Tema 7: Psihologia personalităţii

pacientului somatic. Atitudinea pacientului față de

boală. Strategii de relaţionare cu pacienţii dificili.

Realizat:
CERNITANU Mariana
dr. psihologie, conf.univ.
 Plan:
 1. Psihologia personalităţii pacientului
somatic: pacientul cardiovascular,
pacientul oncologic, pacientul terminal.
 2. Modificări comportamentale induse de
boală. „Rolul de bolnav”.
 3. Atitudinea bolnavului faţă de boala sa.
 4. Reguli de comportament cu persoanele
dificile (manipulatori).
 Trăind starea de boală,
pacientul uneori este stresat de:

 ceea ce ştie despre boală (complicaţii, recidive);

 ceea ce nu ştie (spaima de necunoscut);
 exemplele nefericite – inducţii iatrogene;
 anxietatea legată de investigaţii, acte terapeutice;
 antecedente alergice, medicamente ce „nu-i fac
bine”;
 reinserţia familială şi profesională (ideea de a fi
o povară).
Aflarea diagnosticului unei boli este însoţit de:

 anxietate (înainte de diagnostic, de proceduri

medicale, de evoluţia bolii).
 furie (faţă de „soarta nedreaptă”).
 depresie (cauzată de pierderea controlului, a
independenţei).
 lipsa de speranţă (de incertitudine a
viitorului).
 însingurare (pacientul simte că, între el şi
cei sănătoşi s-a interpus o distanţă
psihologică).
 neajutorare (cauzată de dependenţa faţă de
alte persoane).
 pesimism privind evoluţia bolii, a eficienţei
tratamentului, etc.
 Ce aşteptări (expectanţe) au
pacienţii faţă de medici?
 1. Transparenţă şi sinceritate.
 2. Ascultare activă.
 3. Încredere.
 4. Grijă şi implicare
 5. Respect şi atitudine pozitivă
 6. Comunicare eficientă
 7. Timp suficient
 8. Empatie
 9. Acces (date on-line)
 10. Instrucţii clare
 11. Colaborare
Medicul “perfect”
(opţiune individuală a fiecărui pacient)
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1124230/
 Atitudini față de boală:

 a) Recunoaşterea bolii şi acceptarea situaţiei de

bolnav.
 b) Adaptarea – reprezintă reacţia pe care medicul o
valorizează şi o aşteaptă de la pacient.
 c) Ignorarea bolii.
 d) Negarea, refuzul stării de boală.
 e) Reacţia persecutorie, care este adesea consecinţa
negării.
 f) Izolarea - absenţa aparentă a afectelor, a emoţiilor,
în condiţiile conştientizării bolii.
 g) Depresia.
Etapele de “primire” a diagnosticului infaust

 I. Emotii de furie, revoltă, isterie sau deopotrivă,

închiderea în sine.

 II. Perioada de negociere cu soarta

 III. Perioada “honey moon”

 IV. a. Perioada de acceptare şi înrolare în munca de

vindecare
 IV b. Dezamăgire, izolare, depresie etc.
 Modificări comportamentale a
pacientului condiționate de boală

 Boala modifică condiţia fizică şi psihică a individului, și

însăşi poziţia lui socială în cadrul grupului.

 Fiecare om i-şi personalizează boala sa conferindu-i aspect

particular. Există diferenţe şi deosebiri între persoane care
suferă de aceeaşi boală: un bolnav poate fi agitat şi
neliniştit imaginîndu-şi tot felul de scenarii negative
privind evoluţia bolii, în timp ce altul poate fi calm şi
linistit, poate chiar indiferent.
Semnificaţiile atribuite bolii de către
o persoană (Băban, 2002)
 - Boala ca experienţă umană
firească.
 - Boala ca inamic.
 - Boala ca pedeapsă.
 - Boala ca eşec.
 - Boala ca eliberare.
 - Boala ca strategie.
 - Boala ca pierdere iremediabilă.
 - Boala ca lecție de viață.
 Rolul social al bolnavului
(după T. Parsons)

1. Eliberarea de sarcini şi responsabilităţi normale, în

funcţie de natura şi gravitatea bolii.

2. Bolnavul nu este făcut responsabil pentru încapacitatea

sa şi va primi ajutor din partea apropiaţilor şi a
medicilor.

3. Bolnavul trebuie să dorească să se facă bine.

4. Bolnavul este obligat de a cauta ajutor competent şi de

a coopera cu cei care răspund de îngrijirile de sănătate.
După T. Parsons tipul de rol al bolnavului
depinde de mai mulţi factori:

 - Felul bolii (somatic, psihic).

