Sunteți pe pagina 1din 161

INTRODUCEREA EDITORULUI Nu exist persoan mai autorizat s fac introducerea la cartea lui Edmond Paris, Istoria secret a iezuiilor,

decat dr. Alberto Rivera, un fost preot iezuit sub jurmant, care a fost educat la Vatican i cunoate bine istoria iezuiilor. Informaiile din aceast carte sunt reale i pe deplin documentate i ar trebui citite de orice credincios biblic. Biblia spune: Poporul piere din lipsa de cunotin Osea 4:6. INTRODUCEREA DR. RIVERA Cei mai periculoi oameni sunt cei ce apar ca foarte religioi, in special atunci cand sunt organizai i au o autoritate. Ei se bucur de un respect adanc din partea celor ignorani, care nu vd dorina lor necurat de putere. Aceti oameni religioi, care pretind c-L iubesc pe Dumnezeu, vor recurge la crim, vor incita la revoluii i rzboaie dac este in sprijinul cauzei lor. Sunt irei, inteligeni, politicieni religioi lefuii care triesc in lumea secretelor, a intrigii i a falsei sfinenii. Acest model, artat in "Istoria secret a iezuiilor", poate fi vzut, din punct de vedere spiritual, in crturarii, fariseii i saducheii din timpul lui Isus Hristos. Acelai duh ru i-a fcut pe imperatorii romani s dea cele zece decrete ucigtoare prin care a fost persecutat biserica primar. Prinii bisericii au luat seam mai mult la strvechiul sistem babilonian, la teologia ebraic i la filozofia greceasc. Ei cu toii au pervertit cele mai multe din invturile lui Hristos i ale apostolilor i au pavat drumul pe care maina romano-catolic a venit la existen. In modul cel mai pios, ei au atacat, au pervertit, au adugat i au scos din Biblie. Acest duh religios anticretin care a lucrat prin ei se poate vedea acum din nou cand Ignaiu de Loyola a creat Ordinul iezuiilor, cu scopul secret de a indeplini dou deziderate majore ale instituiei romanocatolice: 1. puterea politic universal i 2. o biseric universal, ca implinire a proorociei din Apocalipsa cap.6, 13, 17 i 18. La vremea apariiei pe scen a lui Ignaiu de Loyola, reforma protestant cauzase pagube serioase sistemului romano-catolic. Ignaiu de Loyola a ajuns la concluzia c singura cale prin care "biserica" sa putea supravieui, era intrirea canoanelor i doctrinelor puterii temporare a papei i instituiei romano-catolice; nu numai prin distrugerea vieii fizice a oamenilor, cum fcuser preoii dominicani prin Inchiziie, ci prin infiltrarea i penetrarea fiecrui sector al vieii omului. Protestantismul trebuia cucerit i folosit in beneficiul papei. Aceasta a fost, printre altele, 3 propunerea lui Ignaiu de Loyola fcut Papei Paul al III-lea. Imediat iezuiii au trecut la treab infiltrandu-se in secret in TOATE gruprile protestante, inclusiv in familiile lor, la locurile lor de munc, spitale, coli, licee,

universiti, etc. Astzi, iezuiii aproape c i-au indeplinit misiunea. Biblia aeaz puterea unei biserici locale in mana unui om al lui Dumnezeu, un pastor adevrat. Dar iezuiii vicleni au reuit de-a lungul anilor s indeprteze aceast putere inspre mainile conductorilor denominaiunilor, iar acum au impins toate denominaiunile protestante in braele Vaticanului. Aceasta este exact ceea ce i-a propus Ignaiu de Loyola: o biseric universal i sfaritul protestantismului. Citind "Istoria secret a iezuiilor", vei observa o paralel intre domeniul religios i cel politic. Autorul, Edmond Paris, pune in eviden penetrarea i infiltrarea iezuiilor in guvernele i naiunile lumii pentru a manipula cursul istoriei prin ridicarea dictatorilor i slbirea democraiei, cum ar fi in Statele Unite, pavand astfel drumul pentru anarhia social, politic, moral, militar, educaional i religioas. DESPRE EDMOND PARIS Intr-un sens profetic, Edmond Paris a devenit un martir al lui Isus. Descoperind aceast conspiraie, el i-a expus viaa pentru ca aceste adevruri s fie cunoscute. Edmond Paris nu m-a cunoscut, dar eu il tiam fr s-l fi intalnit personal atunci cand, fiind preot iezuit sub jurmant, am fost avertizat asupra numelor de instituii i persoane care erau periculoase pentru instituia romano-catolic. Numele lui a fost amintit. Alte lucrri ale lui Edmond Paris sunt: Vaticanul contra Franei, Genocid in statul satelit (al Germaniei naziste) Croaia, Vaticanul contra Europei. Lucrrile lui Edmond Paris asupra romano-catolicismului i-au determinat pe iezuii 1. s-l distrug, 2. s-i distrug reputaia, inclusiv familia i 3. s-i distrug lucrrile. Chiar i acum aceste lucrri deosebite ale lui Edmond Paris sunt falsificate, dar noi ne rugm ca Dumnezeu s pstreze integritatea lor, pentru c ele sint necesare la salvarea romanocatolicilor. Dr. Alberto Rivera 4 Dragostea de adevr este unica noastr salvare Jean Guehenno Academia Franei De aceea, lsai-v de minciun: fiecare dintre voi s spun aproapelui su adevrul Efeseni 4:25 CUVNT NAINTE Un scriitor din secolul trecut, Adolphe Michel, ii amintete c Voltaire a estimat numrul de lucrri publicate despre iezuii, la aproape ase mii. La ce numr am ajuns un secol mai tarziu?, se intreab

Adolphe Michel, concluzionand imediat: N-are importan. Atat timp cat vor exista iezuii, vor fi scrise cri impotriva lor. Nu este nimic nou care s fie scris despre ei, dar apar noi generaii de cititori in fiecare zi... Vor cerceta aceti cititori vechile cri? Motivul care a fost menionat ulterior ar fi suficient ca s justifice reluarea acestui subiect. De fapt, majoritatea crilor care refac istoria iezuiilor nu mai pot fi gsite... Numai in bibliotecile publice mai pot fi consultate, ceea ce le face inabordabile pentru muli oameni. 5 Pe de alt parte, aa cum apar noi generaii de cititori, apar i noi generaii de iezuii. Fiii lui Loyola sunt astzi i putem spune mai mult ca niciodat aripa conductoare a bisericii romane. La fel de bine, sau chiar mai bine camuflai, ei rman cei mai ultramontaniti, discrei dar eficieni ageni ai Sfantului Scaun in toat lumea, campioni ai politicii lui, arma secret a papalitii. Acest sistem ocult a inceput acum patru secole ca lucrand spre slava lui Dumnezeu, dar de fapt pentru slava papilor. In ciuda unei tendine spre "laicizare", in ciuda unui progres spre raionalism care reduce puin domeniul "dogmelor", biserica roman nu poate renuna la elul ei de la inceput: s adune sub crucea ei toate, toate naiunile de pe glob. Aceast "misiune" uria trebuie s continue orice s-ar intampla, printre "pgani" ca i printre "cretinii separai". Clerul are sarcina s mreasc turma credincioilor prin convertirea "ereticilor" i a "pganilor". Ei trebuie s pstreze sau s catige, s apere sau s atace iar in linia intai a frontului este aceast gard mobil: Societatea lui Isus iezuiii. Concret vorbind, aceast societate nu este nici laic, nici angajat, in termenii Constituiei ei, ci este un fel companie rafinat care intervine acolo i unde este necesar, in biseric i in afara ei, de fapt autoritatea cea mai calificat, cea mai perseverent., cea mai de temut i cea mai convins a papei, aa cum scrie unul din cei mai buni istorici (A. Michel). Vom vedea cum s-a format acest corp de "ieniceri", ce servicii imense a fcut el papalitii. Vom vedea cat zel s-a depus pentru a-l face indispensabil instituiei pe care o servea, exercitand o asemenea influen asupra ei, incat Generalul ei a fost numit pe bun dreptate "eminena cenuie", astfel c a devenit tot mai dificil s se disting, in guvernarea bisericii, intre autoritatea papei i cea a puternicului su ajutor. Unul din factorii care au jucat un rol important in viaa internaional a acestui secol plin de confuzie i revoluii un factor decisiv i unanim recunoscut a fost ambiia bisericii romane. Dorina ei de secole de a se extinde spre Est, a fcut din ea un aliat al pan-germanismului i un complice la incercarea acestuia de a obine supremaia in 1914 i 1939, aducand moartea i distrugerea peste populaia Europei. Publicul este in total necunotin de copleitoarea responsabilitate

pe care o poart Vaticanul i iezuiii i in declanarea celor dou rzboaie: o situaie care poate fi explicat parial prin imensele resurse financiare care sunt la dispoziia Vaticanului i ale iezuiilor, ceea ce le d putere in aa de multe domenii, in special de la ultimu1 rzboi. Studiul pe care-l facem este bazat pe documente de arhiv autentice, publicaii (interviuri) ale unor personaliti politice cunoscute, diplomai, ambasadori i scriitori emineni, cei mai muli fiind catolici cu document de atestare. Aceste mrturii i documente constituie o acuzaie zdrobitoare i, pan acum, nici un apologet nu a incercat s le atace. Pe 1 mai 1938, ziarul Mercure de France ne amintete de ceea ce ne fusese spus patru ani mai devreme: Mercure de France din 15 ianuarie 1938 a spus i nimeni nu l-a contrazis c Pius al XII lea a fost cel care l-a "creat" pe Hitler. El a venit la putere nu prin mijloace legale, ci pentru c papa a influenat Zentrum (partid catolic german)... Crede oare 6 Vaticanul c a fcut o eroare deschizand drumul spre putere pentru Hitler? Se pare c nu... Nu a fost aa nici cand s-a scris aceasta, nici dup Anschluss (alipirea Austriei la al treilea Reich), nici mai tarziu, cand agresiunile naziste s-au inmulit, nici in timpul celui de al doilea rzboi mondial. De fapt, pe 24 iulie 1959, Ioan al XXIII-lea, succesorul lui Pius al XII-lea, i-a oferit lui Franz von Papen, prietenul su personal, titlul onorific de trezorier secret. Acest om fusese spion in SUA in timpul primului rzboi mondial i unul din cei responsabili pentru dictatura lui Hitler i pentru Anschluss. Trebuie s fii orb din natere s nu vezi aceste fapte. Dl. Joseph Rovan, scriitor catolic, comenteaz astfel acordul diplomatic dintre Vatican i Reich-ul nazist pe data de 8 iulie 1933: Concordatul a adus guvernului naional-socialist considerat peste tot ca fiind format din uzurpatori i briganzi pecetea unei inelegeri cu cea mai veche putere internaional (Vaticanul). Intr-un fel, este echivalent cat un certificat internaional de onorabilitate (Catolicismul politic in Germania, Paris 1956, pag. 231). Astfel papa, nefiind satisfcut cu ajutorul personal acordat lui Hitler, a girat in felul acesta suportul moral acordat Reich-ului nazist de ctre Vatican! In timp ce teroarea incepea s domine, fiind tacit acceptat i aprobat, aa-numitele "cmi brune", aruncau deja in lagrele de concentrare 40.000 de oameni. Pogromurile se inmuleau, cu accent pe acest mar nazist: Cand sangele evreu va curge sub cuit, ne vom simi iari bine (Horst-Wessel-Lied). In anii urmtori Papa Pius al XII-lea a vzut lucruri i mai rele, fr s spun ceva. Nu este de mirare c efii catolici germani s-au luat la intrecere unul cu cellalt in servilism fa de regimul nazist, incurajai fiind

de "Capul" roman. Ar trebui citite cuvintele denate i acrobaiile verbale ale teologilor oportuniti, cum a fost Michael Schmaus. Mai tarziu el a fost numit prin al bisericii de ctre Pius al XII-lea i descris ca marele teolog din Munchen de ctre ziarul La Croix (Crucea) in 2 septembrie 1954. Despre cartea Katholisch-Konservatives Erbgut cineva scrie: Aceast antologie pune cap la cap texte ale principalilor teologi catolici din Germania, de la Gorres la Vogelsang i ne face s credem c naional-socialismul s-a nscut, pur i simplu, din idei catolice (Gunther Buxbaum, Mercure de France 15 ianuarie 1939). Episcopii, prin Concordat, fcuser un jurmant de supunere fa de Hitler i excelau in devoiune: Sub regimul nazist, am primit un ajutor permanent din partea episcopilor, in toat corespondena i declaraiile demnitarilor ecleziastici (Joseph Rovan, op. cit., pag. 214). In ciuda deosebirii evidente dintre universalismul catolic i rasismul hitlerist, aceste dou doctrine au fost impcate armonios dup cum spune Franz von Papen; motivul acestui scandalos acord a fost: Nazismul este o reacie cretin impotriva spiritului anului 1789. S ne intoarcem la Michael Schmaus, profesor la Facultatea de Teologie din Munchen, care a scris: Imperiul i biserica sunt o serie de scrieri care ar trebui s ajute la edificarea celui de al treilea Reich, cci el unete statul naional-socialist cu cretinismul catolic... In intregime 7 germane i in intregime catolice, aceste scrieri exploreaz i favorizeaz legturile i intalnirile dintre biserica catolic i naional-socialism; ele deschid drumul pentru o cooperare rodnic, aa cum este subliniat in Concordat... Micarea naional-socialist este protestul cel mai mare i mai viguros impotriva spiritului secolelor al XIX-lea i al XX-lea... Ideea unei naiuni i a unui sange este punctul central al invturii ei i toi catolicii care se supun ordinelor episcopilor germani vor trebui s admit c aa este... Legile naional-socialiste i cele ale bisericii catolice au acelai scop... (Begegnungen zwischen Katolischen Christentum und nazional-sozialistischer Weltanschauung Aschendorff, Munster, 1933). Acest document dovedete rolul principal jucat de biserica catolic in ascensiunea la putere a lui Hitler; de fapt, a fost un aranjament stabilit dinainte. El ilustreaz pe deplin felul de inelegeri monstruoase dintre nazism i catolicism. Ura fa de liberalism, care este cheia pentru toate lucrurile, iese in eviden foarte clar. In cartea sa, Catolicii din Germania, dl. Robert d'Harcourt de la Academia francez, scrie: Punctul cel mai vulnerabil din toate declaraiile episcopale ce au urmat alegerilor din 5 martie 1933, se gsete in primul document oficial al bisericii, care conine semnturile tuturor episcopilor germani. Noi ne referim la scrisoarea pastoral din 3 iunie 1933, in care intreg episcopatul german este implicat.

Ce form a avut acest document? Cum a inceput? Pe o not de optimism i cu aceast declaraie voioas: Conductorii acestui nou guvern spre marea noastr bucurie, ne-au dat asigurarea c se vor aeza pe ei inii i munca lor pe tram cretin, o declaraie de o atat de adanc sinceritate merit recunotina tuturor catolicilor (Paris, Plon, 1938, pag.108). Pe la izbucnirea primului rzboi mondial mai muli papi au venit i au plecat, dar atitudinea lor fa de cele dou tabere ce se confruntau in Europa., a rmas invariabil aceeai. Muli scriitori catolici i-au exprimat surprinderea i amrciunea cand au scris despre indiferena inuman artat de Pius al XII-lea fa de groaznicele atrociti comise de cei aflai in graiile sale. Printre multe mrturii, vom cita una din cele mai moderate in limbaj, cea a lui Jean lHospital, corespondent la Monde: Memoria lui Pius al XII-lea este inconjurat de indoial i intai de toate este acea intrebare arztoare pus de observatori din toate rile, i chiar dintre zidurile Vaticanului: a tiut el despre atrocitile comise in timpul rzboiului, declanate i conduse de Hitler? Avand tot timpul la dispoziie, i de peste tot rapoarte regulate de la episcopi, a putut el s ignore ceea ce fceau capii militari germani: tragedia lagrelor de concentrare, deportarea civililor, masacrarea cu sange rece a celor ce le stteau in cale, groaza camerelor de gazare unde au fost gazai rnilioane de evrei? i dac tia despre ele, de ce, ca om de incredere i purttor de cuvant al Evangheliei, nu a ieit imbrcat in alb, cu braele intinse in form de cruce, s denune o crim fr precedent, s strige NU! Sufletele pioase vor cuta in zadar enciclice, discursuri i adrese ale ultimului pap; nu exist nici o urm de condamnare a acestei religii a sangelui instituite de Hitler, acest antihrist... ei nu vor gsi 8 condamnarea rasismului, care este evident contrar dogmei catolice (Roma in confidene, Grasset, Paris, 1962, pag.91). In cartea sa, Tcerea papei Pius al XII-lea, autorul Carlo Falcon scrie: Existena unor asemenea monstruoziti (exterminare in mas a minoritilor etnice, deportri de civili i prizonieri) depesc orice standard de bine i ru. Ele desfid demnitatea individului i a societii intr-o aa msur incat suntem silii s-i denunm pe aceia care au putut

influena opinia public, fie ei oameni de rand sau efi de state. A pstra tcerea in faa unor asemenea inclcri ale drepturilor, ar insemna de-a dreptul colaborare. Ar stimula rutatea criminalilor, mrind cruzimea i vanitatea 1or. Dar, dac fiecare om are datoria moral de a reaciona fa de asemenea crime, atunci societile cretine i capii lor, i in special capul bisericii catolice, ar trebui s-o fac indoit. Pius al XII-lea nu a exprimat niciodat o condamnare fi i explicit a rzboiului de agresiune, nici chiar despre crimele groaznice comise de germani sau complicii lor in timpul rzboiului. Pius al XII-lea a tcut nu pentru c nu a tiut ce se intampl: el cunotea gravitatea situaiei inc de la inceput, poate chiar mai bine decat orice alt conductor de stat din lume... (pag.12). i asta nu este totul! Vaticanul a dat o man de ajutor la comiterea acestor crime prin imprumutarea unora din prelaii si pentru a deveni ageni pro-naziti. Aa au fost Hinka i Tiso. Papa i-a trimis propriul su legat in Croaia: pe R.P. Marcone, care impreun cu monseniorul Stepinac trebuia s in sub observaie munca lui Ante Pavlici i a ustailor si. Oriunde ne-am uita, acelai spectacol edificator ni se infieaz. Aa cum am mai artat, crima de neiertat a Vaticanului const in rolul decisiv jucat in declanarea celor dou rzboaie mondiale. Ascultai ce spune Alfred Grosser, profesor la Institutul de studii politice al Universitii din Paris: Cartea foarte concis a lui Gunter Lewy, Biserica catolic i nazismul german, spune c toate documentele sunt in acord a arta c biserica catolic a cooperat cu regimul lui Hitler... In iulie 1933, cand Concordatul a forat episcopii s depun un jurmant de supunere fa de guvernul nazist, lagrele de concentrare erau deja deschise... citatele scrise de Gunter Lewy dovedesc lmurit acest lucru. Am gsit printre ele unele dovezi zdrobitoare de la personaliti ca i cardinalul Faulhaber i iezuitul Gustav Gundlach (Saul Friedlander, Pius XII i al IIIlea Reich, Paris 1964). Conductorii de la Vatican ar fi trebuit s-i plece capul de ruine atunci cand un membru al Parlamentului Italian a strigat: Mainile papei sint nclite de sange (discursul Laurei Diaz, membru al parlamentului din Livorno, vorbit la 15 aprilie 1946), sau cand studenii de la Universitatea din Cardiff i-au ales ca tem a unei coferine: Ar trebui adus papa in faa tribunalului ca i criminal de rzboi? (La Croix, 2 aprilie 1946). Iat cum se exprim Ioan XXIII, referindu-se la iezuii: Perseverai, fiilor dragi, in activitatea care v-a adus deja merite bine cunoscute. In felul acesta, voi vei bucura biserica i va crete cu neobosit ardoare. Calea celui neprihnit este ca lumina zorilor. Fie ca lumina s creasc i s ilumineze pe adolescenii in formare... In acest fel, vei ajuta la implinirea 9

dorinelor i intereselor noastre spirituale... V dm binecuvantarea apostolic din toat inima Conductorului general, vou i ajutoarelor voastre, i tuturor membrilor Societii lui Isus (L'Osservatore Romano, 20 octombrie 1961). i din partea papei Paul VI: Din vremea reaezrii ei, aceast familie religioas se bucur de ajutorul lui Dumnezeu i s-a imbogit rapid in propire... membrii Societii au indeplinit sarcini foarte importante, toate spre slava lui Dumnezeu i in beneficiul religiei catolice... biserica are nevoie de soldai ai lui Hristos de valoare, inarmai cu o credin cuteztoare, gata s infrunte dificultile... iat de ce avem ndejdea in ajutorul pe care-l va aduce activitatea voastr... fie ca noua er s gseasc Societatea pe aceeai cale nobil pe care a pit i in trecut. Dat la Roma, lang Sf. Petru, pe 20 august 1964, in cel de al doilea an al pontificatului (L'Osservatore Romano, 18 septembrie 1964). Pe 29 octombrie 1965, "L'Osservatore Romano" anuna: Printele Arrupa, Generalul iezuit, a celebrat Sfanta Liturghie pentru Conciliul ecumenic pe 16 octombrie 1965. Iat i apoteoza eticii papale anunul beatificrii simultane a lui Pius XII i Ioan XXIII: Spre intrirea noastr in lupta pentru innoire spiritual, am decis s incepem aciunile de beatificare ale acestor doi pontifi care ne sunt atat de dragi nou Papa Paul VI. (L'Osservatore Romano, 26 noiembrie 1965 ). Fie ca aceast carte s descopere tuturor cititorilor adevrata natur a stpanitorului roman, ale crui cuvinte sunt atat de dulci, pe cat le sunt de feroce aciunile sale secrete. PARTEA I FORMAREA ORDINULUI IEZUIT Capitolul 1. Ignaiu de Loyola. Fondatorul Societii lui Isus, spaniolul basc don Inigo Lopez de Recalde, s-a nscut in castelul din Loyola, provincia Guipuzcoa, in anul 1491. A fost unul din cele mai ciudate tipuri de clugr-soldat pe care l-a produs vreodat lumea catolic; dintre toi fondatorii de ordine religioase, 10 el este acela a crui personalitate a lsat cea mai puternic urm (pecete) asupra gandirii i comportamentului ucenicilor i succesorilor si. Acesta poate fi motivul pentru care aceast not distinctiv este real, pan la asemnarea fizic. Dl. Folliet contrazice acest lucru dar multe documente dovedesc permanena tipului iezuit de-a lungul veacurilor. Cea mai amuzant mrturie se gsete la Muzeul Guimet; pe un fundal auriu reprezentand tabloul secolului al XVI-lea, un artist japonez a pictat cu tot umorul acestei rase de oameni debarcarea portughezilor i in special a fiilor lui Loyola, in insulele Japoniei. Uimirea acestui iubitor al naturii i a culorilor vii este evident in felul cum reprezint umbrele negre i lungi,

cu feele grave, pe care a ingheat toat arogana stpanitorului fanatic. Asemnarea dintre lucrarea artistului oriental din sec. XVI i lucrrile lui Daumier (pictor francez sec. XIX) este izbitoare. La fel ca muli ali "sfini", Inigo care mai tarziu i-a latinizat numele, devenind Ignaius nici pe departe nu prea a fi predestinat s-i ilumineze contemporanii. Tinereea sa furtunoas fost plin de greeli i chiar de "crime odioase". Un raport al poliiei spune c era perfid, brutal, rzbuntor. Toi biografii lui admit c el n-a dat niciunui prieten de pahar, in ce privete violena instinctelor lui, decat lucruri vulgare. Un soldat nesupus i ingamfat, a spus unul din confidenii lui a dus o via dezordonat in ce privete femeile, jocurile de noroc i duelurile, a adugat secretarul su, Polanco. Toate acestea ne sunt relatate de ctre unul din fii si spirituali, R.P. Rouquette, care a incercat s scuze i s explice acest temperament vulcanic, care a fost transformat mai tarziu spre o i mai mare slav a lui Dumnezeu . Aa cum a fost cazul multor eroi ai bisericii romano-catolice, a fost necesar o lovitur fizic violent pentru a-i schimba personalitatea. A inceput ca paj al trezorierului de Castilia, pan la cderea in dizgraie a acestuia. Apoi a intrat in slujba Viceregelui de Navara. A dus o via de om al curii domneti, pan cand i-a inceput viaa de soldat aprand Pampeluna impotriva francezilor condui de Contele de Foix. Rana care i-a decis viitorul a primit-o in timpul acestui asediu. Cu un picior zdrobit de un glon, el a fost dus de francezii victorioi la fratele lui, Martin Garcia, in castelul Loyola. Acum a inceput martirajul unei intervenii chirurgicale fr anestezie, prin care a trebuit s treac de dou ori, cci prima dat nu a reuit. Piciorul a trebuit rupt din nou i reaezat. In ciuda acestor intervenii, Ignaiu a rmas chiop. Se inelege c el avea nevoie de o asemenea experien puternic care s-i produc o cdere nervoas. "Darul lacrimilor" care i-a fost dat "din belug" i in care biografii lui vd un har de sus a fost poate rezultatul puternicei sale naturi emoionale, care de atunci incolo l-a afectat tot mai mult. Singura lui distracie in timpul cand a stat intins in pat in durere a fost citirea Vieii lui Hristos i a Vieii sfinilor , singurele cri care se gseau in castel. Fiind practic needucat i inc sub efectul teribilului oc, suferinele crucificrii lui Hristos i martirajul sfinilor au avut un impact de neters asupra lui; aceast obsesie l-a condus pe lupttorul chiop pe calea apostolatului. El punea crile deoparte i visa cu ochii deschii. Un caz clar de visare in stare treaz; aceasta era o continuare in anii maturitii a jocului 11 imaginar din copilrie... dac lsm s invadeze psihicul, rezultatul va fi nevroza i renunarea la voin; in felul acesta realul ocup locul secund (R.P. Rouquette).

La prima vedere este greu s aplici un asemenea diagnostic la fondatorul unui ordin atat de activ, sau la ali "mari mistici" i creatori de societi religioase, mai toi avand mari capaciti organizatorice. Dar aflm c toi au fost incapabili s reziste imaginaiei lor foarte active i, pentru ei, imposibilul a devenit posibil. Iat ce mai spune acelai autor despre acest subiect: A vrea s subliniez consecina practicrii misticismului de ctre o persoan cu o inteligen sclipitoare. O minte slab care ptrunde in misticism se afl pe un teren periculos, dar un mistic inteligent prezint un i mai mare pericol, cci intelectul su lucreaz intr-un fel mai larg i mai adanc. Cand misticul predomin asupra realului intr-o inteligen activ, acesta duce la fanatism; o infestare a voinei care va suferi de o mrire unilateral i distorsiune. Ignaiu de Loyola a fost un exemplu de prim clas de misticism activ i distorsiune a voinei. Desigur, transformarea rzboinicului in "general" al celui mai militant ordin al bisericii romane, a fost foarte lent. Au fost muli pai ezitani inainte s-i gseasc adevrata vocaie. Nu este intenia noastr s-l urmrim prin toate aceste stadii. S reamintim numai punctele principale: in primvara lui 1522 a prsit vechiul castel, hotrat s devin un sfant ca cei ale cror fapte le citise. Pe lang aceasta, nu-i apruse Fecioara insi intr-o noapte, inand in brae pe pruncul Isus? Dup o spovedanie complet la mnstirea din Montserrat, a plnuit s plece la Ierusalim. Ciuma bantuia la Barcelona i, cum orice trafic maritim era oprit, a trebuit s stea la Manresa aproape un an. Acolo i-a petrecut tot timpul in rugciuni, posturi, auto flagelri, practicand tot felul de mortificri, aprand mereu in faa curii de peniten, dei confesiunea lui la Montserrat se pare c a inut trei zile intregi; o asemenea confesiune complet ar fi trebuit s fie suficient pentru un pctos mai puin scrupulos. Toate acestea arat foarte clar starea mintal i nervoas a omului. Eliberat in sfarit de obsesia pcatului prin decizia pe care o luase acesta fiind un truc al Satanei el s-a dedicat complet viziunilor abundente i variate care ii hruiau mintea febril. Datorit unei viziuni spune H. Boehmer a inceput iari s mnance carne; o serie intreag de viziuni i-au descoperit tainele dogmelor catolice i l-au ajutat s le triasc cu adevrat: astfel, a meditat la Trinitate sub forma unui instrument muzical cu trei corzi; taina creaiei lumii prin "ceva" ca o cea i lumin care a ieit dintr-o raz de soare; miraculoasa coborare a lui Hristos in euharistie, ca izbucniri de lumin care intr in ap sfinit, cand preotul o ridic i se roag pentru ea; natura uman a lui Hristos i sfanta Fecioar, sub forma unui trup de o albea orbitoare; i, in sfarit, Satan, ca o form erpuitoare i lucitoare, asemntoare cu o multitudine de ochi scanteietori i misterioi. Nu este acesta inceputul binecunoscutei creaii iezuite (picturi i sculpturi) de

idoli? Dl. Boehmer adaug c acest ineles adanc al dogmelor i-a fost descoperit ca un har deosebit de sus, printr-o intuiie transcendent. Multe 12 taine ale credinei i tiinei i-au devenit dintr-o dat clare i mai tarziu el a pretins c a invat in acele scurte momente mai mult decat in tot timpul studiului su; totui, el nu a fost niciodat in stare s explice care au fost acele taine care i-au devenit deodat clare. Era numai o amintire ceoas, un sentiment a ceva miraculos, ca i cum in acel moment el devenise un alt om cu o alt inteligen. Toate acestea pot fi rezultatul unei dezordini nervoase i poate fi asemnat cu ceea ce se intampl cu fumtorii de opiu i cei ce inghit hai: aceast extindere a eu-lui, aceast iluzie de inlare dincolo de ceea ce este real, o senzaie de strlucire care las numai o amintire ameitoare. Viziunile exaltante i iluminrile l-au insoit in permanen in via pe acest mistic. El nu s-a indoit niciodat de realitatea acestor viziuni. El l-a gonit pe Satan cu un b, la fel cum ar fi fcut-o cu un caine turbat; vorbea cu Duhul Sfant aa cum un om vorbete cu altul; cerea acordul lui Dumnezeu, al Trinitii i al Madonei asupra tuturor proiectelor sale i izbucnea in lacrimi de bucurie cand ei ii apreau. In asemenea situaii, el avea o stare de beatitudine cereasc; cerurile ii erau deschise, i dumnezeirea era vizibil. i perceptibil pentru el (H. Boehmer). Nu este acesta cazul unei persoane care halucineaz? Cum pot aprea trei persoane in dumnezeire, cand Dumnezeu este Unul i nimeni, nici un prooroc i nici un apostol n-au vzut decat pe Acela care se descoperea? Aceast dumnezeire trinitar vizibil i perceptibil o vor oferi in mod constant omenirii fiii lui Loyola nu numai din motive politice, bizuindu-se i flatand inclinaia adanc inrdcinat in inima oamenilor pentru idolatrie dar i din convingere, fiind bine i sincer indoctrinai. Inc de la inceput, misticismul medieval a prevalat in Societatea lui Isus; el este inc cel ce anim Ordinul, in ciuda aspectelor lumeti, intelectual i educaionale asumate cu destul rapiditate. Axioma lui de baz este Totul pentru toi. Artele, literatura, tiina i chiar filozofia au fost mai degrab mijloace sau curse cu care prind sufletele, ca indulgenele pentru care au fost adesea acuzai. Pentru acest ordin, nu exist domeniu al slbiciunii omeneti asupra cruia s nu se poat aciona, spre a incita spiritul i voina spre renunare i intoarcere la un devotament linitit i copilresc. Aa c ei au acionat inspre a instaura Impria lui Dumnezeu in conformitate cu propriul lor ideal: o mare turm sub crucea Sfantului Printe. C oameni invai au avut un asemenea ideal anacronic, este foarte ciudat, deci este de netgduit c aa este i este confirmarea unui

fapt trecut adesea cu vederea: preeminena emoiilor in viaa spiritului. Pe lang aceasta, Kant a spus c fiecare filozofie este expresia temperamentului sau caracterului filozofului. Inafara metodelor individuale, "temperamentul" iezuit pare mai mult sau mai puin uniform in randurile lor. Un amestec de pietate (evlavie) i diplomaie, ascetism i inelepciune lumeasc, misticism i calcul rece; aa cum a fost caracterul lui Loyola, la fel este i "marca" acestui ordin (J. Huber, Iezuiii, pag.127). Mai intai, fiecare iezuit a ales acest ordin deosebit din cauza propriei lui inclinaii naturale; dar el a devenit cu adevrat un "fiu" al lui Loyola 13 dup probe aspre i un antrenament sistematic care dura nu mai puin de 14 ani. In acest fel, paradoxul acestui ordin a continuat timp de patru sute de ani: un ordin care se strduiete s fie intelectual dar, in acelai timp, a fost intotdeauna in biserica roman i in societate campionul randuielilor celor mai stricte. Capitolul 2. Exerciii spirituale. Cand a sosii vremea s prseasc Monresa, Ignaiu nu-i putea prevede viitorul, dar un lucru era sigur: teama privind propria lui mantuire nu mai era prima lui grij; mai degrab ca misionar decat ca pelerin, el pleac spre ara Sfant in martie 1523. A ajuns la Ierusalim pe 1 septembrie, dup multe aventuri, de unde a trebuit s plece curand la ordinele conductorului franciscan al provinciei, care nu dorea ca pacea firav dintre cretini i turci s fie periclitat de un prozelitism prematur. Misionarul dezamgit s-a intors prin Veneia, Genova i Barcelona in drumul su spre Universitatea din Alcala, unde i-a inceput studiile teologice; acolo i-a inceput vindecarea sufletelor in mijlocul asculttorilor voluntari. In aceste adunri, cea mai comun manifestare de evlavie a sexului slab era leinul; astfel, ne dm seama ce greu ii era s aplice metodele sale religioase i cum propaganda sa fervent a dat natere curiozitii i suspiciunii inchizitorilor. In aprilie 1527, Inchiziia l-a aruncat pe Ignaiu in inchisoare, urmand a-l judeca sub invinuirea de erezie. Ancheta a examinat incidentele ciudate din mijlocul devotailor lui, strania afirmaie a acuzatului privind minunata putere a castitii ce i-a fost dat, precum i bizarele sale teorii privind diferene dintre pcatele de moarte i cele care se pot ierta. Eliberat, dar interzicandu-i-se s mai in intalniri, Ignaiu a placat la Salamanca unde curand i-a reluat aceleai activiti. Suspiciuni asemntoare din partea inchizitorilor l-au dus din nou in inchisoare. Eliberat cu condiia curmrii activitii, a plecat la Paris pentru a-i continua studiile la Colegiul Montaigue. Eforturile sale de a-i indoctrina

studenii-ucenici in conformitate cu metodele sale speciale, l-au adus din nou in necazuri cu inchizitorii. Devenind mai prudent, el a continuat s se intalneasc cu numai ase din prietenii lui de la colegiu, dintre care doi vor deveni unii din cei mai de seam membri: Salmeron i Lainez. Ce era in el ca s atrag atat de puternic pe tineri, la un student btran? Era idealul su i puinul farmec pe care-l purta cu el: o carte mic, de fapt un jurnal, care, in ciuda scurtimii sale, a fost una care a influenat destinul umanitii. Acest volum a fost tiprit de atatea ori incat nici nu se mai cunoate numrul copiilor. A fost de asemenea obiectul a peste 400 de comentarii. Este manualul iezuiilor i in acelai timp rezultatul dezvoltrii interioare a stpanului lor. Se numete: Exerciii spirituale. Dl. Boehmer a scris mai tarziu: Ignaiu a ineles mai bine decat orice alt conductor care l-a precedat c cea mai bun cale de a educa un om pentru un anumit ideal este s devii stpanul imaginaiei lui. Noi 14 imbibm in el fore spirituale pe care mai tarziu el nu le va mai putea elimina decat cu greu, fore care dureaz mai mult decat cele mai bune principii i invturi; aceste fore pot iei la suprafa dup ani in care nici s nu fi fost observate, i s devin atat de imperative incat voina este neputincioas in a li se opune i trebui s le urmeze impulsul irezistibil (H. Boehmer). Astfel, toate "adevrurile" dogmelor catolice vor trebui, nu numai s se mediteze asupra lor, ci i trite i simite de cel ce se devoteaz acestor Exerciii, cu ajutorul unui "conductor". Cu alte cuvinte, el va trebui s retriasc taina cu cea mai mare intensitate posibil. Sensibilitatea candidatului se impregneaz cu aceste fore, a cror persisten in memoria i subcontientul lui va fi pe atat de puternic i indelungat, pe cit de puternic a fost efortul de a le evoca i asimila. Pe lang vz, i celelalte simuri auzul, mirosul, gustul i pipitul vor avea un rol de jucat. Pe scurt, este mai degrab o autosugestie controlat. Rzvrtirea ingerilor, izgonirea lui Adam i Eva din Paradis, judecata lui Dumnezeu, scenele i tablourile patimilor, sunt, cum ar spune cineva, retrite in faa candidatului. Scene dulci i fericite alterneaz cu cele mai sumbre, intr-un ritm ales cu pricepere. Nu mai este nevoie s spunem c iadul are un rol important in acest spectacol, cu iazul de foc in care sunt aruncai cei condamnai cu corul ingrozitor de strigte, cu mirosul mortal de sulf i flcri parjolitoare. i totui, Hristos este acolo intotdeauna ca s-l susin pe vizionar, care nu tie cum s-I mulumeasc pentru c nu la aruncat deja in iad ca s plteasc pentru pcatele trecute. Iat ce a scris Edgar Quinet: Nu numai viziunile sunt aranjate dinainte, ci deasemenea suspine, inhalaii, rsuflri erau notate in carte. Pauzele i intervalele de tcere erau scrise ca o foaie de muzic. In caz c

nu m credei, voi cita: Al treilea fel de rugciune: prin msurarea cuvintelor i a perioadelor de tcere. Acest mod deosebit de rugciune const in exprimarea catorva cuvinte intre fiecare respiraie; i puin mai departe: Asigurai-v s inei pauze egale intre respiraii i s rostii cuvantul cu suspine, ceea ce inseamn c omul, inspirat sau nu, devine o main care trebuie s suspine, s plang, s strige sau s-i in respiraia la momentul prescris i in ordinea pe care experiena o arata a fi cea mai profitabil. Este de ineles c, dup patru sptmani devotate acestor exercii intense cu un conductor ca singurul tovar, candidatul ar fi copt pentru fazele urmtoare de sframare i educare. Iat ce spune Quinet despre creatorul unei asemenea metode halucinante: tii ce-l deosebete pe el de toi ceilali ascei din trecut? Faptul c el se putea observa i analiza pe el insui in mod rece i calculat in starea de rpire, in timp ce pentru alii chiar i ideea de reflecie era imposibil. Impunand ucenicilor aciuni care, pentru el, erau spontane, el avea nevoie de numai treizeci de zile pentru a frange cu aceast metod voina i raiunea, in acelai mod in care un clre ii infrange calul. El avea nevoie de numai treizeci de zile pentru a subjuga un suflet. Notai c iezuitismul s-a extins odat cu Inchiziia modern: in timp ce Inchiziia frangea trupul, exerciiile spirituale frangeau gandurile sub maina lui Loyola (Michael i Guinet Iezuiii, Paris 1845, pag.185-187) . 15 In orice caz, cineva nu-i putea examina viaa sa "spiritual" prea adanc, chiar i fr a avea onoarea de a fi un iezuit; metodele lui Loyola sunt recomandate in special credincioilor i preoilor, aa cum ne amintesc unii comentatori ca R.P. Pinard, autor al Rugciunii minii pentru toi; inspirat de Sfantul Ignaiu, acest ajutor valoros pentru suflet ar fi mai potrivit, credem noi, i mai explicit dac ar fi intitulat Instrinare in loc de Rugciune. Capitolul 3. Fondarea Companiei. Societatea lui Isus a fost constituit in ziua de Inlare, in anul 1534, in capela bisericii Notre-Dame din Montmartre. Ignaiu avea 44 de ani. Dup ce au luat cina (euharistia), conductorul i tovarii si au jurat s mearg in ara Sfant indat ce-i vor sfari studiile, spre a-i converti pe pgani. Dar anul urmtor i-a gsit la Roma, unde papa organiza atunci o cruciad impotriva turcilor, cu ajutorul impratului german i al Republicii Veneia. Astfel, papa le-a artat cat de imposibil era de realizat planul lor din cauza cruciadei. Aa c Ignaiu i tovarii lui s-au dedicat lucrrii misionare in rile cretine; la Veneia, modul su de lucru a iscat din nou suspiciuni din partea inchizitorilor. Constituia Companiei lui Isus a fost in sfarit conceput i aprobat la Roma de ctre Papa Paul III, in anul 1540. Iezuiii s-au pus la dispoziia papei, promiandu-i ascultare necondiionat.

Invtura, mrturisirea, predicarea i lucrarea de ajutorare erau domeniile in care aciona noul Ordin. Dar misiunile in strintate nu erau excluse, cci in anul 1541, Francis Xavier i doi insoitori au prsit Lisabona pentru a merge s evanghelizeze Orientul Indeprtat. In anul 1546 a fost lansat aspectul politic al carierei lor, cand papa ia ales pe Lainez i Salmeron s-l reprezinte la Conciliul de la Trent, cu titlul de teologi pontificali. Dl. Boehmer scrie: Atunci (la inceput), Ordinul era folosit de papa doar temporar. Dar el i-a indeplinit funciunile cu o aa promptitudine i zel, incat deja sub papa Paul III a fost implantat puternic in tot felul de activiti i a catigat increderea Curiei pentru totdeauna (H. Boehmer, pag.47-48). Increderea era pe deplin justificat; iezuiii, i Lainez in special, impreun cu prietenul lor devotat, cardinalul Morone, au devenit campionii perfizi i neobosii ai autoritii pontificale i ai intangibilitii dogmelor in timpul celor trei sesiuni ale Conciliului care s-a incheiat in 1562. Prin manevrele lor inteligente i dialectica lor, ei au reuit s inving opoziia i toate cererile ereticilor: cstoria preoilor, Cina cu cele dou elemente, folosirea limbii indigene la slujbele religioase i, in special, reforma papalitii. Numai reforma mnstirilor a fost reinut pe agenda de lucru. Lainez insui, printr-un contraatac viguros, a susinut infailibilitatea pontifical, care a fost decretat, trei secole mai tarziu de Conciliul de la Vatican (1870). Sfantul Scaun a ieit intrit din aceast criz, mulumit aciunilor viguroase ale iezuiilor. Termenii alei de Papa Paul III pentru a descrie acest nou ordin in Bula de Autorizare, sint pe deplin justificai: Regimen Ecclesiae Militantis. 16 Spiritul lupttor s-a dezvoltat din ce in ce mai mult pe msur ce timpul a trecut. Pe lang misiunile in strintate, activitile fiilor lui Loyola au inceput s se concentreze asupra sufletelor oamenilor, in special printre cei din ptura conductoare. Politica devine principalul lor domeniu de activitate, toate eforturile "conductorilor" concentrandu-se spre un el unic: supunerea intregii lumi fa de papalitate i pentru a atinge acest scop, "capii" trebuiau cucerii mai intai. Armele lor in atingerea scopului propus erau: s devin confesorii celor puternici i ai conductorilor i s se ocupe de educaia copiilor lor. In felul acesta, prezentul era asigurat iar viitorul era pregtit. Foarte curand, Sfantul Scaun i-a dat seama de vigoarea pe care o aducea acest nou ordin. La inceput, numrul membrilor lui era limitat la 60, dar aceast restricie a fost anulat foarte prompt. In 1556, cand Ignaiu a murit, fiii lui activau in mijlocul pganilor din India, China, Japonia, Lumea Nou, dar i in Europa: Frana, Germania de Sud i de Vest, unde ei luptau impotriva ereziei, in Spania, Portugalia, Italia, i

chiar in Anglia, unde au ajuns prin Irlanda. Istoria lor, plin de necazuri, va fi cea a unei reele romane pe care ei au incercat in permanen s o intind asupra lumii, i ale crei fire vor fi mereu rupte i refcute. Capitolul 4. Spiritul Ordinului. S nu uitm scrie iezuitul Rouquette c din punct de vedere istoric, ultramontanismul a fost afirmarea concret a universalismului. Universalismul atat de necesar ar fi fost un cuvant gol dac nu ar fi dus la o coeziune concret sau supunere a cretinismului: iat de ce voia Ignaiu ca echipa sa s fie la dispoziia papei... i s fie o campioan a unitii catolice, unitate care putea fi asigurat numai prin supunerea efectiv fa de lociitorul lui Hristos (R.P. Rouquette) Iezuiii voiau s impun absolutismul monarhic in biserica roman i ei l-au meninut in societatea civil, privindu-i pe monarhi ca reprezentani temporari ai Sfantului Printe, adevratul cap al cretintii; atat timp cat monarhii erau pe deplini asculttori i docili fa de stpanul comun, iezuiii le erau cei mai credincioi susintori. Pe de alt parte, dac aceti prini se rzvrteau, ei gseau in iezuii cei mai vajnici dumani. In Europa, in orice loc in care interesele Romei impuneau ridicarea norodului impotriva regilor lor, sau dac aceti stpanitori temporari luau decizii care stanjeneau biserica, conducerea bisericii tia c nu gsete pe cineva mai capabil, perfid sau indrzne cand este vorba de intrig, propagand sau chiar revolt deschis, decat Societatea lui Isus (Rene Fulop Miller, Iezuiii i secretul puterii lor). Am vzut cum fondatorul acestei companii, prin spiritul exerciiilor, era destul de inapoiat in misticismul su simplist, in disciplina ecleziastic i, in general, in concepia sa despre subordonare. Constituia i Exerciiile, lucrri de baz ale acestui sistem, nu las nici o indoial asupra acestui subiect. Indiferent ce ar spune discipolul lui in special astzi, cand ideile moderne asupra acestei teme sint total diferite supunerea necondiionat era pe primul loc in legea acestui Ordin. Dl. Folliet ar putea pretinde c vede in ea doar o supunere religioas, 17 necesar oricrei adunri religioase; R.P. Rouquette scrie cu indrzneal: Departe de a fi o limitare a omului, aceast supunere contient i de bun voie este culmea libertii... o eliberare de sub robia eu-lui. Cineva trebuie doar s citeasc aceste texte pentru a inelege extremismul, dac nu caracterul monstruos al acestei inrobiri a sufletului i spiritului impuse de iezuii, care ii fcea intotdeauna instrumente docile in mainile superiorilor lor i dumani ai oricrei forme de libertate. Faimoasa formulare perinde ac cadaver (ca un cadavru in mana celui ce-l ine) poate fi gsit in toat literatura spiritual, dup cum susine dl. Folliet, i chiar in scrierile orientale. Iezuiii trebuie s fie in mainile superiorilor lor ca un toiag in mana celui ce-l ridic, ca un bulgre

de cear care poate fi modelat oricum, ca un mic crucifix care poate fi ridicat i micat dup dorin. Aceste formulri plcute sunt destul de lmuritoare. Remarcile i explicaiile creatorului acestui ordin inltur orice indoial asupra adevratului lor ineles. Pe lang acestea, la iezuii nu numai voina, dar i raiunea i scrupulele morale trebuiau sacrificate acestei virtui primordiale care este supunerea necondiionat. Aceasta este fortificaia cea mai puternic a Societii lui Isus, a spus Borgia. S fim convini c totul este bine i corect cand este poruncit de superior, scrie Loyola. i din nou: Chiar dac Dumnezeu i-ar da un animal fr minte ca stpan, s nu ezii s i te supui ca unui stpan i conductor, pentru c Dumnezeu a poruncit s fie aa. i acum ceva i mai tare: iezuitul trebuie s vad in superiorul su nu un om care greete, ci pe Hristos insui. Huber, profesor de teologie catolic in Munchen, autorul uneia dintre cele mai importante lucrri despre iezuii, a scris: Iat un fapt dovedit: Constituia Ordinului repet de 500 de ori c in persoana Generalului trebuie vzut Hristos (J. Huber, Iezuiii, pag.7173). Disciplina Ordinului, asimilat adesea cu cea militar, depete realitatea: Supunerea militar nu este echivalent cu supunerea necondiionat iezuit; cea din urm este mai larg, cuprinzand omul in intregime i nu este satisfcut ca cea dintai cu un act exterior, ci cere sacrificarea voinei i punerea la o parte a judecii personale (J. Huber Iezuiii pag.71-73). Ignaiu insui a scris intr-o scrisoare adresat iezuiilor portughezi: Noi trebuie s vedem negrul ca alb, dac biserica o spune aa. Aa arat culmea libertii i eliberarea din robia eu-lui, ridicat in slvi mai inainte de R.P. Rouquette. Intr-adevr, iezuitul era eliberat de sine devenind total supus stpanului su; orice indoial sau scrupul ii era imputat ca pcat. H. Boehmer scria: In anexele la Constituie, superiorii erau sftuii s ordone subalternilor, ca Dumnezeu lui Avraam, lucruri aparent criminale, pentru a-i pune la incercare; dar ei trebuiau s drmuiasc incercrile dup puterea fiecruia. Nu este greu s-i imaginezi care ar fi rezultatul unei asemenea educaii (Gabriel Monod, in introducerea la cartea lui H. Boehmer, Iezuiii). Suiurile i coboraurile din viaa Ordinului nu exist ar din care s nu fi fost alungai depun mrturie asupra pericolului pe care-l reprezenta i care a fost recunoscut de toate guvernele, chiar i catolice. 18 Prin infiltrarea in randul claselor conductoare ca invtori, a unor oameni devotai orbete cauzei lor, Compania campioan a universalismului i deci a ultramontanismului a fost recunoscut in mod inevitabil ca o ameninare la adresa autoritii civile, activitatea Ordinului

indreptandu-se din ce in ce mai mult spre politic. Pe o cale paralel, ceea ce numim spiritul iezuit, s-a dezvoltat i in mijlocul membrilor Ordinului. Fr indoial, fondatorul Ordinului, inspirat in principal de necesitile misiunilor din ar i din strintate, nu a uitat s dezvolte abilitatea oamenilor si. Iat ce a scris el in Sententiae asceticae: O abilitate inteligent impreun cu o puritate mediocr, este mai bun decat o mare sfinenie cuplat cu o mai slab abilitate. Un bun pstor de suflete trebuie s tie cum s ignore multe lucruri i s nu pretind c le inelege. Odat ce el este stpan al voinelor, el este in stare s-i conduc ucenicii oriunde vrea el. Oamenii sunt absorbii in intregime de interese trectoare, aa c nu trebuie s le vorbim prea apsat despre sufletele lor: asta ar fi ca i cum a-i arunca carligul fr momeal. Chiar i expresia feii pe care trebuiau s-o aib fiii lui Loyola este artat: Ei trebuie s-i in capul puin coborat, fr a-l inclina in stanga sau in dreapta; ei nu trebuie s se uite in sus, i cand vorbesc cu cineva, nu trebuie s-l priveasc drept in ochi, ci in aa fel ca s-l vad dintr-o parte, indirect (Pierre Dominique, Politica iezuiilor - Paris 1955, pag.37). Urmaii lui Loyola au invat bine aceast lecie i au aplicat-o pe scar larg pentru atingerea scopurilor lor. Capitolul 5. Privilegiile Companiei. Dup 1558, Lainez, subtilul tactician de la Conciliul de la Trent, a devenit General al Ordinului, avand puterea (autoritatea) de a organiza Ordinul aa cum era inspirat. Impreun cu Salmeron, a scris Declaraiile, care au fost adugate la Constituie ca s formeze comentariile. Acestea accentuau i mai puternic despotismul generalului care era ales pe via. Un consilier, un guvernator i asistenii care ii aveau i ei sediul la Roma, il ajutau in administrarea Ordinului, care atunci era imprit in cinci congregaii: Germania, Frana, Spania, Anglia i America. Aceste congregaii erau, la randul lor, imprite in provincii, care grupau diferite localuri ale Ordinului. Numai consilierii i asistenii erau numii de congregaie. Generalul Ordinului numea toate celelalte posturi, emitea ordonane care nu modificau Constituia, administra averea Companiei cum voia i direciona activitile ei, fiind rspunztor numai inaintea papei. Acestei miliii atat de strans legat de eful ei i care avea nevoie de o mare autonomie pentru a-i concretiza aciunile, papa i-a acordat unele privilegii ce par exorbitante in comparaie cu cele ale altor ordine religioase. Prin Constituia lor, iezuiii erau exceptai de la regulile vieii monahale. De fapt, ei erau clugri trind in lume i, privii in exterior, nimic nu-i distingea de preoimea clasic. Dar, contrar acesteia i altor

