Integrarea in gradinita a copilului cu TSA

Dificultati in TSA

•Fara sprijin, copiii cu TSA pot avea dificultati in:

•-initierea unei conversatii

•-initierea unei activitati

•-dezvoltarea unei relatii cu ceilalti copii

•-participarea la activitati

•-intelegerea si respectarea regulilor de grup sau intr-un joc

•-generalizarea abilitatilor

Lipsa relatiilor sociale in copilarie poate duce la:

•scaderea autonomiei personale

•incapacitatea de a se integra intr-un grup si in societate

•probleme psihologice majore ( depresie, anxietate, suicid)

•adolescentii cu TSA sunt considerati “mai putin placuti”

•incidenta victimizarii este crescuta

-nivel crescut al hartuirii de catre alti copii

-nu sunt invitati la activitati extrascolare (petreceri)
-sunt ultimii alesi intr-o echipa
-mananca singuri sau stau singuri in pauza

•sunt izolati sau se evita implicarea lor in activitati de grup, adesea pentru ca
nivelul abilitatilor lor nu coincide cu nivelul clasei (de exemplu, exista copii pe care
parintii refuza sa-i aduca la serbarea sfarsitului de an)
GRADINITA –MEDIU SOCIAL SI TERAPEUTIC

Atunci cand vorbim de integrarea copilului cu autism in gadinite si scoli

normale trebuie sa avem in vedere doua grupuri distincte:Copiii cu Sindromul Asperger,
Autism inalt functional si Autism
cu nivel de functionare cognitiv in limitele “normalului”
Copiii cu autism “low functional”, asociat cu alte afectiuni –
retard mintal, retard neuromotor, sau alte sindroame asociate.

Abilitati si achizitii minime necesare copilului pentru integrarea in gradinita:

Abilitati cognitive, verbale, manuale

•sa inteleaga comenzi simple

•sa identifice obiecte

•sa poata asista activ sau pasiv la desfasurarea unei activitati timp de 10-15 min

•sa poata imita

•sa poata fi implicat in activitati practice (colorat, pictura, desen), cu ajutor sau
independent.

Cooperare, abilitati sociale si comportament

•sa stea pe scaun

•sa lucreze la masa

•sa poata coopera cu adultul

•sa accepte compania copiilor si a persoanelor straine

•sa nu prezinte comportamente agresive sau autoagresive grave

Obiective generale in integrarea la gradinita

Dezvoltarea atentiei
•trecerea de la o activitate la alta

•mentinerea atentiei in sarcini cu grade diferite de dificultate, un timp cat mai mare

•finalizarea unei activitati

•directionarea atentiei copilului catre solicitarile educatoarei si a celorlalti copii

Dezvoltarea autonomiei personale

•reducerea prompturilor terapeutului insotitor
•realizarea independenta a sarcinilor ce intra in rutina zilnica: imbracat, incaltat, spalat
pe maini, mancat, mers la toaleta

Dezvoltarea abilitatilor sociale si verbale

•imitarea spontana a copiilor

•cooperarea in jocurile de grup

•asteptarea randului

•initierea conversatiei, formularea unor cerinte spontane

•exprimarea adecvata a emotiilor

•intelegerea regulilor si respectarea lor

Dezvoltarea unor comportamente adecvate

Generalizarea abilitatilor

Definirea termenilor “shadow” (umbra), “shadowing”

•Shadowing–termen folosit de obicei pentru a descrie suportul „unu la unu”, intr-o
situatie zilnica (cum este cea de gradinita). Shadow teachingajuta la imbunatatirea
performantelor, a abilitatilor psihosociale si la cresterea independentei.
•Shadow–persoana care insoteste copilul la gradinita, ajutandu-l sa faca fata cerintelor.
•Shadowing-ul presupune sprijinirea copilului in situatiile noi si formarea independentei
si a adaptabilitatii transferului de informatii, de la nivelul de lectie, la cel de context
social.
•Pentru a avea insa rezultatele cele mai bune trebuie inlaturata ideea de insotitor
contextual, mai exact “shadow” la gradinita sau la scoala. Insotitorul cu rol de “shadow”
trebuie sa fie aproape permanent in programul de integrare sociala, atat la gradinita si
la scoala, cat si in activitatile libere ale copilului (parcuri de distractii, teatru, film, muzee,
excursii, cumparaturi etc).

