UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU

FACULTATEA DE DREPT “SIMION BARNUŢIU”

SPECIALIZAREA: DREPT / ID

CENTRUL VASLUI

(sesiunea iunie 2015)

EDUCAŢIE FIZICĂ
LEGEA SPONSORIZĂRII- ROLUL ŞI IMPORTANŢA ACESTEIA
ÎN DOMENIUL SPORTULUI

Coordonator:
LECT. UNIV. DR. IULIAN STOIAN
 - SIBIU 2014/2015 –

LEGEA SPONSORIZĂRII- ROLUL ŞI IMPORTANŢA ACESTEIA ÎN

DOMENIUL SPORTULUI

Modificarea, în 1989, a regimului politic – fapt consacrat prin Constituţia din

1991 – a adus după sine şi schimbarea economiei naţionale. În art. 134 alin. (1) din noua
lege fundamentală se prevedea că „economia României este economie de piaţă”. Într-o
asemenea conjunctură, scăderea importanţei şi a forţei pârghiilor economice pe care le
avea la dispoziţie Statul a dus la reducerea dramatică a posibilităţilor acestuia de a
acoperi, de la buget, cheltuielile necesare pentru rezolvarea nevoilor culturale ale
societăţii. În scurtă vreme, instituţiile publice de cultură au început să caute surse
alternative de finanţare. Organizaţiile neguvernamentale cu profil cultural, înfiinţate
încă din 1990, au urmat de la bun început aceeaşi cale, constatând reticenţa autorităţilor
publice de a sprijini entuziastele iniţiative private. Pe de altă parte, aceste iniţiative –
animate sau nu prin dorinţa unor persoane de a se evidenţia social ori, pur şi simplu, de
a ajuta pe cineva sau de a sprijini o idee sau o acţiune – nu aveau posibilitatea de a
finanţa, printr-un mecanism normal, nici una dintre organizaţiile sau instituţiile
culturale, altfel decât prin acordarea de donaţii. Încă dinainte de adoptarea Constituţiei
din 1991, societatea civilă, aflată la începuturile reînchegării sale, prin intermediul
diverselor sale voci, a solicitat Statului crearea unui cadru legal care să permită
finanţarea, din surse private, a actului cultural, cu obţinerea unor minime beneficii din
partea finanţatorului.
Primele discuţii serioase privind o lege a sponsorizării au început în 1992.
Proiectul de lege a fost iniţiat de Ministerul Finanţelor, ceea ce a nemulţumit, de la
început, posibilii beneficiari ai sponsorizărilor, deoarece viziunea pe care acest minister
a imprimat-o legii a fost cea a unei autorităţi care ar trebui să câştige, în egală măsură,
de pe urma sponsorizării, asemenea celui sponsorizat sau, cel puţin, a unei autorităţi
care nu trebuie să permită pierderea unor surse de alimentare a bugetului de stat. În al
doilea rând, trebuie precizat că ceea ce s-a avut în vedere a fost crearea unui cadru
general pentru sponsorizare şi nu doar a mecanismelor necesare sponsorizării actelor şi
5 organismelor culturale. Legea nr. 32 din 19 mai 1994 privind sponsorizarea a reuşit,

2
totuşi, pe moment, să satisfacă unele cerinţe ale instituţiilor şi organizaţiilor culturale,
mai ales, după emiterea Ordinului nr. 994/1994 privind aprobarea Instrucţiunilor
pentru aplicarea Legii nr. 32/1994. La scurtă vreme, însă, au ieşit la iveală numeroasele
nemulţumiri, atât ale beneficiarilor sponsorizărilor, cât şi ale sponsorilor, atât faţă de
modul în care a fost concepută Legea, cât şi faţă de felul în care ea funcţiona, pentru
diversele segmente ale activităţilor sponsorizate: cultural, artistic, educativ, ştiinţific,
religios, sportiv etc. Din punctul de vedere al sponsorilor, nemulţumirea majoră era
produsă de faptul că avantajele pe care le obţinea sponsorul, pentru sponsorizările
efectuate pe parcursul unui an de zile erau reduse la:
 ¾ promovarea numelui, a mărcii sau a imaginii sponsorului, de către
beneficiarul sponsorizării, prin intermediul evenimentului sau programului
sponsorizat;
 ¾ reducerea bazei impozabile cu echivalentul sponsorizării, într-o proporţie de
cel mult 5% din venitul impozabil.
Din punctul de vedere al beneficiarilor sponsorizărilor, faptul că sponsorii nu
primeau suficiente avantaje, constituia un motiv de descurajare a acestora, care făcea
neatractiv şi actul sponsorizării. În aceste condiţii, modificarea Legii a devenit un
obiectiv, atât al sponsorilor, cât şi al beneficiarilor sponsorizărilor. Astfel, un studiu din
noiembrie 1997 aprecia că majoritatea agenţilor economici care efectuaseră sponsorizări,
în anii 1995 – 1996, doreau modificarea Legii sponsorizării. În ultimă instanţă, acest
obiectiv ajunsese una dintre principalele ţinte ale societăţii civile (atât în calitate de
potenţial beneficiar al sponsorizărilor, cât şi în aceea de motor al dezvoltării sociale), în
cea mai activă parte a sa.
Cele mai multe din ideile emise de grupul de experţi au fost preluate de Ordonanţa
Guvernului nr. 36 din 30 ianuarie 1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
32/1994 privind sponsorizarea. Între timp, Legea mai fusese modificată, neesenţial, prin
Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiecţiunilor, contestaţiilor şi a plângerilor
asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale
organelor Ministerului Finanţelor, astfel încât, la data emiterii Ordonanţei nr. 36/1998
apăruseră, deja, unele confuzii în ceea ce priveşte modul de aplicare a Legii.
Meritul major al Ordonanţei nr. 36/1998 este acela că, pe lângă sponsorizare, a
introdus şi noţiunea juridică de mecenat şi, lăsând la o parte o serie de clarificări ale
definiţiilor şi ale mecanismului de sponsorizare, a ridicat, în unele cazuri, pragul de

3
reducere a bazei impozabile cu echivalentul sponsorizărilor, diferenţiat, în funcţie de
domeniul care era sponsorizat:
 ¾ cultură, artă, învăţământ, sănătate, asistenţă şi servicii sociale, acţiuni
umanitare, protecţia mediului:
 10%; ¾ educaţie, drepturile omului, ştiinţă-cercetare fundamentală şi
aplicată, filantropic, de întreţinere, restaurare, conservare şi punere în valoare
a monumentelor istorice,
 sport - cu excepţia fotbalului: 8%;
 ¾ religios, social şi comunitar, reprezentarea intereselor asociaţiilor
profesionale,
 fotbal: 5%.
La nivel mondial, sponsorizarea a cunoscut în ultimii 30 de anii o dezvoltare
impresionantă, acordându-i-se o importanţă sporită în cadrul mixului comunicaţional al
companiilor. Şi organizaţiile sportive au înţeles importanţa rolului pe care îl are
sponsorizarea pentru susţinerea financiară de care au nevoie, în detrimentul fondurilor
publice sau a celor provenite din taxele de membrii. În România, din păcate,
sponsorizării nu i se acordă încă importanţa cuvenită nici de către organizaţiile sportive
(ce o pot folosi în obţinerea suportului financiar, material, organizatoric, etc.), nici de
către mediul de afaceri (ce poate folosi sponsorizarea ca tehnică de promovare). Pentru a
depăşi această perioadă şi a evolua în ceea ce priveşte activitatea de sponsorizare din
România, este necesar a se evidenţia foarte clar care sunt avantajele de care pot beneficia
atât sponsorii, cât şi organizaţiile sponsorizate.
Cea mai importantă problemă cu care se confruntă o organizaţie sportivă se
referă la finanţarea activităţii sale şi a sportivilor afiliaţi. Plecând de la ideea că o astfel
de organizaţie nu are posibilitatea de a se finanţa din surse proprii în proporţie
covârşitoare, apare necesitatea apelării la surse externe de finanţare. Cea mai des
utilizată astfel de sursă o constituie sponsorizarea.
Sponsorizarea este un act juridic prin care părţile convin cu privire la transferul
dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale şi/sau mijloace financiare, în
vederea susţinerii unor activităţi fără scop lucrativ desfăşurate de beneficiar (Ordonanţa
Guvernului nr. 36/1998 privind modificarea şi completarea Legii nr. 32/1994 privind
sponsorizarea – republicată în M.O. 43/30 ianuarie 1998).

4
 Sponsorizarea urmăreşte obţinerea unui câştig direct şi rapid în termeni de
imagine şi notorietate pentru firmă (spre deosebire de mecenat – o acţiune mai discretă
şi dezinteresată, cu efecte pe termen lung pentru sponsor), prin:
- Sporirea audienţei directe – persoanele prezente fizic la locul desfăşurării
evenimentului sponsorizat (pe stadion, la concert sau în cadrul expozitiei –
numele şi logo-ul mărcii inscripţionat pe vestimentaţia sportivilor, pe
autoturismele de concurs sau pe panourile publicitare amplasate pe stadion,
obiecte promoţionale personalizate oferite publicului etc);
- Sporirea audienţei indirecte – obţinerea unui capital de imagine şi notorietate
prin reflectarea evenimentului în mass-media (creşterea numărului persoanelor
care asistă la eveniment prin intermediul spoturilor radio sau TV, al ştirilor, al
anunţurilor în presa scrisă, al caravanelor publicitare ş.a.);
- În scopul obţinerii unei comunicaţii eficiente şi valorizarii mărcii, evenimentul
sponsorizat trebuie să se afle în strânsă legătură cu poziţionarea instituţională şi a
portofoliului de produse al firmei.
Forme principale:
- Sponsorizare creativă – atunci când sponsorul creează în exclusivitate
evenimentul, în scopul promovării numelui instituţional şi recunoaşterii
prestigiului firmei;
- Sponsorizare participativă – când acesta este unul dintre participanţii la
eveniment.
Sponsorizarea este specifică, îndeosebi, domeniului sportiv (susţinerea unei
echipe/unei federaţii sportive, unui sportiv sau eveniment/turneu sportiv) – cu circa
80% din totalul sponsorizărilor – şi artistic (susţinerea unui eveniment artistic, unui
artist, unei emisiuni culturale TV ş.a.). Exemplu: Ursus – sponsor al Campionatul
Naţional de Fotbal al României, Marlboro – sponsor al F1, Coca-Cola – sponsor oficial al
JO (1996).
În ultimii ani foarte multe companii au devenit sponsori sportivi. Chiar şi
companiile ce nu considerau marketingul sportiv drept sursă viabilă, acum îl folosesc
pentru a-şi transmite mesajul: UPS, Viagra, McDonalds, Pepsi, Coca-Cola, şi multe altele
au învăţat că azi, sponsorizarea sportului le pot plasa în centrul atenţiei consumatorilor.
Una dintre cele mai faimoase serii de curse din lume este NASCAR-ul. Aceasta a
pornit dupa cel de-al Doilea Război Mondial, ca o afacere de familie şi s-a extins în timp,

5
fiind în prezent locul unde doar cei mai buni şoferi şi cei mai buni producători de masini
se întrec. Pe lângă dramă şi adrenalină o multitudine de sponsori sunt invitaţi să se
alăture fanilor ce işi sprijină nu doar favoriţii dar şi companiile ce ii sprijină pe aceştia.
În general sportivii reprezintă figuri îndrazneţe şi curajoase (în cazul curselor de
maşini, motociclete, etc). Nu doar faptul că au abilităţi fizice impresionante dar fanii
iubesc charisma şi spiritul pozitiv ce aceştia îl emană. Tinerii vor să fie ca ei, fetele vor să
îi scoată la întâlniri, bătrânii ar fi cu adevărat onoraţi să îi cunoască iar directorii vor să
făcă afaceri cu ei. Comentatorii şi scriitorii vor să îi citeze în cărţile şi articolele lor pe
când organizatorii concursurilor vor să fie siguri că vor fi prezenţi, astfel încât publicul
atras să fie cât mai mare.
Deseori finanţările obţinute prin intermediul sponsorizării sunt utilizate în
scopuri logistice, astfel încât comitetul olimpic şi sportivii afiliaţi acestuia să îşi poată
desfăşura activitatea. Însă există posibilitatea de a merge direct la sursă, astfel încât
organizaţia sportivă să nu fie nevoită să plătească (din fondurile de sponsorizare) o
companiei care să îi presteze serviciile logistice, ci să încheie un parteneriat de
sponsorizare cu o companiei care să îi presteze direct aceste servicii. Suportul logistic se
referă la deplasări ale echipelor olimpice la turnee de calificare sau la Jocurile Olimpice,
la dotări cu echipamente necesare desfăşurării activităţilor zilnice, dar şi la serviciile de
aprovizionare cu materialele şi produsele necesare pregătirii sportivilor olimpici. Toate
aceste sunt foarte importante pentru obţinerea unor performanţe remarcabile la Jocurile
Olimpice şi alte competiţii premergătoare acestora.
Sponsorii ar trebui să aibă în vedere nu numai acordarea suportului în ceea ce
priveşte organizarea evenimentelor, ci şi intensificarea experienţei pozitive a
spectatorilor. Prin produsele şi serviciile lor, sponsorii pot aduce spectatorii mai aproape
de eveniment, oferindu-le acestora variante de petrecere a timpului liber şi de
divertisment. Toate aceste duc la îmbunătăţirea imaginii pe care spectatorii şi-o fac
despre eveniment şi despre comitetul organizator. Un exemplu de astfel de activitate
desfăşurată de sponsori poate fi ceea ce a făcut Panasonic la Jocurile Olimpice de Iarnă
din 2006. Compania a furnizat un număr de 25 de ecrane gigantice Astrovision, a căror
mărimea mergea de la 7 metrii pătraţi la 64, toate aceste pentru a oferi un spectacol de o
calitate cât mai ridicată tuturor spectatorilor.
După cum se poate observa din avantajele enumerate mai sus, orice organizaţie
sportivă trebuie să conştientizeze importanţă sponsorizării, însă trebuie, în acelaşi timp,

6
să se ţină cont şi de obiectivele urmărite de companiile-sponsor, astfel încât contractul
de sponsorizare să ducă la construirea unui parteneriat de tip „câştig-câştig”, de pe urma
căruia să aibă de câştigat atât organizaţia sportivă, cât şi sponsorul.

BIBLIOGRAFIE:

1. www.sponsorships.visa.com.

2. www.cor.ro

3. AVANTAJELE ADUSE DE SPONSORIZARE ÎN CADRUL SPORTULUI DE

PERFORMANŢĂ, Asist. univ. dr. Mihaela Constantinescu

4. Ghid privind Legea Sponsorizării, VIRGIL STEFAN NIŢULESCU

5. Legea nr. 32/1994, lege privind sponsorizarea, modificată şi completată prin:

Ordonanţa Guvernului nr. 36/1998, Legea nr. 204/2001 şi Legea nr.

394/2006

6. http://www.iqads.ro/dictionar/sponsorizare.html