Evaluarea senzorială

Sistemul senzorial este complex, format din 8 sisteme care relaționează între ele: vedere, auz,
gust, miros, tactil, proprioceptiv, vestibular, interocepție. Fiecare dintre acestea este ca un vas
care trebuie să fie umplut moderat astfel încât să poată opera bine. Prea multă sau prea puțină
stimulare într-o arie, produce dezorganizarea întregului sistem senzorial.

Sistemul proprioceptiv
 asigură abilitatea corpului de a ști unde se află în spațiu, la un moment dat, fără a folosi
vederea. Cu ajutorul sistemului proprioceptiv ne conștientizăm corpul și putem face mișcările
necesare pentru orice acțiune pe care o dorim. Receptorii proprioceptivi sunt situați în
mușchi, articulaţii, tendoane care transmit permanent creierului informații despre corp.
Receptorii proprioceptivi sunt stimulați prin presiunea aplicată pe mușchi și articulații, prin
acțiuni ca săritul, urcatul și coborâtul, împinsul, atârnatul, căratul obiectelor grele, lovitul de
obiecte, îmbrățișat – acțiuni care oferă presiune la nivelul mușchilor și articulațiilor.

Atunci când o persoană prezintă deficite la nivelul sistemului proprioceptiv pot să apară
comportamente de tipul: neîndemânare, rezistenţă la noi activităţi motrice, tendinţa de a
cădea, lipsa conştientizării poziţiei corporale în spaţiu, dificultăţi în a manipula obiecte mici,
lipsa mersului de-a bușilea ca şi bebeluşi. De asemenea, persoana poate avea o abilitate
redusă de a planifica şi executa diferite activităţi motrice.

Sistemul vestibular
 este responsabil de simțul echilibrului, el ne ajută să ne mișcăm în diverse moduri fără a ne
pierde echilibrul. Receptorii sistemului vestibular se află în urechea internă și sunt activați de
mișcare: mers, alergat, legănat, învârtit, mers cu mașina. Ei detectează mişcările şi
modificările în poziţia capului, spre exemplu, sistemul vestibular îţi spune dacă capul tău este
ridicat sau înclinat. Disfuncţionalitatea în acest sistem se poate manifesta în două moduri.
Unii copii ar putea fi hipersensibili la stimulare vestibulară şi ar putea avea reacţii anxioase la
activităţi considerate normale pentru majoritatea copiilor (dat pe leagăn, tobogan, balansoar).
Ei ar putea să manifeste probleme şi în ceea ce priveşte urcatul şi coborâtul scărilor sau a
dealurilor. Pe de altă parte, unii copii ar putea să caute anumite experienţe senzoriale de acest
tip (sărit, învârtit).

Sistemul tactil
 include nervii care sunt situaţi la suprafaţa pielii şi care transmit informaţia la creier,
informaţie de tipul: atingere uşoară, presiune, temperatură. Procesarea disfuncţională a
informaţilor de tip tactil poate să fie observată prin retragere când este atins, evitarea
anumitor materale/ texturi, refuzul de a mânca alimente cu o anumită textură, neplăcere în a-
şi spăla părul sau faţa, evitarea mediilor aglomerate, copilul evită să se murdărească pe mâini
(cu nisip, acuarele, lipici etc), manipulează obiectele doar cu vârful degetelor, accept doar
atingerea anumitor materiale. O astfel de procesare senzorială deficitară poate să ducă la
izolare, iritabilitate, distragerea atenţiei sau hiperactivitate.

Sistemul senzorial vizual

 unii copii cu autism se autostimulează vizual şi pot ignora orice alţi stimuli din natură; la
copilul cu autism predomină utilizarea simțului vizual, de multe ori putând fi întrerupt din
activitatea pe care o face doar dacă i se oferă un stimul vizual sau se intră în câmpul lui
vizual. Din păcate, copilul poate să nu își dea seama de asemănările și deosebirile dintre
cuvinte scrise, obiecte si chipuri și nu observă expresiile feței sau gesturile celorlalți.

Sistemul senzorial gustativ

 oferă informații despre compoziția chimică a substantelor care intra in contact cu receptorii
de la nivelul limbii, informatii critice pentru a selecta substanțele folositoare de cele riscante.
 Sistemul senzorial auditiv
 la copilul cu autism poate apărea hiper-sensibilitate auditivă, manifestată prin a face singur
mult zgomot ca să blocheze zgomotele altora, își acoperă urechile, îi place să aibă căștile pe
urechi. Apar dificultăți în a recunoaște diferențe dintre sunete, intrucțiunile verbale complexe
pot să îi provoace confuzie.

Sistemul senzorial olfactiv

 oferă informații despre compoziția particulelor inspirate, activând un răspuns de preferință
sau respingere.

Interocepția
 este sistemul care procesează informațiile venite din receptorii din corp (organe și vase de
sânge). Activitatea organelor, fluxul sanguin și compușii chimici din sânge stimulează acești
receptori, pentru a transmite creierului informații cu privire la sănătatea organismului.
Senzațiile viscerale susțin reglarea presiunii sângelui, digestia, respirația și alte funcții ale
sistemului nervos autonom. De asemenea, senzațiile viscerale semnalizează necesarul de
hrană și apă în organism.

Care este obiectivul

Terapia fără evaluare este ca medicația fără diagnostic.
Copiii şi adulţii cu autism şi/sau alte tulburări de dezvoltare (aproximativ 90% din aceste
persoane) pot să manifeste probleme în a selecta şi asimila informaţiile din mediu prin
intermediul organelor senzoriale, şi de a procesa informaţiile senzoriale corect, astfel încât să
se poată adapta la mediu și să funcționeze firesc în viața de zi cu zi.
Câteodată unul sau mai multe simţuri sunt hiporeactive (stimulii senzoriali sunt percepuți prea
slab), putem întâlni inconsistenţă în perceperea stimulilor, perceperea fragmentată a
stimulilor, percepţia părţilor în loc de întreg, reacţie lentă la stimuli, sau hiperreactivitate la
stimulare (anumiţi stimuli sunt percepuţi prea puternic).
Aceste probleme de natură senzorială ar putea să fie cauza pentru unele comportamente de
tipul legănat, învârtit şi fluturat din mâini. După cum au fost descrise tehnicile de integrare
senzorială de către persoanele cu autism, aplicarea de presiune la nivelul corpului – de
exemplu - poate să faciliteze atenţia şi nivelul de conştientizare a realităţii prin reducerea
nivelului de arousal (excitaţie senzorială). Temple Grandin, în cartea sa, Emerge Labeled
Autistic, povesteşte despre distresul, dar şi uşurarea rezultate în urma experienţelor sale
senzoriale.
 Integrarea senzorială este un proces neurobiologic prin care creierul uman reuşeşte să
integreze şi să proceseze informaţiile din mediu. Integrarea senzorială are ca fundament trei
simţuri de bază: vestibular, tactil şi proprioceptiv. Interconxiunea dintre aceste 3 simţuri
începe să se formeze înainte de naştere şi continuă să se dezvolte pe măsură ce copilul creşte
şi interacţionează cu mediul înconjurător.
 Evaluarea sistemelor senzoriale vestibular, tactil şi proprioceptiv se realizează:
• prin expunere pe echipamente omologate de terapie de integrare senzoriale și monitorizarea
reacțiilor copilului
• observații privind modul în care copilul a explorat singur sala de terapie
• feedback verbal/ nonverbal al copilului
• observații privind interacțiunea copilului cu terapeutul și cu părinții.
Expunerea se realizează fără a impune sau forța nicio activitate, ținând cont de motivația și
feedbackul copilului (mai tare/mai încet, continuăm/ne oprim). De asemenea, se alternează
expunerea pe sisteme senzoriale, pentru a evita suprastimularea pe un sistem.
 Raportul de evaluare a sistemelor senzoriale vestibular, tactil şi proprioceptiv cuprinde:
• Descrierea tuturor simptomelor observate sau relatate de părinți
• Descrierea stimulărilor realizate la evaluare și reacțiile copilului
• Profilul senzorial al copilului pe cele 3 sisteme de bază: vestibular, proprioceptiv, tactil
• Planul de intervenție, pe fiecare din cele 3 sisteme, care oferă atât obiective pe termen lung
cât și recomandări de intervenție.
• Recomandări de echipamente
 Costul evaluării este de 400 lei și se achită cu numerar în baza facturii.
Evaluarea senzorială durează 2 ore.
Este obligatorie prezența minim a unui părinte în sală pe toată durata evaluarii.
Raportul de evaluare va fi finzalizat și trimis în maxim 3 zile lucrătoare.
 Evaluare senzoriala

Evaluare pe aria de integrare senzoriala

Despre Integrarea Senzorială (Tulburarea de Procesare Senzorială)
Integrarea senzorială este un proces neurobiologic înnăscut și se referă la modul în care creierul integrează și interpretează
informațiile senzoriale venite din mediu. Când o disfuncție de procesare senzorială este prezentă, inputul senzorial nu este integrat sau
organizat corespunzător în creier și poate produce diverse probleme în aria de dezvoltare (motorie, cognitivă, limbaj), în procesarea
informațiilor și comportament.
Sistemul senzorial este format din 8 sisteme interconectate, anume: sistemul auditiv, vizual, olfactiv, gustativ, interoceptiv, tactil,
proprioceptiv și vestibular. Integrarea senzorială se concentrează în primul rând pe ultimele trei simțuri menționate.
 Sistemul proprioceptiv
Sistemul proprioceptiv se referă la receptorii din acele componente ale mușchilor, articulațiilor, tendoanelor care preiau stimulii și  oferă
persoanei o conștientizare complexă a poziției corpului. Când propriocepția funcționează eficient, poziția corpului unui individ este
ajustată în mod automat în diferitele situații de viață.
Spre exemplu, sistemul proprioceptiv este responsabil de procesul prin care îi sunt furnizate corpului semnalele necesare ce ne vor permite
să menținem o postură corectă și adecvată pe scaun ori să coborâm treptele. De asemenea, ne permite să manipulăm obiecte folosind
mișcări motorii fine, cum ar fi scrisul cu diverse instrumente, folosirea tacâmurilor la masă,   închiderea fermoarului etc.

Indicatori des întâlniți ce ne duc cu gândul la o disfuncție în zona propriocepției  sunt următorii:
 Neîndemânarea
 Lipsa conștientizării poziției corpului în spațiu
 Postură neobișnuită a corpului
 Coordonare bilaterală și bimanuală slab dezvoltate
 Tendința de a cădea
 Dificultăți în manipularea obiectelor mici
 Dificultatea de a realiza activități motorii noi
O altă dimensiune a propriocepției este praxisul sau planificarea motorie. Aceasta este capacitatea de a planifica și executa diferite
sarcini motorii. Pentru ca acest sistem să funcționeze corect, trebuie să se bazeze pe obținerea de informații exacte de la sistemele
senzoriale și apoi pe organizarea și interpretarea acestor informații în mod eficient.
 Sistemul tactil
Sistemul tactil include nervii de sub piele care trimit informații către creier. Aceste informații includ atingere ușoară, durerea, temperatura
și presiuna. Ele joacă un rol important în perceperea mediului și modulează reacțiile de protecție care asigură supraviețuirea.
Indicatori des întâlniți ce ne duc cu gândul la o disfuncție în zona tactilă  sunt următorii:
 Prezintă disconfort când este atins
 Prezintă disconfort când atinge anumite texturi
 Refuză să mănânce anumite alimente
 Refuză să poarte anumite tipuri de îmbrăcăminte, ori protestează când acestea nu stau cum „ar trebui”
 Tinde să folosească vărfurile degetelor pentru a a manipula obiectele
 Merge pe vârfurile picioarelor în anumite situații
 Nu-i place să-și murdărească mâinile sau hainele
 În același timp, o disfuncție tactilă poate prezenta și un copil care, din contră, petrece foarte mult timp în contact cu diverse texturi, îi place
să se murdărească, ori nu observă acest lucru, caută în permanență ca o mare parte a corpului său să fie în contact cu ceva din mediu, îi
place să fie atins etc.
Un sistem tactil disfuncțional poate duce la o percepție greșită a atingerii și/sau a durerii și poate duce la izolare auto-impusă,
iritabilitate generală, distractibilitate și hiperactivitate.
 Sistemul vestibular
Receptorii sistemului vestibular se regăsesc în urechea internă. Aceștia sunt responsabili de echilibrul și conștientizarea noastră
spațială. Sunt activați de diferite tipuri de mișcare precum mersul, alergatul, săritul, legănatul, învârtitul etc. fiind sensibili la mișcările și
schimbările de poziție a capului. Un sistem vestibular bine integrat asigură echilibrul atunci când realizăm diverse activități.
Indicatori des întâlniți ce ne duc cu gândul la o disfuncție în zona vestibulară  sunt următorii:
 Evită echipamentele de la locul de joacă
 Îi este teamă de a nu cădea, chiar și atunci când nu există acest risc
 Îi este teamă de a nu pierde contactul cu podeaua
 Evită mișcările rapide
 Își pierde ușor echilibrul
 Îi este frică să urce sau să coboare scări, fie să meargă pe un teren accidentat
Toți acești indicatori se plasează în cadrul hiperreactivității vestibulare, un copil cu o disfuncție subreactivă sau în căutare vestibulară
putând să prezinte următoarele:

 Se află într-o continuă mișcare, pare că nu poate sta liniștit

 Adoră echipamentele din parcuri
 Este un căutător de senzații tari
 Îi plac mișcările rapide sau bruște
 Se poate învârti și legăna ore în șir fără să simtă disconfort
 

Beneficiile Terapiei de Integrare Senzorială

 Sporirea capacității de atenție, concentrare, învățare
 Îmbunătățirea comportamentelor de relaționare socială
 Dezvoltarea abilităților academice
 Dezvoltarea limbajului
 Îmbunătățirea planificării motorii
 Contribuie la scăderea autostimulărilor și stereotipiilor
 Facilitează autoreglarea emoțională
 Atingerea autonomiei
 Ancorarea adecvată în mediu
 

Ce presupune evaluarea?
Posibilele disfuncții senzoriale vor fi identificate prin două proceduri distincte care au ca scop crearea profilului senzorial al copilului,
anume:

 Evaluare directă a copilului

Acesta se referă la interacțiunea directă care se va realiza între terapeutul ocupațional și copil în cadrul cabinetului senzorial. Copilul va fi
implicat în activități specifice, ce țintesc fiecare arie în parte și va fi atent observat considerând mai multe criterii. Pentru aceste activități
vor fi utilizate inclusiv echipamente speciale cu care este dotat cabinetul, rolul lor fiind acela de a crea contextul necesar pentru apariția
comportamentului vizat. Este important de menționat faptul că evaluarea se va realiza în acord cu nevoile copilului, nu va fi expus forțat la
nimic din ceea ce îi produce disconfort, urmărindu-se în permanență feedback-ul verbal, emoțional și comportamental al acestuia.

 Relatările părinților
Însoțitorul copilului, adesea unul dintre părinți, va parcurge un chestionar realizat din afirmații ce vizează diferite comportamente ale
copilului în diverse contexte de viață. Pentru ca acest proces să se realizez cât mai eficient și să asigure acuratețea răspunsurilor, el nu va fi
singur când îl completează, ci va fi asistat de un terapeut care va adresa anumite întrebări de clarificare acolo unde este cazul.

Ce se întâmplă după evaluare?

 Va fi oferit un scurt feedback în legătură aspectele observate pe parcursul evaluarii
 Va fi redactat în termen de o săptămână un raport care va cuprinde următoarele:
1. Profilul senzorial al copilului pe cele trei sisteme de bază (tactil, proprioceptiv și vestibular)
2. Plan de intervenție (dieta senzorială) pentru acasă, fiind detaliate activități specifice pentru stimularea fiecărei arii problematice
identificate
3. Plan de intervenție în cadrul terapiei
4. Recomandări de echipamente minimum necesare pentru intervenția de acasă
Evaluarea senzorială durează 50-70 minute iar costul evaluării este de 260 lei.