UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA: DREPT / ID

CENTRUL VASLUI

EXECUTARE SILITĂ
PRESCRIPŢIA DREPTULUI DE A OBŢINE EXECUTAREA SILITĂ

Coordonator:
Conf. Univ. Dr. Sebastian Spinei

- Sibiu 2017/2018 –

1
 PRESCRIPŢIA DREPTULUI DE A OBŢINE EXECUTAREA SILITĂ

Executarea silită este activitatea procesuală de aducere la îndeplinire a

obligaţiilor cuprinse în titlul executoriu, prin intermediul organelor de executare
silită, cu respectarea dispoziţiilor legale, a drepturilor părţilor şi ale altor
persoane interesate1.
Activitatea procesuală de executare silită reprezintă în mod tradiţional a
doua fază a procesului civil (executio), care urmează fazei de judecată (cognitio) 2.
Cu toate acestea, este posibil ca executarea silită să nu fie precedată de o judecată
civilă (atunci când titlul executoriu este reprezentat de un alt înscris decât o
hotărâre judecătorească). La fel de bine, este posibil ca judecata civilă să nu fie
urmată de executare silită (atunci când hotărârea judecătorească nu este aptă a fi
adusă la îndeplinire pe cale de executare silită sau executarea acesteia este făcută
în mod benevol de către debitor).
Executarea silită reprezintă excepţia, deoarece este declanşată şi se
desfăşoară atunci când debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia [art. 622
alin. (2) C.proc.civ.]. Executarea silită, ca şi întregul proces civil, reprezintă,
aşadar, o stare de anormalitate, pentru că porneşte de la situaţia premisă a
neîndeplinirii unei obligaţii civile de către debitor. În această situaţie, obligaţia va
fi adusă la îndeplinire prin intermediul organelor de executare, adică cu
concursul forţei coercitive a statului, direct sau indirect, în funcţie de obligaţia
cuprinsă în titlul executoriu şi modalităţile prevăzute de lege în acest sens. Având
în vedere că are ca temei un titlu executoriu, executarea silită poate fi declanşată
de creditor fără a fi necesară punerea în întârziere a debitorului, cu atât mai mult
cu cât acesta are obligaţia legală de a aduce la îndeplinire dispoziţiile cuprinse în
acesta3.
Dreptul de a “obţine” executarea silită. Din punct de vedere
terminologic, observăm că actuala reglementare este grefată pe dreptul
creditorului de a “obţine” executarea silită, spre deosebire de vechea

1
S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, Tratat de executare silită, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 23
2
S. Deleanu, Semnificaţia termenului „executare silită”, în I. Deleanu, V. Mitea, S. Deleanu, Tratat de
procedură civilă, Vol. III, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, pp. 15-16.
3
Nicolae Horia Ţiţ, Executare silită. Partea generală, Edit. Hamangiu, 2016, p. 3.

2
reglementare, care era grefată pe dreptul creditorului de “a cere”. Diferenţa
terminologică nu ţine doar de exprimare, ci are efecte inclusiv asupra a ceea ce
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului si jurisprudenţa Curţii de la
Strasbourg înţeleg prin noţiunea autonomă de “bun”.
Acest aspect este mai evident dacă sunt avute în vedere dispoziţiile art. 626
NCPC, care reglementează rolul statului în executarea silită şi prevăd că “statul
este obligat să asibure (…) executarea în mod prompt şi efectiv a hotărârilor
judecătoreşti şi a altor titluri executorii”. Totuşi, pentru corecta înţelegere a
semnificaţiei expresiei “dreptul de a obţine”, trebuie reamintit faptul că statul nu
garantează solvabilitatea debitorilor.
Termenul de prescripţie.
Termenul general de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită
este de 3 ani. Acest termen se aplică atât timp cât legea nu prevede un termen
special de prescripţie.
Teza a II-a a alin. (1) al art. 706 NCPC prevede un termen special de
prescripţie pentru titlurile emise în materia drepturilor reale. Este vorba de un
termen de 10 ani, a cărui durată este justificată de caracterul perpetuu al
dreptului de proprietate şi de necesitatea corelării cu dispoziţiile Codului civil în
materia publicităţii imobiliare.
Termenul de 10 ani este aplicabil titlurilor executorii emise în materia
drepturilor reale, indiferent dacă acestea sunt hotărâri judecătoreşti sau alte
hotărâri ori înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Întrucât alin. (1) al art. 706 NCPC nu distinge, termenul de 10 ani se aplică
atât titlurilor emise în materia drepturilor reale principale, cât şi titlurilor emise
în materia drepturilor reale accesorii, atât în materia drepturilor reale imobiliare,
cât şi în cea a drepturilor reale mobiliare.
Reţinem că termenul de prescripţie de 10 ani este special faţă de termenul
de prescripţie de 3 ani şi, reamintind faptul că drepturile reale sunt limitate,
precizăm că interpretarea dispoziţiilor legale regăsite în teza a II-a a alin. (1) al
art. 706 NCPC trebuie să fie restrictivă, iar aplicarea acestora trebuie să fie făcută
exclusiv titlurilor arătate în text4.
4
Gabriel Boroi, Noul Cod de Procedură Civilă. Comentariu pe articole, Vol. II, Ediţia a 2-a revizuită şi
adăugită, Edit. Hamangiu, Bucureşti, 2016, p. 477.

