1.

Scopul examinării stării psihice

• Diagnostic
• Plan terapeutic
• Gestionarea cazului pe termen mediu şi lung
2. Istoricul psihiatric
• Identificarea pacientului
• Motivele solicitării
• Istoricul tulburării prezente
• Alte tulburări psihice din trecut
• Boli somatice
• Antecedente HC
• Istoricul dezvoltării personale
3. Identificarea pacientului
• Vârstă şi sex
• Rasă, etnie
• Religie, familie, ocupaţie
• Studii
• Stagiu militar
4. Motivele solicitării (examinare sau internare)
• Se notează cuvintele pacientului
• Date de la familie
• Date de la prieteni, poliţie, vecini etc.
5. Istoricul tulburării prezente
• Descrierea simptomelor şi cronologia acestora
• Durată, debut, intensitate, periodicitate, factori declanşatori
• Factori agravanţi sau protectivi
• Intervenţii terapeutice anterioare
Alte tulburări psihice din trecut
• Debutul simptomelor
• Evoluţia pâna la episodul actual
• Descrierea simptomelor în detaliu
• Tratament anterior
Boli somatice
• Internări, intervenţii chirurgicale etc.
• O afecţiune somatică poate precipita o decompensare psihiatrică
• Existenţa bolilor somatice influenţează deciziile terapeutice
• Interacţiuni medicamentoase
Antecedente HC
• Componenta genetică familială
• Conceptul de “spectrum disorders”
• Suportul familial
• Vulnerabilitatea familială
• Factori de stres în familie
• Răspunsul terapeutic la alţi membri din familie
Istoricul dezvoltării personale
• Evenimentele cu importanţă majoră
• Se vor sublinia cele cu implicaţii etiologice
• Funcţionarea longitudinală
• Prieteni, educaţie, schimbări ale performanţelor şcolare
• Relaţii romantice, profesionale, condamnări, petrecerea timpului liber
• Sarcină, naşteri, complicaţii
• Consum de droguri
 • Dezvoltarea din copilărie
• Experienţe sexuale, eventuale abuzuri
• Maturarea sexuală, pubertatea
• Scopuri, obiective, carieră profesională

6. Organizarea examenului psihiatric:

• Aspectul exterior, comportament, relaţionarea cu examinatorul
• Ţinuta vestimentară
• Machiaj
• Igiena corporală
• Cooperant, ostil, seductiv, indiferent
• Mişcări anormale
• Examen somatic
7. Clasificarea clasica (Kraepelin)
Tulburari la limita cu normalitatea
• Nevrozele
• Neurastenia
• Nevroza obsesivo-fobica
• Isteria
• Nevrozele mixte (motorii)
• Psihopatiile (tulb de personalitate)
• Schizoida
• Epileptoida
• Paranoic
• Impulsiv
• Anankast
• Histrionic
• Oligofrenia gr. I

Tulburari psihice majore

• Oligofreniile gr. II si III
• Psihozele
– Endogene
• Schizofrenia, PMD, paranoia, parafrenia
– Exogene
• Factori fizici, chimici, infectiosi, carentiali etc.
– Endo-exogene
• Postpartum, b. endocrine, epilepsie etc.
• Dementele
– Alzheimer, b. Pick, PGP

8. Funcţiile psihice – clasificare

 Cognitive: Limbajul: Volum, rată, spontaneitate, sintaxă, vocabular;
Disartrie, afazie
 Afective
 Voliţionale şi efectorii
 Conştiinţa
 Personalitatea
 Intelectul
9. Gândirea - tulburări de formă şi ritm
a. Legătura între idei (nu analizăm ideile)
b. Ideile trebuie să fie articulate într-o înşiruire logică, urmărind un scop
Nu există o modificare de gândire patognomonică ptr o anumită tulburare
10. Conţinutul gândirii – ideile
Examinăm ideile pacientului
Delir, influenţă, obsesii
Delir – credinţe false, fixe, fără a fi ancorate în contextul cultural sau religios
Ideile de influenţă – aparate, persoanele neutre sau alte tipuri de intervenţii
exterioare (mesaje ascunse, cu semnificaţie aparte)
Obsesiile: nedorite, intrusive; pacientul recunoaste caracterul lor patologic.
Continutul este neplacut, uneori perceput ca fiind periculos.
Preocuparile (idei dominante): ex. preocupari legate de sanatate, bani,
datorii, nedreptate.
Ideatia suicidara: adresati intrebari simple, directe.
11. Delirul (ideile delirante)
 Convingeri false, in neconformitate cu realitatea
 Ferma convingere a pacientului
 Impenetrabila la contraargument
 Fond de constiinta clara
12. Clasificarea ideilor delirante
MICROMANICE

Persecutie
Influenta
Referinta
Otravire
Negatie (sdr. Cotard)
Gelozie
MACROMANICE
 Grandoare
Inventie
Erotomanic
Filiatie
Mistice

13. Tulburari cantitative ale percepției

Hiperestezia
Hipoestezia
Anestezia
14. Tulburari calitative ale percepției
Iluziile
Halucinatiile
Agnoziile
15. Iluziile
Stimul real, perceput deformat
Normal / Anormal
Clasificare
Extero-, intero-, proprioceptive
Frecvente in delirium
Cenestezia
16. Halucinatiile
Perceptii in absenta unui stimul
Clasificare:
Exteroceptive
Auditive Tactile
 Vizuale Olfactive si gustative

Interoceptive
Proprioceptive
17. Agnoziile
Agnozia reprezintă incapacitatea de a recunoaște un obiect cu ajutorul unuia
sau mai multor simțuri.

Agnozia traduce o tulburare – fie un deficit, fie o pierdere a identificării

perceptive (vizuale, auditive, tactile, gustative), toate acestea în absența unei
patologii la nivel vizual (absența cecității), auditiv (absența surdității) sau
cutanat (anestezie).
18. Hipoprosexia
Diminuarea globala a atentiei, dar mai ales a componentei sale voluntare. H.
se intilneste in majoritatea bolilor psihice care sint insotite de o stare de
inhibitie psihomotorie sau de modificari ale starii de constiinta, precum si in
oligofrenia de intensitate medie sau grava. H. mai poate apare si la persoane
normale in starile de surmenaj sau epuizare, fiind complet rersibila in aceste
cazuri.
19. Hiperprosexia
Exagerarea atentiei caracterizata prin hipergilenta (observa tot ceea ce este
nou in ambianta) si hipotenacitate (scade capacitatea de a se concentra timp
mai indelungat asupra unei teme, actiuni). II. se intilneste in sin-droamele
maniacale, unde bolnai se simt de-a dreptul invadati de tot ce este in jurul
lor, nu mai pot selecta stimulii si nici dirija nuantat raspunsurile, reactionind
fara alegere. in delirele paranoide, H. imbraca o forma polarizanta,
particulara vehiculata de conngerea omniprezentei presupusilor dusmani
 care il urmaresc, il spioneaza etc; paranoidul este astfel foarte atent la toate
detaliile din preajma sa care capata o alta semnificatie, decit pentru omul
normal.
20. Evaluare clinica a prosexiei
Numararea inversa de la 100 din 7 in 7
Recitarea alfabetului in sens invers
Pronuntarea literelor unui cuvant invers (de ex S_C_A_U_N –
N_U_A_C_S)
21. Hipomnezia
depresii, nevroze, schizofrenii, demente, oligofrenii
22. Hipermnezia
paranoia, alte deliruri, epilepsie
23. Amnezia
 Anterograda
 Retrograda
 Antero-retrograda
 Lacunara
 Tematica

EVALUAREA CLINICA A MEMORIEI

Memoria imediata – nr de telefon sau o serie de 6 numere
Memoria recenta – 3 obiecte pe care le repeta dupa 5 – 10 min
Memoria indepartata – descrierea unui eveniment din urma cu 2 ani sau mai
mult

