GESTIUNEA FINANCIARĂ A ORGANIZAȚIILOR SPORTIVE

CAP I FINANTAREA ACTIVITATILOR SPORTIVE

Aproape toate problemele manageriale au drept
numitor comun banii sau lipsa lor. Banii sunt motorul
care pune in mișcare activitatile sportive, indiferent de
nivelul competitional în cadrul caruia își desfașoara
activitatea. O organizatie care nu este ordonata in
manipularea și contabilizarea banilor se va comporta la
fel și in celelalte domenii ale activitatii sale. Activitatile
sportive desfașurate de organizatiile sportive sunt
supuse presiunilor economice în orice mediu de
activitate (universitar, școlar, sport profesionist). In cazul
managerilor sportivi, nevoia unei practici solide in
managementul financiar este chiar mai acuta, deoarece
functionarea lor este, de regula, mai grav afectata la un
viraj economic negativ. Efectele unui slab management
financiar devin sinergice cand ansamblul resurselor lasa
de dorit. In mediul educational, suma de bani cu care
opereaza antrenorul în cadrul unui program sportiv
variaza mult în functie de nivelul competitional în care
sunt angajate echipele institutiei respective (Rankin]
1992)1.
Ce reprezinta finantarea activitatilor sportive?
Finantarea reprezinta procesul de asigurare a
unor fonduri banești necesare desfașurarii unor activitati
ale unor cluburi sportive, institutii publice care
functioneaza în domeniul educatiei fizice și sportului sau
ONG-uri.
Finantarea activitatilor sportive este reprezentata
de mobilizarea resurselor de capital de la cei cu
excedent de resurse (investitorii) spre cei care au nevoie
1de acestea (organizatiile sportive) prin intermediul unor
Horine L. - Administration of physical education and sport
instrumente
program și mecanisme
(ed. a4-a), specifice în
Boston: WCB/McGraw-Hill, cadrul
1999, pag. 12unor piete
organizate (pietele monetare sau pietele de capital). 1

1
 Aceasta finantare este destinata obtinerii de
fonduri (Iichiditati) pentru a acoperi nevoi temporare
generate de activitatile sportive:
■ pregatirea sportivilor;
■ participarea la compedtii;
■ asigurarea de materiale, echipamente și baza
materials (sali sportive, stadioane, bazine ș.a.);
■ campanii de promovare a sportului și activitatilor
fizice;
■ pentru a dezvolta bazele sportive prin derularea
unor proiecte de investitii.
Nevoile de fonduri ale organizatilor sportive sunt
variate:
■ de la nevoi de lunga durata și valoare ridicata,
legate de investitii noi, cum ar fi construirea de
baze sportive, stadioane, bazine, resorturi pentru
sporturi de iarna sau achizitionarea și
modernizarea activelor existente;
■ la nevoi de scurta durata și valoare mica, mult
mai frecvente, care vizeza finantarea activelor
circulante și a cheltuielilor curente.
Finantarea acestor nevoi tine cont de caracterul
permanent sau temporar al acestor nevoi, de durata in
timp a acestora, cat și de sursele de finantare
disponibile. In functie de provenienta lor, fondurile
financiare pot fi: publice sau private.
Cele publice provin de la institutiile administratiei
centrale sau locale. O alta categorie aparte a fondurile
publice alocate sportului o constituie ajutoarele
financiare nerambursabile acordate de organisme
internationale (CIO, UE, federatii intemationale pe ramuri
de sport ș.a.). Fondurile publice au ca obiect
promovarea unor proiecte de dezvoltare a diferitelor
ramuri de sport sau a unor programe de promovare a
mișcarii și a unui stil de viata sanatos, sustinerea unor
cluburi sportive sau participarea la competitii interne sau
intemationale.
Fondurile private provin exclusiv din mobilizarea
unor fonduri puse la dispozitia organizatiilor sportive de
investitori particular^ din economiile populatiei, fanilor
2
sau de la agentii economici cu excedent de resurse.
 Tipuri de finantare
■ Aport la capital social.
■ Burse.
B Grant (Un grant este o suma de bani care se
acorda unei intreprinderi sau organizatii.
Granturile sunt denumite, deseori, sume
„gratuite”, deși, in realitate, nu se platește
dobanda la grant și, atat timp cat se respecta
conditiile acordarii grantului, banii nu trebuie
returnati. Procesul de solicitare necesita timp și
efort considerabil. Din acest punct de vedere,
exista un impact asupra afacerii și, de aceea,
granturile nu sunt, in realitate, „gratuite”).
■ Credit rambursabil.
■ Credit partial rambursabil.
Cum poate fi finantata o activitate?
Finantarea poate fi realizata apeland la: surse
proprii sau la surse externe (din afara organizatiei).
A) Sursele interne de finanfare pot fi: contributeile
proprietarilor, investitorilor sau ale membrilor organizatiei
sportive sau din resursele excedentare generate de
activitatea organizatiei sportive - autofinantare.
B) Sursele externe de finantare pot fi: creditele sau finantari
nerambursabile oferite de administrate a centrala sau
locala.
Decizia de finantare
Reprezinta un aspect important care vizeza
optiunea managerilor sportivi de a-și acoperi nevoile de
finantare a proiectelor de finantare avute in vedere, fie
din fonduri proprii, fie prin împrumuturi sau prin
participate - atragerea de noi capitaluri prin majorarea
numarului de actiuni și/sau actionari.
Decizia de finantare este proprie fiecarui proiect
și fiecarui manager in parte, find adaptata la specificul
proiectului și la structura financiara a organizatiei
sportive.
Cea mai mare parte a resurselor financiare
pentru activitatile sportive din tara noastra provine din
3
sursele publice fata de cele din surse private.
 Elementele luate m considerare atunci cand
decidem finantarea activitatilor sportive sunt:
■ durata finantarii: care depinde de termenul de
recuperare al investitiei și poate fi:
■ scurta - de pana la un an;
■ medie - 1 an - 3 ani;
■ lunga - 3-5 ani și peste.
■ Cu cat durata este mai mare, cu atat costul
finantarii este mai mare.
■ sursa finantarii:
■ poate fi publica sau privata;
■ poate fi interna sau externa.
Care sunt avantajele și dezavantajele utilizarii
diferitelor surse de finantare?
Sursele interne cle finantare
Avantaje: mentinerea independentei și autonomiei
financiare, deoarece nu se creeaza obligatii
suplimentare (dobanzi, garantii); pastrarea capacitatii
organizatiei de a contracta credite; constituie un mijloc
sigur de acoperire a necesitatilor financiare ale
organizatiei.
Dezavantaje: proprietarii dispun de fonduri mai reduse
pentru a investi in alte activitati mai profitabile decat
activitatea care a generat excedentul financiar.
Sursele ext erne de finantare
a. Creditul
Avantaje: timp scurt de acces la resursele financiare
necesare; este accesibil in orice moment; poate fi obtinut
un volum variabil de resurse financiare in functie de
necesitati; posibilitate de negociere a conditiilor de
rambursare.
Dezavantaje: aparitia unor obligatii suplimentare
(dobanda, garantii); existenta unor formalitati obligatorii
de indeplinit (documentatii, rapoarte periodice etc.).
b. Finantarea nerambursabila
Potfi: subventii guvemamentale, programe de finantare
nerambursabila publice sau private;

4
Avantaje: pot fi finantate activitati fara sa se consume
resurse pro- prii sau sa se contracteze credite; este
pastrata independenta și au- tonomia financiara a
organizatiei sportive.
Necesarul de finantare
In primul rand trebuie facuta o evaluare a
necesarului de finantare corespunzator organizatiei
sportive, adica daca se efectueaza pentru un club sportiv
(pe profit sau nonprofit), o asociatie sportiva,
liga,federatie etc.
Necesarul de finantare se determina prin analiza
indicatorilor de evolutie a cheltuielilor generate de
dezvoltarea organizatiei sportive sau nivelul
competitional in care activeaza. Acest necesar trebuie
determinat Inca din faza de planificare a dezvoltarii. In
functie de caracteristicile acestui necesar se construiește
politica de finantare a organizatiei.
Toti avem de platit taxe. In mod normal, avem și
o sursa de fonduri, fie ea o slujba, un imprumut sau
familia. Acest fapt scoate in evidenta modurile diferite pe
care le utilizeaza organizatiile sportive pentru a avea
diferite surse de finantare și de a cheltui fondurile
respective in industria sportului.
Multiple motive determina organizatiile sportive
sa utilizeze metode variate pentru a atrage fonduri
pentru a-i putea indeplini obiectivele propuse și misiunea
lor.
La inceputul anilor ’90, mișcarea sportiva din
Romania a suferit un proces de schimbari radicale,
trecand de la o economie centralizata, care finanta
activitatile sportive, la economia de piata in care statul și
agentii economicii au considerat ca neoportuna
continuarea sustinerii mișcarii sportive, fapt ce a
determinat închiderea multor cluburi și asociatii sportive.
Chiar daca au aparut in anii ’90, problemele
financiare ce au afectat sportul in tara noastra au devenit
vitale m secolul 21.
Organizatiile sportive, indiferent de forma juridica
de functionare pe care o au, fie pe profit sau nonprofit ori
5
institute publice, trebuie sa plateasca, intr-un fel sau
altul, chirii și salarii. In cazul sportului profesional,
cheltuielile principle sunt salariile și primele (Howard &
Crompton, 1995). Indiferent de echipa sau de Iiga din
care face parte, fiecare organizatie sportiva are aceleași
surse de finantare din vanzarea de bunuri sau servicii și
aceleași cheltuieli de baza compuse din salarii, chirie
sau ipoteci, reparatii, publicitate, materii prime și altele.
Oricine cu o oarecare experienta in analiza financiara
poate vedea ca in cadrul afacerilor din domeniul
sportului nu se obtin profituri substantial, ele nefiind
profitabile, iar investitiile facute au o durata mare in timp
cand pot fi acoperite sau recuperate. Multe echipe
sportive caștiga sume semnificative de pe urma vanzarii
de bilete și a drepturilor de televizare, dar nu reușesc sa-
și acopere costurile operative fixe. Nici o afacere nu
poate supravietui cu o rana financiara care nu se mai
inchide.
Documentatie adecvata
Finantele afecteaza toate deciziile din mediul de
afaceri, de la atragerea de fonduri la alocarea variilor
resurse si urmarirea performantelor (Spiro, 1996).
Documentarea acestor fonduri, cheltuirea acestora și
profitul generat de pe urma acestor cheltuieli formeaza
baza deciziilor luate de actionari in ceea ce privește o
companie. Nu trebuie uitat aspectul ca inregistrea
operatiunilor financiare in documente este unul dintre
multele functiuni cerute de lege sau prin contracte facute
pentru obtinerea de fonduri, motiv ce determina o
analiza critica a veniturilor si cheltuieli lor. Procesul de
finantare necesita o analiza financiara a fezabilitatii
diferitelor proiecte, bazandu-se pe veniturile și
cheltuielile estimate, cat și pe existenta fondurilor care
sa asigure derularea diferitelor proiecte. Investitorii sunt
mult mai dispuși sa suporte cheltuielile unui proiect cand
exista o documentatie adecvata privind veniturile
potentiale ale acestuia.
Capacitatea de a lua decizii adecvate pe plan
financiar iși are bazele mtr-o documentatie adecvata.
Singurul mod in care o afacere din domeniul sportului își
poate analiza cu precizie situatia este printr-o
documentatie adecvata.6
 Creearea unei documentatii adecvate a
veniturilor și cheltuieliior e cruciala in determinarea
abilitatii unei organizatii sportive de a-și analiza și evalua
performantele.
De ce este important sa ne planificam dezvoltarea
organizatiei sportive?
Orice organizatie este obligata sa se adapteze
mediului in care functioneaza, mentinandu-și in același
timp coeziunea interna și reducand la minimum
incertitudinea care caracterizeaza transformable
mediului intern și extern, pentru ca in urma acestor
eforturi de adaptare, organizatia sportiva sa iși pastreze
identitatea, dezvoltarea sa trebuie planificata cu o cat
mai mare atentie, iar acest plan trebuie revizuit periodic.
O buna planificare a dezvoltarii organizatiei
sportive ofera raspunsuri la cateva intrebari esentiale:
■ de ce este necesara transformarea?
■ ce se va transforma in cadrul organizatiei?
■ cand va avea loc transformarea?
■ cum se va realiza transformarea?
■ cat costa și cum va fi finantata transformarea?

