Aplicarea terapiei de integrare senzorial n

reducerea agresivitii la copiii de vrst colar mic

Danci Simona Cristina

Psihopedagog - Asociaia ,,Autism, Cmpia Turzii

2016
 1. INTRODUCERE

Sunt parinti carora li se par amuzante descarcarile de furie ale copiilor mici sau care
ajung sa le ignore, sa le treaca intr-un plan secundar, declansand ei insisi, de la comportamentele
copilului, interminabile certuri in care se acuza unul pe altul sau amandoi pe bunici de vinovatia
aparitiei acestor comportamente ale copilului. Este foarte usor astfel sa se generalizeze
comportamentul agresiv al copilului si, ca reactie la stimuli neutri, el va reactiona in acest mod si
atunci cand nu este neaparat nevoie sa isi impuna punctul de vedere. Comportamentul inadecvat,
care de multe ori a fost ridiculizat sau ignorant n perioada vrstei precolare, va erupe uneori
mai de nestapanit n perioada colar mic i mai diversificat, acum copilul fiind mai mare si mai
creativ.

Se stie ca violenta adultilor este pedepsita prin lege. Reactia parintilor va fi de cele mai
multe ori de furie, disperare, vinovatie si se va rasfrange amplu asupra copilului, care, evident, va
amplifica comportamentul. Din momentul in care va reaparea (si va reaparea) respingerea din
partea noilor colegi si a invatatoarei, lucrurile scapa deja de sub control. Copilul intra intr-un cerc
vicios al agresivitatii. Din acest cerc ar fi trebuit sa iasa cu ajutor specializat cu ani in urma (cand
copilul avea 4-5 ani). Dar nu stiu cum se face ca abia in clasele primare parintii iau cu adevarat
in serios problema. Poate pentru ca sunt amenintati de invatatoare si directorul scolii cu
eliminarea din scoala, iar daca la gradinita nu e nicio dificultate in a-si inscrie copilul in alta
parte, cu scoala nu mai e la fel.

Pe lng ali factori din mediu i/sau genetici, anumite disfuncii senzoriale pot fi cauza
unor comportamente percepute de ceilali ca fiind agresive. Terapia care cuprinde stimulare
senzorial i reaciile la stimularea senzorial, este de multe ori mai eficient dect psihoterapia,
premii i pedepse, medicamentaie, cnd avem de-a face cu tratarea tulburrilor SI.Unul dintre
scopurile terapiei de integrare senzorial este de a consolida organizarea intern a copilului i
autocontrolul.

Dac copilul pierde autocontrolul, pedeapsa i va nruti imaginea asupra sa. n locul
pedepsei, acest copil are nevoie de un loc linitit fr prea muli stimuli, pentru a-i da creierului
timp s-i organizeze informaiile primite. O stimulare prea intens: micare, multe persoane,
agitaie, schimbri de planuri, zgomote, cerine prea mari, boli, poate s afecteze copilul n aa
grad nct acesta s-i piard deseori controlul asupra strii sale emoionale, rezultnd un
comportament neadecvat.

De asemenea, o organizare bun a mediului este o form de autodisciplin, iar copilul

trebuie s nvee autodisciplina pentru a putea funciona adecvat n societate.
 2. CADRUL TEORETIC

2.1. Copilul de vrst colar mic

Perioada de vrst 6/7 - 10/11 ani este cea a colarului mic. nceputul vieii colare este i
nceputul unei activiti de nvare, copilului cerndu-i-se un efort intelectual considerabil i o
mare rezisten fizic. Copilul are formate deprinderile necesare colaritii, dispune de
suficiente capaciti de concentrare, de un limbaj destul de dezvoltat. Copilul crete n nlime i
greutate, se dezvolt sistemul su osos i muscular, iar sistemul nervos se desvrete sub raport
funcional. ntre cele dou sisteme de semnalizare predomin acum primul (senzaii, percepii).
Se triete foarte mult n acest plan i mai puin n cel reflexiv.

Treptat, controlul prinilor sau al altor persoane asupra comportamentului copilului se

reduce, sporind rolul autocontrolului. Percepia este foarte vie, dar superficial i incomplet.
Atenia este labil i involuntar. Pe plan afectiv, copilul prezint capacitatea de a avea
sentimente vii, dar nc instabile. Voina este puin tenace, fiind supus impulsurilor, capriciilor.

Astfel, n prima perioad a ciclului primar se ntlnesc urmtoarele caracteristici ale

dezvoltrii psihice: atenie fluctuant, memorie predominant vizual, tendine spre joc, interes
crescut pentru evenimentele concrete din mediul nconjurtor, instalarea rapid a oboselii. Spre
sfritul clasei a II-a, se remarc o cretere a acceptanei regulilor de comportament. n a doua
perioad a ciclului primar, copiii manifest interes pentru cunotinte, demasc mai rar pe cei
care ncalc regulile de comportare, folosesc tehnici intelectuale de nvare, prezint o atracie
pentru jocurile de competiie i o conturare treptat a mentalitii realiste i cu destrmarea
credulitii naive.

Copiii de vrst colar mic sunt extrem de curioi i atrai de lucrurile interzise sau
necunoscute. Conform clasificrii lui Piaget, colarul mic se afl n stadiul concret operaional al
dezvoltrii cognitive, caracterizat de transformarea fanteziei infantile n gndire logic i
capacitatea de a nelege relaiile cauz - efect.
n jurul vrstei de 6 ani, copilul este la sfritul dezvoltrii senzo-motrice. Cnd ajunge la
vrsta colar mic, cele 4 nivele de integrare senzorial bazate pe motricitatea senzorial a
copilului n primii 7 ani, descrise de A.J. Ayres, trebuie s fie integrate. Copilul trebuie s fie
capabil s se concentreze, s se organizeze, s aib ncredere n el, s-i ctige respectul de sine
i autocontrolul.
De asemenea, copilul trebuie s aib abilitatea de a acumula cunotin e i func iuni.
Acesta trebuie s-i coordoneze cele dou pri laterale ale corpului i cele dou emisfere
cerebrale. Emisfera cerebral dreapt controleaz partea stng a corpului, iar cea stng
controleaz partea dreapt a corpului. Creierul copilului se specializeaz n aa fel nct emisfera
dreapt prelucreaz procesele spaiale i muzicale, n timp ce emisfera stng prelucreaz
procesele de limbaj i logic. (Tair,,O introducere n lumea senzorial)
La aceast vrst, din punct de vedere motric, un copil sare pe ambele picioare i ntr-un
picior, sare coarda, danseaz i execut pasul sltat. Echilibrul este deasemenea dezvoltat. Poate
merge pe biciclet. Aruncarea mingii se face printr-o micare total. Din punct de vedere al
motricitii fine, acesta se mbrac singur, i poate lega ireturile, i ntinde singur untul pe
pine i o taie n buci, poate s prind o minge de tenis, decupeaz fr probleme pe linie.
 De asemena, la vrsta colar mic copilul deseori reacioneaz la eecurile sale prin acte
comportamentale agresive, care nu sunt altceva dect nite reacii de aprare la inadaptarea sa n
colectivul de copii, la eecurile sale, la atitudinea de superioritate a colegilor si. (Losi, E. 2012)
Parintii sunt ingrijorati de problemele de comportament tot mai dese ale copiilor lor. Cei
aflati in aceasta situatie incearca sa gaseasca solutii pentru a rezolva problema. Apeleaza la
pauze, pedepse, rationament, recompense si in disperare, recurg chiar si la bataie. Insa toate
acestea nu dau nici un rezultat pozitiv. Ei incearca prin toate mijloacele rezolvarea problemei,
sperand ca una dintre ele va fi eficienta.
Elevii mici trebuie s fi e nvai cum s-i demonstreze compasiunea, cum s
coopereze, precum i s fi e capabili s-i asume responsabilitatea propriilor aciuni pentru a
ajunge sa se integreze efficient n societate.

2.2. Agresivitatea

Conform criteriilor stabilite de Asociaia Psihologilor Americani, comportamentul agresiv

nsumeaz urmtoarele categorii de comportamente: Amenin, intimideaz, ironizeaz pe alii;
manifest agresivitate fizic fa de alii; distruge bunurile celorlali; ncalc drepturile celorlali.

n ultimele decenii, au fost ntreprinse un numr considerabil de cercetri asupra

agresivitii umane, cercetri care i-au fixat ca obiective identificarea cauzelor i condiiilor
favorizante sau frenatoare n apariia conduitelor agresive, precizarea proceselor care le mediaz
i ncercarea de explicitare a mijloacelor de modelare a unui astfel de comportament.