Calcul matematic si abstractizare

 • (+) (-) (x) (:)
• Se pot folosi ex cu manipularea banilor
• Abstractizarea = abilitatea de a intelege si diferentia intre concepte generale
si exemple specifice
• Asemanarea intre banana si piersica
• Interpretarea unui proverb
• Achizitionata de obicei dupa 12 ani

24. Dispozitia – definiție și exemplificare clinică

eutimie, hipertimie, hipotimie, disforie
25. Sentimentele – definiție și exemple
normale: matern, patriotic, religios
anormale: tocite, autostima scazuta sau crescuta, grandoare
26. Emotii, pasiuni, anxietate – definiții, exemple
Emotii: trairi episodice, intense, legate de diferite situatii, pot fi pozitive sau
negative.
27. Constiinta – aspect cantitative

Nivelul de alerta
 Somnolenta
Obnubilare
Stupor
Coma

Orientarea

Timp
Spatiu
Propria persoana

Constiinta bolii

Nu masoara severitatea tulburarii (ex cenestezia)

28. Pacientul psihotic
 Pacientul este frecvent speriat
 Intrebari scurte, la obiect
 Descrierea halucinatiilor
 Descrierea delirului
 Orientare temporo-spatiala
 Constiinta bolii
29. Pacientul depresiv cu potential suicidar
 Rar vorbesc spontan
 Simptome psihotice, deteriorare psihocognitiva
 Intrebari directe despre suicid
 Intentie
 Plan
 Motiv
 Consecintele actului
30. Pacientul agitat, potential violent
31. Problematica tulburării afective bipolare
 Dezechilibre afective profunde
 Rata mare a suicidului
 Abuz de substanţe
 Inactivitate profesională
 Costuri economice semnificative
32. Definire şi diagnostic – tulburarea afectivă bipolară tip 1
Tulburarea afectivă bipolară cuprinde în realitate un grup heterogen de
tulburări caracterizate prin modificări ciclice ale dispoziţiei, cogniţiei şi
comportamentului.
EPISOADE
MANIACALE
sau
EPISOADE
MIXTE
33. Definire şi diagnostic - tulburarea afectivă bipolară tip 2
Tulburarea afectivă bipolară cuprinde în realitate un grup heterogen de
tulburări caracterizate prin modificări ciclice ale dispoziţiei, cogniţiei şi
comportamentului.
EPISOADE HIPO-MANIACALE
Sau
EPISOADE DEPRESIVE

34. Depresia majoră - criterii diagnostice

 dispoziţie depresivă sau pierderea interesului şi a plăcerii
  cel puţin 2 săptămâni
 cel puţin 5 simptome depresive
 afectare subiectivă şi funcţională
 nu este cauzat de consum de substanţe sau o afecţiune somatică
35. Mania - criterii diagnostice
 dispoziţie euforică, expansivă sau iritabilă
 cel puţin 7 zile
 cel puţin 3 simptome maniacale
 episodul se asociază cu oricare dintre următoarele:
 afectare funcţională marcată
 spitalizare
 simptome psihotice
 nu este cauzat de consumul de substanţe sau o boală somatică
36. Episodul hipomaniacal - criterii diagnostice
 Aceleaşi criterii ca la episodul maniacal, cu excepţia:
 durata episodului poate fi de 4 zile
 nu se asociază cu afectare funcţională marcată, spitalizare, simptome
psihotice
37. Episodul mixt - criterii diagnostice
 episodul îndeplineşte simultan criteriile pentru manie şi depresie
 durează cel puţin 7 zile
38. Simptomele depresive
 dispoziţie depresivă
 pierderea interesului şi a plăcerii
 scădere / creştere ponderală semnificativă
  insomnie / hipersomnie
 agitaţie / inhibiţie psihomotorie
 oboseală / pierderea energiei
 sentimente de inutilitate sau vinovăţie excesivă
 dificultăţi de concentrare
 idei suicidare
39. Semne vegetative în depresie
 pierderea libidoului
 tulburări menstruale
 treziri matinale
 variaţia diurnă a dispoziţiei (dimineaţa)
 constipaţie
 uscăciunea gurii
 cefalee
40. Simptomele maniacale
 autostimă crescută/grandoare
 scăderea nevoii de somn
 logoree
 distractibilitate
 productivitate crescută
 agitaţie psihomotorie
 implicarea excesivă în activităţi riscante
41. Care sunt simptomele psihotice?HALUCINAŢII ŞI / SAU
IDEIDELIRANTE

42. Aspecte clinice particulare în depresie

Trăsături melancolice

• dispoziţia = “durere morală”

• depresia este mai intensă dimineaţa

• treziri matinale

• inhibiţie până la stupor sau agitaţie

• pierdere în greutate semnificativă

• culpabilizare excesivă sau inadecvată

• cronicizarea (min. 2 ani)

• formele rezistente

• pattern sezonier

• debut post-partum

• pseudodemenţa

• dubla depresie

43. Comorbidităţi somatice și psihiatrice

Somatice: obezitatea - 21% - 32%

• hipertensiune - ~35%

• hiperlipidemia - ~23%

• diabet - 11% - 17%

• afecţiuni musculoscheletale - ~15%

• BPOC – ~11%

Psihiatrice: abuz de alcool şi alte droguri

• tulburări de personalitate

• tulburări anxioase

• tulburarea de stres posttraumatic

Comorbiditati psihiatrice factor predictor pentru: funcţionare ocupaţională modestă

simptome mai grave şi cicluri rapide

risc suicidar crescut

44.Suicidul - factori predictor

• vârsta tânără la debut

• TAB 2

• mania indusă de antidepresive

• tentative suicidare în antecedentele personale

• suicid în antecedentele familiale

• fumatul

• obezitatea

• formele severe (în special depresive)

• alcoolism / droguri

45.Diagnosticul diferenţial în tulburările affective

• Condiţii medicale generale- psihoza mixedematoasă, sdr. pălărierului nebun

• Tulburări induse de substanţe- cocaină, amfetamină, steroizi, propranolol

• Schizofrenia

• Doliul

Tulburări de personalitate

• Tulburarea schizoafectivă

• Tulburarea de adaptare cu depresie

• Tulburările primare ale somnului

• Alte tulburări psihice

 – anorexia şi bulimia nervosa

– tulburările somatoforme

tulburările anxioase

46. Asistenţa terapeutică în tulburările affective

Obiective tratament:

 reducerea severităţii şi a frecvenţei episoadelor

 restaurarea funcţionării şi a QoL

 reducerea riscului suicidar

 creşterea capacităţii pacienţilor de a-şi controla tulburarea şi propria viaţă

Farmacoterapie+Psihoterapie- De cele mai multe ori tratamentul se face toată viaţa, chiar dacă
simptomele au dispărut !