Am nevoie de o finantare externa?

Finantarea externa este necesara in cazul in care
organizatia nu dispune de resurse interne suficiente
pentru acoperirea activitatiilor planificate.

Modalitatea de rambursare
■ se poate face la scadenta:
■ in trance, in trance anuale egale, anuitati egale.
■ periodicitatea și eșalonarea rambursarii este
foarte importanta și trebuie corelata cu fluxurile
de numerar viitoare (intrari de fonduri) generate
de exploatarea investitiei;
■ forma de finantare: se poate face direct sau
indirect prin utilizarea unei institutii financiare
specializate care sa

7
 intermedieze transferul de capital de la investitori
la benificiari;
Riscul finantarii
Riscul finantarii are in vedere pierderile potentiale
care ar putea sa apară ca urmare a producerii unor
evenimente nedorite. Pierderile in finantare au in vedere
mai multe fluxuri financiare de plata mai mari datorita
evolutiei nefavorabile a dobanzilor pe piata, a cursului de
schimb sau riscului de neplata. Riscurile avute in vedere
ll pot afecta atat pe creditor cat și pe debitor.
Cu cat riscurile sunt mai mari, cu atat
remuneratia percepută pentru asumarea acestora este
mai mare, nivelul de risc se reflecta direct in costul
finantarii.
Costul finantarii
Costul depinde de durata, de sursa de finantare,
de forma de finantare, de modalitatea de rambursare și
de riscurile implicate. Costul sintetizează toate
elementele in functie de care se ia decizia de finantare.
Pe langă aceasta, alte elemente au in vedere o serie de
facilităti acordate finantarii cum ar fi de exemplu:
perioada de gratie, garantiile solicitate, serviciile conexe
finantarii (consultantă de specialitate, monitorizarea
clientilor, monitorizarea pietelor).
Cautarea surselor de finantare
Care sunt sursele de informare și cele de
informare accesibile privind posibilitătile de finantare:
A) fincintcitorii
Avantaje: informatia este completă; uneori se acordă și
consultantă între anumite Iimite, chiar- și in mod gratuit.
Dezavantaje: acces dificil din cauza vizibilitătii reduse a
majoritătii finantatorilor.
B) firmele de consultantd specicilizcite Avantaje: pot
oferi informatii complete; pot oferi diferite analize
economice relevante; oferă consultantă pentru
elaborarea documentatiei.
Dezavantaje: costul consultantă.

8
 C) internet-ill
Avantaje: informatia este cuprinzatoare; informatia este
disponibila un timp indelungat; accesul este facil și
gratuit (sau la costuri foarte reduse).
Dezavantaje: lipsa unei consultante cuprinzatoare.
D) mass-media (presa scrisa, radio, tv)
Avantaje: informatia este distribuita rapid (24 de ore).
Dezavantaje: informatia este, de obicei, foarte
incomplete; informatia este disponibila un timp extrem de
scurt.
Ce trebuie sa avem in vedere la contactarea
finantatorilor?
Cel mai important element al sistemului de
cautare a unor finantari este contactarea preliminară a
potentialilor finantatori, inainte de a incepe realizarea
proiectului. Nu este recomandat sa incepeti sa realizati
un proiect care necesita de obicei un consum
semnificativ de resurse, pana cand nu aveti siguranta ca
dispuneti de toate informatiile privind finantatorul și
programul de finantare vizat.
In acest scop, trebuie sa obtineti raspunsuri la
cateva intrebari esentiale:
■ care sunt domeniile de interes ale finantatorului?
■ ce criterii de eligibilitate are?
■ ce tipuri de proiecte au fost finantate anterior?
n care sunt sumele alocate și pe ce perioada de
timp?
■ cat dureaza procesul de evaluare a propunerii?
(cand veti
primi raspuns la solicitarea dvs. de finantare?)
■ care sunt termenele calendaristice de depunere a
cererilor?
■ care sunt modalitatile de contact?
Contactarea finantatorilor
Puteti contacta potentialii finantatori in scris,
telefonic sau, atunci cand este posibil, prin contact
personal. De asemenea, puteti obtine informatii
valoroase din mtalnirile cu beneficiari de finantari
anterioare și cu evaluatori. 9
 Recomandari
Manifestati interes pentru programul de finantare
cu mult timp înainte de datele limita de depunere a
cererilor de finantare - pentru a avea timp sa primiti toate
explicable utile și sa realizati documentatia cat mai bine.
Multumiti finantatorului... și pentru ca, pana la
urma, va ajuta sa obtineti niște bani, dar și pentru ca
întotdeauna este mai ușor sa solicitati informatii cu
urmatoarea ocazie din postura de prieten decat din
aceea de reclamant furios.
Pastrati-va calmul atunci cand primiti un refuz la
documentatia depusa de dvs.
Chiar daca sunteti de parere ca ati respectat
toate solicitarile finantatorului, dar nu primiti finantare, nu
uitati ca, de regula, finantatorii organizeaza periodic noi
licitatii și ofera noi finantari.
Folositi experienta acumulata, imbunatatiti
documentatia pe care deja o aveti și colaborati și mai
strans cu finantatorul pentru a intelege mai bine criteriile
lui de evaluare.
Scrisoarea de intentie
De regula, scrisoarea de intentie trebuie sa
cuprinda, in forma succinta, urmatoarele elemente:
■ prezentarea solicitantului;
■ problema abordata in proiect și scopul
proiectului;
■ argumentarea importantei proiectului;
■ obiectivele proiectului;
■ rezultatele așteptate;
■ modul in care va fi implementat proiectul
(activitatile
esentiale, in linii generale);
■ bugetul total (estimativ) și mentionarea altor
cofinantatori
(daca exista).
Concluzii
■ ce am de facut daca doresc sa obtin o finantare?
■ activitatea dvs. 10
poate fi organizata in mai multe
etape:
 ■ stabiliti cat mai exact pentru ce doriti finantarea.
■ consultati permanent sursele de informatii privind
surse de finantari disponibile. n
■ incercati sa depuneti proiectul (cu modificarile
necesare) la mai multi finantatori.
■ asigurati tot timpul necesar pentru realizarea unui
proiect de finantare de calitate.
□ verificati cu atentie respectarea tuturor criteriilor
de eligibilitate.
B colaborati cu consultant specializati și cu
experienta in realizarea de proiecte de finantare.
B argumentati cat mai bine proiectul (de ce este
importanta și urgenta problema vizata, care sunt
avantajele activitatilor propuse in proiect,
posibilitatile de replicare a rezultatelor
proiectului).
B propuneti in proiect elemente de noutate in
modul de rezolvare a problemei vizate.
B fiecare program de finantare este prezentat sub
forma unei fișe de program care include
informatiile esentiale: criterii de eligibilitate,
activitatile care pot fi intreprinse, caracteristice
finantarii etc., pentru a va putea ajuta sa decided
daca programul raspunde nevoilor cerute.
B cea mai mare parte a programelor prezentate
cuprind și informatiile detaliate de contact ale
finantatorului, precum și adresa de web pentru
descarcarea pachetului informativ integral. Pentru
unele programe au fost incluse și cateva fișiere
utile (de exemplu documentatii de finantare) care
se pot descarca direct de pe site.
Conceptele Financiare de Baza
Veniturile sunt banii incasati intr-o afacere din
domeniul activitatilor sportive, acestea pot proveni din
vanzari de bilete, contracte de televiziune, sponsorizari,
sau un numar de alte surse.
Cheltuielile sunt opusul veniturilor, reprezentand
costurile afacerii. In cazul unei echipe profesioniste,
acestea includ salariile
11
jucatorilor și ale executivului, echipamentele, transports,
dar și alte cheltuieli, cum ar fi chiriile sau primele de
asigurare.
Fiecare afacere are venituri și cheltuieli diferite,
care sunt Intr-o continua schimbare - un club de fitness
poate avea venituri de 1 milion USD pe an, dar daca 100
de membri nu iși remoiesc legitimatiile, aceste venituri
pot scadea drastic.
Datoriile sunt sumele de bani datorate alter
persoane, acestea putand fi evitate prin plata imediata a
tuturor cheltuielilor.
Veniturile
Cuprind toate încasarile din activitatea de baza a
organizatiilor sportive: vanzari, investitii și orice alte
activitati aducatoare de venit. Veniturile pot fi constiutite
de:
■ Donatii și cotizatii
■ Subventii pentru învatamantul de stat
■ Taxe de stat
■ Taxe de participare
■ Donatii
■ Venituri din concesionari
■ Venituri din contracte de televizare
■ Venituri din publicitate
■ Campanii de stragere de fonduri
■ Venituri din sponsorizari
Cheltuieli
Cuprind toate consumurile înregistrate de o
organizatie sportiva în scopul asigurarii functionarii și
producerii de venituri.
Putem distinge doua tipuri de cheltuieli: directe și
indirecte. Se încadreaza ca și cheltuieli:
■ Costul de reparare și mentinere a facilitatilor
■ Costul uniformelor și al echipamentului sportiv
■ Costuri de transport și cazare
■ Costuri de asigurare
■ Costuri legate de utilitati
■ Salarii
12
 ■ Costuri de publicitate
■ Costuri promotionale
■ Plata consumabilelor de birou n