 - Gravitatea bolii.
 - Cronicizarea bolii.
 - Genul de tratament.
 Printre factorii de menţinere a
comportamentului de bolnav se enumără:

 - Trăsăturile de personalitate (depresia,

hipocondria, anxietatea);
 - Educaţia (învăţaţi să se plîngă sau dimpotrivă,
să nu spună nimic);
 - Modelul cultural;
 - Starea socio-economică (asigurările de
sănătate, etc);
 - Beneficiile secundare.
Comportamentul persoanelor bolnave se deosebeşte
prin anumite manifestări ca:

 - schimbări de ordin relaţional;

 - la unii dintre internaţi scad contactele cu familia; la alţii
creşte securitatea;
 - pentru unii este un prilej de a-şi analiza relaţiile
familiale;
 - scade capacitatea de îndeplinire a sarcinilor ceea ce
duce fie la reprosuri fie la menajare excesivă din partea
celorlalţi;
 - scad mijloacele materiale, ceea ce antrenează
modificări în conduita familiei;
 - se limiteaza contactele cu prietenii;
 - se dereglează raporturile conjugale, afective şi sexuale.
Unul dintre modalităţile de comportament de protecţie este
regresia. La persoana bolnavă, regresia se caracterizează prin
adoptarea unui comportament infantil, cu:

 - reducerea intereselor – bolnavul trăieşte în prezent şi în

viitorul apropiat, limitîndu-se la lucrurile cele mai
importante pentru el.
 - egocentrism – persoana bolnavă judecă lumea prin
raportare la el însuşi şi prin prisma suferinţei lui.
 - dependenţa de medic şi de anturaj, de la care aşteaptă să
fie îngrijit; bolnavul comportîndu-se ca un copil care caută
o „mamă bună”;
 - întoarcerea la satisfacţii arhaice: somn sau căutarea unor
satisfacţii care pot favoriza alcoolismul sau consumul
excesiv de medicamente;
 - un mod de gîndire magic, ilogic, cu supraestimarea
autotputerniciei medicului, a medicamentelor sau a bolii.
Pacientii ca persoane dificile
 Oamenii dificili sunt cei care încearcă:

1. Să ne facă sa ne pierdem cumpătul;

2. Sa ne oblige să facem lucruri pe care nu vrem sa le facem;
3. Sa ne împiedice să facem ceea ce nu vrem sau avem nevoie sa facem;
4. Sa folosească forţa, manipularea sau alte metode necinstite pentru a
obţie ceea ce vor;
5. Să ne facă să ne simţim vinovaţi dacă nu ne conformăm dorinţelor
lor,
6. Sa ne facă să ne simţim neliniştiţi, frustraţi, supăraţi, furioşi, geloşi,
inferiori sau înfrînţi;
7. Să ne determine sa facem anumite lucruri în locul lor.
8. ……………
 Situaţia: pacient înfuriat
Acţiunile D-voastră:

 Vă apăraţi pe D-voastră Strîngeţi din dinţi şi vă concentraţi sau

instituţia asupra soluţiei

Rezultate: Rezultate:
Sentimente negative bilalterale Tensiune internă
Discuţie nonconstructivă Medicul absorbe emoţ. neg. ale pac.
Acţiunea teoriei “ţapului ispăşitor”

Soluţii eficiente:
 De îndată ce începeţi să fiţi tensionaţi şi simţiţi nevoia să vă apăraţi, opriţi-vă şi
analizaţi situaţia. De cel mai multe ori pe pacient îl deranjeaza situaţia, nu persoana D-
voastră.
 Este eficient să luaţi notiţe cînd celălalt vorbeşte.
 Răspundeţi prin parafrazări la ceea ce a rostit el, pentru a vă asigura că aţi înţeles
problema celuilalt.
 Puneţi întrebări.
 Tipuri de pacienţi dificili

