Serge Bestein Pierre Milza Istoria Europei Editura- Institutul European Capitoul 2 Criza spirituala si intelectula de la sfarsitul Evului

Mediu- Criza Bisericii paginile 33-35

Datorita razboaielor, foamei si a bolilor incurabile socitetatea sec XIV a avut mult de suferit.Taranii au fost nevoiti sa isi abandoneze pamanturile si sa migreze spre orasele mai mari unde amenintarea era mai mica. In acelasi timp aceasta miscare a taranilor a avut consecinte in mai multe domenii, printre acestea se numara si biserica. Razboiul a fost un factor foarte important in degradarea bisericii.Deoarece episcopii veneau din randurile nobilimii si erau extrem de preocupati sa isi asigure bunastarea zdruncinata de jafurile, razboaiele si epidemiile din aceea perioada. Astefel majoritatea parasesc orasele de referinta si trimit inlocuitori necalificati pentru a le indeplini sarcinile. Aceasta criza a fost simtita cel mai puternic in zona rurala datorita unor elemente fara de care biserica nu poate functiona normal. Trei calificative revin constant in tabloul situatiei clerului rural: absenteism (parohia este condusa atunci de un vicar), ignoranta mai mult sau mai putin mare (multi preoti abia stiu sa citeasca) si moravuri condamnabile (se denunta mai ales concubinajul). In orase aceasta criza este mai putin simtita deoarece acestea erau mult mai bine administrate si aparate.Cei mai importanti membrii ai clerului isi exercita aici functiile.Deasemenea aici putem observa prezenta cele trei elemente care lipseau in zona rurala, preotii sunt mult mai bine pregatiti iar interesul lor fata de credinciosi este mult mai sporit. In secolul al XIII-lea in orase se instaleaza ordinul calugarilor cersetori, care incearca sa ii ajute pe cat posibil pe oamenii nevoiasi ai perioadei respective. Aceste ordine calugaresti reusesc sa adune printre ei un numar mare de crestini deoarece le aratau acestora un alt drum, cel al Domnului si le demonstrau ca fericirea exista si dincolo de

saracie si de necazuri. Foarte multi oameni isi gaseau linistea printre acesti calugari si deasemenea reuseau sa depaseasca intr-o oarecare masura tristetea. Un numar mare de crestini parasesc parohiile in secolul XIV-lea si al XV-lea pentru ca se alatura Franciscanilor si Dominicanilor. Franciscanii sunt ordine catolice care urmeaza regula monastica formulata de Francisc de Assisi, care, in vremea acumularii medievale de capital a impus regula saraciei. Dominicanii reprezinta un ordin religios, fondat in 1206 de catre Sf. Dominique, la Toulouse. Franciscanii si Dominicanii au fost considerati cei mai buni cunoscatori ai ai cailor spre mantuire, majoritatea crestinilor vin sa caute adapost in manastirile lor , in aseteptarea temutei treceri. Acestia reusesc sa impresioneze poporul cu ajutorul unor cuvinte si predici simple pe intelesul tuturor dar care au un mesaj extrem de puternic.Au existat si membrii ai acestor ordine care au intors poporul impotriva parohiilor cu care au intrat intr-un razboi deschis.Unii reusesc sa atinga chiar si celebritatea, unul dintre acesti calugari este si Vincent Ferrier care strabate Spania, Elvetia, Italia de nord si Franta, stranind entuziasmul credinciosilor si impingandu-I pe calea caintei si a convertirii. Tot in contextul crizei Bisericii poate fi incadrata si criza papalitatii care isi are inceputul odata cu secolul XIV.Trebuie mentionat faptul ca Ordinele calugarilor cersetori se aflau sub conducerea directa a papalitati ceea ce inseaman ca papalitatea avea se bucura in momentul respectiv de un numar mare de credinciosi. Desi papalitatea detinea controul in mare parte asupra statului totul incepe sa se clatine odata cu pontificatul lui Bonifaciu al VIII-lea.Acesta dorind sa detina, ca si predecesorii sai, controlul absolut al statului se loveste de noul guvernamant al regelui Frantei, astfel porneste un nou conflict intre papa si regele Frantei. Conflictul se incheie cu infrangerea papalitatii ba chiar mai mult Filip cel Frumos (regele Frantei) perecepe diverse taxe si impozite clerului si are dreptul de a numi episcopii.Ba chiar mai mult , regele hotaraste exilarea papei in Roma unde acesta va fi si maltratat urmand ca dupa o luna acesta sa moara.Acest eveniment este cunoscut in istorie sub numele de Atentatul de la Anaghi.