de avans sa difere de cele nominale, in timp ce jocul
exagerat al axului nu permite o buna suprapunere a imaginilor.

B. Condensatorul

Contactul defectuos al firului condensatorului sau intreruperea lui partiala, produc

micsorarea amplitudinii numai a oscilatiilor care apar dupa deschiderea contactelor, in timp ce
oscilatiile specifice disparitiei arcului raman practic nemodificate
 Deteriorarea izolatiei condensatorului se face vizibila prin reducerea amplitudi nii
oscilatiilor care apar atat la deschiderea contactelor, cat si dupa disparitia arcului dintre
electrozii bujiei (zona 4, fig. 3.48). Drept urmare, oscilatiile semnalului de tensiune primara
in aceste doua zone devin abia vizibile.

C. Conductori si conexiuni in circuitul primar.

in circuitul primar pot apare defecte privind starea conductorilor electrici si a conexiunilor lor.
Aceste defectiuni se identifica pe semnalul de tensiune secundara, unde apar perturbatii asemanatoare
acelora prezentate in figura 3.54; ele nu sunt pozitionate strict, ci sufera oscilatii de plasament in
zona respectiva.

D. Bobina de inductie

Defectiunile principale ale bobinei de inductie care perturbeaza functionarea motorului sunt
scurtcircuitarea infasurarilor primara sau secundara ori intreruperea lor.

Scurtcircuitarea infasurarilor se produce, de regula, in urma deteriorarii izolatiei dintre spire

(de cele mai multe ori din cauza supraincalzirii bobinei) si provoaca o micsorare considerabila a
energiei disipata prin scanteie.

Scurtcircuitarea spirelor infasurarii primare are o influenta neinsemnata asupra amplitudinii

osilatiilor amortizate ale tensiunii primare ce apar dupa deschiderea contactelor ruptorului; in schimb
ea influenteaza considerabil amplitudinea oscilatiilor care se produc dupa anularea arcului

. Defectiunea este insotita adesea de arderea contactelor ruptorului din cauza cresterii
curentului primar, semnalata pe semnalul de tensiune primara asa cum s-a aratat inainte.

In semnalul tensiunii secundare scurtcircuitarea spirelor infasurarii primare pro voaca o

puternica deformare a zonei corespunzatoare incetarii arcului electric si lipsa oscilatiilor
In cazul scurtcircuitarii spirelor infasurarii secundare oscilatiile presiunii primare se
aplatizeaza in ambele zone de oscilatii amortizate, amintite mai inainte si reliefate in figura
3.55,b.
Intreruperea infasurarii secundare determina o deformare accentuata a semnalului de
tensiune secunarain zona deschiderii contactelor

Pana la o anumita limita intreruperea nu provoaca scoaterea din functie a bobi nei,
deoarece tensiunea ridicata determina contumarea locului de intrerupere. In schimb, energia
secundara se reduce considerabil iar bobina de inductie capata o functionare aleatorie.
Parametrii electrici ai spatiului discriptiv care se formeaza pe locul intreruperii sunt complet
nedefiniti si de aceea semnalele care se succed prezinta mari diferente intre ele. Pe semnalul
de inalta tensiune apare, din aceasta cauza, o familie de linii care se apropie intre ele in
vecinatatea momentului de inchidere a contactelor ruptorului.
Starea generala a bobinei de inductie se poate aprecia prin valoarea maxima a
tensiunii secundare. Pentru efectuarea testarii se scoate fisa unei bujii si se tine de parte de
masa, rnasurandu-se tensiunea dintre bobina si distribuitor. Daca bobina este in stare buna,
atunci tensiunea trebuie sa creasca cu cel putin 10 kV in compa ratie cu situatia normala de
functionare.
 E. Distribuitorul
Actiunea distrugatoare a arcului electric care se produce intre lamela distribuito rului
(lulea) si ploturile din capacul distribuitorului duce la oxidarea acestor piese si, mai ales, la
modificarea distantei dintre ele. La aceasta mai contribuie si modi ficarea jocului axului
ruptorului. Pentru detectarea defectului se scoate fisa unei bujii si se pune la masa, astfel
incat in circuitul bujiei respective ramane un singur spatiu disruptiv: cel dintre lamela
distribuitorului si plotul din capac; asadar amplitudinea semnalul de tensiune secundara, care
este proportionala cu marimea arcului, constituie indiciul distantei din circuitul distribuitorului
. Tensiunea masurata astfel nu trebuie sa fie mai mare de 3,5 kV, indiferent de marca
ruptor-distribuitorului; o valoarea mai mare arata ca distribuitorul este defect.