• Pacient morocănos
• Pacientul psihosomatic
• Pacientul – medic
• Pacientul muribund
 Tipuri de pacienţi dificili
Pacientii dominatori
Etichetati drept increzatori in sine, dominanti si competitivi, autoritar-
despotici, acesti pacienti contin trasaturi ale personalitatii narcisiste si
obsesivo-compulsive stabilite in DSM-III-R (APA, 1987). Pacientii
dominatori dovedesc o lipsa de empatie manifestata intr-o mare
varietate de contexte. Se caracterizeaza prin modul lor autoincrezator
si coercitiv de interactiune cu ceilalti, fiind independenti, energici si,
intr-o anumita masura, manipulatori.
Pacientii paranoizi
Etichetati drept "reci", seriosi, critici, rezervati si defensivi, acesti
pacienti contin trasaturi ale personalitatii paranoide si antisociale
stabilite in DSM-III-R (APA, 1987). Pentru acestia, lumea apare ca
fiind amenintatoare si ostila. Nu au incredere in altii pentru ca se tem
de faptul ca informatiile vor fi folosite impotriva lor. Hipervigilenti,
iau masuri de protectie impotriva oricarei amenintari percepute.
Sinceritatea, loialitatea si fidelitatea altora sunt puse la indoiala.
Manifesta o dorinta excesiva de a fi independenti, mergand pana la
culmea egocentrismului si a importantei de sine exagerate.
 Tipuri de pacienţi dificili
Pacientii obstructivi
Acesti pacienti, etichetati drept ostili si neimplicati, rebeli-neincrezatori, contin trasaturi
ale urmatoarelor tulburari de personalitate: pasiv-agresivă, antisociala si schizotipala.
Imprevizibili si explozivi, adeseori creeaza o distanta fata ceilalti, simtind o lipsa de
apreciere din partea acestora. Avand o autostima redusa si abordand o atitudine cinica, isi
exprima opozitia fie deschis, fie prin continue uitari si amanari ale sarcinilor. Cu toate
acestea, pacientii obstructivi au nevoie de o abordare toleranta si plina de rabdare din
partea medicului. Daca terapeutul este criticat de pacientul sau, este preferabil sa abordeze
serios acest lucru, exprimandu-si regretul, in locul adoptarii unui comportament defensiv.

Pacientii evitanti
Acesti pacienti, etichetati drept inhibati, nesiguri si submisivi, contin trasaturi ale
tulburarilor de personalitate evitante si obsesivo-compulsive. Rigizi, pasivi si egoisti, ei
considera ca au probleme adanci si conflicte serioase care nu pot fi rezolvate de alte
persoane. In general, nu sunt dispusi sa intre in relatii decat daca li se ofera o garantie
extrem de ferma de acceptare necritica. Comportamentul lor social este stangaci, nesigur si
nonasertiv. Luarea de decizii este evitata, amanata, tergiversata din cauza unei frici insolite
de a nu face vreo eroare. Au o mare nevoie de a fi asertivi, dar ii impiedica inhibitiile,
ruminatiile si indoielile lor. Extrem de perfectionisti, propriile lor greseli sunt comparate
cu idealuri inalte pe care si le fixeaza. Ca urmare, au tendinta de a se simti vinovati si de a
se autopedepsi.
 Tipuri de pacienţi dificili
Pacientii dependenti
Acesti pacienti, etichetati drept submisivi si pasivi, contin
trasaturi ale tulburarii de personalitate dependente.
Se gasesc intr-o continua cautare de suport afectiv, manifestand
o dependenta excesiva fata de altii. Prin comportamentul lor,
stimuleaza hiperprotectie si dominare din partea persoanelor
cu care intra in contact.
De asemenea, manifesta o incredere de sine scazuta, precum si
dificultati in luarea deciziilor sau in asumarea responsabilitatii.
REGULI DE COMPORTAMENT CU PERSOANELE
DIFICILE (manipulatori)

 Tehnica “Discul stricat”. Repetarea calmă de 2-3 ori a

hotărîrii D-voastră fără sa ridicaţi vocea.
 Evitaţi comportamentul defensiv şi agitat.
 Umorul poate risipi mînia şi supărarea.
 Parafrazaţi:
- Pentru a cîştiga din timp să vă construiţi un răspuns mai explicit
 Pentru a clarifica anumite detalii,
 Pentru a oferi posibilitate pacientului se se gîndească încă a dată la ceea ce
spune,
 Pentru a vă asigura ca ati înţeles corect.
 Particularități în relația cu pacientii cu tulb.
de personalitate:
Anxioşii, fobicii: au nevoie de un personaj care să le inspire securitate,
nevoile lor de dependenţă fiind satisfăcute printr-o atitudine directivă şi
securizantă.
Obsesionalul cere explicaţii amănunţite din necesitatea sa intelectuală
de a se asigura pe calea raţionamentului migălos.
Paranoidul are nevoie de o relaţie de încredere şi onestitate.
Depresivul resimte o alinare pasageră dacă este lăsat să-şi expună
suferinţele sale, deoarece el prezintă un sentiment de culpabilitate în
virtutea căruia el percepe orice intervenţie din partea celor din jur ca pe o
pedeapsă.
Firea demonstrativă necesită de asemenea o libertate în expunerea
sentimentelor, fără a i se permite însă excesele.
 De reţinut:
Expectanţele pacientului faţă de medic
1. Un bun ascultător
2. Competenţe tehnice bune
3. Să-şi iubescă profesia
4. Sa aibă un comportament corespunzător statutului
5. Să asigure confidenţialitate
6. Să demonstreze empatie
7. Să fie atent şi respectuos
8. Să explice clar şi cu rabdare informaţia.
Bibliografie: