PARANOIA

Ichimescu Gabriela Florentina Anul III AMG O

PARANOIA
PARANO IA

DEFINITIE: Paranoia este o psihoza cronica endogena, caracterizata prin evolutia continua a unui delir sistematizat, durabil, impenetrabil la critica. Delirul cronic se dezvolta pe fondul conservarii complete a gandirii si a vointei; nu se intalnesc halucinatii. Debutul bolii se face dupa varsta de 30 ani, cel mai des dupa 50, fiind precipitat de o psihotrauma. Temele delirante dezvoltate de paranoici au continut de: persecutie, gelozie, inventive, marire, filiatie, delir pasional, erotomanic, ipohondriac. In afara delirului sistematizat, subiectul se poate comporta normal. Multi paranoici pot avea o buna incadrare in societate. Frecvent, paranoicul poate transmite partenerului un delir Indus (folie deux) Paranoicii sunt foarte revendicativi, traiesc permanent cu convingerea ca sunt inselati, incorrect judecati. Characteristic este binomul: persecutiemegalomanie.

12

In delirul de filiatie se sistematizeaza idei de revendicare pe baza convingerii asupra unei ascedente superioare (regale, imperiale) fata de conditia socio-culturala a bolnavului. In delirul erotomaniac se constata convingerea ferma a subiectului ca este iubit de o persoana cu un statut social superior , care doreste casatoria cu el. De obicei este vorba de o femeie in varsta, nemaritata, care brusc are revelatia dragostei ce i-o poarta un partener distins, cunoscut din ziare, de la televizor, pe care il va bombarda cu telefoane, scrisori. Orice nereusita va fi interpretata drept proba de incercare din partea partenerului. Din faza de speranta se trece in cea de dezamagire si ura, persoana iubita transformandu-se in dusman, persecutor. Dupa cateva luni de desfasurare a sistemului delirant, subiectul inselat poate savarsi actiuni de razbunare, chiar crime. Delirul sistematizat de gelozie consta in convingerea patologica a subiectului ca este inselat de partener. O cirumstanta agravanta este consumul de alcool (polinevrita etanolica determina si impotenta). Bolnavul se simte ridiculizat, batjocorit, examineaza lenjeria partenerului, ii urmareste gesturile. Se cristalizeaza un bloc ideativ-afectiv durabil, impenetrabil la critica. Exista riscul de homocid: barbatul omoara partenera, femeia pe rivala, iar homosexualul pe rival. Exista, de asemenea, riscul suicidar in desfasurarea delirului de persecutie sau de culpabilitate sexuala (delirul masturbantilor).
PARANO IA

12

Tratamentul In cazul paranoiei, chiar in conditiile internarii, rezultatele tratamentului sunt

PARANO IA

modeste. Pacientul fiind lipsit de critica boolii, se considera prizonier si nu bolnav. De multe ori refuza alimentele sau medicatia, afirmand ca sunt otravite (in pofida oricarei dovezi sau argument logic). Se indica o cura sustinuta de luni (ani), cu neuroleptice la care se asociaza psihoterapie si ergoterapie. Nu se recomanda antrenarea pacientilor in activitati competitive, agresive, ce implica contact fizic (fotbal, baschet, box). Se recomanda activitati solitare, artistice (desen, fotografie, dactilografie). Ulterior se trece la activitati intelectuale ce permit contactul social (joc de sah, bridge, scrabble). Asistenta trebuie sa supravegheze sis a recompenseze prin lauda obiectivele atinse cu succes, contribuind la castigarea increderii in sine si a pacientului. Pacientul nu trebuie contrariat, dar nici aprobat in convingerile delirante persecutorii. Psihicul bolnavului trebuie orientat, focalizat pe datele reale (aici si acum). CLASIFICARE: Temele delirante cele mai frecvent intalnite la paranoici sunt:

Delir de tip persecutat/persecutor (paranoicul putant evolua din postura de persecutat imaginar- in cea de persecutor -real)

Delir de gelozie (partenerul il insala) Delir erotoman / pasional ( o anumita persoana este clar indragostita de el)

12


PARANO IA

Delir de interpretare (interpretarea eronata a faptelor) Delir de marire / grandoare (se crede organizator, conducator, inventator, reformator social politic sau religios, are convingerea ca poseda un mare talent in domeniul sau de activitate, ca are relatii speciale cu persoane suspuse, la randul sau fiind o persoana marcanta, geniala, descoperitor de solutii in toate problemele)

Delirul de revendicare Delir somatic / ipohondru (crede ca are un defect fizic sau o boala remarcata de cei din jur)

Delir nespecific -delir fara o tema constanta

I.