Tratamentul maniei : Stabilizatori ai dispoziţiei+Neuroleptice

Tratamentul depresiei: Stabilizatori ai dispozitiei+ Antidepresive

Tratamentul interepisodic: Stabilizatori ai dispozitiei + Psihoterapie

• Efecte secundare

– importante având în vedere polipragmazia

– creştere ponderală (aproape toţi stabilizatorii şi neurolepticele)

– diabet (neuroleptice)

– simptome extrapiramidale (neuroleptice)

– dermatologice (carbamazepina, lamotrigina)

– disfuncţii sexuale (SSRIs, neuroleptice)

– interacţiuni medicamentoase (carbamazepina, lamotrigina)

• Complianţa (aderența la tratament)

 - medicamentele asociate cu o recădere rapidă după discontinuare (de ex. Litiul) sunt de evitat la
pacienţii cu istoric de non-complianţă

Prima linie în tratamentul maniei acute:

 Carbamazepina şi valproatul – forme mixte sau severe

 Antipsihotice clasice sau atipice – forme cu simptome psihotice
 Litiul – în toate formele (de referinţă)

Tratamentul depresiei bipolare:

• Litiu sau lamotrigină

• + antipsihotice (forme cu simptome psihotice)

• + antidepresive (forme severe)

Antidepresivele sunt contestate în depresia bipolară

Ghidurile actuale susţin:

• numai în cazuri severe sau rezistente

• monoterapia cu antidepresive trebuie evitată

• se preferă SSRIs sau alţi agenţi noi (ex. bupropion, venlafaxine, nefazodone)

• trebuie iniţiate la doza eficace minimă, menţinute cât mai puţin timp

Psihoterapie:

Obiectivul principal – reducerea afectării funcţionale

Obiectivele secundare:

– suport emoţional / familial

– educaţia pacientului

– ajută pacientul să se adapteze la o tulburare cronică

– învaţă pacientul să recunoască simptomele prodromale

 – creşte capacitatea de adaptare a pacientului la consecinţele psihosociale cauzate de
tulburare

47.Definirea schizofreniilor

 Schizofreniile sunt caracterizate prin distorsiuni fundamentale şi specifice ale gândirii, percepţiei
şi ale afectelor care sunt neadecvate sau tocite. Câmpul de conştiinţă clar şi capacitatea
intelectuală sunt de obicei menţinute, deşi unele deficite cognitive se pot instala în decursul
timpului. Tulburarea implică funcţiile de bază, care dau unei persoane sentimentul unicităţii,
identităţii şi autonomiei sale.

48. Prevalenţa schizofreniei în populaţia generală și rude

Populaţia Prevalenţa (%)

Populaţia generală 1,0

Rude biologice (în afara gemenilor) 8,0

Copil cu un părinte schizofren 12,0

Geamăn dizigot al unui schizofren 12,0

Copil cu ambii părinţi schizofreni 40,0

Geamăn monozigot al unui schizofren 47,0

49. Riscul suicidar în schizofrenie și factorii de risc suicidar

 mortalitatea - de 3 ori mai mare în comparaţie cu restul populaţiei

 Riscul cel mai mare - pacienţii cu vârsta sub 40 de ani şi cei aflaţi în primii ani de evoluţie.

 Riscul suicidar este foarte crescut în schizofrenie

 Aproximativ o treime dintre pacienţi prezintă o tentativă autolitică în antecedente, iar 10%
reuşesc suicidul

 Factorii de risc suicidar sunt:

 sexul masculin
  vârsta sub 30 de ani

 celibatar care locuieşte singur, fără ocupaţie

 evoluţie cu frecvente recăderi

 dispoziţie depresivă pe parcursul ultimului episod

 Toxicomanie

 externarea recentă din spital

 Datorită cronicizării şi profundei invalidări a pacientului, schizofrenia este considerată cea

mai severă şi invalidantă tulburare psihică, oriunde în lume (mania are un tablou clinic la
fel de sever, dar evoluţie episodică, iar demenţa debutează, de obicei, la o vârstă înaintată)

50. Tablou clinic general în schizofrenii

Afectarea unor procese psihice:

 Perceptie – halucinaţii

 Ideaţie şi ancorare în realitate – delir

 Judecata – eronată

 Procesele gândirii – pierderea asociaţiilor

 Afect – aplatizare, inversiune

 Comportament – catatonie, dezorganizare, manierisme, stereotipii, bizarerii

 Atenţie – lipsa concentrării

 Motivaţie – abulie, scăderea intenţionalităţii, lipsa planificării

Asociata cu:

 Afectarea funcţionalităţii sociale şi ocupaţionale până la deteriorare

Exemplu: învăţarea, autoîngrijirea, activitatea lucrativă, relaţii interpersonale, activităţi cotidiene

 Creşterea incidenţei bolilor somatice (comorbidităţi)

  Scăderea expectanţei de viaţă

 Suicidalitate în creştere

 Patologia indusă de terapia cu neuroleptice

Categorii simptomatice:

 Simptome pozitive – halucinaţii, delir

 Simptome negative – aplatizare afectivă, scăderea productivităţii gândirii şi a limbajului (alogie),

anhedonie, abulie

 Dezorganizarea – fluxul şi conţinutul gândirii, comportamentul şi atenţia

51. Forme clinice sau subtipuri de schizofrenii

Subtipurile de schizofrenie sunt definite de predominanţa unei categorii de simptome în momen-tul

examinării, deoarece acestea se pot modifica pe parcursul evoluţiei bolii.

 Schizofrenie paranoidă

 Schizofrenie dezorganizată (hebefrenică)

 Schizofrenie catatonică

 Schizofrenie nediferenţiată

 Schizofrenie reziduală

52. Schizofrenie dezorganizată (hebefrenică)

 discurs şi comportament dezorganizat,

 afecte tocite sau neadecvate,

 absenţa sindromului catatonic.

 Ideile delirante şi halucinaţiile, dacă sunt prezente, sunt fragmentare, spre deosebire de forma
paranoidă.
  Debutează în adolescenţă, cu dezvoltarea insidioasă a unei simptomatologii caracterizată prin
abulie, tocire afectivă, deteriorarea habitudinilor şi modificări comportamentale, afectare
cognitivă, delir şi halucinaţii.

 Dispoziţia este superficială şi inadecvată, adesea fiind însoţită de chicote şi zîmbete "auto-
satisfăcute", "auto-repliate", sau de maniere "alese", grimase, manierisme, poze, acuze
hipocondriace şi fraze repetate.

 Există o tendinţă de a rămâne solitar şi comportamentul pare lipsit de scop şi angajare.

 La examenul anamnestic şi istoricul bolii se întâlnesc mai frecvent date privind agregarea
familială şi funcţionarea premorbidă săracă.

53. Schizofrenie catatonică

domină cel puţin două simptome în tabloul clinic manifestat prin :

 imobilitate motorie de tip stuporos sau cataleptic,

 agitaţie extremă

 negativism

 mutism

 conduite motorii particulare (stereotipii, manierisme, grimase bizare)

 ecolalie, ecomimie, ecopraxie

 Schizofrenia catatonică debutează la vârsta cea mai tânără, are o evoluţie mai îndelungată şi
nivelul cel mai redus de funcţionare socială şi ocupaţională.

Simptome catatonice tranzitorii şi izolate pot apărea în contextul oricărui subtip de schizofrenie, dar
pentru un diagnostic de schizofrenie catatonică este necesar ca una sau mai multe din următoarele
trăsături comportamentale să domine tabloul clinic:

 Stupor (marcată descreştere în reactivitatea la ambianţă şi reducerea mişcărilor şi a activităţii

spontane) şi mutism;

 Excitaţie (activitate motorie crescută, aparent fără scop, neinfluenţată de stimuli externi);

 Atitudini posturale (adoptarea şi menţinerea voluntară a unor poziţii inadecvate şi bizare);

  Negativism (o anumită rezistenţă, nemotivată, la toate instrucţiunile sau tentativele de a fi
mobilizat, sau mişcarea într-o direcţie opusă)

 Rigiditate (menţinerea unei posturi rigide în pofida eforturilor de a fi mobilizat)

 Flexibilitate ceroasă (menţinerea membrelor şi a corpului în poziţii impuse din exterior)

 Alte simptome, cum ar fi: automatismul la comandă (complianţa automată la instrucţiuni) şi

repetarea cuvintelor şi a frazelor.

54. Schizofrenia paranoida

Forma paranoidă a schizofrenieiei se caracterizează prin:

 preocupări şi convingeri delirante

 şi/sau halucinaţii auditive,

 comportamentul şi discursul dezorganizat, precum şi tocirea afectivă sunt mai puţin pregnante.

Debutul este mai tardiv, funcţionarea premorbidă mai bună şi prognosticul mai favorabil. Aceşti pacienţi
au şanse mai mari să se integreze socio-ocupaţional şi familial în comparaţie cu ceilalţi schizofreni.

 În ICD 10 se consideră că această formă reprezintă tipul cel mai comun de schizofrenie pe plan
mondial.