Deoarece rezistenta antiparazit sporeste tensiunea masurata prin suspendarea bujiei si produce
astfel erori de masurare, se recomanda ca, inainte de efectuarea acestui test, fisa cilindrului suspendat sa
se inlocuiasca cu o alta fara rezistenta antiparazit.

F. Bujiile
Bujiile se pot diagnostica prin masurarea tensiunii maxime care se produce intre electrozii lor.
In acest scop se foloseste imaginea serie a semnalelor de tensiune secundara

Cand circuitul secundar este in stare buna, inclusiv bujiile, tensiunea secundara maxima nu
trebuie sa depaseasca 1 kV, iar abaterea maxima intre cilindri sa fie de max. ±1,5 kV. Cand distanta
intre electrozi este mai mica decat cea nominala, tensiunea secundara maxima scade, iar
neuniformitatea distantelor intre electrozi duce la depasirea valorii abaterii maxime mentionate

Pentru detectarea bujiei defecte trebuie sa se cunoasca ordinea de aprindere a motorului,

deoarece in aceasta ordine se succed semnalele pe ecranul osciloscopului. Tensiunea maxima la
cilindrul care realizeaza sincronizarea (practic, cilindrul nr.l) apare in partea dreapta a ecranului, adica
ultima; restul imaginii tensiunii secundare a acestui cilindru apare in stanga ecranului.

in exemplul dat in figura 3.59 se observa ca semnalul de tensiune corespunzator cilindrului nr.
4 are o amplitudine mai mica decat amplitudinea celorlalte semnale, fapt care arata o mai mica
distanta intre electrozii bujiei cilindrului respectiv. Pana la 7 kV micsorarea tensiunii secundare este
proportionala cu micsorarea distantei dintre electrozi, circumstanta ce permite deci aprecierea
cantitativa a acesteia.

Este necesar sa se retina ca o tensiune secundara mai mare la un cilindru poate fi provocata
nu numai de marirea distantei intre electrozii bujiei, ci si de alte defectiuni ale circuitului secundar,
cum ar fi, de pilda, ruperea fisei sau ruperea electrodului de masa. De aceea se impune ca, inainte de
testarea bujiilor sa se verifice starea circuitului secundar asa cum se va descrie mai jos.
G. Conductori si conexiuni in circuitul secundar
Defectiunile care intervin cu cea mai mare frecventa sunt deteriorarea fiselor sau a
rezistentelor antiparazit.

Deteriorarea fisei centrale a distribuitorului precum si oxidarea sau murdarirea

contactelor din distribuitor sau bobina de inductie produc deformarea semnalului de tensiune
secundara dupa deschiderea contactelor, in zona de intretinere a arcului dintre electrozii
bujiei
 Oscilatiile de tensiune apar neregulate, iar semnalul de dupa zona de intretinere a
arcului devine discontinuu.
Defectiunile fiselor de bujii constau in intreruperea totala sau partiala, punerea la
masa si cresterea considerabila a rezistentei.
Intreruperea totala a unei fise de bujii impiedica producerea arcului intre electro zii
bujiei; din aceasta cauza pe linia de tensiune secundara lipseste tensiunea de arc, adica dupa
deschiderea contactelor ruptorului tensiunea secundara atinge valoarea maxima, dupa care
urmeaza oscilatiile amortizate aratate in figura 3.61.

Prin urmare, intr-o astfel de situatie lipseste din diagrama zona 1-2 din figura 3.49.

In cazul punerii la masa a fisei de bujie, rezistenta circuitului secundar se reduce

datorita suntarii spatiului dintre electrozii bujiei. Drept urmare, energia de inalta tensiune se
descarca prin spatiul dintre lamela rotorului si plotul din capacul distribuitorului, fapt care
determina o reducere considerabila a tensiunii medii a arcului, dar mentine timp mai
indelungat curentul; asadar durata descarcarii prin arc creste, desi tensiunea medie de
descarcare este mai mica

Intreruperea partiala sau defectarea rezistentelor antiparazit maresc rezistenta

circuitului secundar, micsoreaza curentul in bobina de inductie si amplifica tensiu nea medie a
arcului. Descarcarea se face la un nivel de energie mai inalt, reducand durata de intretinere a
arcului.
Se vede ca efectele produse de intreruperea fisei de bujie si a defectarii rezisten tei
antiparazit asupra aspectului diagramei de tensiune secundara sunt asemanatoare. Aceste doua
defectiuni pot fi totusi individualizate observand ca in primul caz, imediat dupa deschiderea
contactelor ruptorului, se va produce o rapida cadere de tensiune, dar la sfarsitul zonei de
intretinere a arcului spatiul disruptiv suplimentar produs de intreruperea fisei de bujie va
determina o crestere a tensiunii secundare, facand ca evolutia semnalului sa de deosebeasca de cea
normala

Rezistenta suplimentara creata de deteriorarea rezistentei antiparazit este constanta iar

curentul care se scurge prin rezistenta este descrescator, evolutie datorata fenomenului de
autoinductie care se produce la deschiderea contactelor
ruptorului. Tensiunea secundara va marca, din motivul aratat, o continua descrestere in
perioada de intretinere a arcului ceea ce va face ca aspectul diagramei de tensiune secundara sa se
deosebeasca de cel al intreruperii fisei de bujie.