Situatia veniturilor
Este o situatie financiara care indica
performantele unei organizatii sportive pe o anumita
perioada de timp, de obicei o luna. Performantele
organizatiilor sportive sunt exprimate prin veniturile,
cheltuielile și profitul obtinut in intervalul analizat.

Cine este interesat in analiza acestei situatii?

■ Patronii, asociatii sau actionarii, care utilizeaza
situatia veniturilor pentru a evalua periodic
eficenta cu care este condusa organizatia
sportiva, veniturile, cheltuielile ș.a
■ Bancile, care studiaza acest raport atunci cand li
se solicita un credit, pentru a analiza capacitatea
de rambursare a solicitantului;
■ Conducera organizatiei, care este interesata in
analiza acestui raport financiar pentru a avea
informatii privind eficienta activitatii lor in perioada
de timp exprimata, precum și pentru a putea
realiza o mai buna planificare a activitatii viitoare.
Datele din acest document permit elaborarea
unor previziuni financiare care pot fi folosite, atat
ca instrumente de control financiar, cat și ca baza
a studiilor de fezabilitate;
■ Investitorii care doresc sa cunoasca veniturile
organizatiei sportive pe o anumita perioada de
timp, pentru a vedea daca este oportun sa
investeasca in organizatia respective.

Profitul
Pentru multi managed, un obiectiv financiar îI
constituie generarea unui profit maxim. Termen de
origine latina, profitul vine de la verbul „proficere” care
tnseamna „a progresa”, „a da rezultate”, dobandind apoi
semnificatia de „a da” sau „a aduce profit”.
13
 In Dex se mentioneaza ca reprezinta un folos
(material sau spiritual) pentru cineva sau ceva; caștig,
beneficiu, avantaj. Din punct de vedere economic -
VenituI adus de capitalul utilizat într-o intreprindere,
reprezentand diferenta dintre mcasarile efective și totalul
cheltuielilor aferente.
Profitul brut
ProfituI brut se stabilește astfel:
Profit brut = Venituri - Cheltuieli
Din punct de vedere fiscal apare notiunea de
cheltuieli deductibile și nedeductibile. Acest tip de
cheltuieli este necesar sa fie cunoscut atunci cand se
stabilește impozitul pe profit, deoarece ele influenteaza
masa impozitara.
ProfituI fiscal = profitul brut - cheltuieli
deductibile+cheltuieli nedeductibile
Impozitul pe profit - se calculeaza prin aplicarea
unei cote de impozit asupra profitului fiscal.
ProfituI net
ProfituI net reprezinta diferenta dintre profitul brut
obtinut și impozitul pe profit aferent. Acest profit se
repartizeaza pe fonduri, dividende etc.

14
CAPITOLUL 2
MODALITATILE DE FINANTARE A ACTIVITATILOR
SPORTIVE
2.1 Finantarea activitatilor sportive in cadrul
organizatiilor nonprofit in Romania

Finantarea activitatii sportive organizate și

desfașurate de organizatiile nonprofit se realizeaza prin
atragerea de resurse financiare diverse (veniturile
organizatiei), care odata mobilizate se aloca pe destinatii
(cheltuielile organizatiei), astfel incat sa rezulte
obiectivele urmarite prin statutul de functionare.
In multe state ale lumii, structurile sportive fara
scop lucradv beneficiaza de o serie de facilitati fiscale,
cele mai frecvente fund scutirile de la plata de impozite
§i taxe.
In cazul Romaniei, finantarea structurilor sportive se face
potrivit Legii Nr. 69 din 28 aprilie 2000 privind edncația fizică și
sportul, cu modificarile și completarile ulterioare.
Potrivit acestui act normativ, structurile sportive
fara scop patrimonial și Comitetul Olimpic Roman pot
beneficia de sume de la bugetul de stat și de la bugetele
locale pentru finantarea de programe sportive.
Respectivele sume se asigura pe baza de contracte
incheiate intre structurile sportive respective și organele
administratiei publice centrale sau locale, dupa caz.
Din punctul de vedere al continutului, contractul
va cuprinde: obiectul și volumul activitatilor specifice,
parametrii sportivi de realizat, suma stabilita pentru
finantarea programelor, defalcate pe obiective, acdvitati
și naturi de cheltuieli, obligatiile și responsabilitatile
partilor. De asemenea, prevederile contractului sunt
opozabile cel or doua parti, constituindu-se in norme cu
caracter tehnic, financiar i administrativ.
In mod particular, in cazul structurilor sportive de
drept public, actul normativ amintit statueaza urmatoarele
surse de finantare de care pot beneficia respectivele
organisme:
15
 La sursele mentionate mai sus se alatura: donatii
, sponsorizari, alte venituri și sume ramase din exercitiul
financiar precedent;

2.2. Finantarea activitatilor sportive desfașurate in

cadrul cluburilor sportive organizate ca societati
comerciale

Capitalurile se formeaza la infiintarea firmei, se

modifica pe parcursul desfașurarii activitatii (prin
creșterea sau prin diminuarea acestora) și se lichideaza
la incetarea existentei firmei. Așadar, capitalurile pot fi
apreciate ca fiind „totalitatea surselor de finantare de
care dispune firma și pe care le poate utiliza pentru
procurarea tuturor elementelor patrimoniale de activ”2.
In functie de modul cum se constituie (sursa de
provenienta și de apartenenta), capitalurile potfi de doua
tipuri:
• capitaluri proprii;
• capitaluri imprumutate;
Așadar, firma are, de la inceput, de ales intre
doua surse de finantare principale: capitaluri proprii și
indatorare ce sunt valabile atat in cazul gestiunii pe
termen mediu și lung, respectiv gestiunea activelor
imobilizate, cat și in cazul gestiunii pe termen scurt,
respectiv gestiunea activelor circulante. De asemenea,
in ultimul timp, pe langa aceste modalitati clasice
(traditionale) de finantare se pune un accent deosebit pe
finantarea nerambursabila prin programe europene.
Dupa natura, capitalul firmei se imparte in:
• capital real;
• capital efectiv sau financiar.
Capitalul real este cel care iși gasește reflectarea
in bilantul firmei, materializat dupa sursele de
provenienta
2
(constituire) sau dupa modalitatile
defolosinta (utilizare).financiare ale firmei, Editura Universitara
Berceanu Dorel, Deciziile
Craiova, Craiova, 2006, pag.l 18.

16
 Capitalul fictiv sau financiar este determinat de
capitalul real ca urmare a modului de circulate a
instrumentelor prin care se constituie (actiuni,
obligatiuni) sau instrumentelor prin care este utilizat
(titluri de credit sau efecte comerciale). Prin modul de
negociere a acestor instrumente pe piata capitalurilor se
inregistrează fie un caștig de capital determinat de
diferenta intre cursul de vanzare și cel de cumpărare in
cazul actiunilor sau obligatiunilor ca titluri de reflectare a
capitalului real (capital social sau credite pe termen
mediu și lung), fie o stingere succesive de obligatii
determinate de un act comercial initial, caz in care se
comports ca și capitalul lichid in cazul efectelor
comerciale andosate pe piata.

17
CAP III Capitalurile societăților comerciale
Capitalurile unui societăți comerciale pot fi :
- capitaluri proprii (fonduri proprii)
- capitaluri împrumutate (credite).

