Sunteți pe pagina 1din 25

Renasterea

evaluare
Reforma si contrareforma
Renasterea a insemnat nu numai o
redescoperire a artei antice, ci si a modului
de viata antic, caracterizat prin preferinta
pentru lux, petreceri si mai putina
moralitate. Totodata, in Renastere,
intelectualii, in majoritatea lor oameni ai
bisericii ( cardinali si papi, adica preoti de
rang inalt) au inceput sa se intereseze de
filosofia antica si de practicile magice
( vrajitoresti) asociate cu aceasta filosofie.
Papa Alexandru al VI-lea Borgia.
Pe numele sau real Roderigo
Borja este considerat unul dintre
cei mai imorali papi
( conducatori ai bisericii
catolice) din toate timpurile.
Provenea dintr-o bogata familie
de nobili spanioli si a ajuns papa
in 1492 fara sa fi fost preot sau
calugar catolic, asa cum cereau
regulile de alegere a papilor.
Borgia a dat sume mari de bani
pe cardinalilor ( preoti catolici de
rang inalt) care erau responsabili
cu alegerea papilor, iar acestia
au votat in favoarea lui.
Dupa ce a devenit papa,
a continuat sa duca o
viata imorala, ca si pe
vremea cand era un mare
nobil spaniol, avand
nenumarate amante,
organizand banchete
somptuoase in care se
manca si se bea foarte
mult. Avid de putere si
de bogatie, papa
Alexandru al VI-lea a
otravit mai multi
cardinali, pe care ii
considera dusmani si a
pus mana pe averile lor.
Papa isi otravea adversarii in timpul
banchetelor, pentru a pretinde ca
moartea s-a produs din cauza indigestiei.
Ca o ironie a istorie, papa Alexandru al VI-
lea Borgia a murit otravit si el, in timpul
unui banchet organizat la una dintre
luxoasele sale vile. Nu se stie nici azi, daca
a fost otravit intentionat sau din greseala,
chelnerii incurcand felurile de mancare si
bautura si servindu-i papei tocmai
bucatele si vinurile otravite. A avut parte
de o inmormantare jalnica, nimeni nu a
participat la priveghiul sau, iar servitorii
care l-au pus in sicriu au sarit cu picioarele
pe capac pentru a-l inchide, fiindca, din
cauza otravii, corpul papei se umflase
foarte mult si nu mai incapea in cosciug.
Cezare Borgia, fiul mijlociu al papei
Alexandru al VI-lea. A fost facut
cardinal de catre tatal sau, dar nu a
tinut nicio slujba in biserica, fiindca,
avand o fire violenta si cruda, Cezare
era atras de razboi si se considera
condotier (general) si nu preot. La fel
de ambitios ca si tatal sau, Cezare isi
dorea sa cucereasca toata Italia si sa
devina rege. Folosindu-se de marea
influenta pe care tatal sau, papa, o
avea printre monarhii europeni, Cezare
l-a convins pe regele Frantei sa-i puna
la dispozitie o armata cu care a invins
mai multi principi italieni si le-a preluat
micile state. Pe cei pe care nu-i putea
invinge prin razboi, ii otravea dupa
metoda tatalui sau.
Cezare a fost otravit
impreuna cu tatal sau, dar a
supravietuit. Dupa moarte
papei Alexandru al VI-lea,
Cezare a pierdut toata
influenta pe care o avea la
curtea Frantei. Nici un alt
monarh european nu l-a mai
ajutat pentru a-si indeplini
planurile de cucerire a Italiei.
Noul papa, care fusese
dusmanul lui Borgia, l-a
aruncat pe Cezare in inchisoare
. Acesta a reusit sa evadeze si
s-a refugiat la curte cumnatului
sau, regele Navarei, unde a
murit in timpul unei lupte.
Nicollo Machiavelli, un mare intelectual
din Renastere, a fost secretarul personal al
lui Cezare Borgia, pe care il admira,
trecandu-i cu vederea crimele si
comportamentul violent. Machiavelli a
scris o carte intitulata Principele, dedicata
lui Cezare. Machiavelli il considera pe
Cezare conducatorul politic si militar ideal,
singurul capabil sa unifice Italia si care,
pentru a indeplini acest scop inalt, trebuie
sa maifeste din cand in cand si violenta si
viclenie. Lui Machiavelli ii apartine
proverbul „scopul scuza mijloacele”, care
s-a dovedit a fi lipsit de adevar, fiindca
Cezare Borgia, care i-a inspirat lui
Machiavelli proverbul, nu a reusit sa
unifice Italia prin crima si violenta
Reforma lui Martin Luther in Germania