Ce trebuie sa faca terapeutul insotitor?

•Generalizarea, adecvarea informatiilor invatate acasa si transferul acestora in alte
contexte sociale (gradinita, scoala, activitati extrascolare).

•Invatarea regulilor sociale si de mediu: sa nu loveasca, sa respecte cerintele impunse

la scoala ca si restul copiilor, sa traverseze strada corespunzator, sa utilizeze mijloacele
de transport, sa cumpere, sa nu-si insuseasca obiecte din magazine fara a le plati, sa
nu aiba atasamente necorespunzatoare fata de persoane straine etc.

Insotitorul trebuie sa ajute, sa prompteze copilul sau sa-i sugereze solutii si raspunsuri
atunci cand acesta nu se descurca.

•Insotitorul trebuie sa recompenseze copilul pentru comportamentele pozitive si

raspunsurile adecvate.

•In interactiunea cu copiii, insotitorul va recompensa atat copilul pe care ii insoteste,

cat si pe cei care se joaca cu acesta.

Adaptarea comportamentala si permanentizarea comportamentelor adecvate din punct

de vedere social.

•Insotitorul trebuie sa invete copilul sa fie independent din punct de vedere actional, sa
ia decizii si sa incurajeze comunicarea cu alti copii sau alte persoane

•Trebuie sa intervina cat mai putin posibil si sa se distanteze treptat de copil, astfel incat
copilul sa simta ca este singur, independent si ca nu este controlat.

Terapeutul insotitor va afisa o atitudine normala fata de copil, astfel incat sa induca
copiilor sau altor persoane siguranta ca se pot raporta si purta in cel mai firesc mod fata
de copil.

•Insotitorul trebuie sa culeaga informatii despre comportamentele copilului in clasa sau

in alte medii de interactiune sociala, pe baza carora sa se aplice si sa se modifice
interventia terapeutica atunci cand este necesar.

•Terapeutul ce face “shadowing” trebuie sa explice anumitor persoane (cum sunt

educatorii sau profesorii) anumite reguli de sprijinire a raspunsurilor, de recompensare
sau pedepsire, astfel incat sa creasca autoritatea acestora fata de copil si sa se poarte
in aceeasi maniera ca si cu restul copiilor. De asemenea este necesar sa mentioneze
nivelul de dezvoltare a copilului si sa informeze profesorul despre evolutia programelor
de acasa, despre necesitatile si capacitatea copilului.
Planificarea obiectivelor educative
•Trebuie sa selecteze abilitatile functionale de participare la lectii care necesita
imbunatatiri

•Trebuie sa ceara educatoarei in avans planurile de lectie, astfel incat obiectivele sa fie
verificate sau lucrate acasa.

•Trebuie sa simplifice cerintele curriculare, acolo unde este necesar (daca copilul nu are
abilitatile necesare pentru a completa o fisa de lucru cu multimi, i se poate da o sarcina
diferentiata).

•Identifica activitatile recompensatorii sau dificile pentru copil

Directionarea atentiei copilului catre cerintele educatoarei

•Il ajuta pe copil sa inteleaga si sa respecte regulile de grup

•Il ajuta pe copil sa finalizeze o sarcina inainte de a trece la urmatoarea

•Il ajuta pe copil sa raspunda independent sau sa finalizeze independent o sarcina

•Intervine cu metode specifice atunci cand copilul protesteaza, refuza cooperarea sau
are comportamente negative

•Il prompteaza fizic sau verbal in activitatile de grup

•Ii ofera tokeni sau recompense in cadrul activitatilor

Il invata sau il ajuta pe copil sa foloseasca formule de politete, de salut sau sa

formuleze cerinte

•Il prompteaza fizic sau verbal pe copil in initierea jocurilor, a conversatiei sau in cadrul
activitatilor

•Il ajuta pe copil sa se implice si sa participe activ la lectii

Lucrul in echipa
•Participa la sedintele de supervizare impreuna cu parintii si terapeutii, oferind feedback
si solutii pentru planul de interventie terapeutica

•Ofera feedback si informatii despre abilitatile sau necesitatile copilului atat educatoarei,
cat si membrilor echipei terapeutice

•Isi noteaza sugestiile oferite de catre educatoare in ceea ce priveste comportamentul

copilului
In timp, sistemul de recompensare, va fi transferat educatorului sau profesorului, astfel
incat, rolul “umbrei” sa devina aproape insesizabil, iar autoritatea sa revina celui dintai.

•Educatoarea sau profesorul trebuie sa aiba aceeasi atitudine fata de copil ca cea fata
de restul clasei.

•Nu trebuie sa incurajeze comportamentele nedorite, aplicand aceeleasi pedepse si

observatii ca si pentru restul elevilor.

•Trebuie sa recompenseze copilul si sa-i ofere sprijinul necesar atunci cand este
nevoie, chiar daca insotitorul este prezent.

Abordarea copilului cu TSA de catrecadrul didactic

Educatoarea conduce clasa si lectiile, iar umbra ajuta copilul sa raspunda la
solicitarile acesteia. Insotitorul nu face lectii si nu intervine in activitatile propuse de
educatoare.

Educatoarea nu trebuie sa ii permita copilului un alt comportament decat cel pe care il

au toti copiii din grupa, fara teama ca acesta va plange sau va protesta(sa nu ii dea voie
sa se plimbe prin clasa, sa nu ii dea voie sa stea la catedra- decat daca tuturor copiilor li
se permite asta, etc). Copilul va invata repede ce se asteapta de la el iar umbra va fi
acolo sa-l ajute sa stea in rand cu toti ceilalti copii.

Educatoarea trebuie sa-i ofere copilului o consecinta la comportamentele nepermise

adica sa-i faca observatie copilul cand greseste (cand are comportamente neadecvate)
si nu umbra, dar sa-l si incurajeze pentru toate comportamentele pozitive si sa-si
construiasca o relatie cu copilul astfel incat acesta sa inteleaga ca trebuie sa-i raspunda
ei si asta nu doar pentru ca umbra este acolo si il impinge de la spate.

Umbra poate oferi copilului recompense pentru comportamentele pozitive, sau pentru
raspunsul bun la activitatile mai grele sau mai lungi, discret, si sa motiveze suplimentar
copilul cu ceva material, la care estetrebuie sa se adauge si recompensa verbala,
sociala a amandorura.

Educatoarea trebuie sa-l trateze pe copil ca pe oricare altul -iar umbra sa-l ajute pe
copil sa raspunda la cererile ei! Ea ii va da sarcini direct copilului, pentru ca scopul este
ca acesta sa inteleaga ca trebuie sa-i raspunda educatoarei.
Cu cat copilul intelege ca educatoarea este cea careia trebuie sa-i raspunda cu atat
mai repede umbra se va retrage din spatele lui si va incerca sa-l lase sa se descurce
singur.

Este foarte important sa i se ceara contacul vizual atunci cand cineva i se adreseaza;

•Este posibilca uneori sa nu raspunda; In cazul acesta i se va mai repeta inca o

data intrebarea. Daca nu reuseste sa raspunda nici a doua oara, insotitorul va ajuta
copilul sa raspunda.
•Comunicarea trebuie sa fie cat mai clara, scurta si la obiect; este posibil ca unele
mesaje sa nu le inteleaga; in cazul acesta ise va repeta instructiunea intr-un limbaj
simplificat.
•Este important ca atunci cand are comportamente neadecvate sa se evite comentariile
sau intrebarile vizavi de comportament. Aceste reactii ii vor intari comportamentul.
•Nici o intrebare nu trebuie sa ramana fara raspuns. Daca i s-a dat o instructiune,
asteptati cateva secunde sa vedeti daca raspunde; daca nu raspunde, faceti-latent ca
nu a raspuns, repetati instructiunea apoi insotitorul ilva ajuta sa faca ce i s-a cerut.

•Insotitorul il va ajuta pe copil sa raspunda instructiunilor. Este important ca

educatoarea sa ii dea sarcini direct copilului, pentru ca scopul este ca el sa inteleaga ca
trebuie sa-i raspunda dansei.

•Cadrul didactic va trebui sa revina catre copil cu o frecventa mai mare decat
fata de ceilalti copii pentru a-i preveni comportamentele neadecvate.

Sunt importante doua aspecte:

•copilul va primi feed back pozitiv pentru pasi marunti in realizarea activitatilor si cu o
frecventa mare;
•se va reveni pentru a-i pune intrebari simple/ instructiuni la care poate raspunde cu
usurinta.
•Insotitorul va pregati un raport cu toate cunostintele copilului astfel incat educatoarea
sa stie exact ce sa-l intrebe pentru a avea succes.