Managementul organizațiilor

filantropice
Lect. Univ. Dr. Pr. Ilarion Mâță
 Tematica laboratorului
1. Managementul – Arta de a conduce
2. (ONG) Organizația Non Guvernamentală. Legislație, caracteristici și oportunități
3. ONG - ul filantropic
4. Surse de finanțare pentru un ONG
5. Parohia vs. ONG. Cum poate deveni și parohia o organizație filantropică?
6. Filantropia. Generalități
7. Acreditarea unui ONG ca furnizor de servicii sociale
8. Licențierea unui serviciu social
9. Federația Filantropia a Patriarhiei Române
10. Exemple de bune practici în asistența socială a comunității eclesiale.
11. Managementul serviciilor sociale. Cum construim un proiect social?
12. Grupurile vulnerabile din parohie
13. Activități social – culturale și educaționale cu membrii comunității
14. Parteneriatele ONG-ului, instituțiile publice și private
 1. Managementul – Arta de a conduce

I. Management: definiție, terminologie, semnificație

Managementul este un termen provenit din limba engleză şi adoptat ca
atare, cu o semantică foarte complexă, care desemnează ştiinţa și arta
de a conduce eficient și a optimiza valorificarea tuturor resurselor în
vedere obținerii succesului.
II. Tipuri de management
a) Managmentul științific
b) Managmentul administrativ
c) Managmentul birocratic
d) Managmentul behaviorist
e) Managmentul modern
f) Managmentul sistematic
g) Orice domeniu comportă un tip de mamagement
III. Cum poate fi preotul un bun manager?

Preoții, prin investirea Harului Duhului Sfânt la Taina Preoției,

primesc puterea de fi buni iconomi ai comunității date spre
păstorire. După modelul lui
Hristos, Cap al Bisericii, preotul va gestiona cu multă înțelepciune
patrimoniul spritual, moral, social și material al comunității.

Bibliografie: Resurse, limite și oportunități în creșterea calității vieții

persoanelor vârstnice, Pr. Ilarion Mâță, editura Filocalia, 2017

(https://prezi.com/v3e8ovhbugfm/tipuri-de-management/)
 2. Organizația Non Guvernamentală(ONG).
Legislație, caracteristici și oportunități.

I. Ordonanţa 26/2000 completări ulterioare

Organizaţiile non-guvernamentale (ONG) sunt forme asociative

create în mod voluntar de persoane fizice sau juridice, cu rolul de
promovare a valorilor civice, ale democraţiei şi ale statului de drept,
astfel cum este prevăzut de principalul act normativ în materie,
respectiv Ordonanţa 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii
II. Statut și act constitutiv – baza legală
Actul constitutiv şi Statutul sunt principalele acte ale unui ONG.
Acestea arată cum este organizat ONG-ul, obiectul de activitate,
sediul social, fondatorii, corpul de conducere, etc. Statul defineşte
scopul si obiectivele, patrimoniul, sediul, drepturile membrilor etc,
iar Actul Constitutiv consfinţeşte hotărârea fondatorilor de
înfiinţare a Asociaţiei sau Fundaţiei şi desemnează Consiliul
Executiv.

Bibliografie: Resurse, limite și oportunități în creșterea calității vieții

persoanelor vârstnice, Pr. Ilarion Mâță, editura Filocalia, 2017
https://laurentiumihai.ro/ghid-infiintare-ong-asociatie-fundatie/
III. Etapele înființării unui ONG
Înființarea unui ONG presupune parcurgerea mai multor etape și
obținerea unui număr de documente, începînd cu rezervarea
numelui, constituirea patrimoniului, deschidere cont bancar, etc,
acte ce trebuiesc depuse la Judecătoria de pe raza sediului ONG –
ului ce urmează a fi înființat.

IV. Oportunitățile înființării unui ONG:

a) derularea de proiecte
b) înființarea de servicii sociale
c) coeziunea actorilor sociali
 3. ONG -ul social – filantropic al Bisericii Ortodoxe
Române

I. Specificul caritabil al unui ONG

ONG-ul filantropic aduce un plus valoare componentei sociale,
caritabile și de întrajutorare. Deși Statutul este alcătuit în baza
legii, totuși este permisă abordarea filantropică în compunerea
textului care stă la baza statutului. Totodată, în Statutul Bisericii
Ortodoxe Române, în Partea a II-a, Capitolul III, la Secțiunea a II-
a, este stipulată Asistența socială în Biserica Ortodoxă Română:
„Sistemul de asistență socială a BOR este integrat și funcționează
în cadrul structurilor sale administrativ - organizatorice sau în
organizații social – filantropice patronate de ea” (Art. 137, alin1.).
„Biserica Ortodoxă Română, prin unitățile sale componente locale și
centrale (parohia, mănăstirea, protopopiatul, vicariatul, eparhia,
mitropolia și patriarhia), precum și prin organizațiile
neguvernamentale care funcționează cu aprobarea autorităților
bisericești competente, asigură servicii sociale, acreditate, conform
legislației în vigoare”. (Art. 137, alin.2)

II. Cu ce se diferenţiază un ONG filantropic de un ONG clasic

Prin viziune, misiune, scop, obiectiv și acțiunea socială.
4. Surse de finanțare pentru ONG-uri
 I. Cadrul legal ce reglementează activitatea ONG-
urilor în România

• Ordonanţa 26/2000 privind asociaţiile și fundațiile.

• Ordonanţa 37/2003 pentru modificarea şi

completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu
privire la asociaţii şi fundaţii.
II. Cadrul legal privind accesul ONG-urilor la fonduri
publice
Legislatie generala
• Legea finantelor publice 500/2002
• Legea 350 / 2005 privind finantarile nerambursabile de la
autoritațile de stat pentru unitați non profit
• Legea 189/1998 privind finantele publice locale
• Legea Administratiei publice locale nr. 219/2001. Legislatie
specifica in domeniul cultural
• Legea 245/2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.
51/1998 privind îmbunătăţirea sistemului de finanţare a programelor
şi proiectelor culturale
• Hotarârea de Guvern nr. 45/2003 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind stabilirea criteriile de acordare a unor
subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică,
precum şi altor organizaţii neguvernamentale fără scop lucrativ, care
iniţiază şi organizează programe şi proiecte culturale.
 12 surse de venit pentru ONG-uri

I. Cotizaţii ale membrilor

• Există organizaţii care, pentru a recunoaşte apartenenţa

membrilor la aceasta, solicită membrilor o taxă
periodică, fie ea lunară sau anuală.
• Această taxă diferă de la ONG la ONG, însă cu siguranţă
pentru fiecare dintre ele reprezintă o sursă de venit.
Acestea sunt cunoscute sub denumirea de cotizaţii.
II. Donaţii individuale

• Donaţia reprezintă procesul prin care o persoană fizică

(membră sau nu a organizaţiei) sau juridică transmite în
mod gratuit dreptul asupra unor bunuri sau sume în
favoarea unui ONG.
• Donaţiile făcute de membri sunt diferite de cotizaţiile
percepute de organizaţie, iar odată făcute, aceste donaţii
sunt ireversibile, ONG-ul având drepturi depline asupra
acestora, de cele mai multe ori recunoscute în baza unui
contract de donaţie.
 III.Direcţionarea a 3,5 % din impozitul pe venit de
către persoanele fizice

• Orice persoană fizică are dreptul de a direcţiona 3,5 %

din impozitul pe venit către o asociaţie, fundaţie sau
organizaţie non-guvernamentală.
• Direcţionarea acestui procent se poate face în perioada
ianuarie- 31 martie prin completarea unui simplu
formular de către orice salariat (formularul 230), dar şi de
către persoane care au venituri din alte surse (formularul
200).
• Aceste formulare trebuie depuse la administraţiile
financiare locale, însoțite de o împuternicire, iar
veniturile provenite din acestea intră în contul ONG-ului
în maxim 90 de zile de la data depuneri.
IV. Sponsorizări în bani/bunuri/servicii din partea
companiilor

• O sursă importantă de venit este binenţeles cea provenită

din sponsorizările făcute de diverse companii către ONG.
• Scopul acestor sponsorizări este de a susţine activitatea
acestuia, prin sprijin financiar (sponsorizări în bani), dar
şi prin oferire de bunuri sau produse care pot ajuta ONG-
urile în desfăşurarea activităţilor.
• Un alt mod de a sponsoriza un ONG este acela prin
servicii (training, consultanţă, etc.).
 Aceste sponsorizări se fac pe baza unui contract, iar
persoanele juridice care acordă sponsorizări beneficiază,
potrivit prevederilor legii privind sponsorizarea şi legea
bibliotecilor, de scăderea din impozitul pe profit datorat a
sumelor aferente, dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
a) sunt în limita a 3 la mie din cifra de afaceri;
b) nu depăşesc mai mult de 20% din impozitul pe venit/
profit datorat statului.
• Majoritatea companiilor care oferă sponsorizări fac acest
lucru pentru că le văd ca pe o activitate de CSR
(Corporate Social Reponsibility).
V. Granturi UE
• Granturile sau aşa numitele proiecte finanţate din fonduri
nerambursabile ce reprezintă o modalitate de susţinere a
activităţilor unui ONG. În ultimii ani, fondurile europene au
fost accesate şi de către tot mai multe organizaţii româneşti.
• Procesul de accesare a unui grant este unul de durată atunci
când vine vorba de cele de la UE, datorită procedurilor care
necesită a fi îndeplinite ( realizarea documentaţie,
completarea unui formular, stabilire parteneriate, etc.), însă
dacă acest prim pas este trecut, abia atunci începe greul şi
anume implementarea, după care evaluarea proiectelor, care
trebuie realizată cu cea mai mare atenţie şi în concordanţă
cu cerinţele finanţatorilor pentru a nu risca pierderea
finanţării oferite.
• Un dezavantaj ar fi însă faptul că, în majoritatea cazurilor,
ONG-urile trebuie să contribuie totuşi cu -2- 20% din
bugetul total al proiectului și nevoia acută de cash - flow.
• Un alt dezavantaj îl reprezintă accesarea fondurilor în
două etape: prima anterior proiectului şi cea de-a doua
după evaluarea acestuia. În urma evaluării este posibil ca
cea de-a doua tranşă de bani să nu mai corespundă cu cea
solicitată datorită nerespectării cerinţelor finanţatorului.
Exemple de astfel de finanţatori sunt: Tineret în Acţiune ,
CEE Trust, Cetăţeni pentru Europa, etc.
VI. Granturi de la autorităţi publice româneşti
(bugetul de stat/bugete locale)

• În ceea ce priveşte granturile de la autorităţile publice,

lucrurile nu stau foarte diferit faţă de cele UE, însă sunt
mult mai uşor de accesat, lucru care reprezintă un
avantaj.
• Autorităţile publice lansează apelul o dată pe an (în
perioada aprilie-mai) iar proiectele pot fi depuse timp de
aproximativ o lună, perioadă de timp destul de scurtă,
fiind un dezavantaj pentru ONG-urile care nu au
experienţă în a accesa astfel de granturi.
• Un alt dezavantaj îl constituie bugetele autorităţilor, care
sunt vizibil mai mici decât cele oferite de UE.
Exemple de astfel de finanţatori sunt: Consiliul Județean,
Agenţia Naţională pentru Sport şi Tineret, Direcţia
Judeţeană pentru Sport şi Tineret, etc.
• http://www.cultura.ro/acces
• http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/proiecte-programe/218-p
roiecte/programe-de-finantare/3066-2013-see
• http://www.csjbacau.ro/p_licitatie-350-2017.html
• https://www.stiri.ong/
 VII. Granturi de la instituţii guvernamentale străine
(altele decât UE)

• În această categorie se încadrează diversele instituţii

guvernamentale străine, care investesc în dezvoltarea socială,
educaţie, mediu, etc.
• Un exemplu de astfel de instituţie îl reprezintă ambasadele,
care de cele mai multe ori promovează şi se implică în
proiecte ce tratează diversitatea culturală şi educaţia.