Privite din perspectiva scopului urmrit, unele conduite agresive sunt orientate n direcia
producerii unui ru altei persoane, n timp ce altele sunt orientate n direcia demonstrrii
puterii agresorului sau a masculinitii . Ali autori nu consider necesar aceast difereniere
deoarece aceste variate scopuri nu sunt mutual exclusive i multe alte acte de agresiune pot fi
orientate pentru atingerea unora sau tuturor acestor scopuri.

Impulsivitatea, oricum ar fi definit, este n mod esenial legat de controlul gndurilor i

comportamental (Barratt, 1972). Aceast este o teorie care a nceput s fie studiat de ctre
primii psihologi i nc este subiectul multor studii actuale. Controlul aciunilor i al naturi lor
voluntare sau involuntare a fost obiectul multor studii att extensive, ct i teoretice i
experimentale n ultimii ani.

Clasificarea lui Buss (1971) indic diversitatea agresivitii umane vazut prin ochii unui
psiholog social. Potrivit lui Buss, agresivitatea poate fi fizic sau verbal, activ sau pasiv,
direct sau indirect.

Literatura de specialitate mai face distincia ntre agresivitatea reactiv cea prin care se
rspunde unei provocri i cea proactiv, iniiat fr provocri prealabile.
 Prin urmare, dac un act agresiv poate prezenta forme violente, dar i nonviolente,
noiunea de violen se refer la un act agresiv care n desfurare mbrac forma utilizrii forei,
a constrngerii fizice, ea reprezentnd una dintre formele majore de manifestare a agresivitii.

Ceea ce numim agresivitate este (ca orice concept comportamental) influenat de diveri
factori care sunt dificil de separat: factori biologici (gene, sisteme neuronale, neurotransmitori
i hormoni), determinani situaionali (contexte de mediu sau sociale) i experiene individuale
acumulate. n formele interindividuale de agresivitate, apare o interaciune destul de complex
ntre factorii biologici i experien.

Comportamentul agresiv se asociaz i formelor mai uoare de violen care includ:

comportamente verbale, fizice sau gesturi, menite s produc rnire fizic uoar, disconfort
psihologic, intimidare sau team (Loeber & Stouthamer-Loeber, 1998).

O terapie neadaptat i nenelegerea managementului violenei pot s i pun att pe

client ct i pe terapeut i pe cei din jur ntr-un risc semnificativ. O evaluare rapid a situaiei i
dezvoltarea imedit a unor tehnici eficiente va asigura un rezultat optim. Pentru c un diagnostic
diferenial corect al unei persoane ,,agitate adesea nu poate fi realizat ntr-o situaie de urgen,
este foarte important s nelegem corect modaliti de management pentru clienii ,,greu de
controlat.

Comportamentul agresiv rmne stabil din copilria mic i pe perioada vieii adulte i
este una din cele mai invariabile trasturi umane. Copiii agresivi au o probabilitate mare s
devin aduli agresivi, care se angajeaz n abuz fizic i comportamente n afara legii. Pot fi
necesare intervenii timpurii, eficiente pentru a schimba aceast traiectorie. Cei ce profeseaz
confund adesea furia cu agresivitatea, deoarece frecvent apar mpreun. Furia este o emoie, pe
cnd agresivitatea se refer la angajarea n aciuni fizice sau verbale. O persoan poate fi furioas
fr a manifesta agresivitate i, de asemenea, poate s se comporte agresiv, fr a fi furioas.

La copiii cu agresivitate reactiv, emoiile de furie determin comportamentul agresiv.