Dereglarea avansului la declansarea scanteii electrice (avansul de aprindere) se produce din

cauza uzurii elementelor mecanice din structura ruptorului, a rotirii la intamplare a corpului acestuia sau
a defectarii dispozitivelor centrifugal si vacuumatic.

Este recomandabil ca masurarea avansului sa se faca in regim dinamic (cu motorul fuctional),
deoarece masurarea statica este legata de erorile ce pot fi introduse de uzura angrenajelor, arborilor,
bucselor etc._Pentru masurare este necesar un dispozitiv cu lampa stroboscopica iar pentru stabilirea
starii tehnice a dispozitivelor centrifugal si vacuumatic trebuie sa se dispuna de un turometru si un
vacuumetru.
 Datele obtinute astfel, adica avansul efectiv masurat si caracteristicile de avans, se compara
cu datele uzinale, aducandu-se corectiile respective.

3.3.4.3. Diagnosticarea instalatiilor de aprindere tranzistorizate

A. Instalatii cu dispozitive mecanice de corectie a avansului la scanteie

Instalatiile de aprindere tranzistorizate inlocuiesc clasicele contacte mecanice ale

ruptorului cu un generator magnetic de impulsuri, iar blocul electronic regleaza unghiulDwell
in functie de regimul de functionare a motorului. La unele variante constructive, bobina de
inductie este amplasata pe capacul distribuitorului. in cele ce urmeaza este prezentata
diagnosticarea sistemelor electronice de aprindere produse de firma General Motors. Desi
unele particularitati constructiv-fiinctionale sunt specifice acestor tipuri de sisteme,
principiile generale raman valabile si pentru produsele altor firme.

Verificarea alimentarii electrice.

Inaintea efectuarii verificarilor propriu-zise se procedeaza la masurarea tensiunii in

gol a bateriei de acumulatoare a automobilului.

Se extrage apoi de la distribuitor cablul de legatura cu bateria si, cu contactul aprinderii

inchis, se masoara tensiunea dintre borna de alimentare a bobinei generatorului de impulsuri
si masa. Valoarea zero a tensiunii indica o intrerupere a circuitului dintre contactul aprinderii
si bobina. In cazul inregistrarii unei valori mai mici cu 1 V decat cea a bateriei, rezulta ca in
circuit s-a format o rezistenta marita: contact imperfect sau cablu cu sectiune redusa.
Masurarea se va repeta in situatia actionarii electromotorului de pornire, regim in care
tensiunea masurata va trebui sa difere de cea a bateriei cu aceiasi valoare de maximum 1 V. in
cazul unei diferente mai mari se vor verifica: contactul aprinderii, cablurile bateriei, releul
electromotorului de pornire si contactul sau, precum si cablurile si conexiunile dintre aceste
componente.

Verificarea bobinei generatorului de impulsuri. Se au in vedere verificarile pentru

scurtcircuit si pentru intreruperi. Pentru aceasta se indeparteaza capacul distribuitorului si se
extrag cablurile de legatura ale bobinei generatorului cu modulul electronic al aprinderii, la
care se cupleaza un ohmetru . Valoarea normala a rezistentei se incadreaza in general in
limitele 650 850 ohmi. Indicatia 'infinit' a aparatului de masura semnifica o intrerupere a
infasurarii bobinei, iar valori inferioare vor semnala un scurtcircuit intre spire sau la masa.
Verificarea unei scurgeri la masa se face conectand ohmetrul la una din bornele
bateriei si la masa. In mod normal, rezistenta masurata trebuie sa aiba valoarea 'infinit'. In
caz contrar, este necesara inlocuirea bobinei.

Bobina generatorului de impulsuri poate fi verificata si cu ajutorul unui osciloscop.

Se inlatura capacul distribuitorului si, cu contactul aprinderii deschis, se extrag cablurile
bobinei generatorului de impulsuri de la modulul electronic de aprindere. Se conecteaza
cablul rosu al captatorului de semnal la cablul alb al bobibnei si cablul negru al captatorului
la cel verde al bobinei.Se regleaza oscilograful cu scala de masura in domeniul zecilor de
ohmi si se selecteaza modul de declansare a baleierii pe orizontala.
Se antreneaza motorul cu ajutorul electromotorului de pornire timp de cateva
secunde. in cazul unei bobine a generatorului de impulsuri in buna conditie tehnica, pe ecranul
osciloscopului se va obtine o imagine asemanatoare celei prezentate in figura 3.68. Daca nu
poate fi vizualizata nici o curba, bobina va trebui inlocuita.

B. Verificarea condensatorului

Cu contactul aprinderii deschis se elibereaza cablul condensatorului si se cuplea za la el

una din bornele ohmetrului; in momentul in care cealalta borna a ohmetrului se cupleaza la
masa se va observa o usoara modificare a indicatiei aparatului, dupa care aceasta va reveni la
infinit. Daca se consemneaza in mod continuu o valoare a rezistentei diferita de infinit, rezulta
ca condensatorul prezinta un scurtcircuit si, in consecinta, trebuie inlocuit.

Dupa verificare, in cazul constatarii unei stari tehnice corespunzatoare a conden -

satorului, se cupleaza la loc cablul acestuia.

C. Verificarea bobinei de inductie

Verificarea infasurarii primare a bobinei de inductie. Avand contactul aprinderii

deschis, se cupleaza ohmmetrul la bornele <TACH> si <BATTERY> pentru a ma sura
rezistenta infasurarii primare a bobinei de inductie in mod normal, aceasta trebuie sa fie de
minim 0,5W. O valoare inferioara acestei limite semnaleaza un scurtcircuit intre spirele
infasurarii. in cazul inregistrarii valorii infinit, infasurarea primara este intrerupta.

Pentru verificarea unei scurgeri la masa se extrage cablul ohmrnetrului de la borna

<BATTERY> si se cupleaza la borna de masa a distribuitorului. Daca indicatia aparatului este
alta decat infinit, rezulta ca exista un scurtcircuit la masa si deci bobina de inductie trebuie
inlocuita.

Verificarea infasurarii secundare a bobinei de inductie. Se conecteaza ohmetrul la

peria centrala a distribuitorului si apoi, pe rand, la borna de masa si la borna <TACH>. 3.71).
in mod normal, cele doua citiri nu trebuie sa difere sensibil, iar valorile lor tehnice sa
respecte indicatiile constructorului. In lipsa acestora din urma, se poate considera ca o
infasurare secundara trebuie sa aiba in mod normal o rezistenta cuprinsa intre 12 si 20 kΩ.

Cu ocazia acestor masuratori se va verifica starea capacului distribuitorului. Acesta

nu trebuie sa prezinte fisuri, contactele sale nu trebuie sa fie oxidate sau uzate excesiv, iar
contactul rotitor nu trebuie sa prezinte urme de ardere, acestea indicand scurgeri parazite de
curent.

Analiza cu osciloscopul a tensiunii din circuitul secundar permite verificarea tensiunii

dezvoltate, a tensiunii maxime disponibile, a izolatiei circuitului secundar si a starii sale
tehnice generale.

In figura 3.73 sunt prezentate comparativ curbele tensiunilor din circuitul secundar
pentru un sistem de aprindere clasic, cu ruptor mecanic si cele ale unui sistem de aprindere cu
generator inductiv de impulsuri functionand la doua turatii net diferite.
 Se observa ca tensiunea de strapungere in cazul aprinderii tranzistorizate este mai
ridicata; aceasta se intampla din doua motive: in primul rand distanta dintre electrozii
bujiilor este mai mare, iar in al doilea rand distantele dintre contactul rotitor si contactele
fixe ale distribuitorului sunt mai mari. Din aceste doua cauze si linia corespunza toare
desfasurarii scanteii electrice, care urmeaza fenomenului de strapungere a spatiului
disruptiv, se va situa la valori superioare de tensiune fata de cazul unei aprinderi clasice.
De remarcat este, de asemenea, modificarea realizata automat de catre modulul electric
a unghiului de inchidere a contactelor (Dwell) in functie de turatia motorului cu avantajele
cunoscute din punct de vedere al energiei descarcarii electrice.
Catre sfarsitul perioadei corespunzatoare unghiului Dwell se observa o mica oscilatie a
tensiunii care indica atingerea valorii maxime a curentului in circuitul primar, dupa care aceasta
incepe sa scada. Reducerea usoara a curentului in circuitul primar are loc atunci cand dantura
miezului rotitor ajunge in dreptul danturii piesei magnetice, situatie in care blocul electronic
este anuntat ca trebuie sa deschida circuitul primar.