19 ordine religioase, ei nu erau supui autoritii episcopului. Inc din 1545, o bul a papei Paul III i-a imputernicit s predice, s asculte confesiunile, s acorde sacramentele i s spun liturghia. Singura slujb pe care n-o puteau ine era cstoria. Ei aveau puterea s ierte pcatele, s schimbe legmintele (jurmintele) cu unele mai uor de indeplinit, sau chiar s le anuleze. Dl. Gaston Bally scrie: Puterea generalului in ceea ce privete iertarea pcatelor i dispensele era chiar mai mare. El putea ridica orice pedeaps a vreunui membru al Societii, inainte sau dup intrarea lui in Ordin; el putea absolvi toate pcatele lor, chiar i pcatul ereziei, a schismei, a falsificrii scrierilor apostolilor, etc... Generalul ii absolv personal sau prin delegat pe toi cei ce sint sub autoritatea lui i care sint excomunicai, suspendai sau sub interdicie i ale cror fapte nu sint cunoscute, inafar de tribunalul papal, de prea muli... El, deasemenea, absolv de bigamie, pagube cauzate altora, crim, asasinat... atat timp cit aceste fapte rele nu sint cunoscute public i nu fac obiectul vreunui scandal (Gaston Bally Iezuiii pag.11-13). In sfarit, papa Grigore XIII a dat dreptul Companiei s fac comer i s se ocupe de activiti bancare, drept de care ea s-a folosit foarte mult mai tarziu. Aceste dispense i puteri fr precedent erau pe deplin garantate Companiei. Papii au cerut chiar regilor i suveranilor s garanteze i s apere aceste privilegii; ei ameninau cu marea excomunicare pe cei ce le-ar atinge. In 1574, o bul a papei Pius V a dat dreptul generalului de a aduce la starea iniial aceste privilegii, impotriva tuturor incercrilor de a fi modificate sau micorate, chiar dac asemenea modificri erau documentate prin revocri papale. Garantand iezuiilor asemenea privilegii extraordinare care erau contrare constituiei bisericii, papalitatea voia nu numai s le dea acestora nite arme puternice pentru a lupta impotriva "necredincioilor", dar i s-i foloseasc pe iezuii ca gard de corp care s le apere puterea neingrdit in biseric i impotriva bisericii... Pentru a pstra supremaia temporar i spiritual pe care au uzurpat-o in timpul Evului mediu, papii au vandut biserici Ordinului iezuiilor i, in consecin, s-au predat pe ei inii in mainile lor... Dac papalitatea era susinut de iezuii, atunci existena iezuiilor depindea de supremaia temporar i spiritual a papalitii. In acest fel, interesele ambelor pri erau strans legate impreun (Gaston Bally, Iezuiii pag. 9-10, 16-17). Dar aceast armat select avea nevoie de ajutoare secrete cu care s domine societatea civil; aceast parte a czut in sarcina celor afiliai Companiei iezuiilor. Muli oameni importani au fost legai in felul acesta de Societatea iezuit: Impratul Ferdinand II i Ferdinand III, Sigismund III, Regele Poloniei, care a aparinut oficial Companiei, Cardinal Infant, duce de Savoia. i acetia au fost foarte folositori (Pierre Dominique, La

politique de Jesuites). La fel este i astzi; cei 33.000 de membri oficiali ai Societii activeaz in intreaga lume, printre ei fiind capi de partide politice oficialiti inalte, generali, magistrai, medici, profesori universitari, etc., toi luptandu-se s duc la indeplinire, fiecare in sfera sa de activitate, The Opus Dei (Lucrarea lui Dumnezeu), de fapt planurile papalitii. 20 PARTEA II IEZUIII IN EUROPA IN SEC. XVI I XVII Capitolul 1. Italia, Portugalia, Spania. Frana scria H. Boehmer este leagnul Societii lui Isus, dar in Italia a cptat program i constituie. Prin urmare, in Italia a lua natere i de aici s-a rspandit peste hotare. Autorul noteaz creterea numrului de colegii i academii iezuite (128 i 1680); dar spune el istoria civilizaiei italiene de-a lungul secolelor XVI - XVII arat rezultatele acestui fapt intr-un mod mult mai frapant. Astfel, dac o Italie bine educat (instruit) imbrieaz din nou credina i ritualurile bisericii, admiand un nou zel pentru ascetism i activitate misionar, compunea din nou poeme pioase i imnuri pentru biseric, dedica cu contiinciozitate penelurile pictorilor i dlile sculptorilor spre a preamri idealul religios, nu este urmarea faptului c clasele cultivate ale societii italiene erau instruite in colegii i confesionale iezuite? (H. Boehmer, Iezuiii, pag.8283). Se terminase cu simplitatea copilreasc, bucuria, vivacitatea sau iubirea pentru natur. Elevii iezuii erau mult prea bisericoi, devotai, preocupai pentru a pstra aceste caracteristici. Ei erau prini de viziunile extatice i de iluminri; ei erau literalmente imbtai de tablouri ale mortificrii, chinurilor i torturilor aplicate martirilor; ei aveau nevoie de pomp, strlucire i teatralitate. Incepand cu sec. XVI, arta i literatura italian reproduc cu fidelitate aceast transformare moral... Nelinitea, ostentaia, ocul susinut care caracterizeaz creaia acelei perioade, incurajeaz apariia unui sentiment de respingere in loc de simpatie pentru convingerile pe care se presupune c ei le tlmceau i le glorificau (Boehmer, Iezuiii). Aceasta este nota specific, unic a Companiei. Aceast dragoste pentru denaturat, afectat, strlucire, teatralitate, ar prea stranie pentru nite mistici formai prin Exerciii spirituale, dac nu am detecta in ea acel scop iezuit esenial de a impresiona mintea. Este o aplicaie a 21 maximei scopul scuz mijloacele aplicat cu perseveren de iezuii in art i in literatur, cit i in problemele politice i morale. Italia a fost atins in mod puternic de Reform. Cu toate acestea, valdenzii, care au supravieuit inc din Evul mediu in ciuda persecuiilor i

s-au stabilit in nordul i sudul peninsulei, s-au alipit la biserica calvinist in anul 1532. Intr-un raport al iezuitului Possevino, Emmanuel Philibert de Savoia a lansat o alt prigoan sangeroas impotriva supuilor si eretici, in anul 1561. Acelai lucru s-a intampla in Calabria, la Casal de San Sisto i Guardia Fiscale. Iezuiii au fost implicai in multe masacre; ei erau ocupai cu convertirea victimelor (J. Huber Iezuiii, pag.165). Cat despre printele Possevino, ...el a urmat armata catolic in calitate de capelan i a recomandat exterminarea prin foc a pastorilor eretici, ca fiind o necesitate i un act sfant (H. Boehmer). Iezuiii erau atotputernici in Parma, la curtea lui Farnese, ca i in Napoli, de-a lungul sec. XVI i XVII. Dar in Veneia, unde fuseser copleii de favoruri, au fost alungai la 14 mai 1606 ca fiind cei mai credincioi slujitori i purttori de cuvant ai papei. Cu toate acestea, li s-a permis reintoarcerea in 1656, dar influena lor in Republic avea s fie de acum incolo doar o slab umbr a celei pe care o avuseser in trecut. Portugalia a fost o ar deosebit pentru Ordin. Inc sub papa Ioan III (1521-1559), in Portugalia era cea mai puternic comunitate religioas din regat. Influena ei a crescut chiar mai mult dup revoluia din 1640, care i-a adus la tron pe braganzi. Sub primul rege al casei Braganza, printele Fernandez era membru al guvernului i, sub domnia minorului Alphonse VI, sftuitorul cel mai preuit al reginei Louisa. Printele de Ville a reuit s-l inlture de la tron pe Alphonse VI in 1667, iar printele Emmanuel Fernandez a fost numit deputat al Curii in 1667 pe lang regele Petru II. In ciuda faptului c aceti preoi nu indeplineau nici o funcie public, ei erau mult mai puternici in Portugalia decat in orice alt ar. Ei nu erau numai sftuitori spirituali ai tuturor familiilor regale, dar regii i minitrii ii consultau in toate situaiile importante. Din una dintre propriile lor mrturisiri, aflm c nici un post din administraia statului sau din biseric nu putea fi obinut fr asentimentul lor; cu atat mai mult cu cat clerul, inalta societate i cei din popor se intreceau in a le catiga favorurile i asentimentul. Politica extern era deasemenea sub puternica lor influen. Orice om normal ar fi vzut c o astfel de stare a lucrurilor era duntoare strii regatului (H. Boehmer). De fapt, putem vedea rezultatele dup starea decadent in care a ajuns acest tram nefericit. Au fost necesare toat energia i perspicacitatea marchizului de Pombal, la mijlocul sec. XVIII, pentru a smulge Portugalia din sfera mortal de influen a Ordinului. In Spania, ptrunderea Ordinului a fost mai lent. Clerul superior i dominicanii i s-au opus mult vreme. Monarhii inii, regii Charles i Philip II, cu toate c le acceptaser serviciile, nu aveau incredere in aceti soldai ai papei i se temeau de violarea propriei lor autoriti. Dar, cu mult abilitate, Ordinul a infrant in cele din urm aceast rezisten. In timpul sec. XVII, ei au fost atotputernici in Spania printre clasele sus-puse

i la Curte. Chiar printele Neidhart, fost ofier de cavalerie german, a condus in exclusivitate regatul in calitate de Consilier al Statului, prim 22 ministru i mare inchizitor... In Spania, ca i in Portugalia, decadena regatului a coincis cu ascensiunea Ordinului (H. Boehmer). Iat ce a avut de spus Edgar Quinet despre acest lucru: Oridecateori vd murind o dinastie regal, pot vedea ridicandu-se i stand in spatele ei un fel de geniu al rului, una din acele figuri intunecate care sint duhovnicii, care o conduce bland i printete la moarte. Desigur, nu se poate pune decadena Spaniei numai in carca Ordinului. Totui, este adevrat c Ordinul iezuiilor, impreun cu biserica i alte ordine religioase, i-au grbit cderea. Cu cat Ordinul devenea mai bogat, cu atat era mai srac Spania; astfel c la moartea regelui Charles II, vistieria statului nu dispunea nici mcar de suma necesar pentru a plti 10.000 de slujbe, care se ineau de obicei pentru salvarea sufletului unui rege care a murit (H. Boehmer). Capitolul 2. Germania. Nu Europa de sus, ci cea central: Frana, Olanda, Germania, Polonia, a fost scena acelei lupte istorice dintre catolicism i protestantism. Aa c aceste ri au fost principalul camp de btaie pentru Societatea lui Isus (H. Boehmer). Situaia era deosebit de grav in Germania. Nu numai pesimitii, ci i catolicii ganditori i inelepi au considerat cauza vechii biserici din toate landurile Germaniei ca fiind aproape pierdut. De fapt, chiar i in Austria i Boemia ruptura de Roma a fost atat de total, incat protestanii puteau spera pe drept cuvant s cucereasc Austria in cateva decenii. Atunci, cum de nu a avut loc aceast schimbare i ara a fost chiar imprit in dou sectoare? Partida catolic, la sfaritul sec.16, nu are nici o ezitare in a rspunde la aceast intrebare, cci ea a tiut intotdeauna c gruparea Witelsbach, habsburgii i iezuiii erau rspunztori pentru aceast intorstur fericit a evenimentelor (H. Boehmer) . Rene Fulop-Miller scrie despre rolul iezuiilor in aceste evenimente: Cauza catolic putea spera la un succes real doar dac preoii iezuii ar fi fost in stare s-i influeneze i s-i manipuleze pe suverani in orice timp i orice imprejurri. Confesionalele ofereau iezuiilor mijloacele pentru asigurarea unei influene politice durabile, fiind astfel o arm deosebit de eficace. In Bavaria, tanrul duce Albert V, fiul unui catolic zelos i educat la Ingolstadt, vechi ora catolic, a fcut apel la iezuii pentru a combate efectiv erezia: la 7 iulie 1556, 8 preoi i 12 invtori iezuii au intrat in Ingolstadt. Era inceputul unei ere noi pentru Bavaria... Statul insui a primit o nou pecete... concepiile romano-catolice dirijau de acum politica suveranilor i conduita inaltei societi. Dar acest nou spirit a

acaparat numai clasele sociale superioare. El nu a catigat inimile oamenilor obinuii. Totui, sub disciplina de fier a statului i a bisericii revigorate, ei au redevenit catolici devotai, docili, fanatici i intolerani fa de orice erezie. Poate ar prea exagerat s atribui asemenea virtui i aciuni unei maini de oameni. Totui, in aceste condiii fora lor era invers proporional cu numrul lor, iar ei erau deosebit de eficace imediat ce nu 23 mai intalneau nici un obstacol. Emisarii lui Loyola au cucerit de la inceput inima i mintea rii.... Incepand cu urmtoarea generaie, Ingolstadt a devenit tipul perfect al oraului iezuit german (H. Boehmer) Se poate judeca starea de spirit pe care preoii au introdus-o in aceast fortrea a credinei, citind urmtoarele randuri: Iezuitul Mayrhofer inva in cartea sa, "Oglinda predicatorului": Noi nu vom fi judecai dac cerem uciderea protestanilor mai mult decat am fi judecai pentru pedepsirea cu moartea a hoilor, criminalilor, falsificatorilor i rzvrtiilor (Rene Fulop-Miller). Succesorii lui Albert V i in special Maximilian I (1597-1651) au completat lucrarea acestuia. Deja Albert V fusese foarte scrupulos in a-i indeplini "datoria" de a asigura "mantuirea" supuilor si: Imediat ce preoii iezuii au ptruns in Bavaria, atitudinea lui (a lui Albert V n.t.) fa de protestani i fa de simpatizanii lor a de venit i mai sever. Incepand cu anul 1563, el i-a alungat fr mil pe toi recalcitranii i na artat nici un fel de indurare fa de anabaptiti, care au trebuit s sufere inecul, focul, inchisoarea i lanurile, toate acestea fiind ludate de iezuitul Agricola. In ciuda tuturor acestor persecuii, a trebuit s treac (moar) o intreag generaie de brbai pentru ca persecuia s fie incununat cu un succes deplin. Nu mai tarziu decat in anul 1586, anabaptitii au reuit s ascund 600 de victime de ducele Guillaume (este vorba de anabaptitii din Moravia). Acest singur exemplu ne dovedete c aici au fost alungai mii i nu sute, o sprtur groaznic intrun inut puin populat. Dar a spus Albert V la Conciliul de la Munchen cinstea lui Dumnezeu i mantuirea sufletelor trebuie puse deasupra oricror interese momentane (H. Boehmer). Incetul cu incetul, invmantul bavarez a trecut in mainile iezuiilor i acea regiune a devenit baza ptrunderii lor in estul, vestul i nordul Germaniei. Incepand cu anul 1585, preoii iezuii au convertit partea din landul Westfalia ce inea de Koln; in 1586 ei apar la Neuss i Bonn, una din reedinele arhiepiscopului din Koln; ei deschid colegii la Hildesheim in 1587 i la Munster in 1588. Acesta din urm avea deja in 1618, 1300 de elevi... O mare parte din Germania de vest a fost recucerit de catolici in

felul acesta, mulumit lui Wittelsbach i iezuiilor. Aliana dintre Wittelsbach i iezuii a fost poate mai important pentru regiunile austriece decat pentru Germania de vest. Arhiducele Charles de Styrie, ultimul fiu al impratului Ferdinand, s-a cstorit in 1571 cu o prines bavarez care a adus in castelul Gratz tendine catolice inguste i prietenia, pentru iezuii care domina curtea de la Munchen. Sub influena ei, Charles a trudit din greu pentru a extirpa erezia din trupul regatului lui i cand a murit, in 1590, el l-a obligat pe fiul i succesorul lui, Ferdinand, s jure c va continua aceast lupt. In orice caz, Ferdinand era bine pregtit pentru aceasta. Timp de 5 ani, el a fost elevul iezuiilor din Ingolstadt; pe lang aceasta, el era atat de mrginit incat, dup el, nu exista nici o indatorire mai nobil decat restaurarea bisericii catolice in ara lui. C aceast indatorire era sau nu avantajoas rii lui, asta pe el nu-l ingrijora. Prefer spunea el s domnesc asupra 24 unei ri in ruin, decat intr-una blestemat (J. Huber - Iezuiii pag.180183). In 1617, arhiducele Ferdinand a fost incoronat Rege al Boemiei de ctre imprat. Influenat de confesorul su iezuit, Viller, Ferdinand a inceput imediat s combat protestantismul in noul su regat. Aceasta a anunat inceputul unui rzboi religios deosebit de sangeros, care timp de 30 de ani a inut Europa in suspans. In 1618, cand nefericitele evenimente de la Praga au dat semnalul pentru inceperea rebeliunii, btranul imprat Mathias a incercat la inceput s ajung la un compromis, dar nu a avut destul putere pentru a-i impune inteniile sale regelui Ferdinand, care era dominat de confesorul su iezuit; astfel, ultima speran de a inchide acest conflict pe calea inelegerii a fost pierdut. In acelai timp, regiunile Boemiei luaser msuri speciale i hotraser alungarea tuturor iezuiilor, vzandu-se in acetia promotori ai rzboiului civil (J. Huber). Curand dup aceea, Moravia i Silezia le-au urmat exemplul, iar protestanii din Ungaria, unde iezuitul Pazmany stpanea cu un toiag de fier, s-au rsculat i ei. Dar lupta de la Muntele Alb (1620) a fost catigat de Ferdinand, care a fost fcut din nou imprat dup moartea lui Mathias. Iezuiii l-au convins pe Ferdinand s aplice cele mai crunte pedepse asupra rebelilor; protestantismul a fost smuls din rdcini din toat ara prin mijloace ce nu pot fi exprimate in cuvinte. La sfaritul rzboiului, ruina material a rii era complet. Iezuitul Balbinus, istoricul Boemiei, s-a intrebat cum de a mai putut rmane cineva in ara aceea. Dar ruina moral a fost cu mult mai teribil... Cultura infloritoare intemeiat de nobilime i clasele sociale de mijloc, bogata literatur naional care nu putea fi inlocuit: toate acestea au fost distruse, incat chiar i specificul naional a fost indeprtat. Boemia a fost deschis iezuiilor i ei au ars literatura naional in cantiti uriae;

sub influena lor, chiar i numele marelui erou naional, Jan Huss, s-a estompat treptat, pan cand a fost ters din inimile oamenilor... Mrirea puterii iezuite spunea Tomek a coincis cu marea decdere a rii din punct de vedere al culturii naionale; datorit influenei pe care acest ordin a avut-o asupra acestui inut nefericit, trezirea rii s-a putut face numai dup un secol. Cand rzboiul de 30 de ani a luat sfarit i s-a incheiat pacea care asigura protestanilor germani aceleai drepturi politice de care se bucurau catolicii, iezuiii au fcut tot posibilul pentru a se continua lupta; dar in zadar (Rene Fulop-Miller pag. 104-105 ) Dar ei au obinut de la elevul lor, Leopold I, care domnea atunci ca imprat, permisiunea de a persecuta pe protestanii din ara lui, i in special din Ungaria. Escortai de dragonii imperiali, iezuiii a trecut la munca de convertire in anul 1671. Ungurii s-au ridicat la lupt i astfel a inceput un rzboi care avea s se intind pe perioada unei generaii... Dar aceast insurecie a fost victorioas sub conducerea lui Francisc Rakoczi. Acesta voia s-i izgoneasc pe iezuii din toate rile unde el avea influen; dar protectori influeni ai Ordinului au reuit s amane aceste msuri, iar expulzarea nu a avut loc pan in 1707... Prinul Eugen a condamnat cu asprime politica casei imperiale i intrigile iezuiilor din Ungaria. El a scris: Austria aproape c a pierdut 25 Ungaria din cauza persecutrii protestanilor. Intr-o zi, el a exclamat plin de amrciune c moralitatea turcilor este mult superioar celei iezuite, cel puin in practic. Ei doresc nu numai s domine asupra contiinelor, dar vor s aib drept de via i de moarte asupra oamenilor. Austria i Bavaria au cules din plin roadele dominrii iezuite: oprimarea tuturor tendinelor progresiste i injosirea sistematic a oamenilor. Mizeria de nedescris care a urmat rzboiului religios, slbirea puterii politice, decadena intelectual, corupia moral, o inspimanttoare depopulare i o srcire a intregii Germanii: acestea au fost rezultatele aciunilor ordinului iezuiilor (J. Huber, Iezuiii, pag 183-186). Capitolul 3. Elveia. De abia in sec. XVII au reuit iezuiii s se stabileasc cu succes in Elveia, dup ce fuseser chemai i apoi alungai din cateva orae ale Confederaiei in timpul celei de a doua jumti a sec. XVI. Arhiepiscopul Milanului, Charles Borromee, care le-a facilitat instalarea in Lucerna in 1578, i-a dat curand seama care ar fi rezultatele activitii acestora, aa cum ne amintete i J. Huber: Charles Borromee scria confesorului su c aceast Companie a lui Isus, condus de capi mai mult politici decat religioi, devine prea puternic pentru a pstra cumptarea necesar i respectul. Ea guverneaz deasupra regilor i

prinilor i conduce afaceri politice i spirituale; evlavioasa instituie i-a pierdut spiritul care o insufleea la inceput; vom fi silii s-o dezmembrm (J. Huber - Iezuiii) In acelai timp in Frana, faimosul jurist Etienne Pasquier a scris: Introducei acest ordin in mijlocul nostru i in acelai timp vei introduce neinelegerea, haosul i confuzia (H. Fulop-Miller, Iezuiii i secretul puterii lor, pag. 57). Nu este aceast plangere impotriva Ordinului identic cu cea auzit mereu i mereu in toate rile? A fost aceeai i in Elveia, cand dovada faptelor lor duntoare a rzbtut prin aparenele ineltoare cu care obinuia s se acopere. Oriunde reueau iezuiii s prind rdcini, ei corupeau mari i nici, tineri i btrani. Foarte curand autoritile au inceput s-i consulte in imprejurri deosebite; donaiile lor au incepu s curg in ar i in curand ei au ocupat toate colile, amvoanele celor mai multe biserici, devenind confesorii oamenilor la putere i influeni. Confesori ai tuturor claselor societii, sftuitori i prieteni intimi ai membrilor Conciliului (local), influena lor a crescut din zi in zi i ei nu au ateptat mult s i-o exercite in treburile publice. Lucerna i Fribourg au fost centrele lor principale; de acolo, ei conduceau politica extern a celor mai multe cantoane catolice... Orice plan nscocit la Roma sau de alte puteri strine, impotriva protestantismului din Elveia, avea asigurat deplinul suport al iezuiilor... In 1620 ei au reuit s aae populaia catolic din Veltlin s se ridice impotriva protestanilor i au masacrat 600 dintre ei. Papa a acordat indulgene tuturor celor care au participat la aceast fapt oribil. 26 In 1656 ei au starnit rzboiul civil intre membrii diferitelor confesiuni religioase... Mai tarziu, un nou rzboi religios a fost inceput de iezuii. In 1712, la Aarau s-a tratat pacea; Lucerna i Uri tocmai o acceptaser cand iezuiii, in urma unui ordin primit de la Roma, au fcut tot ce le-a stat in putin s rstoarne lucrurile. Ei au refuzat s acorde iertarea pcatelor celor ce nu ridicaser armele. Ei au proclamat in gura mare de la amvoanele lor c nimeni nu era obli gat s-i in cuvantul, cand acesta a fost dat ereticilor; ei i-au fcut pe negociatorii moderai s suspecteze i s nu mai rman pe poziia lor (de incheiere a pcii n.t.), provocand in Lucerna o asemenea rscoal amenintoare a poporului impotriva guvernului, incat puterea suprem a trebuit s demisioneze i astfel pacea a fost rupt. Catolicii au fost infrani in lupta care a urmat i au semnat o pace impovrtoare. De atunci, influena Ordinului in Elveia a devenit din ce in ce mai mic (J. Huber Iezuiii, pag.188). Astzi, articolul 51 din Constituia Elveiei interzice Societii lui Isus

s desfoare orice activitate cultural sau educaional pe teritoriul Confederaiei. Orice efort fcut pentru a aboli aceast lege a fost respins. Capitolul 4. Polonia i Rusia. Dominaia iezuit nu a fost nicieri atat de mortal ca in Polonia. Acest lucru este dovedit de H. Boehmer, un istoric moderat care nu a purtat nici o aversiune sistematic fa de Societatea lui Isus. Iezuiii au fost in intregime responsabili de distrugerea Poloniei. Acuzaia astfel formulat este exagerat. Decderea statului polonez incepuse inainte de intrarea acestora in scen. Dar ei au grbit desigur descompunerea regatului. Dintre toate statele, Polonia, care avea milioane de cretini ortodoci in mijlocul ei, ar fi trebuit s aib tolerana religioas ca unul din cele mai importante principii de politic intern. Iezuiii nu au permis aceasta. Ba mai ru, ei au pus politica extern polonez in serviciul intereselor catolice, intr-un mod fatal (H. Boehmer). Aceasta s-a scris la sfaritul secolului trecut; este foarte asemntor cu ceea ce a spus colonelul Beck, fost ministru al afacerilor extern in perioada 1932-1939, dup al doilea rzboi mondial: Vaticanul este printre principalii vinovai de tragedia rii mele. Eu mi-am dat seama prea tarziu c noi am dus o politic extern care servea interesele bisericii catolice (Declaraia de la 6 februarie). Deci, cu cateva secole intre ele, aceleai influene dezastruoase iau lsat amprenta inc odat asupra acestei naii nefericite. Inc din 1581, printele iezuit Possevino, delegat pontifical la Moscova, a fcut tot posibilul s reconcilieze arul Ivan cel Groaznic cu biserica romano-catolic. Ivan nu era strict impotriva ei. Plin de sperane fericite, Possevino s-a fcut, in anul 1584, mediatorul pcii de la Kirevora Gora dintre Rusia i Polonia, o pace care l-a salvat pe Ivan dintr-o situaie fr ieire. Aceasta a fost tocmai ceea ce dorea acest suveran iret. Nici na mai fost vorba dup aceea de convertirea. ruilor. Possevino a trebuit s prseasc Rusia fr a obine ceva. 27 Doi ani mai tarziu, o situaie ceva mai bun i-a fost oferit Ordinului de a pune mana pe Rusia: Grica Ostrepiev, un clugr rspopit, a dezvluit iezuiilor c, de fapt, el era Dimitrie, fiul lui Ivan, care fusese asasinat; el s-a declarat gata s ingenuncheze Moscova in faa Romei dac ar deveni stpanul tronului arului. Fr a reflecta mai intai, iezuiii au preluat in mainile lor introducerea lui Ostrepiev la Contele Palatin de Sandomir, care i-a dat de soie pe fata lui; ei au vorbit in numele lui papei i regelui Sigismund III cu privire la preteniile lui i au reuit s fac armata polonez s se ridice impotriva arului Boris Gudunov. Drept recompens, falsul Dimitrie a renunat la religia strbunilor lui intr-o cas din Cracovia, loca al iezuiilor, i a promis Ordinului o instituie in Moscova, lang Kremlin, dup victoria asupra lui Boris Gudunov.

Dar tocmai aceste favoruri din partea catolicilor au dezlnuit ura bisericii ortodoxe ruse impotriva lui Dimitrie. La 27 mai 1606, a fost ucis impreun cu sutele de polonezi care-l insoeau. Pan atunci nu se putea vorbi despre un sentiment naional rus; dar de atunci, acesta a devenit foarte puternic i a luat forma unei uri fanatice impotriva bisericii romane i impotriva Poloniei. Aliana cu Austria i politica ofensiv a lui Sigismund III impotriva turcilor, ambele susinute cu trie de ordinul iezuiilor, au avut efecte dezastruoase pentru Polonia. Altfel spus, nici un stat nu a suferit sub dominaia iezuit, ca Polonia. i in nici o alt ar inafar de Portugalia nu a fost Ordinul atat de puternic ca in Polonia. Polonia nu a avut numai un rege al iezuiilor, ci i un rege iezuit: Ian Cazimir, un suveran care a aparinut Ordinului inainte de urcarea lui pe tron in 1649... In timp ce Polonia era condus cu rapiditate spre ruin, numrul locaurilor i colilor iezuite a crescut atat de repede, incat Generalul Ordinului a transformat Polonia intr-o congregaie de sine-stttoare in 1751 (H. Boehmer). Capitolul 5. Suedia i Anglia. In rile scandinave, scria Pierre Dominique, luteranismul a cuprins toate sferele de activitate i atunci cand iezuiii au pornit la contraatac, ei nu au mai gsit acolo ceea ce gsiser in Germania: o partid catolic minoritar, dar puternic. Atunci singura lor speran a fost convertirea suveranului, care in secret era in favoarea catolicismului; de asemenea, acest rege, Jan III Vasa, se cstorete in 1568 cu o prines polonez, Catherine, o romano-catolic. Printele Nicolai i ali iezuii au fost adui in 1574 la recent consacrata coal de teologie, unde au devenit ferveni prozelii romano-catolici, in timp ce oficial afiau luteranismul. Apoi, abilul negociator, Possevino, a asigurat atat convertirea lui Jan III cit i educaia fiului acestuia, Sigismund, viitorul Sigismund III, regele Poloniei. Cand a sosit timpul ca Suedia s se supun Sfantului Scaun, condiiile regelui au fost: cstoria preoilor, folosirea limbii rii la slujbele religioase i imprtania (euharistia), cu ambele elemente (paine i vin). Toate acestea au fost respinse de conducerea bisericii catolice i astfel negocierile au ajuns intr-un punct mort. In orice caz, regele, care i-a 28 pierdut prima soie, s-a recstorit cu o suedez luteran. Iezuiii au trebuit s prseasc ara. Cincizeci de ani mai tarziu, Ordinul a catigat o alt victorie in Suedia: Regina Cristina, fiica lui Gustav Adolf, ultimul Vasa, a fost convertit sub invtura a doi preoi iezuii care reuiser s ajung la Stockholm deghizai in nobili italieni. Dar, pentru a-i schimba religia fr conflicte, ea a trebuit s abdice in 24 iunie 1654 (H. Bohmer). In Anglia, situaia prea mai favorabil Societii lui Isus i ea putea

spera, cel puin pentru un timp, s aduc aceast ar din nou sub jurisdicia Sfantului Scaun. Cand Elisabeta a ajuns pe tron in 1558, Irlanda era in intregime catolic iar Anglia pe jumtate... Deja in 1542, Salmeron i Broet au fost trimii de papa pentru a supraveghea Irlanda. Au fost infiinate seminarii in Douai, Pont-a-Mousson i Roma pentru pregtirea misionarilor din Anglia, Irlanda i Scoia. In inelegere cu regele Filip II al Spaniei, conducerea bisericii a complotat la rsturnarea reginei Elisabeta de pe tron, in favoarea catolicei Maria Stuart. O rscoal irlandez, provocat de Roma, a fost inbuit. Dar iezuiii care sosiser in Anglia in 1580 au luat parte la o mare intrunire catolic la Southwark. Apoi, sub diferite travestiuri, ei s-au imprtiat din regiune in regiune, din cas in cas i din castel in castel. Seara ei ascultau confesiuni; dimineaa predicau i ddeau imprtania (euharistia), dup care dispreau tot atat de misterios cum veniser. Asta pentru c din 15 iulie, Elisabeta ii declarase proscrii (H. Boehmer). Ei au tiprit i au imprtiat in secret pamflete virulente impotriva reginei i a bisericii anglicane. Unul din ei, printele Campion, a fost prins, condamnat pentru inalt trdare i spanzurat. Ei au mai complotat la Edinburgh ca s-l catige de partea lor pe regele Iacob al Scoiei. Rezultatul tuturor acestor tulburri a fost executarea Mariei Stuart in anul 1587. Apoi a urmat expediia spaniol, invincibila Armada, care a fcut Anglia s tremure o vreme i a cauzat sfanta alian in jurul tronului Elisabetei. Dar Compania i-a urmat cu toate acestea proiectele ei i pregtea preoi englezi la Valladolid, Sevilia, Madrid i Lisabona, in timp ce propaganda secret continua in Anglia sub conducerea printelui Garnett. Dup complotul butoiului cu pulbere impotriva lui Iacob I, succesorul Elisabetei, acest printe Garnett a fost condamnat pentru complicitate i spanzurat, la fel ca printele Campion. Sub Carol I i apoi in republica lui Cromwell, muli iezuii au pltit cu viaa pentru intrigile lor. Ordinul credea c va triumfa sub Carol II care, impreun cu Ludovic XIV, a incheiat un tratat la Dover, fgduind c va restabili catolicismul in ar (6 feb.1685 - n.t.). Naiunea nu a fost pe deplin informat de aceste aranjamente, dar puinul care a fost aflat a fost de ajuns pentru a crea o agitaie de nedescris. Toat Anglia s-a cutremurat inaintea spectrului lui Loyola i a conspiraiilor iezuite (H. Boehmer). O adunare a acestora chiar in palat, a adus furia poporului la maximum: Carol II, care gusta din plin viaa de rege i nu voia s fie exilat, a spanzurat cinci preoi iezuii pentru inalt trdare, la Tyburn. Dar asta nu i-a potolit pe iezuii... Totui, Carol II era prea prudent i prea cinic 29 pentru a le fi pe plac, fiind gata oricand s se debaraseze de ei. Ei credeau

c victoria se va profila atunci cand Iacob II (fiul lui Carol II) va urca pe tron. De fapt, regele Carol II a adoptat vechiul joc al Mariei Tudor (care a impus catolicismul in Anglia), dar folosindu-se de mijloace mai blande. El s-a prefcut c convertete Anglia i a pus bazele, pentru iezuii, unui colegiu intr-unul din palatele familiei de Savoia, unde imediat s-au instalat 400 de studeni. O grupare fi iezuit a pus mana astfel pe Palat. Toate aceste combinaii au fost cauza principal a revoluiei din 1688. Iezuiii au trebuit s mearg impotriva unui curent mult prea puternic. Atunci in Anglia erau 20 de protestani la un catolic. Regele a fost detronat i a fugit in Frana; toi membrii Companiei au fost inchii sau alungai. Dup un timp, iezuiii au reinceput activitatea lor de ageni secrei, dar nu a fost altceva decat o agitaie zadarnic. Ei au pierdut cauza in Anglia (Pierre Dominique). Capitolul 6. Frana. In 1551, la 17 ani dup fondarea Ordinului in capela de la Saint Denis de Montmartre, iezuiii au inceput stabilirea lor in Frana. Cu siguran, ei s-au infiat ca nite adversari concrei ai Reformei care cucerise a aptea parte din populaia Franei, dar oamenii nu aveau incredere in aceti soldai prea devotai ai Sfantului Scaun. Aa c ptrunderea lor in Frana a fost la inceput destul de inceat. Ca i in alte ri unde opinia public nu a fost de partea lor, ei s-au strecurat mai intai pe lang oamenii de la Curte i apoi, prin ei, in clasele inaltei societi. Dar la Paris, Parlamentul, Universitatea i chiar clerul le-au rmas ostili. Acest lucru a devenit clar in momentul in care au incercat s deschid aici un colegiu. Facultatea de Teologie, a crei misiune era s pstreze principiile religioase in Frana, a decretat la 1 decembrie 1554 c aceast Societate pare extrem de periculoas in ceea ce privete credina; ea este un inamic al pcii bisericii, fatal statului monarhic i pare c s-a nscut pentru a aduce mai degrab decdere decat zidire sufleteasc (Gaston Bally, Iezuiii pag.69). Preoilor li s-a permis totui s se stabileasc la Billom, intr-un col al Auvergnei. De acolo, ei au organizat o mare aciune impotriva Reformei in provinciile din sudul Franei. Faimosul Lainez eroul de la Trent s-a remarcat in polemici, mai ales la Conclavul de la Poissy, intr-o incercare nefericit de a concilia cele dou doctrine. Mulumit reginei-mam, Caterina de Medici, Ordinul a deschis primul loca la Paris, Colegiul Clermont, care a intrat in intrecere cu Universitatea. Opoziia fa de acest loca din partea Universitii, Parlamentului i clerului, a fost mai mult sau mai puin indulcit prin concesii, cel puin verbale, fcute de Companie, care a promis s se supun dreptului comun; dar Universitatea a luptat din greu i mult vreme impotriva introducerii acestor brbai mituii pe cheltuiala Franei

pentru a se inarma impotriva regelui, potrivit cuvintelor lui Etienne Pasquier, care s-au dovedit curand a fi adevrate. 30 Nu este nevoie s ne intrebm dac iezuiii i-au dat consimmantul pentru masacrul din noaptea Sfantului Bartolomeu (1572). Oare ei l-au pregtit? Cine tie?... Politica Companiei, subtil i flexibil in metodele ei, are scopuri foarte clare; este politica papei de distrugere a ereziei. Totul trebuia subordonat acestui scop major. Caterina de Medici a acionat in acest scop i Compania putea conta pe casa de Guise (Pierre Dominique). Dar acest plan important, ajutat atat de mult de masacrul din noaptea de 24 august 1572, a provocat o teribil izbucnire a urii fratricide. Trei ani mai tarziu s-a infiinat Sfanta Lig, apoi este asasinat ducele de Guise (dec. 1588), numit i regele Parisului i in sfarit apelul la Suveranul Spaniei pentru a lupta impotriva protestanilor. Vicleanul Henric III i-a dat toat silina s evite rzboiul religios. In inelegere cu Henric de Navarra, ei i-au strans impreun pe protestani i pe catolicii moderai impotriva Parisului, a Ligii i a partizanilor acesteia, romano-catolici fanatici susinui de Spania... Iezuiii, atotputernici la Paris, au protestat c regele s-a dat de partea ereziei... Comitetul director al Ligii s-a sftuit la sediul iezuiilor din strada Saint Antoine. Deinea cumva Spania Parisul? Greu de crezut. Liga il deinea? Liga era doar un instrument in mana unor oameni abili... Aceast Companie a lui Isus, care se lupta in numele Romei de aproape 30 de ani... Aceasta era stpanul secret al Parisului. In august 1589, Henric III a fost asasinat. Cum motenitorul era protestant, ucigaul prea la prima vedere s nu fi avut alte motive decat cele politice. Dar nu este posibil ca cei care au plnuit totul i l-au convins pe iacobinul Clement s duc aceast fapt la indeplinire, s fi sperat intro rscoal a Franei impotriva motenitorului hughenot? Cert este c puin mai tarziu, Clement a fost numit inger de iezuitul Camelet, iar Guignard, un alt iezuit care a fost in cele din urm spanzurat, a oferit elevilor si ca mijloc de modelare a opiniilor lor, texte despre uciderea tiranilor ca subiecte pentru exerciiile in limba latin (Pierre Dominique). Printre altele, aceste exerciii colare conineau aceste cuvinte; Jacques Clement a fcut un fapt meritoriu inspirat de Duhul Sfant... Dac putem duce un rzboi impotriva regelui, atunci s-o facem; dac nu putem face rzboi impotriva lui, s-l omoram... Noi am fcut o mare greeal in noaptea Sfantului Bartolomeu: noi ar fi trebuit s facem s curg sange din vene regale (Pierre Dominique). In 1592, un anume Barriere, care a incercat s-l asasineze pe Henric de Navarra, a mrturisit c printele Varade, rector al colii iezuite din Paris, l-a convins s fac asta. In 1594, o alt incercare de asasinat a

regelui Henric IV a fost fcut de Jean Chatel, fost elev al iezuiilor, care primise imprtania (euharistia) i fcuse confesiunea chiar inainte de infptuirea incercrii de asasinat. Cu aceast ocazie exerciiile colare menionate mai inainte au fost gsite in casa printelui Guignard. Printele a fost spanzurat in piaa Greve, in timp ce regele a confirmat un decret al Parlamentului care-i alunga pe fiii lui Loyola din regat, ca fiind coruptori de tineri, tulburtori ai linitii publice i vrjmai ai statului i coroanei Franei... 31 Decretul nu a fost complet indeplinit i in 1603 a fost abrogat de rege, impotriva sfaturilor date de Parlament. Aquaviva, Generalul iezuiilor, fusese foarte abil in manevrele sale i l-a fcut pe Henric s cread c Ordinul, reaezat in Frana, va servi cu loialitate interesele rii. Cum a putut el crede, fiind un om inteligent, c aceti fanatici romanocatolici ar putea fi intr-adevr de acord cu Edictul de la Nantes (1598) care stabilea libertatea cultului protestant in Frana i, chiar mai ru, ar fi sprijinit proiectele sale impotriva Spaniei i Impratului? Fapt este c Henric IV a ales drept sftuitor confesor pentru Dauphin (motenitor) pe unul din cei mai distinci membri ai Companiei, printele Cotton. Pe 16 mai 1610, in pragul campaniei sale impotriva Austriei, Henric IV a fost asasinat de Ravaillac, care i-a recunoscut crima ca fiind inspirat de scrierile prinilor iezuii Mariana i Suarez. Acetia au aprobat uciderea tiranilor eretici sau a acelora insuficient devotai intereselor papalitii. Ducele de Epernon, care l-a fcut pe rege s citeasc o scrisoare in timp ce asasinul sttea in ateptare, era un cunoscut adept al iezuiilor, i Michelet a dovedit c ei tiau despre acest asasinat. De fapt, Ravaillac a recunoscut crima fa de printele iezuit d'Aubigny cu puin inainte i, cand judectorii l-au interogat pe preot, acesta a declarat pur i simplu c Dumnezeu l-a inzestrat cu darul de a uita ceea ce a auzit in confesional (Henri Fulop-Miller). Parlamentul, convins c Ravaillac fusese o unealt in mana Companiei, a dat ordin clului s ard crile lui Mariana. Din fericire, Aquaviva era inc acolo. Inc o dat, acest mare General plnuise corect i el a condamnat in mod foarte sever asasinatul. Compania a avut intotdeauna autori care, in linitea studiilor lor, au expus doctrina cu exactitate; ea a avut de asemenea mari politicieni care ia nevoie i-ar fi pus masca necesar (Pierre Dominique). Mulumit printelui Cotton, care a preluat situaia in mainile sale, Societatea lui Isus a ieit din aceast furtun nevtmat. Bogia, numrul de aezminte i aderenii ei au crescut rapid. Dar cand Ludovic XIII a venit la tron i Richelieu a preluat afacerile statului in mainile sale, a aprut un conflict de interese. Cardinalul nu lsa pe nimeni s se opun politicii sale. Iezuitul Caussin, confesorul regelui, a simit-o pe pielea lui,

atunci cand a fost inchis la Renne ca criminal, din ordinul lui Richelieu. Acest fapt a adus cele mai bune rezultate. Cu scopul de a rmane in Frana, Ordinul a mers pan a colabora cu redutabilul ministru. H. Boehmer scrie despre aceste lucruri: Lipsa de consideraie fa de biseric pe care a artat-o intotdeauna guvernul francez incepand cu Filip cel Frumos, a fost cea mai bun politic in conflictele dintre interesele naionale i cele bisericeti. Urcarea pe tron a lui Ludovic al XIV a marcat inceputul celei mai prospere perioade pentru Ordin. Ingduina confesorilor iezuii, folosit cu abilitate pentru atragerea pctoilor nu prea rbdtori in a se poci, a fost intrebuinat masiv intre oamenii de rand in aceeai msur ca i la Curte, in special in ceea ce-l privete pe rege, care era mai mult afemeiat decat evlavios. Maiestatea sa nu avea nici o intenie s renune la aventurile sale amoroase, iar confesorul su avea grij s nu ating acest subiect in ciuda 32 faptului c era vorba de un adulter evident. Aa c intreaga familie regal a fost curand aprovizionat numai cu confesori iezuii, iar influena lor a crescut din ce in ce mai mult in sanul inaltei societi. Preoii Parisului au atacat in scrierile lor morala libertin a cazuisticii iezuite, dar fr nici o urmare. Insui Pascal a intervenit in spijinul jansenitilor in timpul conflictului teologic de atunci; in Scrisori provinciale i-a expus pe oponenii prea lumeti ai acestora, adic pe iezuii, la o ridiculizare nesfarit. In ciuda acestui fapt, locul sigur de la Curte le-a asigurat victoria, iar cei de la Port Royal au disprut. Ordinul a catigat o alt btlie pentru Roma, a crei consecine au fost defavorabile intereselor naionale. Se inelege de la sine c ei acceptaser fr nici o tragere de inim pacea religioas asigurat prin Edictul de la Nantes, i au continuat lupta ascuns impotriva protestanilor din Frana. Ludovic XIV imbtranea i se indrepta din ce in ce mai mult spre bigotism sub influena Doamnei de Maintenon i a confesorului su, printele La Chaise. In 1681, iezuiii l-au convins s reinceap persecuia impotriva protestanilor. In cele din urm, la 17 octombrie 1685, el a semnat ordinul de Revocare a Edictului de la Nantes, fcand astfel pe supuii si care refuzau s imbrieze religia catolic, nite proscrii. Curand dup aceea, pentru a accelera procesul de convertire, au inceput faimoasele dragonade. Aceste torturi erau urmarea obligatorie a oricrei incercri de convertire prin foc i lanuri. In timp ce fanaticii se bucurau, protestanii au fugit in mas din regat. Dup Marshal Vauban, Frana a pierdut 400.000 de locuitori i 60 milioane de franci. Manufacturieri, comerciani, armatori, meteugari i artizani pricepui au apucat spre alte ri aducandu-le lor beneficiul calitilor lor.