• http://www.finantare.ro/fonduri-structurale
• http://www.finantare.ro/catalogul-surselor-de-finantare-in-regiunea-nor
d-est-ianuarie-2018.html
• http://adrnordest.ro/user/file/news/18/catalog_surse_finantare_nr_12.p
df
VIII. Granturi de la fundaţii străine sau de la alte
organizaţii internaţionale

• O altă sursă de venit pentru un ONG, din mediul

internaţional, o reprezintă granturile oferie de fundaţii
străine şi chiar şi de organizaţii internaţionale.
• Aceste tipuri de finanţări sunt şi mai greu de accesat decât
cele locale, naţionale sau europene, datorită simplului fapt
că este competiţia mult mai mare între ONG-urile
aplicante, iar procesul de aplicare poate să difere.
Un exemplu de fundaţie străină este Ford Foundation.
IX. Subvenţii (legea 34/1998)

• În baza Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor

subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu
personalitate juridică care înfiinţează şi administrează
unităţi de asistenţă socială, orice organizaţie acreditată ca
furnizor care îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu,
în cel puțin 2 județe, poate beneficia de subvenţii care pot
reprezenta surse de venit considerabile.
 De la 1 mai, şi cultele recunoscute în România,
acreditate ca furnizori de servicii sociale beneficiază
de drepturile prevăzute prin Legea nr. 34/1998 privind
acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor
române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi
administrează unităţi de asistenţă socială. Completarea
a fost introdusă prin Legea nr. 79/2017, publicată în
Monitorul Oficial nr. 305/2017.
X. Fundaţii private româneşti
• Tot mai multe fundaţii private îşi fac apariţia în România cu
scopul de a ajuta diverse categorii de oameni sau grupuri
ţintă. Acest tip de ajutor poate fi acord atât sub forma unor
burse individuale, dar şi sub forma unor finanţări acordate
ONG-urilor. Cele mai cunoscute fundaţii din România sunt:
Fundaţia Regina Maria, UNICEF, etc.

• https://www.copilul.ro/Organizatii-fundatii-si-asociatii-umanitare-u137
/
XI. Activităţi economice (servicii, bunuri, etc.) – social
enterprise + fee for services

• Un concept tot mai des întâlnit în mediul ONG numit

social enterprise, este ceea ce unii numesc a fi o
componentă a strategiei financiare a unei organizaţii.

• Altfel spus, reprezintă o sursă de venit, care provine din

orice activitate întreprinsă de ONG, prin care se vine în
suportul misiunii organizaţiei.
• La această ultimă categorie se includ şi taxele
solicitate de fiecare ONG în schimbul serviciilor
sau bunurilor oferite, de exemplu taxa de
participare la un proiect sau festival organizat de
ONG, vânzarea produselor artizanale realizate de
membri ONG-ului, etc.
• Toate aceste resurse câştigate de pe urma
activităţilor economice, pot fi folosite în a sprijini
scopul organizaţiei.
• BONUS! Pentru ONG-uri din România, Google
oferă până la 10.000 de dolari în fiecare lună
pentru promovare prin google adwords.
XII. Economia socială

Legea 219/2015 cu Hotărârea nr. 585/2016

pentru Normele de aplicare

Exemple de activități din sfera economiei sociale:

- Patiseria și brutărie socială
- Atelier de tip hand – made
- Croitorie și broderie tradițională
- Fermă de animale, sere de legume
- etc
 5. Parohia vs. ONG.
Cum poate deveni și parohia o organizație
filantropică?
I. Misiunea unitătii de cult
Transmiterea mesajului evanghelic privind ultima poruncă
a lui Hristos „mergând, învăţaţi toate neamurile,
botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit
vouă” (Matei 28, 19) reprezintă misiunea durabilă a
Bisericii.
„Credincioșii parohiei au următoarele drepturi: de a
beneficia de asistență religioasă, de a alege și de a fi
aleși în organismele parohiale, de a beneficia de ajutor
filantropic, după posibilități....”(Art. 45)
II. Comitetul parohial – structura social[ a parohiei –
forma de organizare a managmentului social din
cadrul parohiei

Comitetul parohial este organismul bisericesc parohial

care funcționează sub președinția de drept a preotului
paroh. Membrii Comitetului parohial sunt aleși de
Adunarea parohială. Comitetul parohial are 5 servicii,
conform art. 66-68:
a) Servicul social
b) Servicul misionar
c) Serviciul cultural
d) Serviciul pentru tineret
e) Serviciul administrative - gospodar
III. Misiunea socială in parohie
BOR, prin unitățile sale componente și prin ONG
– urile care funcționează cu aprobarea autorităților
bisericești competente, asigură servicii sociale,
acreditate conform legislației în vigoare, tuturor
persoanelor și comunităților aflate în situații de
dificultate, fără discriminare. Totodată parohiile
pot dezvolta structuri socio - educaționale
nelicențiate, în genul Centrelor de creație, artă și
spirutualitate, Centrelor de tineret și misiune,
Centrelor de zi pentru copii și mai ales Centrelor
de socializare pentru vârstnici.
BIBLIOGRAFIE: STATUTUL PENTRU ORGANIZAREA ȘI
FUNCȚIONAREA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
 IV. Preotul: rugatorul si filantropul. Cum poate deveni
preotul model caritabil de urmat

Cât priveşte filantropia în parohie, preotul trebuie să ţină

cont de exercitarea activă a acesteia în cadrul comunităţii
sale de credincioşi, însă el poate fi ajutat de oricine are
interes pentru manifestarea activă a filantropiei, dar un rol
definitor, pe lângă cel al preotului, îl are asistentul social.
Preotul are un rol important în partea social-filantropică a
Bisericii, respectiv a parohiei sale întrucât, cunoscându-şi
enoriaşii mai bine decât asistentul social, îl poate informa
pe acesta asupra cazurilor sociale existente în parohia sa.
Pe lângă îndrumarea spirituală pe care trebuie să o acorde,
preotul poate îndruma fiii duhovniceşti sau persoanele pe
care le ştie ca având nevoie de servicii sociale către
asistentul social din parohia sa, acesta urmând să
îndeplinească demersurile necesare acordării ajutorului
social. Filantropia într-o comunitate se concretizează sau
mai exact este necesar să se concretizeze în mai multe
programe, care la rândul lor se divid într-un mănunchi de
activităţi şi demersuri, în funcţie de posibilităţile
financiare, culturale etc ale parohiei, astfel putem vorbi de
2 programe:
Programe social-caritative şi culturale - (cantine sociale,
cabinete medicale, librării, cămine pentru persoane
vârstnice, biblioteci, ateliere de icoane pe sticlă, centre de
zi, centre de îngrijiri paliative, cercuri de pictură,
programe de integrare şi reintegrare socială, de consiliere,
de ajutor alimentar şi farmaceutic), bineînţeles genul
acesta de programe e foarte diversificat şi nu se
împlineşte integral doar la nivelul unei parohii, ci el poate
să fie complet la nivelul mai multor parohii sau la cel al
protopopiatelor.
Studii Teologice, 1990, nr. 4 , articolul „Filantropia creştină în trecut şi astăzi” de Pr.
Iacobescu V. Ilie
https://amortek.wordpress.com/2010/03/17/preotul-paroh-%C8%99i-filantropia/Apostolat
social / Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1976)
 6. Filantropia. Generalități
I. Terminologie. Definitie
Filantropie este un termen care a apărut prin secolul XVIII și provine
din greacă φίλος, phílos - prieten și άνθρωπος, ánthropos - om (în
traducere „prietenie sau dragoste față de oameni”). Filantropia este
dovada manifestării iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de fratele,
aproapele sau semenul nostru.