3.1. Capitalurile proprii.

Capitalurile proprii se formează din surse sau
contribuţii externe şi surse sau contribuţii interne.
Contribuţiile externe cuprind aportul
proprietarilor şi, eventual unele aporturi ale statului,
ale unor colectivităţi şi organisme specializate, iar
cele interne sunt resurse care se degajă, în principal,
din capacitatea de autofinanţare a întreprinderii.
3.1.1. Contribuţiile externe.
Orice întreprindere nu se poate înfiinţa dacă nu
dispune de un capital minim.
Astfel, proprietarul sau proprietarii trebuie să
angajeze un minim de aport, care constituie capitalul
social.
Fiecare acţionar, în schimbul aportului său va
primi un număr de acţiuni care reprezintă dreptul său
asupra capitalului întreprinderii.
18
 Acţiunea reprezintă un titlu de participare care
conferă posesorului calitatea de acţionar, dându-i
dreptul la o parte proporţională din profiturile
distribuite de societate.
Acţionarul primeşte un dividend, după ce din
profit s-au efectuat scăzămintele pentru plata
impozitului pe profit şi constituirea rezervelor legale.
În caz de lichidare a societăţii, acţionarul va
primi sumele cu care a participat la formarea
capitalului, după achitarea celorlalţi creditori.
Societăţile mari sunt cotate la bursă care nu
reprezintă altceva decât o piaţă de titluri care
furnizează ocazia de confruntare între cererea şi
oferta de acţiuni.
Cursul schimburilor poate fluctua peste sau
sub valoarea nominală, în funcţie de performanţele
economico-financiare ale întreprinderii.
Acţiunile pot fi comune şi acţiuni preferenţiale.
Acţiunile comune reprezintă o asociere deplină
fără nici o rezervă la câştigurile şi valorile societăţii.
dividendele dimensionându-se în funcţie de realizările
aferente exerciţiului financiar respectiv.
Cei care deţin aceste acţiuni sunt
19
proprietarii reali ai societăţii, cei care controlează
conducerea acesteia, au drept de vot, îşi asumă riscul
în caz de pierderi, de lichidare şi beneficiază de
rezultatele succesului întreprinderii.
Deţinătorilor de acţiuni comune nu li se
garantează dividende, acestea fiind distribuite numai
dacă se realizează profit.
Acţiunile preferenţiale, în locul dreptului de vot,
conferă o serie de privilegii cum sunt : stabilirea
nivelului dividendelor în momentul emiterii acţiunilor,
convertirea acţiunilor preferenţiale în acţiuni comune,
prioritate la rambursarea capitalului în caz de
dizolvare a societăţii.
Acţiunile mai pot fi la purtător şi nominative.
Pe parcursul activităţii, societatea poate emite
noi acţiuni în vederea creşterii capitalului.
De regulă vechii proprietari au dreptul
preferenţial de a subscrie la creşterea capitalului
social.
Preţul de emisiune este inferior cursului acţiunii
la bursă, pentru a se asigura subscrierea.
Aporturile pot fi sub formă bănească sau în
natură.
20
 3.1.2. Contribuţiile (sursele) interne.
Contribuţiile interne se formează din resursele
care se degajă din propria activitate pe care o
desfăşoară firma, astfel că asistăm la un proces de
autofinanţare, cu importanţă deosebită asupra
asigurării autonomiei financiare. Pentru desfăşurarea
activităţii, firma efectuează o serie de cheltuieli,
obţinând concomitent şi nişte încasări, acestea din
urmă provenind din vânzarea produselor, executarea
de lucrări şi prestarea de servicii, precum şi din
venituri financiare (de titluri, dobânzi etc.) şi venituri
extraordinare (calamităţi naturale şi alte evenimente
similare). Cheltuielile se referă la sarcinile curente ale
exploatării (materii prime şi materiale, salarii, impozite
în afara celui pe profit, cheltuieli generale) şi la
pierderile extraordinare.
Diferenţa dintre venituri şi cheltuieli (exclusiv
cheltuielile cu amortismentul şi provizioanele) capătă
destinaţii ca :
 plata impozitului pe profit, adică partea
care se atribuie statului;
 plata de dividende, adică partea atribuită

21
 asociaţilor sau acţionarilor;
 plata participărilor la profit, adică partea
atribuită salariaţilor;
 formarea fondului de amortizare, a
provizioanelor sau rezervelor, adică
partea cuvenită întreprinderii.
Sumele cuvenite întreprinderii şi păstrate de
către aceasta formează autofinanţarea totală (globală
sau brută), care este alcătuită din autofinanţarea de
menţinere şi autofinanţarea netă..
Autofinanţarea de menţinere se referă la acele
sume puse în aşteptare, urmând ca din ele să se
facă, în viitor, cheltuieli prin care se va păstra nivelul
atins de patrimoniu. Între izvoarele de formare a
autofinanţării de menţinere, un prim loc îl ocupă
amortizările normale (care corespund pierderii reale
din valoarea imobilizărilor) şi apoi provizioanele
pentru acoperirea unor riscuri.
Autofinanţarea netă este partea de
autofinanţare brută din care se formează resursele
proprii ale întreprinderii, peste necesarul cerut de
refacerea capitalurilor investite, având ca efect o
îmbogăţire, o creştere a patrimoniului.
22
Autofinanţarea netă se constituie, în principal, din
profiturile puse în rezervă, adică din acele profituri
care rămân după prelevarea impozitului şi
remunerarea asociaţilor sau acţionarilor, precum şi
participarea angajaţilor la profit. De asemenea, o
sursă a acestei autofinanţări este şi partea din fondul
de amortizare care depăşeşte deprecierea reală a
elementelor de imobilizări.
Alături de noţiunea de autofinanţare brută se
mai utilizează şi cea de cash-flow, care este foarte
apropiată de prima, cu deosebirea că autofinanţarea
brută nu cuprinde profitul distribuit acţionarilor,
eventual şi angajaţilor sub formă de participare la
profit. Astfel, se poate spune că acest cash-flow
corespunde autofinanţării brute înainte de distribuirea
profitului pentru nevoile arătate. Cu alte cuvinte, cash-
flow-ul reprezintă o noţiune lărgită a autofinanţării
brute.
Autofinanţarea are, după cum s-a prezentat şi
în altă parte a cursului, mai multe avantaje, dar cele
mai importante într-o economie de piaţă constau în
următoarele :
 constituie un mijloc
23
 sigur de finanţare, având în vedere că în
anumite situaţii conjuncturale
întreprinderea întâmpină greutăţi în
atragerea de capital de pe piaţa
financiară sau monetară;
 apără libertatea de acţiune a
întreprinderii, în sensul că autonomia
financiară dobândită prin autofinanţare
asigură acesteia independenţa de
gestionare faţă de organismele
financiare şi de credit, organisme care
exercită un control riguros spre a-şi
asigura garanţia capitalurilor date cu
împrumut. Precizăm însă, că este foarte
greu ca o întreprindere să poată înlocui
în totalitate capitalurile de împrumut cu
capitalurile proprii (din care o parte se
formează prin autofinanţare).
.
3.2. Capitalurile împrumutate