reforma= refacere, innoire, transformare pozitiva

I.Cauze:
- Bogatiile acumulate de biserica catolica
- Implicarea in politica a papalitatii
- Decaderea morala a preotilor catolici in special a cardinalilor si
papilor
- Vanzarea indulgentelor ( bilete de iertare a pacatelor) Prin vanzarea
acestor bilete, biserica catolica a strans sume uriase, o parte din bani
fiind folositi pentru finantarea unor mari opere de arta renascentista.
Insa, cei mai multi bani proveniti din vanzarea indulgentelor erau
cheltuiti de papi pentru viata luxoasa si imorala pe care o duceau.
II. Inceputul Reformei lui Martin Luther

Martin Luther a fost un calugar catolic german. In 1510, Luther a


plecat la Roma pentru a-si continua studiile teologice ( teologie =
invatatura crestina) si a fost ingrozit vazand viata imorala pe care o
duceau papa si cardinalii. Reintors acasa, in orasul Wittemberg, din
statul german Saxonia, Martin Luther a redactat un document
cuprinzand masuri de reformare a bisericii catolice, pe care l-a facut
public in anul 1517. Principalele idei reformatoare ale lui Luther au
fost:
- Interzicerea indulgentelor
- Biserica sa renunte la bogatiile acumulate
- Preotii sa duca o viata morala si saraca asemeni apostolilor lui Iisus
Papa a respins ideile lui Luther si, in1521, l-a excomunicat
( l-a scos din randul crestinilor). Excomunicarea era o
pedeapsa foarte grea, fiindca persoana excomunicata nu
mai era aparata de lege, iar uciderea unui excomunicat nu
era considerata crima si, deci, nu era pedepsita. Prin
urmare, dupa excomunicare, viata lui Luther era
amenintata, fiindca ideile sale de reforma nu erau
acceptate de multi catolici care sustineau pozitia papei,
considerandu-l pe Luther un pericol pentru biserica. Luther
a fost, insa, protejat de principele de Saxa, care i-a oferit
adapost in castelul sau, unde calugarul german a continuat
sa scrie despre cum vede el reformarea bisericii catolice
Ideile lui Luther au fost adoptate de multi germani, nobili
si oameni de rand, care au parasit biserica catolica, infiintand
o biserica crestina, numita reformata sau luterana, dupa
numele lui Luther.
Împaratul german Carol al V-lea sau Carol Quintul a
ramas, insa, catolic si a declarat razboi principilor care
acceptasera reforma. Desi pornite sub pretextul apararii
bisericii catolice, razboaiele din imperiul german au avut
caracter politic, fiind conflicte intre nobilii care il sustineau pe
imparat si cei care se impotriveau politicii acestuia.
Abia in 1555 s-au incheiat razboaiele dintre catolicii si
reformatii, printr-o pace semnata de imparatul Carol Quintul,
care imediat dupa aceea a abdicat ( a renuntat la tron) si s-a
retras intr-o manastire catolica, devenind un simplu calugar.
Martin Luther
 
Carol Quintul ( al V-lea)
• Vineri, 25 octombrie 1555, la Bruxelles,
împăratul Carol Quintul, dupa ce a semnat
pacea care punea capat celor 20 de ani de
razboi intre catolici si protestanti, a decis
să abdice si s-a calugarit. ”Mă simt atât de
ostenit încât nu v-aș mai fi de folos, după
cum bine vedeți. Sleit și sfărâmat cum mă
aflu, aș rămâne dator Lui Dumnezeu și
oamenilor dacă n-aș renunța la guvernare.
Știu prea bine, Domnilor, că în toată
domnia mea am comis mari greșeli
datorate mai mult vârstei, neștiinței sau
nepăsării. Pot însă mărturisi că n-am făcut
niciunuia dintre supușii mei vreo răutate
cu bună știință. Dacă totuși s-a petrecut
așa ceva, a fost fără să vreau, ci numai din
ignoranță. Îmi pare rău și vă cer iertare.”

S-ar putea să vă placă și