II. Filantropia în Sfânta Scriptură

Biblia sau Sfânta Scriptură constituie fundamentul esenţial al oricărei
activităţi considerate creştine. Vechiul Testament ne oferă modelul
unei legi morale mult superioare celor întâlnite la poparele
contemporane evreilor de atunci. Dumnezeu este milostiv şi de aceea
le cere fiilor săi să fie milostivi: „de va striga către Mine îl voi auzi,
pentru că sunt milostiv” (Ieşire 22, 27); „a Ta, Doamne, este mila”
(Psalm 61, 11).
În învăţătura Sa, Mântuitorul a subliniat de nenumărate ori
importanţa iubirii faţă de om, faţă de aproapele,
prezentând-o ucenicilor ca poruncă nouă: „Poruncă nouă
dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit
pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor
cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea
dragoste unii faţă de alţii” (Ioan13, 34-35).
„Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul
său să şi-l pună pentru prietenii săi”. (Ioan 15, 13)
 „Nimeni să nu caute ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui”. (I
Cor. 10, 24).
„Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl
urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele
său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu
poate să-L iubească. Şi această poruncă avem de la El: cine
iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său.” (I Ioan 4,
20-21) Iubind oamenii, ne arătăm dragostea lui Dumnezeu. „Şi
s-a dus vestea despre El în toată Siria, şi aduceau la El pe toţi
cei ce se aflau în suferinţe, fiind cuprinşi de multe feluri de
boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi
El îi vindeca” (Matei 4, 24; 8, 16).
 II. Filantropia în Sfânta Scriptură

,,Și a stăbătut Iisus toată Galileea, învățând în sinagogile lor

și propovăduind Evanghelia Împărăției și tămăduind toată
boala și toată neputința din popor’’
„Şi s-a dus vestea despre El în toată Siria, şi aduceau la El
pe toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cuprinşi de multe
feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe
slăbănogi, şi El îi vindeca” (Matei 4, 23-24)
,,De aceea, o, rege, plăcut să-ți fie sfatul meu înaintea ta:
Răscumpără păcatele tale prin fapte de dreptate, și
nedreptățile tale prin milă către cei săraci dacă vrei ca
bunăstarea în care te afli să dăinuiască’’ Daniel (4,24)
 „Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi
Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani şi pe văduve în
necazurile lor, şi să ne păzim pe noi fără de pată din partea
lumii” (Iacov 1, 27).
„Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am
fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol
am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat;
în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor
răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-
am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am
văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau
când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?
Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic
vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea
mici, Mie Mi-aţi făcut.” (Matei 25, 35-40)
,,Ea întinde mâna spre cel sărman și brațul ei spre cel
necăjit.’’ Pilde (31, 20)
,,Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe
aproapele tău ca pe tine însuți.’’ Matei (19,19)
,,Iar în Iope era o uceniță, cu numele Tavita, care
tâlcuindu-se, se zice Căprioară. Aceasta era plină de
fapte bune și de milosteniile pe care le făcea.’’
Fapte ( 9,36)
 ,,Iar cine are bogăția lumii acesteia și se uită la fratele
său care este în nevoie și își închide inima față de el,
cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu? Fii mei,
să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta și cu
adevărul.’’ I Ioan (3, 17-18)
III. Când și cine a introdus filantropia în creștinism
Iisus Hristos filantrop desăvârșit.
Mântuitorul Hristos prin însăși jertfa răscumpărătoare de
pe Cruce își arată iubirea Sa față de oameni.Prin
vindecările minunate și prin grija față de sufletele și
trupurile Apostolilor și a ucenicilor acestora, Hristos
devine modelul suprem de filantropie.

IV. Programul social filantropic a bisericii crestine

Lucrarea filantropică a Bisericii este continuarea lucrării
filantropice, vindecătoare, sfinţitoare şi mântuitoare a
Mântuitorului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care din
iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor S-a făcut Om,
ca omul să poată participa la viaţa şi iubirea veşnică a
Preasfintei Treimi.
 Filantropia socială a Bisericii este, în primul rând, o
filantropie pastorală, adică ea are în vedere îndrumarea
omului pe calea mântuirii. Iubirea Bisericii faţă de om
trebuie să fie în primul rând grija pentru hrănirea lui cu
hrana spirituală a Sfintei Evanghelii, vindecarea lui cu
harul Sfintelor Taine şi creşterea omului prin cultivarea
virtuţilor şi săvârşirea faptelor bune. Iar împreună cu
această filantropie pastorală sau spirituală se dezvoltă şi
filantropia materială a hranei şi îmbrăcămintei trupeşti, a
vindecării medicale, a îngrijirii de cele necesare vieţii
biologice.
 Această atitudine a Bisericii se inspiră din lucrarea
Mântuitorului Iisus Hristos, Care hrăneşte spiritual
mulţimile cu binevestirea Evangheliei mântuirii, vindecă
pe cei bolnavi şi apoi înmulţeşte pâinile. Urmând lui
Hristos, Biserica acordă prioritate rugăciunii sau vieţii
spirituale ca fiind izvor de lumină şi iubire sfântă pentru
opera ei socială. Aşa se explică prezenţa preoţilor de
caritate în spitale, unităţi militare, penitenciare etc.
V. Vasiliadele

Coroana aşezămintelor şi faptelor de caritate o formează

opera filantropică uimitoare a Sfântului Vasile cel Mare,
model de dragoste creştină şi de organizare. El a ridicat o
instituţie de binefacere completă, care a rămas unică în felul
ei, chiar în istoria creştinismului. Acest sistem, care va purta
numele de Vasiliada, cuprindea case de îngrijire a săracilor,
un cămin pentru străini, un spital pentru leproşi un
xenodohion(casă de primire pentru călători), etc. Acest
aşezământ era neobişnuit pentru vremea aceea, prin
amploarea şi diversitatea activităţilor lui. Vasiliada era o
adevărată minune a iubirii evanghelice. O operă atât de
mare nu putea trezi numai admiraţia şi zelul creştin, ci şi
invidia ereticilor şi a păgânilor.
 În aşezămintele Sfântului Vasile cel Mare fiecare
boală, fiecare fel de suferinţă îşi avea compartimentul
respectiv, locuinţa potrivită, îngrijire desebită; şi de aceea
la aceste aşezăminte, veneau cu afluenţă toţi cei care aveau
nevoie de ajutor, pentru care asistenţa privată a creştinilor
şi caritatea locală a bisericilor au fost însufleţite.
 6. Filantropie si liturghie

Lucrarea sfântă și sfințitoare în care este celebrată în

modul cel mai intens iubirea milostivă a lui
Dumnezeu pentru oameni sau Filantropia divină se
realizează în Sfânta Liturghie euharistică. Așadar,
centrul Sfintei Liturghii a Bisericii este Filantropia
divină, iar iubirea divină celebrată devine iubire
divină comunicată, împărtășită celor care o
celebrează.
• Sfânta Liturghie euharistică este în primul rând lucrare
de recunoștință adusă lui Dumnezeu pentru iubirea Sa
față de oameni. Cu alte cuvinte, în Liturghie sunt
celebrate frumusețea și binefacerea Filantropiei
Preasfintei Treimi, descoperită lumii prin Iisus Hristos,
Fiul lui Dumnezeu.
• Prezența iubitoare a lui Hristos, prin Sfântul Duh, în
creștinii care se împărtășesc euharistic cu El, face legătura
între Filantropia divină a Preasfintei Treimi și filantropia
eclesială și socială a creștinilor.
 Bibliografie
• Lucrarea social-filantropică a Bisericii Ortodoxe Române în trecut (repere)
și astăzi (după 1990) / Pr. prof. univ. dr. Ion Vicovan
• Prof. Iorgu D. Ivan, Studiu introductiv, în Sfântul Vasile cel Mare, Scrieri,
Partea a doua, Asceticele, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 1989, Colecția „Părinți și scriitori
bisericești”.
• Sf. Vasile cel Mare, Omilia VII, 5, PG XXXI
• Ajutăți aproapele! Credinta, în Arhiepiscopia Dunarii de Jos (2011)
• Filantropia divina și filantropia Bisericii dupa Noul Testament / Pr.Mihai
Vizitiu, carte tiparita cu binecuvântarea I.P.S.Daniel Mitropolitul Moldovei
si Bucovinei (2002)
• Dimensiunea divino- umană a Bisericii creștine în viziunea Bisericii
Ortodoxe/ Pr. conf. univ. dr. Adrian Gh. Paul (2011
• http://oglindanet.ro/filantropia-si-biserica-ortodoxa/

Antonie Plămădeală, Biserica slujitoare în Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție

și în teologia contemporană
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Filantropie
 7. ACREDITAREA UNUI ONG CA FURNIZOR DE
I. Legea acreditării SERVICII SOCIALE

http://mmuncii.ro/j33/index.php/ro/2014-domenii/familie/politici-
familiale-incluziune-si-asistenta-sociala/4849
 Acreditarea și licențierea furnizorilor de servicii
sociale este primul pas în asigurarea calității serviciilor prin
care se certifică respectarea unor standarde minime.
Procedura de acreditare începe cu depunerea următoarelor
acte:
• Cererea de acreditare completată conform formularului
prevazut în anexa nr. 7 la Normele metodologice;
• Documentele justificative care diferă în funcţie de:statutul
furnizorului (de persoană juridică de drept public sau privat)
sau experienţa managerială a acestuia în domeniul serviciilor
sociale;
• Alte documente.
II. Standarde minime de calitate

Standardele de calitate reprezinta un set de reguli de

îndeplinit în vederea asigurării minumului calității
serviciilor, din perspectiva instituțiilor cu putere
decizională. Standardele de calitate fac de cele mai
multe ori instrumentul de inspecție al persoanelor și
instituțiilor acreditate în acest sens, de exemplu
inspectorii din cadrul Agențiilor Județene pentru Plăți și
Inspecții Sociale.
III.Nomenclatorul serviciilor sociale și a regulamentelor-
cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale:
HG 867/2015
Regulamentul de organizare şi funcţionare (ROF) este un
document propriu serviciului social, care conţine cel puţin
următoarele: identificarea serviciului social, potrivit
Nomenclatorului, scopul acestuia, cadrul legal de
înfiinţare, organizare şi funcţionare, principiile care stau la
baza acordării serviciilor, funcţiile şi activităţile
principale, condiţiile de accesare, drepturile şi obligaţiile
persoanelor beneficiare, structura organizatorică, numărul
de posturi şi categoriile orientative de personal.
 8. Licențierea unui serviciu social

La baza procesului de licențiere stă obținerea certificatului de

acreditare, prezentat anterior și depunerea unui număr mult mai mare de
documente necesare dovedirii capacității de acordare a unor servicii de
asistență socială în acord cu standardele minime de calitate din domeniu.
Perioada de valabilitate a licentei este de 5 ani.
Actele necesare licențierii sunt, pe scurt, următoarele: Cerere de
licențiere a serviciului social (Anexa 7 din HG nr. 118/2014); Certificat
de acreditare al furnizorului serviciului; Extras de carte funciară;
Actul/documentul legal privind decizia de înfiinţare a serviciului social;
Regulamentul de organizare şi funcţionare al serviciului social;
Autorizaţia sanitară de funcţionare; Autorizaţia sanitar-veterinară, pentru
serviciile care asigură activităţi de preparare şi distribuire a hranei;
Avizul PSI sau documentul prin care s-a solicitat avizul; Certificat de
înregistrare fiscală, numai în cazul serviciilor sociale cu personalitate
juridică;Angajamente ale furnizorului; Fişa de autoevaluare completată
obligatoriu cu date conforme cu realitatea din teren.
I. Ce este un serviciu social

Serviciile sociale reprezintă activitatea sau ansamblul

de activităţi realizate pentru a răspunde nevoilor sociale,
precum şi celor speciale, individuale, familiale sau de grup,
în vederea depăşirii situaţiilor de dificultate, prevenirii şi
combaterii riscului de excluziune socială, promovării
incluziunii sociale şi creşterii calităţii vieţii. Serviciile
sociale au caracter proactiv şi presupun o abordare integrată
a nevoilor persoanei, în relaţie cu situaţia socio-economică,
starea de sănătate, nivelul de educaţie şi mediul social de
viaţă al acesteia. Pornind de la nevoile fiecărei persoane,
serviciile sociale pot avea o adresabilitate mai largă, la
nivel de grup sau comunitate.
II. Tipul de beneficiari

După categoriile de beneficiari, serviciile sociale pot fi

clasificate în servicii sociale destinate copilului şi/sau familiei,
persoanelor cu dizabilităţi, persoanelor vârstnice, victimelor
violenței în familie, persoanelor fără adăpost, persoanelor cu
diferite adicţii, respectiv consum de alcool, droguri, alte
substanțe toxice, internet, jocuri de noroc, victimelor traficului
de persoane, persoanelor private de libertate, persoanelor
sancţionate cu măsură educativă sau pedeapsă neprivativă de
libertate aflate în supravegherea serviciilor de probaţiune,
persoanelor cu afecţiuni psihice, persoanelor din comunităţi
izolate, şomerilor de lungă durată, precum şi servicii sociale
de suport pentru aparţinătorii beneficiarilor.
III. Rolul AJPIS:Agentia Judeteana pentru Plăți și Inspecții
Sociale

AJPIS stabilește, acordă și efectuează plata beneficiilor de

asistență socială, gestionează sumele destinate susținerii
serviciilor sociale și asigură evaluarea, monitorizarea şi
controlul respectării legislaţiei specifice în domeniul
asistenței sociale.
IV. Evaluare si autoevaluare. Practica indicatorilor de
performanta din cadrul noului serviciu social.
Proceduri de evaluare a serviciilor de asistenţă socială:
Se utilizează o metodologie proprie de evaluare a
serviciilor de asistență socială, orientată, în principal,
asupra calității serviciilor acordate și a eficacității
prestației personalului. Instituția folosește un set clar de
indicatori pentru evaluarea rezultatelor serviciilor
acordate, măsurarea gradului de satisfacție a
beneficiarului în urma cărora se realizează rapoarte în
vederea diseminării informațiilor privind activitatea
derulată și rezultate obținute (Raport anual de activitate).
Indicatorii care ne ajută cel mai mult la evaluarea rezultatelor serviciilor
acordate sunt:
•Chestionar de măsurare a gradului de satisfacție a beneficiarilor;
•Chestionar de măsurare a gradului de satisfacție a aparținătorilor;
•Teste și formulare de evaluare a performanțelor angajaților;
•Numărul beneficiarilor care au accesat serviciile noastre;
•Perioada de timp în care centrul nu a reușit să ajungă la ocuparea în
totalitate a locurilor de cazare;
•Prin analiza informaţiilor obţinem date preţioase referitoare la volumul,
profilul şi calitatea activităţii centrului. Corelarea datelor cu bugetul
centrului permite efectuarea calculelor de eficienţă. Analiza comparativă
a datelor altor centre din reţea permite un feedback extern eficace.
•Pentru analiza gradului de mulţumire a asistaţilor și a reprezentanților
legali folosim chestionare de evaluare special concepute în acest scop.
Evaluarea periodică a performanţelor personalului urmăreşte mai multe
domenii de performanță, cum ar fi: cunoştinţe, calitatea muncii,
planificarea muncii și gândire strategică, relaţiile de muncă, dezvoltarea
profesională, atitudinea față de muncă și față de organizaţie, abilităţi de
conducere și adaptabilitate (teste grilă cu întrebări din domeniul de
muncă, dar și formularul de evaluare a performanțelor).
 9. Federația Filantropia a Patriarhiei Române

I. Istoric
Lucrarea social-filantropică a Bisericii Ortodoxe Române
se desfășoară atât prin sectoarele de specialitate din cadrul
eparhiilor, cât și prin asociații și fundații înființate de
centrele eparhiale sau care funcționează cu binecuvântarea
acestora.
Astfel, pentru a unifica și coaliza resursele existente,
consilierii coordonatori ai sectoarelor de specialitate de la
centrele eparhiale au propus crearea unei structuri
federative prin care să se acționeze unitar, în baza unei
strategii comune de implicare socială, la nivel național.
 Inițiativa s-a concretizat în anul 2007, când cele mai
puternice și mai reprezentative opt organizații din eparhiile
Patriarhiei Române, active în toate cele 8 regiuni de dezvoltare din
România, au solicitat Sfântului Sinod să acorde binecuvântarea
pentru înființarea unei asemenea structuri. Astfel, cu binecuvântarea
Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (temei nr. 292/2007), a
luat ființă Federația Filantropia, prima organizație non-
guvernamentală de tip federativ din Patriarhia Română.
În ziua de 29 mai 2008 a fost înregistrat Statutul organizației
la Tribunalul Municipiului București.
În prezent, Federația Filantropia reunește 23 de organizații
membre.
https://www.youtube.com/watch?v=sMphQhpwvTY
VIZIUNE
O Biserică mereu vie prin membrii Săi și relevantă prin
faptele sale pentru oameni și comunitățile lor.

MISIUNE

Sprijinim Biserica Ortodoxă Română în lucrarea ei social-

filantropică săvârșită pentru oameni și comunitățile lor, în
spiritul învățăturii creștine.

https://federatia-filantropia.ro/wp-content/uploads/2020/08/
Raport-anual-2019.pdf
 Componența Federației Filantropia
• 1.Fundația ”Bucuria Ajutorului”, București
• 2.Asociația ”Diaconia”, București
• 3.Fundația ”Solidaritate și Speranță”, Iași
• 4.Asociația ”Filantropia Ortodoxă Sibiu”
• 5.Asociația ”Filantropică Medical-Creștină Christiana”, Cluj
• 6.Asociația ”Vasiliada”, Craiova
• 7.Fundația ”Filantropia Timișoara”
• 8.Asociația Centrul Diaconal ”Casa Creștină Târgoviște”
• 9.Asociația ”Filantropia Ortodoxă AlbaIulia”
• 10.Fundația ”Episcop Melchisedec”, Bacău
• 11.Asociația ”Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”, Hârja
• 12.Asociația Creștină de Caritate și Ajutor ”Ovidenia Bacău 2005” 13.Fundația
pentru copii ”Sfântul Sava”, Buzău
• 14.Asociația Filantropică Creștin-Ortodoxă ”Sfântul Vasile cel Mare”, Galați
15.Asociația ”Filantropia Arad”
• 16.Misiunea Socială Diaconia, Chișinău
• 17.Asociația ”Filantropia Oradea”
• 18.Asociația ”Filantropia Severin”
• 19.Asociația Socio-Culturală ”Matei Basarab”, Slobozia
• 20.Asociația ”Filantropia Porolissum”, Zalău
• 21.Asociația ”Filantropia Ortodoxă Deva”
• 22.Asociația ”Filantropia Maramureșeană”
• 23.Asociația Filantropică ”Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul
 PROIECTE
• Politici publice alternative în domeniul sănătății
• FOCUS-Fostering the Capacity of social worker delivering edUcation
on life Skills
• Susținerea specializării pedagogilor sociali din organizațiile membre ale
Federației Filantropia prin intermediul organizației
International Orthodox Christian Charities.
• FORTE – Formare trainica pentru parteneriat social
• Impreuna pentru servicii sociale mai bune – Construirea capacitatii organizati
onale a unei retele nationale de ONG-uri crestine
• Proiecte incheiateANIMANOVA – Integrare pe piata muncii pentru
persoanele traficate
• Retea teritoriala de furnizori crestini de servicii sociale – Parteneri strategici
in domeniul incluziunii sociale
• SOCIAL – Strategia de Ocupare si Calificare prin Invatare si Activitati
pentru Libertate
• Consolidarea capacitatii Federatiei Filantropia de gestionare a ciclului de
proiect
• Intreprinderi sociale pentru incluziune sociala
 10. Exemple de bune practici în asistența socială a
comunității eclesiale
I. Manastire/ protopopiat/ parohie
a.Manastirea Bogdana – Radauti – Complex social pentru copii “ Sf Leontie”
https://www.youtube.com/watch?v=eU5ZlpAooNw
b.Protopopiatul Onești – Cantina Socială și activități de voluntariat, Masa Bucuriei,
ATOR Onești
https://www.youtube.com/watch?v=TutToqNuuXc https://www.youtube.com/watch?
v=URYMytZFguA
c.Parohia Sfântul Gheorghe – Hârja
https://www.youtube.com/watch?v=P_knhX1As3M&t=1656s

II. Asociații si Fundații

a.Fundația Solidaritate și Speranță din cadrul Arhiepiscopiei Iașilor
https://www.youtube.com/watch?v=MbgFFVI5A4o
b. Asociatia Sfântul Voievod Ștefan cel Mare din cadrul Arhirpiscopiei Romanului și
Bacăului
https://www.youtube.com/watch?v=_3tnD3x4tso
 11. Managementul serviciilor sociale. Cum
construim un proiect social?
1. Managementul serviciilor sociale. Concept și oportunități.

2.Structura unui proiect social ( viziune, misiune, obiectiv

general,obiecve specifice, activitati, durata implementarii

3.Echipa de management

4.Parteneri in cadrul proiectului

5.Indicatori
 12. Grupurile vulnerabile din parohie

I. Bătrâni singuri la domiciliu

Persoane vârstnice, persoane singure sau care au copii la

sute de km distanţă, persoane bolnave, greu deplasabile
sau imobilizate care trăiesc în lipsuri şi singurătate.
Veniturile lor sunt limitate, mulţi beneficiază doar de
ajutorul social astfel că din economii abia reușesc să îşi
procure hrana de la o lună la alta. Datorită climatului
economic – social, vârstnicii au nevoie de o îngrijire
adecvată și la domiciliu, mai ales pentru persoanele ce
dețin venituri mici sau foarte mici
II. Persoane cu boli cronice și paleative

Ca definitie, Organizatia Mondială a Sănatății

explică îngrijirea paliativă drept abordarea care
îmbunătățește calitatea vieții atât pacienților, cât
și a familiior acestora, pe perioadă confruntării
cu problemele ascociate bolilor cronice
incurabile, prin preventia și ușurarea suferintelor,
identificând timpuriu, evaluând și tratănd
impecabil durerea, precum și alte probleme de
ordin fizic, psihosocial si spiritual.
III. Copii cu risc de abandon școlar și marginalizare socială
Un număr considerabil de copii se regăsesc în riscul
excluziunii sociale, criza financiară din România înrăutățind
această situație. Consecințele în plan socio-educațional sunt
numeroase, atât pe termen lung, cât și pe termen scurt:
abandon școlar, comportament violent, instituțonalizare,
sărăcie, abuz, consum, etc. Într-o societate într-o continuă
schimbare, de regulă, părinţii își mobilizează forţele pentru a
se adapta rapid la schimbările socio-economice, dar sunt
frecvente cazurile când aceştia nu găsesc resursele necesare și
soluţiile cele mai bune pentru a asigura copiilor climatul și
mediul de viață corespunzător nevoilor de dezvoltare ale
acestora, intrând astfel în categoria familiilor cu risc pentru
copil. În aceste familii se acumulează o serie de probleme care
afectează viața și dezvoltarea copiilor. Aceste probleme se
corelează și se potenţează reciproc în special în mediul rural.
IV. Enoriași cu risc ridicat de sărăcie.

Sărăcia relativă este înţeleasă ca fiind situaţia unei

persoane ale cărei resurse, înprincipal monetare, nu îi
permit atingerea unui anumit nivel de bunăstare realizat
deîntreaga populaţie din ţara respectivă. Pentru
măsurarea acestei „stări” se utilizeazăun set complex de
indicatori statistici, care descriu dimensiunea, incidenţa,
profilul şigravitatea fenomenului sărăciei din fiecare
ţară, făcând posibilă totodată şicomparaţia
internaţională. Indicatorul principal îl constituie venitul
bănesc disponibilal unei persoane, într-un anumit
moment de timp.
 13. Activități social – culturale și educaționale cu
membrii comunității

I. Centru de zi pentru copii cu risc de abandon școlar de tip after

school - „Sf. Dionisie Exiguul”
Activitatea noastră doreşte să fie un adaos social - etic, de
calitate, în care se împleteşte armonios deprinderea aptitudinilor
intelectuale şi practice cu formarea caracterului. Programul pentru
copii este un serviciu deschis către comunitate, care nu se substituie
familiei, dar ajută părinţii. Proiectul constă în oferirea copiilor din
clasele I-VIII sau chiar mai mici, după terminarea orelor de şcoală,
grădiniță sau în zilele sfârșitului de săptămână, unor programe de
terapie ocupațională, activităţi recreative, activități menite să
promoveze relațiile sociale, reintergrarea comunitară, socializarea și
petrecerea timpului liber într-un mod util și plăcut.
II. Centre de creație, artă și tradiție

Proiectul nostru vizeză oferirea copiilor din clasele I-VIII de la

școlile gimnaziale din Comuna Oituz, după terminarea orelor de şcoală,
programe educative, asistenţă sociopedagogică, spirituală, psihologică,
activităţi recreative, etc. Copiii vor deprinde abilităţi în atelierul de
meșteșuguri tradiţionale: ţesătorie, cusături tradiţionale, broderie, olărit,
pictură și sculptură, teatru de păpuși, confecţionare păpuși, dansuri
populare, cântece populare, șezători, cor de copii, cateheză, lecturi
duhovnicești, împletitul coșurilor.
Denumirile centrelor de creație, artă și tradiție și partenerii implicați în
aceste proiecte:
•Centrul de cultură artă și tradiție „Sf. Andrei Apostolul” Hârja;
•Centrul de cultură artă și tradiție „Sf. Parascheva” în parteneriat cu
Școala Gimnazială Ferăstrău;
•Centrul de cultură artă și tradiție „Sf. Împărați Conastantin și Elena” în
parteneriat cu Școala Gimnazială nr. 2 Oituz.
III. Centru de tineret si voluntariat

Asociația „Sf. Voievod Ștefan cel Mare - Hârja” a

dezvoltat începând cu anul 2009, trei centre de tineret și
voluntariat în parteneriat cu trei licee din Mun. Onești.
•Centrul de tineret și voluntariat „Sf. Dimitrie Izvorâtorul de
Mir” în parteneriat cu Colegiul Național „Dimitrie Cantemir”
Onești
•Centrul de tineret și voluntariat „Sf. Filofteia” în parteneriat
cu Colegiul Național „Grigore Moisil” Onești;
•Centrul de tineret și voluntariat „Sf. Trei Ierarhi” în
parteneriat cu Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” Onești și
Parohia „Sf. Împărați Constantin și Elena” Protopopiat Onești.
IV. Grup parohial de tineret

Grupul parohial este format dintr-un grup de 5 persoane

tinere care la rândul lor mai adună lângă ei încă cinci
persoane, toate acestea venind în sprijinul oamenilor.Grupul
parohial de tineret își propune în primul rând să vină în
ajutorul persoanelor vulnerabile, persoane ce sunt în
dificultate (locomotorie, materială, etc). Aceștia efectuiază
periodic vizite prin parohie pentru a răspunde tuturor
solicitărilor venite din partea beneficiarilor către preotul
paroh. Aceștia îi ajută pe parohieni la diferite activități cum ar
fi activitățile administrativ gospodărești cât și procurarea celor
trebuincioase de zi cu zi.
V. Centrul de Excelență în Dezvoltare Resurselor
Intelectuale și Culturale ale tinerilor (C.E.D.R.I.C.)
Acest proiect își propune să descopere abilități practice
ale tinerilor și să dezvolte noi perspective ale implicării
lor în activități culturale dintre cele mai diverse: teatru
creștin, cor, editorial, orchestră și ateliere de obiecte
handmade. C.E.D.R.I.C. a fost inaugurat în 2015 cu
binecuvântarea IPS Ioachim, în aula Bibliotecii
Municipale „Radu Rosetti” din Onești când a fost lansată
și ediția nr. 1 a revistei centrului „Copiii împreună pentru
o lume mai bună”.Tot pe data de 13 decembrie a debutat
și trupa de teatru a centrului, Micul Prinț.
VI. Vizite pastorale
După anunţarea prealabilă a vizitei, preotul poate începe
un dialog cu persoanele în cauză. Apropierea de aceşti
enoriaşi e bine să se facă într-o manieră delicată, tema
apropierii de Dumnezeu fiind adusă în discuţie pe
parcurs. Mai întâi, e bine să se creeze un ambient de
încredere şi un dialog legat de preocupările şi năzuinţele
sufleteşti ale celui aflat în atenţia preotului. După
depăşirea acestui stadiu, poate fi adusă în discuţie şi
oportunitatea apropierii de Biserică.
 14. Parteneriatele ONG-ului instituțiile
publice și private

I. Parteneriatul public – privat LEGE nr. 233 din 24

noiembrie 2016
Prezenta lege reglementează încheierea și derularea
parteneriatului public-privat. Parteneriatul public-privat
are ca obiect realizarea unui bun sau, după caz,
realizarea unor lucrări de intervenție și/sau extindere a
unui bun sau a unor bunuri care vor aparține
patrimoniului partenerului public, destinate prestării
unui serviciu public și/sau operării unui serviciu public,
în condițiile prezentei legi.
II. Parteneri publici:
• Ministerul Muncii
• Consilii Judetene
• Direcția Generală de Asistență Socială și Ptotecția
Copilului (DGASPC)
• Direcția Generală de Asistență Socială (DGAS)
• Serciviul Public de Asistență Socială (SPAS)
• Unități Administrativ Teritoriale(UAT),
• Unități de învățământ
III. Parteneri privati:
• alte ONG,
• antreprenori