 Tabloul clinic este dominat de deliruri relativ stabile, de obicei paranoide, însoţite de obicei de
halucinaţii, în special de tip auditiv şi de alte tulburări de percepţie.

 Tulburările afectivităţii, voinţei şi vorbirii şi simptomele catatonice nu sunt proeminente.

Exemple de simptome paranoide din cele mai obişnuite sunt:

 idei delirante de persecuţie, referinţă, naştere ilustră, misiune specială, schimbare corporală sau
gelozie;

 halucinaţii auditive, care ameninţă pacientul sau îi dau comenzi, sau halucinaţii auditive fără
expresie verbală cum ar fi fluierături, pocnituri, ţiuituri, bâzâit sau râsete;

 halucinaţii olfactive sau gustative, ale senzaţiilor sexuale sau alte senzaţii corporale. Halucinaţiile
vizuale pot apărea, dar sunt rareori proeminente.

 Tulburarea de gândire poate fi evidentă în stările acute, dar în acest caz ea nu împiedică
descrierea clară a delirurilor şi halucinaţiilor tipice.
  Afectivitatea este de obicei mai puţin tocită decât în alte forme de schizofrenie, dar un grad
minor de incongruenţă este obişnuit, aşa cum sunt tulburările de dispoziţie ca iritabilitatea, furia
bruscă, groaza şi suspiciunea.

 Simptomele "negative" cum ar fi tocirea afectivităţii şi afectarea voinţei sunt adesea prezente dar
nu domină tabloul clinic.

55.Schizofrenia nediferentiata:

 Diagnosticul de schizofrenie nediferenţiată este posibil numai în cazurile care nu întrunesc

criteriile diagnostice pentru formele paranoidă, catatonică sau dezorganizată.

 Conform ICD 10 schizofrenia nediferenţiată include stările ce întrunesc criteriile diagnosticului

general pentru schizofrenie, dar nu sunt concordante cu nici una dintre formele de mai sus sau
manifestă trăsături comune mai multor tipuri, fără o clară predominanţă a unui set particular de
caracteristici diagnostice.

Această rubrică diagnostică trebuie să fie folosită numai pentru stări psihotice (deci schizofrenia reziduală
şi depresia post-schizofrenă sunt excluse), şi numai după ce s-a încercat clasificarea stării în una din cele
trei categorii precedente.

Acest subtip trebuie rezervat tulburărilor care:

 Îndeplinesc criteriile diagnostice pentru schizofrenie.

 Nu satisfac criteriile pentru subtipurile paranoid, hebefrenic sau catatonic.

 Nu satisfac criteriile pentru schizofrenia reziduală şi depresia post-schizofrenă.

56.Schizofrenia simpla:

 Rară

 dezvoltare insidioasă şi progresivă a unor bizarerii comportamentale, incapacitatea de a îndeplini

cerinţele societăţii şi diminuarea globală a performanţelor.

 Ideile delirante şi halucinaţiile nu sunt evidenţiabile şi tulburarea nu este atât de evident psihotică
precum în subtipurile hebefrenic, paranoid şi catatonic de schizofrenie.

57.Schizofrenia reziduala:
  Acest subtip diagnostic se referă la formele clinice care nu mai prezintă simptome psihotice
proeminente, dar care au întrunit în trecut criteriile diagnostice de schizofrenie şi prezintă în
continuare manifestări caracteristice bolii.

 Acestea sunt reprezentate de simptome negative sau cel puţin două dintre simptomele
principale ,dar atenuate (convingeri ciudate, experienţe perceptive neobişnuite) (conform DSM-
IV).

58.Tinte terapeutice in schizofrenie:

Interventie de urgenta(in faza acuta):

1. Controlul agitatiei si securizarea comportamentului

2. Scaderea productivitatii psihotice
3. Stabilirea unei relatii terapeutice, a functionalitatii si a retragerii in sine

Terapie pe termen mediu(in faza de stabilizare):

1. Stabilizarea simptomatologiei pozitive şi negative

2. Controlul asupra simptomato-logiei depresive
3. Stabilirea dozei terapeutice a medicaţiei instaurate
4. Măsuri de suport psiho-social
5. Menţinerea complianţei la tratament

Terapia pe termen lung(faza de stabilitate):

1. Prevenirea recăderilor
2. Reintegrarea socială, ocupa-ţională, în viaţa cotidiană
3. Optimizarea calitatii vietii

59.Debutul schizofreniei:

Abrupt sau Insidios

– polimorfism clinic lipsit de specificitate –

 Bufeu delirant halucinator – delir polimorf, afect violent, stări confuziv-oniroide, depersonalizare,
derealizare, automatism mental, perplexitate anxioasă

 Stări distimice – alternanţe de aspect mixt excitomotor şi depresiv

  Scăderea interesului şi activităţii, indiferentism afectiv, comportament imprevizibil, mutism şi
izolare progresivă, fixare în preocupări abstracte

 Debut medico-legal, pseudonevrotic (obsesivo-fobică, hipocondriacă, conversivă)

Discordanţă ideo-afectivă

Faza Prodromala:

 Apariţia unui simptom caracteristic fazei acute, dar atenuat

 Simptome disforice nonpsihotice

 Comportament idiosincretic

Câteva zile Câteva săptămâniCâteva luni (debut)

60.Diagnosticul diferential in schizofrenii:

A.Tulburari Psihiatrice

 Tulburările afective de intensitate psihotică

 Tulburarea schizoafectivă

 Reacţiile psihotice de scurtă durată

 Tulburarea schizofreniformă

 Tulburarea delirantă

 Tulburarea delirantă indusă

 Tulburarea de panică

 Depersonalizarea

 Tulburarea obsesiv-compulsivă

 Tulburările de personalitate – schizotipală, schizoidă, paranoidă, borderline

 Tulburările de conduită din adolescenţă

 Autismul copilăriei

 Tulburarea factice
  Simularea

B.Afectiuni organice

 epilepsia de lob temporal, tumori

 traumatisme

 accidente vasculare cerebrale

 boli metabolice - porfiria acută intermitentă, boala Wilson

 boli endocrine

 carenţe vitaminice – B12, PP

 neuroinfecţii – neurosifilis, encefalita herpetică, SIDA

 boli autoimune – lupus eritematos sistemic

 intoxicaţii cu metale grele sau alte substanţe

C.Abuzul de droguri

 stimulante (amfetamine, cocaină etc.)

 halucinogene (PCP)

 Anticolinergice

 delirium tremens

 sevraj barbituric cu delirium

61. Boala Alzheimer-Factorii principali de risc:

 VÂRSTA

 Istoric familial (forma precoce)

 Sex feminin

 Factori de mediu

- Traumatisme cranio-cerebrale

- Niveluri crescute ale colesterolului

 - Stimulare intelectuală modestă (use it or lose it)

Ipoteza rezervei sinaptice

62.Tulburări cognitive asociate îmbătrânirii (normale?)

Tulburări de memorie asociate îmbătrânirii

DSM IV Declin cognitiv asociat îmbătrânirii

* “normal” ?

* stadiu presimptomatic al unei demenţe

Examenul psihiatric indică o afectare cognitivă medie

 Teste de memorie modificate (adaptate vârstei şi educaţiei)

 Performanţe cognitive generale în limite normale

 Desfăşurarea normală a activităţilor zilnice

 Fără semne clinice specifice demenţei

 Acuze subiective referitoare la scăderea memoriei şi atenţiei

Caz clinic (65 – 70 ani)

- Nu îşi aminteşte nume proprii

- Nu îşi găseşte cuvintele potrivite

- Nu îşi mai aminteşte unde a pus diferite obiecte

- Se concentrează cu dificultate

63.Sindromul demential-definitie si simptomatologie:

Demenţa este definită clasic ca o stare de regresie intelectuală globală, o deteriorare progresivă cu
evoluţie cronică”

“Stare patologică ireversibilă datorată unui proces organic cerebral”

 Tulburări de memorie şi atenţie

 Alte tulburări cognitive

 - afazia

- apraxie

- agnozie

- tulburări ale funcţionalităţii executive

 Apariţia unor modificări în funcţionalitatea socială şi ocupaţională, reprezentând un declin

evident de la nivelul anterior de funcţionalitate

+ Tulburări de comportament

+ Tulburări psihotice

+ Absenţa conştientizării fenomenelor patologice

64.Clasificarea dementelor

 Demenţa din boala Alzheimer

 Demenţa vasculară

 Demenţa din boala Parkinson

 Demenţa din boala Huntington

 Demenţa de lob fronto-temporal

 Demenţa cu “corpi Lewy”

 Demenţa post-traumatică

 Demenţa din infecţia cu HIV

 Demenţe datorate altor condiţii medicale generale

(endocrine, metabolice, imune etc.)

 Demenţa indusă de substanţe

(alcool, droguri, medicamente, toxine)

 Demenţe datorate unei etiologii multiple

65. Evidenţierea simptomelor clinice precoce ale deficitului cognitive

 Familia sau rudele observă modificări ale memoriei, personalităţii sau funcţionalităţii

 Semnul întoarcerii capului

 Dificultate în a-şi aminti date, ezitări de limbaj, anxietate

 Minimalizarea şi/sau raţionalizarea greşelilor

 “În afară de memorie, sănătatea sa este bună”

 Un istoric cu probleme de memorie pentru evenimentele recente, care nu afectează memoria

imediată sau de lungă durată

 Examinarea medicală si neurologică nu remarcă o patologie specifică

 Afectare medie la screening-ul neuropsihologic: MMSE 20-27

66. Investigaţii paraclinice în sindroamele demențiale

 Hemoleucograma

 Teste funcţionale tiroidiene

 Valorile sodiului, potasiului şi calciului

 Glucoza serică

 VSH

 Uree, creatinină, vitamina B12, ac. folic

 Funcţia hepatică

 Serologie sifilis, HIV

 Metale grele, droguri

 Computer tomografie

 RMN

 Puncţie lombară
  Evaluarea capacităţii cognitive

 Mini Mental State Examination (MMSE)

 Evaluarea capacităţii de autoîngrijire (activităţi zilnice) (ADLs)

 Evaluarea tulburărilor comportamentale

 Dementia Scale

67. Factori clinici care indică un declin rapid în demențe

 Afazia

 Concomitenţa unor boli vasculare

 Semne precoce extrapiramidale

 Vârsta înaintată

 Simptome psihotice precoce

 Sex masculin, necăsătoriţi

68.Agorafobia

• Frica de a părăsi locuinţa, magazine, locuri aglomerate, spaţii publice, tren, autobuz, avion

• Panică

• +/- Simptome depresive şi obsesionale

• Evitarea situaţiei

69.Fobia Sociala

• Frica de a fi observat de alte persoane – evitarea situaţiilor sociale

• Deprecierea propriei persoane, frica de critică

• Înroşirea feţei, tremor mâini, greţuri, senzaţia de micţiune imperioasă

• Simptomele progresează până la panică

– Antropofobia
 – Nevroză socială

70.Fobiile specific (izolate)

• Fobii - în situaţii restrânse

• Anumite animale, înălţimi, tunet, întuneric, zbor, spaţii închise, toalete publice, anumite
mâncăruri, dentist, sânge, răni

– Acrophobia

– Zoofobia

– Claustrofobia

– Aihmofobia etc.

71. Tulburarea de panică (anxietatea paroxistică episodică)

• Atacuri recurente de anxietate severă (panică)

• Nu sunt restrânse la situaţii particulare (impredictibile)

• Debut brutal:

– Palpitaţii

– Dureri precordiale

– Sufocare

– Ameţeli

– Depersonalizare, derealizare

– Senzaţie de moarte iminentă

– Pierderea controlului

– Leşin iminent

– Pierderea minţilor

72.Tulburarea anxioasa generalizata

• Anxietate generalizată şi persistentă ("free-floating")

 • Nervozitate, tremurături, tensiune musculară, transpiraţii, “cap gol”, palpitaţii, ameţeli, disconfort
epigastric

• Îngrijorare, presimţire legată de sine sau o rudă

73.Tulburarea obsesiv-compulsiva

• Trăsătura esenţială – gânduri/acte recurente obsesiv-compulsive

• Idei, imagini, impulsiuni

• Caracter neplăcut – intenţia de rezistenţă

• Actele compulsive sau ritualurile - comportamente stereotipe, repetitive

• Discernământ critic

• Anxietate

TOC cu gânduri sau ruminaţii predominant obsesive:

• Idei, imagini mintale, impulsiuni neplăcute

• Ambivalenţă caracteristică

• Legătură strânsă cu depresia

• Dg. diferenţial – debut schizofrenie

TOC cu acte predominant compulsive:

• Actele cele mai frecvente – legate de curăţenie (ex. spalat pe mâini)

• Verificări repetitive (a pericolului potenţial)

• Prevenirea pericolului – ritualul

• Ceremonial

74.Reactia acuta la stress

• Tulburare tranzitorie – 2-3 zile (de obicei ore)

• Fără altă patologie psihiatrică aparentă

• > 1 lună
 • Iniţial, uluire, perplexitate, îngustarea conştiinţei şi atenţiei, dezorientare

• Panică (tahicardie, transpiraţii etc.)

• Amnezie parţială sau completă

• Dacă simptomele > 1 lună, se reconsideră dg.

Sinonime: Reacţie de criză/Reacţie la stres/Şoc psihic/Reacţie de luptă

75.Tulburarea de stres posttraumatica

• Reacţie întârziată (amânată) la un stres

• Eveniment catastrofic, extrem de ameninţător (ptr. oricine)

• Trăsături tipice:

– Retrăirea repetitivă a evenimentului ("flashbacks")

– coşmaruri

– Detaşarea de alte persoane

– Anhedonia

– Evitarea activităţilor sau a situaţiilor care au legătură cu trauma

– Hipervigilenţă

• +/-

– Insomnie

– Anxietate/depresie

– Ideaţie suicidară

• Durează săptămâni/luni

• Reversibilă de obicei

76.Tulburarea de adaptare

• O schimbare semnificativă în viaţă

• Doliu, separare, migrare, refugiu, schimbarea şcolii, eşec, pensionare etc.

 • Vulnerabilitatea individuală – f. importantă

• Dispoziţie depresivă, anxietate, lipsa unor planuri de viitor

• Tulburări de comportament, mai ales la adolescenţi

Sinonime: Şoc cultural/Reacţie de indurerare/Spitalizarea la copil

77.Tulburarile dissociative (de conversie)

• Pierderea parţială sau totală a integrării normale dintre amintiri, conştiinţa identităţii, a propriilor
senzaţii, a controlului mişcărilor

• Origine psihogenă, asociată cu psihotraume

• Ex. fizic - normal

• Atenţie! O posibilă afecţiune somatică.

Sinonime: Conversie/Isterie

78.Tulburarea de somatizare

• Simptome fizice, schimbătoare, recurente

• Durată de peste 2 ani

• Numeroase solicitări la medicul de familie sau specialist

• Orice organ sau sistem

• Cronică şi fluctuantă

79.Principii de tratament in nevroze

• Benzodiazepine: alprazolam, medazepam, lorazepam

• IMAO

• Triciclice: amitriptilină, clomipramină

• SSRIs: sertralină, paroxetină, escitalopram

• Antidepresive duale: venlafaxină, mirtazepină

Neuroleptice (rar): Haloperidol, olanzapină, risperidonă

80. Subtipuri de insomnii

Insomnie primara:

• psihofiziologică (comportament învăţat)

• subiectivă (percepţie eronată)

• idiopatică (din copilărie, posibil asociată cu stres sau abuz în copilărie)

Insomnie secundara:

• condiţii medicale (artrita reumatoidă, boli pulmonare cronice)

• boli neurologice (b. Parkinson)

• tulburări psihice (depresia majoră)

81. Date epidemiologice in insomnii

• Insomnia secundară se asociază cel mai frecvent cu tulburările psihice, în special cu tulburările
afective

• Depresia majoră – 65% dintre pacienţii din ambulator şi 90% dintre cei spitalizaţi

• Insomnia este factor de risc pentru depresie (x4), nu şi pentru anxietate

• 60% - tulburări psihologice sau psihiatrice

• 10% - afecţiuni medicale şi neurologice

• 10% - abuz de substanţe

• 10% - insomnie primară

• 10% - alte cauze

82. Diagnosticul insomniei

Insomnia primara:

• dificultatea inducerii sau menţinerii somnului sau somn neodihnitor > 1 lună

• treziri matinale

• afectarea funcţionării diurne

 • nu este cauzată de o tulburare psihică sau altă condiţie medicală

Insomnia secundara:

• Diagnosticul patologiei al carei repercusiuni este insomnia

83. Subtipuri de insomnie primara

• psihofiziologică (comportament învăţat)

• subiectivă (percepţie eronată)

• idiopatică (din copilărie, posibil asociată cu stres sau abuz în copilărie)

84. Insomnia secundara !!!!

• condiţii medicale (artrita reumatoidă, boli pulmonare cronice)

• boli neurologice (b. Parkinson)

• tulburări psihice (depresia majoră)

85. Factori de risc pentru insomnie

• vârsta

• sex feminin

• boli somatice

• tulburări psihice

• activitate profesională în schimburi

86. Evaluare pacient cu insomnie

• impactul funcţional • caracteristici specifice (în fiecare

noapte, intermitentă, legată de anumite
• severitatea
situaţii)
• durata
• stilul de viaţă, activitatea diurnă cafea,
• vârsta debutului alcool, medicamente sau alte substanţe

• factori predispozanţi (genetici, • jurnalul pacientului (cel puţin 7 zile)

habituali, sensibilitatea la zgomote)
• chestionare specifice pentru insomnie
• evenimente precipitante (afecţiuni,
• screening toxicologic – probă de urină
stres)
• evaluarea psihiatrică generală (dacă se • polisomnografia – suspiciune organică
suspectează o tulburare psihică) (pulmonară, neurologică)

87. Fiziopatologia Insomniei

Somnul normal (Adulti) :

• 70 – 90 min non-REM

• REM iniţială

• alternanţă non-REM/REM – 80 – 110 min

Ipoteze :

• legătura strânsă cu depresia şi anxietatea

• axul hipotalamo-hipofizo-adrenal

• gradul dificultăţii de somn se corelează pozitiv cu hipersecreţia de cortizol

• hiperexcitabilitatea axului hipotalamo-hipofizo-adrenal – asociere cu HTA şi osteoporoza

• Modificările intensităţii luminoase au importanţă în sincronizarea endogenă a cortizolului,

melatoninei şi temperaturii corpului.

88. Tratament non-farmacologic al Insomniei

Terapia Cognitiv-Comportamentala :

• schimbarea credinţelor eronate şi a atitudinilor vicioase asociate somnului

• gândurile de tip disfuncţional conduc la iniţierea şi menţinerea dificilă a somnului

• terapia se adresează şi expectaţiilor nerealiste şi a prejudecăţilor privind somnul

• stabileşte un orar de somn-veghe

• informează pacientul (educaţie) asupra somnului normal şi anormal.

Restrictia Somnului :

• reduce perioada de timp pe care o petrece pacientul în pat

• pacientul este antrenat să-şi stabilească o oră la care se trezeşte, să nu doarmă ziua, să modifice
timpul petrecut în pat cu 15 min pe săpt în funcţie de eficienţa somnului

• creşte raportul somn/timp total în pat

• este eficace şi în insomnia din depresie

Igiena Somnului :
 • educaţia pacientului - sănătatea şi factorii nocivi din mediu

• substanţe interzise (cofeină, nicotină, alcool)

• exerciţiile fizice (nu înainte de culcare!)

• minimalizarea efectelor luminii, zgomotului şi a temperaturilor extreme

• utilă şi în depresie

Relaxare Musculara Progresiva :

• pacientul îşi relaxează şi tensionează secvenţial grupurile musculare majore

• scopul este diminuarea stresului, anxietăţii şi a hiperexcitabilităţii

• alte exerciţii de relaxare includ respiraţia abdominală, meditaţia şi biofeedback-ul

Controlul Stimulilor :

• întărirea asocierilor pozitive dintre somn şi pat sau dormitor în paralel cu diminuarea asocierilor
negative

• pacienţii se aşează în pat numai dacă sunt foarte obosiţi

• utilizează patul numai pentru somn sau sex

• evitarea somnului diurn

• stabilirea unui ritm susţinut de somn-veghe

89. Tratament Farmacologic al Insomniei

• monoterapie cu antidepresive

• combinaţia a două antidepresive

• monoterapie cu un hipnotic

• combinaţia antidepresiv-hipnotic

90. Insomnia-Monoterapia cu Antidepresive

• SSRI

 profilul de toleranţă mai bun

 relativa lipsă a efectului sedativ direct

• antidepresiv sedativ – trazodona, nefazodona şi mirtazepina

 efect sedativ direct

  hipotensiune, aritmii, efecte anticolinergice – TC

 priapism, efecte cardiace – trazodona

 afectare hepatică severă – nefazodona

 mirtazepina este sedativă la doze de până la 15 mg, doză insuficientă pentru

tratamentul depresiei

91. Insomnia- Monoterapia cu Hipnotice

• metodă utilizată în mod frecvent

• se administrează un hipnotic, de preferinţă cu perioadă scurtă de acţiune

• lipsa proprietăţilor antidepresive ale substanţei

• riscul dezvoltării dependenţei în timp

92. Insomnia- Antidepresive+Hipnotice

• permite ameliorarea rapidă a depresiei

• există posibilitatea interacţiunii

• hipnoticul trebuie administratament pe o perioadă scurtă de timp (7 – 10 zile).

93. Insomnia- Factori de risc la varstnici

• lipsa expunerii la lumină naturală

• lipsa de activitate

• lipsa solicitărilor sociale

• lipsa exerciţiilor fizice

• scăderea acuităţii perceptive

94. Perioada de sugar 0-1 ani

Dezvoltarea motorie :

• Stabilirea controlului cortical asupra funcţiei motorii

• Relaxarea hipertoniei specifice
• Dispariţia reflexelor arhaice
• Apariţia, diferenţierea, perfecţionarea mişcărilor voluntare

Dezvoltarea psihică :
 • Percepţiile cunosc un ritm foarte rapid de dezvoltare
• Stabilitatea atenţiei este foarte redusă: la 1 an atenţia voluntară nu depăşeşte 15-20 sec.
• Gândirea: doar coordonări senzo-motorii ca modalităţi de răspuns la acţiunea mediului
• Limbajul: perioada preverbală: “gângurit”,“perioada de lalalizare”(6 luni primele silabe), “stadiul
cuvântului-propoziţie”(10 luni)
• Afectivitatea: ţipătul, surâsul, zâmbetul (3luni), după 6 luni procesul decentrării afective, emoţii.

Conştiinţa

• Toate percepţiile sunt orientate spre propriul corp

• După 6 luni începe procesul de decentrare, diferenţiere între EU şi mediul înconjurător.

95. Anteprescolar 1-3 ani

Dezvoltarea motorie: Limbajul:

• Perfecţionarea mersului • legătură afectivă  instrument de

• Manualitatea comunicare
• dislalie fiziologică
Dezvoltarea psihică:
Afectivitatea:
• Percepţii: adâncirea procesului de
conştientizare a existenţei unei realităţi • relaţia mamă-copil  copil-familie
independente de sine. • reacţia de opoziţie (2- 5 ani)
• Senzaţii intens impregnate emotional
Activitatea :
Atenţia:
• preluarea prin imitaţie a unor modele
• predominant involuntară, cea voluntară • jocul simbolic, solitar
capătă un oarecare grad de stabilitate • jocul paralel, 3 ani, “fiecare pentru
fiecare”
Memoria:
• deprinderi elementare de autoservire:
• până la 2 ani doar fixare, păstrare, după 2 ani şi jumătate trebuie să bea
recunoaştere, evocările sunt singur, să se dezbrace, cere oliţa.
involuntare. Este mecanică, dependentă
Conştiinţa :
de încărcătura emoţională.
• percepe realitatea ca pe ceva distinct
Gândirea:
de sine, doar pe cea rezultată din
• etapa preoperatorie, la 3 ani: zi-noapte, sentimente senzaţii personale
număr.
96. Prescolar 3-6 ani
Dezvoltarea motorie:
• Motricitatea câştigă în capaciatea de
coordonare, siguranţă, precizie, graţie.
• 4 ani  pătrat, foloseşte foarfecele,
merge cu tricicleta
• 5 ani  triunghi, stă pe vârfuri, sare
într-un picior în linie dreaptă
• 6 ani  romb, stă într-un picior fără să
părăsească locul
Percepţiile: Perioada întrebărilor
Atenţia: voluntară devine stabilă, poate lucra şi
finaliza acţiuni
Memoria: capacitatea de a reţine (poezii)
Gândirea:
• utilizează şi elaborează simboluri
• limbajul
• Limite: “gândire ireversibilă”, doar ce
percepe, nu este capabil să ordoneze
informaţia, “gândire animistă”,
“magică”
Afectivitatea
• După 2 ani şi jumătate apare nevoia
definirii, confirmării, afirmării.
• Exersarea propriei voinţe, afirmarea şi
impunerea ei.
• Devine capabil să stabilească contacte
reale, creşte dorinţa de succes, devine
generos, sociabil.
• Conştient de propriile trăiri emoţionale.
• Conduite etice, ruşinea, bun sau rău.
• Jocul simbolic, de construcţii, jocul cu
roluri, cu reguli (spre 6 ani).
• Respectarea unor interdicţii
• Conştiinţa funcţionează după principiul
recompensă- pedeapsă.
• Gelozia faţă de fraţi
• Criza de opoziţie: 3- 5 ani
• Crize dramatice de agitaţie psiho-
motorie
• Cu auto şi hetero-agresivitate
97. Scolar mic 6-10 ani

Confruntarea cu şcoala Gândirea

Somatic • după 7 ani poate reface în minte, în

• schimbarea dentiţiei de lapte
• creştere staturo-ponderală (F>B)
Percepţiile
• câştigă în fidelitate, complexitate, pot fi
utilizate intenţionat
Atenţia
• voluntară devine stabilă, dar este
dominată de cea involuntară
• Reţine în primul rând ceea ce îi trezeşte
interesul sau dacă este direct
cointeresat.
dublu sens, fenomene percepute
nemijlocit.
• stadiul operaţiilor concrete
• creşterea vocabularului şi de stăpânire
a conţinutului acestuia
• imaginaţia pierde din caracterul
fantezist, se aproprie de realitate.
• se dezvoltă imaginaţia reproducătoare,
delimitarea realului de imaginar.
Afectivitatea
• domină existenţa copilului.
• dorinţa de afirmare; ştie ce este permis
şi ce nu.
• angoasa de la 9 ani.

98. Preadolescenta (scolar mijlociu) 10-14 ani

Transformări somato-endocrine

Dezvoltarea psihică se caracterizează prin amestecul de trăsături infantile şi adulte

Gândirea

• critică, după 12 ani apare gândirea formală (ipotetico- deductivă)

Perioada adevăratei socializări, nevoia de afirmare socială, apartenenţa la grup :

• Modificarea relaţiilor cu familia

• Interesul faţă de sexul opus
• Pasiuni faţă de unele domenii de activitate.

Incapabil de autocontrolul noilor trăiri emoţionale

Jocul de creativitate, care cere îndemânare, talent

Etapa apariţiei EU-lui subiectiv

Întrebări cu caracter abstract: ce este viaţa?Conştientizează pulsiunile erotice

Acordă atenţie mai mare aspectelor exterioare ale faptelor de comportament decât motivelor lor.
99. Adolescenta (scolar mare) 14-18 ani

Dezvoltarea somato-motorie :

• Ritmul încetineşte treptat.

Dezvoltarea personalităţii:

• Dezvoltarea conştiinţei de sine

• Negarea identităţii infantile
• Alegerea unei noi identităţi
• Construirea şi impunerea ei socială

Procesele de cunoaştere beneficiază în primul rând de latura voluntară a domeniului cognitiv

Restructurarea relaţiilor cu familia

Grupul oferă eliberarea de la subordonarea faţă de adult

Vârsta celor mai curate şi intense prietenii

Capacitatea crescută de a se subordona scopurilor

Activitatea are un caracter raţional, premeditat.

100. Diferente fata de intervievarea adultilor

• Copilul este adus la medic

• El nu este informatorul principal
• Este posibil să nu răspundă la nicio întrebare, indiferent de experienţa examinatorului

101. Tehnica evaluarii copilului

Interviul în prezenţa părinţilor

Motivul consultaţiei

APF, APP, dezvoltarea psihomotorie

Structura şi funcţionarea familiei

Particularităţi ale copilului: • Capacitate de relationare

• Functionare motorie, cognitiva, afectiva Întrebările se referă la:

• Autoservirea
• şcoală
• Comportamentul
• activităţi extraşcolare
• Somn, Apetit, Obiceiuri
 • relaţia cu prietenii • cum se percepe pe el însuşi
• familie • evenimente stresante

102. Intarzieri mintale

Definire

• nedezvoltarea globală a funcţiilor psihice

• aptitudinile sunt nedezvoltate – cognitive, limbaj, motorii şi sociale

Diagnostic

• în copilărie
• pe baza măsurării QI
• unele aptitudini pot fi îmbunătăţite prin educaţie specială
• asociază tulburări de comportament
• prezintă niveluri scăzute ale funcţionării
• pot însoţi alte tulburări psihice (ex. autism, schizofrenie grefată)

Forme clinice

Întârziere mintală uşoară Întârziere mintală severă

• QI între 50-69 • QI între 20-34

• vârstă mintală 9-12 ani • vârstă mintală 3-6 ani
• dificultăţi şcolare • nu poate fi şcolarizat
• integrare socială bună • integrare socială nulă, are nevoie de
suport permanent
Întârziere mintală medie
Întârziere mintală profundă
• QI între 35-49
• vârstă mintală 6-9 ani • QI sub 20
• dificultăţi şcolare serioase • vârstă mintală sub 3 ani
• integrare socială deficitară, are nevoie • integrare socială nulă, are nevoie de
de suport suport permanent
• lipsa controluli sfincteria

Asistenţă terapeutică

• Educaţie specială
• Suport familial, îngrijitori
• Supraveghere

103. ADHD- Epidemiologie

• 3-5% dintre copii de vârstă școlară

 • Prepubertal B:F - 3,5 : 1
• Pubertal B:F – 3,5 : 1
• Fetele par a avea mai mult simptome de tipul deficitului de atenție
• Băieții par a avea mai multe simptome impulsive
104. ADHD- Tablou Clinic
• apare timpuriu, în copilărie
• este persistent
• provoacă dificultăți de funcționare
acasă, la școală și în timpul liber, la
joacă.
• fiecare copil cu ADHD se comportă
diferit în situații diferite
• atenție voluntara scăzută
• socializare dificilă
• activitate inadecvată sau excesivă, fară
scop, intruzivă sau care deranjează
• dificultăți în școlarizare
• dificultăți în controlul impulsiunilor din
comportamentul social și al indeplinirii
sarcinilor cognitive
• dacă este interesat de o activitate,
copilul își poate menține atenția ore
întregi, iar alte activități le consideră
plictisitoare, repetitive, dificile sau fără
satisfacție.
• comportament învățat
• nu au capacitatea de a rezista
tentațiilor, de a amâna obținerea
recompenselor
• răspund prea repede și prea des atunci
când li se cere să aștepte și să observe.
• nu sunt populari
• au probleme cu părinții, frații și
învățătorii, au puțini prieteni, iar
prieteniile nu durează
• rămân în urmă cu abilitățile de citire,
silabisire și aritmetice.
• Învățarea este afectată global
105. ADHD- Criterii de diagnostic

Deficit de atentie (≥ 6 dintre următoarele simptome legate de hipoprosexie care se mențin cel puțin 6
luni la un nivel maladaptativ / inadecvat nivelului dezvoltării):

• deseori nu este atent la detalii și face greșeli pentru că nu are grijă

• deseori are dificultăți în menținerea atenției
• deseori pare că nu ascultă
• deseori pare că nu te urmărește
• deseori are dificultăți în organizarea sarcinilor
• deseori evită sarcinile care impun atenție sporită
• deseori își pierde obiectele necesare activităților
• deseori este ușor de distras
• deseori uită

Hiperactivitate si Impulsivitate (≥ 6 dintre următoarele simptome legate de hipoprosexie care se mențin

cel puțin 6 luni la un nivel maladaptativ / inadecvat nivelului dezvoltării):

• deseori prezintă nervozitate

• deseori nu stă așezat
• deseori aleargă sau se cațără exagerat de mult
• deseori are dificultăți în activitățile care presupun liniște, fără gălăgie
• deseori este în mișcare, parcă ‘are motor’
• deseori vorbește exagerat de mult
• deseori răspunde neîntrebat
• deseori nu își așteaptă rândul
• deseori întrerupe sau se bagă în discuție

Alte aspecte obligatorii :

• Sunt prezente înainte de vârsta de șapte (7) ani

• Sunt prezente în două sau mai multe locuri (acasă, scoală, serviciu,etc.)
• Se exclud tulburări invadante a dezvoltării, schizofrenia sau altă tulburare psihotică
• Nu sunt mai bine explicate de o altă tulburare psihică (tulburare afectivă, tulburare anxioasă)

106. ADHD- Diagnostic Diferential

• Hiperactivitatea concordantă vârstei, conform normelor

• Tulburările specifice ale învățării fără ADHD
• Tulburările de comportament și tulburarea opozițional-sfidătoare fără ADHD
• Tulburarea de adaptare și tulburarea posttraumatică de stres
• Diferențierea de tulburările de anxietate și tulburările afective
107. ADHD- Farmcoterapie

Psihostimulante (Metilfenidat, Dextroamfetamina) :

• majoritatea efectelor secundare sunt ușoare și rapid reversibile

• debutul acțiunii este rapid
• sunt ușor de titrat
• eficacitatea este predictibilă după prima doză (ideal !?).
• nu există risc de dependență sau de abuz la stimulante
• aproximativ 80% dintre pacienți răspund la tratament.

Metilfenidatul :

• are acțiune rapidă.

• doza de atac 2,5-5 mg
• administrare în două sau trei doze pe zi
• ulterior se crește doza la 10 mg de două
ori pe zi (sau până se obține răspunsul
clinic satisfăcător)
• dacă este necesară a treia doză, se adm
jumătate din doza de dimineață.
• a treia doză ajută pentru acoperirea
timpului petrecut cu părinții, colegii și
efectuarea temelor

Dextroamfetamina

• are o perioadă de acțiune mai lungă

față de metilfenidat
• se începe cu 2,5 mg dimineața, apoi se
crește cu 2,5 mg la fiecare trei zile,
începând cu o doză și la prânz, până la 5
mg de două ori pe zi.
• doza recomandată este 2,5-40 mg
• două doze pe zi sunt suficiente.
Examen Psihiatrie

108. Tulburari din spectrul autist

• sindroame clinice
• au elemente fundamentale comune: întârzierea dezvoltării, devieri ale dezvoltării.
• 2/3 dintre cazuri au o dezvoltare atipică dinainte de 12 luni
• 1/3 au o regresie a vorbirii și limbajului înainte de 18 luni
• debutul este înainte de 30 luni (excepție tulburarea disintegrativă a copilăriei)
• Nucleul simptomatologiei include (interacțiuni sociale și de comunicare deficitare,
comportamente, activități și interese stereotipe)

Tipuri de tulburari :

• autismul copilăriei (clasic - infantil) - exemplul tipic

• tulburarea Rett
• tulburarea Asperger,
• tulburarea disintegrativă a copilăriei
• alte tulburări invadante (pervasive) nespecificate

109. Date epidemiologice ale spectrului autist

• prevalența 2/1000 copii

• indiferent de cultură sau nivel socio-economic.
• autismul F/B = 1/4
• tulburarea Rett este diagnosticată aproape exclusiv la sexul feminin.
• aproximativ ½ dintre autiști prezintă retard mintal.
• IQ-ul variază de la un retard profund la valori peste medie (excepție - tulburarea
disintegrativă a copilăriei, în care toți copiii au retard)
• IQ se menține la aceleași valori în autism și pare cel mai bun predictor al evoluției.

IQ-ul este dezechilibrat:

• se pot obține scoruri mari ale aptitudinilor vizuo-spațiale și memorează ca un papagal.

• un număr mic de autiști au o memorie extraordinară sau sunt ”mari calculatori”, alții au
înclinații artistice.
• despre unii se spune că “au talente de savant”.

110. Diagnostic Spectru Autist

Varsta debut: Intarziere, sau functionare anormala in interactionarea sociala, vorbire, joaca, pana la
varsta de 3 ani

Interactiunea sociala (cel putin 2 din urmatoarele):

• Afectarea marcata in utilizarea comportamentelor multiple non-verbale

• Incapacitatea dezvoltarii relatiilor cu colegii, copii in concordanta cu nivelul dezvoltarii
• Absenta dorintei spontane de a imparti cu cei din jur bucuriile, interesele, sau alte achizitii

Comunicarea (cel putin unul din urmatoarele):

Examen Psihiatrie

• Intarziera, sau absenta dezvoltarii limbajului vorbit (fara incercari de compensare prin
gesturi)
• Afectarea marcata in initierea, sau sustinerea unei conversatii
• Utilizarea unui limbaj stereotip, repetitive, idiosyncratic
• Absenta jocului variat, spontan, inyuitiv, concordant cu nivelul de dezvoltare

Interese limitate si repetitive (cel putin unul din urmatoarele):

• Preocupare pentru unul sau mai multe tipare stereotipe, sau limitate ale interesului,
anormale prin intensitate sau focus
• Aderenta inflexibila la rutina, sau ritualuri non-functionale
• Manierisme motorii repetitive si stereotipe
• Preocupare persistenta pentru parti din obiecte

Excludere tulburare Rett, sau Disintegrativa

111. Diagnostic diferential- Spectru autist

• Tulburarea dezvoltării vorbirii

• Retardul mintal
• Afazia epileptică (sdr. Landau– Kleffner)
• Schizofrenia
• Mutismul selectiv
• Deprivarea psihosocială
• Surditatea
• Tulburări de vedere
• TCC
• Demențe de cauză metabolică

112. Tratamentul tulburarilor din spectrul autist

• Interventii de tip psihanalitic

• Terapie comportamentala
• Interventii psihosociale
• Educatie
• Terapie ABA
• Terapia vorbirii
• Terapie ocupationala
• Terapie fizica

Farmacoterapie:

• Neuroleptice (haloperidol)
• Antipsihotice atipice (olanzapina)
• Anticonvulsivante (carbamazepina)
• Naltrexona
• Anxiolitice (benzodiazepine)
• Vit B6
Examen Psihiatrie