Capitalurile împrumutate pot fi grupate în mai

multe categorii, din punct de vedere al termenelor
24
de plată:
- credite pe termen lung;
- credite pe termen mediu;
- credite pe termen scurt.
Din punct de vedere al finanţelor private
această grupare nu este satisfăcătoare
şi se are în vedere alocările acestor finanţări
rezultând următoarea structurare:
- capitaluri de împrumut care au rol de
a finanţa activele imobilizate
(alocările permanente);
- capitaluri de împrumut care au rolul
de a finanţa activele circulante
(alocările temporare).
Creditele pe termen lung au o scadenţă mai
mare de 5 ani, pe termen mediu 1-5 ani iar pentru
cele pe termen scurt scadenţa este mai mică de un
an.
3.2.1. Capitalurile împrumutate pe termen
mediu şi lung.
Capitalurile împrumutate pentru finanţarea
alocărilor permanente, în funcţie de provenienţa lor,
pot fi grupate în următoarele categorii:
25
 - împrumuturi obligatare (din
emisiunea de obligaţiuni);
- împrumuturi de la organisme publice
specializate;
- împrumuturi de la stat;
- împrumuturi de la instituţii de credit;
- creditul de leasing.
a. Împrumuturile obligatare.
Nevoile de finanţare pe termen lung ale unei
societăţi comerciale pot fi satisfăcute atât pe calea
emisiunii de acţiuni cât şi prin emisiunea de
obligaţiuni.
Emisiunea de obligaţiuni asigură fonduri
împrumutate, generând totodată şi cheltuieli pentru
plata dobânzilor şi restituirea împrumuturilor.
Cheltuielile care se fac impun acoperirea lor
astfel că utilizarea acestor împrumuturi trebuie să
aibă ca efect creşterea valorii companiei şi a
rezultatelor financiare.
Împrumuturile pe bază de obligaţiuni sunt o
formă a creditului pe termen mediu şi lung şi se
caracterizează prin emisiunea către public a titlurilor
negociabile (obligaţiuni).
26
 Obligaţiunea se caracterizează prin
următoarele:
- valoarea ei nominală care serveşte
drept bază de calcul a dobânzii;
- o rată de dobândă (nominală) care
aplicată la valoarea nominală dă
suma dobânzilor ce se vor plăti
anual;
- preţul de emisiune care poate fi egal
sau mai mic decât valoarea
nominală, diferenţa fiind numită
primă de emisiune;
- preţul de rambursare, care poate fi
egal sau mai mare decât valoarea
nominală, diferenţa fiind numită
primă de rambursare.
Astfel, întreprinderea poate ajunge în situaţia
de a primi o sumă mai mică decât
cea pentru care plăteşte dobândă, şi dea rambursa o
sumă mai mare decât valoarea ei nominală. În
această situaţie rata dobânzii reale este mai mare
decât cea a dobânzii nominale.
Durata împrumutului este
27
stabilită prin contract, dar de regulă durata de viaţă a
fiecărei obligaţiuni depinde de rambursare, care se
face prin tragere la sorţi.
Obligaţiunile sunt titluri care pot fi cotate la
bursă.
Spre deosebire de acţionari, care sunt
coproprietare, persoanele care acordă împrumuturi pe
bază de obligaţiuni, nu posedă decât un drept de
creanţă asupra companiei.
Toate obligaţiunile au aceiaşi valoare
nominală. Negocierea obligaţiunilor la bursele de
valori imobiliare reprezintă o formă de confruntare a
ofertei şi cererii.
Pot emite obligaţiuni numai acele întreprinderi
care îndeplinesc condiţiile legale.
Succesul unui împrumut pe bază de obligaţiuni
depinde de factori cum ar fi: conjunctura economică,
generală, randamentul şi durata împrumutului,
notorietatea întreprinderii.
Particularitatea principală a acestui tip de
împrumut constă în faptul că se apelează la economia
publică, solicitând finanţarea de la un ansamblu de
persoane fizice şi juridice, şi nu de la o
28
instituţie financiară.
Dacă persoana care a acordat împrumutul
doreşte să recupereze numai investiţia înainte de
data prevăzută a rambursării, ea poate să-şi vândă
titlul la bursă unei alte persoane, şi să primească un
preţ care poate fi diferit de valoarea nominală.
Obligaţiunea nu conferă deţinătorului nici o
putere de decizie asupra întreprinderii şi nu-i permite
acestuia să beneficieze de creşterea valorii
întreprinderii aşa cum se întâmplă în cazul acţiunilor.
b. Împrumuturile de la organismele publice
specializate.
Instituţiile financiare specializate joacă un rol
important, de intermediari între piaţa financiară şi
întreprinderi.
Datorită faptului că există, de multe ori, un
acces mai greu pe piaţa financiară, sau prin faptul că
sumele de care au nevoie unele întreprinderi nu
justifică recurgerea în mod direct la această piaţă,
precum şi din alte cauze, este necesar să se creeze
instituţii de împrumuturi destinate să lărgească sfera
de formare a fondurilor.
Aceste instituţii intervin direct pe piaţă,
29
permiţând întreprinderii să obţină indirect şi pe termen
lung capitalul de împrumut.
c. Împrumuturi de la stat.
Asemenea împrumuturi reprezintă intervenţii
financiare ale statului determinate de dificultăţile pe
care le au întreprinderile de a-şi procura capital de pe
piaţa financiară.
Aceste intervenţii se realizează în scopul
favorizării dezvoltării economiei.
d. Împrumuturile de la instituţii de credit.
Aceste împrumuturi reprezintă credite acordate
de instituţiile de credit pentru finanţarea activelor
imobilizate.
Au un cost de procurare dat de dobânzi şi
comisioane.
Pentru a avea acces la astfel de împrumuturi,
societăţile comerciale trebuie să facă dovada că au
capacitatea de a rambursa creditul, de a plăti
dobânzile şi comisioanele aferente.
De asemenea băncile solicită garanţii.
Băncile oferă în mod obişnuit credite pentru
investiţii pe termen mijlociu şi mai rar pe termen lung,
acestea din urmă fiind caracteristice altor
30
instituţii financiare şi organisme financiare.
Rambursarea creditelor se realizează în
conformitate cu clauzele contractuale, anual,
semestrial, trimestrial sau lunar prin anuităţi constante
sau variabile.
e. Creditul de leasing presupune derularea
unor operaţiuni prin care o instituţie financiară
specializată cumpără, la cererea unei întreprinderi,
bunuri pe care le poate închiria acesteia, în schimbul
plăţii unei redevenţe periodice. Prin urmare
întreprinderea foloseşte bunurile închiriate, nu este
proprietarul lor, ci are doar dreptul de folosinţă pentru
o perioadă strict stabilită.
În contractul încheiat între instituţia financiară
specializată şi întreprinderea se prevede adesea,
posibilitatea beneficiarului de a cumpăra bunul, la
sfârşitul închirierii, la un preţ avantajos.
Creditul de închiriere poate fi privit şi ca un
mijloc suplimentar de finanţare în scopul realizării
programului de investiţii în situaţia în care toate
sursele întreprinderii au fost epuizate.
Acest credit prezintă următoarele caracteristici:
- se încheie
31
 pe o durată determinată. În general
până la amortizarea bunului;
- la încheierea contractului există
posibilitatea înapoierii bunului către
proprietar, sau a cumpărării lui la o
valoare reziduală, fixată în contract,
precum şi posibilitatea reînnoirii
contractului.
Din punct de vedere economic, angajamentele
de leasing sunt datorii pe termen
mediu sau lung.
Din punct de vedere financiar, deşi este un
contract care implică sarcini financiare, obligaţii
băneşti sau cheltuieli, acest credit are avantajul, că în
raport cu cel obişnuit, are supleţe în utilizare, dă
posibilitatea întreprinderii de a-şi procura capitalul fix
de care are nevoie, şi de asemenea poate obţine şi
anumite avantaje fiscale.
Avantaje:
- pe plan financiar, creditul de leasing
nu modifică structura financiară
a întreprinderii, ci doar angajamentele de plată;
- pe plan fiscal,
32
 plăţile făcute în contul chiriilor
micşorează baza
impozabilă.
Dezavantaje:
- este o tehnică de finanţare a
întreprinderii pe seama rentabilităţii
de
exploatare, afectând autofinanţarea viitoare ca
urmare a obligaţiilor periodice de plată.
3.2.2. Capitalurile împrumutate pe termen
scurt.
Aceste capitaluri se acordă pe o perioadă de
până la un an, având rolul de a permite întreprinderii
să-şi finanţeze operaţiunile legate de ciclul de
exploatare, respectiv activele circulante.
Printre datoriile pe termen scurt menţionăm:
- creditul furnizor;
- datorii faţă de diverşi creanţieri;
- creditul bancar.
a. Creditul furnizor se naşte în momentul în
care furnizorul acceptă să fie plătit
la o dată ulterioară livrării bunurilor, prestării serviciilor
sau executării lucrărilor.
33
 Durata creditului furnizor variază de regulă
între 30 şi 90 de zile.
Pentru o gestiune corespunzătoare a creditelor
furnizor este necesar să se cunoască termenul mediu
de plată a furnizorilor, care se poate calcula în două
moduri:

Tm =
 ( Pc * t ) , în care:
100

Tm – termenul mediu de plată a furnizorilor;

Pc – ponderea fiecărei aprovizionări în total;
t – termenele de plată a fiecărei aprovizionări
respectiv,

( Furnizori  Efecte de plată ) * 360

Tm =
Aprovizionări

b. Datoriile faţă de diverşi creanţieri reprezintă

tot un fel de capitaluri pe
termen scurt, ele reflectând sume datorate şi
neplătite. Acestea cuprind în structura lor următoarele
elemente mai importante:
- salarii datorate personalului;
- impozite 34 şi taxe
 datorate statului;
- sarcini sociale asupra salariilor
datorate unor organisme specializate
în domeniul protecţiei sociale;
- dividende de plătit acţionarilor.

c. Creditele bancare pe termen scurt.

Creditele acordate pe durată de până la un an,
au rolul de a permite întreprinderii să-şi finanţeze
operaţiunile de exploatare, operaţiuni legate de ciclul
de exploatare, iar creditele pe termen lung şi mediu
au scopul de a acoperi nevoile de investiţii care au un
caracter durabil.
Creditele bancare pe termen scurt diferă prin
obiect, destinaţie, modalităţile de acordare, garantare,
restituire, durată şi cost.
Având în vedere marea varietate a creditelor
pe termen scurt, acestea pot fi grupate în mai multe
categorii, dintre care amintim:
- creanţe comerciale- reprezintă creanţele
clienţilor mobilizate de către instituţia de credit, sub forma
operaţiunilor de scontare, factoring, forfetare şi alte creanţe
comerciale.
35
 -Scontul comercial reprezintă operaţiunea prin
care în schimbul unui efect de comerţ (cambie, bilet
de ordin), instituţia de credit pune la dispoziţia
posesorului creanţei valoarea efectului, mai puţin agio
(taxa de scont şi comisioanele aferente), fără a
aştepta scadenţa efectului respectiv, iar instituţia de
credit are drept de recurs asupra beneficiarului
fondurilor.
- Factoringull reprezintă operaţiunea prin care
clientul, denumit „aderent”, transferă proprietatea
creanţelor (facturilor) sale comerciale instituţiei de
credit , denumită „factor” acesta având obligaţia
conform contractului încheiat, de a asigura încasarea
creanţelor aderentului, asumându-şi riscul de neplată
a acestora.
Instituţia de credit, pe baza documentelor
primite, plăteşte valoarea nominală a creanţelor, mai
puţin agio, imediat, la scadenţa acestora sau la
scadenţa prevăzută prin contract.
- Forfetarea este operaţiunea derulată între bancă şi
clientul său, prin care aceasta vinde băncii creanţele
în valută pe care le are faţă de un cumpărător sau
beneficiar, în vederea recuperării sumelor înainte de
scadenţă, contra unei taxe de forfetare.
- Credite de trezorerie -36 asigură evidenţa
 creditelor acordate clientelei în general pe termen
scurt, destinate asigurării nevoilor de trezorerie ale
clientelei, persoane juridice şi fizice, care
completează sau înlocuiesc alte tipuri de finanţare
mai speciale (utilizări din deschideri de credite
permanente, credite pe bază de linii globale de
exploatare, diferenţe de rambursat legate de
utilizarea cardurilor şi alte credite de trezorerie) .
- credite globale de exploatare acordate pentru
acoperirea necesarului de fonduri în vederea realizării
producţiei programate care are desfacere asigurată prin
contracte şi comenzi ferme;
- utilizări din deschideri de credite permanente - linii de
credit care funcţionează după sistemul revolving, fiind
acordate în vederea unei utilizări de fonduri în mod
fracţionat, în funcţie de nevoile clientului. Astfel, linia
de credit reprezintă un plafon valoric maxim în cadrul
căruia împrumutatul poate face trageri şi rambursări
succesive în funcţie de necesităţi şi posibilităţi.
- credite pentru facilităţi de cont – acordate pe perioade
scurte (maxim 30 de zile) agenţilor economici cu
situaţii economico-financiare foarte bune, atunci când
aceştia, din anumite cauze justificate economic, nu pot
face temporar faţă plăţilor;
- credite pe descoperit de cont - overdraft – acordate pe
perioade foarte scurte (maxim 7 zile) pentru achitarea
unor obligaţii stringente privind aprovizionarea cu
materii prime, combustibil, energie, impozite, taxe şi
alte obligaţii curente.
- Credite pentru37finanţarea operaţiunilor
de comerţ exterior - asigură evidenţa creditelor acordate
pentru importuri ( credite acordate consecutiv cu
deschiderea de credite documentare, avansuri în devize
acordate importatorilor, alte credite acordate clientelei
pentru importuri), precum şi a creditelor pentru export
acordate pentru satisfacerea necesităţilor curente sau
excepţionale ale clienţilor ocazionate de fabricarea
produselor destinate exportului în cazul unor contracte sau
comenzi de export ferme;