Frecvent, copiii agresivi sunt clasificai fie ca avnd Tulburarea Opoziionismului Provocator
(ODD), fie tulburare de conduit (CD). Majoritatea criteriilor pentru CD implic comportament
agresiv ndreptat spre oameni, animale, proprieti. ODD este un pattern comportamental
caracterizat prin neascultare, negativism, provocare i opoziie fa de autoritate. S-a constatat c
diagnosticul de tulburare de conduit coreleaz cu un anumit profil de personalitate al tatlui
biologic (comportament antisocial, antecedente penale, suspendri de la coal, tulburare de
personalitate de tip antisocial) i cu condamnri pe linie criminalistic ale rudelor biologice.
(Petit, 2004)

Anumite disfuncii senzoriale pot duce la comportamente unele comportamente

dezadaptative care de cele mai multe ori sunt percepute de alii ca fiind comportamente
aggressive. De exemplu, pentru copiii care au o sensibilitate tactil ridicat, atingeri care ar
trebui simite ca ceva plcut, el le descrie ca fiind asemntoare mpunsturii de ac sau ocului
electric i, prin urmare, el reacioneaz prin fug, furie i/sau lupt. Un copil cu disfuncii la
nivelul simului vestibular are dificulti n perceperea i orientarea n spaiu, prin urmare, se va
impinge de alii cnd se va deplasa.

Problemele academice care apar cnd ajung n perioada colar, pot s devin pentru
copiii cu tulburri n integrarea senzorial un factor de stress care s-i afecteze emoional i
comportamental.

2.3. Tulburrile de integrare senzoriala

Toate informatiile pe care le primim de la mediul inconjurator trec prin sistemele noastre
senzoriale. Integrarea este partea continua a procesului prin care senzatiile provenite de la unul
sau mai multe sisteme senzoriale se imbina in creier (Kranowitz, 2012). Disfunctiile de
integrare senzoriala apar atunci cand semnalele senzoriale nu se pot organiza n rspunsuri
adecvate. Jean Ayres a asemnat disfunctiile de integrare senzoriala cu un "blocaj in trafic" ,
adica incapacitatea de a procesa si de a folosi informatiile primite de la simturi pentru a avea o
activitate normala in viata de zi cu zi (idem, p.38).

Integrarea senzoriala (IS) este procesul de primire, organizare si interpretare a

informatiilor care devin baza planificarii motrice, a invatarii si a comportamentului. Cand acest
proces este dezorganizat, vorbim despre disfunctie de integrare senzoriala.

Cele apte sisteme senzoriale sunt responsabile pentru detectarea semnalelor vizuale, a
sunetelor, a mirosurilor, a gesturilor, a temperaturilor, a durerii, a poziiei i a micrii corpului.

Creierul i formeaz o imagine combinat a acestor informaii pentru ca i corpul s

neleag ceea ce se petrece n jurul lui i s reacioneze adecvat. Simurile noastre ne dau
informaii despre corpul nostrum i mediul fizic nconjurtor.

n timp ce procesul integrrii senzoriale se petrece automat i fr eforturi pentru

majoritatea, pentru alii procesul nu funcioneaz bine.

Copiii cu disfunctie de integrare senzoriala se straduiesc sa-si controleze emotiile si

comportamentul precum si abilitatile motorii ca rspuns la stimularea senzorial.

Nendemnarea, problemele de comportament, anxietatea, depresia, eecul colar, i alte

efecte pot rezulta n cazul n care aceasta tulburare nu este tratat n mod eficient. Acesti copii au
dificultati in a-si pastra calmul, in a-si activa starea de alarmare sau a avea o dispozitie afectiva
pozitiva. Copiii care au dificulti de ajustare i procesare a stimulilor senzoriali prezint
urmatoarele simptome:

Probleme de modulare senzoriala, care se refera la modul in care un copil isi ajusteaza
reactiile la diverse senzatii (acesti copii sunt hiperreactivi, subreactivi, in cautare de senzatii sau
oscilanti);
 Probleme de discriminare senzoriala (felul in care un copil distinge cu greu o senzatie
de alta);

Probleme motorii cu baza senzoriala (posturi corporale neobisnuite, dificultati de a

concepe o actiune, de a planifica si organiza miscarea corpului si de a duce la indeplinire planul
respectiv);

Probleme comportamentale si de reglare asociate, care se refera la probleme pe care le

poate provoca procesarea senzoriala ineficienta. (Kranowitz,2012)