CULEGEREA DE DATE

este prima etapa a procesului de ingrijire si consta in colectarea, validarea si organizarea datelor colectarea datelor incepe cu primul contact al pacientului cu un serviciu de sanatate si se continua pe toata perioada furnizarii ingrijirilor de sanatate scopul: stabilirea unui profil de sanatate al pacientului, profil care va sta la baza planului de nursing individualizat. Tipuri de informatii culese

12

Informatiile culese sunt:

PARANO IA

date obiective - observate de asistenta despre pacient date subiective - expuse de pacient

date continand informatii trecute date continand informatii actuale

date legate de viata pacientului, de obiceiurile sale, de anturajul sau de mediul inconjurator. Metode de culegere a datelor: Interviul Observatia Consultarea surselor secundare (familia si anturajul pacientului, membrii echipei de sanatate, dosarul medical > actual-anterior)

Etiopatogenie: Cauza bolii nu este cunoscuta, dar se crede ca exista trei grupe de factori implicati: 1. Trasaturile de personalitate anterioare aparitiei bolii 2. Factorii structurali (cerebrali sau extracerebrali), care sunt determinati genetici si influentati de factorii de mediu social si familial 3. Factorii psihogeni, situationali si biografici, care in final determina tema delirului, fiind considerati cei mai importanti

12

MANIFESTARI DE DEPENDENTA Tulburari de perceptie Tulburari de gandire Tulburari ale dispozitiei Tulburari afective Tulburari de vointa Tulburari de activitate Tulburari de comunicare Tulburari de comportament instinctual Diminuarea instinctului de conservare (tentative de autoagresiune, suicid)

PARANO IA

Investigatii clinice si paraclinice :

Examen fizic, se va observa: Nivelul de constienta Comportamentul si infatisarea Afectivitatea: observarea pacientului daca este trist, anxios, agresiv

Interviu clinic (anamneza): istoric medical anterior, curent, familial

12

 Examinari paraclinice: Radiologie: radiografie craniana, arteriografie, tomografie computerizata, mielografie

PARANO IA

Electroencefalograma

Examen genetic: Examene citogenetice (cariotipul, testul Barr) Examinari morfologice (dermatoglifele palmare) Examinari de laborator: Sange (V.S.H., glicemie, uree, acid uric, creatinina, cholesterol, V.D.R.L., probe de disproteinemie) Urina sumar L.C.R Examen psihologic: Teste de personalitate Teste de investigare a atentiei, memoriei

II.ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR

12

analiza datelor: clasificarea datelor in date de independenta si dependenta; recunoasterea problemelor si a prioritatilor interpretarea datelor: a explica originea sau cauza problemei de dependenta; a defini sursa de dificultate identificarea problemelor de dependenta: sunt identificate pe baza manifestarilor clinice semne si simptome- reactiile si comportamentul acestuia (alterarea, diminuarea, dificultatea, deficit, refuz, incapacitate)

PARANO IA

enuntul diagnosticului de nursing: P+E+S ( problema+etiologia+semne)

PROBLEME DE DEPENDENTA

Alterarea nutritiei:deficit (actual sau potential) sau exces (actual sau potential)

Diminuarea interesului fata de efectuarea activitatilor cotidiene Alterarea respiratiei: dispnee din cauza anxietatii sau tulburarilor nevrotice Potential de alterare a integritatii fizice (suicid, autotraumatizare) Alterarea comunicarii: prezenta ideilor delirante Alterarea somnului: insomnia, nevoie redusa de somn Deficit de autoingrijire Anxietate