3
 Chiar dacă referirea textului la titlurile emise “în materia drepturilor reale”
lasă loc inclusiv unei interpretări extensive, deoarece este dificil de determinat pe
baze legale care este “materia drepturilor reale”, considerăm că argumentele
anterioare sunt suficiente pentru a susţine caracterul de excepţie al termenului de
prescripţie de 10 ani.
În practică5 s-a reţinut că decizia definitivă de admitere a apelului, de
schimbare a sentinţei şi de admitere a acţiunii în sensul obligării pârâtei de a se
prezenta, în termen de 30 de zile de la pronunţarea deciziei, la notariat, în
vederea perfectării contractelor de vânzare-cumpărare pentru bunurile imobile
obţinute conform proceselor-verbale de licitaţie din 22 decembrie 1999 şi a
antecontractelor de vânzare-cumpărare din 30 decembrie 1999, sub sancţiunea
plăţii daunelor cominatorii, respectiv a obligării aceleiaşi pârâte la plata sumei de
x lei cu titlu de daune pentru lipsa de folosinţă a bunurilor, şi la plata cheltuielilor
de judecată, cu titlu executoriu, iar dreptul de a cere şi obţine executarea silită
este supus termenului de prescripţie de 3 ani, prevăzut în art. 705 alin. (1) teza I
NCPC [actualul art. 706 alin. (1) NCPC- n.n.], care curge, chiar dacă împotriva
deciziei definitive, pronunţată la data de 23 iunie 2006, s-a declarat calea de atac
a recursului, care a fost soluţionată irevocabil de către Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie la data de 31 octombrie 2013. Prin urmare, Judecătoria Bârlad a admis
contestaţia la executare, a anulat încheierea de încuviinţare a executării din data
de 23 aprilie 2014 şi a respins cererea de întoarcere a executării, obligând
intimata la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare. Tribunalul Vaslui a
respins recursul pentru următoarele argumente: acţiunea prin care se solicită
pronunţarea unei hotărâri care ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare este
o acţiune personală imobiliară, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 8/2013,
pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în procedura recursului în
interesul legii, ceea ce înseamnă că hotărârii de admitere, susceptibilă de
executare silită, nu îi este aplicabil termenul de prescripţie de 10 ani, prevăzut în
teza a II-a a alin. (1) al art. 706 [actualul art. 706 alin. (1) NCPC- n.n.] pentru
titlurile emise în materia drepturilor reale.

5
Tribunalul Vaslui, Decizia civilă nr. 515/A/2015, prin care s-a respins recursul declarat împotriva sentinţei
civile nr. 2678/2014, pronunţată de Judecătoria Bârlad, portal.just.ro.

4
 Sub imperiul Codului de procedură civilă de la 1865, hotărârile definitive
puteau fi puse în executare chiar dacă erau atacate cu recurs, cu excepţia
situaţiilor în care recursul era suspensiv de executare. Faptul că, după
pronunţarea hotărârii definitive care constituia titlu executoriu, creditoarea şi
debitoarea s-au prezentat de două ori la notariat, în data de 2 octombrie 2006 şi
în data de 18 iulie 2007, recunoscând dreptul de a se obţine executarea obligaţiei,
a avut semnificaţia întreruperii succesive a cursului prescripţiei, dar, cu toate
acestea, termenul de 3 ani s-a împlinit la data de 18 iulie 2010. Nu a întrerupt
cursul termenului de prescripţie nici soluţia de suspendare a judecăţii recursului
declarat împotriva titlului executoriu, dispusă de către Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie prin încheierea din 17 ianuarie 2008, în temeiul art. 244 pct. 2 CPC1865
[corespondent art. 413 alin. (1) pct. 2 NCPC- n.n.], până la soluţionarea definitivă
a dosarului penal în care administratorul debitoarei era cercetat penal pentru
săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 249 C. pen. 1969. Corespondenţa părţilor,
în luna aprilie 2014, care demonstra o atitudine convergentă a acestora nu a fost
reţinută ca o cauză întreruptivă a cursului prescripţiei, deoarece termenul de
prescripţie era deja împlinit, iar dispoziţiile art. 2507 NCC relative la renunţarea
debitoarei la prescripţia împlinită nu erau aplicabile, faţă de dispoziţiile art. 201
din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind
Codul civil6.
Printr-o hotărâre judecătorească, pronunţată într-o altă cauză 7, dar
privitoare la raporturile juridice dintre părţi, se stabileşte faptul că imobilele nu
intraseră în posesia creditoarei SC M. SRL, astfel că nu s-a putut considera că a
existat o recunoaştere a obligaţiei de a încheia contractul în formă autentică.
Momentul de început al termenului.
Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul
de a obţine executare silită.
La fel ca şi în reglementarea anterioară, legiuitorul a făcut aplicarea
principiului de drept conform căruia prescripţia nu curge atât timp cât nu există
interesul pentru a acţiona.

6
Gabriel Boroi, Noul Cod de Procedură Civilă. Comentariu pe articole, Vol. II, Ediţia a 2-a revizuită şi
adăugită, Edit. Hamangiu, Bucureşti, 2016, p. 478.
7
Tribunalul Iaşi, Sentinţa civilă nr. 52/2014.

5
 Cu toate acestea, relativ la hotărârile judecătoreşti şi arbitrale, teza a II-a a
alin. (2) al art. 706 NCPC prevede că termenul de prescripţie începe să curgă de la
data rămânerii lor definitive. O astfel de dispoziţie nu se regăsea în art. 405 CPC
1865, care prevedea doar că termenul de prescripţie începe să curgă de la data
când se naşte dreptul de a cere executarea silită.
Ca urmare a introducerii dispoziţiei menţionate, termenul de prescripţie
nu începe să curgă în cazurile în care hotărârile judecătoreşti şi arbitrale sunt
executorii fără a fi definitive. Practic, creditorul- titular al unei hotărâri
judecătoreşti sau arbitrale cu executare provizorie, în sensul art. 448-449 NCPC-
nu este expus riscul prescrierii dreptului de a obţine executarea silită dacă, din
prudenţă sau din orice alte motive, aşteaptă ca titlul executoriu să se definitiveze.
În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale definitive care prevăd un
termen de graţie, prescripţia începe să curgă de la expirarea termenului stabilit
pentru executare8. În cazul în care creditorul solicită instanţei să constate că
debitorul este decăzut din termenul de graţie, din cauza împrejurărilor la care se
referă art. 675 NCPC, prescripţia începe să curgă de la rămânerea definitivă a
hotărârii prin care instanţa a constatat decăderea din acel termen 9.
Modul de calcul.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 711 NCPC cu cele ale art. 2544 NCC
rezultă că cursul prescripţiei se calculează potrivit regulilor stabilite în Titlul III
din Cartea a VI-a a Codului civil10.
Astfel, când termenul este stabilit pe săptămâni, luni sau ani, el se
împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul
an. Dacă ultima lună nu are o zi corespunzătoare celei în care termenul a început
să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni. Mijlocul lunii se
socoteşte a cincisprezecea zi. Dacă termenul este stabilit pe o lună şi jumătate sau
pe mai multe luni şi jumătate, cele 15 zile se vor socoti la sfârşitul termenului.

8
Art. 674 NCPC.
9
G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Ediţia a 2-a revizuită şi adăugită, Edit. Hamangiu, Bucureşti,
2015, p. 1000.
10
Art. 2551-2556.

6
Când termenul se stabileşte ăe zile, nu se iau în calcul prima şi ultima zi.
Termenul se va împlini la ora 24,00 a ultimei zile11.
Cu toate acestea, dacă este vorba despre un act ce trebuie îndeplinit într-un
loc de muncă, termenul se va împlini la ora la care încetează programul normal
de lucru. Dacă ultima zi a termenului este o zi nelucrătoare, termenul se
consideră împlinit la sfârşitul primei zile lucrătoare care îi urmează. Când
termenul se stabileşte pe ore, nu se iau în calcul prima şi ultima oră.
Actele de orice fel se socotesc făcute în termen dacă înscrisurile care le
constată au fost predate oficiului poştal sau telegrafic cel mai târziu în ultima zi a
termenului, până la ora când încetează în mod obişnuit activitatea la acel oficiu.
Efectele împlinirii termenului de prescripţie.
Invocarea prescripţiei. Consecvent filozofiei introduse prin dispoziţiile
art. 2512 NCC, legiuitorul prevede expres în art. 707 NCPC că prescripţia nu
operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate.
Alineatul (1) al art. 707 NCPC statuează implicit că normele care
reglementează prescripţia dreptului de a obţine executarea silită sunt de ordine
privată, şi nu de ordine publică. Reglementarea anterioară cuprinsă în dispoziţiile
art. 405 şi urm. CPC 1865, respectiv Decretul nr. 167/1958 era în sensul că
normele relative la prescripţie, fie de drept substanţial, fie de drept execuţional
civil, sunt de ordine publică.
Caracterul de ordine privată trebuie reţinut nu doar în privinţa aspectelor
legate de împlinirea termenului de prescripţie, ci şi în privinţa celorlalte aspecte
care alcătuiesc regimul juridic al prescripţiei dreptului de a obţine executarea
silită (suspendare, întrerupere, repunere în termen, etc.), dacă nu există o
dispoziţie legală contrară.
Potrivit noii concepţii, care instituie caracterul de ordine privată al
normelor în materia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, instanţa
de executare nu va putea invoca din oficiu, în cadrul contestaţiilor la executare cu
care a fost învestită, excepţia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită.

11
Gabriel Boroi, Noul Cod de Procedură Civilă. Comentariu pe articole, Vol. II, Ediţia a 2-a revizuită şi
adăugită, Edit. Hamangiu, Bucureşti, 2016, p. 479.

7
 Excepţia prescripţiei va fi pusă în discuţia părţilor şi va fi soluţionată de
către instanţă numai la cererea persoanei interesate. Sfera noţiunii de “persoane
interesate”, în sensul tezei ultime a alin. (1) al art. 707, cuprinde debitorul, alţi
creditori ai debitorului şi garanţii acestuia. În privinţa creditorilor debitorului,
trebuie precizat că acestia pot avea calitatea de creditori intervenienţi în
executarea silită respectivă. De asemenea, creditorii debitorului care nu au
intervenit în executarea silită şi nu au titluri executorii sau nu au o creanţă certă,
lichida şi exigibilă pot invoca excepţia prescripţiei dacă îndeplinesc condiţiile
pentru formularea contestaţiei la executare pe calea acţiunii oblice 12.
În cazul debitorilor care nu au capacitate procesuală de exerciţiu, excepţia
prescripţiei va putea fi invocată de către reprezentantul sau ocrotitorul legal.
În cazurile prevăzute de art. 92 alin. (1) NCPC, procurorul va putea invoca
excepţia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, dacă aceasta este
necesară pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorului sau ale
persoanei puse sub interdicţie.
Efectele prescripţiei.
Potrivit alin. (2) al art. 707 NCPC, împlinirea termenului de prescripţie a
dreptului de a obţine executarea silită stinge respectivul drept. Din formularea
legiuitorului rezultă că dreptul constatat prin titlu executoriu nu este afectat în
substanţa sa, dar creditorul nu va mai putea obţine executarea silită a acestuia cu
concursul forţei coercitive a statului.
Executarea benevolă a obligaţiei de către debitor este valabilă şi nu poate fi
supusă restituirii, chiar dacă dreptul de a obţine executarea silită se prescripsese
anterior. De asemenea, compensaţia este valabilă, chiar dacă, la momentul
producerii, dreptul de a obţine executarea silită a uneia dintre creanţe era
prescris.
Obţinerea unui nou titlu executoriu.
Ultima teză a alin. (2) al art. 707 NCPC stabileşte dreptul creditorului de a
obţine un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces, fără a I se putea opune
excepţia autorităţii de lucru judecat, în situaţia în care s-a împlinit termenul de

12
Gabriel Boroi, Noul Cod de Procedură Civilă. Comentariu pe articole, Vol. II, Ediţia a 2-a revizuită şi
adăugită, Edit. Hamangiu, Bucureşti, 2016, p. 480.

8
prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită în cazul hotărârilor
judecătoreşti şi arbitrale, care cuprind drepturi imprescriptibile sau care nu s-au
prescris pe fond.
Înţelegerea corectă a prevederii menţionate anterior presupune observarea
prealabilă a faptului că legiuitorul nu a reglementat nicio ipoteză în care dreptul
de a obţine executarea silită a hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale este
imprescriptibil. Or, este unanim acceptat că, în materie de stare civilă 13, de
exemplu, hotărârile judecătoreşti sunt opozabile erga omnes şi produc efecte
dincolo de termenul general de prescripţie a dreptului de a obţine executarea
silită de 3 ani. Prin urmare, în cazul unei astfel de hotărâri, legiuitorul a dat
dreptul debitorului sa obţină un nou titlu executoriu, fără a I se putea opune
excepţia autorităţii de lucru judecat.
Dispoziţiile art. 707 alin. (2) teza ultimă NCPC nu sunt pe deplin corelate
cu art. 431-432 NCPC, al căror conţinut nu lasă loc unor excepţii de genul celei
arătate. Prevederea de la art. 433 NCPC, potrivit căreia hotărârea judecătorească
are putere executorie, în condiţiile prevăzute de lege, nu este suficientă, în opinia
noastră, pentru a corela din punct de vedere logic dispoziţiile menţionate
anterior14.
Având în vedere că dreptul de a obţine obligarea pârâtului poate fi
imprescriptibil sau poate să nu fie prescris în foarte multe situaţii, apreciem că
derogarea legiuitorului de la dispoziţiile imperative relative la autoritatea de
lucru judecat poate avea efecte negative asupra circuitului juridic civil şi poate
duce la situaţii în care dreptul de acces la instanţă este exercitat tocmai în materia
drepturilor nepatrimoniale, al căror conţinut este susceptibil de a fi afectat de
aprecieri de ordin sentimental, în detrimentul aprecierilor de ordin juridic.
În noul proces nu se va putea invoca autoritatea de lucru judecat, dar se va
putea invoca toate excepţiile şi apărările grefate pe aspecte de fapt sau de drept
survenite ulterior pronunţării primului titlu executoriu. De exemplu, se va putea
solicita respingerea cererii din al doilea proces pe motiv că obligaţia din primul
titlu executoriu a fost executată voluntar. De asemenea, se va putea solicita
13
Art. 2502 NCC.
14
Gabriel Boroi, Noul Cod de Procedură Civilă. Comentariu pe articole, Vol. II, Ediţia a 2-a revizuită şi
adăugită, Edit. Hamangiu, Bucureşti, 2016, p. 480.

9
respingerea cererii din al doilea proces pe motiv că obligaţia din primul titlu
executoriu nu mai poate fi executată pe viitor din motive care nu ţin de voinţa
debitorului. Modificările legii aplicabile raportului juridic dedus vor fi avute în
vedere în noul proces dacă instanţa va aprecia că este cazul.
În lipsa unor prevederi speciale, noului proces îi vor fi aplicate dispoziţiile
de drept comun, în funcţie de obiectul acestuia.
Dispoziţia de excepţie din art. 707 alin. (2) teza a II-a NCPC se aplică doar
când s-a obţinut anterior un titlu executoriu în legătură cu dreptul imprescriptibil
extinctiv (sau al cărui termen de prescripţie nu s-a împlinit), nu şi atunci când o
cerere anterioară similară a fost respinsă.
Suspendarea prescripţiei.
1. Cazuri de suspendare. Articolul 708 prevede trei categorii de cazuri în
care cursul prescripţiei se suspendă. Punctul 4 al alin. (1) lasa posibilitatea
instituirii altor cazuri de suspendare a prescripţiei prin dispoziţii legale speciale.
a. Cursul prescripţiei se suspendă în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea
termenului de prescripţie a dreptului de a obţine obligarea pârâtului. Aceste
cazuri se regăsesc în Codul civil, dar pot fi stabilite şi prin legi speciale. Astfel, în
art. 2532 NCC se arată că prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să
curgă, ea se suspendă15:
- între soţi, cât timp durează căsătoria şi nu sunt separaţi în fapt;
- între părinţi, tutore sau curator şi cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau cu
capacitate de exerciţiu restrânsă ori între curatori şi cei pe care îi reprezintă, cât
timp durează ocrotirea şi socotelile nu au fost date şi aprobate;
- între orice persoană care, în temeiul legii, al unei hotărâri judecătoreşti sau al
unui act juridic, administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel
administrate, cât timp administrarea nu a încetat şi socotelile nu au fost date şi
aprobate;
- în cazul celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu
restrânsă, cât timp nu are reprezentant sau acrotitor legal, în afară de cazurile în
care există o dispoziţie legală contrară;

15
Gabriel Boroi, Noul Cod de Procedură Civilă. Comentariu pe articole, Vol. II, Ediţia a 2-a revizuită şi
adăugită, Edit. Hamangiu, Bucureşti, 2016, p. 481.

10
- cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existenţa datooriei
sau exigibilitatea acesteia;
- pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale emiabilă a
neînţelegerilor dintre părţi, însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimile 6
luni înainte de expirarea termenului de prescripţie;
- în cazul în care cel îndreptăţit la acţiune trebuie sau poate, potrivit legii ori
contractului, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamaţia
administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a
cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai
mult de 3 luni de la declanşarea procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a
stabilit un alt termen;
- în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forţele
armate ale României, cât timp acesta se află în stare de mobilizare sau de război.
Sunt avute în vedere şi persoanele civile care se regăsesc în forţele armate pentru
raţiuni de serviciu impuse de necesităţile războiului;
- în cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripţia este
împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a
încetat această împiedicare; forţa majoră, când este temporară, nu constituie o
cauză de suspendare a prescripţiei decât dacă survine în ultimile 6 luni înainte de
expirarea termenului de prescripţie;
- în alte cazuri prevăzute de lege.
De asemenea, potrivit art. 2533 NCC, prescripţia nu curge contra
creditorilor defunctului în privinţa creanţelor pe care le au asupra moştenirii, cât
timp aceasta nu a fost acceptată de către succesibili ori, în lipsa acceptării, cât
timp nu a fost numit un curator care să îi reprezinte. Ea nu curge nici contra
moştenitorilor defunctului cât timp aceştia nu au acceptat moştenirea ori nu a
fost numit un curator care să îi reprezinte. Prescripţia nu curge de asemenea,
contra moştenitorilor, în privinţa creanţelor pe care aceştia le au asupra
moştenirii, de la data acceptării moştenirii şi până la data lichidării ei 16.
Trebuie precizat că pct. 1 al alin (1) al art. 708 NCPC nu stabileşte că
termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită este suspendat

16
Ibidem, p. 482.

11
cât timp este suspendat dreptul de a obţine obligarea pârâtului. O astfel de
corelare nu ar avea logică, deoarece executarea silită este situată în timp ulterior
momentului la care s-a obţinut obligarea pârâtului printr-un titlu executoriu.
Practic, cazurile de suspendare stabilite de lege pentru dreptul de a obţine
obligarea pârâtului sunt în acelaşi timp cazuri de suspendare a termenului de a
obţine executarea silită.
b. Cursul prescripţiei se suspendă pe timpul cât suspendarea executării silite este
prevăzută de lege ori a fost stabilită de instanţă ori de alt organ jurisdicţional
competent .
În caz de suspendare sunt incluse suspendările stabilite prin lege, precum
şi cele dispuse de instanţă cu ocazia soluţionării contestaţiilor la executare,
respectiv suspendările dispuse de instanţele arbitrale sau de alte organe
jurisdicţionale competente.
c. Cursul prescripţiei se suspendă dacă, după încuviinţarea executării silite, pe
parcursul executării silite se constată că:
- debitorul nu are bunuri urmăribile;
- bunurile debitorului nu au putut fi valorificate;
- debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la urmărire.
d. Alte cazuri prevăzute de lege. De exemplu, potrivit art. 75 din Legea nr.
85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, “(1) De la
data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare,
extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra
averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se se poate face numai în
cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor.
Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţprii hotărârii de
deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în
cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de
deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile
judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului
pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data
rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară
sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează. (2) Nu sunt

12
supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): a. căile de atac promovate de
debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea
deschiderii procedurii şi nici acţiunile civile din procesele penale îndreptate
împotriva debitorului ; b. acţiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor
şi/sau terţilor garanţi. (3) Nu sunt supuse suspendării prevăzute la alin. (1)
acţiunile judiciare pentru determinarea existenţei şi/sau cuantumului unor
creanţe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii. Pentru
astfel de acţiuni se va putea formula, pe parcursul perioadei de observaţie şi de
reorganizare, cerere de plată ce va fi analizată de către administratorul judiciar cu
respectarea prevederilor art. 106 alin. (1), care se aplică în mod corespunzător,
fără ca aceste creanţe să fie înscrise în tabelul de creanţe. Împotriva măsurii
dispuse de către administratorul judiciar se va putea formula contestaţie cu
respectarea art. 59 alin. (5), (6) şi (7). (4) Titularul unei creanţe curente, certe,
lichide şi exigibile ce a fost recunoscută de către administratorul judiciar sau de
către judecătorul sindic potrivit alin. (3) şi al cărei cuantum depăşeşte valoarea-
prag poate solicita pe parcursul duratei perioadei de observaţie deschiderea
procedurii de faliment al debitorului dacă aceste creanţe nu sunt achitate în
termen de 60 de zile de la data luării măsurii de către administratorul judiciar
sau a hotărârii instanţei de judecată. Prevederile art. 143 alin. (2) şi (3) se vor
aplica în mod corespunzător. (5) În cazul bunurilor debitorului deja adjudecate
sau al sumelor indisponibilizate prin proceduri de executare silită până la data
deschiderii procedurii, organele de executare vor vira sumele corespunzătoare în
contul prevăzut la art. 39 alin. (2), mai puţin onorariul acestora şi celelalte
cheltuieli de executare efectuate; debitorul îşi păstrează toate drepturile
prevăzute de respectiva procedură. (6) Sumele provenite din executările silite vor
fi plătite de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar către creditorii titulari
ai plauzei de preferinţă asupra bunurilor adjudecate în termen de 30 de zile, chiar
şi în perioada de observaţie. Asupra acestor sume nu se vor plica onorariul şi
cheltuielile aferente procedurii insolvenţei. (7) Sumele de bani existente în contul
debitorului la data deschiderii procedurii şi asupra cărora este constituită o
ipotecă mobiliară, precum şi garanţiile în numerar vor fi distribuite la la simpla
cerere a creditorului de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar

13
creditorului titular al ipotecii mobiliare, pentru acoperirea creanţelor exigibile ale
acestuia, în termen de 5 zile de la cererea creditorului. În cazul sumelor aferente
unui cont escrow, în caz de opoziţie, acestea vor fi transferate în contul prevăzut
la art. 39 după verificarea de către judecătorul-sindic a îndeplinirii condiţiilor de
fond ale contractului. (8) Sumele de bani existente în contul debitorului la data
deschiderii procedurii şi asupra cărora este constituită o ipotecă mobiliară,
precum şi garanţiile în numerar vor fi distribuite la simpla cerere a creditorului
de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar creditorului titular al
ipotecii mobiliare, pentru acoperirea creanţelor exigibile ale acestuia, în termen
de 5 zile de la cererea creditorului. În cazul sumelor aferente unui cont escrow, în
caz de opoziţie, acestea vor fi transferate în contul prevăzut de art. 39 alin. (2)
după verificarea de către judecătorul sindic a îndeplinirii condiţiilor de fond ale
contractului. (9) Pentru asigurarea resurselor în vederea continuării activităţii
curente a debitorului de observaţie, sumele de bani care fac obiectul cauzelor de
preferinţă prevăzute la acest articol vor putea fi folosite de către administratorul
judiciar cu acordul creditorului titular al garanţiei. În cazul refuzului acestui
acord, judecătorul sindic poate autoriza folosirea acestor sume de bani, cu
acordarea în beneficiul creditorului titular al garanţiei a protecţiei
corespunzătoare, conform prevederilor art. 87 alin. (3).17”
2. Reluarea cursului prescripţiei. Cazuri în care prescripţia nu se suspendă.
După încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul, iar pentru stabilirea
îndeplinirii termenului de prescripţie se socoteşte şi timpul scurs înainte de
suspendare.
La fel ca alin. (2) al art. 405^1 CPC 1865, ultimul alineat al art. 708 NCPC
stabileşte că prescripţia nu se suspendă pe timpul cât executarea silită este
suspendată la cererea creditorului urmăritor.
Întreruperea prescripţiei.
Cauze de întrerupere. Cursul prescripţiei se întrerupe fie ca urmare a
manifestării univoce a creditorului de a realiza executarea silită, fie ca urmare a
manifestării univoce a debitorului în sensul recunoaşterii creanţei.

17
Gabriel Boroi, Noul Cod de Procedură Civilă. Comentariu pe articole, Vol. II, Ediţia a 2-a revizuită şi
adăugită, Edit. Hamangiu, Bucureşti, 2016, p. 481-484.

14
 Au efect întreruptiv al cursului prescripţiei următoarele acţiuni:
a. depunerea cererii de executare, însoţită de titlu executoriu, chiar dacă a fost
adresată unui organ de executare necompetent. Depunerea cererii de executare la
un alt organ decât organele de executare reglementate prin lege nu întrerupe
cursul prescripţiei. Prescripţia nu este întreruptă dacă executarea silită a fost
respinsă, a fost anulată ori dacă cererea de executare s-a perimat sau cel care a
făcut-o a renunţat la ea.
În doctrină s-a arătat că “întreruperea prescripţiei prin cererea de
executare este provizorie şi condiţionată, deoarece efectul întreruptiv dispare
retroactiv dacă se iveşte una dintre situaţiile la care se referă art. 709 alin. (3)
NCPC 18”.
b. Depunerea cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi
creditori. Din punctul de vedere al efectelor cu privire la cursul prescripţiei,
cererea de intervenţie este asimilată de legiuitor cu cererea de executare, astfel că,
aplicând corespunzător dispoziţiile din alin. (3) al art. 709 NCPC, ajungem la
concluzia că prescripţia nu se întrerupe dacă cererea de intervenţie nu a fost
încuviinţată de către instanţă, s-a renunţat la ea de către creditorul intervenient
ori a fost anulată sau perimată de către instanţă.
c. Îndeplinirea în cursul executării silite a unui act de executare 19. În privinţa
acestui caz de întrerupere, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 679 NCPC
relative la constatarea efectuării actelor de executare. Spre deosebire de cererea
de executare şi cererea de intervenţie anulate de către instanţă, care nu au efect
întreruptiv, considerăm că actul de executare are efect întreruptiv de prescripţie,
chiar dacă ulterior acesta ar putea fi anulat prin intermediul contestaţiei la
executare; raţionamentul este justificat de faptul că, spre deosebire de art. 701
alin. (5) şi art. 704 NCPC, alin. (3) al art. 709 NCPC vorbeşte despre executarea
silită, fără a se referi la actele de executare, respectiv de faptul că pct. 4 al alin. (1)
nu distinge în privinţa întreruperii prescripţiei după soarta actului de executare
îndeplinit.
d. Depunerea cererii de reluare a executarii. După cum s-a arătat şi la art. 705
alin. (1) NCPC, depunerea cererii de reluare a executării la executorul
18
G. Boroi, M. Stancu, op. cit., p. 1004.
19
ÎCCJ, secţia civilă, decizia nr. 6888/2011, www.scj.ro, accesată la data de 15.05.2018.

15
judecătoresc are efect întreruptiv de prescripţie doar dacă a fost formulată
înlăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită.
e. Îndeplinirea de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul
acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul
executoriu.
Actele ori faptele efectuate de către debitor în alt scop decât acela al
îndeplinirii obligaţiei prevăzute în titlul executoriu nu au efect întreruptiv, chiar
dacă, prin jocul raporturilor juridice, sunt imputate asupra obligaţiei din titlul
executoriu, fiind considerate plăţi valabile ale acesteia.
În fine, recunoaşterea de către debitor întrerupe cursul prescripţiei,
ndiferent de modul în care a fost făcută, cu condiţia ca aspectul recunoaşterii să
fie aprobat20.
f. Alte cazuri prevăzute de lege în mod expres ca având efect întreruptiv cu privire
la cursul prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită.
Repunerea în termenul de prescripţie.
1. Motive temeinice. Similar instituţiei repunerii în termenele procedurale
reglementate în art. 186 NCPC, art. 710 NCPC reglementează instituţia repunerii
în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită. Cu toate
acestea, cele două reglementări sunt distincte, iar art. 186 nu reprezintă dreptul
comun pentru art. 71021.
Ipoteza avută în vedere de legiuitor este aceea în care beneficiarul unui
titlu executoriua fost împiedicat să ceară executarea din cauza unor motive
temeinice care, prin conţinutul lor, nu aveau efect întreruptiv sau suspensiv de
prescripţie.
Se poate conchide că nu întotdeauna un motiv considerat temeinic
justificat pentru repunerea în termenul de decădere este, în acelaşi timp, şi motiv
temeinic pentru repunerea în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine
executarea silită.
Repunerea în termenul de prescripţie se poate dispune doar dacă
împiedicarea a existat pe tot cursul prescripţiei.