Tulburrile de integrare senzorial nu se manifest la fel la toi copiii. Simptomele pot fi

foarte diferite de la un copil la altul, ceea ce cere o aten ie deosebit pentru depistarea acestora.
Acestea pot fi: hiperactivitatea, probleme de comportament, dezvoltarea limbajului, tonusul
muscular i coordonarea, procesul nvrii n coal i problemele la vrsta adolescenei.
Cand observam un copil, observam comportamentul acestuia, care reprezinta oglindirea
activitatii creierului (Tair, D.). Legatura dintre creier si comportament este foarte puternica. Un
creier care proceseaza informatiile senzoriale in mod dezorganizat va conduce la multe aspecte
din comportamentul copilului care sunt dezorganizate. Dezvoltarea generala a copilului este
dezordonata, iar participarea la experientele copilariei este ocazionala, fara chef sau inadecvata.
Incapacitatea sa de a functiona fara probeleme nu se datoreaza faptului ca nu vrea, ci faptului ca
nu poate (Kranowitz, 2012).

2.4. Importanta tehnicilor SI in corectarea comportamentului agresiv la

copiii de vrst colar mic

Copiii au nevoie de un mediu adecvat special nevoilor lor. Societatea pune accent tot mai
mult pe dezvoltarea abilitilor academice i dezvoltarea intelectual i mai puin pe construirea
bazei senzo-motrice, baz necesar dezvoltrii nivelelor academice. Terapeutul SI deine
cunotine n neurologie i poate depista eventualele probleme din sistemele senzoriale ale
copilului, formndu-i un mediu adecvat de terapie, dndu-i posibilitatea de a-i stimula
organizarea informaiilor senzoriale ntr-un mod adecvat. Ideea central a terapiei SI este
controlul stimulilor senzoriali, n special a celor vestibulari si kinestezici, n aa fel nct copilul
i formeaz spontan rspunsul adaptativ, prin asta copilul integrnd percepiile senzoriale.
Terapia trebuie s se desfoare prin JOC. Efectivitatea const n posibilitatea copilului de a-i
alege singur activitile n timp ce terapeutul controleaz mediul terapeutic al acestuia.

Terapeutul nu l nva pe copil modul de desfurare a unei activiti, sau o abilitate

motric, dar asigur acestuia un mediu n care el poate s descopere singur aceste abiliti.
Obiectivul central al terapeutului este mbuntirea strii fizice, emoionale, comportamentale i
academice a copilului.

Un copil cu tulburri de integrare senzorial va da mai multe bti de cap prinilor, va

prezenta dificulti n a comunica cu familia dar i cu ali copii, va fi nervos i iritabil, nu va
accepta s piard n joc, va avea dificulti n a mpri lucrurile cu ali copii, va fi foarte sensibil,
se va crede important i foarte abil, nu va putea s suporte activitile de zi cu zi sau situaile noi
i necunoscute. Astfel se formeaz un cerc negativ n jurul lui n care copilul i formeaz o
evaluare a sa negativ, un comportament defectuos i reacii negative asupra celorlali copii sau
aduli. (Tair, D.)

Dac problemele senzoriale sunt mici, copilul a trecut neobservat prin nvmntul
precolar, dar sunt vizibile n primul an n sistemul colar. Disfunciile senzoriale pot duce la
agresivitate.

Tulburarea de integrare senzorial poate avea grade de intensitate diferite de la persoan

la persoan, n funcie de simul sau simurile afectate i poate perturba comportamentul i
abilitile sociale, procesul de nvare, dezvoltarea copilului. Probleme de integrare senzorial se
manifest diferit la nivelul fiecrui sim. Tulburarea simului auzului l poate face pe copil s i
acopere urechile cnd cineva vorbete pe un ton mai ridicat sau cnd se aud anumite sunete, iar
la polul opus face ca copilul s aib nevoie s asculte muzic sau s scoat tot felul de sunete, s
ipe. Atunci cnd simul vizual este afectat copilul poate s nu suporte lumina, anumite culori,
camerele ncrcate de stimuli, privirea celorlai. Sau dac simul vizual este subdezvoltat l
determin pe copil s caute astfel de stimuli vizuali (s priveasc becul, s priveasc anumite
linii sau modele de pe obiecte). Tulburarea simurilor olfactiv (miros) i a celui gustativ pot avea
ca urmri refuzul unor alimente (copilul s vomite atunci cnd insistm s mnnce ceva),
dificulti n nghiirea alimentelor, refuzul splrii pe dini, refuzul de a mnca ceva datorit
mirosului mncrii respective etc. O hiposensibilitate olfactiv i gustativ l poate face de copil
s ling obiectele, s nu disting mirosurile neplcute care de obicei i deranjeaz pe ceilali, s
miroas excesiv obiectele sau oamenii cu care vine n contact.

Un copil cu probleme vestibulare se simte adesea pierdut n spaiu. Tulburarea vestibular

poate s afecteze viaa social a copilului, deoarece el nu poate s-i dea seama ct de aproape se
afl de persoanele din jur i de multe ori se impinge de alii. Problemele academice care apar
cnd ajung n perioada colar, pot s devin pentru ei un factor de stress care s-i afecteze
emoional i comportamental. Disfuncia la nivelul simului vestibular se manifest prin
dificulti de coordonare, echilibru i micare voluntar. Copilul poate aprea ca fiind lipsit de
coordonare, nendemnatic, poate s refuze s mearg pe biciclet sau s urce scrile unui
tobogan sau, dimpotriv, s adore s se plimbe cu maina, s i plac s fie aruncat n aer, s i
plac micrile brute.

Cnd simul proprioceptiv este afectat, copilul are dificulti de coordonare, se mic
greu, prefer s nu fac activiti sau are nevoia de a se mica ncontinuu, de a sri continuu, de
a-i mica picioarele cnd st pe scaun.

Tulburrile tactile sunt disfuncii neuronale grave. Acestea sunt des ntlnite la copiii cu
tulburri de comportament. Printre simptomele exagerrii tactile se regsesc: neplcerea la
tingeri pe fa, neplcere la splatul pe fa, nu suport vizita la dentist, neplcere la tuns,
neplcere la mbriare, reacie negativ la atingeri, neplcere la tiatul unghilor sau la mbiere,
neplcerea de a fi ntr-o colectivitate, sensibilitatea la anumite texturi, etc. Copilul care sufer de
aceast form de tulburare tactil nregistreaz informaia senzorial diferit fa de cum ar trebui
ea perceput normal. Atingeri care ar trebui simite ca ceva plcut, el le descrie ca fiind
asemntoare mpunsturii de ac sau ocului electric.

Pentru un copil cu tulburri tactile, o atingere uoar poate fi interpretat ca ceva

periculos. Reacia natural la pericol este furia, lupta sau fuga. Aici poate aprea agresivitatea.
Rspunsurile la stimuli tactili sunt de dou tipuri: de aprare i de discriminare.

Deoarece in cazul tulburarilor hiperkinetice si de comportament opozant si agresiv sunt

afectate mai multe domenii ale vietii copilului, este necesara o terapie care sa combine mai multe
forme de interventie.

Daca se constata ca un copil cu TO are probleme de procesare senzoriala, multe din

manifestarile lui provin din cauza faptului ca nu reuseste sa integreze bine informatia care-i
parvine prin sistemele senzoriale si sa o transforme intr-un raspuns adaptativ pentru a face fata
mediului. Astfel, de cele mai multe ori copilul se simte amenintat sau suparat din cauza unor
lucruri simple, absolut normale pentru altii si se manifesta intr-un mod opozant sau negativist,
dupa cum urmeaza:

- Nu are capacitatea sa-si controleze temperamentul, daca accesul de furie este singura
modalitate prin care poate reusi sa opreasca activitatile ca nu-i fac placere;

- Lovesc parintii sau pe ceilalti copii din grup daca nu le sunt luate in considerare nevoile
senzoriale;

- Nu se supun regulilor daca simt nevoia sa faca altceva care le ofera confort fizic si
control;

- Refuza indeplinirea sarcinilor daca cerintele nu li se par rezonabile pentru ei;

- Se supara repede pe cei din jur daca acestia fac lucruri pe care le considera
amenintatoare sau greu de gestionat;

- Sunt incapabili sa-si asume responsabilitatea pentru comportamentul lor atata timp cat
nu inteleg ca lucrurile care pe ei ii deranjeaza sunt normale pentru ceilalti;

- Sunt mereu prost dispusi si frustrati daca sunt coplesiti in mod constant de senzatii
puternice carora nu stiu cum sa le faca fata si sa le ajusteze;

- Se comport ntr-un mod care este rzbuntor i urt cu cei care sunt prea insistenti cu
lucrurile care ii deranjeaza.
 Intelegerea problemelor de procesare a copiilor care au un comportament agresiv dau
posibilitatea celor din jur sa ajute copilul sa gaseasca moduri acceptabile din punct de vedere
social de a le face fata si pe termen lung poate duce la eliminarea comportamentelor
problematice.

Tulburrile de procesare senzorial au un impact major asupra vieii copilului i

interfereaz cu procesul de nvare. Este important ca la evaluarea iniial s se aib n vedere
comportamentele care pot avea ca i cauz o astfel de disfuncie.

Organizarea spaiului i crearea unui mediul senzorial structurat prin dotarea cu

echipamente speciale asigur o bun desfurare a interveniei psihoeducaionale i susin
dezvoltarea abilitilor psiho-motorii ale copilului i a ncrederii n sine. Aplicarea tehnicilor SI
in vederea integraii senzoriale ale copiilor isi are reusita folosind factorul principal al interventiei
care este motivaia.

Copilul motivat prin joc este mai usor de ajutat in integrarea informatiilor senzoriale care
au o mare influenta asupra comportamentului si invatarii. Deasemenea, teoria integrarii
senzoriale are la baza 5 principii:

1. Creierul prezinta plasticitate, poate fi modelat;

2. Procesul SI se dezvolta secvential (creierul nu dezvolta alte abilitati pana nu a parcurs

o anumita etapa)

3. Creierul functioneaza integrat, dar sistemul senzorial prezinta o ierarhie

4. Determinarea unui raspuns adaptativ influenteaza integrarea senzoriala si se bazeaza pe

tehnicile SI (construim activitati care sunt o provocare pentru copil si creierul se adapteaza
acestei provocari)

5. Exista o nevoie interna de integrare senzoriala (pentru activarea celor trei sisteme
senzoriale primitive: vestibular, tactil, proprioceptiv)

Pornind de la aceste principii, este nevoie sa fie aplicate tehnicile de stimulare senzoriala
cele mai potrivite nevoii copilului. Pentru a intelege care tehnici SI sunt cele mai potrivite pentru
a ajuta copilul cu tulburare de procesare senzoriala, trebuie identificat si inteles in ce masura sunt
afectate cele trei sisteme senzoriale primitive.

Pentru a influenta in bine comportamentul si a reduce simptomele tulburarii de opozitie

sunt foarte importante urmatoarele aspecte:

MODIFICAREA MEDIULUI INCONJURATOR pentru a reduce nivelul de stres al

copilului (asigurarea unui spatiu care sa nu aiba elemente ce pot deveni obstacole pentru copii,
organizarea unui program de activitati zilnice bine structurat si pe masura capacitatii copilului,
asigurarea uni saptiu larg de joaca sau stramt cu locuri in care copilul se poate ascunde, dupa
caz).

FOLOSIREA UNUI LIMBAJ POZITIV care sa-l motiveze pe copil sa adopte un

comportament pozitiv (ex: esti prea pretentios poate deveni tu chiar stii ce-ti place, esti
incapatanat poate deveni tu nu te dai batut, esti impulsiv poate deveni tu nu te temi sa
incerci ceva nou, etc).

COPILUL TREBUIE LUAT IN SERIOS cand insista ca nu intelegi ce-ti transmite

deoarece poate este chiar asa.

COPILUL TREBUIE AJUTAT SA-SI EXTERIORIZEZE EMOTIILE SI

PREOCUPARILE (prin desen, pictura, muzica, scris, copilul se poate calma si relaxa si isi poate
exprima mai usor emotiile, se poate organiza mai usor in activitatile zilnice, scazandu-i nivelul
frustrarii).

TREBUIE LUATE MASURI DIN TIMP. Odata ce colapsul a inceput e prea tarziu;
copilul trebuie prevenit cand adultul stie ca urmeaza ceva ce-i va creea disconfort astfel incat
copilul va avea timp sa se calmeze si sa nu fie luat prin surprindere. Astfel se evita reactiile
impulsive-agresive-negative.

Terapia, care cuprinde stimulare senzorial i reaciile la stimularea senzorial, este de

multe ori mai eficient dect medicamentaia, psihoanaliza, premii i pedepse, cnd avem de-a
face cu tratarea tulburrilor SI. Terapia SI este o terapie natural. O interaciune natural cu un
mediu nconjurtor adecvat duce la o stimulare senzorial i rspunsuri adaptative, necesare
dezvoltrii normale a copilului. Dac un copil sufer de tulburri de integrare senzorial aa
masive nct i afecteaz dezvoltarea i activitile zilnice, dar i comportamentul, acesta va avea
nevoie de terapie specializat.

Unul dintre scopurile terapiei este de a consolida organizarea intern a copilului i

autocontrolul, aa nct el s fie capabil s-i organizeze singur viaa.

O organizare bun a mediului este o form de autodisciplin, iar un copil cu probleme de

comportament trebuie s nvee autodisciplina pentru a putea funciona adecvat n societate.
 3. IPOTEZ:

Tehnicile de integrare senzorial reduc agresivitatea la copiii de vrst colar mic.

4. METODOLOGIE

4.1. Grup de participani:

4.2. Prezentarea materialelor i a tehnicilor utilizate

- Testul Animalul inexistent scala agresivitate (pt vrsta colar mic)

Stimulri senzoriale care pot ajuta copilul agresiv sunt:

- Periajul i micri de mngieri i apsri

- mpachetri i apsri
- Trageri i mpingeri
- Vibraii
- Legnare n toate direciile
- Srituri
- Rulri
- Deplasri liniare
- Balansri i srituri
- Combinaii

Materiale terapeutice:

- Tblia cu roi
- Hamacul
- Sculeii tactili
- Plapuma cu mingi
- Mingi de diferite forme, mrimi, culori, texture
- Saltele i perne
- Trambulina
- Mingea Bobath
- Brna de echilibru

4.3. Demersul metodologic

 4.4. Rezultate scontate

4.5. Concluzii, limite i direcii noi de cercetare

Tratamentul (tehnicile de integrare senzorial) mbuntete relaiile sociale. Pe msur

ce copilul rspunde la provocrile senzoriale cu o capacitate de autocontrol sporit, viaa lui
social devine din ce n ce mai plcut. Graie ajutorului de specialitate, prinii nva s sigure
o disciplin consecvent, i totodat, s se bucure de propriul copil. Fr tratament, tulburarea de
procesare senzorial mpiedic interaciunile dintre membrii familiei i le afecteaz capacitatea
de a face fa situaiilor mai puin plcute care se ivesc. (Kranowitz, 2012 )

4.6. Bibliografie

KRANOWITZ. C.S. (2012) Copilul desincronizat senzorial, Editura Frontiera, Bucureti

I.D. TAIR, O introducere in lumea senzoriala, GRATIELA SION, Psihologia varstelor

KINNNEALEY M., & MILLER L.J., Sensory Integration/ Learning Disabilities

LOSI Elena Dezadaptarea colar i manifestrile agresivitii la elevii de vrst colar mic.
Psihologie Revist tiinifi co practic . Psihologie 1, 2012

STRATEGII DE PREVENIRE A VIOLENEI N COAL Program pentru reducerea

comportamentelor agresive n mediul colar Sorina Constandache Petric 2013

Verza, Emil i Mielu Zlate, Pantelimon Golu, Psihologia copilului, Editura Didactic i
Pedagogic, Bucureti, 1998

Cosmovici, Andrei i Luminia Iacob, Psihologie colar, Ed. Polirom, Iai, 1999

N. Mitrofan, Agresivitatea, n Manual de psihologie social, A. Neculau(coord.), Iai,

Edit. Polirom, 2003, p. 162.

Florea M.(2006) Tipuri de agresivitate i cauzalitate multipl, Series Humanistica

tom.IV, Cluj-Napoca

Hersen, M. (1994) Handbook of Aggressive and Destructive Behavior in Psychiatric

Patients. Springer Science+Business Media, LLC, New-York

Jorge R. Petit, Handbook of Emergency Psychiatry, Lippincott Williams & Wilkins, 2004

spdfoundation.net/about-sensory-processing-disorder
 www. -diagnosis sengifted.org/archives/articles/when-your-childs-exceptionality-is-
emotional-lookingbeyond-psychiatric