- Credite pentru finanţarea stocurilor

- creditele pentru finanţarea stocurilor reprezintă
credite acordate clientelei pentru finanţarea
operaţiunilor având un caracter ciclic (credite de
campanie, de stocare de cereale, warante agricole,
industriale, hoteliere, petroliere etc.).
Distingem credite pentru finanţarea cheltuielilor şi
stocurilor temporare acordate în condiţiile existenţei unor
cauze economice care au determinat formarea cheltuielilor
şi stocurilor temporare şi credite pentru finanţarea
cheltuielilor şi stocurilor sezoniere acordate pentru
stocurile de provenienţă agricolă şi agroalimentară ce se
consumă într-o perioadă cuprinsă între un trimestru şi un an
pentru crea există contracte şi comenzi ferme;

38
CAPITOLUL IV
PLANIFICAREA FINANCIARA ȘI
INSTRUMENTELE DE GESTIUNE FINANCIARA
PREVIZIONALA IN CADRUL CLUBURILOR SPORTIVE
4.1 Continutul și necesitatea planificarii financiare in
cadrul cluburilor sportive

In activitatea lor, organizatiile sportive se folosesc

de programe de actiuni specifice pentru obtinerea și
atingerea obiectivelor, adica managementul își definește
drumul pe care dorește sa-l urmeze, de unde se afla și
pana unde vrea sa ajunga și la ce realizari.
Planificarea financiara presupune examinarea
veniturilor și cheltuielilor viitoare, pentru a contribui la
realizarea unor conditii optime organizatilor sportive in
vederea indeplinirii obiectivelor stabilite. Orice decizie de
afaceri necesita o planificare bine fundamentata.
O firma functioneaza mai bine și cheltuiește mai
putin atunci cand exista planuri facute pentru majoritatea
problemelor tipice cu care se confrunta.
Destinatia fiecarui ban trebuie planuita, pentru ca
investitia sa aiba un impact maxim. Problemele legate de
fluxul monetar trebuie examinate și gasite solutii care sa
fie corecte din punct de vedere fiscal. In conditiile
actuate, organizatiile sportive trebuie sa acorde o atentie
deosebita planificarii financiare.
In acest capitol vom prezenta diversele aspecte și
componente necesare unei planificari financiare eficiente
in domeniul sportului. Primul pas care trebuie facut este
legat de obtinerea datelor interne și externe necesare,
care sa serveasca drept baza a procedurilor decizionale.
Urmatorul pas este legat de folosirea acestor date, atat
in planificarile pe termen scurt, cat și in cele pe termen
lung. Ultima sectiune a acestui capitol descrie

39
ultimul pas: dezvoltarea unui buget, care este cheia
construirii unui plan de afaceri eficient.
Planificarea financiara poate ajuta prin oferirea
de solutii adecvate tipurilor de probleme mtalnite zilnic in
afaceri, cum ar fi nevoia de:
• a dezvolta noi produse,
• a investi capital suplimentar diviziei de
cercetare,
• a retrage o linie de produse,
• a imprumuta fonduri pentru o extindere
prevazuta,
• a emite înscrisuri comerciale,
• a create stocul,
• a create numarul de actiuni,
• a vinde din bunurile existente,
• a cumpara bunuri noi,
• a muta organizatia într-o alta locatie,
• a cumpara o companie concurenta,
• a cere protectie în caz de faliment.
Culegerea datelor
Informatiile din care se pot identifica principalele
surse de venituri, cat și cheltuielile includ atat date
interne, cat și externe. Companiile și organizatiile nu pot
face planificari fara a cerceta un set adecvat de date.
Datele interne sunt deseori numite date primare,
avand in vedere ca acestea sunt generate direct de
organizatia in cauza. Datele externe, sau cele obtinute
din alte surse, sunt datele deja stranse și publicate,
motiv pentru care sunt deseori numite date secundare.
Este extrem de important pentru o firma sa aiba
atat date interne, cat și externe sigure, pentru a putea
lua decizii in urma consultarii și analizarii lor.

40
 Datele interne
Previziunile nu pot fi duse la bun sfarșit fara date
interne sigure, aceste date se pot obtine cu ajutorul unui
studiu de impact economic.
Studiul de impact economic poate avea o valoare
însemnata daca informatiile din el sunt precise - in caz
contrar, orice baza pusa pe datele incluse in el ar fi
eronata.
Datele interne pot include bilanturi sau fișe de
balanta anterioare, inregistrari financiare de audit,
rapoarte anuale, rapoarte de cercetare, cat și
nenumarate alte documente generate de angajati sau
consultanti.
Datele interne pot avea surse variate, aceste
informatii putand deriva din observatii personale sau din
conversatii mtamplatoare. Sondajele de opinie conduse
de firme mtre cumparatorii produselor acestera pot fi
unele din numeroasele surse aditionale care ar trebui
luate m seama. Un procent mare din echipele sportive
initiaza sondaje de opinie m randul fanilor, pentru a
descoperi motivele pentru care aceștia din urma vin ca
spectatori la meciuri, și pentru a afla cum pot oferi
servicii mai bune in cadrul evenimentelor sportive.
Datele externe
O firma iși poate face planuri de viitor, daca are
idee despre cat de bine merg operatiunile interne, iar
datele externe pot fi folosite in același scop, fiind chiar
fundamentale pentru o planificare de succes. Datele
externe pot fi folosite in modelarea decizionala,
reflectand adevarata situatie din mediul de afaceri.
Datele referitoare la activitatile sportive pot fi obtinute
dintr-o multitudine de surse, in formate diferite.
Datele externe pot ajuta la luarea hotararilor de
catre echipa manageriala a unei organizati sportive. lata
cateva exemple de metode de strangere de date
externe:
• Analizarea directiei in care se mdreapta
acti vitatile sportive pentru a aplica preturi
corecte conce- sionarilor;
41
r-

• Citirea articolelor curente din publicatiile

comerciale pentru a fi la curent cu
schimbarile din domeniul sportului;
• Participarea la conferinte și ascultarea
punctelor de vedere ale altor directori sau
managed din sport;
• Analizarea rapoartelor de recensamant
facute publice de guvern pentru a întelege
mișcarile demografice ale fanilor;
• Consultarea celor mai bune surse
specializate de informatii în industria
sportiva: articole, reportaje, sondaje ș.a.;
• Publicatii care prezinta un index al valorii
la bursa a companiilor din zona sportului;
• Informatii despre oportunitatile de
sponsorizare.
Organizatiile sportive iși analizeaza propriile date
interne
pentru a lua decizii financiare. De asemenea, acestea
strang date din o multitudine de surse externe, de la
știrile locale, la publicatiile de specialitate din domeniul
sportului.
Planificarea financiara cuprinde doua activitati de
baza: anticiparea veniturilor potentiate și calcularea
bugetului in conformitate cu cheltuielile viitoare. Dupa
strangerea datelor necesare, echipa de management nu
se poate ascunde dupa cifre, ci trebuie sa ia decizii
bazate pe datele primite. Atat actionarii, cat și
persoanele cu putere de decizie dintr-o firma sau o
institute publica cer ca aceasta sa adopte strategii care
sa le maximizeze investitia. Cele mai obișnuite hotarari
manageriale sunt legate de maximizarea surselor de
venit și minimizarea cheltuielilor.
Planificarea financiara se bazeaza deseori pe
mcercari și pe ce s-a invatat din erorile din trecut. Venitul
scade și cheltuielile cresc atunci cand nu se reușește
terminarea inventarului la timp sau colectarea sumelor
datorate de clienti. Atat inventarele, cat §i sumele
datorate de terti pot create sau descrește semnificativ
42
profitabilitatea, daca acestea reprezinta sume mari.
Daca pe fișa de bilant apar stocuri de inventar m excese
blocata, deci nefolosibila. Ambele probleme descrise
anterior potfi ușor corectate prin implementarea
mecanismelor de control al eficientei, cum ar fi sistemele
de anuntare (bazate pe datele scadente pentru banii
datorati) sau stabilirea unor reguli de inspectie a
inventarului.
De exemplu, urmatoarea strategic de
management a intrarilor și ieșirilor de bani este
promovata de Serviciile American Express pentru Firme
Mici1:
1. Organizati orare de plata, pentru a putea marca
sumele datorate și a facilita actiunile in
consecinta.
2. Eșalonati plata consumabilelor pe întreaga
perioada de timp admisa de contract.
3. Incercati sa platiti devreme sumele datorate,
daca vi se ofera avantaje pentru a o face.
4. Daca firmele care va asigura aprovizionarea nu
va ofera asemenea avantaje, cereti-le.
5. Nu ezitati sa created preturile, clientii sunt
obișnuiti cu creșteri de pret mici, dar regulate.
6. Eliminati din inventar toate obiectele care nu va
aduc bani.
7. Considerati optiunea de a închiria, in loc sa
cumparati, pentru a va elibera de datorii și a fi
avantajat la plata taxelor.
8. Aprovizionati-va din mai multe surse, pentru a
evita problemele care apar in momentul in care
una dintre aceste surse are dificultati, și pentru a
beneficia de oferte speciale
Aceste strategii simple sunt de fapt decizii la care
se poate ajunge printr-o planificare corespunzatoare.
Astfel în cadrul organizatilor sportive planificarea ajuta la
determinarea
1
Fried Gil, Shapiroramificatiilor pe termen
J. Steven, DeSchriver lung
D. Timothy ale deciziilor
- Sport Finance,
Iuate in prezent.
Human Kinetics, 2003, pag. 119

43
 Unul dintre cele mai importante aspecte ale
planificarii este determinarea structurii de capital a unei
firme. Procesul de planificare bazat pe variabilele
economice și pe nenumaratele date aditionale stranse in
procesul de colectare a datelor poate determina
structura cea mai viabila pentru o anumita perioada de
timp. Conditiile economice pot ridica probleme in
procesul de planificare. Inflatia, cat și prosperitatea de
obicei cauzeaza o nevoie de capital in așa fel meat
compania sa poata produce mai mult. Cu toate acestea,
daca se emit prea repede obligatiuni și actiuni, compania
poate da faliment in cazul in care se schimba economia
și firma ajunge sa datoreze prea multi bani imprumutati,
dobanzi prea mari sau trebuie sa efectueze plata a prea
multe dividende.
Mai mult, in perioadele in care ratele dobanzilor
sunt scazute, ar putea fi mai economic sa se faca
ifnprumuturi de la banca decat sa se emita obligatiuni.
Daca se poate efectua un împrumut din banca, cu o
dobanda relativ mica, majoritatea banilor ramași vor fi
cei asociati emiterii de obligatiuni (vs. costurile minime
asociate luarii unui imprumut din banca). Daca dobanda
pe termen lung a obligatiunilor este mai mica decat cea
care poate fi obtinuta la banca, s-ar putea sa fie mai
rentabil sa se emita obligatiuni, fiindca toate costurile
asociate se pot recupera pe termen lung. Cand in
schimb dobanzile sunt ridicate, apare situatia diametral
opusa, in care o firma ar avea mai multe probleme daca
ar emite obligatiuni pe termen lung. Firmei i-ar fi greu sa
vanda obligatiuni pe termen lung investitorilor daca
dobanda acestora e mai mica decat ceea ce ar putea
obtine un investitor pe termen scurt din alte investitii.
Prin planificare se poate preveni luarea de decizii greșite
și emiterea de garantii neinteresante pentru investitori.
3.1.1. Planificarea pe termen scurt

Planificarea pe termen scurt dicteaza modul in

care ar fi de dorit sa procedeze o mtreprindere într-un
interval scurt de timp, de
44
obicei mai scurt de doi ani. Planificarea pe termen scurt
nu poate fi asumata fara sa se examineze implicatiile
potentiate ale deciziilor curente asupra profitabilitatii pe
termen lung sau asupra succesului oricarei afaceri.
Planificarea pe termen lung este mai accentuat orientata
spre viitor și permite conducerii executive a firmelor sa
fie mai creative, deoarece exista foarte multe optiuni și
incertitudini care joaca un anume rol in luarea deciziei.
Planificarea pe termen scurt, in schimb, se bazeaza pe
cercetari specifice și impune ca indivizii sa atinga
anumite obiective specifice. Oricare ar fi intervalul de
timp luat in considerare in vederea planificarii, cheia
succesului sta in precizia și in capacitatea de a interpreta
corect datele interne și externe.
Procesul de planificare pe termen scurt solicită
examinarea indeaproape a variabilelor din mediul intern,
cum sunt chestiunile legate de fluxul de capital și de
mdatorarea firmei. Aspectele-cheie ale planificarii pe
termen scurt cuprind modul în care se mtelege și se iau
deciziile pe baza capitalului de lucru, a capitalului net de
lucru, a ratei curente, a raportului dintre valoarea
activelor curente minus valoarea bunurilor de inventar și
valoarea pasivului, și a bugetului de lichiditati.
Aproape toate deciziile din domeniul planificarii
implica o mixtura de masuri care tin de planificarea pe
termen lung și altele care tin de cea pe termen scurt.
O firma Iși poate create profitabilitatea și reduce
riscul pierderii de bani din cauza inactivitatii examinand
pietele financiare cu grija, motiv pentru care e important
sa fie analizate toate fatetele strategiilor pe termen scurt.
Dupa cum vom vedea mai departe, și strategiile pe
termen lung pot ajuta la ghidarea unei afaceri.

3.1.2. Planificarea pe termen lung

Obiectivele pe termen lung sunt de obicei mai
neclare, din cauza existentei prea rnultor variabile care
nu permit realizarea de previziuni precise; chiar și așa,
acestea din urma pot fi îmbunatatite printr-o cercetare
aditionala. Planificarea pe termen lung se
45
concentreaza pe planificarile bazate pe variabile
exteme, cum ar fi tendintele industriei sau avansurile
tehnologice.
Planurile pe termen lung stau la baza crearii unor
documentatii adecvate, necesare securizarii suportului
de capital. Sursele potentiale de imprumut, cum ar fi
bancile sau intreprinzatorii consulta previziunile
manageriale din planificare. Cu toate acestea, indiferent
cate informatii sunt fnglobate in acea planificare, niciuna
dintre aceste surse nu va investi un banut fnainte de a
avea o idee asupra profitului potetial viitor al firmei care
cere împrumut, profit potential reflectat in bugetul
organizatiei.
Planificarea pe termen scurt se ocupa de
anumite variabile interne specifice, cum ar fi capitalul de
lucru și bugetul de numerar destinat viitorului imediat.
Planificarea pe termen lung privește cel putin 2 ani in
viitor și se concentreaza mai degraba asupra variabilelor
exteme, cum ar fi tendintele industriei.
3.2, Bugetul - instrument de planificare financiara in
cuburile sportive
Reflectarea veniturilor, indiferent de sursa, și a
cheltuielilor de orice natura, ale oricarei structuri
sportive, se efectueaza prin intermediul unui buget anual
propriu (buget privat). Bugetul este un plan de
coordonare a resurselor și consumurilor (Horine, 1991).2
In concluzie, un buget este un plan financiar.
Bugetele reprezinta cheia planificarilor financiare,
constituind o harta a succesului financiar al unei
companii.3 Prin bugete se pot prevedea performantele
viitoare, in baza rezultatelor trecute și a schimbarilor
exteme așteptate, cum ar fi schimbarea pietei sau a
economiei. Bugetul, de asemenea, ajuta echipa
manageriala
2
sa pag.
Horine L., Op. Cit., stabileasca
145 obiective pentru finna,
motive
3
Fried Gil,pentm care
Shapiro J. bugetul
Steven, este
DeSchriver in primul
D. Timothy, Op. rand un24plan
cit., pag.
financiar care scoate in

46
evidenta care sunt rezultatele anticipate pentru un numar
de actiuni in domeniul financiar.
Procesul de planificare a bugetului difera in
functie de ciclul de bugetare institutionalizat, ca și de
regulile și de tipul sistemului de bugetare utilizat. Deși
multi practiceni se gandesc ca la o sarcina circumscrisa
unei foarte scurte perioade de timp la un anumit moment
al anului, un manager sportiv prevazator trebuie sa
considere bugetul un proces continuu de stabilire a
prioritatilor, planificare, documentare și evaluare a
obiectivelor in cadrul organizatiei sportive și sa transpuna
aceste obiective in planuri concrete de cheltuire a
resurselor puse la dispozitie. Un buget eficient va
strange date despre utilizarea resurselor financiare de la
toti angajatii, mdeplinind astfel in mod documentat
nevoile organizatiei.
Primul an cand se planifica un buget pentru o
organizatie sportiva este adesea și cel mai greu,
deoarece nu exista un precedent de la care sa se
pomeasca m planificarea financiara.
Din punct de vedere etimologic, termenul de
„buget” provine din cuvantul de origine latina „bulgo”,
care inseamna „sac sau punga cu bani”, fiind ulterior
folosit in Anglia sub forma „budget” și apoi preluat la
fnceputul secolului al XlX-lea fn Franta ca „bougette”. In
sens general, acesta definește ansamblul previziunilor
privind cheltuielile și veniturile unui stat, colectivitati,
agent economic, familie sau individ pe o anumita
perioada de timp - de regula un an. La nivel de
organizatie (microeconomic), in practica economica,
bugetul de venituri și cheltuieli reprezinta principalul
instrument de programare atat a rezultatelor financiare,
cat și afondurilor necesare desfașurarii unei activitati,
purtand denumirea de buget privat.
Bugetul ilustreaza așadar un document care
reflecta previziunea cifrica a alocarii de resurse și a
asigurarilor de responsabilitati pentru realizarea
obiectivelor unei fntreprinderi sau a unei alte entitati, in
conditii de rentabilitate și eficienta economica. Cu
ajutorul acestuia organizatiile își47estimeaza pe o anumita
perioada de timp, de obicei un an, și defalcat pe
semestre,
trimestre sau luni, veniturile și cheltuielile, urmarind
totodata asigurarea realizarii echilibrului financiar.
Rolul bugetului de venituri și cheltuieli rezida in
faptul ca:
- asigura determinarea optima a nivelului veniturilor,
cheltuielilor și rezultatelor unei organizatii;
- asigura in permanenta un echilibru intre fluxurile
banești de intrare și cele de ieșire, intre necesitatile de
resurse și posibilitatile de acoperire a acestora;
- asigura previziunea relatiilor cu banca, cu furnizorii și
clientii, precum și cu bugetele publice (bugetul de stat,
bugetele de asigurari sociale de stat, bugetele locale și
diversele fonduri cu caracter special);
- reflecta modul de formare, administrare și utilizare a
mijloacelor financiare necesare desfașurarii activitatii;
- descentralizeaza procesul de decizie prin impartirea
activitatii organizatiei pe centre interne de profit;
- atribuie fiecare centru de profit autoritate și
responsabilitate in gestionarea resurselor de care
dispune;
- asigura furnizarea informatiilor necesare fundamentarii
deciziilor privind gestiunea organizatiei.
Din rolul bugetului de venituri și cheltuieli se
desprind functiile acestuia, reprezentative fiind: functia
de previziune, functia de control a executiei financiare și
functia de asigurare a echilibrului financiar al
organizatiei.
Funcfici de previziune - se realizeaza datorita faptului
ca prin intermediul bugetul de venituri și cheltuieli sunt
estimati principalii indicatori ai unei organizatii: veniturile,
cheltuielile, productia-marfa fabricata, nivelul
amortismentelor aferente investitiilor, nivelul mcasarilor
in valuta, nivelul ratei rentabilitatii.
Funcfici de control - se remarca prin faptul ca prin
intermediul bugetul de venituri și cheltuieli se
repartizeaza veniturile §i cheltuielile pe centre de profit,
controlandu-se activitatile prin modul de gestionare a
resurselor; se asigura respectarea legislatiei m vigoare
privind destinatiile profitului și se
48
Urmarește mcadrarea principalilor indicatori in anumite
limite programate, verificandu-se respectarea acestor
niveluri.
Functia de asigurare a echilibrului financiar al
organizatiei se manifestă în calitatea de instrument al
asigurarii echilibrului financiar pe care bugetul o are in
vederea dirijarii și controlului relatiilor balantiere dintre
venituri și cheltuieli.
Conchidem prin a aprecia faptul ca unul din
principalele instrumente ale planificarii financiare îl
reprezinta bugetul de venituri și cheltuieli, document cu
caracter proiectiv, destinat nevoilor interne ale unei
organizatii, care traseaza traiectoriile pentru atingerea
scopului propus (evenimentele ulterioare, dirijate pe
respectivele traiectorii, vor evolua mai mult sau mai putin
în sensul stabilit, in functie de realismul proiectiei
financiare și abilitatea managerului).
Constituind veritabile reguli de elaborare în
special în cazul bugetelor publice, principiile bugetare au
totuși aplicabilitate și în sectorul privat, adica la nivelul
agentului economic. Prin grupare, acestea pot fi: principii
de concepere și constructie, principiul periodicitatii și
principii de gestiune. a. Principiile de concepere și constructie a
bugetului cuprind principiile universalitatii, unitatii și
neafectarii veniturilor bugetare.
1. Principiul universalitatii consimte faptul ca veniturile și
cheltuielile unui proiect investitional trebuie înscrise în
buget separat, cu sumele lor globale. Acest principiu este
fundamentat pe doua reguli de baza: regula non-
compensarii și regula non-afectarii veniturilor bugetare.
• Regula non-compensdrii presupune înscrierea în
buget a tuturor veniturilor și cheltuielilor cu valoarea
integrala a acestora, separat, neadmitandu-se omisiunile,
disimularile sau compensarile între acestea.
• Regula non-afectarii veniturilor bugetare are în
vederea faptul ca, în conditiile în care cifrele bugetare
formeaza doua blocuri distincte, veniturile odata
percepute se depersonalizeaza, servind la acoperirea
cheltuielilor în mod global, neacceptandu-se afectarea
unui anumit venit pentru acoperirea 49 unei
cheltuieli strict precizate.
2. Principiul unitatii releva necesitatea evidentierii
veniturilor și cheltuielilor in sumele lor globale, într-un
document unic de reflectare.
Prin existenta unui document unic de reflectare a
veniturilor și cheltuielilor, sub aspect politic, se ofera o
imagine de ansamblu a politicii promovate de catre staf-
ul de conducere, iar din punct de vedere tehnic, se
înlesnește demersul realizarii echilibrului bugetar.
b. Principiul periodicitcifii se identified, in realitate, cu
principiul anualitatii bugetului și este considerat primul
principiu bugetar aplicat in practica financiara de-a
lungul timpului, fiind justificat din ratiuni politice, tehnice
și economice. Din punct de vedere politic, acest principiu
permite un control regulat al modului de finantare a
organizatiei, sub aspect tehnic, obliga firmele sa produca
cu periodicitate resursele financiare de care au nevoie,
iar din punct de vedere economic, principiul corespunde
ritmului vietii economico-sociale.
c. Principiile de gestiune au in componenta lor principiul
realitatii, principiul echilibrarii bugetare, principiul bunei
gestiuni și pe cel al unitatii monetare.
1. Principiul realitatii bugetare releva faptul ca veniturile
și cheltuielile trebuie sa fie evidentiate in buget cu
marimi determinate pe baze reale, in stransa
concordanta cu evolutia previzibila a situatiei
economico-financiare, astfel meat sa se limiteze pe cat
posibil eventualele dificultati financiare pe care le pot
mtampina firmele.
In procesul elaborarii proiectiilor bugetare,
metodelor de previziune le revine un rol foarte important
cu privire la implementarea politicilor comerciale, in sens
general, dar și a gestiunii finantelor la nivel de firma, în
special. Cuantificarea proiectiva a veniturilor §i
cheltuielilor bugetare presupune folosirea tehnicilor de
previziune §i cele ale analizelor macroeconomice.

50
2. Principiul echilibrului bugetar constituie regula de baza
in doctrina clasica și presupune acoperirea integrală a
cheltuielilor pe seama veniturilor.
Principiul echilibrului bugetar a guvernat în
maniera absoluta secolul al XlX-lea și a fost considerat
mult timp „principiul de aur al gestiunii bugetare”, regula
vizand atat întocmirea de bugete balansate, cat și
pastrarea echilibrului in perioada de executie a bugetului,
orice exceptie de la principiu fiind considerate nefasta.
Soldurile anuale rezultate din executia bugetului
structurilor sportive de drept public se reporteaza in anul
urmator.
In aceste conditii, excedentele erau considerate
ca fiind rezultatul unei bune gestionari a resurselor
financiare, pe cand deficitele erau catalogate ca situatii
anormale, care releva in fond situatii de criza.
Cheltuielile și veniturile dimensionate prin buget
capata expresie organizatorica prin activitatea centrelor
interne de gestiune sau centrelor de raspuns abilitate.
Aceste nuclee organizatorice reprezinta activitati, locuri
de productie și compartimente functionale care
ocazioneaza cheltuieli și genereaza venituri, iar din punct
de vedere al conducerii sunt investite cu competente și
responsabilitati privind gestionarea resurselor. In
principiu, pot fi considerate centre de gestiune toate
compartimentele structurale ale mtreprinderii pentru care
se poate determina o functiune, o activitate, un produs, o
lucrare, un obiectiv, un program sau un proiect.
De asemenea, intreprinderea în ansamblu
reprezinta un centru de gestiune.
In cadrul unei intreprinderi pot fi întalnite
urmatoarele tipuri de centre de gestiune:
- centre de alocare - cuprind activitati care prin natura lor
nu contribuie direct la obtinerea veniturilor și deci nici la
crearea profitului. Cheltuielile acestor centre sunt limitate
la alocatiile bugetare și principalul obiectiv financiar este
economisirea

51
resurselor și pastrarea echilibrului intre cheltuielile
efective și cele dimensionate prin buget;
- centre de gestiune simpla - corespund activitatilor de
productie sau functionate din mtreprindere care prin
natura și destinatia lor reprezinta trepte intermediare in
obtinerea veniturilor și profitului. Intreaga lor activitate
este destinata consumului intern al intreprinderii.
Cheltuielile acestor centre sunt, de regula,
limitate la nivelul costurilor programate, iar obiectivul
financiar este minimizarea costurilor;
- centre de gestiune mixta - sunt create pentru acele
activitati din întreprindere care prin natura și destinatia
lor sunt menite sa contribuie direct la realizarea
profitului. Productia acestor centre este fie vanduta in
intregime, fie o parte este vanduta, iar o alta parte este
destinata continuarii procesului de productie in alte
centre. Pentru aceste centre se fixeaza sarcini
referitoare la marimea profitului, iar toate decontarile
privind consumul intern se fac la nivelul unor preturi
interne de decontare sau la preturi de vanzare stabilite;
- centre de gestiune complexa - corespund
subdiviziunilor organizatorice care realizeaza acti vitati
complexe (promovarea și gestionarea resurselor,
lansarea de produse noi, relatia cu piata, obiective de
cercetare-dezvoltare etc.). Aceste centre au autonomie
economico-financiara in cadrul intreprinderii, respectiv
independents operativa, cont in banca, relatii directe cu
tertii.
In sistemul de gestiune al unei intreprinderi pot fi
utilizate mai multe tipuri de bugete, clasificate dupa mai
multe criterii: a. Dupa criteriul de intocmire, bugetele potfi:
- bugete de tip financiar - sunt specifice relatiilor de
repartitie a resurselor financiare și prezinta ieșirile sub
forma de cheltuieli, iar intrarile sub forma unor alocari de
resurse (bugetul activitatii de investitii, bugetele
actiunilor sociale);

52
- bugete de tip economic - sunt specifice activitatilor creatoare
de valori noi și compara cheltuielile necesare realizarii
productiei cu veniturile realizate din vanzarea acesteia;
- bugete de tip banesc - au specific fluxurile banești ale
întreprinderii și cuprind intrarile de fluxuri banești și cheltuielile
de fluxuri banești.
b. Dupa obiectul activitatii bugetare:
- bugete de organizare - in care veniturile și cheltuielile
se fundamenteaza atat la nivel de intreprindere, cat și la palier
de subdiviziuni organizatorice;
- bugete pe activitati - in care veniturile și cheltuielile
sunt fundamentate pe feluri de activitati (activitatea de
productie, activitatea de investitii, activitatea de reparatii etc.).
c. Dupa factorul timp:
- bugete periodice - includ o anumita perioada de gestiune, de
regula un an, cu sume defalcate pe semestre, trimestre sau
luni;
- bugete continue (glisante) - au ca scop actualizarea
cheltuielilor și veniturilor in functie de realizarile perioadei
precedente și de solicitarile perioadei urmatoare.
d. Dupa sfera de cuprindere:
- bugete generale - caracterizeaza activitatea de ansamblu a
unei intreprinderii;
- bugete partial e - sunt bugete specifice unor subunitați
organizatorice ale intreprinderii (sectii,fabrici, șantiere etc.).

Bibliografie:
Nagel A., Aspecte privind finanțarea activităților
sportive, Ed. Vest, Timișoara, 2013
Dura C., Isac C.,Răscolean I., Economia și
Gestiunea firmei,Ed. SITECH, Craiova, 2012

53