20
Gabriel Boroi, Noul Cod de Procedură Civilă. Comentariu pe articole, Vol. II, Ediţia a 2-a revizuită şi
adăugită, Edit. Hamangiu, Bucureşti, 2016, p. 486.
21
Ibidem, p. 488.

16
 2. Cererea de repunere în termen se formulează de către creditor şi se
introduce la instanţa de executare competentă.
Creditorul trebuie să formuleze cererea de repunere în termen în cel mult
15 zile de la data încetării împiedicării. Nerespectarea termenului de 15 zile atrage
respingerea ca tardivă a cererii de repunere în termen.
Alineatul (2) ultima teză a art. 710 NCPC prevede că judecarea cererii de
repunere în termen se face cu titarea părţilor, iar hotărârea pronunţată de
instanţa de executare competentă este supusă numai apelului, potrivit dreptului
comun.
În ultimul alineat al art. 710 NCPC se arată că, dacă cererea de repunere în
termen a fost admisă, creditorul poate formula cerere de executare silită în
termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. Nerespectarea
termenului de 30 de zile pentru depunerea cererii de executare silită la executorul
judecătoresc duce la respingerea cererii de încuviinţare a executării silite, în
condiţiile art. 666 alin. (5) pct. 7 NCPC. Această din urmă soluţie este justificată
de caracterul de termen de decădere al termenului de 30 de zile22.
Aşadar, dacă în condiţiile art. 666 NCPC nu se poate respinge cererea de
încuviinţare a executării pe motiv că s-a împlinit prescripţia dreptului de a obţine
executarea silită, instanţa de executare va putea, în condiţiile acestui articol, să
respingă cererea de repunere în termenul de încuviinţare a executării pe motiv că
nu a fost respectat termenul de decădere de 30 de zile de la data rămânerii
definitive a hotărârii de admitere a cererii de repunere în termen şi până la data
formulării cererii de executare silită de către creditor23.
Alte dispoziţii aplicabile.
Aplicabilitatea dispoziţiilor Codului civil. Normele care alcătuiesc regimul
juridic al prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită se completează, acolo
unde este cazul, cu dispoziţiile Codului civil privitoare la prescripţia extinctivă.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 708 alin. (1) pct. 1 NCPC, care arată că
sunt cazuri de suspendare a cursului prescripţiei dreptului de a obţine executarea

22
Ibidem.
23
Gabriel Boroi, Noul Cod de Procedură Civilă. Comentariu pe articole, Vol. II, Ediţia a 2-a revizuită şi
adăugită, Edit. Hamangiu, Bucureşti, 2016, p. 489.

17
silită cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a
dreptului de a obţine obligarea pârâtului.
Una dintre consecinţele art. 711 NCPC priveşte modul de calcul al
termenelor de prescripţie, căruia nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 180-186
NCPC, ci dispoziţiile Codului civil.

BIBLIOGRAFIE:

1. Gabriel Boroi, Noul Cod de Procedură Civilă. Comentariu pe articole, Vol.

II, Ediţia a 2-a revizuită şi adăugită, Edit. Hamangiu, Bucureşti, 2016.

2. G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Ediţia a 2-a revizuită şi

adăugită, Edit. Hamangiu, Bucureşti, 2015.

18
3. I. Deleanu, V. Mitea, S. Deleanu, Tratat de procedură civilă, Vol. III, Ed.

Universul Juridic, Bucureşti, 2013.

4. Nicolae Horia Ţiţ, Executare silită. Partea generală, Edit. Hamangiu, 2016.

5. S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, Tratat de executare silită, Ed. Lumina Lex,

Bucureşti, 2001.

6. Tribunalul Vaslui, Decizia civilă nr. 515/A/2015, prin care s-a respins

recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 2678/2014, pronunţată de

Judecătoria Bârlad, portal.just.ro, accesat la data de 16.05.2018.

7. Tribunalul Iaşi, Sentinţa civilă nr. 52/2014.

8. ÎCCJ, secţia civilă, decizia nr. 6888/2011, www.scj.ro, accesată la data de

15.05.2018.

19