Risc de accidente

III. PLANIFICAREA INGRIJIRILOR

12

STABILIREA OBIECTIVELOR Vizeaza: Linistirea pacientului Diminuarea manifestarilor comportamentale Asigurarea unui aport alimentar in functie de necesitati Asigurarea unui somn corespunzator din punct de vedere cantitativ si calitativ Prevenirea accidentarii Prevenirea complicatiilor imobilizarii voluntare Redobandirea interesului pentru desfasurarea unor activitati Reluarea relatiilor interpersonale ALEGEREA INTERVENTIILOR ( cu rol propriu si delegat) Asigurarea microclimatului corespunzator; camera linistita, lipsita de excitanti, temperatura optima, posibilitati de a asigura semiobscuritatea Supravegherea atenta a pacientului pentru a observa aparitia unor modificari de comportament sau modificari fiziologice

PARANO IA

Utilizarea comunicarii terapeutice: Mesajul verbal sa fie clar

Pacientul

sa fie ascultat atent, sa fie lasat sa-si exprime

sentimentele, sa spuna ce-l preocupa Daca nu vrea sa vorbeasca, i se va oferi alt moment

12

Asigurarea alimentatiei: In functie de necesitati si preferintele pacientului In caz de agitatie psihomotorie, se va recurge la alimentatie prin sonda In caz de refuz alimentar, se utilizeaza alimentatia parenterala Se vor corecta carentele vitaminice

PARANO IA

Supravegherea somnului in vederea asigurarii perioadelor de repaus reconfortant Asigurarea ingrijirilor igienice In caz de agitatie psihomotorie: Se imobilizeaza pacientul Se monteaza aparatori sau plase pe lateralele patului Hidratarea pacientului tinand cont de pierderile de lichide prin transpiratie, tahipnee

Stimularea pacientului in efectuarea unor activitati: Se va incepe cu activitati individuale, apoi, treptat, se va trece la activitati in grup Pacientul va fi recompensat prin laude

Prevenirea izolarii prin stimularea relatiilor interpersonale Sa se intervina atunci cand pacientul are senzatia ca nu este acceptat de ceilalti pacienti

12

 In caz de agresivitate, cand pacientul devine periculos pentru el si pentru ceilalti pacienti, se indentifica cauza care a determinat schimbarea comportamentului, se linisteste pacientul, se izoleaza temporal (daca situatia devine amenintatoare)

PARANO IA

Urmarirea functiilor vitale si vegetative: Puls, TA, temperatura, respiratie, pierderile de lichide prin diureza, transpiratii, tahipnee, tranzitul intestinal (combaterea constipatiei)

Aplicarea masurilor de prevenire a complicatiilor imobilizarii voluntare (escare, hipotensiune ortostatica, constipatie, tromboflebite etc.) Participarea la masurile terapeutice aplicate: soc electric, somnoterapie, psihoterapie

Administrarea tratamentului medicamentos (neuroleptice, antidepresive, tranchilizante)

Se va explica pacientului necesitatea tratamentului si cooperarii

Se va urmari daca pacientul ia tratamentul oral vizita pacientul

Incurajarea familiei pentru a se implica in suportul emotional de a

Pentru educatie pentru sanatate, va realiza:

Informarea

familiei privind modul de producere a bolii, factorii

agravanti si favorizanti
Instruirea

pacientului privind tratamentul medical si instruirea membrilor familiei

Informarea

IV. APLICAREA INTERVENTIILOR

12

In

functie

de obiectivele

urmarite

se aplica interventiile

corespunzatoare

se noteaza tehnicile efectuate se informeaza medicul asupra eventualelor reactii sau modificari ale starii generale

PARANO IA

necesita implicarea bolnavului, a echipei de ingrijire, a familiei V. EVALUAREA INGRIJIRILOR se evalueaza fiecare obiectiv de ingrijire stabilit (specific si individualizat) se inregistreaza observatia : a fost atins scopul, in ce masura, de cate ori/zi, durata)

la nevoie se reorienteaza procesul de ingrijire, se reface planul de ingrijire (refolmuland obiectivele si interventiile) si se continua evaluarea in functie de toate problemele particulare si conform prescriptiilor medicale

se mentioneaza gradul de eficienta a interventiilor autonome ale asistentei medicale

12