17 octombrie 1685 a fost ziua victoriei pentru iezuii, rsplata final pentru un rzboi care durase 125 de ani fr incetare. Dar Statul a fost acela care a pltit preul victoriei iezuite. Depopularea, reducerea prosperitii naionale, au fost urmrile materiale acute ale triumfului iezuiilor, urmate de sectuirea spiritual ce nu a putut fi vindecat, nici chiar de cele mai bune coli iezuite. Iat ce a suferit Frana, iar Societatea lui Isus avea s plteasc foarte scump pentru aceasta (H. Boehmer). In timpul secolului urmtor, fiii lui Loyola s-au vzut respini nu numai din Frana, ci i din toate rile europene dar, inc odat, aceasta se intampla doar pentru un timp. Aceti fanatici ieniceri ai papalitii nu au incetat niciodat s acumuleze dezastre pe calea indeplinirii visului lor nebunesc. 33 PARTEA III MISIUNI IN STRINTATE Capitolul 1. India, Japonia, China. Convertirea pganilor fusese primul obiectiv al fondatorului Societii lui Isus. Chiar dac necesitatea combaterii protestantismului in Europa i-a implicat pe discipolii acesteia din ce in ce mai mult in aciuni atat politice cit i religioase despre care am fcut un scurt rezumat fiind principala lor sarcin, ei i-au urmat inta evanghelizrii inuturilor indeprtate. Idealul lor era s aduc intreaga lume sub autoritatea Sfantului Scaun, ceea ce insemna, ca ei s cutreiere toate regiunile globului pentru a catiga suflete. Francis Xavier, unul din primii insoitori ai lui Ignaiu care, ca i el, a fost sanctificat de biseric, a fost marele promotor al evanghelizrii Asiei. In 1542 el a debarcat la Goa i a gsit aici un episcop, o catedral i o mnstire franciscan care, impreun cu caiva preoi portughezi, incercase deja s imprtie in jurul lor religia lui Hristos. Francis a depus in prima sa tentativ un elan atat de mare, incat a fost supranumit apostolul Indiei. De fapt, el era mai mult un pionier i un incitator decat unul care s fi svarit ceva durabil. Infocat, entuziast, intotdeauna pus pe a cuta noi campuri de aciune, el mai mult a artat calea decat s curee drumul. In regatul Travancore, in Malaca, pe insulele Banda, Macassar i Ceylon, farmecul su personal i cuvantrile sale pline de elocven, au fcut minuni i au avut drept consecin convertirea a 70.000 de idolatri, in special din pturile de jos. Pentru a obine acest lucru, el nu a neglijat ajutorul politic i chiar militar al Portugaliei. Aceste 34 rezultate, mai mult de efect decat solide, erau menite s stimuleze interesul pentru misiunile din Europa i, deasemenea, s dea un lustru strlucitor Societii lui Isus.

Neobositul, dar prea puin perseverentul apostol, prsi curand India pentru Japonia, apoi pentru China, unde a murit in 1552 la Canton cand era gata s ptrund in ar. Succesorul su in India a fost Robert de Nobile, care a aplicat in aceast ar aceleai metode pe care iezuiii le foloseau cu mare succes in Europa. El a apelat la clasele superioare. Celor ce erau de neatins el le-a dat hostia numai in captul unui b. El a adoptat portul, obiceiurile i felul de a tri al brahmanilor, amestecand ritualurile lor cu cele catolice, toate acestea cu aprobarea papei Grigore XV. Mulumit acestei amestecturi dubioase, el a convertit, dup cum pretinde, 250.000 de hindui. Dar, la aproximativ un secol dup moartea sa, cand intransigentul pap Benedict XIV a interzis respectarea acestor ritualuri hinduse, totul s-a nruit i cei 250.000 de pseudo-catolici au disprut (Iezuiii in ziarul Le Crapouillot nr. 24, 1954, pag.42). In teritoriile din nordul Indiei, stpanite de Marele Mongol Akbar, un om ingduitor, care a incercat chiar s introduc in inuturile sale un amestec religios, iezuiilor li s-a permis s construiasc un aezmant la Lahore, in 1575. Succesorii lui Akbar le-au acordat aceleai favoruri. Dar Aureng Zeb (1666-1707), un musulman strict, a pus capt acestei lucrri. In 1549, Xavier s-a imbarcat pentru Japonia, impreun cu doi tovari i un japonez pe care il convertise la Malaca, numit Yagiro. Inceputurile nu au fost prea promitoare. Japonezii au propria lor moralitate i sunt destul de rezervai; trecutul lor era puternic ancorat in pganism. Adulii se uitau la aceti strini cu amuzament iar copiii ii batjocoreau (Le Crapouillot). Yagiro, fiind btina, a reuit s pun pe picioare o mic comunitate de 100 de persoane. Dar Francis Xavier, care nu vorbea japoneza atat de bine, nu a putut nici mcar s gseasc un auditoriu la Mikado. Cand a prsit ara, doi preoi rmaneau in urma lui pentru a incerca convertirea stpanitorilor inuturilor din Arima i Bungo. Cand acesta din urm s-a decis pentru catolicism, aceasta i-a luat 27 de ani de "gandire". Anul urmtor, preoii s-au stabilit la Nagasaki i au pretins c au convertit 100.000 de japonezi. In 1587, situaia intern din inut, care fusese sfaiat in urma rzboaielor dintre clanuri, s-a schimbat total. Iezuiii au tras foloase de pe urma anarhiei i a legturilor lor stranse cu comercianii portughezi (H. Boehmer). Hideyoshi, un om de origine umil, a pus mana pe putere luand intai demnitatea de dictator i apoi pe cea de prim-ministru (1586). El nu avea nici o incredere in influena politic a iezuiilor, in legturile lor cu portughezii i cu samuraii. In consecin, proaspta biseric japonez a inceput s fie persecutat cu violen. ase franciscani i trei iezuii au fost rstignii; muli convertii au fost omorai, iar Ordinul a fost alungat din Japonia. Cu toate acestea, decretul nu a fost dus la bun sfarit. Iezuiii i-au

continuat apostolatul in secret. Dar, in 1614, primul ogun, Tokugava Ieyasu, nelinitit de aciunile oculte ale iezuiilor, a reinceput persecuiile. Pe lang aceasta, olandezii luaser locul portughezilor in afaceri i erau 35 strict supravegheai de guvern. O profund neincredere fa de toi strinii, preoi sau laici, le-a fost inspirat din acel moment conductorilor i, in 1638, o rebeliune a cretinilor din Nagasaki a fost inecat in sange. Pentru iezuii, aventura japonez luase sfarit i urma s rman aa pentru mult timp. Iat ce putem citi in lucrarea remarcabil a Lordului Bertrand Russell, tiina i religia, referitor la Francis Xavier, fctorul de minuni. El i tovarii lui au scris multe scrisori lungi, care s-au pstrat; in ele, ei ineau evidena lucrrii lor, dar nici una dintre aceste scrisori scrise in timpul vieii lui nu face vreo referire la puteri miraculoase. Joseph Acosta, iezuitul care a fost atat de chinuit de animalele din Peru, a negat in mod expres faptul c aceti misionari ar fi fost ajutai de miracole in eforturile lor de a-i converti pe pgani. Dar imediat dup moartea lui Xavier, au inceput s abunde povestirile cu miracolele lui. Se spunea c el avea darul vorbirii in limbi, chiar dac scrisorile lui erau pline de aluzii la dificultile avute in a stpani limba japonez sau in a gsi un bun translator. Au fost spuse poveti despre faptul c odat, cand prietenii lui erau insetai pe mare, el a transformat apa srat in ap dulce. Cand a scpat crucifixul in mare, un crab i l-a adus inapoi. Potrivit unei versiuni mai recente, el ar fi aruncat crucifixul in mare pentru a potoli furtuna. Cand a fost sanctificat in 1622, a fost dovedit, spre satisfacia autoritilor Vaticanului, c ar fi svarit miracole, intrucit nimeni nu putea deveni sfant fr acestea. Papa a garantat oficial pentru darul vorbirii in limbi i a fost impresionat in mod deosebit de faptul c Xavier a fcut lmpile s ard cu ap sfinit in loc de ulei. Acelai pap, Urban VIII, a refuzat s cread afirmaiile lui Galileo. Legenda continua s se imbogeasc: o biografie scris de printele Bonhours, ne povestete c sfantul inviase 14 persoane in timpul vieii lui. Autorii catolici inc ii mai atribuie darul miracolelor; intr-o biografie publicat in 1872, printele Coleridge, membru al Societii lui Isus, a reafirmat c sfantul avea darul limbilor. Judecand dup isprvile tocmai menionate, sfantul Francis Xavier i-a meritat aureola. In China, fiii lui Loyola au petrecut un timp indelungat i favorabil, cu doar cateva izgoniri; ei au obinut acest lucru cu condiia c vor lucra acolo in principal cu oamenii de tiin, i se vor inclina in faa ritualelor milenare ale acestei strvechi civilizaii. Meteorologia a fost principalul subiect. Francis Xavier descoperise deja c japonezii nu tiau c pmantul este rotund i c acetia erau

foarte interesai in ceea ce el ii inva asupra acestui subiect sau altele similare. In China, aceasta a devenit oficial i, cum chinezii nu erau fanatici, lucrurile au evoluat panic. Un italian, printele Ricci a fost iniiatorul. Inlesnindu-i drumul spre Pekin, el a jucat rolul astronomului inaintea oamenilor de tiin chinezi. Astronomia i matematica erau pri importante ale instituiilor chineze. Aceti oameni de tiin au dat posibilitatea suveranului s dateze variatele lor ceremonii religioase i laice cu caracter periodic. Ricci a adus informaii care-l fceau indispensabil i el a folosit aceast ocazie pentru a vorbi despre cretinism... El a trimis dup doi preoi care imbuntiser calendarul 36 tradiional, stabilind o concordan intre traiectoria stelelor i evenimentele pmanteti. Ricci s-a ajutat i de lucruri minore; de exemplu, el a desenat o hart mural a imperiului, aezand cu grij China, in centrul universului (Le Crapouillot). Aceasta era ocupaia principal a iezuiilor in imperiu; cat despre partea religioas a misiunii lor, interesul lor in aceast problem era major. Este cam ridicol s te gandeti c la Pekin preoii erau ocupai cu corectarea greelilor astronomilor chinezi, in timp ce la Roma, Sfantul Scaun condamna cu inverunare sistemul lui Copernic i asta pan in anul 1822! In ciuda faptului c poporul chinez avea o foarte slab inclinaie spre misticism, prima biseric catolic s-a deschis la Pekin in 1599. Cand Ricci a murit, el a fost inlocuit de un neam, printele Shall von Bell, un astronom care de asemenea a publicat cateva brouri remarcabile in limba chinez; in 1644 i s-a conferit titlul de Preedinte al Tribunalului matematic, ceea ce a produs invidia mandarinilor. In acelai timp, comunitile cretine s-au organizat singure. In 1617, impratul trebuie c a prevzut pericolul acestei penetrri panice i a decretat izgonirea tuturor strinilor. Bunii prini au fost trimii portughezilor la Macao in cuti de lemn. Dar, curand dup aceea, ei au fost rechemai. Erau doar aa de buni astronomi! De fapt, ei erau tot atat de buni i ca misionari, cu 41 de reedine in China, 159 de biserici i 25.700 de membri botezai. Dar o nou reacie impotriva lor a dus la alungarea lor, iar printele Shall a fost condamnat la moarte. Fr indoial c el nu-i atrsese aceast sentin numai pentru munca lui in domeniul matematicii! Un cutremur i arderea palatului imperial, au fost inelept prezentate drept un semn de manie cereasc, salvandu-i viaa; el a murit in linite doi ani mai tarziu. Dar tovarii lui au fost nevoii s prseasc China. In ciuda tuturor acestor lucruri, stima pentru iezuii era atat de mare incat impratul Kang-Hi s-a simit obligat s-i recheme in 1669, i a ordonat funerarii solemne pentru rmiele lui Iam Io Vam (Jean-Adam

Shall). Aceste neobinuite onoruri au fost doar inceputul unor excepionale favoruri. Un printe belgian, Verbiest, i-a urmat lui Shall la conducerea misiunii i, deasemenea, la Institutul imperial de matematic. El a fost acela care a druit observatorului din Pekin acele instrumente faimoase a cror precizie matematic este tinuit de himere, dragoni, etc. Kang Hi, despotul luminat, care a domnit 61 de ani, a apreciat serviciile acestui om de tiin care ii ddea sfaturi inelepte, insoindu-l pe acesta in rzboi i chiar reuind s construiasc o turntorie pentru tunuri. Dar aceast activitate laic i rzboinic era indreptat spre mai marea slav a lui Dumnezeu, cum reamintea vrednicul printe impratului intr-o insemnare, inaintea morii sale: Sire, mor fericit cum am fost aproape in fiecare moment al vieii mele cand am servit pe Maiestatea Voastr. Dar m rog Lui prea plecat s-i aminteasc, dup moartea mea, c elul meu in tot ce ani fcut a fost s-i asigur un protector pentru cea mai sfant religie din univers; i acest protector ai fost dvs., cel mai mare rege al Estului ( Coresponden de Verbiest, p.551). 37 Totui, in China ca i in Malabar, aceast religie nu a putut supravieui fr unele artificii. Iezuiii au trebuit s aduc doctrina romanocatolic la nivelul chinezilor, identificadu-L pe Dumnezeu cu cerul (Tien) sau Chang-Ti (Impratul din inlimi), potrivind ritualurile catolice cu cele chinezeti, acceptand invturile lui Confucius, cultul strbunilor, etc. Papa Clement XI, care a aflat despre aceasta de la ordinele rivale, a condamnat aceast slbiciune doctrinal i, ca rezultat, intreaga activitate misionar din imperiul chinez a czut. Succesorii lui Kang Hi au interzis cretinismul i ultimii preoi rmai in China au murit acolo i nu au mai fost inlocuii niciodat. Capitolul 2. America: Statul iezuit al Paraguaiului. Misionarii Societii lui Isus au gsit Lumea Nou mult mai favorabil prozelitismului lor decat Asia. Acolo, ei nu au gsit nici o civilizaie veche sau educat, nici o religie puternic inrdcinat, nici o tradiie filozofic, ci numai triburi srace i barbare, neinarmate spiritual i nici temporal impotriva cuceritorilor albi. Numai Mexicul i Peru, cu amintirea zeilor azteci i incai in minile lor, au rezistat un timp destul de indelungat acestei religii de import. De asemenea, dominicanii i franciscanii se instalaser deja destul de solid. In mijlocul acestor triburi slbatice de vantori nomazi i pescari, iau exercitat fiii lui Loyola activitatea, lor devoratoare; rezultatele variau funcie de inverunarea i poziia manifestat de diferitele populaii. In Canada, huronii panici i docili au acceptat cu uurin catehismul lor, dar inamicii acestora, irochezii, au atacat posturile create in

jurul Fortului Saint Marie i i-au masacrat pe locuitori. Huronii au fost practic exterminai in zece ani i in 1649, iezuiii au trebuit s plece impreun cu 300 de supravieuitori. Ei nu au fcut o impresie prea puternic cand au trecut prin teritoriile care formeaz astzi Statele Unite i de abia in sec.19 au inceput s prind rdcini in acea parte a continentului. In America de Sud, aciunile iezuiilor au avut imprejurri bune i rele. In 1546, portughezii i-au chemat s-i desfoare activitatea in teritoriile pe care ei le aveau in Brazilia; in timp ce-i converteau pe btinai, au avut multe conflicte cu autoritile civile i cu alte ordine religioase. Acelai lucru s-a intamplat i in Noua Granad. Dar Paraguaiul a fost inutul pentru marea experien a colonizrii iezuite; aceast ar se intindea atunci de la Atlantic la Anzi i cuprindea teritorii care azi aparin Braziliei, Uruguaiului i Argentinei. Singurele ci de acces prin jungla virgin erau prin fluviile Paraguai i Parana. Populaia acestui inut era format din indieni nomazi i docili, gata s se plece dominaiei oricui, atata vreme cat li se asigura destul hran i puin tutun. Iezuiii nu ar fi putut gsi condiii mai bune pentru stabilire, departe de corupia albilor i a divizrii in caste, tipul perfect de colonie, un ora al lui Dumnezeu dup dorina inimii lor. La inceputul sec.17, Paraguaiul a fost transformat intr-o provincie a Ordinului de ctre Generalul acestuia, care 38 fusese investit cu toat autoritatea de ctre Curtea Spaniei; iar Statul iezuit s-a dezvoltat i a inflorit. Aceti buni slbatici au fost catehizai (invai) cum se cuvine i pregtii s triasc o via sedentar sub disciplina pe cit de bland, pe atat de puternic, ca o man de fier intr-o mnu de catifea. Aceste societi patriarhale ignorau deliberat orice fel de liberti. Tot ceea ce un cretin are i folosete, coliba in care locuiete, ciupercile pe care le cultiv, animalele domestice care-i asigur hrana i imbrcmintea, armele pe care le poart, uneltele cu care lucreaz, chiar i singurul cuit dat fiecrui cuplu tanr cand ii intemeiaz un cmin, este Tupambac, proprietatea lui Dumnezeu. Potrivit aceleiai concepii, un cretin nu dispune de timpul i persoana lui dup cum dorete. Sugarul este sub protecia mamei. In momentul in care poate merge, el este subordonat printelui sau agenilor lui... Cand copilul crete, dac este fat inva s toarc i s coas, iar dac este biat, inva s scrie i s citeasc, dar numai in limba guarani; pentru c spaniola era sever interzis cu scopul prevenirii oricrui comer cu creolii corupi... Imediat ce un biat implinea 16 ani i o fat 14 ani, ei erau cstorii, pentru c prinii (preoii) nu voiau s-i vad czand in pcatul crnii... Nici unul dintre ei nu putea deveni preot, clugr i nici mcar iezuit... Lor practic

nu le mai rmanea nici o libertate. Dar ei erau foarte fericii, din punct de vedere material... Dimineaa, dup ce se strang, fiecare grup de lucrtori merge la camp, unul cate unul, cantand i fiind precedai de un chip sfant; seara ei se intorceau in sat in acelai fel, pentru a auzi catehismul sau si fac rugciunea. Prinii au nscocit pentru aceti cretini cateva distracii nevinovate. Iezuiii vegheau asupra lor ca prinii; i, ca prini, ei pedepseau orice abatere cat de mic... Biciul, postul, inchisoarea, stalpul infamiei din piaa public, pedeapsa public in biserici, inchisoarea, acestea erau pedepsele pe care le foloseau. Aa c, copiii roii ai Paraguaiului nu cunoteau alt autoritate decat cea a bunilor prini. Ei nu pun nici un pic la indoial c Regele Spaniei nu este stpanul lor. Nu este acesta un tablou, caricaturizat, al imaginii societii ideale teocratice? Dar s vedem felul in care aceast stare de lucruri a influenat progresul intelectual i moral al beneficiarilor acestui sistem, aceti biei nevinovai, aa cum au fost exprimate de marchizul de Loreto: Inalta cultur a misiunilor nu este altceva decat un produs artificial de ser, purtand in el smana morii. Pentru c, in ciuda acestei imblanziri i instruiri, guaranii rman mult mai jos decat erau: un slbatic lene, mrginit, senzual, lacom i mizer. Aa cum spun i preoii, el lucreaz numai cand simte in spate epuul supraveghetorului. Indat ce sint lsai de capul lor, devin indifereni la faptul c cerealele putrezesc pe camp, uneltele se stric i vitele sint imprtiate; dac nu este supravegheat la munca campului, el poate chiar s desjuge un bou i s-l mcelreasc pe loc, s aprind focul cu lemnul de la plug i, impreun cu tovarii lui, s mnance carnea pe jumtate gtit, pan nu mai rmane nimic din el. El tie c va primi 25 de lovituri de bici pentru asta dar, in acelai timp, c "bunii prini" nu-l vor lsa niciodat s moar de foame (H. Boehmer). 39 Intr-o carte recent publicat, putem citi urmtoarele privind pedepsele date de iezuii: Vinovatul, imbrcat in hainele de pocin, a fost escortat la biseric unde i-a mrturisit greeala. Apoi a fost biciuit in piaa public potrivit codului penal... Vinovaii primesc intotdeauna, aceast pedeaps, nu numai fr murmur, dar inc plini de mulumire. Vinovatul fiind pedepsit i iertat, srut mana celui care l-a lovit, spunand: Fie ca Dumnezeu s te rsplteasc pentru c m-ai eliberat, prin aceast pedeaps uoar, de durerile venice care m ameninau (Clovis Lugon, Republica comunist-cretin a guaranilor, pag.197). Dup ce citim acestea, putem inelege concluzia lui H. Boehmer: Viata moral a guaranilor s-a imbogit foarte puin sub disciplina impus de preoi. El a devenit un catolic devotat i superstiios, care vede miracole pretutindeni i pare s se bucure de autoflagelarea pan la sange; el a invat s se supun i s-a ataat de bunii preoi, car ii purtau

de grij atat de bine, cu o recunotin filial care, chiar dac nu era prea adanc, era fr indoial foarte tenace. Acest rezultat nu foarte relevant, dovedete c exista un defect major in metodele educative ale preoilor. Care era defectul? Faptul c ei nu au incercat niciodat s dezvolte in copiii lor roii facultile inventive, nevoi de activitate, simul responsabilitii; ei trebuiau si inventeze jocuri i distracii pentru cretini, ei gandeau in locul lor, in loc s-i incurajeze s gandeasc pentru ei inii; ei pur i simplu aduceau pe cei aflai in grija lor la o supunere mecanic in loc s-i educe. Cum putea fi altfel, cand ei inii se supuseser unei domesticiri care durase 14 ani? Cum s-i fac pe guarani sau pe elevii lor albi s gandeasc pentru ei inii, cand lor le era absolut interzis s-o fac? Nu un iezuit din vechime, ci unul contemporan scrie: El (iezuitul) nu va uita c virtutea caracteristic a Societii este totala supunere a aciunilor, voinei i chiar a judecii... Toi superiorii vor fi indatorai in acelai fel fa de superiorii lor, iar printele General, papei... Totul este astfel aranjat incat s dea Sfantului Printe autoritate universal valabil, iar sfantul Ignaiu era sigur c invtura i educaia vor aduce in viitor unitatea catolic in Europa dezbinat. Cu sperana reformrii lumii, printele Bonhours scria: ...c el s-a dedicat in special acestui scop: instruirii tineretului. Educarea guaranilor s-a fcut dup aceleai principii: renunarea la judecata personal, la iniiativ o supunere oarb fa de superiori. Nu este aceasta culmea libertii" i eliberarea din robia eu-lui, ludat de R.P. Rouquette, menionat anterior? De fapt, "eliberarea" guaranilor s-a fcut atat de bine de ctre iezuii timp de peste 150 de ani, c atunci cand stpanii lor i-au prsit in sec. XVII, ei s-au intors in pduri i la obiceiurile strvechi, ca i cum nimic nu s-ar fi intamplat. 40 PARTEA IV IEZUIII IN SOCIETATEA EUROPEAN Capitolul 1. nvtura iezuiilor. Metoda pedagogic a Companiei scria R.P. Charmot consta in primul rand in a invlui pe ucenici cu o mare reea de rugciuni... Apoi el il citeaz pe printele iezuit Tacchini: Fie ca Duhul Sfant s-i umple precum alabastrul este umplut cu parfumuri; fie ca El s-i ptrund intratat incat, pe timp ce trece, s fie in stare s respire din ce in ce mai mult mireasm cereasc i parfum al lui Hristos! Printele Gandier are de asemenea, o contribuie: S nu uitm c educarea, aa cum este vzut de Companie, este o slujb asemntoare cu cea a ingerilor (F. Charmot). Mai tarziu, printele Charmot mai spune: S nu fim ingrijorai cum

i unde este introdus misticismul in educaie! (...) Aceast introducere nu este fcut printr-un sistem sau vreo tehnic artificial, ci prin infiltrare, prin endosmoz (ptrundere a unui fluid printr-o membran subire n.t.). Sufletele copiilor sint impregnate datorit contractului foarte strans cu dasclii lor, care sint saturai de misticism. Din partea aceluiai autor, iat i elul profesorului iezuit: Prin invtura lui, el are ca scop s formeze nu o elit de cretini intelectuali, ci cretini de elit. Aceste cateva citate spun destul de mult despre elul principal al acestor educatori. S vedem acum cum formeaz ei pe aceti cretini de elit i ce fel de misticism este inoculat, infiltrat sau pompat in copiii supui sistemului lor educaional. In fa este caracteristic acestui ordin se gsete Fecioara Maria. Loyola o fcuse pe Fecioar cel mai important lucru din viaa lui. Inchinarea la Maria era baza devotamentului su religios i a fost dat Ordinului de Loyola pentru a fi dus mai departe. Aceast veneraie s-a dezvoltat atat de mult, incat s-a spus deseori, i pe bun dreptate, c ea constituie adevrata religie a iezuiilor: aceasta nu a fost spus de un protestant, ci de J. Huber, profesor de teologie catolic. Loyola insui era convins c Fecioara il inspirase atunci cand i-a elaborat Exerciiile spirituale. Un iezuit a avut o viziune in care Maria acoperea Societatea lui Isus cu mantia ei, ca un semn al proteciei sale deosebite. Un altul, Rodrigue de Gois, a fost atat de rpit de nespusa ei frumusee, incat a fost vzut inlandu-se in aer. Un novice al Ordinului, care a murit la Roma in 1581, a fost susinut de Fecioar in lupta lui impotriva tentaiilor diavolului; pentru a-l intri, ea ii ddea din cand in cand o inghiitur din sangele Fiului su i il alina la sanul ei (J. Huber). Doctrina lui Duns Scot privind concepia imaculat (naterea fr pcat a Fecioarei Maria n.t.) a fost adoptat cu entuziasm de Ordin care a reuit s o transforme in dogm prin papa Pius IX, in 1854. 41 Erasmus a satirizat aceast veneraie a Mariei din vremea sa. In timpul sec. IV fusese inventat povestea casei lui Loretto; se spunea c aceast cas fusese adus din Palestina de ingeri. Iezuiii au imbriat i susinut aceast legend. Canisius a mers atat de departe, incat a redactat chiar scrisori de la Maria insi i, mulumit Ordinului, bogiile au inceput s curg la Loretto (ca i la Lourdes, Fatima, etc...). Iezuiii au scos la iveal tot felul de relicve ale Mamei lui Dumnezeu (cum o numesc ei). Cand i-au fcut intrarea in biserica Saint Michael din Munchen, ei au oferit credincioilor spre venerare buci din vlul Mariei, cateva uvie din prul ei i pri ale pieptenului ei; ei instituiser un cult deosebit de venerare a acestor obiecte. Aceast venerare a degenerat in manifestri imorale i senzuale, in

special in imnurile dedicate Mariei de ctre printele Jaques Pontau. Poetul nu cunotea nimic mai frumos decat sanii Mariei, nimic mai dulce decat laptele ei i nimic mai incanttor decat abdomenul ei. Aceste citate s-ar putea multiplica la infinit. Ignaiu voia ca ucenicii lui s aib o evlavie "perceptibil" sau chiar senzual, ca i a lui, ceea ce ei i obineau. Nu este de mirare c ei au avut succes in faa guaranilor; acest fetiism erotic li se potrivea de minune. Dar bunii prini iezuii s-au gandit intotdeauna c acesta se potrivete la fel de bine i "albilor". Cum baza doctrinei lor o constituie dispreul pentru oameni, "albii" i "roii" fiind la fel, toi trebuiau tratai la fel i anume ca nite copii. Aa c ei lucrau asiduu la propagarea acestui principiu i practicilor idolatre; datorit influenei pe care o aveau asupra Sfantului Scaun, ce nui putea exercita puterea fr acetia, ei i-au strans in mod forat pe oameni sub biserica roman, in ciuda rezistenei care, incet-incet, a sczut. Printele Barri a scris o carte intitulat "Paradisul se deschide printr-o sut de rugciuni adresate Mariei". In ea, el expunea ideea c modul in care noi intrm in paradis nu are importan: lucrul important este s intri. El enumer practici de exteriorizare a evlaviei fa de Maria, care deschid porile cerului. Intre alte lucruri, aceste exerciii constau in adresarea ctre Maria de saluturi dimineaa i seara, insrcinarea ingerilor de a o saluta; exprimarea dorinei de a-i construi mai multe biserici decat toate cele construite pan atunci de toi clugrii luai la un loc; a purta zi i noapte un rozariu in loc de brar, sau un chip al Mariei, etc... Aceste practici sunt de ajuns pentru a ne asigura mantuirea i dac diavolul, cand suntem pe patul de moarte ne pretinde sufletul, noi trebuie doar s-i amintim c Maria rspunde pentru noi i c el trebuie s rezolve (clarifice) lucrurile cu ea (J. Huber). In lucrarea sa, Pietas quotidiana erga S.D. Mariam, printele Pemble recomand urmtoarele: S ne lovim, s ne autoflagelm, s oferi fiecare lovitur ca un sacrificiu lui Dumnezeu, prin Maria, s ne gravm cu un cuit pe piept sfantul nume al Mariei; s ne acoperim decent noaptea, ca s nu ofensm privirea cast a Mariei; s-i spui fecioarei c ai fi gata s-i oferi locul tu in rai dac ea nu l-ar avea pe al ei; s vrei s nu te fi nscut sau s te fi aruncat in iad dac sfanta Maria nu s-ar fi nscut; s nu mnanci niciodat un mr, atat timp cit Maria a fost ferit de greeala de a gusta din el (J. Huber). 42 Toate acestea au fost scrise in 1764, dar trebuie aruncat doar o privire asupra lucrrilor similare publicate astzi in numr foarte mare sau numai asupra presei catolice, pentru a observa faptul c de 200 de ani, aceast idolatrie slbatic nu a fcut altceva decat s creasc i s se impodobeasc. Papa Pius XII s-a remarcat in ceea ce privete cultul Mariei.

Sub conducerea lui, o mare parte a bisericii romano-catolice a urmat aceast idolatrie. Mai mult, fiii lui Loyola, care sint totdeauna gata s se conformeze spiritului timpului, incearc astzi s adapteze aceste copilrii medievale i exist cateva brouri publicate de unii din aceti preoi sub auspiciile nobile ale Centrului Naional de Cercetare tiinific. Dac adugri la aceasta hainele clugreti de diferite culori i caliti specifice, adorarea sfinilor, icoanele, moatele, apologia miracolelor, adorarea Inimii sfinte, vom avea o idee a misticismului cu care sufletele copiilor erau impregnate prin contactul lor cu dasclii care erau saturai de misticism aa cum scrie R.P. Charmot in anul 1943. Nu exist nici o alt cale de a forma cretini de elit. Oricum, dac ei urmau s catige btlia impotriva universitilor, colegiile iezuite i-ar fi extins invtura ingrdind disciplinele laice, cci Renaterea redeteptase setea de invtur. Ei erau gata s-o fac, mergand cu totul impotriva acestei invturi care era contrar eu-lui lor: meninerea contiinelor in deplina supunere fa de biseric. De aceea, elevii lor sint mai intai de toate inconjurai de acest vl de rugciuni, care nu ar fi suficient dac invtura imprtit nu ar fi fost mai intai purificat de toate ideile i spiritele neconforme. Astfel, latina i greaca (latina era la mare pre in aceste colegii iezuite) erau studiate pentru valoarea lor literar; dar vechea gandire ortodox era expus numai atat cit s demonstreze aa numit filozofie scolastic superioar. Umanitii pe care ei ii colarizau, erau in stare s compun discursuri i versuri in limba latin, dar singurul stpan a gandurilor lor era sfantul Toma d'Aquino, un clugr din sec.13. Ascultai Ratio Studiorum, tratatul fundamental al pedagogiei iezuite, citat de R.P. Charmot: Noi vom inltura cu grij subiectele laice care nu favorizeaz pietatea i morala sntoas. Noi vom compune poeme; dar fie ca poeii notri s fie cretini i nu urmai ai pganilor care Pemble recomand urmtoarele: S ne lovim, s ne autoflagelm, s oferi fiecare lovitur ca un sacrificiu lui Dumnezeu, prin Maria, s ne gravm cu un cuit pe piept sfantul nume al Mariei; s ne acoperim decent noaptea, ca s nu ofensm privirea cast a Mariei; s-i spui fecioarei c ai fi gata s-i oferi locul tu in rai dac ea nu l-ar avea pe al ei; s vrei s nu te fi nscut sau s te fi aruncat in iad dac sfanta Maria nu s-ar fi nscut; s nu mnanci niciodat un mr, atat timp cit Maria a fost ferit de greeala de a gusta din el (J. Huber). Toate acestea au fost scrise in 1764, dar trebuie aruncat doar o privire asupra lucrrilor similare publicate astzi in numr foarte mare sau numai asupra presei catolice, pentru a observa faptul c de 200 de ani, aceast idolatrie slbatic nu a fcut altceva decat s creasc i s se impodobeasc. Papa Pius XII s-a remarcat in ceea ce privete cultul Mariei.

43 Sub conducerea lui, o mare parte a bisericii romano-catolice a urmat aceast idolatrie. Mai mult, fiii lui Loyola, care sint totdeauna gata s se conformeze spiritului timpului, incearc astzi s adapteze aceste copilrii medievale i exist cateva brouri publicate de unii din aceti preoi sub auspiciile nobile ale Centrului Naional de Cercetare tiinific. Dac adugri la aceasta hainele clugreti de diferite culori i caliti specifice, adorarea sfinilor, icoanele, moatele, apologia miracolelor, adorarea Inimii sfinte, vom avea o idee a misticismului cu care sufletele copiilor erau impregnate prin contactul lor cu dasclii care erau saturai de misticism aa cum scrie R.P. Charmot in anul 1943. Nu exist nici o alt cale de a forma cretini de elit. Oricum, dac ei urmau s catige btlia impotriva universitilor, colegiile iezuite i-ar fi extins invtura ingrdind disciplinele laice, cci Renaterea redeteptase setea de invtur. Ei erau gata s-o fac, mergand cu totul impotriva acestei invturi care era contrar eu-lui lor: meninerea contiinelor in deplina supunere fa de biseric. De aceea, elevii lor sint mai intai de toate inconjurai de acest vl de rugciuni, care nu ar fi suficient dac invtura imprtit nu ar fi fost mai intai purificat de toate ideile i spiritele neconforme. Astfel, latina i greaca (latina era la mare pre in aceste colegii iezuite) erau studiate pentru valoarea lor literar; dar vechea gandire ortodox era expus numai atat cit s demonstreze aa numit filozofie scolastic superioar. Umanitii pe care ei ii colarizau, erau in stare s compun discursuri i versuri in limba latin, dar singurul stpan a gandurilor lor era sfantul Toma d'Aquino, un clugr din sec.13. Ascultai Ratio Studiorum, tratatul fundamental al pedagogiei iezuite, citat de R.P. Charmot: Noi vom inltura cu grij subiectele laice care nu favorizeaz pietatea i morala sntoas. Noi vom compune poeme; dar fie ca poeii notri s fie cretini i nu urmai ai pganilor care invoc muzele, nimfele munilor i mrilor, Calliope, Apollo, etc. sau ali zei i zeie. Mai mult, dac acetia trebuie menionai, s fie numai in scopul de a-i caricaturiza, cci ei sint numai demoni... Astfel, toate tiinele in special tiinele naturii vor fi interpretate in aceeai manier. De fapt, R.P. Charmot nu incearc s ascund aceasta in ceea ce spune despre profesorul iezuit al anului 1940. El nu pred tiina de dragul tiinei, ci numai in scopul de a aduce o mai mare slav lui Dumnezeu. Este legea formulat de sfantul Ignaiu in Constituia sa (F. Charmot). i iari Cand vorbim despre o intreag cultur, nu inseamn c predm toate subiectele sau tiinele, dar dm o educaie tiinific i literar care nu este pur laic i impermeabil la scanteierile revelaiei (F.

Charmot ). Educaia acordat de iezuii era totui fcut s fie mai degrab scanteietoare decat profund, sau formalist, aa cum deseori a fost numit. Ei nu credeau in libertate, care era fatal in ceea ce privete invtura, scrie H. Boehmer. Adevrul este c meritele relative ale invmantului iezuit au sczut cand tiina i metodele de educaie i invmant au progresat i 44 s-au dezvoltat pe o baz mult mai larg i pe concepii mai profunde ale umanitii. Buckle spunea: Cu cat civilizaia inainteaz, cu atat iezuiii pierd teren, nu numai datorit propriei lor decderi., ci datorit tuturor modificrilor i schimbrilor care se petrec in mintea celor din jurul lor... De-a lungul sec.16, iezuiii au fost in frunte, dar in timpul sec.18 ei au fost depii de timp (J. Huber). Capitolul 2. Morala iezuiilor. Spiritul cuceritor al Societii lor, dorina arztoare de a atrage contiinele i de a le pstra sub exclusiva lor influen, numai acestea iau putut determina pe iezuii s fie mai ingduitori cu pctoii decat confesorii altor ordine sau decat clerul. Noi nu prindem mute cu oet, spune pe drept proverbul. Cum am vzut deja, Ignaiu exprim aceeai idee in diferii termeni iar fiii lui Loyola i-au extras inspiraia din aceasta. Extraordinara activitate desfurat de Ordin in domeniul teologiei morale arat deja c aceast tiin subtil a avut, pentru acesta, o mult mai mare importan practic decat celelalte tiine (H. Boehmer). H. Boehmer ne amintete faptul c, confesiunea era rar intalnit in Evul mediu, iar cei credincioi recurgeau la ea numai in cazuri grave. Dar caracterul dominant al bisericii romane a determinat o rspandire i o cretere din ce in ce mai mare a acestei practici. De fapt, in timpul sec.16, confesiunea devenise o obligaie religioas care trebuia respectat cu atenie. Ignaiu o considera foarte important i recomanda discipolilor ca cit mai muli credincioi s-o respecte cu regularitate. Rezultatele acestei metode erau extraordinare. Duhovnicii iezuii se bucurau de aceeai consideraie ca superiorii lor, iar confesionalul a fost considerat de toi ca un simbol al puterii i activitii Ordinului. Dac citim Instruciunile lui Ignaiu privind confesiunea i teologia moral, trebuie s recunoatem c, de la inceput, Ordinul era pregtit s-i trateze pe pctoi cu buntate, c pe timp ce trecea, se arta din ce in ce mai indulgent, pan cand aceast buntate a degenerat in moleeal. Putem inelege cu uurin de ce aceast abil indulgen i-a fcut s aib atata trecere. Iat cum au catigat favorurile nobilimii i mai marilor acestei lumi, care intotdeauna aveau nevoie de bunvoina confesorilor lor, mult mai mult decat masa pctoilor de rand.

Curile Evului mediu nu au avut niciodat confesori atotputernici. Aceast figur caracteristic nu a aprut in viaa Curii (regale) decat in timpurile moderne, i Ordinul iezuit a fost acela care a implantat-o peste tot (H. Boehmer). H. Boehmer a scris: In timpul sec. XVII, aceti confesori nu numai c au obinut o influen politic foarte larg, dar chiar au acceptat uneori posturi sau funcii politice. In acea vreme, printele Neidhart a luat conducerea politicii Spaniei ca prim ministru i mare inchizitor. Printele Fernandez a fost imputernicit s ia cuvantul i s voteze in Consiliul de coroan portughez; printele La Chaise i succesorul su au ocupat funcii de minitri in domeniul bisericesc la curtea Franei. 45 S ne reamintim de asemenea de rolul jucat de preoi in politica general i chiar inafara confesionalelor. Printele Possevino, ca legat pontifical in Suedia, Polonia, Rusia; printele Petre, ministru in Anglia, printele Vota ca sftuitor intim al regelui Poloniei, Jan Sobiescki. Alii au fost creatori de regi in Polonia, mediatori cand Prusia a de venit regat. Astfel, trebuie recunoscut c nici un alt ordin nu arat atat interes i talent pentru politic, i nu depunea atata activitate in ea ca iezuiii (H. Boehmer). Dac "indulgena" acestor confesori fa de augutii lor pctoi peniteni a ajutat foarte mult interesele Ordinului i conducerii bisericii romane, exact aceleai metode avantajoase le-au folosit i preoi in ceea ce privete sfere mult mai modeste. Cu spiritul lor meticulos i chiar intrigant pe care l-au motenit de la fondatorul Ordinului, celebrii cazuiti Escobar, Mariana, Busenbaum i alii, s-au dedicat studierii fiecrei legi in parte i aplicarea ei in toate cazurile care ar fi putut apare in tribunalul penitenei; brourile lor despre teologia moral au dat Societii o reputaie universal, cu toate c abilitatea lor in a deforma i perverti cele mai evidente obligaii morale era atat de evident. Iat cateva exemple de scamatorii: Legea divin spune: S nu faci mrturie mincinoas. Exist mrturie mincinoas numai dac cel ce jur folosete cuvinte prin care tie c induce in eroare pe judector. Folosirea termenilor ambigui este de aceea permis, i chiar scuza unor limite mintale poate fi folosit in anumite imprejurri. Dac un brbat ii intreab soia adulter dac ea a rupt contractul conjugal, ea poate rspunde fr ezitare nu atat timp cit contractul de cstorie exist. Odat ce ea a obinut iertarea la confesional, ea poate spune sunt fr pcat, dac in timp ce spune asta, ea se gandete la iertarea care a luat de la ea povara pcatului ei. Dac soul este neincreztor, ea il poate reasigura, spunandu-i c ea nu a comis adulterul, i dac mai comite adulter ea este obligat s-l mrturiseasc. Nu este greu s ne imaginm c o asemenea teorie a avut un mare

succes in randul frumoaselor doamne care pctuiau i se pociau! De fapt, escortele lor galante erau tratate in acelai fel: Legea lui Dumnezeu poruncete: S nu ucizi. Dar asta nu inseamn c orice om care ucide pctuiete impotriva acestei legi. De exemplu, dac un nobil este ameninat cu lovituri sau este btut, el il poate ucide pe agresorul lui; dar, desigur, aceasta este valabil doar pentru nobili, nu i pentru oamenii de rand, pentru c nu este nimic dezonorant ca un om de rand s primeasc o btaie.... In acelai fel, un slujitor care ii ajut stpanul s violeze o tanr, nu comite un pcat de moarte dac se teme de dezavantajele serioase sau de felul in care va fi tratat dac refuz s o fac. Dac o tanr fat rmane insrcinat, poate fi provocat avortul dac greeala ei conduce la necinstirea ei sau a unui membru al clerului. Cat despre printele Benzi, el a avut timpul lui de glorie atunci cand a declarat: este doar o ofens uoar s pipi sanii unei clugrie. Din cauza aceasta, iezuiii au fost poreclii teologi mamelari. Dar, in ceea ce-l privete, celebrul cazuist Thomas Lanchez merit un premiu pentru lucrarea lui De matrimonio, in care piosul autor studiaz cu detalii ruinoase toate variantele pcatului crnii. 46 S studiem mai departe aceste maxime convenabile in ceea ce privete latura politic, in special acelea referitoare la legitimitatea asasinrii tiranilor gsii vinovai de lips de energie in activitatea lor fa de interesele Sfantului Scaun. H. Boehmer are de spus urmtoarele: Cum am vzut deja, nu este greu s te fereti de pcatul de moarte. Depinzand de imprejurri, noi trebuie doar s folosim mijloacele excelente puse la indeman de preoii iezuii: echivocul, rezervele (limitele) mintale, teoria subtil a scopului inteniilor i noi vom fi in stare s comitem, fr a face pcat, fapte care sint considerate criminale de ctre masele ignorante, dar in care nici chiar cel mai sever preot nu va fi in stare s descopere vreo urm de pcat de moarte. Printre cele mai criminale maxime iezuite, una care a indignat peste msur i merit a fi examinat este: Un clugr sau preot are voie s ucid pe acei ce sunt pe cale s-l defimeze pe el sau comunitatea lui. Aa c Ordinul i-a acordat siei dreptul de a-i elimina adversarii, i chiar pe acei membri ai lui care, ieind din Ordin, sunt prea vorbrei. Aceast perl se gsete in Teologia printelui L' Amy. Mai este un caz in care acest principiu ii gsete aplicaia. Acelai iezuit a fost destul de cinic pentru a scrie: Dac un printe, cedand ispitei, abuzeaz de o femeie iar ea face public intamplarea i, din cauza aceasta, il dezonoreaz, acelai printe o poate ucide pentru a evita cderea in dizgraie! Un alt fiu al lui Loyola, citat de Marea tor, Caramuel, crede c aceast maxim trebuie susinut i aprat: Printele poate s-o

foloseasc ca o scuz pentru a ucide femeia i astfel s-i pstreze onoarea. Aceast teorie monstruoas a fost folosit ca s acopere multe crime comise de preoi i probabil a fost in 1956 motivul, dac nu cauza, pentru lamentabila afacere cu preotul din Uruffe. Capitolul 3. Eclipsa Companiei. Succesul pe care Societatea lui Isus l-a obinut in Europa i in inuturile indeprtate, chiar dac au fost presrate cu cateva nenorociri, ia asigurat o situaie proeminent pentru o lung perioad de timp. Dar, aa cum am menionat mai inainte, timpul n-a lucrat in favoarea ei. Pe msur ce ideile i tiina evoluau, tinzand s elibereze minile, oamenii de rand i monarhii gseau din ce in ce mai greu de suportat opresiunea acestor campioni ai teocraiei. De asemenea, multe abuzuri nscute din acest succes au subminat Societatea in mod tacit. Pe lang politic, in care era adanc implicat in detrimentul intereselor naionale, activitatea sa devoratoare s-a fcut simit curand i in domeniul economiei. Prinii iezuii au devenit prea implicai in afaceri care nu aveau nimic in comun cu religia, in comer, schimburi, lichidatori ai faliilor. Colegiul Roman, care ar fi trebuit s rman modelul moral i intelectual al iezuiilor, avea cantiti uriae de stof executat in mnstirea de la 47 Macerata, pe care o vindeau in targuri la un pre sczut. Centrele lor din India, Antile, Mexic i Brazilia au inceput curand comerul cu coloniile. In Martinica, un imputernicit a creat vaste plantaii care erau lucrate de sclavi negri (Pierre Dominique). Aceasta este partea comercial a misiunilor din strintate care este meninut de fapt i in zilele noastre. Biserica roman nu a dispreuit niciodat extragerea de profituri temporare de pe urma cuceririlor ei spirituale. In ceea ce-i privete, iezuiii erau ca toate celelalte ordine religioase; ei chiar le-au intrecut. In orice caz, tim c, recent, preoii albi se numr printre cei mai bogai proprietari de pmanturi din Africa de Nord. Fiii lui Loyola au fost foarte zeloi atat in a folosi munca pganilor, cit i in a le salva sufletele. In Mexic, ei aveau mine de aur i rafinrii de zahr; in Paraguai, plantaii de ceai i cacao, fabrici de covoare; ei creteau vite i exportau anual 80.000 de mgari. Cum putem vedea, evanghelizarea copiilor lor roii a fost o surs bun de beneficii. i pentru a scoate un profit i mai mare, preoii nu au ezitat s fure din tezaurul de stat, cum s-a vzut i este binecunoscut cazul cutiilor de ciocolat descrcate la Cadiz i care erau pline cu praf de aur. Episcopul Palafox, trimis ca inspector de papa Inoceniu VIII, i-a scris in 1647: Toat bogia Americii de Sud este in mana iezuiilor.

Afacerile financiare erau chiar foarte avantajoase. In Roma, tezaurul Ordinului fcea pli ambasadei Portugaliei in numele guvernului portughez. Cand August II s-a dus in Polonia pentru a-i recatiga tronul, preoii Vienei i-au deschis un cont acestui monarh nevoia i iezuiilor de la Varovia. In China, preoii imprumutau bani negustorilor cu dobanzi de 25, 50 i chiar de 100%. (Chiar i azi 1993 cand intri in Aeroportul Fiumicino-Roma, prima agenie de schimb valutar aparine de Banco di Spirito Sancto, banca Vaticanului - n.t.). Lcomia scandaloas a Ordinului, morala lor nedefinit, nesfaritele lor intrigi politice i totodat inclcarea prerogativelor clerului au starnit pretutindeni o dumnie i ur de moarte impotriva lui. In randul claselor sus-puse, a czut intr-o total dizgraie prin compromitere i, in Frana in orice caz, eforturile lui de a menine oamenii intr-o supunere formal i superstiioas au dat natere inevitabil unei emancipri intelectuale. Cu toate acestea, prosperitatea material de care s-a bucurat Societatea, poziia dobandit la Curte i in special ajutorul dat de Sfantul Scaun, pe care ei il credeau de neclintit, i-au meninut pe iezuii in complet siguran chiar i in perioada de inceput a decderii lor. Nu trecuser ei deja prin multe furtuni, suferind cam 30 de expulzri de la momentul infiinrii Societii pan la mijlocul secolului 18? Aproape de fiecare dat ei se intorseser, mai devreme sau mai tarziu, s-i reocupe poziiile pierdute. Dar aceast nou eclips care-i amenina era pe cale s fie total i avea s dureze mai mult de 40 de ani. Lucrul cel mai ciudat este c primul atac impotriva atotputernicei Societi a venit din foarte catolica Portugalie, unul din bastioanele cele mai puternice ale iezuiilor din Europa. Influena exercitat asupra mrii de ctre Anglia inc de la inceputul secolului, a fost probabil una din cauzele acestei rzvrtiri. 48 Un tratat fixand graniele in America, incheiat intre Spania i Portugalia in 1750, dduse portughezilor un vast teritoriu in estul fluviului Uruguai, unde activau iezuiii. In consecin, preoii au trebuit s se retrag de aceast parte a noii frontiere, in teritoriul spaniol. Aa c ei i-au inarmat pe guarani i au dus un lung rzboi de partizani, rmanand in final stpani ai teritoriului care fu dat inapoi Spaniei. Marchizul de Pombal, prim ministru portughez, s-a simit de-a dreptul insultat. Pe lang aceasta, acest fost elev iezuit nu a pstrat caracteristicile Ordinului i ii extrsese inspiraia din filozofii francezi i englezi in detrimentul vechilor lui dascli. In 1757 el i-a dat afar pe confesorii iezuii din familia regal i a interzis membrilor Societii s mai predice. Dup cateva certuri cu ei, el a emis un pamflet public Scurt dare de seam asupra regatului iezuit din Paraguai, care a fcut mare valv i prin care a obinut efectuarea unei anchete din partea papei

Benedict XIV i, in final, indeprtarea iezuiilor din toate regiunile rii. Chestiunea aceasta a fcut senzaie in Europa i in special in Frana unde, curand dup aceea, printele La Valette a dat faliment; el era un om de afaceri care fcea tranzacii imense de zahr i cafea pentru Companie. Refuzul Companiei de a-i plti datoriile, i-au fost fatale (Companiei n.t.). Parlamentul, nemulumindu-se cu o condamnare de drept comun, a examinat Constituia Companiei, declarand aezmintele ei din Frana ca fiind ilegale i a condamnat 24 de lucrri ale principalilor ei autori. Pe 6 aprilie 1762 este publicat o declaraie de arestare (Acuzaie) cu urmtoarea formulare: Instituia in cauz este inadmisibil in orice stat civilizat, pentru c este de natur ostil oricrei autoriti spirituale sau lumeti; ea caut s introduc in biseric i in stat, sub paravanul plauzibil al unei instituii religioase, nu un ordin cu adevrat doritor s imprtie desvarirea evanghelic, ci un corp politic trudind fr odihn i uzurpand intreaga autoritate prin orice mijloace indirecte, secrete sau ocolite... In concluzie, doctrina iezuit a fost descris dup cum urmeaz: Pervers, o distrugere a tuturor principiilor religioase i cinstite, insultand morala cretin, vtmtoare societii civile, ostil drepturilor naiunilor, puterii regale i chiar securitii suveranilor i supunerii oamenilor de rand; potrivit pentru a starni mari perturbri in stat, ea zmislete i menine cea mai vtmtoare cale de corupere a inimilor oamenilor. In Frana, proprietile Societii au fost confiscate in beneficiul Coroanei i nici unui membru al ei nu i s-a permis s mai rman in regat dac nu renuna la jurmantul su i dac nu jura supunere regulilor generale ale clerului francez. La Roma, Generalul iezuit Ricci obine de la papa Clement XIII o bul confirmand privilegiile Ordinului i proclamandu-i nevinovia. Dar era prea tarziu. In Spania, Bourbonii interziseser toate aezmintele Societii, atat cele din capital cat i cele din colonii. Astfel a luat sfarit statul iezuit al Paraguaiului. Guvernele din Napoli, Parma i chiar Marele Stpan de Malta, i-au expulzat pe fiii lui Loyola din teritoriile lor. Cei 60.000 care se aflau in Spania au trit o experien stranie dup ce au fost aruncai in inchisoare: Regele Carol III i-a trimis pe toi la papa impreun cu o scrisoare prin care spunea c el ii supune inelepciunii i 49 controlului imediat al Sfiniei Voastre. Dar cand nenorociii erau pe cale s debarce la Civita-Vecchia, au fost intampinai cu lovituri de tun din ordinul propriului lor General, care deja avea pe cap grija iezuiilor portughezi i nu mai putea s-i hrneasc nici pe acetia. Ei de abia au reuit s-i gseasc un adpost la o mnstire din Corsica (Pierre Dominique). Clement XIII, ales in 6 iulie 1758, a rezistat mult timp cererilor presante ale catorva naiuni care cereau scoaterea inafara legii a iezuiilor.

Era pe cale s cedeze i aranjase deja un Consistoriu pe 3 februarie 1769, cu ocazia cruia trebuia s spun cardinalilor hotrarea sa de a ceda dorinei acestor Curi; in noaptea dinaintea acestei zile speciale el a czut deodat bolnav i in timp ce se indrepta spre pat, strig: Mor.... Este foarte periculos s ataci iezuiii (Baron de Ponnat, Istoria variaiunilor i contradiciilor bisericii romane, pag. 215 ). A fost format un conclav de cardinali care a durat trei luni. In final, cardinalul Ganganelii a imbrcat mitra i i-a luat numele de Clement XIV. Curile regale care-i alungaser pe iezuii continuau s cear interzicerea total a Societii. Dar papalitatea nu era grbit s aboleasc acest instrument principal care folosea la indeplinirea politicii sale, i au trecut astfel patru ani pan cand Clement XIV, constrans de atitudinea ferm a oponenilor si care ocupaser cateva din Statele pontificale a semnat in sfarit actul dizolvrii, Dominus ac Redemptor in 1773. Ricci, Generalul Ordinului, a fost chiar inchis in castelul Saint Angelo unde a i murit caiva ani mai tarziu. Iezuiii preau doar c se supun acestui Ordin care ii condamna... Ei au scris numeroase pamflete impotriva papei i cu scopul de a provoc rebeliune; au spus tot felul de minciuni i au calomniat artand cum au fost comise atrociti atunci cand proprietile lor din Roma le-au fost confiscate (J. Huber). Moartea papei Clement XIV, 14 luni mai tarziu, a fost atribuit iezuiilor de o parte a opiniei europene. In principiu cel puin, iezuiii nu mai existau; dar Clement XIV tia foarte bine c semnand condamnarea la moartea a Ordinului, el i-a semnat-o i pe a lui: Aceast interdicie este in sfarit realizat, a exclamat el, i nu-mi pare ru de asta, . , a face-o din nou dac nu ar fi deja fcut; dar aceast interdicie m va ucide (Caraccioli Viaa papei Clement XIV, pag.313) Ganganelli a avut dreptate; curand dup semnarea interdiciei, au aprut pe perei afie care artau invariabil cinci litere I.S.S.S.V. i fiecare se intreba ce insemna asta. Clement a ineles imediat i a declarat cu curaj: Asta inseamn In Settembre, Sara Sede Vacante (In septembrie Scaunul va fi vacant), adic papa va fi mort (Baron de Ponnat) Iat inc o mrturie: Papa Ganganelli nu a supravieuit mult timp dup lichidarea iezuiilor a spus Scipion de Ricci. Darea de seam asupra bolii i morii sale, trimis Curii de la Madrid prin ambasadorul Spaniei la Madrid, a dovedit c el fusese otrvit; dup cate tim, nici o anchet nu a fost fcut in privina acestui eveniment, nici de cardinali, nici de noul pontif. Fptaul acestei abominabile fapte a avut deci ocazia s scape de judecata lumii ,. dar nu va fi in stare s scape de judecata Domnului (Potter, Viaa lui Scipion de Ricci, pag.18). 50 Putem afirma cu siguran c, la 22 septembrie 1774, papa

Clement XIV a murit otrvit (Baron de Ponnat). Intre timp, imprteasa Austriei, Maria Tereza, ii expulzase deasemenea pe toi iezuiii din cuprinsul imperiului. Numai Frederic al Prusiei i Ecaterina II, imprteasa Rusiei, i-au primit in rile lor ca educatori. In Prusia, ei au reuit s stea doar zece ani, pan in 1786. Rusia le-a fost favorabil pentru mai mult timp dar i acolo, din aceleai motive, ei au trezit animozitatea guvernului. ...Lichidarea schismei (dintre catolicism i ortodoxie - n.t.) readucerea Rusiei sub autoritatea papei i-a atras cum atrage lampa o molie. Ei au lansat un program de propagand activ in randurile armatei i aristocraiei i au luptat impotriva Societii Biblice create de ar. Ei au repurtat cateva succese i au reuit convertirea prinului Galiin, nepotul ministrului cultelor. Aa c arul a intervenit i a dat ordinul din 20 decembrie 1815 (Pierre Dominique). Nu este nevoie s spunem c motivele acestui ordin, care i-a expulzat pe iezuii din Moscova i Sankt Petersburg, au fost aceleai ca i in celelalte ri. Noi ne-am dat seama c ei nu-i indeplineau indatoririle pe care le ateptam de la ei... In loc s triasc ca locuitori panici intr-o ar strin, ei au tulburat religia grec-ortodox care este religia predominant in imperiul nostru din timpuri strvechi i in care st pacea i fericirea naiunilor de sub sceptrul nostru. Ei au abuzat de increderea noastr pe care au obinut-o i au fcut tineretul s se incread in ei i au fcut ca femeile noastre s se abat de la inchinarea noastr strveche... Nu suntem surprini c acest ordin religios a fost eliminat din fiecare ar i c aciunile lor nu au fost tolerate niciunde (Pierre Dominique). In 1820, in sfarit, au fost luate msuri generale pentru a-i expulza din intreaga Rusie. Dar, pentru c evenimentele politice au permis aceasta, ei au pus din nou piciorul in Europa de Vest, urde Ordinul lor a fost restabilit in mod solemn de papa Pius VII in 1814. Semnificaia politic a acestei hotrari este clar exprimat de M. Daniel-Rops, un mare prieten al iezuiilor. El a scris privitor la reapariia fiilor lui Loyola: Era imposibil s nu vezi in aceasta un act evident de contra-revoluie (Daniel-Rops, de la Academia francez Restabilirea Companiei lui Isus, studii, septembrie 1959). Capitolul 4. Renaterea Societii lui Isus n sec. XIX. Menionam anterior c, atunci cand Clement XIV a fost constrans s lichideze Ordinul iezuiilor, el a spus in mod aparent: Mi-am tiat mana mea dreapt. Afirmaia pare destul de plauzibil. Sfantul Scaun gsea prea greu s impart dominaia asupra lumii cu cel mai important instrument al su. Decderea Ordinului, o msur politic impus de imprejurri, a fost treptat atenuat de succesorii lui Clement XIV, Pius VI i

Pius VII; i dac eclipsa oficial a iezuiilor a durat 40 de ani, aceasta s-a intamplat din cauza revoluiilor din Europa, rezultand din revoluia francez. In orice caz, aceast eclips nu a fost niciodat total. 51 Majoritatea iezuiilor au stat in Austria, Frana, Spania, Italia, amestecandu-se cu clerul. Se intalneau unii cu alii sau se strangeau in numr cat puteau de mare. In 1794, Jean de Tournely a fondat Societatea Sacre Coeur (Sfanta Inim) in Belgia, ca un corp didactic. Muli iezuii sau alturat acesteia. Trei ani mai tarziu, Tyrolean Paccanari, care se credea, un nou Ignaiu, a fondat Societatea Frailor in Credin. In 1799 cele dou societi s-au unit cu printele Clariviere in frunte; el era unicul supravieuitor al iezuiilor francezi. In 1803, s-au unit cu ei iezuiii rui. Ceva coerent se intorcea din nou la via, dar masele populare i chiar cei mai muli politicieni nu au recunoscut aceasta de la inceput (Pierre Dominique). Revoluia francez, iar apoi Imperiul, au dat Companiei lui Isus o credibilitate neateptat; era o reacie de aprare izvorat in vechea monarhie impotriva noilor idei. Napoleon I a descris Societatea lui Isus ca foarte periculoas; ea nu va fi tolerat in Imperiu. Dar, cand Sfanta Alian a triumfat, noii monarhi nu au respins ajutorul acestor absolutiti pentru a aduce din nou la supunere strict pe oameni. Dar timpurile se schimbaser. Toate abilitile venerabililor prini puteau doar s intarzie, dar nu s-i opreasc propagarea ideilor liberale, iar eforturile lor se dovedir mai degrab duntoare decat folositoare. In Frana, Restaurarea a experimentat-o intr-un mod amar. Ludovic XVIII, politician neincreztor i abil, a incercat s franeze cit a putut ridicarea reacionarilor ultraregaliti. Dar sub Carol X, limitat i foarte devotat, iezuiii au obinut uor reabilitarea. Legea care ii expulzase in 1764 era inc in vigoare. Nici o problem. Ei au reinsufleit faimoasa Congregaie, primul tip de Opus Dei. Aceast pioas frie, compus din ecleziati i laici, putea fi intalnit peste tot, pretinzand c purifica armata, magistratura, administraia, profesoratul; ineau prelegeri in toat ara, plantand cruci comemorative oriunde se duceau. Multe dintre ele sint acolo i astzi. Prin ceea ce fceau aaau pe credincioi s lupte impotriva necredincioilor, devenind atat de urai de oameni, incat un catolic devotat i legitimist ca Montlosier a spus: Misionarii notri au aprins focuri pretutindeni. Dac ar fi s ni se trimit ceva, a prefera ciuma marseillez decat mai muli misionari. In 1828, Carol X a retras Ordinului dreptul de a inva, dar era prea tarziu. Dinastia s-a prbuit in 1830. Urai i acoperii de ruine, fiii lui Loyola au rmas totui in Frana, dar deghizai, pentru c Ordinul era inc abolit. Ludovic Filip i Napoleon III i-au tolerat. Republica i-a imprtiat doar in 1880, sub administraia lui

Jules Ferry. Inchiderea total a aezmintelor lor s-a petrecut in 1901, sub legea separrii. De-a lungul sec. XIX, istoria Companiei in America i jumtate de Europa a fost plin de suiuri i coborauri, ca i in trecut, in timpul luptelor cu noile idei. Oriunde oamenii cu gandire liberal ieeau victorioi, iezuiii erau respini. Pe de alt parte, cand adversarii au triumfau, ei se refceau in scopul de a apra tronul i altarul. Aa c au fost expulzai din Portugalia (1834) , Spania (1820, 1835, 1868), din Elveia (1848), Germania (1872) i Frana (1880, 1901). 52 In Italia, incepand din 1859, toate aezmintele i colegiile lor fur treptat luate de la ei, astfel c au fost nevoii s opreasc toate activitile prevzute in legea lor. Acelai lucru s-a intamplat in regiunile latinoamericane. Ordinul a fost suspendat din activitate in Guatemala (1872), Mexic (1873), Brazilia (1874), Ecuador, Columbia (1876) i Costa Rica (1884). Singurele ri in care iezuiii triau in pace erau cele in care protestanii erau in majoritate: Anglia, Suedia, Danemarca, SUA. Poate prea surprinztor la prima vedere, dar explicaia st in faptul c in aceste ri iezuiii nu erau capabili s exercite o influen politic. Fr indoial, ei acceptau acest fapt mai mult din necesitate decat din inclinaie. Altminteri, ei ar fi profitat de fiecare ocazie pentru a influena legislaia i administraia in mod direct prin manevrarea claselor conductoare, sau indirect prin agitarea continu a maselor catolice. Ca s fim sinceri, aceast imunitate a rilor protestante fa de incercrile iezuite era departe de a fi complet. In Statele Unite scrie M. Fulop-Miller Compania lui Isus i-a desfurat activitatea in mod sistematic i fructuos pentru o lung perioad de timp, fiindc nu era constrans de nici o lege. Eu nu sunt mulumit de renaterea iezuiilor, scria fostul preedinte al Uniunii, John Adams, succesorul lui Thomas Jefferson, in 1816. Roiuri de iezuii s-au prezentat deghizai ca tipografi, scriitori, publiciti, profesori de coal. Dac vreodat o grupare de oameni ar merita blestemul etern pe acest pmant i in iad, atunci aceasta ar fi Societatea lui Loyola. Ins, cu sistemul nostru de libertate religioas, noi le oferim un bun refugiu. i Jefferson rspunde: Ca i tine, sint impotriva restabilirii iezuiilor, care face ca lumina s cedeze intunericului. Teama astfel exprimat s-a dovedit a fi indreptit, aa cum vom vedea, mai tarziu. Capitolul 5. Al doilea Imperiu i Legea Falloux - Rzboiul din 1870 In capitolul precedent, am menionat tolerana de care se bucurau iezuiii in Frana sub Napoleon III, chiar dac Societatea era interzis in mod oficial. In orice caz, nu ar fi putut fi altfel atata timp cit regimul

datora existena sa in mare parte bisericii romane, al crei sprijin nu inceta atat timp cit dura regimul. Dar era atat de costisitor pentru Frana! Cititorii Progresul de Pas-de-Calais, o publicaie pentru care viitorul imprat scrisese cateva articole in 1843 - 1844, nu-l puteau suspecta de indulgen fa de ultramontanism (curentul care susinea infailibilitatea papei - n.t.), judecand dup urmtoarele: Clerul cere, sub pretextul libertii invmantului, dreptul de a instrui tineretul. Statul, pe de alt parte, cere deasemenea dreptul instruirii publice directe pentru interesele proprii. Aceast lupt este rezultatul opiniilor divergente ale guvernului i bisericii. Amandou doresc s influeneze tanra generaie, pornind din direcii opuse i in sprijinul profitului lor direct. Noi nu credem c toate legturile dintre biseric i autoritatea civil trebuie rupte pentru a opri aceast disensiune. Din pcate, preoii Franei, in general, se opun intereselor democratice; a le permite s construiasc coli fr a-i controla 53 inseamn a-i incuraja s invee lumea s urasc revoluia i libertatea. i apoi: Clerul va inceta s mai fie ultramontanist in momentul in care cineva ii va obliga s se modernizeze i s se amestece cu oamenii care ii dobandesc pregtirea prin aceleai metode i din aceleai surse ca i masa popular. Referitor la modul in care erau pregtii preoii germani, autorul spune: In loc s fie separai de restul lumii din copilrie i instalai in seminarii, urand societatea in care trebuie s triasc, ei ar trebui s invee mai intai s fie ceteni inainte de a fi preoi. Aceasta nu a incurajat clericalismul politic al viitorului imprat, pe atunci un crbunar. Dar ambiia de a ocupa tronul l-a fcut in curand foarte supus Romei. Nu l-a ajutat chiar Roma s fac primul pas? Fcut preedinte al Republicii la 10 decembrie 1848, Louis Napoleon Bonaparte a strans in jurul lui un grup de minitri, unul din acetia fiind M. Falloux. Cine este acest M. Falloux? O unealt a iezuiilor... Pe 4 ianuarie 1849, el formeaz o comisie a crei rol este de a pregti o mare reform legislativ a invmantului primar i gimnazial. In cursul discuiilor, M. Cousin remarc faptul c biserica greete legandu-i soarta de iezuii. Domnul Dupanloup a aprat energic Societatea... Era in pregtire o lege care ddea unele liberti iezuiilor. In trecut, Statul i Universitatea fuseser aprate de invazia iezuiilor; noi am fost nedrepi i am greit. Noi am cerut ca guvernul care a aplicat legea impotriva acestor ageni strini s acorde iertarea lor. Ei sunt ceteni buni care au fost calomniai i judecai greit; ce putem face ca s le artm respectul i stima pe care le-o datorm? Punei in mainile lor pregtirea tinerei generaii. Acesta este de fapt scopul legii din 15 martie 1850... Aceast lege numete un consiliu superior pentru educaie public in care clerul are o

poziie dominant (art.1); face din cler stpanul colilor (art.44); d asociaiilor religioase dreptul s deschid coli particulare, fr a trebui s cear socoteal asupra congregaiei neautorizate (iezuiii) (art.172). Domnul M. Barthelemy Saint Hilaire incearc in van s demonstreze c scopul autorilor acestui proiect este de a oferi monopolul educaiei clerului i de aceea aceast lege ar fi fatal universitilor; Victor Hugo strig in zadar: Aceast lege este un monopol in mainile acelora care incearc s fac invmantul s izvorasc din sacristie i guvernarea din confesional (Adolphe Michel Iezuiii, pag.66 ). Dar adunarea legislativ ignor aceste proteste. Ba prefer s asculte pe domnul Montalembert, care exclam: Noi vom fi inghiii dac nu vom opri imediat tendina spre raionalism i demagogie; i mai mult, aceasta poate fi oprit numai cu ajutorul bisericii. i el adaug, pentru a fi sigur c semnificaia acestei legi este bine descris: Unei armate de profesori corupi i anarhici trebuie s-i opunem armata clerului. Legea a fost votat. Niciodat pan atunci nu obinuser iezuiii in Frana o victorie mai deplin. Domnul de Montalembert a admis plin de mandrie: Eu apr dreptatea (justiia) prin susinerea guvernului Republicii, care a fcut atatea ca s salveze ordinea i s menin unitatea poporului francez; mai 54 ales c guvernul a fcut mai multe servicii bisericii catolice decat toate celelalte guverne la putere in ultimele dou secole. Toate acestea s-au intamplat acum o sut de ani, dar ne par foarte cunoscute astzi. Dar s vedem cum aciona Republica condus de Louis Napoleon pe plan internaional. Revoluia din 1848, printre alte consecine in Europa, a provocat ridicarea italienilor din Roma impotriva papei Pius IX, suveranul lor, care se refugiase la Gaeta. S-a proclamat Republica Roman. Printr-un scandalos paradox, Republica Francez, in acord cu austriecii i regele Neapolelui, l-au readus la tron pe suveranul nedorit. Un regiment francez a asediat Roma i a cucerit-o in 2 iulie 1849, restaurand puterea pontifical; ea a reuit s se menin cu ajutorul unei divizii franceze de ocupaie, care a prsit Roma numai dup primul dezastru din rzboiul franco-german (1870). Inceputul fusese promitor. Lovitura din 2 decembrie 1851 a cauzat proclamarea Imperiului. Preedintele Republicii, Louis Napoleon, ii favorizase pe iezuii in tot felul. Acum imprat, nu refuza nimic complicilor i aliailor lui. Clerul i-a dat binecuvantarea asupra masacrelor i surghiunurilor fcute la 2 decembrie. Singurul responsabil de aceast lovitur abominabil era privit ca manuitorul providenial. Arhiepiscopul Parisului care vzuse masacrul pe bulevard, exclam: Omul pregtit de Dumnezeu, a venit! Degetul lui

Dumnezeu nu a fost niciodat mai vizibil ca in evenimentele care au avut un atat de mare rezultat. Episcopul de Saint Flour a spus de la amvonul su: Dumnezeu l-a ridicat pe Louis Napoleon; El il alesese deja pe el ca s fie imprat. Da, dragii mei frai, Dumnezeu l-a consacrat dinainte prin binecuvantarea pontifului su i a preoilor; El insui l-a ales; putem noi s ignorm alegerea Domnului? Episcopul de Nevers salut in mod farnic pe instrumentul providenei. Aceast adulaie vrednic de mil, care ar putea fi mrit, merit o recompens. Aceast recompens a fost completa eliberare a iezuiilor pe toat durata Imperiului. Societatea lui Isus a fost literalmente stpana Franei timp de 18 ani... s-a imbogit, i-a inmulit aezmintele i i-a rspandit influena. Aciunea ei a fost simit in toate evenimentele timpului, in special in expediia din Mexic i in declararea rzboiului din 1870. Imperiul inseamn pace, a declarat noul suveran. Dar, la doi ani dup urcarea pe tron, a inceput primul rzboi din cele care s-au succedat in timpul domniei lui; istoria ar putea vedea fr legtur intre ele cauzele care au determinat aceste rzboaie, dac nu am cunoate elementul lor comun: aprarea intereselor bisericii catolice. Rzboiul din Crimeea, primul dintre acestea a slbit Frana, nefiind profitabil pe plan naional este un exemplu caracteristic. Nu un om care se impotrivea clerului, ci abatele Brugerette a fost acela care a scris: Cuvantrile celebrului Theatine (printele Ventura) inute in capela din Les Tuileries in 1857, prezint Restaurarea Imperiului ca pe o lucrare a lui Dumnezeu... i il proslvea pe Napoleon III pentru c apra religia in Crimeea i fcea s strluceasc iari mreele zile ale 55 Cruciadelor in Est... Rzboiul Crimeii a fost privit ca un compliment adus expediiei Romane... El a fost ludat i slvit de intreg clerul, plin de admiraie pentru fervoarea religioas a trupelor care au asediat Sevastopolul. Saint Beuve a povestit in mod mictor cum Napoleon III a trimis o imagine a sfintei Fecioare flotei franceze. Paul Leon, membru al Instituiei, a explicat ce a insemnat aceast expediie care a entuziasmat clerul: O ceart intre clugri a reinviat problema Estului: s-a nscut din rivalitatea dintre biserica latin i cea ortodox in legtur cu protejarea locurilor sfinte (Palestina). Cine s vegheze asupra bisericilor din Betleem, s in cheile i s conduc activitatea? Cum este posibil ca aceste chestiuni minore s poat invrjbi dou mari imperii?... Dar, in spatele clugrilor bisericii latine se afla partida catolic francez, iar in spatele solicitrilor ortodoxe era influena Rusiei (Paul Leon, Rzboiul pentru pace, pag. 321-323).

arul invoca protecia pe care trebuia s-o asigure bisericii ortodoxe i pentru a o face in mod practic, a cerut flotei s foloseasc stramtoarea Dardanele. Anglia, care era sprijinit de Frana, refuz i rzboiul izbucnete. Frana i Anglia puteau ajunge la teritoriile arului numai prin Marea Neagr, cu ajutorul turcilor... Din acest punct, rzboiul Rusiei devine rzboiul Crimeii i este in intregime concentrat in asedierea Sevastopolului, un episod costisitor i fr rezultat. Btlii sangeroase, epidemii ucigtoare i suferine inumane au costat Frana o sut de mii de mori (Paul Leon). Trebuie subliniat c aceti o sut de mii de mori erau soldai a lui Hristos i glorioi martiri ai credinei, dup spusele arhiepiscopului Parisului, Sibour, care a declarat in acel timp: Rzboiul Crimeii, dintre Frana i Rusia, nu este un rzboi politic, ci unul sfant; nu se lupt un stat cu altul, sau un popor contra altuia, ci este un rzboi religios, o cruciad. (Journet, Exigene cretine in politic, pag. 274) Recunoaterea este fr ocoliuri. Nu am auzit acelai lucru nu cu mult timp in urm, in timpul ocupaiei naziste, spus in termeni identici de preoii papei Pius XII i chiar de ctre Pierre Leval, preedintele consiliului primriei din Vichy? In 1863 are loc o expediie in Mexic. Despre ce este vorba, ce urmrea? S transforme o republic laic intr-un imperiu i s-l ofere lui Maximilian, arhiduce al Austriei. Austria era stalpul principal al papalitii. Se voi a de asemenea ridicarea unei bariere impotriva influenei protestantismului din Statele Unite ale Americii asupra Americii de Sud. Albert Bayet a scris cu perspicacitate: elul rzboiului este de stabili un Imperiu catolic in Mexic i de a reduce drepturile oamenilor ca i campania din Siria i cele dou din China, aceasta servind interesele catolice (Albert Bayet, Istoria Franei). tim cum, in 1867, dup ce armata francez s-a reimbarcat, Maximilian, ghinionistul campion al Sfantului Scaun a fost fcut prizonier cand Queretaro s-a predat i a fost impucat, fcand loc instaurrii republicii conduse de biruitorul Juarez. Cu toate acestea, se apropia momentul cand Fria trebuia s plteasc inc odat mult mai scump pentru sprijinul politic dat de Vatican 56 tronului imperial. In timp ce armata francez ii vrsa sangele in cele patru zri ale lumii, devenind tot mai slab i aprand interese care nu erau ale ei, Prusia, sub mana puternic a viitorului cancelar de fier, era ocupat in a-i extinde puterea militar cu scopul unirii tuturor statelor germane intr-un singur bloc. Austria a fost prima victim a dorinei i puterii sale. Prusia avea o inelegere cu Austria ca s pun mana pe ducatele daneze Schleswig i Holstein, dar Austria a fost pclit de complicele ei. Rzboiul care a urmat fost catigat curand de Prusia la

Sadova pe 3 iulie 1866. A fost o lovitur teribil pentru vechea monarhie habsburgic, care era totui in declin, lovitura a fost tot la fel de puternic i pentru Vatican, pentru c Austria era de mult timp fortreaa cea mai credincioas dintre inuturile germane. De atunci, Prusia protestant ii exercit autoritatea asupra lor. Doar dac... biserica roman nu gsete un bra laic capabil s opreasc total expansiunea puterii eretice. Dar cine poate juca acest rol in Europa inafar de Imperiul francez? Napoleon III, omul trimis de Providen, va avea onoarea s rzbune Sadova. Armata francez nu era pregtit. Artileria era veche, depit. Tunurile noastre se incarc inc pe guri, scria Rothan, ministrul francez la Francfort i care putea vedea venind dezastrul. Prusia este contient de superioritatea ei i de slaba noastr dotare, mai aduga el. Instigatorii rzboiului nu erau interesai de aceasta. Candidatura unui Hohenzollern la tronul vacant al Spaniei a fost scuza pentru acest conflict; de asemenea, Bismark il dorea. Cand el a falsificat telegrama de la Ems (telegram prin care a insprit rspunsul regelui Prusiei ctre ambasadorul Franei - n. t.), avocaii rzboiului au avut jocul in mainile lor i au starnit mania poporului. Frana declar rzboi; Rzboiul din 1870 a fost dovedit de istorie ca fiind opera iezuiilor, a scris Gaston Bally. Compoziia guvernului care a trimis Frana la dezastru este descris astfel de ctre eminentul istoric catolic, Adrien Dansette: Napoleon III a inceput prin a-l sacrifica pe Victor Duruy, apoi aranj s fie numii in guvern oameni din partida popular. (ianuarie 1870). Noii minitri erau catolici sinceri sau ecleziati care credeau in conservatorismul social. Este uor de ineles acum ce era atunci inexplicabil: graba acestui guvern de a extrage un motiv de rzboi din acea telegram ticluit chiar inainte de a se fi confirmat acest lucru. Urmrile au fost: cderea Imperiului i contralovitura ce a urmat impotriva scaunului papal... Edificiul imperial i cel papal, incoronate de iezuii, au czut in acelai noroi, in ciuda Concepiei imaculate (dogma c Maria a fost nscut fr pcat - n.t.) i a infailibilitii papei. Dar, vai! toate acestea se intamplau peste cenua Franei! (Gaston Bally, Istoria religioas a Franei contemporane, pag. 100-101). Capitolul 6. Iezuiii la Roma Syllabus (Programa). Intr-o carte a abatelui Brugerette, in capitolul Clerul sub al doilea Imperiu, se poate citi urmtorul pasaj: Devotamentul individual, nou sau vechi, a fost onorat din ce in ce mai mult in timpul cand romantismul exalta spiritul in detrimentul raiunii austere. Venerarea sfinilor i a 57 relicvelor, restrans timp indelungat de suflarea rece a raionalismului, a luat un nou avant. Venerarea Sfintei Fecioare, mulumit apariiilor din La Salette i Lourdes, a dobandit o extraordinar popularitate. S-au inmulit

pelerinajele la aceste locuri privilegiate de miracolele ce avuseser loc acolo. Episcopatul Franei a inlesnit noi devoiuni. El a intampinat clduros i plin de recunotin scrisoarea enciclic a papei Pius IX din 1856, care proclama dogma Concepiei imaculate. Tot episcopatul, adunat la Paris in 1856 pentru botezul Prinului Imperial, l-a rugat pe papa Pius IX ca srbtoarea Inimii sfinte (Sacre Coeur) s fie transformat intr-o srbtoare a bisericii universale. Aceste cateva induri arat clar influena preponderent exercitat de iezuii in Frana in timpul celui de al doilea Imperiu, influen la fel de mare ca cea avut asupra Sfantului Scaun. Aa cum am vzut, iezuiii au fost i au rmas marii propaganditi ai acestor devoiuni individuale, noi sau vechi, aceast palpabil i aproape senzual pietate care a fcut masele excesiv de scrupuloase in chestiuni de religie, mai ales pe femei. In acest aspect trebuie s recunoatem c au fost realiti. Epoca in care publicul ca entitate, invai sau ignorani, manifesta un interes adanc in probleme teologice, trecuse deja din timpul lui Napoleon III. Din punct de vedere intelectual, catolicismul ii incheiase cariera. De aceea, mai mult din necesitate decat din propriile concepii, fiii lui Loyola s-au strduit de-a lungul sec. XIX i XX s trezeasc religiozitatea superstiioas, in special in randul femeilor care formau ce mai mare parte a turmei. Aceasta a fost contragreutatea raionalismului. Pentru invmantul secundar al fetelor, Ordinul a promovat fondarea catorva congregaii de femei. Cea mai faimoas i activ a fost Congregaia doamnelor de la Sacre Coeur; in 1830 cuprindea 105 case cu 4.700 de profesori, iar influena ei asupra claselor sociale de sus a fost foarte important (H. Boehmer). In ceea ce privete venerarea Mariei, care era totdeauna aa de drag iezuiilor, aceasta a fost foarte mult ajutat sub al doilea Imperiu de apariiile foarte oportune ale Fecioarei unor ciobnie din Lourdes; aceasta s-a petrecut doi ani dup ce papa Pius a promulgat, la instigarea iezuiilor, dogma Concepiei imaculate, in 1854. Principalele acte ale pontificatului lui Pius IX au fost toate victorii ale iezuiilor, a cror influen atotputernic asupra conducerii bisericii se afirma din ce in ce mai mult. In 1864, Pius IX a publicat scrisoarea enciclic, Quanta Quria, insoit de Syllabus (Programa) care anatemiza (blestema) cele mai bune principii politice ale societii contemporane: Blestem tot ce este drag Franei moderne! Frana modern vrea independena statului; Programa ne inva c puterea ecleziastic trebuie s-i exercite autoritatea fr asentimentul sau permisiunea puterii civile. Frana modern dorete libertatea contiinei i a inchinrii; Programa arat c biserica roman are dreptul s-i foloseasc fora i s reinstaleze inchiziia. Frana modern recunoate existena mai multor feluri de inchinare; Programa declar c religia catolic trebuie considerat

singura religie in stat i c toate celelalte sint excluse. Frana modern proclam poporul suveran; Programa condamn votul universal. Frana 58 modern proclam egalitatea poporului in faa legii; Programa afirm c clerul este scutit de a fi judecat in tribunale civile sau criminale. Acestea erau invturi predate de iezuii in colegiile lor. Ele sunt linia intai a frontului armatei contrarevoluionare... Misiunea lor consta in a educa tineretul dat in grija lor in ura fa de principiile societii franceze, principii enunate cu aa de mare pre de generaiile anterioare. Prin invtura lor, ei incercau s divid lumea in dou i s pun sub semnul intrebrii tot ce s-a fcut dup 1789. Noi dorim armonie, ei vor rzboi; noi vrem o Fran liber ei vor s-o aib sclav. Ei reprezint societatea combativ care-i primete ordinele de afar; ei ne atac, lsai-ne s ne aprm; ei ne amenin, lsai-ne s-i dezarmm (Adolphe Michel, Iezuiii, pag.77). Pretenia dintotdeauna a Sfantului Scaun de a domina societatea civil a fost atunci reconfirmat, aa cum a spus Renan deja in 1848, intrun articol numit: Liberalism clerical. Aceasta inseamn c suveranitatea poporului, libertatea contiinei i toate libertile moderne au fost condamnate de biseric. Aceasta prezenta Inchiziia ca o consecin logic a intregului sistem drept-credincios, ca o esen a spiritului bisericii. Se mai adug: Cand va fi in stare, biserica va readuce Inchiziia; dac nu o face acum, este pentru c nu o poate face (Abatele Brugerette). Puterea iezuiilor asupra Vaticanului a fost artat i mai clar caiva ani mai tarziu, dup Program, cand a fost decretat dogma Infailibilitii papale. Abatele J. Brugerette a scris c dogma a fost dat ca s arunce peste anii dramatici 1870-1871 care au imbrcat Frana in doliu strlucirea unei mari sperane cretine. Acelai autor aduga: Se poate spune c in prima jumtate a anului 1870, biserica Franei nu mai era deloc in Frana; ea era la Roma, ocupat cu ardoare in Conciliul General pe care Pius IX tocmai il numise la Vatican. Potrivit opiniei domnului Pie, acest cler francez ii aruncase propriile podoabe, maxime i liberti franceze sau galice... Acest episcop de Poitiers aduga c totul fusese fcut ca un sacrificiu adus principiului autoritii, invturii sntoase i dreptului comun; totul a fost aezat la picioarele suveranului pontif, formand un tron pentru el i fcand s sune trompetele: Papa este regele nostru; voina lui ne conduce i dorinele lui sunt lege pentru noi (J. Brugerette). Predarea intregului cler "naional" in mainile conducerii bisericii romane este destul de clar i, datorit acesteia, este de ineles supunerea catolicilor francezi voinei unui suveran strin care, sub aparena dogmei sau moralei, plnuia s le impun direciile sale politice

fr nici o opoziie. Catolicii liberali au protestat in zadar impotriva preteniilor exagerate ale Sfantului Scaun de a le dicta legile in numele Duhului Sfant. Abatele Brugerette ne informeaz c liderul lor, M. de Montalambert, a publicat in Gazette de France un articol in care protesta vehement impotriva acelora care sacrificau dreptatea i adevrul, raiunea i istoria, idolului instalat la Vatican. Caiva episcopi celebri ca printele Hyacinte Loyson i printele Gratry au adoptat aceeai linie, ultimul avand chiar i umor. El spunea: El a publicat succesiv patru scrisori ctre M. Deschamps. In ele, nu discut 59 nici mcar evenimentele istorice, cum ar fi condamnarea papei Honorius care, potrivit lui, s-a opus proclamrii infailibilitii papale; dar, intr-un mod incisiv i amar, el a denunat de asemenea nesocotina catolicilor in privina adevrului i a integritii tiinifice. Unul dintre ei, un candidat ecleziast pentru doctoratul in teologie, chiar a indrznit s confirme decrete false inaintea facultii din Paris, declarand c Nu este o fraud grosolan. i Gratry adaug: Chiar i astzi este susinut afirmaia c, condamnarea lui Galileo a fost oportun. Voi, oameni cu credin mic i cu inimi mizerabile i suflete murdare! Trucurile voastre sunt scandaloase. In ziua in care marea tiin a naturii a rsrit asupra lumii, voi ai condamnat-o. i nu fii surprini dac oamenii, inainte de a v ierta, ateapt de la voi mrturisirea pcatelor, pocin, remucare adanc i compensarea] greelilor voastre (Printele Gratry, citat de J. Brugerette). Nu-i nevoie s spunem c iezuiii, inspiratorii agenilor lui Pius IX i atotputernici asupra Conciliului, nu se ingrijorau de mrturisire, pocin, remucare i repararea greelilor, intr-un timp cand ei aproape ii atinseser elul stabilit de ei in Conciliul de la Trento, la mijlocul sec.16. Pe timpul acela Lainez deja susinea ideea infailibilitii papale. Aceasta insemna doar consacrarea unei dogme, a unei pretenii tot atat de vechi ca i papalitatea. Nici un alt Conciliu pan atunci nu dorise so ratifice, dar prea c se apropia timpul potrivit; pe lang aceasta, activitatea rbdtoare a iezuiilor pregtise clerul naional pentru renunarea la ultimele lor liberti; cderea iminent a puterii papale s-a intamplat inainte ca s se voteze in Conciliu dogma impunea o intrire a autoritii ei spirituale, dup cum cereau ultramontanitii. Argumentul i-a atins inta i dictatul papal al lui Grigore V a fcut ca principiile teocraiei medievale s triumfe in plin mijloc a sec. XIX. Ceea ce prevedea dogma in mod special era omnipotena Companiei lui Isus in biserica roman. Sub protecia iezuiilor, care se stabiliser la Vatican de cand puterile laice ii alungaser din toate rile libere ca pe o asociaie de rufctori, papalitatea aspira acum la noi ambiii. Aceti oameni ri care

transformaser Evanghelia intr-un spectacol de lacrimi i sange i care rmaneau cel mai teribil duman al democraiei i al libertii de gandire, dominau conducerea bisericii romane; toate eforturile lor se concentrau asupra meninerii in biseric a supremaiei lor vtmtoare i a invturilor lor ruinoase. Dedicai cauzei centralizrii excesive, neimblanzii apostoli ai teocraiei, ei sunt stpanii recunoscui ai catolicismului contemporan i ii pun pecetea lor asupra teologiei acestuia, pe evlavia farnic i politica lui tenebroas. Adevrai ieniceri ai Vaticanului, ei anim totul, guverneaz totul, ptrund oriunde, fac din "informare" un sistem de guvernare, sunt credincioi unei cazuistici a crei profund imoralitate a fost relevat de istorie i care a inspirat paginile nemuritoare, de o sublim batjocur, ale lui Pascal. Prin Programa din 1864 pe care ei inii au redactat-o, Pius IX a declarat rzboi gandirii libere i a aprobat, caiva ani mai tarziu, dogma infailibilitii, care este un adevrat anacronism istoric i de care tiinei 60 moderne puin i-a psat (Louis Roguelin, Biserica cretin primitiv i catolicismul, pag. 79-81). Pentru acei crora cele spuse anterior le par a fi exagerate, dm mai jos confirmarea acestor fapte, aa cum reiese ea din pana dreptcredincioas a lui Daniel Rops. Aceast confirmare cantrete mult mai greu prin faptul c a fost publicat in 1959, sub titlul Restabilirea Companiei lui Isus, in chiar publicaia iezuit Etudes (Studii). Acolo putem citi o adevrat pledoarie de aprare: Din multe cauze, aceast reorganizare a Companiei lui Isus a avut o importan istoric considerabil. Sfantul Scaun a redescoperit acest grup credincios, complet devotat cauzei sale i care urma s fie atat de necesar curand dup aceea. Muli preoi iezuii au exercitat de atunci i pan acum o discret dar adanc influen asupra hotrarilor importante luate de Vatican; un fel de proverb circula la Roma: Condeiul papei sunt ieziii. Influena lor era cert in ceea ce privete dezvoltarea venerrii Inimii sfinte (Sacre Coeur), ca i in proclamarea dogmei concepiei imaculate, in editarea Programei, in definirea infailibilitii papale. Organizaia Civilta Catolica, fondat de iezuitul napolitan Carlo Curci, reflecta gandurile papei in timpul pontificatului lui Pius IX (Daniel Rops). Aceast mrturisire este destul de clar. Nu este nevoie s-o mai spunem, dar iezuiii, atotputernici in Roma mai mult datorit spiritului lor decat organizaiei, au angajat papalitatea din ce in ce mai mult in politica internaional, aa cum scria M. Louis Roguelin: De cand i-a pierdut puterea temporal, biserica Romei a profitat de orice ocazie pentru a recatiga toate terenurile pe care fusese constrans s le abandoneze prin recrudescena activitilor diplomatice;

cum schema ei abil este de a divide pentru a stpani, a incercat s intoarc orice conflict in favoarea ei. Potrivit planului supuilor lui Loyola, dogma infailibilitii papale a favorizat din plin aceast aciune a Sfantului Scaun, a crui importan poate fi msurat pornind de la faptul c multe state au un reprezentant diplomatic acreditat la Vatican. Sub acoperirea dogmei i a moralei aspecte care in principiu limiteaz cuvantul infailibil papa astzi dispune de o autoritate nelimitat asupra contiinei credincioilor. Astfel, de-a lungul sec. XX, vedem Vaticanul angajat activ in politica intern i extern a rilor i chiar guvernandu-le datorit partidelor catolice. Mai mult, il vom vedea susinand oameni provideniali ca Mussolini i Hitler care, datorit ajutorului Vaticanului, au dezlnuit cele mai teribile catastrofe. Inlocuitorul lui Hristos a recunoscut din abunden serviciile pe care i le-a adus aceast faimoas societate, care a muncit din greu i bine in favoarea lui. Aceti fii ai lui Satan, aa cum au fost numii de caiva ecleziati curajoi, sunt toi defimai, dar ei pot in schimb s se mandreasc cu dovada august a meritelor lor, acordat de ctre defunctul pap Pius XII, al crui confesor, o tim, era un iezuit german. In acest text, publicat de La Croix (Crucea) in august 1955, putem citi: Biserica nu dorete alte ajutoare de alt tip decat cele de tipul acestei Companii a lui Isus... fie ca fiii lui Loyola s se strduiasc s mearg pe urmele inaintailor lor... 61 Astzi, ca i ieri, ei fac chiar acest lucru spre marea nenorocire a naiunilor. (Oare de unde atata ur in fosta Iugoslavie? n. t.). Capitolul 7. Iezuiii n Frana ntre 1870 i 1885. Cderea Imperiului ar fi trebuit, se pare, s provoace o reacie impotriva spiritului ultramontanist in Frana. Dar nu a fost aa, dup cum ne arat i Adolphe Michel: Cand tronul a czut in noroiul Sedanului la 2 decembrie 1870, cand Frana a fost definitiv infrant, cand adunarea naional s-a reunit pentru alegeri la Bordeaux in 1871, partida clerical era mai indrznea ca niciodat. In toate dezastrele care avuseser loc pe pmantul Franei, ei vorbiser ca nite stpani. Cine nu-i amintete manifestrile obraznice ale iezuiilor i ameninrile lor insolente de-a lungul ultimilor ani? Cum un anumit printe Marquigny a anunat inmormantarea principiilor din '89 sau M. Belcastel care, pe propria rspundere, a dedicat Frana Sfintei inimi; cum iezuiii au ridicat o biseric pe dealul Montmartre, in Paris, sfidand astfel Revoluia; cum episcopii au aaat Frana s declare rzboi Italiei cu scopul de a restabili puterea temporal a papei... (Adolphe Michel). Gaston Bally explic foarte bine motivul acestei situaii aparent paradoxale: De-a lungul acestui cataclism, iezuiii s-au varat repede in

vizuina lor, lsand Republica s ias singur din mocirl cum poate. Dar cand cea mai mare parte a muncii fusese fcut, cand teritoriile noastre fur eliberate de invazia prusac, a reinceput invazia neagr, trgand castanele din foc cu mana altuia (Gaston Bally). Dar nu este acelai lucru dup fiecare rzboi? Este un fapt incontestabil c biserica roman a beneficiat intotdeauna de pe urma dezastrelor publice; c moartea, mizeria, suferinele de tot felul incitau masele s caute consolri iluzorii in practicile pioase. In acest fel, puterea acelora care iniiaser aceste dezastre era fortificat, dac nu sporit de insei victimele in cauz. In ceea ce le privete, cele dou rzboaie mondiale au avut aceleai urmri ca i cel din 1870. Atunci, Frana a fost cucerit; pe de alt parte, iezuiii au dobandit o strlucit victorie cand s-a dat o lege in 1873 care le permitea s construiasc o biseric a Sfintei inimi pe colina Montmartre. Aceast biseric, despre care s-a spus c este construit prin voina raional urma s materializeze in piatr, printr-o crud ironie, desigur, triumful iezuitismului chiar in locul unde acesta i-a inceput viaa. La prima vedere, aceast invocaie catre Inima sfant a lui Isus, ridicat in slvi de ctre iezuii, poate prea destul de inocent, dei este profund pgan, idolatr. Pentru a ne da seama de pericol scria Gaston Dally trebuie s privim in spatele faadei, s dovedim manipularea sufletelor, s vedem elul diferitelor asociaii ale acestora. Fria Perpetua adorare, Fria Grzii de onoare, Apostolatul rugciunii, Comunitatea Reparatorie... Friile, asociaiile, apostolii, misionarii, zeloii, fanaticii, inchintorii, mijlocitorii i alte federaii ale Sfintei Inimi par s aib exclusiv intenia s uneasc omagiile lor cu cele ale celor nou coruri ale ingerilor. 62 Dar, in realitate, acestea sint departe de a fi inocente. Friile i-au declarat elul de multe ori. Nu m puteau acuza c i-a fi calomniat; eu voi cita doar cateva pasaje din cele mai clare declaraii ale lor i voi aduna mrturiile lor. Opinia public a fost ocat de aceste remarci ale printelui Olivier atunci cand victimele Bazarului de caritate au fost ingropate. Clugrul vzuse in aceast catastrof doar o alt dovad de indurare divin. Dumnezeu era intristat de greelile noastre i ne invita, cu blandee s ne cim. Aceasta pare monstruos. Construirea bisericii pe Montmartre a fost rezultatul aceluiai gand, dar aceasta se uitase (Gaston Bally). Care era acel teribil pcat de care Frana trebuia s se pociasc? Autorul mai sus menionat rspunde: R E V O L U I A. Aceasta era criza groaznic pe care noi trebuia s o ispim. i biserica Sfintei Inimi simbolizeaz pocina Franei; ea exprim

de asemenea intenia noastr hotrat de a repara greelile. Este un monument al ispirii i pocinei... (Gaston Bally). Salvai Roma i Frana in numele Sfintei Inimi, devenise imnul Ordinului moralist. Aa c noi am fost in stare s ndjduim impotriva oricrei ndejdi, scria abatele Brugerette, i s ateptm din partea cerurilor pacificate mai devreme sau mai tarziu, marele eveniment al restabilirii Ordinului i al salvrii patriei (J. Brugerette). Se pare c totui "Paradisul", furios pe Frana drepturilor omului, nu a fost destul de pacificat prin ridicarea bisericii de pe Montmartre cci restaurarea Ordinului se fcea destul de incet. Acelai autor explica acesta in felul urmtor: Cu toate c manifestrile grandioase ale credinei catolice, de-a lungul anilor de dup rzboiul din 1870 pot prea impresionante, ar fi o lips de spirit de observaie dac societatea francez a acelei epoci ar fi judecat dup aceast evlavie exterioar; i ne-am situa inafara adevrului. Trebuie s ne intrebm atunci dac sentimentul religios este un rspuns direct pentru intreaga societate in cauz al credinei dezvluite prin impozantele pelerinaje organizate de episcopi i prin sinceritatea liturghiilor din biserici... Fr a dori s atenueze in nici un fel importana micrii religioase in Frana, cauzat de cele dou rzboaie din 1870 i 1914, trebuie cu toate acestea s admitem c aceast renatere a credinei nu avea nici adancimea, nici extinderea pe care o religie adevrat innoitoare ar fi avuto... Cci, chiar in vremea aceea biserica Franei cuprindea, din nefericire mii de necredincioi i adversari, dar i un mare numr dintre cei care erau catolici doar cu numele, nu i din convingere. Practicile religioase erau indeplinite nu din convingere, ci din obicei... Curand dup ce a fcut-o, Frana prea c regret micarea disperat ce o fcuse s trimit in Adunarea Naional o majoritate catolic, cci cinci luni mai tarziu ii schimb radical poziia la alegerile complementare din 2 iulie! In acea zi, ara trebuia s aleag 113 deputai. A avut loc o infrangere complet a catolicilor i o victorie a Republicanilor, care au avut intre 80 i 90 de locuri. Toate alegerile care au urmat au avut acelai caracter de opoziie republican i anticlerical. Ar fi o copilrie s 63 susii c aceasta nu era expresia dorinelor i sentimentelor societii (J. Brugerette). Abatele Brugerette, vorbind despre marile pelerinaje organizate la acea vreme pentru ridicarea rii, admite c acestea erau la obaria unor greeli i excese care au dat natere unor suspiciuni adversarilor bisericii. Pelerinajele vor fi pentru ei aciuni organizate de cler pentru restaurarea monarhiei in Frana i a puterii pontificale in Roma. Iar atitudinea luat de cler in faa acestor scopuri va prea o justificare a

acuzaiei din presa nereligioas i va da, cum vom vedea mai tarziu, un puternic imbold anticlericalismului. Fr a se separa de obiceiurile religioase reinsufleite de-a lungul anilor postbelici., societatea francez se va ridica impotriva acestui guvern de preoi, aa cum il numea Gambetta. Undeva in strfunduri, poporul francez pstrase un instinct neinvins de rezisten impotriva a orice semna, chiar vag, cu dominaia politic a bisericii. In general, aceast naie iubea religia, dar spectrul "teocraiei" o inspimantase. Fiica cea mare a bisericii nu dorea s uite c era deasemenea i mama Revoluiei (J. Brugerette). Totui, clerul cu iezuiii in frunte fcea atatea eforturi pentru a convinge poporul francez s se lepede de spiritul republican! Incepand cu intrarea in vigoare a legii Falloux, iezuiii i-au rspandit nestingherii colegiile lor in care educau copii din ptura instrit a burgheziei i in mod cert nu le cultivau dragostea pentru Republic... Cat despre Susintorii inlrii trupeti a Mariei in ceruri (pe scurt, Inltorii n.t.), organizaie creat de intransigentul printe d'Alzon in 1845, acetia doreau s redea poporului religia pierdut (Adrien Dansette). Dar existau multe alte congregaii infloritoare care se ocupau cu invmantul i care-i invidiau: oratoritii, euditii, dominicanii celui de al III-lea ordin, marianitii, maritii i celebrii Frai ai colii cretine, cunoscui mai bine sub numele de Ignorani, care predicau invtura sntoas progeniturilor burgheziei cat i unui numr de un milion i jumtate de copii din clasele de jos. Nu este de mirare c aceast situaie a pus regimul republican in defensiv. O lege propus de Jules Ferry in 1879, dorea s retrag clerul din Consiliul Instruciei Publice unde acesta fusese introdus prin lege in 1850 i 1873 i s redea facultilor de Stat dreptul exclusiv de a numi profesori. Articolul 7 al acestei legi specific deasemenea c nimnui nu-i este permis s fac parte din invmantul public sau liber dac aparine unei congregaii religioase neautorizate. Iezuiii, in primul rand, sunt inta acestui faimos articol 7. Preoii episcopatului din Moret (Saint et Marne) vor declara c ei sunt de partea tuturor comunitilor religioase, inclusiv a venerabililor prini ai Companiei lui Isus. A-i lovi pe ei scriau acetia inseamn a ne lovi pe noi inine. Mrturisirea este destul de clar. Abatele Brugerette, care a scris acest pasaj, descrie rezistena catolicilor impotriva a ceea ce ei numeau atacul perfid, dar adaug: Clerul inc ignor progresul imens al laicismului, el nu a ineles c 64 datorit opoziiei lui fa de principiile din89 a pierdut intreaga influen de adancime asupra spiritualitii publice franceze. Articolul 7 este respins, dar Jules Ferry recurge la legile existente

privind congregaiile. Prin urmare, pe 29 martie 1880, Jurnalul oficial conine dou decrete care oblig pe iezuii s se risipeasc i toate congregaiile neautorizate ale brbailor sau femeilor s obin recunoaterea i aprobarea funcionrii i statutului legal al lor in decurs de trei luni de zile... Fr nici o intarziere, s-a organizat o micare de opoziie. Biserica, profund rnit, se ridic scrie M. Debidour. Dup 11 martie, papa Leon III i nuniul su ii exprim un protest puternic... Acum este randul tuturor episcopilor s apere energic ordinul religios. Cu toate acestea, fiii lui Loyola sint expulzai. Dar s ascultm ce are de spus abatele Brugerette in legtur cu aceasta: In ciuda tuturor, iezuiii, experi in a reintra pe fereastr dup ce sunt dai afar pe u, reuiser deja s-i pun colegiile sub controlul laicilor sau al clerului tradiional. Chiar dac nu locuiau in aceste colegii, ei puteau fi vzui venind la o anumit or din zi pentru a-i exercita funcia de conducere i supraveghere. Dar inelciunea a fost descoperit i colegiile iezuite au fost in sfarit inchise. Decretul din 1879 a fost obligatoriu pentru 32 de congregaii care refuzaser s se supun dispoziiilor legale. In anumite locuri, expulzarea a fost indeplinit de armata militar, cu fora, impotriva opoziiei credincioilor instigai de preoi. Acetia nu numai c au refuzat s cear autorizaia legal, dar au refuzat s semneze o declaraie privind infirmarea oricrei idei de opoziie fa de regimul republican; acest lucru ar fi fost suficient pentru ca M. de Freycinet, pe atunci preedinte al Conciliului care pe deasupra ii favoriza, s ii poat tolera in continuare. Cand Ordinul s-a hotrat s semneze aceast declaraie formal de loialitate, aceast uneltire fusese deja dat pe fa iar Freycinet a trebuit s demisioneze pentru c incercase s negocieze acest acord impotriva Parlamentului i impotriva colegilor lui din cabinet. Abatele Brugerette face comentarii asupra declaraiei pe care ordinele religioase au trebuit s le semneze i gsete c aceast declaraie este atat de respingtoare: Aceast declaraie de respectare a instituiilor pe care Frana i le-a atribuit in mod liber... poate prea foarte puin duntoare i inofensiv astzi, cand o comparm cu jurmantul solemn de credin cerut de la episcopii nemi de ctre Concordatul de la 20 iulie 1933 dintre Sfantul Scaun i Reich-ul german. Articolul 16 inainte de a intra in posesia diocezei, episcopii vor depune un jurmant de credin inaintea preedintelui Reich-ului sau un adjunct competent, in urmtorii termeni: Inaintea lui Dumnezeu i a Sfintei Scripturi, jur i promit, ca episcop, loialitate Reich-ului german i statului. Jur i fgduiesc s respect i s fac clerul s respecte guvernul conform constituiei. Cum este de datoria mea s-o fac, voi activa pentru

binele i in interesul statului german; voi incerca s opresc orice ar fi in detrimentul acestuia. (Concordatul intre Sfantul Scaun i Reich-ul german) (Abatele Brugerette). 65 Este, desigur, o mare diferen intre o simpl promisiune de nonopoziie fa de regimul francez i acest angajament solemn de supunere fa de statul nazist. Tot aa de mare ca i diferena dintre cele dou regimuri: unul democratic i liberal, atat de urat de biserica roman, cellalt totalitar, intolerant, brutal, dorit i instaurat prin eforturile conjugate ale lui Franz von Papen, ambelanul secret al papei i al lui M. Pacelli , ambasador al Vaticanului la Berlin i viitor papa Pius XII. Din nou, abatele Brugerette, dup ce declar c elul guvernului fusese atins in ceea ce-i privete pe iezuii, admite c Nu putem vorbi de distrugerea instituiei congregaiilor. Congregaiile de femei nu au fost atinse, iar cele autorizate, la fel de periculoase ca i celelalte pentru spiritul laic, erau inc in funciune. tim deasemenea c aproape toate congregaiile de brbai expulzate din aezmintele lor in urma decretului din 1880, se intorseser incetior in mnstirile lor. Dar aceast acalmie a fost de scurt durat. Intenia statului de strange taxe i drepturi de succesiune din bogia comunitilor ecleziastice a provocat un protest zgomotos general in mijlocul acestora, ele neavand nici o intenie de a se supune legii comune. Organizarea rezistenei a fost opera unui comitet condus de P.P. Bailly, un inltor. Stanislas, un capucin, i Le Dore, un superior al euditilor... Printele Bailly a reinviat marele fanatism al clerului, scriind: La fel ca Sf. Laureniu, clugrii i clugriele trebuie s se predea torturilor decat s renune (Abatele Brugerette). Ca din intamplare, principalul regenerator al acestui "mare zel", Bailly era un inltor, sau de fapt, un iezuit camuflat. Cat despre torturi, putem s-i reamintim bunului printe c aceste instrumente de tortur sint tradiionale pentru Sfantul Scaun i nu tradiiei republicane. In final, congregaiile au pltit cam jumtate din ceea ce datorau iar abatele Brugerette admite c Prosperitatea muncii lor nu a fost slbit deloc, dup cum putem s ne imaginm. Nu putem intra in amnunte privind legile din 1880 i 1885 care tindeau s asigure neutralitatea confesional a colilor de stat, aceast secularizare care este fireasc pentru toate minile tolerante, dar care este respins de biserica roman ca un atentat groaznic la forarea contiinelor, lucru pe care ea l-a pretins numai pentru sine. Ne puteam atepta de la ea ca s lupte pentru acest aa-zis drept, la fel de violent cum a luptat pentru privilegiile ei financiare. In 1883, congregaia roman Index, inspirat de iezuitism, intr in lupt prin condamnarea anumitor manuale pe terne morale i ceteneti.

Desigur, chestiunea era, grav; unul dintre autori, Paul Bert, indrznise s scrie c chiar ideea miracolelor trebuie s dispar din faa minilor critice. Aa c mai mult de 50 de episcopi au promulgat decretul Indexului i unul dintre ei, M. Isoard, a declarat in scrisorile sale pastorale din 27 februarie 1883 c profesorii, prinii i elevii care vor refuza s distrug aceste cri, vor fi respini de la imprtanie (Jean Cornel, Laicitatea). Legile din 1886 i 1904 care consemnau c nici un post din invmant nu poate fi ocupat de membri ai congregaiilor religioase, au fost deasemenea cauza unui potop de proteste din partea Vaticanului i 66 clerului "francez". Dar, de fapt, clugrii i clugriele din invmant nu aveau decat s se auto-secularizeze (laicizeze). Singurul rezultat valoros al acestor dispoziii a fost acela c profesorii din colile aa-numite "libere" trebuiau de acum inainte s prezinte calificarea pedagogic adecvat, un lucru bun cand te gandeti c, inainte de ultimul rzboi, colile primare catolice din Frana erau in numr de 11.655, cu 824.595 de elevi. Cat despre colegiile "libere" i in special cele ale iezuiilor, dac numrul lor s-a redus, aceasta se datoreaz unor factori care nu au nimic de a face cu disputele legale. Superioritatea invmantului universitar, recunoscut de majoritatea prinilor i, mai recent, existena sa fr schimbare, sunt cauzele principale ale creterii popularitii acestuia. Pe lang aceasta, Societatea lui Isus i-a redus in mod voluntar numrul colilor sale. Capitolul 8. Iezuiii i Generalul Boulanger. Iezuiii i afacerea Dreyfus. Partida catolic s-a considerat o victim a ostilitii statului Republican, dei aceast ostilitate, sau mai bine zis neincredere, era pe deplin justificat. De fapt, opoziia, clerului fa de regimul existent in Frana se arta cu orice prilej, aa cum ne spune i abatele Brugerette. In 1873, reincercarea de a reinstaura monarhia cu Contele de Chambord a euat, chiar dac a fost puternic susinut de cler, datorit faptului c pretendentul la coroan a refuzat cu incpanare s adopte steagul tricolor, care pentru el simboliza Revoluia. Aa cum se prezint, catolicismul pare legat de politic, sau mai bine zis de un anumit fel de politic. Loialitatea fa de monarhie era transmis din generaie in generaie in vechile familii de nobili ca i in randurile burgheziei i a oamenilor de rand in regiunile catolice din vestul i sudul Franei. Nostalgia acestora dup un regim ideal reprezentat intrun Ev mediu eroic, era cuplat cu dorina catolicilor a cror principal preocupare era salvarea religiei; ei s-au aliat cu legitima familie regal Chambord, considerand monarhia ca fiind cea mai favorabil form de guvernmant pentru biseric. Aparte de ralierea acestor fore politice i

religioase, in situaia incordat de dup rzboi, s-a nscut un fel de misticism reacionar, ilustrat perfect de M. Pie, episcop de Poitiers: Frana, care ateapt un alt conductor i se uit dup un stpan... va primi din nou de la Dumnezeu Sceptrul Universului care a czut din mainile sale pentru un timp, in ziua in care va fi invat din nou cum s cad in genunchi (Adrien Dansette). Aceast imagine descris de istoricul catolic este semnificativ. Ea ajut la inelegerea micrilor ce vor urma caiva ani mai tarziu, dup incercarea nereuit de reinstaurare a monarhiei din 1873. Acelai istoric catolic descrie in urmtoarea manier atitudinea politic a clerului din acea vreme: In timpul alegerilor, casele parohiale devin centre pentru candidaii reacionari; preoii i cei ce ajutau la inerea slujbelor mergeau din cas in cas fcand propagand electoral, calomniau Republica i noile ei legi de invmant; ei declar c aceia care voteaz cu ateii, cu guvernul la putere sau cu francmasonii, descrii 67 ca bandii, lepdturi i hoi, se vor face vinovai de pcat de moarte. Se declar c o femeie adulter va fi iertat mult mai uor decat acela care ii trimite copiii la coli laice; in alt rand se declar c este mai bine s gatui un copil decat s susii regimul sau, va fi refuzat spovedania cea de pe urm acelora care voteaz cu partizanii regimului. Ameninrile sunt duse pan la capt: negustorii republicani i clericali sunt boicotai, oamenilor nevoiai li se refuz orice ajutor, iar muncitorii sunt dai afar (Adrien Dansette). Aceste excese din partea clerului influenat din ce in ce mai mult de ultramontanismul iezuit sunt cu atat mai reprobabile cu cat ele veneau din partea unui cler pltit de guvern, cci Concordatul era inc in vigoare. De asemenea, majoritatea opiniei publice nu se simte deloc fericit cu aceast povar pe contiin, aa cum scrie i autorul mai sus menionat. Dup cum se poate vedea, poporul francez, ca un tot unitar, este indiferent la problemele religioase, iar noi nu putem confunda supunerea ereditar la practicile religioase, cu credina adevrat... Este un fapt real c harta politic a Franei este identic cu cea religioas... Putem spune c in regiunile in care credina este puternic, poporul francez voteaz pentru candidaii catolici; in alte pri, ei aleg in mod contient deputai i senatori anticlericali. Ei nu doresc clericalismul, care reprezint autoritatea bisericeasc in probleme politice, altfel spus guvernul preoilor. Pentru un numr mare de catolici, faptul c preotul acest tip de om suprtor se amestec prin predic i confesional in comportamentul credinciosului, controland gandurile, sentimentele, activitile, mancarea, butura i chiar intimitatea vieii de familie, este deajuns; ei intenioneaz cel puin s-i limiteze atotstpanirea prin pstrarea independeni lor ca

ceteni (Adrien Dansette). Ne-ar place s vedem acest spirit de independen trind i astzi. Dar chiar dac opinia unui mare numr de catolici era aceasta, ultramontanitii nu au depus armele i au urmrit orice ocazie s lupte impotriva regimului detestat de ei . Ei s-au gandit c gsiser "omul providenial" in persoana generalului Boulanger, ministru de rzboi in 1886, care, organizandu-i propaganda extrem de bine, prea s fie viitorul dictator. O inelegere tacit a scris Adrien Dansette este stabilit intre general i catolici, devenind evident in timpul verii... El a incheiat deasemenea o inelegere secret cu membrii regaliti din parlament, cu ar fi Baronul de Mackau, Contele de Mun, aprtori de ndejde ai bisericii din Adunarea Naional. Flegmaticul ministru de interne, Constans, il amenin cu arestrea i, la 1 aprilie, candidatul la postul de dictator fuge la Bruxelles impreun cu amanta lui. De acum incolo boulangismul sufer un declin rapid. Frana nu a fost acaparat; ea si-a revenit i boulangismul este zdrobit la alegerile din 22 septembrie i 6 octombrie 1889. Putem citi sub semntura aceluiai autor care a fost atitudinea papei fa de acel eveniment; papa Leon XIII, care urma lui Pius IX, cel cu Programa, i-a sftuit pe credincioii francezi s se alture regimului republican intr-un mod foarte ciudat: In august 1889, ambasadorul 68 Germaniei la Vatican susinea c papa vede in generalul Boulager omul care va rsturna Republica francez i va restabili monarhia; putem citi un articol in care sftuitorul Romei prevedea ca acest candidat la dictatur va lua puterea, iar biserica s poat beneficia din plin de aceasta... Generalul Boulanger trimisese pe unul dintre fotii si ofieri la Roma cu a scrisoare pentru Leon XIII, in care promitea papei c in ziua in care va ine in mainile sale sabia Franei, va face tot posibilul ca drepturile papalitii s fie recunoscute (Adrien Dansette). Criza boulangist a scos la iveal destul de bine aciunea condus de partida religioas impotriva Republicii, sub acoperirea naionalismului. Dar personalitatea tears a personajului principal, ca i rezistena majoritii naiunii, au invins incercarea de restaurare in ciuda agitaiei fcute in jurul ei. Cu toate acestea, aceste tactici ovine s-au dovedit destul de eficace, mai ales in Paris, i urmau s fie folosite din nou in alte ocazii mai bune. Aceasta s-a intamplat sau a fost provocat? iar discipolii lui Loyola au fost, desigur, in fruntea micrii. Prietenii lor sunt aici scria Pierre Dominique o nobilime bigot, o burghezie care-l respinge pe Voltaire i muli militari. Ei vor continua s lucreze (activeze) in armat in mod special, iar rezultatul va fi celebra alian a Sbiei i stropirii cu ap sfinit.

In 1890, nu mai conducea contiina regelui Franei, ci cea a statului major, sau cel puin a capilor acestuia; atunci cand a izbucnit afacerea Dreyfus, a fost un adevrat rzboi civil care a divizat Frana in dou (Pierre Dominique). Istoricul catolic, Adrien Dansette, rezum astfel inceputul acestei afaceri: La 22 decembrie 1894, cpitanul de artilerie Alfred Dreyfus este dovedit vinovat de inalt trdare, este condamnat la deportare pe via i scoatere din serviciul militar; trei luni mai inainte, serviciul nostru secret descoperise la ambasada Germaniei o list a catorva documente in legtur cu aprarea naional; s-a constatat o asemnare intre scrisul cpitanului Dreyfus i cel de pe acea list. Imediat statul major a strigat: El este; este evreul! Ei aveau doar bnuiala, dei trdarea nu avea nici o explicaie psihologic. (Dreyfus avea o bun reputaie, era bogat i ducea o via ordonat); ghinionistul om este totui inchis, condamnat de un tribunal militar dup un interogatoriu atat de superficial i prtinitor incat sentina trebuie c fusese conceput dinainte. Ca s inruteasc situaia, se va afla mai tarziu c judectorilor li se dduse un document secret, fr tirea avocatului aprrii... Dar au continuat s existe scurgeri de informaii din Statul major dup arestarea lui Dreyfus, iar comandamentul Picquart, eful serviciului secret dup iulie 1895, a auzit despre un proiect numit petit bleu (scrisori speciale), intre ataatul militar al Germaniei i comandamentul francez (de origine maghiar) Esterhazy; un om cu reputaie proast care nu avea decat ur i dispre pentru ara care-l adoptase. Dar un ofier al aceluiai serviciu, comandantul Henry, adug dosarului Dreyfus aa cum vom vedea un document fals care ar fi fost sframtor pentru ofierul evreu dac ar fi fost autentic; el a ters deasemenea i a rescris numele lui Esterhazy pe "petit bleu" ca s dea impresia c documentul fusese falsificat. Aa c Picquart este dizgraiat in noiembrie 1896. 69 Cderea in dizgraie a efului Serviciului secret este uor de ineles: zelul lui de a imprtia intunericul fusese prea mare. Mrturia care merit cea mai mare incredere se gsete in Carnetele lui Schwarzkopfen, publicate dup moartea sa, in 1930. De la Esterhazy i nu de la Dreyfus primise primul ataat militar al ambasadei Germaniei documentele secrete despre aprarea naional a Franei! Deja cu puin timp inainte, prin iulie, Picquart se gandise c a venit vremea s previn printr-o scrisoare pe eful de stat major, care se afla atunci la Vichy, asupra bnuielilor sale in ceea ce-l privete pe Esterhazy. Prima edin a avut loc pe 5 august 1896. Generalul Boisdeffre a aprobat tot ce fcuse Picquart pan atunci privind aceast chestiune i ii ddu permisiunea s continue investigaiile. Ministrul de rzboi, generalul Billot, era deasemenea informat din

august despre bnuielile lui Picquart. Estehazy, pe care l-am dat afar, incercase, folosind relaiile sale cu deputatul Jules Roche, s fie numit ministru de rzboi, probabil pentru a veni din nou in legtur cu mine i scrise cateva scrisori ctre ministrul de rzboi. Una dintre aceste scrisori a fost dat lui Picquart care pentru prima dat i-a dat seama c scrisul era asemntor cu cel e pe list! Art o fotografie a acelei scrisori lui Du Paty i Bertillon, fr s le spun desigur cine a scris-o... Bertillon spuse O, acesta este scrisul de pe list! Simind sframat convingerea lui despre vinovia lui Dreyfus, Picquart hotri s consulte "unicul dosar" care fusese dat numai judectorilor. Arhivarul Gribelin i l-a dat. Era seara. Rmas singur in biroul su, Picquart deschise plicul sigilat al lui Henry in care se afla paragraful scris de Henry cu creion albastru... Mare ii fu mirarea cand ii ddu seama de nulitatea juridic a acelor documente jalnice, niciunul dintre ele neputandu-i-se atribui lui Dreyfus. Pentru prima dat el a tiut c omul condamnat pe Insula Diavolului era nevinovat. A doua zi, Picquart a scris o scrisoare generalului Boisdeffre in care expunea toate acuzaiile impotriva lui Esterhazy, alturi de recentele sale descoperiri. Cand a citit despre acel dosar secret, generalul a srit ca ars i a exclamat De ce nu s-a ars aa cum am hotrat?1 Von Schwarzkopfen scrie mai departe: Poziia mea a devenit foarte delicat. M confruntam cu urmtoarea problem: s spun tot adevrul i astfel s repar greeala oribil i s-l eliberez pe bietul om nevinovat. Dac a fi fost in stare s procedez cum a fi vrut, in mod sigur a fi fcut asta. Privind aceste lucruri in detaliu, am ajuns la concluzia c nu ar trebui s m bag in aceast chestiune pentru c aa cum stteau lucrurile nimeni nu m-ar fi crezut; deasemenea, in calea unei astfel de aciuni ar fi stat i anumite considerente diplomatice. Considerand c guvernul Franei era capabil s ia msurile necesare pentru a clarifica chestiunea i a compensa nedreptatea, eu m-am hotrat s nu mai fac nimic. Putem vedea devenind realitate tacticile Statului Major, noteaz Adrien Dansette. Dac Esterhazi este vinovat, ofierii care au provocat condamnarea ilegal a lui Dreyfus, i mai ales generalul Marcier, ministru de rzboi, sunt de asemenea vinovai. Interesele armatei cer sacrificarea lui Dreyfus; nu trebuie s intervenim pentru sentina din 1894. 1 Armand Charpentier, Istoria afacerii Dreyfus, pag. 73 70 Rmanem consternai astzi la gandul c un asemenea argument este invocat pentru a justifica o condamnare. Urma s continue in felul acesta pe tot parcursul cazului Dreyfus. Desigur, eram atunci in febra antisemit. Dizertaiile violente ale lui Edouard Drumont in Cuvantul liber demascau in fiecare zi pe evrei ca fiind ca fiind ageni ai corupiei naionale i ai impririi maselor. Aceste prejudeci nefavorabile astfel

create fcur ca o mare parte din opinia public s cread in vinovia lui Dreyfus. Dar, mai tarziu, cand nevinovia acuzatului deveni evident, argumentul monstruos al infailibilitii tribunalului militar sttea inc in picioare cu cinism. Inspirase oare Sfantul Duh pe aceti judectori in uniform care nu puteau grei niciodat? Ar fi tentant s credem in acea intervenie cereasc atat de asemntoare celei care garanta infailibilitatea papal cand citim despre printele du Lac, din Compania lui Isus, care a avut multe in comun cu afacerea Dreyfus: El conducea Colegiul Calea Potelor unde iezuiii pregteau candidai pentru coli mai inalte. El este un om foarte inteligent, cu relaii importante. El l-a convertit pe Drumont, era confesorul lui Mun i al lui Boisdeffre, eful de Stat Major al armatei, pe care il vedea in fiecare zi (Pierre Dominique). Abatele Brugerette menioneaz de asemenea aceleai fapte citate de Joseph Reinach: Nu este acest printe de Luc cel care l-a convertit pe Drumont, indemnandu-l s scrie Frana evreiasc, care furniza mijloacele necesare apariiei Cuvantului liber? Nu avea el intrevederi zilnice cu generalul Boisdeffre? eful de Stat Major nu lua nici o hotrare inainte de a-l consulta pe directorul su iezuit. Acolo, in Insula Diavolului, care ii merita numele aa de bine din cauza climatului ucigtor, victima acestui complot era tratat cu o cruzime extrem, mai ales c presa antisemit imprtiase zvonul cum c Dreyfus incercase s evadeze. Ministerul coloniilor, Andre Lebon, dduse ordine in consecin. Intr-o duminic dimineaa, pe 6 septembrie, temnicerul ef, Lebon, l-a informat pe prizonierul su c dina cel moment nu mai avea voie s se plimbe in zona insulei rezervat lui i c va trebui s se limiteze la baraca lui. Seara i s-a spus c va fi inut in lanuri pe timpul nopii. La piciorul patului fcut din scanduri au fost montate dou ctue de fier care incercuiau i picioarele condamnatului. In nopile toride, aceast pedeaps era deosebit de dureroas. In zori, paznicii dezlegau prizonierul care, in momentul cand se scula, ii tremurau picioarele. Ii era interzis s prseasc baraca unde trebuia s stea zi i noapte. Seara era legat iar, i asta a durat 40 de nopi. Dup un timp, incheieturile sale fur acoperite de sange i au trebuit bandajate; paznicii lui, micai de aceste suferine, ii curau picioarele in secret inainte s i le lege (Armand Charpentier). Cu toate acestea, condamnatul continua s-i susin nevinovia; el scria soiei sale: Trebuie s existe undeva, in aceast generoas i frumoas Fran un om de onoare, destul de curajos pentru a cuta i descoperi adevrul. De fapt, adevrul nu mai era pus la indoial. Ceea ce lipsea era voina de a-l propulsa in afar, la lumin. Abatele Brugerette insui a de

71 pus mrturie in favoarea acestui fapt: Supoziiile care dovedesc nevinovia condamnatului din Insula Diavolului se inmulesc in van; declaraia lui Bulow in Reichstag, cit i cele transmise de ambasadorul Munster guvernului Franei, susin de asemenea nevinovia lui Dreyfus, dar in zadar; ea este proclamat i de Impratul Guillaume i confirmat cand Schwartzkopfen (ataatul militar german) a fost chemat la Berlin de indat ce Esterhazy fu acuzat de Mathieu Dreyfus (fratele condamnatului). Statul Major rmane in opoziie fa de orice reexaminare a procesului. Cineva este foarte preocupat in a-l acoperi pe Esterhazy. Ii sint transmise acestuia din urm documente secrete in sprijinul aprrii lui, i chiar scrisul lui este interzis de a fi comparat cu cel de pe list... Aprat in felul acesta, Esterhazy este destul de insolent pentru a cere s apar in faa Consiliului de Rzboi. Acolo el este achitat in unanimitate pe 17 ianuarie 1898, dup o discuie de trei minute. Trebuie s menionm c, cateva luni mai tarziu, cand colonelul Henry a fost condamnat pentru falsificare, Esterhazy fugi in Anglia i, in final, a mrturisit c el era autorul faimoasei liste atribuite lui Dreyfus. Nu putem aminti toate intamplrile acestei drame, falsurile adugate atator alte falsuri, intr-o incercare de a ascunde un adevr evident demisia efului Marelui Stat Major, cderea minitrilor, sinuciderea lui Henry, deinut la Mont Valerien i care i-a tiat gatul, semnand astfel cu sangele lui mrturia vinoviei lui. In decembrie 1898 a fost publicat aceast not semioficial in presa german: Declaraiile guvernului imperial au stabilit c nici o persoan german nu a avut vreo legtur cu Dreyfus. Aa c, din punctul de vedere al Germaniei, nu vedem nici un inconvenient in publicarea integral a acestui dosar secret (Abatele Brugerette). In final, este hotrat in mod inevitabil reexaminarea de ctre Curtea de Justiie. Dreyfus trebuie s apar din nou inaintea Consiliului de Rzboi la Rennes, pe 3 iunie 1899, i acesta a fost inceputul unei noi torturi pentru el. El nu i-a putut inchipui c urma s intalneasc o ur i mai mare decat atunci cand plecase, i c fostul lui ef, conspirand s-l trimit din nou in Insula Diavolului, nu va avea nici un fel de mil pentru aceast biat fiin care credea c indurase tot ceea ce putea fi indurat (Maurice Paleologue, Jurnalul afacerii Dreyfus, p.14) Aa c scria abatele Brugerette Consiliul de Rzboi de la Rennes va aduga doar o nou nedreptate la inechitile procesului din 1894. Ilegalitile acestui proces, vinovia lui Esterhazy, manevrele criminale ale lui Henry vor iei la iveal cu claritate in timpul celei de a 29-a sesiuni a procesului de la Rennes. Dar Consiliul de Rzboi... il va judeca pe Dreyfus pentru alt acuzaie de spionaj care nu fusese niciodat motivul unei acuzaii sau al vreunui raport. Toate scurgerile de informaii

precedente vor fi atribuite lui i vor fi furnizate documente care nu aveau nimic comun cu el... Cel puin, i contrar tuturor tradiiilor noastre legale, noi vom cere ca insui Dreyfus s stabileasc dac un asemenea document sau act fusese predat de el, de parc nu era elul acuzrii s dovedeasc crima (Abatele Brugerette). Prtinirea acuzatorilor lui Dreyfus a fost atat de evident, incat opinia public din afara Franei a fost revoltat. In Germania, Gazeta de 72 Koln a publicat pe 16-29 august, in toiul procesului, dou articole in care se poate citi urmtorul fragment: Dac dup declaraia guvernul german i dup dezbaterile Curii Supreme de apel din Frana cineva mai crede in vinovia lui Dreyfus, putem rspunde doar c persoana in cauz trebuie s fie bolnav psihic sau dorete s fie condamnat un nevinovat cu bun tiin. Dar ura, prostia i fanatismul nu sint dezarmate cu toate acestea. Chiar noi falsuri au fost folosite, inlocuindu-le pe acelea care ii pierduser credibilitatea... Pentru a rezuma, totul nu era decat o sinistr bufonerie. Sfaritul ei, pentru Dreyfus, il reprezenta condamnarea la 1C ani pucrie, cu circumstane atenuante! Acest proces mizerabil provoac stupoare plin de indignare in toat lumea. Frana a ajuns s fie dispreuit. Cine ii putea imagina o asemenea durere (ziarul Aurora, 14 septembrie 1899), exclam Clemenceau la citirea ziarelor germane i engleze. Mila era indispensabil. Dreyfus accept s o duc mai departe, cum spunea el, cutand anularea ingrozitoarei greeli militare creia ii czu victim. Pentru aceast anulare nu avea nici un sens s se bazeze pe dreptatea Consiliu lui de Rzboi. Aceast dreptate a putut fi vzut la lucru! Ea veni, inc odat., din partea Curii Supreme de apel care, dup investigaii complete i dezbateri indelungate, a anulat odat pentru totdeauna verdictul de la Rennes. Cateva zile mai tarziu, Adunarea legislativ i Senatul, printr-un vot solemn l-a reabilitat pe Dreyfus in cadrul armatei. El a fost decorat cu Legiunea de Onoare, fiind astfel reabilitat in mod public. Aceast reabilitare intarziat, obinut atat de greu, se datora oamenilor cinstii i curajoi, acelora pe care nevinovatul din Insula Diavolului dorise s-i vad aprand. Numrul lor cretea din ce in ce mai mult, pe msur ce adevrul ieea la lumin. Dup o achitare in grab a trdtorului Esterhazy de ctre Consiliul de Rzboi in ianuarie 1898, Emile Zola a publicat in ziarul "Aurora", publicaia lui Clemenceau, scrisoarea sa deschis "Acuz!". El scria: Acuz primul Consiliu de Rzboi de a fi violat legea prin condamnarea unei persoane pe baza unor documente secrete i acuz al doilea Consiliu de Rzboi de a fi acoperit aceast ilegalitate prin comiterea altei crime judiciare. Dar "cavalerii" vestitei Companii a lui Isus erau ateni s

muamalizeze orice lucru care i-ar fi putut lumina pe oameni. O intrebare din partea deputatului catolic de Mun l-a adus pe Emile Zola in faa Curii jurailor de Sena, iar curajosul scriitor a fost condamnat la un an inchisoare, pedeapsa maxim, ca rezultat al acestui proces nedrept. Opinia public a fost atat de bine dus in eroare de protestele zgomotoase ale clerico-naionalitilor incat alegerile din mai 1898 le-au fost favorabile. Cu toate acestea, descoperirea public a falsurilor, demiterea ef lui de Stat Major, prtinirea criminal evident a jurailor, au deschi ochii celor sinceri care cutau adevrul. Dar acetia proveneau aproape in totalitate din randurile protestanilor, evreilor i laicilor. In Frana erau puini catolici care s-i in partea lui Dreyfus, dintre acetia foarte puine personaliti. Aciunea acestei maini de oameni a fcut puin valv. Conspiraia tcerii i-a inconjurat... 73 Cei mai muli preoi i episcopi au rmas convini de vinovia lui Dreyfus scria abatele Brugerette. Georges Sorel declar i el: In timp ce afacerea Dreyfus a adus separarea grupurilor sociale, lumea catolic era absolut unit impotriva redeschiderii procesului. Insui Peg admite c: Toate forele politice ale bisericii fuseser intotdeauna impotriva lui Dreyfus. Trebuie chiar s evocm listele de subscripie deschise de Cuvantul liber i de Crucea (Libre Parole i La Broix), in favoarea vduvei falsificatorului Henry, care se sinucisese. Numele preoilor care subscriau erau insoite adesea de comentarii nu tocmai evanghelice cum sunt informai de M. Adrien Dansette, care cita urmtoarele: Un anume abate Cros cere un covora din piele de evreu pe care s-l poat clca in picioare dimineaa i seara; unui tanr preot i-ar place s zdreleasc nasul lui Reinach cu tocul pantofului su; trei preoi ar fi incantai s plmuiasc pe evreul Reinach. Clerul secular este puin mai rezervat. In Congregaii ins, lucrurile sunt mai virulente. La 15 iulie, ziua decernrii premiilor la colegiul de Arcueil, festivitate prezidat de generalul Jamont (vice-preedinte al Consiliului de Rzboi), printele Didon, rectorul colii Albert le Grand, a inut o cuvantare violent in care a pledat pentru folosirea violenei impotriva oamenilor a cror crim fusese demascarea curajoas a erorii militare: Oare trebuie, spunea elocventul clugr, s-i lsm pe cei ri in libertate? Desigur, nu! Dumanul este intelectualismul ce pretinde c dispreuiete fora, civilii care vor s subjuge armata. Cand convingerea a dat gre, cand dragostea (!) nu mai este eficient, trebuie s ridicm sabia, s imprtiem teroare, s tiem capete, s facem rzboi, s lovim... Acest cuvantare prea s fie o provocare aruncat tuturor simpatizanilor acelui nenorocit, condamnat pe nedrept (Brugerette).

Dar cate cuvantri de acest fel nu s-au auzit de atunci incoace? Aceste chemri la represiuni sangeroase venind din partea blandului cler s-au putut auzi in special in timpul ocupaiei germane! Cat despre strigtul de ur impotriva intelectualismului, putem gsi ecoul lui perfect in aceast declaraie a unui anume general: Cand cineva vorbete de inteligen, eu imi scot revolverul. A sframa gandirea prin for este un principiu al bisericii romanocatolice, care nu s-a alterat niciodat. Abatele Brugerette se mir, totui, de faptul c nimic nu a tulburat credina clerului in vinovia lui Dreyfus: Un asemenea eveniment mare i dramatic, venind ca un tunet pe cerul senin i aducand la lumin ineltoriile comise de personalul la varf al Departamentului, trebuia s fi deschis ochii chiar i acelora care nu ateptau descoperirea adevrului. Ne referim la descoperirea falsurilor fcute de Henry... Nu venise inc timpul pentru clerul francez i pentru catolicii lui de a repudia o greeal care contina de prea mult vreme... Ei, preoi i credincioi, ar fi putut s se duc in mas i, intr-al 11-lea ceas, aidoma lucrtorilor din Biblie, s ingroae randurile aprtorilor justiiei i adevrului... Dar faptele cele mai relevante nu iradiau intotdeauna lumin asupra minii acestora, dominat 74 de prejudeci i, dup cum tim, prejudecile se opun analizei i, prin natura lor, sint rebele impotriva dovezilor (Abatele Brugerette). Oricum, ce eforturi au fost fcute pentru a-i pstra pe catolici in eroare! Ar putea ei ghici c sunt inelai in mod scandalos de o pres care ine cu incpanare in intuneric toate dovezile de nevinovie, toate mrturiile favorabile condamnatului din Insula Diavolului i, de asemenea, pune bee in roate cursului justiiei prin orice mijloace? In fruntea acestei prese era La Libre Parole (Cuvantul liber) creat, cum am vzut, cu ajutorul printelui iezuit du Lac i La Croix (Crucea) al printelui inltor Bailly. Ordinul inltor fiind o ramur camuflat a Companiei lui Isus, trebuie s le atribuim iezuiilor pornirea i continuarea campaniei impotriva lui Dreyfus. Un martor nu foarte suspicios, printele Lecanuet, scria cu indrzneal: Congregaia i in special iezuiii sunt denunai de ctre istoricii acestei afaceri. i de data aceasta trebuie s admitem c iezuiii au fcut prima incercare cu o temeritate nechibzuit. Ziarele catolice provinciale, cum ar fi "Nouveliste" din Lyon, atat de mult citit, vor lua aproape toate parte la acest complot impotriva adevrului i dreptii. Pare c parola care circula era de a opri lumina s se reverse i de a ine publicul in intuneric. In realitate, ar fi fost nevoie de o orbire extraordinar pentru a nu discerne in spatele valvei starnite de "La Croix" in Paris i in provincie, parola amintit de abatele Brugerette. i, de asemenea, ar fi trebuit s fii

naiv la culme s nu-i cunoti originea. Adrien Dansette o spune i el: Ordinul "inltorilor" ca tot unitar i impreun cu acesta biseric, sunt cele care se regsesc in spatele campaniei din "La Croix"... Printele Bailly se mandrete c "Sfantul Printe" il aprob i il susine. De fapt nu este nici o indoial in privina acestei invoiri! Iezuiii crora inltorii le-au imprumutat numele lor, nu au fost de la fondarea Ordinului instrumentul politic al papei? Trebuie s zambim la auzul povetii rspandit in mod iscusit, c papa Leon XIII recomandase moderaie directorilor ziarului "La Croix". Este un truc clasic, dar inc eficient. Astzi mai exist inc oameni din popor care cred intr-un fel de independen a vocii oficiale a Sfantului Scaun! S vedem acum ce a fost publicat la Roma prin intermediul "Civilta Catolica", publicaie oficial a catolicilor, sub titlul "Il caso Dreyfus": Emanciparea evreilor este rezultatul aa numitelor principii din 1789, al crui jug intrete greu asupra intregului popor francez. Evreii ineau Republica in mainile lor, care era mai mult evreiasc decat francez... Evreul a fost creat de Dumnezeu ca s fie folosit drept spion in orice loc unde se pregtete o trdare... Nu numai in Frana, ci i di Germania, Austria i Italia evreii trebuie s fie exclui din randurile naiei. Apoi, cu marea armonie a timpurilor trecute, naiunile ii vor redobandi fericirea lor pierdut. In capitolele anterioare am oferit un scurt rezumat al "marii armonii" i al "fericirii" de care se bucurau naiunile cand fiii lui Loyola ascultau mrturisirile i inspirau pe regi. Dup cum tocmai am vzut, "armonia" 75 domnea, de asemenea, cand acetia erau confesorii i sftuitorii efilor Statului Major. Potrivit abatelui Brugerette, generalul de Boisdeffre, convertitul printelui iezuit du Lac, a gustat aceeai amrciune ca muli alii dinaintea lui care fuseser in aceeai msur inelai de aceti "stpanitori de contiine". Mrturisirile falsificatorului Henry l-au obligat s demisioneze. Fiind un om cinstit, el se va proclama ca fiind "inelat in mod scandalos" , i cei care il cunoteau erau contieni c el se simea foarte amrat din cauza "complotului" al crui victim era. Iar abatele Brugerette adaug c acesta a intrerupt orice comunicare cu fostul su confesor i chiar a refuzat s-l vad inainte de a muri. Dup ce citim toate acestea, scrise i publicate in "Civilta Catolica", credem c nu mai este nevoie s insistm asupra culpabilitii omului i putem doar s fim de acord cu Joseph Reinach care scria atunci: Dup cum vedei, iezuiii inii au nscocit aceast afacere intunecoas. i pentru ei Dreyfus este doar un pretext. Ce vor ei i ce admit este a

strangula pe laici i Revoluia francez.... s drame zeii strini: dogmele din 1789. Aceasta este destul de clar. Dar, impotriva tuturor aparenelor, exist o posibil discordan intre pap i armata lui secret, intre inteniile unuia i aciunile celorlali. Cazul lui Bailly este concludent in aceast privin. Ce putem citi in "La Croix" la 29 mai 1956? Nimic altceva decat: Cum am mai anunat, eminena sa, cardinalul Feltin, a ordonat o studiere mai atent a scrierilor printelui Bailly; el a fost fondatorul publicaiei noastre i a revistei "Maison de la Bonne Press". Iat textul acestui ordin datat la 15 mai 1956: Noi, Maurice Feltin, prin harul Domnului i a apostolicului Sfant Scaun, preot cardinal al sfintei biserici romane al crei nume este "Sfanta Maria a Pcii", episcop al Parisului. In vederea planului supus spre cercetare de ctre Congregaia "inltoare" i aprobat de noi de a prezenta la Roma cauza supusului lui Dumnezeu, Vincent de Paul Bail fondator al ziarului "La Croix" i al "Bonne Press". In vederea dispoziiilor i instruciunilor Sfantului Scaun privind actul de canonizare i de studiere atent a scrierilor supusului lui Dumnezeu, am ordonat i ordonm urmtoarele: oricine a cunoscut pe acest supus al lui Dumnezeu sau cine ne poate spune ceva deosebit despre viaa lui trebuie s ne fac cunoscut despre aceasta... Oricine posed scrieri ale acestui supus al lui Dumnezeu trebuie s ni le predea inainte de 30 septembrie 1956, fie tiprite sub form de cri, note de man, scrisori, memorii... chiar instruciuni sau sfaturi, nu neaprat scrise de el, dar dictate de el... Pentru toate aceste comunicri il desemnm pe Canon Dubois, secretarul arhiepiscopiei noastre i promotor al credinei in aceast cauz. Iat un supus al lui Dumnezeu pe drumul cel bun pentru a primi o recompens pentru serviciile sale loiale sub forma unui "halo" (inelul luminos care se vede deasupra capului sfinilor - n.t.). i indrznim s spunem c in ceea ce privete scrierile sale care sunt atat de atent cercetate, "promotorul credinei" a avut destule. Cat despre materialul 76 "tiprit", colecia "La Croix", in special intre anii 1895-1899 va furniza cele mai edificatoare aspecte. Atitudinea ziarelor catolice i in special cea a ziarului "La Croix" constituie, pentru moment, pentru toate minile drepte i luminate, un scandal indescriptibil, spunea Pau1 Violet, membru catolic al Institutului iar acest scandal susine, in afacerea Dreyfus, cele mai ocante greeli, minciuna i crima impotriva adevrului i dreptii. Tribunalul Romei, adaug el, cunoate aceasta, la fel ca i toate tribunalele europene. Intradevr, Tribunalul Romei tia mai bine decat oricine! Dup cum am vzut, in 1956, ea nu uitase isprvile Pioase ale acestui supus al lui Dumnezeu i pregtea canonizarea lui.

Fr indoial, promotorul credinei ne incredina un viitor "sfant" cu acele celebre liste de subscripii in favoarea vduvei falsificatorului: Henry, despre care abatele Brugerette spune: Astzi, cand considerm c acele cerine ale Inchiziiei s-au intors, pentru persecutarea evreilor i omorarea susintorilor lui Dreyfus, totul pare ca i cand ai asculta un delir imaginar al unor fanatici slbatici i groteti. Cu toate acestea, faptele ne sint prezentate de ctre "La Croix" ca un mare, reconfortant i amuzant spectacol. Toate aceste urri pioase privind evreii, printele Bailly nu a avut bucuria s le vad realizate in timpul vieii sale de ctre aceti slbatici fanatici aflai sub semnul zvasticii. El nu a putut decat s se bucure din ceruri la vederea acelui mare, reconfortant i amuzant spectacol, chiar dac, de acolo de sus, spectacole de acestea par obinuite potrivit spuselor sfantului Toma d'Aquino, ingerul colii: In scopul de a ajuta sfinii s se bucure mai mult de fericirea lor i s-i sporeasc mulumirile aduse Domnului, lor li se permite s contemple in toat grozvia lor torturile aplicate celor necredincioi... Sfinii se vor bucura de torturile i chinurile aplicate celor fr Dumnezeu. Cum putem vedea, printele Bailly, fondatorul publicaiei La Croix avea toate atributele necesare unui sfant: persecuta un nevinovat, blestema pe cei care il apraser pe acesta, ii preda ca s fie omorai, susinea cu putere minciuna i nedreptatea, imprtia ura i discordia; acestea sunt in ochii bisericii romano-catolice titluri de glorie i putem inelege dorina ei de a pune un nimb pe fruntea autorului acestor fapte pioase. Totui, se pune intrebarea urmtoare: Este oare acest "slujitor al lui Dumnezeu" un fctor de minuni? Pentru c tim c, pentru a merita un astfel de promovare, cineva trebuia s fac minuni bine verificate. Care erau minunile fcute de directorul fondator al publicaiei La Croix? Era schimbarea albului in negru i a negrului in alb pentru cititorii si? A prezenta o minciun drept adevr i un adevr drept o minciun? Desigur, dar un mare miracol fusese in primul rand faptul c el convinsese membrii Statului Major (iar apoi publicul cititor) c, dup ce se comisese iniial o greeal i apoi aceast greeal fusese descoperit, lor le revenea "onoarea" de a nega dovezile, transformand in acest fel greeala in abuz de putere!. A grei este omenete, a persevera in greeal este diabolic. Dar "slujitorul lui Dumnezeu" nu a luat prea mult in seam acest proverb. In loc s se lase inspirat de el, acesta l-a ascuns sub sutana lui. 77 De fapt, "mea culpa" (recunoaterea greelii) este pentru credinciosul de rand, nu pentru feele bisericeti, nici pentru capii militari care aveau confesori iezuii. Rezultatul a fost i asta s-a i urmrit exaltarea pasiunilor partizane i divizarea poporului francez.

Acest lucru este afirmat de eminentul istorie Pierre Gazotte: Afacerea Dreyfus a fost cotitura decisiv... judecat de ofieri, ea a implicat instituia militar. Afacerea a crescut, a devenit un conflict politic, divizand familii, desprind Frana in dou. Ea a avut urmrile unui rzboi al religiilor... a creat ura impotriva corpului ofieresc... a generat antimilitarismul (P. Gazotte, Istoria Franei). Cand ne gandim la Europa acelor timpuri, cu Germania supradotat cu armament i inconjurat de doi dintre aliaii ei, cand ne amintim de responsabilitatea Vaticanului in ceea ce privete inceperea conflictului din 1914, nu putem crede c diminuarea puterii potenialului nostru militar nu fusese premeditat. Cum am putea trece cu vederea faptul c, de fapt, Afacerea Dreyfus incepea in anul 1894, anul alianei franco-ruse. Atunci, reprezentanii Vaticanului au fost foarte sinceri in privina acordului cu o putere schismatic ce, in ochii lor, era un scandal. Chiar i azi, un prelat al "Prea Sfiniei Sale", M. Cristiani, indrznete s scrie: Prin politica oarb i greit condus, rii noastre prea c-i face plcere s provoace tendine de rzboi cumplitei ei vecine (Germania)... De fapt, aliana franco-rus prea s amenine Germania cu incercuirea (Cristiani, Vaticanul politic, pag.102). Pentru respectabilul prelat, Tripla Alian (Germania, Italia, AustroUngaria) nu reprezenta o ameninare pentru nimeni, iar Frana greea pentru c nu rmanea izolat in faa acestui bloc. Cu trei contra unu, "lovitura" ar fi fost mai uoar, iar Sfantul Printe, papa, nu ar mai fi trebuit s deplang, in 1918, infrangerea aprtorilor lui. Capitolul 9. Anii dinaintea Primului rzboi mondial 19001914. Deci, cum seria abatele Brugerette: Sub imaginea lui Isus rstignit idee simbolic a justiiei divine "La Croix" cooperase cu entuziasm cu crima i inelciunea impotriva adevrului, cinstei i justiiei. Totui, justiia a triumfat pan la sfarit i abatele Fremont care nu s-a temut s scrie despre sinistra cruciad condus de papa Inoceniu III impotriva albigenzilor cand s-a referit la afacerea Dreyfus se pare c a fost un bun profet, spunand urmtoarele: Catolicii catig i se gandesc c vor rsturna Republica din cauza urii pentru evrei. Dar m tem c ei se vor rsturna pe ei inii. De fapt, cand s-a scos la lumin aceast opinie, reacia a fost fatal pentru congregaie. Ranc invase deja lecia afacerii Dreyfus cand a exclamat: Republica va frange puterea Congregaiei, sau dac nu, va f trangulat. In 1899 a fost constituit un minister al "aprrii republicane"; printele Picard, un superior al "inltorilor", printele Baille directorul publicaiei "La Croix" i ali membri ai aceluiai ordin, au fost 78

adui inaintea tribunalului Senei pentru inclcarea legii asocierii. Congregaia "Inltorilor" a fost dizolvat. Waldek Rousseau, preedintele Consiliului, a declarat intr-o cuvantare inut la Toulouse pe 28 octombrie 1900: Imprtiate dar nu suprimate, ordinele religioase s-au format din nou, mai numeroase i mai militante; ele acoper teritoriul cu o reea de organizaii politice ale cror legturi sunt fr numr i strans impletite, cum am vzut la procesul recent desfurat. In final, in 1901, este scoas o lege prin care nu mai poate fi format nici o congregaie fr o autorizaie, iar cele care nu o cer intr-un timp stabilit de lege, vor fi automat dizolvate. Aceste regulamente, foarte fireti din punctul de vedere al autoritilor publice a cror datorie era s verifice asociaiile ce se gsesc pe teritoriul lor, vor fi prezentate catolicilor drept un abuz intolerabil. Omul in casa lui este al doilea imprat, spune proverbul, dar biserica nu respecta nimic: legea nu era pentru ea. Rezistena clerului la aplicarea legii ar fi concludent pentru a arta cit de necesar era. Aceast rezisten nu a fcut decat s intreasc atitudinea guvernului, in special sub conducerea ministrului Combes; iar intransigena Romei, in special cand Pius I i-a urmat la conducere lui Leon XIII, a cauzat apariia legii din 1904, referitoare la abolirea invmantului din partea ordinelor religioase. Dup aceasta, divergenele dintre guvernul francez i Sfantul Scaun vor fi continue. Pe lang aceasta, alegerea unui nou pap a fost fcut in imprejurri importante. Papa Leon XIII a murit pe data de 20 iulie 1903. Conclavul, strans pentru a desemna succesorul, a dat, dup cateva runde de alegeri, 29 de voturi pentru cardinalul Rampolla 42 de voturi erau necesare pentru a fi ales cand cardinalul austriac Puzyna se ridic i declar c Maiestatea Sa Apostolic, Impratul Austriei, rege al Ungariei, fusese inspirat s se rezume la supunere numai fa de Leon XIII, cci noi tim c Rampalla este pro-francez (Adrien Dansette). Este ales cardinalul Sarto. Prin manevra Austriei, care se substitui Duhului sfant in vederea "inspirrii" cardinalilor din conclav, aceast alegere este o victorie pentru iezuii. Intr-adevr, noul pontif, descris ca un amestec de preot de ar i arhanghel cu o sabie infricotoare era tipul perfect al omului dorit de Ordin. Iat ce spunea Adrien Dansette despre aceasta: Cand iubim pe pap, noi nu limitm campul de aciune unde el poate i trebuie s-i exercite voina. Sau acest pasaj din prima lui scrisoare consistorial: tim c vom oca mult lume cand vom declara c vom fi implicai in mod necesar in politic. Dar oricine vrea s judece cinstit, poate vedea c Suveranul Pontif, investit de Dumnezeu cu autoritate suprem, nu are dreptul de a separa politica de domeniul credinei i al moralei.

Aa c Pius X, curand dup ce a ajuns pe tronul sfantului Petru, a declarat public c, pentru el, autoritatea papal trebuie s se fac simit in orice domeniu, iar clericalismul politic nu este un drept, ci o datorie. El a ales de asemenea ca secretar de stat al su un prelat spaniol, M. Merry del Val care avea 38 de ani i, ca i el, era un devotat pro-german i antifrancez. Aceast stare de spirit nu surprinde pe nimeni cand citim cele 79 scrise de abatele Fremont: Merry del Val, pe cale l-am intalnit la Colegiul Roman, era elevul preferat al iezuiilor. Relaiile dintre Sfantul Scaun i Frana au resimit curand efectele acelei alegeri. In primul rand a fost acea nominalizare a episcopilor de ctre puterea civil, ceea ce a cauzat o stare conflictual. Inaintea rzboiului din 1870, Sfantul Scaun afla numele noilor episcopi numai dup ce acetia erau nominalizai. Papa ii rezerva dreptul, dac cineva nu-i convenea, s-l opreasc pe acesta s devin episcop prin interzicerea instituirii canonice. De fapt, dificultile erau enorme inand seama de faptul c guvernul, sub orice fel de regim politic, era atent s aleag candidai demni de funcia episcopal (Adrien Dansette). Indat ce Pius X a devenit pap, multe dintre numirile pentru noii episcopi au fost refuzate de Roma. Pe lang aceasta, nuniul de la Paris, Lorenzelli, era, dup cum ne spunea Adrien Dansette, un teolog care o luase pe un drum greit in diplomaie i care era ostil Franei pan la paroxism. Unii vor spune: Inc unul pe lang ataia alii! Dar o asemenea alegere intr-un asemenea post arat clar care erau inteniile conducerii bisericii romane fa de ara noastr. Aceast ostilitate sistematic urma s se arate i mai clar in 190* cand M. Loubet, preedintele Republicii, a plecat la Roma pentru a intoarce o vizit fcut lui la Paris cu cateva luni in urm de ctre regele Italiei, Victor Emmanuel III. Loubet a dorit s fie primit i la papa. Dar conducerea bisericii romane a pretins c este un caz de protocol imposibil, care spunea: Papa nu poate primi un conductor de stat care, atunci cand viziteaz pe regele Italiei, pare a fi de acord cu "uzurparea" vechiului stat pontifical. Dar erau i antecedente: de dou ori, in 1888 i 1903, un conductor de stat i nu unul fr importan fusese primit la Roma de regele Italiei i de pap. Desigur, acest vizitator nu fusese preedintele Republicii, ci impratul german Wilhelm II... Aceeai onoare fusese artat i lui Eduard VII, impratul Angliei i arului. Intenia de a insulta a acestui refuz era evident i a fost subliniat printr-o noti trimis diferitelor cancelarii de ctre secretarul de stat Merry del Val. Un autor catolic, Charles Ledre, scria de curand in aceast privin: Ar putea oare diplomaia pontifical s ignore importana decisiv a obiectivului care se intrezrea cu adevrat in spatele vizitei

preedintelui Loubet la Roma? Desigur, Vaticanul tia despre planul separrii Italiei de partenerii ei din Tripla Alian; Germania i Austro-Ungaria, aceste dou puteri germanice fiind considerate de biserica roman cele mai bune unelte laice. Aceasta era esena problemei i era, de fapt, motivul deselor izbucniri de furie ale Vaticanului. Au aprut i alte conflicte in ceea ce privete pe episcopii francezi, considerai a fi de asemenea prea republicani de ctre Roma. In final, obosit de greutile continue rezultate din inclcarea inelegerilor Concordatului de ctre Vatican, guvernul francez a pus capt, pe 2 iulie 1904, unei legturi fcute fr coninut de Sfantul Scaun. Ruperea legturilor diplomatice au dus imediat dup aceea la separarea bisericii de stat. 80 Considerm astzi firesc faptul c Frana ar trebui s menin legturi diplomatice cu Sfantul Scaun i c biserica i statul ar trebui s existe sub regim de separaie, scria Adrien Dansette. i in continuare: Legturile diplomatice sunt necesare in msura in care Frana trebuia s aib reprezentan oriunde avea interese de aprat, afar de orice consideraie doctrinal. Dar, pe de alt parte, separarea este necesar pentru c, intr-o democraie bazat pe suveranitatea unui popor imprit pe cateva credine religioase, numai statul datoreaz libertate bisericii. i autorul adaug: Cel puin aceasta este opinia general. Nu putem decat s fim de acord cu aceast prere inelept, fr a uita, desigur, c papalitatea nu ar sprijini-o. Biserica roman nu a incetat nici o clip s-i proclame superioritatea asupra istoriei civile prin propria ei istorie i, din dorina de a fi in stare s o impun in mod deschis in zilele noastre, ea a fcut tot ce i-a stat in putin pentru a o implanta cu ajutorul armatei ei secrete, Compania lui Isus. Pe lang aceasta, cam pe vremea aceea, printele Werz, generalul Ordinului, scria: Statul este sub jurisdicia bisericii; aa c, autoritatea laic este intr-adevr supus celei ecleziastice i trebuie s asculte de ea (Pierre Dominique). Aceasta este doctrina acestor campioni intransigeni ai teocraiei i a celor care execut ordinele lor, care s-au fcut pe ei inii indispensabili Vaticanului intr-o aa de mare msur, incat astzi este imposibil s se disting diferena intre "eminena cenuie" (generalul Ordinului iezuit n.t.) i papa; ei sint unul i acelai. i, cand ne referim la politica Vaticanului, inelegem prin aceasta pur i simplu politica iezuiilor. Abatele Fremont spunea cu privire la aceasta: Iezuiii domin Vaticanul (Agnes Siegfried). In faa opoziiei neincetate a iezuiilor atotputernici in biseric fa de Republic, Statul a fost constrans s intreasc legea separrii in perioada anilor 1905 - 1908. Aceast lege nu urmrea s diminueze

bunstarea bisericii sau s-i impuineze locurile destinate inchinrii. Credincioii puteau s se organizeze in asociaii locale sub indrumarea unui preot. Ce a fcut Roma ca rspuns la aceasta? In scrisoarea enciclic (circular n.t.) Vehementer (11 februarie 1906), Pius X condamn principiul separrii i cel privind asociaiile locale. Dar nu i-a depit el principiile? (Adrien Dansette). Vom afla foarte curand. In ciuda sfatului din partea episcopatului francez, el respinge orice rezolvare i scrie enciclica Gravissimo pe 10 august 1906. Acesta a fost un alt motiv de dezamgire pentru catolicii liberali. Cand m gandesc, exclam Brunetiere, c ceea ce este refuzat catolicilor francezi cu certitudinea c asemenea refuz va dezlnui un rzboi religios in biata noastr ar care are atata nevoie de pace este garantat catolicilor germani, i anume c asociaiile locale funcioneaz acolo de 30 de ani spre mulumirea tuturor, nu pot s nu m simt ca patriot i catolic foarte indignat (Adrien Dansette). Au fost ceva probleme cand s-a fcut inventarierea proprietilor ecleziastice, dar nu a fost un rzboi religios... Chiar dac ultramontanitii au creat necazuri i agitaie, populaia in general a rmas calm atunci cand unele proprieti ale bisericii au fost inapoiate statului de bun voie de ctre aceasta, pentru a nu intra sub incidena consecinelor legii. 81 Inelegea oare abatele Brunetiere pe deplin motivul acelei diferenieri fcute de Sfantul Scaun intre catolicii francezi i cei germani? Primul rzboi mondial urma s dezvluie intreaga semnificaie a acestui fapt. In timp ce iezuiii acionau eficace de-a lungul afacerii Dreyfus la dezbinarea poporului francez i la slbirea prestigiului armatei noastre, in Germania ei fceau exact lucrul contrar. Bismark, care lansase in trecut Kulturkampf (campania cultural) impotriva bisericii catolice, era acum incrcat de favorurile acesteia... Aceasta ne este spus de scriitorul catolic Joseph Rovan, care o explic in modul urmtor: Bismark va fi primul protestant care va primi Ordinul lui Hristos cu rubine, unul dintre cele mai inalte onoruri ale bisericii. Guvernul Germaniei permisese ziarelor devotate lui s publice faptul c acest cancelar ar fi gata s susin preteniile papei de a restaura parial autoritatea sa pmanteasc (refacerea imperiului). In 1886, "Zentrum" partidul catolic german era ostil proiectelor militare prezentate de Bismark. Papa Leon XIII a intervenit in afacerile interne ale Germaniei in favoarea lui Bismark. Secretarul su de stat scria nuniului de la Munchen: In vederea apropiatei analize a legislaiei religioase care, avem motive s-o credem, va fi soluionat intr-o manier conciliant, Sfantul Printe dorete ca "Zentrum" s promoveze, pe orice cale posibil, proiectele militare (Jean Bruhat, Vaticanul impotriva

oamenilor). Iat ce are de spus Joseph Rovan: Diplomaia german intervine era deja un vechi obicei la Vatican pentru a-l determina pe pap s-i exercite influena asupra "Zentrum"-ului (partidul catolic), aa incat s favorizeze proiectele militare... Catolicii germani vor vorbi despre marea "misiune politic" a Germaniei care este, in acelai timp, o misiune moral universal... "Zentrum" se face de asemenea responsabil pe sine de continuarea unei domnii care va conduce in final Germania la catastrof. "Zentrum" intr in rzboi (in 1914) convins de dreptatea, puritatea i integritatea moral a conductorilor rii, convini de concordana dintre planurile i programele lor i planurile justiiei eterne. Dup cum putem vedea, papalitatea a fcut tot ce era necesar pentru a sdi aceast convingere. Pe lang aceasta, monseniorul Fruhwirth spune in 1914: Germania este baza in care Sfantul Printe poate i trebuie s-i pun mari sperane. 82 PARTEA V CICLUL INFERNAL Capitolul 1. Primul rzboi mondial. La furia provocat la Vatican de aliana franco-rus (i dovedit atat de bine in afacerea Dreyfus), la suprarea provocat de unirea Franei cu Italia, artat de cazul Loubet, s-a adugat resentimentul amar cauzat de Antanta Cordial cu Anglia. Frana hotrase ferm s nu rman singur in faa grozavului ei vecin i a Imperiului Austro-Ungar. Politica aceasta bolnav i prost condus, dup spusele monseniorului Cristiani, era privit intr-un mod deloc favorabil de ctre papa. Pentru c, pe lang c oprea pedeapsa sangeroas de care avea nevoie aceast Fran necredincioas, aceast politic era un sprijin inestimabil pentru schismatica Rusie, aceast oaie rtcit a crei reintoarcere in arcul bisericii romane fusese sperat fr incetare, chiar dac realizarea acestui lucru ar fi insemnat declanarea unui rzboi. Dar pentru moment, biserica ortodox sttea ferm implantat in Balcani, mai ales in Serbia, unde tratatul de la Bucureti care punea capt conflictului din Balcani stabilise centrul de atracie pentru slavii din sud i mai ales pentru acei de sub jugul Austriei. Planurile ambiioase ale Vaticanului i imperialismul apostolic al habsburgilor erau atunci in deplin acord, ca i in trecut. Pentru Roma i Viena, puterea crescand a Serbiei a desemnat-o pe aceasta ca inamicul ce trebuia infrant . Acest lucru a fost stabilit intr-adevr intr-un document diplomatic gsit in arhivele austro-ungare. El raporteaz, in folosul ministrului austriac Berchtold, despre discuiile pe care prinul Schonburg le-a avut la 83 Vatican in octombrie-noiembrie 1913: Printre subiectele discutate cu

cardinalul secretar de stat (Merry del Val) sptmana trecut, pe primul loc a fost, dup cum se prevzuse, problema Serbiei. Mai intai, cardinalul i-a exprimat bucuria fa de atitudinea noastr ferm i oportun din luna trecut. In timpul audienei pe care am avut-o in acea zi la Sfinia Sa, Sfantul Printe - care a inceput conversaia menionand cateva dintre aciunile noastre energice in Belgrad, a fcut cateva remarci deosebite: Ar fi fost desigur mai bine dac Austro-Ungaria ar fi pedepsit pe sarbi pentru toate greelile pe care le-au comis. Aa c, atitudinea rzboinic a lui Pius X era deja clar exprimat in 1913. Nu este nimic surprinztor in aceasta, cand lum in considerare pe cei care inspirau politica Romei. Ce trebuiau s fac habsburgii? S pedepseasc Serbia, o naiune ortodox. Prestigiul Austro-Ungariei, al acestor habsburgi care, impreun cu bourbonii Spaniei, erau ultimii susintori ai iezuiilor, i mai ales prestigiul motenitorului, Franz Ferdinand, omul lor, ar fi crescut foarte mult. Pentru Roma, problema a devenit de importan religioas; o victorie a monarhiei apostolice asupra arismului putea fi considerat ca victorie a Romei asupra schismei din Est (Pierre Dominique). Totui, afacerea se mica greu in anul 1913. Dar, in 1914, pe 28 iunie, arhiducele Franz Ferdinand a fost ucis la Sarajevo. Guvernul sarb nu avea nimic de-a face cu aceast crim comis de un student macedonean, dar faptul in sine reprezenta un pretext perfect pentru ca impratul Franz Joseph s inceap ostilitile. Contele Sforza menioneaz c principala problem era s-l conving pe Franz Joseph c rzboiul era necesar. Sfatul papei i al ministrului su a fost cel care l-a influenat cel mai mult (Pierre Dominique). Acest sfat a fost, bineineles, dat impratului i a fost de natura la care ne ateptam din partea papei i ministrului su acest elev preferat al iezuiilor. In timp ce Serbia incerca s menin pacea, cedand tuturor doleanelor guvernului austriac care trimisese o not amenintoare la Belgrad, Contele Palffy, reprezentantul Austriei la Vatican, ddea Ministrului Berchtold, pe 29 iulie, un rezumat al convorbirilor pe care le avusese pe 27 ale lunii cu cardinalul secretar de stat, Merry del Val; aceast discuie era despre problema care tulbur Europa in acest moment. Diplomatul a negat dispreuitor zvonurile fanteziste despre presupusa intervenie a papei care, dup cat se pare, il implorase pe imprat s crue naiunile cretine de ororile rzboiului. Fiind nevoit s se pronune asupra acestor supoziii "absurde", el a expus adevrata opinie a Conducerii bisericii, aa cum i-a fost spus de secretarul de stat: Ar fi imposibil s descoperi orice urm de indulgen sau conciliere in cuvintele Eminenei Sale. Este adevrat c el a calificat nota trimis Serbiei drept

foarte aspr, dar cu toate acestea, el a fost intru-totul de acord cu coninutul ei i, in acelai timp, i-a exprimat in mod indirect dorina ca monarhia s duc la indeplinire aceast treab. Intr-adevr, a adugat cardinalul, era pcat c Serbia nu fusese ingenunchiat mai devreme, cci s-ar fi putut face aceasta atunci fr riscuri atat de mari. Aceast 84 declaraie este un ecou al dorinelor papei care, in ultimii ani, ii exprimase des regretul c Austro-Ungaria neglijase pedepsirea aspr a vecinului ei periculos de la Dunre. Intr-adevr, iat un lucru total opus zvonurilor fanteziste despre o intervenie a pontifului in favoarea pcii. De fapt, diplomatul austriac nu este singurul care raporteaz despre adevrata opinie a pontifului roman i a ministrului su. In ziua precedent, pe 26 iulie, Baronul Ritter, insrcinatul cu afaceri al Bavariei la Vatican, scria guvernului su: Papa este de acord cu atitudinea sever a Austriei fa de Serbia. El nu d prea mult pe armatele Rusiei i Franei i este de prere c acestea nu ar putea face mare lucru in faa Germaniei. Cardinalul secretar de stat nu vede cand mai avea Austria ocazia s declare rzboi dac nu se hotrte acum. Prin urmare, Sfantul Scaun este pe deplin contient de marele risc reprezentat de conflictul dintre Austria i Serbia dar, cu toate acestea, fcea tot ce ii sta in putere s-l incurajeze. Pe Sfantul Printe i sftuitorii lui iezuii nu-i interesau suferinele "naiunilor cretine". Nu era pentru prima oar cand aceste naiuni erau folosite in beneficiul politicii romane. Imprejurarea mult dorit venise in sfarit: s fie folosit armata german impotriva Rusiei ortodoxe, a Franei necredincioase, care avea nevoie de o pedeaps sangeroas i, pe deasupra, impotriva Angliei eretice. Totul prea s promit un rzboi rapid i cu sfarit fericit. Pius X nu a mai apucat s vad amploarea i urmrile conflictului, contrare previziunilor sale. El a murit la inceputul conflictului, pe 20 august 1914. Dar, 40 de ani mai tarziu, Pius XII l-a canonizat pe acest pontif, iar Istoria Sfantului Scaun, folosit pentru catehismul parohial, i-a dedicat urmtoarele cuvinte: Pius X a fcut tot ce a putut s previn inceperea rzboiului din 1914 i a murit de durere cand i-a da seama de suferinele care le-ar fi putut dezlnui acel conflict. Dac aceasta ar fi o satir, nu se gseau cuvinte mai potrivite! Caiva ani inainte de 1914, Yves Guyot, un adevrat prooroc, a spus: Dac izbucnete rzboiul, ascultai-m, voi oameni care credei c biserica roman este simbolul ordinii i pcii, nu cutai s condamnai pe cineva din afara Vaticanului: el va fi vicleanul instigator, ca i in cazul rzboiului din 1870. Instigator al mcelului, Vaticanul i-a susinut, nu fr viclenie, pe

lupttorii austro-germani chiar in timpul rzboiului. Expediia militar in Frana, pe care Kaiserul se luda c o va termina rapid, a fost oprit pe Marna i agresorul a fost intors i obligat s se apere dup fiecare din atacurile lui furioase. Dar diplomaia pontifical i-a dat tot ajutorul posibil, i asta nu este de mirare cand ne gandim c "Providena divin", reprezentat de Sfantul Scaun, prea s-i gseasc plcerea in a face favoruri imperiilor centrale. Cardinalul Rampolla, considerat pro-francez i de aceea inlturat de la cursa pentru scaunul pontifical prin veto-ul Austriei murise cu cateva luni inaintea lui Pius X, o moarte care se pare c a. venit la momentul potrivit. Dar acesta nu a fost intregul amestec al lui 85 "Dumnezeu", dup cum promisese, chiar inainte de votare, noul pap, Benediet XV l-a numit pe cardinalul Ferrata ca secretar de stat. Dar cardinalul, care nu-i vedea prea bine pe iezuii, nu a apucat s-i ia pe deplin in posesie funcia. El i-a luat in primire funcia la sfaritul lui septembrie, dar A MURIT PE NEATEPTATE la 20 octombrie, victim a unei teribile indispoziii dup ce mancase nite APERITIVE USOARE. El sttea la biroul su cand deodat i s-a fcut ru. El a czut ca trsnit de fulger. Servitorii s-au grbit s-i vin in ajutor. Doctorul care a fost chemat i-a dat imediat seama de gravitatea situaiei i ceru s fac imediat o consultaie. Cat despre Ferrata, el a ineles deja i tia c nu mai era nici o speran... El strui s nu fie lsat s moar la Vatican... Consultaia medical a avut loc la reedina sa i a fost fcut de ase medici... Ei au refuzat s intocmeasc un buletin medical: cel publicat nu purta nici o semntur (Abatele Daniel, Botezul sangelui). El nu suferea la acea vreme de nici o boal i nu avea nici o infirmitate. Scandalul generat de moartea lui a fost atat de mare, incat o anchet asupra cauzelor decesului nu a putut fi evitat. Rezultatul ei a fost: un borcan fusese spart in birou. Prezena prafului de sticl in vasul cu zahr folosit de cardinal era o explicaie cat se poate de simpl in acest caz. Zahrul granulat poate fi folositor! Ancheta s-a oprit aici... (Abatele Daniel). Abatele Daniel adaug c plecarea subit cateva zile dup moartea cardinalului a servitorului acestuia, a provocat o serie de comentarii mai ales c se pare c acesta fusese i servitorul monseniorului von Gerlach, inainte ca stpanul su s intre in Sfintele ordine. Acest prelat german, un spion notoriu, urma s fug din Roma in 1916. El urma s fie arestat i invinuit de sabotaj impotriva vasului de rzboi italian "Leonardo da Vinci", care a explodat in golful Tarento, omorand 21 de ofieri i 221 de marinari. Procesul lui s-a inut in 1919. Von Gerlach nu a aprut i a fost condamnat la 20 de ani munc silnic (Brugerette).

Prin cazul acestui ambelan participant, director al ziarului "Osservatore Romano", ne putem face o idee clar despre starea de spirit in sferele inalte ale Vaticanului. Din nou abatele Brugerette este acela care descrie anturajul Sfantului Scaun: Profesori sau ecleziati, ei nu sint descurajai de nici un obstacol in a cuta s imprime clerului italian i lumii catolice respectul i admiraia pentru armata german i ura pentru Frana . Ferrata, care favoriza neutralitatea, murise chiar la timp, iar cardinalul Gasparri a devenit secretar de stat; in deplin acord cu Benedict XV, el a fcut tot ce i-a stat in putere pentru a servi interesele Puterilor centrale. Luand in consideraie toate acestea, nu ne surprinde c papa Benedict XV, in lunile urmtoare, trudi din greu pentru a menine Italia pe calea interveniilor militare, ceea ce servea cel mai bine interesele iezuiilor, prietenii habsburgilor... (Pierre Dominique). In acelai timp, moralul aliailor a fost subminat cu viclenie. Pe 10 ianuarie 1915, un decret semnat de cardinalul Gasparri, secretarul de stat al lui Benedict XV, hotra o zi de rugciune pentru a grbi instalarea pcii... Unul din exerciiile spirituale obligatorii era de a recita o rugciune 86 scris de insui Benedict XV... Guvernul francez a ordonat ca documentul pontifical s fie confiscat. Aceast rugciune pentru pace a fost considerat o manifestare de linitire i distrugere totodat, capabil s slbeasc eforturile armatei noastre, intr-un moment cand hoardele germane simeau presiunea irezistibil care i-ar fi impins in cele din urm afar din teritoriile noastre i cand Kaiserul ar fi putut vedea apropiindu-se pedeapsa pentru crimele lui de neiertat... Papa, se spunea, voia pacea cu orice chip, dar numai atunci cand ea favoriza Puterile centrale. Papa nu iubea Frana, el era "german" (Abatele Brugerette). Charles Ledre, un alt scriitor catolic, confirm aceasta: In dou ocazii, menionate in articole celebre din "La Revue de Paris", Sfantul Scaun, prin invitaia fcut Italiei i Statelor Unite de a se ine departe de rzboi, nu dorea un sfarit rapid al conflictului... Cum spunea abatele Brugerette, acesta servea inamicilor notri i lucra impotriva noastr. Dar aciunile iezuiilor, i de aceea aciunile Vaticanului, nu s-au resimit numai in Italia i Statele Unite. Orice mijloc, orice loc sunt destul de bune pentru ei. Nu este surprinztor s vedem diplomaia pontifical preocupat de la inceput cu reinerea rezervelor noastre de alimente, sftuind pe cei neutri s nu se alieze cu noi, in scopul de a rupe legturile ce stteau la baza Antantei... Nimic nu era considerat prea nesemnificativ dac putea ajuta acest mare el, aducand pacea prin slbirea aliailor... Era ceva i mai ru: solicitarea unei pci separate. Intre 2 i 10 ianuarie 1916, caiva catolici germani au plecat in Belgia pentru a

propovdui in numele papei, spuneau ei pacea separat. Episcopii belgieni i-au acuzat de minciun, dar nuniul papal a rmas tcut... Apoi Sfantul Scaun s-a gandit s aduc la masa tratativelor Frana i Austria, sperand astfel s determine Frana s semneze o pace separat sau s cear ca, impreun cu aliaii ei, s negocieze o pace general... Cateva sptmani mai tarziu, pe 31 martie 1917, prinul Sixte de Bourbon a dat faimoasa scrisoare a impratului Carol preedintelui Republicii. Cum manevra euase de aceast parte a Alpilor, erau datori s incerce oriunde in alt parte, in Anglia, in America i mai ales in Italia. Distrugei forele Antantei pentru a opri ofensiva acesteia, ruinai-i prestigiul moral in scopul slbirii curajului ei i a o face s cad la invoial... Aceste dou lucruri alctuiau politica lui Benedict i toate eforturile lui au fost i sint inc indreptate spre acest scop s ne loveasc pe la spate (Louis Canet, Politica lui Benedict XV). Acestea au fost scrise de un catolic convins, Louis Canet; i iat ce scrie abatele Brugerette: Am aflat doar eu patru ani mai tarziu, prin declaraiile lui Erzberger, publicate in ziarul "Germania" la 22 aprilie 1921, c propunerea de pace proclamat de papa in august 1917 fusese precedat de un acord secret intre Sfantul Scaun i Germania. Alt punct interesant este c diplomatul ecleziast care a negociat acest acord secret a fost nuniul (ambasadorul n.t.) din Munchen, monseniorul Pacelli, viitorul Pius XII. Unul dintre apologeii lui, iezuitul Fernesolle, scria: La 28 mai 1917, M. Pacelli i-a prezentat scrisorile de acreditare regelui Bavariei... El a incercat din rsputeri s catige cooperarea lui Wilhelm II i a cancelarului Bethmann-Holveg. Pe 29 iunie, 87 monseniorul Pacelli a fost primit in mod solemn de ctre impratul Wilhelm II la cartierul general de la Kreuznach. Aa c, viitorul pap i-a inceput cei 12 ani de activitate ca ambasador al Vaticanului la Munchen i apoi la Berlin, urmand calea aceasta potrivit concepiilor lui, pentru c, de-a lungul acestor ani, el i-a inmulit intrigile in vederea rsturnrii Republicii germane proclamat dup primul rzboi mondial i tot el a pregtit rzbunarea din 1939 prin aducerea lui Hitler la putere. Totui, cand aliaii au semnat Tratatul de la Versailles, in iulie 1919, ei erau contieni de rolul pe care il jucase Vaticanul in acest conflict, acesta fiind inut departe de masa tratativelor. Ceea ce este i mai surprinztor este faptul c cel mai catolic stat, Italia, insistase pentru excluderea Vaticanului de la tratative. Prin articolul XV al Pactului de la Londra (26 aprilie 1915), prin care se preciza participarea Italiei la rzboi, baronul Sonnino a obinut promisiunea celorlali aliai ca acetia s se opun oricrei intervenii a papalitii in tratatul de pace (Charles Pichon, Istoria Vaticanului).

Aceast msur a fost foarte inelept, dar nu a fost suficient. In locul aplicrii unor sanciuni Sfantului Scaun, pe care le merita din cauza rolului jucat in declanarea rzboiului, invingtorii nu au fcut nimic pentru a impiedica viitoarele intrigi ale iezuiilor i ale Vaticanului. Acetia au dus in cele din urm, 20 de ani mai tarziu, la o catastrof chiar mai mare, poate cea mai mare pe care a cunoscut-o lumea vreodat. Capitolul 2. Pregtiri pentru cel de al doilea rzboi mondial. In 1919, fiii lui Loyola au cules fructele amare ale politicii lor criminale. Frana nu cedase sub pedeapsa sangeroas. Imperiul apostolic al Habsburgilor, pe care iezuiii ii incurajaser s-i pedepseasc pe sarbi, s-a dezintegrat, eliberandu-i pe slavii ortodoci de sub jugul Romei. Rusia, in loc s se intoarc la turma roman, a devenit marxist, anticlerical i ateist in mod oficial. Cat despre invincibila Germanie, ea s-a scufundat in haos. Dar firea mandr a Companiei nu s-a gandit niciodat s-i mrturiseasc pcatul. Cand Benedict XV a murit in 1922, ea era gata si reinceap activitatea pe o nou baz. Nu este ea atotputernic in Roma? S-l ascultm pe Pierre Dominique: Noul pap Pius XI care este, dup unii, un iezuit, incearc s aplaneze lucrurile. El il roag pe printele iezuit d'Herbigny s plece in Rusia, intr-o incercare de-a strange ce a mai rmas din catolicism i, in special, s vad ce se mai poate face. Speran mare i confuz: s strangi in jurul pontifului catolic lumea ortodox atat de persecutat. In Roma sunt 39 de colegii ecleziastice a cror fondare marcheaz datele marilor contraofensive; cele mai multe dintre aceste contraofensive erau iezuite ca orientare i aciune: Colegiul Germanic (1552), Englezesc (1578), Irlandez (1628, refcut in 1826), Scoian (1600), Nord-American (1859), Canadian (1888), Etiopian (1919, refcut in 1930) 88 Pius XI a creat Colegiul Rus (Ponteficio collegio russo di Santa Teresa del Bambino Gesu) i l-a aezat sub ingrijirea iezuiilor. Ei aveau de asemenea sub supraveghere Institutul Oriental, Institutul Sfantul Ioan Damaschinul, Colegiul Polonez i, mai tarziu, Colegiul Lituanian. Sunt oare acestea urme ale printelui Possevino, ale lui Ivan cel Groaznic sau ale falsului Dimitri? Al doilea din cele trei obiective stabilite in timpul lui Ignaiu, este aezat pe primul loc. Inc odat, iezuiii sunt ageni instigatori i actori in aceast mare desfurare. In infrangerea pe care tocmai o suferiser, fiii lui Loyola au intrezrit o licrire de speran. Revoluia rus, prin eliminarea arului protectorul bisericii ortodoxe, nu decapitase ea oare pe marele rival, ajutand la ptrunderea bisericii romane? Trebuie s batem fierul cat e cald! Faimosul "Russicum" (Colegiul Rus n.t.) este creat i misionari clandestini vor duce

Vestea Bun in aceast ar schismatic. Un secol dup expulzarea lor de ctre arul Alexandru I, iezuiii vor iniia o campanie de cucerire a lumii slave. Din 1915, generalul lor este Halke von Ledochovschi. Din nou, Pierre Dominique: Unii vor spune c eu vd iezuii pretutindeni! Dar eu sint obligat s demasc prezena lor i aciunile lor; s spun c ei au fost in spatele monarhiei lui Alfonso XIII, al crui confesor era printele Lopez; c, atunci cand monarhia spaniol lua sfarit, iar mnstirile i colegiile iezuite erau arse, ei se aflau din nou in spatele lui Gil Robles, iar apoi, cand a izbucnit rzboiul civil, in spatele lui Franco. In Portugalia, ei il susineau pe Salazar. In Austria i Ungaria il susineau pe impratul Carol, care a fost detronat de trei ori; (ce rol au jucat ei in acele incercri de recatigare a tronului Ungariei? Cine tie?). Ei au pstrat locul cald fr s tie prea mult pentru cine sau pentru ce. Monseniorul Seipel, Dolfus i Schussing sunt din randurile iezuiilor. Ei visau la o mare Germanie, cu o majoritate catolic, creia Austria i-ar aparine necondiionat: o versiune modern a vechii aliane din secolul 16 intre Wittelsbach i Habsburgi. In Italia iezuiii l-au susinut mai intai pe Don Sturzo, fondatorul partidului popular, iar apoi pe Mussolini... Printele iezuit Tacchi Venturi, secretar general al Companiei, servea drept mijlocitor intre Pius XI, ai crui confesori erau prinii iezuii Alissiardi, Celebrano i Mussolini. Papa, in februarie 1929, in vremea tratatului de la Lateran, il numete pe Mussolini "omul pe care Providena ni l-a scos in cale". Roma nu condamn ceea ce era numit in mod general agresiunea etiopian, iar in 1940 Vaticanul era in continuare prietenul sincer al lui Mussolini. Iezuiii ii au reedina lor secret aici. Din acest loc ei supravegheaz biserica universal cu ochiul rece i calculat al unui politician (Francois Charles-Roux, Opt ani la Vatican, pag.47). Acesta este un rezumat perfect al activitii iezuite intre cele dou rzboaie mondiale. "Reedina secret" a fiilor lui Loyola nu este altceva decat creierul politic al Vaticanului. Confesorii lui Pius XI sint iezuii, cei ai succesorului su, Pius XII vor fi iezuii i nemi pe deasupra. Nu conteaz dac, din cauza asta, intriga a devenit evident: totul era pregtit pentru rzbunare. Dar, sub pontificatul lui Pius XI s-a desfurat doar perioada de pregtire. Armata german, braul laic al Vaticanului, fusese invins. i 89 lsase armele jos. In timp ce atepta ca s le ridice, iezuiii pregteau in Europa un teren de lupt demn de isprvile viitoare i, mai ales, vor opri ridicarea amenintoare a democraiei. Italia va fi primul camp de aciune. Era acolo o personalitate socialist zgomotoas care strangea in jurul su pe fotii combatani. Acest brbat proclam o doctrin intransigent, dar este destul de ambiios i

lucid ca s-i dea seama cat de precar este poziia lui, in ciuda laudelor sale extravagante. Diplomaia iezuit l-a catigat curand de partea ei. Francois Charles-Roux, care era ambasador francez la Vatican in timpul acela, spune: In vremea cand viitorul duce era doar un simplu deputat, cardinalul Gasparri, secretar de stat, a avut o intrevedere secret cu el... Conductorul fascist a fost imediat de acord c papa ar trebui s exercite suveranitatea pmanteasc asupra unei pri din Roma Cand mi-a relatat despre acea intrevedere, cardinalul Gasparri a conchis: Cu aceast promisiune, am fost sigur c dac acest om ajunge la putere, am putea reui s ne atingem elul. Nu voi pomeni nimic despre meritul acestor ageni secrei ai lui Pius XI i Mussolini... Aceti ageni secrei, cel mai de seam fiind printele iezuit Tacchi Venturi, i-au indeplinit misiunea extraordinar de bine. Acest lucru nu este de mirare cand tim deja c printele Tacchi Venturi era secretar al Companiei lui Isus i, in acelai timp, confesorul lui Mussolini. De fapt, el a fost "indreptat" spre misiunea de a-l ademeni prin vorbe ineltoare pe conductorul fascist de ctre generalul ordinului su, Halke von Zedochovschi, aa cum ne spune Gaston Gaillard. Pe 16 noiembrie 1922, Parlamentul l-a ales pe Mussolini cu 306 voturi pentru i 116 impotriva, i, la acea adunare s-a vzut gruparea catolic a lui Don Sturzo cei ce se ddeau drept cretini-democrai votand in unanimitate pentru primul guvern fascist (Pietro Neni, ase ani de rzboi civil in Italia, pag.146). Zece ani mai tarziu, aceeai manevr a dat un rezultat asemntor in Germania. "Zentrum-ul" catolic al monseniorului Kaas asigura, prin votul su, stabilirea dictaturii naziste. De fapt, Italia a fost in 1922 terenul de incercare pentru noua form de conservatorism autoritar: fascismul, impodobit acolo unde imprejurrile locale o cereau, cu ceva socialism. De acum incolo, toate eforturile iezuiilor Vaticanului vor fi indreptate spre popularizarea aceste doctrine in Europa, doctrin a crei ambiguitate este tipic iezuiilor. Chiar astzi, nici cderea regimului lui Mussolini, nici infrangerea, nici ruinele nu au fost in stare s discrediteze, in ochii democraiei cretine din Italia, pe dictatorul maniac impus rii lor de ctre Vatican. Renegat in exterior, prestigiul su rmane intact in inimile clerului. In pres pot fi citite urmtoarele: Am hotri in felul urmtor: vizitatorii care vin la Roma pentru Jocurile Olimpice din 1960, vor vedea obeliscul de marmur ridicat de Benito Mussolini pentru propria glorie, pentru c obeliscul va domina, de pe malul Tibrului, stadionul Olimpic. Acest monument comemorativ, cu o inlime de 33 de metri, poart inscripia "Mussolini Dux" i este decorat cu mozaicuri i inscripii care proslvesc fascismul. Expresia "Triasc Ducele" este repetat de peste 100 de ori i sloganul "Muli dumani inseamn mai mult onoare" este de asemenea repetat de mai multe ori.

90 Monumentul are, pe fiecare parte, blocuri de marmur comemorand principalele evenimente fasciste, de la fondarea publicaiei "Popolo d'Italia" de ctre Mussolini, pan la stabilirea imperiului fascist de scurt durat, incluzand i rzboiul din Etiopia. Obeliscul urma s fie decorat cu o gigantic statuie a. lui Mussolini, in postura unui atlet gol, de aproape 100 de metri inlime. Dar regimul a czut inainte ca acest proiect ciudat s se fi realizat. Dup un an de controverse, guvernul Segni a hotrat ca obeliscul s rman pe locul lui. Rzboiul, sangele care a curs din abunden, lacrimile i ruinele nu conteaz. Sunt simple fleacuri, mici pete pe monumentul ridicat spre glorificarea omului trimis de Providen, aa cum l-a descris Pius X. Nici un fel de neajunsuri, crime, erori nu pot terge meritul lui principal: acela de a fi restabilit puterea pmanteasc a papei, a proclamat romano-catolicismul ca religie de stat i a dat clerului, prin legi care sint inc in vigoare, putere complet asupra existenei naiunii. Obeliscul lui Mussolini trebuia s stea in inima Romei ca o mrturie a tuturor acestor lucruri, in beneficiul tuturor turitilor strini ce il privesc cu admiraie sau ironie, i in sperana unor timpuri mai bune care ar permite ridicarea "atletului gol" inalt de 100 de metri, campionul simbolic al Vaticanului. Tratatul de la Lateran, prin care Mussolini ii exprima gratitudinea fa de papalitate, ddea Sfantului Scaun, pe lang rsplata cu 20.000.000 lire sterline, suveranitatea pmanteasc asupra teritoriului oraului Vatican. Monseniorul Cristiani, prelat al papei explic semnificaia acestui eveniment: Este evident, Constituia oraului Vatican era o chestiune de prim importan in scopul stabilirii papalitii ca o putere politic. Nu ne vom pierde timpul incercand s impcm aceast mrturisire evident cu afirmaia auzit atat de des: Biserica roman nu este implicat in politic. Noi vom demasca numai poziia unic in lume a unui stat laic i sacru i urmrile acestei poziii echivoce. Care sunt trucurile abile ale iezuiilor folosite de aceast putere care, in funcie de imprejurri, se folosete de caracterul ei laic i spiritual, pentru a fi scutit de toate regulile impuse de legile internaionale? Insei naiunile au dat o man de ajutor acestor trucuri i, fcand aceasta, au ajutat ptrunderea acestora in teritoriul lor. Papa prea s se identifice atat de mult cu dictatorii, scria Francois Charles-Roux, ambasadorul francez la Vatican. Dar poate fi altfel cand Sfantul Scaun insui ridicase aceti oameni la putere? Mussolini, prototipul, a fost cel ce a inaugurat aceast serie de oameni "provideniali", aceti purttori de arme care au pregtit revana pentru 1918. Din Italia, unde prospera atat de bine sub ingrijirea printelui

iezuit Tacchi Venturi i a acoliilor si, fascismul urma in curand s fie transportat in Germania. Hitler primete imbold de la Mussolini; idealul nazitilor este acelai ca i in Italia... Cat timp Mussolini este la conducere, Berlinul este simpatizat...In 1923, fascismul su fuzioneaz cu naionalsocialismul; el devine prieten cu Hitler, cruia ii furnizeaz armele i banii (Antonio Aniante Mussolini). 91 In acel timp, monseniorul Pacelli, viitor Pius XII i cel mai bun diplomat al Vaticanului, era ambasador (nuniu) in Munchen, capitala Bavariei catolice. Acolo, steaua viitorului dictator german incepe s rsar; el este de asemenea catolic, ca cei mai muli dintre asociaii lui. Despre acea ar, leagn al nazismului, Maurice Laporte ne spune: Cei doi inamici ai si sint protestantismul i democraia. Teama Prusiei este de aceea de ineles. Este uor s ghiceti ce fel de ingrijire deosebit acord Vaticanul Bavariei, unde naional-socialismul lui Hitler recruta contingentul cel mai puternic. A prelua de la Prusia eretic controlul armatei laice germane i apoi a-l transfera Bavariei catolice. Ce vis! Monseniorul Pacelli ii va da toate silinele s realizeze acest obiectiv, acionand impreun cu conductorul Companiei lui Isus. Dup rzboiul din 1914-1918, generalul iezuit Halke von Ledochovschi a conceput un plan vast... crearea, cu sau fr impratul Habsburg, a unei federaii a naiunilor catolice in Europa central i de Est: Austria, Slovacia, Boemia, Polonia, Ungaria, Croaia i, desigur, Bavaria. Acest nou imperiu central trebuia s lupte pe dou fronturi: la est impotriva Uniunii Sovietice, la vest impotriva Prusiei, a Marii Britanii protestante i a Franei republicane i rebele. In acel timp, monseniorul Pacelli era ambasador (nuniu) la Munchen i prieten intim cu cardinalul Faulhaber, colaboratorul principal al lui von Ledochovschi. Planul lui Ledochovschi era un vis din tinereea lui Pius XII. Dar era doar un vis din tineree? Mittel Europa pe care Hitler a incercat s-o organizeze era ceva similar acestui plan, fr a mai vorbi de prezena in acel bloc a Prusiei luterane, o minoritate nu prea periculoas i a recunoscutelor zone de influen care poate doar temporar aparineau Italiei. De fapt, era planul Ledochovschi, adaptat la necesitile timpului i pe care :Hitler a incercat s-l realizeze sub patronajul Sfantului Scaun, cu ajutorul lui Franz von Papen, ambelanul secret al papei i, de asemenea, cu ajutorul nuniului de la Munchen i apoi de la Berlin, monseniorul Pacelli. Francois Charles-Roux scrie: De-a lungul epocii contemporane, niciodat nu a simit lumea politic o intervenie catolic mai puternic decat in timpul serviciului monseniorului Pacelli.

i ce scrie Joseph Rovan: Acum, Bavaria catolic... urmeaz s primeasc i s protejeze pe toi aceia care seamn vrajb, toi acei confederai i asasini de la Saint Vehme Din mijlocul acestor agitatori, alegerea celui care va regenera Germania va cdea asupra lui Hitler, care era destinat s triumfe asupra greelilor democratice aflate sub standardul Sfantului Printe. Regimul nazist este ca o reintoarcere la putere a unui guvern din sudul Germaniei. Numele i originea capilor si o demonstreaz: Hitler este austriac specific, Goering este bavarez, Goebbels este din zona Rinului i aa mai departe (Gonzague de Reynold, De unde vine Germania, pag.185). In 1924, Sfantul Scaun a semnat un Concordat cu Bavaria. In 1927 se putea citi in "Cologne's Gazette": Pius XI este evident cel mai german pap care a stat vreodat pe scaunul Sfantului Petru. 92 Succesorul su, Pius XII, il va priva de aceast victorie. Dar pentru moment, el ii urmeaz cariera diplomatic secundat de cea politic in aceast Germanie pentru care, cum ii spunea mai tarziu lui Ribbentrop, a avut intotdeauna o afeciune deosebit. Avansat ca nuniu (ambasador) in Berlin, el lucreaz impreun cu Franz von Papen la distrugerea Republicii de la Weimar. La 20 iulie 1932 in Berlin se proclam stare de asediu, iar guvernul social-democrat BraunSevering este inlturat prin fora armat de von Papen. Este primul pas spre dictatura lui Hitler. Sunt pregtite noi alegeri care vor intri succesul nazitilor. Cu aprobarea lui Hitler, Goering i Strasser au intrat in legtur cu monseniorul Kaas, eful Partidului catolic "Zentrum" (Walter Gorlitz i Herbert A.Quint, Adolf Hitler, pag.32). Cardinalul Bertram, arhiepiscop de Breslau i primat al Germaniei, declara: Noi, cretini i catolici, nu recunoatem nici o religie sau ras... Impreun cu muli ali episcopi, el incearc s previn credincioii asupra "idealului pgan al nazismului". Cu siguran acest prelat nu inelesese politica papal, dar curand urma s i-o insueasc. Revista "Mercure de France" ddea publicitii in 1934 un excelent studiu: La inceputul anului 1932, catolicii germani nu considerau c pierduser cauza dar, in primvar, conductorul lor prea puin descumpnit: li se spusese c "papa era personal in favoarea lui Hitler". "C papa Pius XI il simpatiza pe Hitler, nu ne surprinde... Pentru el, Europa nu se putea liniti decat prin hegemonia Germaniei... Vaticanul se gandise s schimbe centrul de greutate al Reich-ului prin Anschluss (alipirea Austriei la Germania) pentru un timp indelungat, iar Compania lui Isus lucra deschis in acest scop (planul Ledochovschi), mai ales in Austria. tim cum Pius XI depindea de Austria in realizarea a ceea ce e numea triumful propriu in politic. Ceea

ce trebuia oprit era hegemonia Prusiei protestante i, cum Reich-ul era cel care urma s domine Europa... trebuia reconstruit un Reich in care catolicii s fie stpani... In martie 1933, episcopii germani, intalnindu-se la Fulda, au profitat de cuvantarea lui Hitler la Potsdam, ca s declare: Trebuie s admitem c cel mai inalt reprezentant al guvernului Reich-ului, care este in acelai timp conductorul micrii naional-socialiste, a fcut public o declaraie prin care sunt recunoscute inviolabilitatea doctrine catolice, activitatea i drepturile bisericii... Von Papen a plecat la Roma. Acest om, al crui trecut este atat de pctos, devine un pelerin pios cu misiunea de a incheia un acord (Concordat) pentru intreaga Germanie cu papa. i el il va stimula pe Mussolini s inceap tratative cu Vaticanul ("Mercure de France" Pius XI i Hitler, 15 ian.1934). De fapt, acelai lucru se intampl in ambele ri: in Italia, partidul catolic al lui Sturzo asigur ascensiunea la putere a lui Mussolini; in Germania, "Zentrum-ul" monseniorului Kaas face acelai lucru pentru Hitler i in fiecare din aceste cazuri, un Concordat pecetluiete pactul. Domnul Joseph Rovan serie urmtoarele: Mulumit lui von Papen, deputat in Zentrum din 1920 i proprietar al publicaiei oficiale a partidului, "Germania", Hitler a venit la putere pe 30 ianuarie 1933... Catolicismul politic german, in loc s devin cretin-democrat, a de93 terminat in cele din urm conferirea intregii puteri lui Hitler, la 26 martie 1933... Pentru a vota in favoarea puterii totalitare era necesar o majoritate format din dou treimi din voturile exprimate, iar voturile Zentrum-ului erau indispensabile pentru a o obine". Acelai autor adaug: In corespondena i declaraiile demnitarilor ecleziati, vom gsi intotdeauna sub regimul nazist, ferventa aprobare a episcopilor (Joseph Rovan). Aceast pasiune este uor de explicat cand citim urmtoarele randuri ale lui von Papen: Condiiile generale ale Concordatului erau mult mai favorabile decat orice alte inelegeri similare semnate de Vatican i "cancelarul Hitler m-a rugat s-l asigur pe secretarul de stat al Vaticanului (cardinalul Pacelli) c el ar reduce imediat la tcere gruparea anticlerical (Franz von Papen, Memorii). Nu a fost o promisiune deart. Deja in timpul acelui an (1933), pe lang masacrarea evreilor i asasinatele comise de naziti, existau 45 de lagre de concentrare in Germania, cu 40.000 prizonieri de diverse orientri politice, dar mai ales liberali. Franz von Papen, ambelanul secret al papei, definea perfect inelesul adanc al pactului semnat intre Vatican i Hitler, prin aceast declaraie: Nazismul este o reacie cretin impotriva spiritului de la 1789. In 1937 Pius XI, sub presiunea opiniei mondiale, condamn teoriile

rasiste ca fiind incompatibile cu doctrina i principiile catolice, intr-o scrisoare enciclic numit de apologeii lui ca teribil, avand titlul "Mit brennender Sorge". Rasismul nazist este condamnat, dar nu i Hitler, promotorul acestuia; iar Vaticanul are grij s nu demate avantajosul Concordat incheiat cu patru ani in urm cu Reich-ul nazist. In timp ce crucea lui Hristos i zvastica cooperau in Germania, Benito Mussolini fcea cunoscut cucerirea uoar a Etiopiei, cu binecuvantarea Sfantului Printe. Suveranul pontif nu a condamnat politica lui Mussolini i a dat man liber clerului italian de a coopera complet liber cu guvernul fascist... Ecleziatii, de la simplii preoi pan la cardinali, predicau in favoarea rzboiului. Unul din cele mai ocante exemple vine de la cardinalul arhiepiscop al oraului Milano, Alfredo Ildefonso Schuster (iezuit) care a mers atat de departe incat a numit aceast campanie o cruciad catolic. Pius XI este i mai explicit: Italia crede c, acest rzboi este justificat datorit unei nevoi presante de expansiune... Zece zile mai tarziu, vorbind unui public format din foti combatani, Pius XI i-a exprimat dorina ca cererile legitime ale unei mari i nobile naiuni din care el insui se trgea s fie satisfcute. Agresiunea asupra Albaniei comis de fasciti in vinerea mare a anului 1939 s-a bucurat de aceeai inelegere, aa cum ne spune i Camille Cianfarra: Ocuparea Albaniei de ctre italieni era foarte avantajoas pentru biseric... Dintr-o populaie de un milion de oameni, care au devenit supui italieni, 68% erau musulmani, 20% greci ortodoci i numai 12% romano-catolici. Din punct de vedere politic, anexarea rii de ctre o putere catolic era de natur s imbunteasc poziia bisericii i s satisfac Vaticanul. 94 In Spania, stabilitatea republicii nu incetase s displac conducerii bisericii romane, fiind considerat o ofens personal. Nu am indrznit niciodat s pomenesc despre problema spaniol in faa lui Pius XI, scria Francois Charles-Roux. El mi-ar fi reamintit probabil c interesele bisericii in acel mre i istoric inut al Spaniei erau o chestiune ce inea numai de competena papei. Prin urmare, acest teren de vantoare protejat urma s fie inzestrat in curand cu un dictator similar acelora care avuseser deja succes in Italia i Germania. Aventura Generalului Franco a inceput deabia la mijlocul lui iulie 1936, dar inc din 21 martie 1934 fusese incheiat "Pactul Romei" intre Mussolini i efii partidelor reacionare din Spania, unul dintre acetia fiind Goicoechea, eful publicaiei "Renovacion Espanola". Prin acest pact, partidul fascist italian a inceput s aprovizioneze pe rebeli cu bani, material de rzboi, arme i muniii. tim c au fcut chiar mai mult decat promiseser i c Mussolini i Hitler au

continuat s alimenteze rebeliunea spaniol cu materiale, aviaie i "voluntari". Cat despre Vatican este cert c dup propriile lui principii credincioii trebuie s respecte guvernul instituit el persecuta Spania cu ameninrile lui. Papa i-a excomunicat pe conductorii Republicii Spaniole i a declarat rzboi spiritual intre Sfantul Scaun i Madrid. Apoi a scos scrisoarea enciclic "Dilectissimi Nobis"... Arhiepiscopul Goma, noul primat al Spaniei, a proclamat rzboiul civil (Andre Ribard, 1960 i secretul Vaticanului, pag.45). Prelaii Sfiniei Sale au acceptat cu bucurie ororile acestui conflict fratricid, iar monseniorul Gomara, episcop de Cartagina, a interpretat admirabil atitudinea lor prin spusele: Binecuvantate fie tunurile dac prin sprtura pe care o provoac ptrunde Evanghelia. Vaticanul a recunoscut guvernul lui Franco pe 3 august 1937, 12 luni inainte ca rzboiul civil s se sfareasc. Belgia era i ea supravegheat de Aciunea Catolic, nu mai este nevoie s-o spunem, o organizaie ultramontanist i iezuit prin excelen. Terenul trebuia pregtit pentru apropiata invazie a armatei Fuhrer-ului. Prin urmare, sub pretextul unei renateri spirituale, evanghelia hitleristofascist a fost propovduit cu struin acolo de ctre monseniorul Picard (iezuit), printele Arendt (iezuit), printele Foucart (iezuit) i alii. Un tanr belgian, care a fost o victim a lor, ca muli alii, a declarat: La timpul acela, toi eram deja obsedai de un fel de fascism: Aciunea Catolic, din care fceam i eu parte, simpatiza foarte mult fascismul italian. Monseniorul Picard proclama pe Mussolini drept un geniu i il dorea cu ardoare ca dictator... Erau organizate pelerinaje pentru a favoriza contactul cu Italia i cu fascismul. Cand, cu trei sute de studeni am plecat spre Italia, toat lumea la intoarcerea acas saluta dup moda Romei i canta Givinezza (Raymond de Becker, Cartea celor mori i a celor vii). Un alt martor spune: Dup 1928, grupul lui Leon Degrelle colabora cu regularitate cu monseniorul Picard... Picard a cooptat grupul lui Leon Degrelle pentru o misiune deosebit de important: a conduce o nou editur la centrul Aciunii Catolice. Editurii i s-a dat un nume devenit celebru: Rex. 95 Apelurile pentru un nou regim s-au multiplicat... Rezultatul acestei propagande in Germania era observat cu mare interes. In octombrie 1933, un articol in ziarul "Vlan" ne reamintete c nazismul nu avea decat apte membri in 1919 i c Hitler le-a adus, caiva ani mai tarziu, ca zestre nimic altceva decat talentul su de a-i face publicitate... Fondat pe principii similare, echipa de la "Rex" a inceput un program de propagand activ in ar. Intrunirile lor au atras in curand cateva sute, apoi cateva mii de

asculttori (Jaques Saint-Germain, Btlia lui Rex). Desigur, Hitler adusese cu sine noului nscut, naional-socialismului, ceva mai mult decat talentul de a-i face publicitate: sprijinul papalitii! Acelai lucru l-a adus Mussolini fascismului italian. Fiind doar o copie palid a acestor doi dictatori, Leon Degrelle, conductor al publicaiei "Christus Rex", beneficia de acelai sprijin, dar pentru un scop foarte diferit. Pentru c treaba lui era s deschid ara sa in calea invadatorului. Raymond de Becker spune: Am colaborat cu "Avant-Garde"... Aceast publicaie (susinut de Picard) intea s rup legturile dintre Belgia, Frana i Anglia. Cunoatem acum cat de uor a infrant armata german aprarea belgian, trdat de coloana a cincea clerical. Poate ne mai amintim c apostolul de la Christus Rex, imbrcand uniforma german, a plecat, insoit de o zgomotoas campanie publicitar s lupte pe frontul de est in fruntea Waffen SS-ului su, recrutat mai ales din randul tinerilor de la Aciunea Catolic; apoi, o retragere binevenit i-a facilitat accesul in Spania. Dar, inainte de aceasta, el a dat frau liber din plin i pentru ultima dat sentimentelor lui patriotice. Maurice de Behaut scrie: Acum zece ani (1944) portul Anvers, al treilea in lume ca importan, a czut aproape intact in mainile trupelor britanice... In timp ce populaia incepea s intrevad sfaritul suferinelor i lipsurilor sale, cea mai diabolic invenie nazist czu asupra lui: rachetele V1 i V2. Acest bombardament, cel mai lung din istor rzboiului, cci a durat ase luni zi i noapte, a fost inut secret din ordinul cartierului general aliat. Acesta este motivul pentru care astzi martirajul oraelor Anvers i Liege este inc ignorat total. In timpul primului bombardament (12 octombrie), unii au auzit la Radio Berlin remarcile alarmante ale trdtorului "rexist", Leon Degrelle: I-am cerut Fuhrer-ului meu 20.000 de bombe. Ele vor pedepsi aspru acest popor idiot. V promit c ele vor face din Anvers un ora fr port sau un port fr ora... Din acea zi, ritmul bombardamentelor a crescut i s-au intensificat cauzand catastrofele i dezastrul, in timp ce Leon Degrelle zbiera la Radio Berlin, promiand cataclisme i mai ingrozitoare. Acesta a fost rmas bun-ul de la pmantul natal al acestui produs monstruos al Aciunii Catolice. Ucenic supus al monseniorului iezuit, Picard, al printelui iezuit Arendt, etc., eful publicaiei "Christus Rex" a urmat cu strictee regulile impuse de papalitate. Cei de la Aciunea Catolic nu i-ar face datoria dac nu ar incerca s dirijeze politica provinciilor sau rii lor atunci cand au ocazia, scria Papa Pius XI. Intr-adevr, Leon Degrelle i-a fcut datoria, iar rezultatul, dup cum am vzut, a fost proporional cu zelul su. 96

Putem citi in cartea lui Raymond de Becker: Aciunea Catolic a gsit in Belgia un om excepional care s o dirijeze, i acesta era monseniorul Picard... Un altul a fost Canon Cardijn, fondator al micrii "jociste", un tip irascibil i un vizionar... Acesta din urm jur astzi c nu a auzit i nici nu l-a vzut niciodat pe colegul su, Leon Degrelle. Aa c, aceti doi lideri ai Aciunii Catolice din Belgia, amandoi lucrand sub toiagul cardinalului van Roey, aparent nu s-au intalnit niciodat! Prin ce miracol oare? Desigur, sus menionatul Canon nu ne-o spune; de atunci el a fost fcut "monsenior" de ctre Pius XII i director al micrii "jociste" din intreaga lume. Un alt miracol: monseniorul Cardijn nu l-a intalnit pe ru famatul ef al publicaiei "Rex" nici chiar in timpul acelui congres descris chiar de Degrelle: Imi amintesc marele congres al tineretului catolic de la Bruxelles, in 1930. Eram in spatele monseniorului Picard, care era lang cardinalul van Roey. O sut de mii de tineri au trecut in mar pe lang noi timp de dou ore, salutand autoritile religioase adunate pe platform... Unde era ascuns atunci eful J.O.C-ului, ale crui trupe luaser parte la acel gigantic mar? Oare s se fi intamplat, printr-o hotrare special a Providenei, ca aceti doi oameni s fi fost condamnai s treac unul pe lang cellalt fr s se vad pe acea platform oficial sau la sediul Aciunii Catolice pe care amandoi il frecventau cu regularitate? Monseniorul Cardijn, un iezuit, merge i mai departe. El susine c ar fi purtat dispute verbale cu cei de la "Rex". Intr-adevr, Aciunea Catolic era o organizaie ciudat! Nu numai c efii principalelor ei micri, "J.O.C." i "Rex", se jucau de-a v-ai ascunselea pe coridoare, dar mai mult unul putea numi dup cum susine el lupt, ceea ce altul fcea cu intreaga aprobare a "ierarhiei"! Un lucru nu poate fi negat: Degrelle era pus in fruntea "Rex"-ului de monseniorul Picard personal, sub autoritatea cardinalului van Roey i a nuniului apostolic, monseniorul Micara. Prin urmare, potrivit monseniorului Cardijn, acesta dezaproba cu putere aciunile colegilor de la Aciunea Catolic, aflai ca i el sub patronajul primatului Belgiei i fr nici o consideraie fa de nuniul papal, protectorul i prietenul su, dup cum spune papa Pius XII. Afirmaia este chiar sever. Suntem cu atat mai contieni de asta atunci cand descoperim care a fost atitudinea, dup invadarea Belgiei ctre Hitler, acelora ca Cardijn i asociaii si care astzi il atac pe Degrelle i "rexismul". Intr-o carte care a fost pus sub interdicie dup publicare, insui eful "Rex"-ului ii pune in funciune memoria, cum vom vedea, i pentru ca noi s lum la cunotin, ceea ce el a spus nu a fost dezminit niciodat. Fiind un cretin zelos, familiarizat cu intreptrunderea dintre cele spirituale i pmanteti, nu a fi intenionat s colaborez cu Hitler fr a

consulta mai intai autoritile religioase ale rii mele... Am solicitat o intrevedere eminenei sale, cardinalul van Roey... Cardinalul m-a primit intr-un mod foarte prietenos, intr-o diminea, la palatul episcopal de la Malines... El este animat de un fanatism total i furtunos... Dac ar fi trit cu cateva secole mai inainte, ar fi trecut pe necredincioi prin sabie sau iar fi ars, in timp ce ar fi cantat "Magnificat", sau ar fi condamnat la 97 carcer pe oile rtcite ale turmei sale. Cum ne aflm in sec.XX, el are numai carja episcopal, dar pe care o folosete pentru indeplinirea marii sale lucrri. Pentru el, totul era important atat timp cat servea interesele bisericii: dac era ceva bun, noi il susinem, dar orice este ru, este distrus. Iar biserica avea atatea ci "de serviciu": aciunile ei, partidele, ziarele, cooperativele agricole (Boerenbond), instituiile bancare, care asigurau puterea pmanteasc a instituiei "divine"... Iar acum pot spune sincer i cinstit c acesta a fost inelesul remarcii cardinalului: colaborarea era cel mai potrivit lucru de fcut de fapt singurul lucru pe care o persoan inteligent l-ar fi fcut. De-a lungul intregii intrevederi, el nu a crezut nici o clip c ar putea fi posibil i o alt atitudine. Pentru cardinal, in toamna anului 1940, rzboiul se terminase. El nici nu a pomenit numele "englezi" i ni nu s-a pronunat asupra presupunerii c era de ateptat o revenire a aliailor. Cardinalul nu credea c, din punct de vedere politic, mai era posibil i altceva afar de a colabora cu nazitii... El nu obiecta la nici unul dintre proiectele sau concepiile mele... El ar fi putut sau ar f trebuit s m previn dac ar fi crezut c ideile mele in materie de politic ar fi luat-o pe un drum greit, deoarece venisem pentru a-i ce sfatul... Inainte s plec, cardinalul mi-a dat binecuvantarea sa printeasc... Ali catolici priveau de asemenea cu incredere, in toamna anului 1940, spre turnul bisericii Saint Rombaut... Muli intrau in palatul episcopal s cear sfatul monseniorului van Roey sau celor din anturajul su, asupra moralitii, utilitii sau necesitii colaborrii... Mai mult de 1000 de primari catolici, chiar dac fuseser alei cu grij, s-au adaptat imediat noului Ordin... Toi acei oameni buni, inchii sau batjocorii in 1944, trebuie s se fi intrebat in 1940: ce crede oare Malines? Dar cine ar fi crezut c nici Malines, cu toi episcopii lui, nici preoii lor nu fuseser capabili s dea linite sufletelor lor! Opt din zece belgieni colaboraioniti erau catolici... In timpul acelor sptmani hotratoare, datorit alegerii care trebuia fcut, Malines i diferite episcopate emiteau chiar sfaturi contrare, verbale sau scrise, mie sau tuturor acelor colaboraioniti... Chiar dac nu este prea plcut, acesta este adevrul gol-golu. Atitudinea inaltului cler catolic din strintate putea doar intri convingerea credincioilor c aceast colaborare era perfect compatibil cu

credina. La Vichy, cei mai inali prelai francezi s-au fotografiat stand in picioare lang marealul Petain i Pierre Laval, dup intrevederea dintre Petain i Hitler. La Paris, cardinalul Baudrillart a declarat in mod public c era colaboraionist. Chiar in Belgia, cardinalul van Roey a permis unuia dintre cei mai celebri preoi ai Flandrei cel mai mare intelectual catolic abatele Verschaeve, s declare, pe 7 noiembrie 1940 in timpul unei sesiuni solemne a Senatului i in prezena unui general german, preedintele Raeder: Este datoria Consiliului Cultural s construiasc un pod care s uneasc Flandra cu Germania... Pe 29 mai 1940, ziua urmtoare capitulrii, cardinalul van Roey descria invazia ca o prezen cereasc. Fii siguri, scria el credincioilor, c suntem martori in prezent ai unei excepionale intervenii a 98 Providenei divine care ii arat puterea prin evenimente deosebite. Deci, dup toate acestea, Hitler prea a fi nici mai mult nici mai puin decat un instrument purificator, care pedepsea in mod providenial poporul belgian (Leon Degrelle, "La Cohue de 1940). Ceva asemntor s-a intamplat in Frana, unde se reamintea in continuu c aprarea este mai profitabil (rodnic) decat victoria ca i inainte, in 1914, cand se dorea ca Frana s fie purificat prin sange. Tot in aceste memorii care au czut sau mai degrab au fost aruncate prad uitrii, gsim cateva detalii foarte interesante privind "Boerenbond-ul", marea main politic i financiar catolic a cardinal lui van Roey, care finana cu drnicie secia flamand a Universitii Louvain (Leon Degrelle). Tipografia "Standard" i-a asigurat funcionarea prin tiprirea celor mai colaboraioniste apeluri ale partidei naionaliste V.N.V. Curand, afacerea a inceput s prospere... Fiind de dou ori catolici i stalpi ai bisericii din Flandra, conductorii de la "Standard" nu ar fi luat in seam colaborarea dac nu ar fi avut loc mai intai binecuvantarea clar i deschis a acesteia de ctre cardinalul Van Roey... Acelai lucru se spunea despre intreaga pres catolic (Leon Degrelle). Toate aceste eforturi nu inteau spre nimic altceva decat spre dezbinarea Belgiei, aa cum ne amintete un alt scriitor catolic, Gaston Gaillard: Catolicii flamanzi i cei autonomi din Alsacia ii justificau atitudinea sprijinul lor tacit prin sprijinul pe care Sfantul Scaun il acorda propagandei germane. Cand se refereau la scrisoarea memorabil trimis de Pius XI secretarului su de stat, cardinalul Gaspari, pe 26 iunie 1923, ei erau convini c politica lor avea aprobarea Romei i, desigur, Roma nu a fcut nimic ca s-i conving de contrariul. Nu-i susinuse nuniul (ambasadorul Vaticanului n.t.) Pacelli (viitorul Pius XII) cu dibcie pe naionalitii germani i nu incurajase el aa-zisa populaie "oprimat" din

Silezia superioar? Nu primiser provinciile care doreau autonomia Alsacia, Eapen-Malmedy i Silezia aprobarea ecleziastic, aprobare care nu a fost dat intotdeauna cu discreie? Era atunci uor pentru flamanzi s-i ascund faptele lor, indreptate impotriva unitii Belgiei, in spatele instruciunilor Romei... (Gaston Gaillard). De asemenea, in 1942, papa Pius XII l-a rugat pe ambasadorul su la Berlin s transmit condoleanele sale la Paris cu ocazia morii cardinalului Baudrillart, prin asta inelegand c el considera anexarea nordului Franei de ctre Germania deja o realitate. Prin aceasta se confirma inc odat "sprijinul tacit" acordat intotdeauna de Sfantul Scaun, i in special de pap, expansiunii germane. Astzi, nu putem decat s zambim cand ii vedem pe iezuiii papei eschivandu-se de la ceva atat de evident i incercand s resping amestecul lor i complicitatea cu coloana a cincea pe care ei inii o organizaser, i in special cu Degrelle. Cat despre el inut bine la pstrare cci tie prea multe el poate s-i aminteasc in voie faimoasele versuri ale lui Ovidiu: Atat timp cat vei fi fericit, vei avea muli prieteni; cand se strang norii, vei fi singur. Zambim cand citim urmtoarele cuvinte ale R P. Fessard, un iezuit: In 1916 i 1917 am ateptat cu atata nerbdare intriri din partea 99 americanilor! In 1939 ne-am dat seama cu tristee c, chiar dup ce rzboiul fusese declarat, Hitler era primit favorabil de o mare parte dintre americani; chiar i de catolici! In 1941 i 1942 ne intrebam din nou dac Statele Unite vor interveni sau nu (R.P. Fessard). Prin urmare, se pare c Sfantul Printe privea rezultatele obinute in America de ctre proprii lui frai iezuii cu tristee! Pentru c, i acesta este un fapt istoric, Frontul cretin, o micare catolic opus interveniei Statelor Unite, era condus de printele iezuit Coughlin, un pro-hitlerist notoriu. Aceast organizaie pioas nu ducea lips de nimic i primea de la Berlin o bogat provizie de material propagandistic pregtit de biroul lui Goebbels. Prin publicaia "Justiia social" i prin emisiunile radiofonice, printele iezuit Coughlin, apostol al zvasticii, a intrat in contact cu un numeros public. De asemenea, el avea in grij "celulele de comando" din principalele centre urbane, conduse dup metodele fiilor lui Loyola i antrenate de ageni naziti (Edmond Paris, Vaticanul impotriva Europei ). Un document secret din Wilhelmstrasse clarific urmtorul lucru: Studiind evoluia antisemitismului in Statele Unite, observm c numrul asculttorilor emisiunilor radiofonice ale printelui Coughlin, binecunoscut pentru antisemitismul su, se ridic la 20 de milioane. Trebuie s mai amintim aciunile printelui iezuit Walsh, un agent al

papei, decan al colii de tiine Politice la Universitatea din Georgetown, pepinier iezuit a diplomaiei americane i un zelos propagandist al politicii germane? In acel timp general al Ordinului iezuit era, ca din intamplare, Halke von Zedochovschi, un fost general al armatei austriece; el ii urma lui Wernz, un prusac, in anul 1915. R.P. Fessard mai uitase ceea ce scria "La Croix" in timpul rzboiului: Nu este nimic de catigat prin intervenia unor trupe de dincolo de Canal sau de Atlantic ("La Croix", 10 august 1943). Nu-i amintete nici aceast telegram a Sfiniei sale Pius XII: Papa ii trimitea binecuvantarea publicaiei "La Croix", vocea voinei pontificale. Avand in vedere atata lips de memorie, trebuie s ajungem la concluzia c membrii Societii lui Isus au memoria foarte scurt? Ei nu-i atrag un asemenea repro nici chiar din partea dumanilor lor! S mai subliniem c R.P. Fessard ii exprima teama lui patriotic din 1941-1945 de-abia in 1957. Meditaiile lui libere dup 15 ani au adus ceva rezultate i el a avut timp s reciteasc un anumit pasaj din Exerciiile spirituale care spuneau c iezuitul trebuie s fie gata ca, dac biserica declar c ceea ce vede este alb este negru, s fie de acord cu aceasta, chiar dac simurile lui ii spun exact contrariul. In ceea ce-l privete, R.P. Fessard pare a fi un foarte bun iezuit! Pe 7 martie 1936, Hitler a adus Wehrmacht-ul in regiunea demilitarizat a Rinului, clcand astfel pactul de la Locarno. Pe 11 martie 1938 a urmat Anschluss (alipirea Austriei la Germania), iar pe 29 septembrie al aceluiai an, la Munchen, Frana i Anglia au trebuit s accepte (li s-a impus) anexarea de ctre Reich a regiunii sudete a Cehoslovaciei. Fuhrer-ul a venit la putere mulumit voturilor partidului 100 catolic "Zentrum", numai cu cinci ani mai inainte, dar cele mai multe obiective expuse cu cinism in Mein Kampf erau deja realizate; aceast carte, o provocare insolent pentru democraiile vestice, fusese scris de printele iezuit Staempfle i semnat de Hitler. Pentru c - dei muli ignor acest fapt - Societatea lui Isus imbuntise acel celebru program pan-german aa cum apare el din cartea sus-menionat, iar Fuhrer-ul il aprobase. Capitolul 3. Agresiunea german i iezuiii. Austria i Polonia S vedem cum a fost pregtit Anschluss-ul. Mai intai de toate, i printr-o sincronizare "providenial", cand Mussolini a pus mana pe putere in Italia mulumit lui don Sturzo, iezuit ef al partidului catolic, monseniorul Seipel, un iezuit, a devenit cancelar al Austriei. El a deinut aceast poziie pan in 1929, cu o intrerupere de doi ani i, in timpul acelor ani decisivi, el a condus politica intern a Austriei pe calea clerical i reacionar; succesorul su a urmat aceeai

cale, care a condus la absorbia acestei ri in blocul german. Reprimarea sangeroas a revoltelor clasei muncitoare i-a adus numele de cardinalul fr mil. In primele zile ale lunii mai 1936, von Papen a intrat in negocieri secrete cu dr. Schussnigg (cancelarul Austriei) atingandu-i punctul sensibil i artandu-i cit de avantajoas ar fi o reconciliere cu Hitler din punctul de vedere al Vaticanului; argumentul poate prea ciudat, dar Schussnigg era foarte devotat, iar von Papen era doar ambelanul papei (G.E.R. Gedye, Sinuciderea Austriei, pag.188). Nimic surprinztor, ambelanul secret al papei era cel care conducea intreaga afacere i care s-a incheiat pe 11 martie 1938 cu demisia piosului Schussnigg (elev al iezuiilor) in favoarea lui SeyssInquart, ef al nazitilor austrieci. In ziua urmtoare, trupele germane au intrat in Austria i guvernul marionet al lui Seyss-Inquart a proclamat unirea Austriei la Reich. Acest eveniment a fost intampinat cu o declaraie entuziast a arhiepiscopului Vienei, cardinalul Innitzer, iezuit. Pe 15 martie, presa german publica urmtoarea declaraie a cardinalului Innitzer: Preoii i credincioii trebuie s susin fr ezitare marele stat german i pe Fuhrer-ul a crui lupt de a instaura puterea, onoarea i prosperitatea Germaniei este in asentimentul Providenei. Ziarele au tiprit in facsimil aceast declaraie pentru a imprtia orice indoial asupra autenticitii ei. Reproduceri ale acestei declaraii au fost lipite pe zidurile caselor din Viena i din alte orae ale Austriei. Cardinalul Innitzer scrisese cu propria lui man urmtoarele cuvinte sub semntura sa: i Heil Hitler! Trei zile mai tarziu, intregul episcopat austriac adresa o scrisoare pastoral tuturor episcopilor si; ziarele italiene au publicat textul acestei scrisori pe 28 martie: era o adeziune fi la regimul nazist ale crui virtui erau ridicate in slvi. Cardinalul Innitzer, reprezentantul la nivelul cel mai inalt al bisericii romane in Austria, mai scria in declaraia sa: Ii invit pe efii organizaiilor de tineret s pregteasc unirea lor cu organizaia Reich-ului german. 101 Prin urmare, nu numai c arhiepiscopul-cardinal al Vienei, urmat de episcopatul su, s-a avantat cu entuziasm alturi de Hitler, dar a transmis ordinul ca tineretul "cretin" s fie instruit in conformitate cu metodele de pregtire naziste; aceste metode fuseser condamnate in mod oficial in teribila scrisoare enciclic (circular) "Mit brennender Sorge"! Atunci, "Mercure de France" nota pe bun dreptate: Aceti episcopi nu au luat o hotrare care s implice biserica, ca un tot, din proprie iniiativ; Sfantul Scaun le ddea indicaii pe care ei pur i simplu le urmau. Aceasta este sigur! Dar ce alte "directive" se puteau atepta din partea Sfantului Scaun care i-a adus la putere pe Mussolini, Hitler, Franco

i a creat in Belgia "Cristus Rex"' al lui Leon Degrelle? Ineleg atunci de ce autori englezi ca F.A. Ridley, Secker i Warburg s-au ridicat impotriva politicii lui Pius XI care a favorizat micrile fasciste, oriunde au aprut ele. Cat despre Anschluss, Francois Charles-Roux ne spune de ce era biserica atat de mult in favoarea lui: Opt milioane de catolici austrieci unii cu catolicii Reich-ului ar fi putut crea un corp catolic german care si fac simit puterea i greutatea. Polonia se afla in aceeai situaie ca Austria cand Hitler, dup ce a invadat-o, a anexat o parte din ea in numele patriei. Au fost adugate inc cateva milioane de catolici pentru a intri contingentul german aflat sub carmuire roman: Sfantul Scaun nu putea decat s fie in favoarea acestei invazii, in ciuda intregii sale iubiri pentru dragul popor polonez. De fapt, el nu privea cu ochi ri unirea violent a catolicilor din Europa central conform planului generalului iezuit, Halke von Ledochovschi. Tmaietorii autorizai ai Vaticanului continuau s aminteasc cititorilor lor c Pius XII a protestat impotriva agresiunii in scrisoarea enciclic "Summi Pontificatus". In realitate, acest document ridicol, ca toate documentele de acest gen care numr nu mai puin de 45 de pagini, conine numai o singur fraz, spre sfarit, privitoare la Polonia strivit de Hitler. In aceast scurt aluzie este dat un sfat poporului polonez de a se ruga mai mult la fecioara Maria! Contrastul este izbitor intre cele cateva cuvinte banale de condoleane i paginile mgulitoare dedicate Italiei fasciste i de prea-mrire a tratatului de la Lateran; acest tratat era incheiat de Sfantul Scaun cu Mussolini, colaboratorul lui Hitler care, la vremea cand papa ii scria scrisoarea enciclic, el inea un discurs scandalos, rostit ca o provocare aruncat lumii i care incepea cu cuvintele: Liquidata la Polonia! (Lichidai Polonia!). Dar ce riscuri exist in folosirea acestor alibiuri ridicole, atunci cand predici convertiilor? Pe lang aceasta, cai dintre ei erai dornici s examineze aceste aluzii? Deci, ce putem vedea atunci cand cercetm atitudinea Vaticanului fa de aceast treab? Mai intai de toate, vedem c nuniul (ambasadori Vaticanului) la Varovia, monseniorul Cortesi, a silit guvernul polonez s cedeze lui Hitler in toate aspectele: Danzig-ul, coridorul, teritoriile unde locuiau minoritile germane. Odat treaba incheiat, il vedem pe Sfantul Printe dand o man de ajutor agresorului, incercand s fac Parisul i Londra s ratifice amputarea unei mari pri din draga lui Polonie. 102 Acelora care ar fi mirai de o asemenea comportare fa de o ar catolic, le vom aminti de un precedent celebru: dup prima divizare a Poloniei in 1772 o catastrof in care intrigile iezuite au jucat un rol important papa Clement XIV, scriind imprtesei Austriei, Maria Tereza,

ii exprima satisfacia in felul urmtor: Invadarea i divizarea Poloniei nu au fost fcute numai din motive politice; era in interesul religiei, i spre profitul spiritual al bisericii ca, Curtea de la Viena s-i extind dominaia asupra Poloniei cat de mult posibil. Cu siguran nu este nimic nou sub soare, mai ales in Vatican. In 1939 nu mai era nevoie s se schimbe nici un cuvant din acea declaraie cinic, in afar de profitul spiritual al bisericii care, de aceast dat, consta in unirea catorva milioane de catolici polonezi cu marele Reich. Acest fapt explic cu uurin zgarcenia condoleanelor papale exprimate in Summi Pontificatus. In Cehoslovacia, Vaticanul a reuit chiar mai bine: a reuit s-i furnizeze lui Hitler un prelat care a devenit capul acestui stat satelit al Reich-ului. Anschluss-ul a fcut mare zarv in Europa. De atunci incolo, ameninarea hitlerist incepu s planeze asupra Cehoslovaciei, iar rzboiul plutea in aer. Dar la Vatican nimeni nu prea interesat in asta. S-l ascultm pe Francois Charles-Roux: La mijlocul lui august, incercasem sl conving pe pap c ar trebui s vorbeasc in favoarea pcii o pace dreapt, desigur... Primele mele incercri au fost fr succes. Dar, incepand cu luna septembrie 1938, cand criza internaional a ajuns la cel mai inalt nivel, am sesizat la Vatican impresii linititoare care contrastau in mod ciudat cu deteriorarea rapid a situaiei. Toate incercrile mele, adaug fostul ambasador francez, primeau acelai rspuns din partea lui Pius XI: Ar fi fr rost, lipsit de necesitate, inoportun. Nu am putut inelege incpanarea lui in a pstra tcerea. Evenimentele urmau s. explice curand aceast tcere. Mai intai a fost anexarea regiunii Sudete de ctre Reich, desigur cu sprijinul Partidului Social Cretin; aceast anexare a fost validat de consimmantul de la Munchen, iar Republica Cehoslovacia a fost divizat. Dar Hitler, care promisese s respecte integritatea ei teritorial, inteniona in realitate s anexeze pmanturile cehe separat de Slovacia, i s le stpaneasc personal sau prin imputernicii. Era uor pentru el s realizeze aceste lucruri mai ales c muli dintre efii principalelor curente politice din Slovacia erau ecleziati catolici, potrivit spuselor lui Walter Hagen. Printre acetia, preotul Hlinka (iezuit) avea la dispoziie o gard antrenat dup principiile naziste. Se tie c, potrivit legii canonice, nici un preot nu putea accepta un post public sau un mandat politic fr consimmantul Sfantului Scaun. Acest lucru este confirmat de R.P. de Soras, un cunoscut iezuit: Cum ar putea fi altfel? Am spus-o deja: un preot, in virtutea "caracterului" cu care il inzestreaz ordinarea, in virtutea funciei oficiale pe care el o exercit in cadrul bisericii, in virtutea sutanei pe care o poart, are datoria

s acioneze ca un catolic, cel puin atunci cand este vorba de o aciune public. Unde este preotul, acolo este biserica! 103 Atunci, datorit consimmantului Vaticanului, membrii clerului ocupau poziiile din Parlamentul Cehoslovac. i mai mult, unul dintre aceti preoi a trebuit s obin aprobarea Sfantului Scaun atunci cand insui Fuhrer-ul l-a investit cu funcia de ef al statului, mai tarziu oferindu-i cele mai inalte distincii hitleriste: Crucea de Fier i decoraia Vulturului Negru. Aa cum se anticipase, pe 15 martie 1939 Hitler a anexat restul Bohemiei i Moraviei i a pus Republica Slovac pe care el insui o crease dintr-o intorstur de condei sub protecia lui. In fruntea statului Slovac l-a aezat pe monseniorul Tiso, un iezuit care visa s contopeasc catolicismul cu nazismul. O ambiie "nobil" i uor de realizat, cci fusese deja dovedit de episcopatele Germaniei i Austriei. Catolicismul i nazismul proclama Tiso au multe in comun; ele lucreaz man in man la reformarea lumii. Aceasta trebuie s fi fost i opinia Vaticanului, in ciuda "teribilei" enciclice Mit Brenneder Sorge cci nu a argumentat nici un pic la aprobarea numirii preotului conductor. In iunie 1940, Radio Vatican anuna: Declaraia monseniorului Tiso, ef al statului slovac, in care ii afirm intenia sa de a cldi Slovacia potrivit unui plan cretin, are intreaga aprobare a Sfantului Scaun. Regimul lui Tiso a afectat in mod special biserica protestant din acea ar care cuprindea in sanul su o cincime din populaie. Tiso a incercat s reduc influena protestant la minim i chiar s o elimine. Membrii influeni ai bisericii protestante au fost trimii in lagrele de concentrare. Ei s-ar putea considera norocoi, dac avem in vedere declaraia prusacului Wernz, general al iezuiilor intre 1906 i 1915: Biserica poate condamna pe eretici la moarte, cci orice drept pe care il au se datoreaz ingduinei noastre. S vedem acum ce fel de "blandee apostolic" era folosit de prelatul conductor in ceea ce-i privete pe evrei: In 1941, primul contingent de evrei din Slovacia i Silezia superioar a sosit la Auschwitz; de la bun inceput, cei care nu erau in stare s munceasc erau trimii la camera de gazare. Cine a scris aceasta? Un martor care nu poate fi pus la indoial, Lordul Rusell din Liverpool, consilier juridic la procesul criminalilor de rzboi. Prin urmare, Sfantul Scaun nu degeaba imprumutase lui Hitler pe unul din prelaii si. eful de stat iezuit fcea o treab bun i satisfacia exprimat de Radio Vatican era justificat. S fii primul furnizor al Auschwitz-ului, ce glorie pentru acest om sfant i pentru intreaga

Companie a lui Isus! De fapt, acestui triumf nu-i lipsea nimic. In timpul eliberrii, acest prelat a fost luat prizonier de americani i predat cehilor, condamnat la moarte in 1946 i spanzurat culmea ca martir! Tot ce am fcut impotriva evreilor se datoreaz dragostei fa de naiunea noastr. Dragostea pentru aproapele nostru i pentru ara noastr s-a dezvoltat intr-o lupt fructuoas impotriva dumanilor nazismului. Un alt inalt demnitar al bisericii romane, dintr-o ar invecinat i-ar fi putut insui aceast declaraie a monseniorului Tiso. Cci dac fondarea Oraului lui Dumnezeu in Slovacia a insemnat ur i persecuie, potrivit 104 tradiiilor durabile ale biserici, ce se poate spune despre eminentul stat catolic al Croaiei, nscut din colaborarea ucigaului Pavelici cu monseniorul Stepinac i cu asistena nuniului papal, Marco. Ar trebui s privim in urm nu mai departe decat la cucerirea Lumii noi, punand laolalt aciunile aventurierilor lui Cortez cu nu mai puin ferocii clugri care se ocupau cu convertirea, ca s descoperim ceva comparabil cu atrocitile acelor ustai susinui, comandai, stimulai de clerul fanatic pan la paroxism. Ceea ce au fcut aceti asasini in Numele Domnului cum au fost supranumii de Herve Lauriere timp de patru ani, sfideaz orice imaginaie, iar analele bisericii romane, chiar dac sint foarte bogate in material de acest fel, nu pot avea egal in Europa. Trebuie oare s mai adugm c prietenul cel mai bun al acestui insetat de sange, Ante Pavelici, era monseniorul Stepinac, un alt iezuit? Organizaia terorist croat "Ustai", condus de Pavelici, a devenit cunoscut poporului francez prin asasinarea la Marsillia a regelui Alexandru I al Iugoslaviei i a ministrului francez de externe, Louis Barthou, in 1934. Cum guvernul lui Mussolini era in mod cert implicat in aceast crim, extrdarea lui Pavelici, care se refugiase in Italia, a fost cerut de guvernul francez; Ducele a avut de grij desigur s nu se permit acest lucru i Curtea de juri din Aix-en-Provence a fost nevoit s cear pedeapsa cu moartea, in lips, pentru eful ustailor. Acest cap al teroritilor, pltit de Mussolini, lucra pentru expansiunea Italiei pe coasta Adriaticii. Cand, in 1941, Hitler i Mussolini au invadat i divizat Iugoslavia, acest presupus patriot croat a fost pus de ei in fruntea statului satelit creat de ei sub numele de Statul independent al Croaiei. La 18 mai acelai an, la Roma, Pavelici oferea coroana acelui stat ducelui de Spolete, care i-a luat numele de Tomislav II. Desigur, el a avut grij s nu calce niciodat pe pmantul ptat cu sange al pseudoregatului su. In aceeai zi, Pius XII acorda o audien particular lui Pavelici i "prietenilor" si, unul din ei fiind monseniorul Salis Sewis, vicar al monseniorului Stepinac. Prin urmare, Sfantul Scaun nu se temea s-i

strang mainile cu un criminal recunoscut, condamnat la moarte in contumacie pentru asasinarea regelui Alexandru I i a lui Louis Barthou, o cpetenie terorist avand pe contiin cele mai oribile crime! De fapt pe 18 mai 1941, cand Pius XII il intampina cu bucurie pe Pavelici i banda lui criminal, masacrarea ortodocilor croai era la apogeu, simultan cu convertirile forate la catolicism (Herve Lauriere, Asasini in Numele lui Dumnezeu). Ei urmreau tocmai minoritatea sarb, aa cum menioneaz i Walter Hagen: Mulumit ustailor, ara a fost transformat curand intrun haos sangeros... Ura de moarte a noilor stpani a fost indreptat ctre evrei i sarbi, care au fost declarai in mod oficial in afara legii... Toate satele, chiar regiuni intregi au fost rase sistematic de pe faa pmantului... Sarbii ortodoci au fost forai s se converteasc la catolicism. Aceste convertiri obligatorii constituiau desvarirea procesului de croatizare. Andria Artukovici, ministrul de interne, a fost marele orator al acestor masacre i convertiri forate; dar, in timp ce el fcea aceste lucruri, el se apra pe sine din punct de vedere moral, aa cum afirma 105 un martor aflat intr-o poziie inalt. Intr-adevr, cand guvernul iugoslav a cerut extrdarea sa din Statele Unite unde acesta se refugiase, s-a gsit cineva s vorbeasc in numele su: iezuitul R.P. Lackovici, locuind de asemenea in Statele Unite i fost secretar al lui Stepinac, arhiepiscopul Zagrebului in timpul rzboiului. Artukovici afirm iezuitul era purttorul de cuvant al monseniorului Stepinac. Intre 1941-1945 nu trecea o zi in care s nu-l vd in biroul meu sau in al lui. El cerea sfatul arhiepiscopului in toate aciunile intreprinse, acolo unde aspectul moral era implicat (Mirror News din Los Angeles, 24 ian.1958). Cand tim care erau aciunile acestui clu, ne dm seama ce fel de "sfaturi" moral-edificatoare ii ddea Stepinac. Masacrele i convertirile au durat pan la eliberare iar bunvoina Sfantului printe fa de aceti ucigai nu s-a alterat de fel. Se poate citi in ziarele catolice croate din acea perioad despre un schimb de complimente intre Pius XII i Pavelici, Poglavnik-ul cruia monseniorul Saric, arhiepiscop de Sarajevo i poet in timpul liber, i-a dedicat versuri impregnate de o admiraie nemrginit. Dar acesta nu era doar un spectacol al bunelor maniere: Monseniorul Stepinac a devenit membru al Parlamentului "usta". El poart decoraii "ustae", este prezent la cele mai importante manifestaii oficiale ale acestora, ocazii cu care ine cuvantri... Trebuie s ne mai mirm de respectul artat monseniorului Stepinac de statul satelit croat? Sau c laudele lui erau expuse in presa "Usta"? Este, vai!, prea evident c fr ajutorul monseniorului Stepinac pe plan politic i religios, Ante Pavelici nu ar fi obinut niciodat colaborarea catolicilor croai.

Pentru a inelege intreaga extindere a colaborrii, trebuie citit presa catolic croat, "Katolicki Tjednik; "Katolick List", "Hrvatski Narod" i alte publicaii care se intreceau in a-l mguli pe sangerosul Poglavnik. Pius XII era atat de mulumit c acesta era un catolic practicant, iar stima cea mai inalt a suveranului pontif imbria chiar i pe complicii acestui "mare" om. "Osservatore Romano" ne informeaz c la 22 iulie 1941, papa primea 100 de membri ai Poliiei de Securitate Croat., condui de eful poliiei din Zagreb, Eugen Kvaternik-Dido. Acest grup de SS-iti croai, varfurile clilor i torionarilor ce activau in lagrele de concentrare, a fost prezentat Sfantului printe de ctre cineva care comitea crime atat de monstruoase, incat propria lui mam s-a sinucis de disperare. Bunvoina lui Pius XII este uor de explicat prin elul apostolic al acestor ucigai. Un alt catolic practicant, Mile Budak, preot militar, exclama la Karlovac, in august 1941: Micarea usta este bazat pe religie. Intreaga noastr activitate se sprijin pe loialitatea fa de religia i biserica catolic" (Herve Lauriere, Asasini in Numele lui Dumnezeu, pag.97). Pe lang aceasta, la 22 iulie, la Gospic, acelai preot a definit foarte bine aceast activitate: Vom ucide caiva sarbi, vom deporta pe alii, iar restul vor fi silii s imbrieze religia romano-catolic. Acest program groaznic a fost dus la indeplinire punct cu punct. Cand eliberarea punea capt acestei tragedii, 300.000 de sarbi i evrei fuseser deportai i mai mult de 500.000 masacrai. Prin aceste mijloace, biserica roman a determinat de asemenea 240.000 credincioi ortodoci 106 s intre sub stindardele sale... credincioi care revenir la religia lor tradiional imediat dup eliberare. Dar, pentru a obine acest rezultat ridicol, ce orori s-au abtut asupra acestei ri nenorocite! In cartea Asasini in Numele lui Dumnezeu a lui Herve Lauriere, se pot citi detalii despre torturile monstruoase pe care aceti catolici practicani "ustaii" le aplica srmanelor lor victime. Ziaristul englez J.A. Voigt a scris: Politica croat consta in masacre, deportri i convertiri. Numrul celor masacrai ajungea la sute de mii. Masacrele erau insoite de torturi brutale. "Ustaii" scoteau ochii victimelor lor, din care ii fceau ghirlande pe care le purtau sau le ineau ca amintire. In Croaia, iezuiii au implantat clericalismul politic. Acesta este cadoul oferit mereu de faimoasa Compania a lui Isus tuturor naiunilor care au intampinat-o cu bunvoin. Acelai autor adaug: Prin moartea marelui tribun croat Radici, Croaia pierde principalul opozant al clericalismului politic; acest clericalism politic va cuprinde aciunea catolic, definit foarte bine de Friedrich Muckerman. Acest iezuit german,

bine cunoscut inainte de ridicarea lui Hitler, a fcut-o de cunoscut in 1928 intr-o carte a crei cuvant inainte era scris de monseniorul Pacelli, pe atunci nuniu papal la Berlin. Muckerman se exprim dup cum urmeaz: Papa este interesat de cruciada aciunii catolice. El este cluza care poart stindardul impriei lui Hristos. Aciunea catolic inseamn reunirea la nivel mondial a catolicismului. Acesta trebuie s-i triasc varsta eroic... Noua epoc poate fi catigat pentru Hristos numai cu preul sangelui. Zece ani dup cele scrise mai sus, cel ce scrisese cuvantul inainte la cartea printelui iezuit Muckermann sttea pe scaunul Sfantului Petz i, in timpul pontificatului su, sangele pentru Hristos a curs in fluvii in Europa; dar Croaia a suferit cele mai cumplite atrociti ale acelei noi epoci. Acolo, nu numai c erau preoi care predicau infptuirea acelor mceluri, dar unii chiar defilau in fruntea criminalilor. Alii deineau, pe lang funciile lor bisericeti, posturi oficiale de prefeci sau efi ai poliiei "ustai", i chiar de efi ai lagrelor de concentrare, unde ororile nu au fost intrecute nici de cele comise la Dachau sau Auschwitz. Pe aceast list a criminalilor sangeroi trebuie s-i adugm i pe abatele Bozidar Bralo, pe preotul Dragutin Kamber, iezuitul Lackovici i abatele Ivan Salici, secretari ai monseniorului Stepinac, preotul Nicolae Bilogrivici, etc... i nenumrai franciscani; unul dintre cei mai cruzi dintre acetia a fost fratele Miroslav Filipovici, principalul organizator al masacrelor, ef i clu al lagrului de concentrare de la Jasenovac, cel mai respingtor dintre aceste iaduri pmanteti. Soarta fratelui Filipovici a fost asemntoare cu cea a lui Tiso, in Slovacia: cand a venit eliberarea, el a fost spanzurat, purtand sutana preoeasc. Dar muli dintre rivalii si, nu foarte nerbdtori s catige laurii martirajului, au fugit in Austria, amestecandu-se cu asasinii pe care ii ajutaser. 107 Dar ce fcea ierarhia, cand se confrunta cu frenetica sete de sange a atator subordonai ai si? Ierarhia, sau episcopatul i conductorul ei, monseniorul Stepinac, au votat in Parlamentul "Ustailor" in favoarea decretelor privind convertirea ortodocilor la catolicism, trimiterea de "misionari" in mijlocul ranilor terorizai, convertirea fr cracnire a satelor intregi, luarea in posesie a proprietilor biserici ortodoxe sarbe, i fr incetare turnau laude i binecuvantri asupra Poglavnik-ului, urmand exemplul Papei Pius XII. Papa Pius XII era reprezentat la Zagreb de un clugr eminent, R.F Marcone. Acest Sancti Sedis Legatus primea locul de onoare la toate ceremoniile regimului "usta" i se fotografia cu evlavie in casa efului criminalilor Ante Pavelici impreun cu familia acestuia, care il primise

ca pe un prieten. Cine se aseamn se adun. Prin urmare, relaiile dintre asasini i ecleziati erau guvernate de cea mai sincer prietenie desigur, muli dintre ecleziati deineau ambele poziii, pentru care nu au fost niciodat invinuii. Scopul scuz mijloacele. Cand Pavelici i cei 4000 de ustai care includeau i pe arhiepiscopul iezuit Saric, episcopul Garic i 400 de clerici au prsit scena unde i-au expus ororile pentru a merge mai intai in Austria i apoi in Italia, ei au lsat in urm o parte din "comorile" lor: filme, fotografii, discursuri imprimate ale lui Ante Pavelici, fiete pline cu bijuterii, monezi de aur, aur i platin de provenien dentar. Prada luat de la bieii nenorocii care fuseser omorai era ascuns in palatul arhiepiscopiei, loc unde a i fost descoperit in cele din urm. Cat despre fugari, ei au profitat de "Comisia pontifical pentru ajutor", creat special pentru a salva criminalii de rzboi. Aceast instituie de caritate ii ascundea in mnstiri, mai ales in Italia i Austria i le procura paapoarte false, dandu-le posibilitatea s plece spre ri mai "prietenoase", unde ar fi putut s se bucure in pace de roadele jafurilor lor. Acest lucru a fost fcut i pentru Ante Pavelici, a crui prezen in Argentina a fost descoperit in 1957, printr-un atentat la viaa lui, prilej cu care el a fost rnit. De atunci, regimul dictatorial din Buenos Aires a inceput s se prbueasc. Ca i fostul preedinte, Peron, protejatul su a trebuit s prseasc Argentina. Din Paraguay, unde a plecat mai intai, el a ajuns in Spania, unde a murit la 28 decembrie 1959, la spitalul german din Madrid. Cu aceast ocazie, presa francez a reamintit in paginile sale sangeroasa lui carier i mult mai discret pe "puternicii complici" care l-au fcut scpat fr pedeaps. Sub titlul Belgradul cere in zadar extrdarea lui, citim in ziarul "Le Monde": Informaiile sumare publicate in presa de azi diminea reinvie, in mijlocul poporului iugoslav, amintirile unui trecut plin de suferine i amrciune impotriva acelora care, ascunzandu-l pe Ante Pavelici de mai mult de 15 ani, blocheaz cursul justiiei. "Paris-Presse" demasc ultimul adpost oferit teroristului, cu o scurt dar semnificativ fraz: El a sfarit intr-o mnstire franciscan din Madrid. De fapt, de acolo fusese luat Pavelici la spitalul unde i-a pltit datoriile fa de natur dar nu i fa de justiia sfidat de aceti puternici complici uor de identificat. 108 Monseniorul Stepinac care avea, precum el o spunea, o contiin curat, sttea la Zagreb unde a fost prins in 1946. Condamnat la munc silnic, el a fost, de fapt, obligat doar s locuiasc in exclusivitate in satul su natal. Pedeapsa era uor de indurat, dup cum putem vedea, dar biserica roman avea nevoie de martiri. Arhiepiscopul

Zagrebului a fost fcut membru al suitei pontificale de ctre Pius XII, care s-a grbit s-i confere titlul de cardinal, recunoscandu-i astfel apostolatul care genereaz strlucirea cea mai pur. Suntem familiarizai cu insemntatea simbolic a hainei cardinalilor (purpurie): cel care o imbrac trebuie s fie gata s-i mrturiseasc credina lor chiar pan la vrsarea sangelui. Nu putem nega c aceast vrsare de sange nu a fost abundent in Croaia in timpul apostolatului acestui om "sfant", dar sangele care a curs acolo in torente nu a fost, desigur, al prelatului: era sangele credincioilor ortodoci i al evreilor. Se poate vedea cu uimire c acolo a avut loc o inversare a meritelor. Dac aa stau lucrurile, dreptul la rangul de cardinal al monseniorului Stepinac nu poate fi contestat. In dioceza Gornii Karlovac, parte a episcopatului su, din 460.000 de ortodoci care locuiau acolo, 50.000 au reuit s se ascund in muni, 50.000 au fost trimii in Serbia, 40.000 au fost convertii forat la catolicism, iar 28.000 au fost masacrai (Jean Hussard, Vzut in Iugoslavia). La 19 decembrie 1958, citim in "Frana catolic": Pentru preamrirea eroismului eminenei sale, cardinalul Stepinac, pe 21 decembrie 1958 va avea loc o mare adunare la ora 4, la biserica Saint-Odile, Paris. Va fi prezidat de cardinalul Feltin, arhiepiscop de Paris. Senatorul Ernest Pezet i printele Dragoun, paroh al misiunii croate in Frana, vor lua i ei parte. Excelena sa, monseniorul Rupp va celebra liturghia i imprtania. Iat cum o nou figur, i nu una de mic importan, cea a cardinalului Stepinac, veni s imbogeasc galeria iezuiilor celebri. Un al scop al acelei intruniri din 21 decembrie 1958, de la biserica Saint-Odile, a fost cel de a "lansa" o carte scris in aprarea arhiepiscopului Zagrebului de ctre insui R.P. Dragoun; monseniorul Rupp, coleg al cardinalului Feltin, scria prefaa. Nu putem oferi acum o analiz minuioas, dar s spunem totui urmtoarele. Cartea este intitulat: Dosarul cardinalului Stepinac, ceea ce pare s promit cititorului o expunere obiectiv a procesului de la Zagreb. De fapt, in acest volum care numr 285 de pagini, gsim discursurile complete ale celor doi avocai ai arhiepiscopului, insoite de remarci extinse ale autorului. Dar nici invinuirea, nici cuvantarea acuzatorului nu sunt menionate, nici mcar pe scurt, in aceast carte. R.P. Dragoun pare s ignore proverbul francez Exist dou puncte de vedere in fiecare intamplare, dei, desigur, il cunoate prea bine. S lum in consideraie, totui, raiunea i motivele invocate pentru disculparea lui Stepinac. Dar intai de toate, la intrebarea: era monseniorul Stepinac mitropolit al Croaiei i Sloveniei?, cartea lui Dragoun nu rspunde. La pag.142 a acestei cri, citim urmtoarele privind copia unui raport al monseniorului Stepinac, a crui autenticitate fusese contestat de aprare: In textul copiei, arhiepiscopul este descris ca Metropolita

109 Croatie et Slavoniae, dar arhiepiscopul nu este mitropolit i nici nu se prezentase vreodat astfel. Acestea ar clarifica lucrurile, dac nu am citi, la pag.114, urmtoarele cuvinte preluate chiar dintr-o declaraie a monseniorului Stepinac inaintea tribunalului: Sfantul Scaun a subliniat deseori c naiunile mici i minoritile naionale au dreptul s fie libere. Nu a avea eu dreptul, ca episcop i mitropolit, s m apr? Cu cat citim mai mult, cu atat inelegem mai puin! Nu conteaz! Cum ni se amintete iari i iari, monseniorul Stepinac nu ar fi putut influena in nici un fel comportamentul clerului i turmei sale. Celor care au publicat articole in presa catolic, articole care proslveau talentele lui Pavelici i ale asasinilor lui pltii, li se d urmtorul rspuns: Este de-a dreptul ridicol s-l faci pe monseniorul Stepinac responsabil pentru ceea ce au scris ziarele. Chiar i atunci cand acest ziar era "Katolicki List", cea mai important publicaie catolic din Zagreb, dioceza monseniorului Stepinac. In aceste condiii menionm, fr suprare, i publicaiile "Andjeo Cuvar" (Ingerul pzitor) al franciscanilor, "Glasnik Sv. Ante" (Glasul sfantului Anton) al clugrilor franciscani, "Vjesnik Pocasne Straze Srca Isusova" (Publicaia grzii de onoare a Sfintei Inimi) aparinand iezuiilor. Prin urmare, se pretindea c monseniorul Stepinac, mitropolit contestat, nu avea nici o influen asupra acestor publicaii, al cror preedinte era i care se intreceau una pe alta in adularea lui Pavelici i a regimului su sangeros. Nici acesta din urm nu avea nici o putere, aa spun aprtorii, asupra episcopilor "ustai" Sacric, Garic, Acsamovici, Simrak i alii, care il inundaser pe Pavelici cu laude i preamreau crimele sale asupra "cruciailor" Aciunii Catolice, sau asupra criminalilor franciscani sau asupra clugrielor din Zagreb care mrluiser cu mainile ridicate dup moda salutului hitlerist. Ce "atotstpanitor" straniu, fr putere asupra nimic i a nimnui! Faptul c fcea parte, impreun cu ali zece preoi catolici, din Parlamentul "usta", nu il compromitea pe arhiepiscop sau cel puin asta trebuie s credem din moment ce evenimentul era pur i simplu ignorat. Nu ar trebui, deci, s-i reprom nici prezidarea conferinelor episcopale, nici a comitetelor de aplicare a decretului privind convertirea ortodocilor. Astfel, pretextul "umanitar" de a fi fcut pe ataia s intre in biserica romano-catolic, forai desigur, este in intregime i cu indemanare lmurit. Se pot citi urmtoarele despre "ingrozitoarea dilem" cu care se confrunta Stepinac: Datoria sa pastoral era s menin intacte principiile canonice dar, pe de alt parte, dizidenii care refuzau s

imbrieze religia catolic erau masacrai; prin urmare, el a micorat severitatea regulilor. Rmanem i mai uimii cand citim puin mai departe: El incearc s rezolve aceast alternativ dramatic prin scrisoarea circular din 2 martie 1942, in care ordona preoilor s cerceteze cu atenie motivele convertirii. Este intr-adevr o metod special de a atenua severitatea regulilor i de a rezolva dramatica alternativ! 110 Monseniorul Stepinac a deschis sau a inchis uile bisericii romane falilor convertii? Ar fi absolut imposibil s aflm asta dac ne-am opri doar la aceast cuvantare a aprrii. Aprtorii arhiepiscopului par s aleag varianta muamalizrii atunci cand declar: Cazurile de rebotezare au fost rare pe teritoriul arhidiocezei Zagrebului (R.P. Dragoun, Dosarul (cazul) cardinalului Stepinac). Din pcate, statisticile nu arat contrariul, cum am artat i mai inainte: Numai in dioceza Gornii Karlovac, parte a arhiepiscopiei Zagrebului, 40.000 de persoane au fost re-botezate. Este evident c asemenea rezultate nu puteau fi obinute decat prin convertiri in mas a unor sate intregi, cum a fost cazul satului Kamensko, unde 400 de oi rtcite s-au intors intr-o singur zi in poala bisericii romane, in mod spontan i fr nici o presiune din partea autoritilor civile i ecleziastice. Atunci de ce a fost inut ascuns acest numr? Dac acest numr de convertiri se datora, intr-adevr, sentimentelor caritabile ale clerului catolic croat i nu exploatrii cinice a terorii, ei ar fi trebuit s fie mandri. Adevrul este c vlul aruncat peste aceste infamii, in incercarea de a le ascunde, este transparent i nu destul de mare. Dac l-ar acoperi pe Stepinac, alii ar trebui s rman descoperii: episcopii Saric, Garic, Simrak, preoii Bilogrivici, Kamber Bralo i asociaii lor, franciscanii i iezuiii, iar in final, insui Sfantul Scaun. Am putea s-l lsm pe acest arhiepiscop s se bucure de contiina lui curat, acest primat al Croaiei aa-zis lipsit de orice autoritate, auto intitulandu-se "mitropolit" cand nici nu era i, culmea culmilor, deschizand porile, cand de fapt le inchidea. Dar, de partea acestui prelat fantastic era un altul, important i puternic, R.P. Marcone, reprezentantul personal al lui Pius XII. Era acest Sancti Sedis legatus, de asemenea lipsit de orice autoritate asupra clerului croat? Nimeni nu poate ti! Pentru c dosarul atat de bine cenzurat nu face nici o afirmaie in legtur cu aceast persoan important; totui, am putea fi siguri de existena ei, chiar dac nu am avea alte informaii cum ar fi fotografiile care il arat oficiind in catedrala din Zagreb, in mijlocul statului major al "ustailor" i mai ales stand la mas cu familia lui Pavelici, catolicul practicant, care organiza masacrele.

Trebuind s fac fa unui asemenea document, nu este de mirare c prezena reprezentantului papei era camuflat; misticii ar numi asta "luminarea intunericului"! Dar aceste cateva randuri din dosar sunt i mai "iluminante": Insui procurorul, in nota sa de acuzare, il expune pe Secretarul de stat al Sfantului Scaun, cardinalul Maglione, care, in 1942 il desemnase pe arhiepiscopul Stepinac s stabileasc legturi mai sincere i cordiale cu autoritile "ustae". Inelegerea secret dintre Vatican i criminalii ustai este destul de clar. Insui Sfantul Scaun il indemna pe monseniorul Stepinac s colaboreze cu ei, iar reprezentantul personal al lui Pius XII, luand loc la masa lui Pavelici, aplica instruciunile pontificale liter cu liter: sinceritatea i cordialitatea in relaiile cu ucigaii credincioilor ortodoci i ai evreilor. Aceasta nu ne surprinde! 111 Dar la ce gandeau iezuiii cand afirmau cu incpanare c neintreruupta cooperare acordat dictatorilor de ctre prelaii Sfiniei sale era o idee absolut personal i nu dictat de Vatican? Atunci cand cardinalul Maglione trimitea recomandarea mai sus menionat ctre arhiepiscopul Zagrebului, era aceasta o idee personal pe care i-o exprima sub pecetea slujbei de Secretar de stat? Dovada complicitii intre Sfantul Scaun i ustai, adus de R.P. Dragoun i pe care tocmai am menionat-o, incheie acest capitol. Dar iat o nou confirmare a sentimentelor evanghelice care infloreau i inc mai infloresc printre credincioii bisericii catolice croate fa de sarbii ortodoci. Federaia muncitorilor croai din Frana trimitea o invitaie pentru o adunare solemn organizat duminic, 19 aprilie 1959, la Centrul confederaiei generale a muncitorilor cretin in Paris, pentru a srbtori a 18-a aniversare a fondrii organizaiei croate "Ustai". Pe invitaie se putea citi: Ceremonia va incepe cu o liturghie sfant la biserica Notre Dame de Lorette. Dar cititorul, edificat asupra acestui inceput pios, este cu atat mai uimit cand descoper imediat dup aceea, acest indemn direct: MOARTE SARBILOR! ("Le Monde", 19 aprilie 1959). Prin urmare, acest deloc banal document exprim regretul c nu mai sunt ucii acum fraii intru Hristos! Cartea lui R.P. Dragoun, rector a1 Misiunii croate din Frana, insinueaz c francezii catolici nu i-au intampinat prea clduros pe refugiaii croai. Aceasta ni se spune la pagina 59 i 60, iar la paginile 280 i 281, autorul arat "dureroasa dezamgire" pe care au incercat-o aceti refugiai, fiind intampinai cu total lips de inelegere din partea frailor intru credin. Luand in consideraie documentul menionat anterior, aceast lips de inelegere pare de ineles; suntem bucuroi c ai notri conceteni au artat atat de puin simpatie unei forme de pietate in care chemarea la

crim mergea man in man cu liturghia, dup cea mai bun tradiie romano-catolic "Usta". Am fi i mai bucuroi dac asemenea brouri sangeroase ar fi interzise tiparului i distribuirii lor in Paris. La 10 februarie 1960, infamul arhiepiscop de Zagreb, Alois Stepin murea in satul su natal, Karlovice, unde i se impusese s locuiasc. Moartea sa a creat Vaticanului ocazia s organizeze una din cele mai spectaculoase manifestri, in care dealtfel exceleaz. Cu acea ocazie, multe au trebuit fcute ca majoritatea catolicilor s nu aib nici o indoial asupra "cazului" Stepinac, Prin urmare, Sfantul Scaun s-a autodepit pentru a da acestei manifestri toat strlucirea posibil, "Osservatore Romano" i intreaga pres catolic au dedicat mul coloane laudelor inchinate martirului, testamentului su spiritual, iar cuvantrile inute de Ioan XXIII au proclamat respectul acestuia i afeciunea deosebit; acestea au fost motivele care l-au indemnat s acorde acestui cardinal, care nu fcea parte din conducerea bisericii (Curia), onorurile unui serviciu religios in catedrala Sf. Petru din Roma, unde el insui i-a dat iertarea de toate pcatele. i pentru a desvari aceast ridicare in slvi, presa a anunat inceperea pregtirilor pentru beatificarea acestei ilustre persoane. 112 Trebuie s admitem c merita o asemenea proslvire, i chiar i aureola primit, pentru c a respectat "sfanta supunere" i pentru c a dus la indeplinire directivele Sfantului Scaun privind relaiile sincere i cordiale dintre el i ustai. Dar, chiar i printre catolici, sperm c se vor gsi caiva care s discern in spatele acestei exaltri a acestui viitor sfant i in spatele ingroprii in flori a sangeroaselor amintiri ale apostolatului su, incercarea Vaticanului de a-i ascunde propriile sale crime. Capitolul 4. Micarea iezuit n Frana nainte i n timpul rzboiului din 1939 1945. Am vzut modul in care Aciunea Catolic, in frunte cu Leon Degrelle i asociaii lui, au pregtit calea lui Hitler spre Belgia cu ajutorul publicaiei "Christus Rex". In Frana, aceeai aciune subminant are loc; ea incepe in momentul in care Mussolini a venit la putere i se sfarete in 1940 prin cderea sistemului de aprare naional. Cat despre Belgia, aa cum ni se spunea, acolo trebuiau refcute valorile spirituale in folosul rii. F.N.C. (Federaia Naional Catolic) a luat fiin i fost pus sub conducerea generalului Castelnau; ea avea aproape 3 milioane de membri. Alegerea efului organizaiei a fost foarte inteligent: generalul, o figur militar foarte important la cei 78 de ani, acoperea cu propriul su prestigiu dar bineineles, fr s-i dea seama un intens program de propagand clerico-fascist. C F.N.C., ca i Aciunea Catolic, era de provenien iezuit in intregime,

era evident pentru oricine. Dar mai tim c bunii prini, al cror pcat de cptai era mandria, le plcea s-i pun semntura pe creaia geniului lor. Asta au fcut ei cu F.N.C., dedicand aceast armat catolic Inimii Sfinte a lui Isus, un cult infiinat de Compania lor i a crui biseric se afl pe colina Montmarte, loc de unde Ignaiu de Loyola i tovarii lui au pornit s cucereasc lumea. O carte care trateaz istoria F.N.C.-ului, a crei prefa a fost scris de R.P. Janvier, pstra pentru posteritate actul dedicrii citit la altar de ctre btranul general. Vom cita numai cateva fraze: Inim sacr a lui Isus, efii i reprezentanii catolicilor francezi se prostern acum inaintea ta, dup formarea i organizarea FNC, pentru a restabili domnia ta asupra acestui pmant... Noi toi, cei prezeni i cei abseni, nu am fost totdeauna fr greeal... Noi purtm povara crimelor pe care naiunea francez le-a comis fa de tine... De aceea, cu scopul de a repara i ispi toate acestea ii infim astzi dorina noastr, inteniile i hotrarea tuturor de a restabili sfanta i imprteasca ta suveranitate asupra intregii Frane, ca s eliberm sufletele copiilor ei de o invtur nelegiuit... Noi nu ne vom mai abate din faa acestei lupte pentru care ne-ai inarmat. Noi dorim ca totul s se inchine inaintea ta i s-i fie devotat ie... Sacr inim a lui Isus, te implorm, prin fecioara Maria, s primeti omagiul... etc. (George Viance, Federaia Naional Catolic, cu prefa de R.P. Janvier). Cat despre crimele naiunii franceze, acelai autor catolic le inir: cuvinte fatale i obiective generale: socialismul este condamnat, 113 liberalismul este condamnat. Leon XIII a artat c libertatea cuvantului i a exprimrii nu pot fi acordate in mod justificat. Papa a artat de asemenea c libertatea inchinrii (religioas) nu este justificat... Prin urmare, libertatea gandirii, a presei, invmantului i religiei, drepturi considerate de unii ca naturale pentru om, nu pot fi acordate sub nici o form... Noi trebuie spunea Pius XI s reinstaurm invturile i regulamentele bisericii. Acesta era principalul scop al F.N.C.-ului, sub controlul guvernrii autoritare, asigurat prin descentralizarea comitetelor din dioceze. In Aciunea Catolic, ca i in rzboi, faimosul cuvant al generalului Castelnau rmane valabil: Inainte!. Clar i explicit. tim atunci la ce s ne ateptm, mai ales cand citim cele spuse de Pius XI: Aciunea Catolic este apostolatul credinciosului (Scrisoare ctre cardinalul van Roey, 15 august 1929). Straniu apostolat, constand in respingerea tuturor libertilor preuite in rile civilizate i in locul acestora, s fie patronul evangheliei totalitare! Este acesta dreptul de a comunica altora comorile Mantuirii? (Pius XI, Non abiamo bisogno). In Belgia, Leon Degrelle i prietenii lui, eroi ai Aciunii Catolice, au

imprtiat in jur aceste "comori ale mantuirii"... revizuite i aduse la zi de printele iezuit Staempfle, autorul din umbr al lucrrii Mein Kampf. Acelai lucru s-a intamplat in Frana, unde apostoli laici alturanduse activitii apostolatului ierarhic (bisericesc), dup cum a spus Pius XI, erau foarte ocupai in stabilirea unei noi colaborri. S citim ce a scris Franz von Papen, ambelanul secret al papei i mana dreapt a Fuhrer-ului privitor la acest subiect: Prima noastr intalnire a avut loc in 1927, cand o delegaie german, din care aveam onoarea s fac parte, a venit la Paris pentru "Sptmana Social a Institutului Catolic", sub preedenia monseniorului Baudrillart. A fost intr-adevr un prim contact fructuos pentru c marca inceputul unui indelung schimb de vizite intre personaliti importante din Frana i Germania. Din partea Franei la acea conferin au participat: R.P. Delattre (iezuit), de la Briere (iezuit) i Denset (iezuit) (Franz von Papen, Memorii). Mai departe acest apostol adaug c, din cand in cand, aceast conferin a catolicilor atingea mreii supraomeneti. Aceast mreie a atins apogeul la 14 iunie 1940, ziua in care steagul cu svastic flutura deasupra Parisului. tim c Goebbels, eful propagandei hitleriste, indicase acea dat cu trei luni inainte, pe 14 martie, i c ofensiva german fusese lansat abia pe 10 mai. Acurateea acestei preziceri nu este chiar atat de uimitoare pe cat pare. Iat raportul secret al agentului 654 J.56 aflat in slujba Serviciului Secret German, care trimitea aceste dezvluiri lui Himmler. Paris, 5 iulie 1939: Pot s declar c, in Frana, situaia se afl acum in mainile noastre. Toate sunt pregtite pentru ziua "J" i toi agenii notri sunt la posturile lor. In mai puin de cateva sptmani poliia i sistemul militar vor cdea ca un pachet de cri. Multe documente secrete relateaz c trdtorii fuseser alei cu mult timp inainte. Oameni ca Luchaire, Bucard, Deat, Doriot... i Abel Bonnard de la Academia Francez (Andre Guerber, Himmler i crimele 114 lui). Acesta din urm a fugit in Spania dup eliberare. A revenit in Frana 11 iulie 1958, s-a predat, dar a fost eliberat imediat de ctre preedintele Curii Supreme de Justiie! Cartea extrem de bine documentat a lui Andre Guerber d detalii in ceea ce privete fondurile alocate acestor trdtori de ctre S.R.-ul german. Aceti bani erau catigai pe merit din moment ce munca acestora era foarte eficace. Pe lang aceasta, atmosfera fusese pregtit cu mult timp inainte. Pentru "regenerarea" unei ri potrivit voinei Aciunii Catolice, a fost pregtit un intreg incubator de ucenici-dictatori, dup modelul lui Leon Degrelle, oameni ca Deat, Bucard, Doriot (cel care era, potrivit lui Andre Guerber, agentul nr.56 BK al serviciului secret german). Din toat aceast

band pestri el era, de asemenea, cel mai bine vzut de arhiepiscopie i, desigur, de Hitler, care mai tarziu, la Sigmaringen i-a dat puteri depline. Doriot era steaua care se ridica; dar pentru viitorul imediat i pentru a crea cu mult pruden, o tranziie spre prevzuta i dorita infrangere era nevoie de alt om, un ef mult respectat care s fie capabil s camufleze un dezastru i s-l prezinte ca pe o "regenerare naional". Deja in 1936, Canon Coube scria: Domnul Dumnezeu care l-a adus pe Carol cel Mare i pe eroii cruciadelor, mai poate inc ridica salvatori. Printre noi trebuie s existe oameni pe care El i-a pus pecetea Sa i care vor iei la iveal atunci cand le va veni vremea... Printre noi trebuie s existe oameni ai clerului care sunt constructori ai marii regenerri a neamului. Dar care sunt condiiile necesare de care au nevoie pentru a duce la indeplinire aceast misiune? Caliti naturale cum sunt inteligena i caracterul; caliti supranaturale ca supunerea fa de Dumnezeu i legile Lui aceasta fiind cu atat mai indispensabil cu cat aceast activitate politic este mai intai moral i religioas. Aceti izbvitori i oameni cu inimi generoase lucreaz numai pentru gloria lui Dumnezeu... (Canon Coube, Sfanta Tereza a copilului Isus i crizele timpului prezent). Cand discipolul lui Loyola compunea aceste reflecii religioase i politice, el tia cine ar fi piosul "izbvitor", pentru c numele acestuia nu era un secret intre clerici i fasciti; aceasta ne este confirmat de Francois Tenand: O campanie propagandistic inteligent i insistent a inceput in sprijinul unei "dictaturi Petain"... In 1935, Gustave Herve a publicat un pamflet pe care il vom examina mai jos... El este intitulat: "Avem nevoie de Petain", prefaa lui fiind o apologie entuziast a regenerrii Italiei i a i mai uimitoarei regenerri a Germaniei, de asemenea o exaltare a minunailor conductori care erau autorii acestor regenerri. Acum ce putem spune despre poporul nostru francez?... Exist un om pe aici in jurul cruia ne-am putea strange. Avem i noi un om providenial... Vrei s-l tii, s-i cunoatei numele? Este Petain. "Avem nevoie de Petain" pentru c patria noastr este intr-o poziie periculoas; i nu numai patria, dar i catolicismul: Civilizaia cretin este condamnat la moarte dac regimul dictatorial nu ia fiin in fiecare ar... Ascultai: In vremuri de pace, un regim poate fi inlturat doar printr-o lovitur de stat, dac se vrea sau dac regimul nu are sprijinul armatei i administraiei. Operaiunea poate avea succes numai printr-un 115 rzboi i mai ales printr-o infrangere (Francois Tenand, Ascensiunea politic a marealului Petain). Prin urmare, calea care trebuia urmat era deja clar inc din 193 cu scopul de a "re-cretina" Frana; regimul trebuia inlturat i cea mai bun metod era de a suferi o infrangere militar care ne-ar fi plasat sub stpanirea german. In 1943, acelai lucru a fost confirmat de Pierre

Laval, nobil papal i preedinte al guvernului de la Vichy: Sper c Germania va fi biruitoare. Poate pare ciudat s auzi pe cineva care este infrant c dorete victoria biruitorului. Dar asta pentru c acest rzboi nu este ca cele dinainte. Este un adevrat rzboi al religiei! Da, un rzboi al religiei (Postul de radio naional [Frana], 2 ian.1943). Aceasta era intr-adevr ceea ce dorea biserica, chiar dac este neplcut pentru uitucul printe Fessard, pe care l-am menionat puin mai devreme i care nu dorete s mai tie de ceea ce era transmis la radio in America pentru 20 de milioane de asculttori ai "Frontului cretin", de ctre fratele su intru Loyola, printele Coughlin: Rzboiul german este o btlie pentru cretinism (7 iulie 1041). Dar in timpul aceleiai perioade, in Frana ocupat, cardinalul Baudrillart, rector al Institutului Catolic din Paris, spunea acelai lucru. Ascultai-l: Rzboiul lui Hitler este o soluie nobil fcut cu scopul de a apra cultura european (30 iulie 1941). Prin urmare, pe ambele maluri ale Atlanticului, ca i in intreaga lume de altfel, vocile clerului cantau proslvirea nazismului victorios. In Frana, cardinalul Suhard, arhiepiscop de Paris, ddea un exemplu de colaborare deplin tuturor episcopatelor i la fel fcea i nuniul iezuit, monseniorul Valerio Valeri. Dup eliberare, guvernul a rugat Vaticanul s recheme nu mai puin de 30 de episcopi i arhiepiscopi care erau total compromii. In final, Vaticanul a consimit s recheme trei dintre ei. Frana a uitat, scria Maurice Nadeau i "La Croix", cel mai periculos purttor de cuvant al colaboraionismului, i-a reluat locul printre publicaiile Franei libere, prelaii care i-au indemnat pe tinerii francezi s lucreze pentru victoria Germaniei nu au fost judecai (Prefa la A fost biserica colaboratoare?, de Jean Cotereau). In ziarul "Artaban" din 13 dec.1957, se putea citi: In 1944, "La Croix" a fost pus sub urmrire pentru c fusese de partea dumanului, i a fost adus in faa Curii de justiie din Paris; cazul a fost dat judectorului Raoult, care l-a respins. Afacerea a fost discutat in Parlament pe 13 martie 1946 i s-a aflat atunci c M. Menthon, ministru al Justiiei i responsabil cu cercetarea amnunit a presei, luase aprarea publicaiei "La Croix". De fapt, vocea gandirii pontificale aa cum l-a calificat Pius XII in 1942, cand l-a binecuvantat a fost singura publicaie care a fost scutit de msurile de suprimare a publicaiilor aprute in timpul ocupaiei, i chiar i aa, "Artaban" ne reamintete: "La Croix" primea indicaii de la locotenentul german Sahm i, la Vichy, de la Pierre Laval. Desigur, "gandirea pontifical" i directivele hitleriste coincideau in mod fericit. Acest fapt este confirmat dac studiem cu atenie ediiile de rzboi ale acestui ziar atat de stimat.

116 Una din atribuiile iezuiilor, i nu de cea mai mic importan, era de a dirija intreaga pres catolic. In diferite ziare, ajustate nevoilor cititorilor lor, ei aruncau ca lucru de maxim necesitate, umbre ale acestei "gandiri pontificale" care, sub aspectele ei unduitoare, ii atingea in mod implacabil elul propus. Nu exist nici un ziar sau periodic "cretin" care s nu se bucure de colaborarea catorva iezuii, desigur, foarte discrei. Aceti preoi care sunt totul pentru toi sunt desigur cei mai potrivii pentru rolul de cameleoni. tim ce au fcut ei, dei dup eliberare am avut surpriza s vedem aprand pretutindeni preoi care au fcut parte din rezisten (alturandu-se acesteia mai tarziu decat ceilali, cei drept!) i care mrturiseau acum c biserica nu colabora: NICIODAT, NICIODAT. Uitate, abolite, evaporate au fost articolele din "La Croix" i din celelalte ziare catolice, mandatele episcopale, scrisorile pastorale, comunicrile din partea Consiliului Cardinalului i arhiepiscopilor, predicile cardinalului Baudrillart, care chemau tineretul francez s imbrace uniforma nazist i s serveasc L.V.F.-ul, nu inainte de a jura credin lui Hitler! Toate acestea au fost uitate! Istoria este un roman, spunea un ganditor deziluzionat. Cea corespunztoare epocii noastre ar putea fi descris eu adevrat in aceast definiie: romanul este scris sub ochii notri. Muli "istorici" contribuie la aceasta, clerici binevoitori ca i laici, i putem fi siguri c rezultatul va fi edificator: un roman catolic, desigur. Contribuia iezuiilor este foarte mare, ei fiind merituoi urmai ai printelui Loriquet, a crui Istorie a Franei ne-a dat o asemenea imagine ireal a lui Napoleon. In comparaie cu aceast fapt vitejeasc plin de indemanare, camuflarea colaborrii dintre clerici i ocupanii germani din perioada 19401944 era o chestiune simpl, la fel i contribuia la dispariia dovezilor acestei colaborri. i aceste fapte inc mai continu; peste ani, atat de multe articole au fost scrise in ziare, periodice, cri sub patronajul lui "Imprimatur", menite s cante laude indreptate ctre super-patrioii neinelei ca Suhard, Baudrillart, Duthoit, Auvity, Du Bois de la Villerabel, Mayol de Luppe, etc.!!! Ce mulime de pagini umplute cu laude la adresa atitudinii eroice a episcopatului in timpul anilor de rzboi in care Frana a trecut prin situaii care au determinat episcopii francezi s devin "aprtorii cetii", cum scria un fals mucalit (R.P. Deroo). Calomnie i iar calomnie a ceea ce a fost!, spunea Basile, acest tip desvarit de iezuit. Reabilitare i iar reabilitare!, spun succesorii lui, marii scriitori ai "romanelor istorice". i aceast reabilitare este continuat pe scar larg. Generaii viitoare, afundate sub torente de exagerri, ii vor devota gandul plin de recunotin spre aceti "aprtori" ai cetii, aceti eroi ai bisericii romane i ai Patriei, imbrcai in vemintele albe ale

nevinoviei datorit activitii apologeilor lor; iar unii din ei au fost chiar canonizai! La 25 august 1944, cardinalul iezuit Suhard, arhiepiscop al Parisului (incepand cu 11 mai 1940!) i cpetenie a colaboratorilor clerici, a hotrat imperturbabil s srbtoreasc "Te Deum"-ul victoriei in catedrala NotreDame. Am fost cruai de aceast fars scandaloas numai datorit 117 protestului energic al capelanului general al Forelor Franceze de Interior F.F.I.). Citim in "France-Dimanche" din 26 decembrie 1948: eminena sa, cardinalul Suhard, arhiepiscop al Parisului, cu ocazia aniversrii intrrii sale in randurile preoimii, tocmai primea o scrisoare autograf de la Pius XII care il felicita, printre altele, pentru rolul jucat de acesta in timpul ocupaiei. tim c atitudinea cardinalului in timpul acelei perioade a fost criticat sever dup eliberare. Cand generalul de Gaulle s-a intors la Paris, in august 1944, a refuzat s se intalneasc cu cardinalul la Te Deum-u1 de la Notre-Dame. La vremea aceea, cardinalul era acuzat fi de tendine colaboraioniste. Felicitrile papei sunt atunci de ineles. Dar exist o poveste a "Te Deum"-ului i mai edificatoare. Iat-o: Dup debarcarea aliailor, oraul Renne a avut mult de suferit in luptele care au urmat i au fost foarte muli mori in randul populaiei civile, deoarece ofierul comandant al garnizoanei germane refuzase s evacueze populaia. Cand oraul a fost luat, tocmai urma s se celebreze "Te Deum"-ul, dar episcopul Roques a refuzat categoric nu numai s oficieze ceremonia dar, de asemenea, nu a permis ca ea s se desfoare in catedrala sa. S mulumeti Cerului pentru eliberarea oraului era o ruine intolerabil in ochii prelatului. Din cauza atitudinii sale, el a fost arestat de ctre autoritile franceze la reedina arhiepiscopului. O asemenea loialitate fa de "gandirea papal" cerea o recompens pe msur. Ea a venit curand de la Roma sub forma plriei de cardinal. Putem s-l invinuim pe Pius XII de multe lucruri, dar trebuie s recunoatem c intotdeauna i-a recompensat pe ai si. O scrisoare menit s-l laude pe cardinalul Suhard, colaborator deosebit, mantia purpurie de cardinal pentru monseniorul Roques, erou al... Rezistenei; acest mare pap a practicat o dreptate imprit in mod just. Desigur, anturajul su era in stare s-l sftuiasc in mod inelept: doi iezuii germani, Leiber i Hentrich, cei doi secretari particulari i favorii ai si. ("La Croix", 10 oct.1958). Confesorul su era iezuitul german, Augustin Bea. Sora Pasqualina, o clugri german era supraveghetoarea casei i pe deasupra ii gtea masa. Chiar i canarul, care rspundea la suavul nume de "Dumpfal", fusese importat de prin prile Rinului.

Dar nu-i spusese Suveranul pontif lui Ribbentrop, dup invadarea Poloniei de ctre Hitler, c el intotdeauna avusese o afeciunea deosebit pentru Germania? (Documentaia catolic, din 15 martie 195X). Capitolul 5. Gestapo-ul i iezuiii. Dac bunvoina i prietenia lui Pius XI i Pius XII nu s-au oprit niciodat fa de Fuhrer-ul pe care l-au adus la putere, atunci trebuie s recunoatem c el a indeplinit toate condiiile pactului prin care era legat de Vatican. Aa cum promisese in mod expres s tranguleze pe anticlericali, acetia i-au urmat curand pe evrei i liberali in lagrele de concentrare. tim cum a decis conductorul celui de al III-lea Reich soarta evreilor: ei erau pur i simplu masacrai sau, cand era mai avantajos, erau 118 pui s trudeasc pan la epuizare i apoi lichidai. In acest caz, soluia final era doar intarziat. Dar s vedem mai intai cum o personalitate special autorizat, Franco, Cavaler al Ordinului lui Hristos, confirma explicit cardia dintre Vatican i naziti. Potrivit ziarului "Reforma", iat ce publica presa dictatorului spaniol (Franco) la 3 mai 1945, data morii lui Hitler: Adolf Hitler, fiu al bisericii catolice, a murit aprand cretinismul. Prin urmare, este de ineles c nu pot fi gsite cuvinte pentru a deplange moartea lui, cand s-au spus atatea pentru a-i preamri viaa. Deasupra rmielor lui pmanteti se inal figura sa moral biruitoare. Odat cu cununa de martir, Dumnezeu i-a dat lui Hitler laurii Victoriei ("Reforma", 21 iulie 1945). Un comunicat dat la Vatican, via Madrid. Desigur, eroul disprut merita cu prisosin gratitudinea bisericii romane i ei nu uitau. Hitler a servit biserica cu credincioie: toi cei pe care biserica ii socotea dumani, au suferit consecinele. i acest "fiu" bun n-a pregetat s plteasc ceea ce datora sfintei biserici mam, i in special celor ce s-au inrolat ca soldai ai ei. Am invat mult de la Ordinul iezuit, spunea Hitler... Pan acum nu a existat ceva mai grandios, pe pmant, ca organizaia ierarhic a bisericii catolice. Am transferat o mare parte a acestui tip de organizaie, in propriul meu partid... V voi imprti un secret. Pun bazele unui ordin... In oraele (in sensul de "cetile") ordinului meu, vom educa un tineret care va face lumea s tremure... Hitler s-a oprit apoi, spunand c nu poate divulga mai mult (Hermann Rauschning, Hitler mi-a spus). O alt personalitate hitlerist, Walter Schellenberg, fost ef al contra-spionajului german, completa aceste confidene ale Fuhrer-ului dup rzboi: Organizaia SS a fost constituit de Himmler potrivit principiilor Ordinului iezuit. Regulamentul i exerciiile spirituale prescrise de Ignatiu de Loyola erau modelul pe care Himmler a incercat s le copieze cu exactitate... Reichfuhrer SS titlul lui Himmler ca ef suprem al SS-ului urma s devin omologul generalului iezuiilor i intreaga

structur a direciei era o imitaie sau copie fidel a ordinii ierarhiei bisericii catolice. Un castel medieval de lang Paderborn in Westfalia, numit "Webelsburg" a fost restaurat; el a devenit ceea ce ar putea fi denumit "o mnstire SS" (Walter Schellenberg, eful contraspionajului nazist v vorbete). In ceea ce ii privea, cei mai buni scriitori-teologi erau ocupai cu demonstrarea asemnrii dintre doctrinele naziste i catolice. i in acest domeniu, fiii lui Loyola erau cei mai ocupai. De exemplu, s vedem cum prezenta publicului Michaele Schmaus, teolog iezuit, o serie de studii pe marginea acestui subiect. "Imperiul i biserica" reprezint o serie de scrieri care ar trebui s ajute la edificarea celui de al III-lea Reich, cci ea unete statul naional-socialist cu cretintatea catolic... Micarea naional-socialist este cel mai viguros i mai masiv protest impotriva spiritului secolelor XIX i XX... Un compromis intre credina catolic i gandirea liberal este imposibil... Nimic nu se opune mai puternic catolicismului decat democraia... Sensul redescoperit al "autoritii stricte" deschide din nou calea unei interpretri reale a autoritii ecleziastice... Neincrederea in libertate este bazat pe doctrina catolic a 119 pcatului originar... Poruncile naional-socialiste i cele ale bisericii catolice au acelai el... Acest el era "noul Ev-mediu" pe care Hitler il promisese Europei. Asemnarea dintre pasionatul anti-liberalism al acestui iezuit din Munchen i fanatismul exprimat in timpul actului dedicrii F.N.C.-ului din biserica Montmartre era izbitoare. In timpul ocupaiei, R.P. Merkle scria: In aceste zile, libertatea nu mai merit nici o consideraie. Citate precum acesta ar putea fi date la infinit. Nu este aceast ur de libertate sub toate formele ei insi caracteristica stpanului de la Roma? Este uor de ineles cum de s-au armonizat atat de bine doctrinele naziste cu cele catolice. Cel care a demonstrat cu pricepere acest acord, iezuitul Michaele Schmaus, a fost numit de "La Croix", zece ani dup terminarea rzboiului, marele teolog din Munchen i nimeni nu va fi surprins s afle c el a fost fcut Prin al bisericii de ctre Pius XII. In aceste condiii, ce mai rmane din scrisoarea enciclic "Mit brennender Sorge" a lui Pius XI, care prea c atac nazismul? Nici un cazuist nu a incercat s ne lmureasc... desigur! "Marele teolog" Michaele Schumaus avea muli rivali, potrivit unui autor german care vede in cartea Katolisch-Konservatives Erbgut cea mai uimitoare carte publicat vreodat de editurile catolice germane. Aceast antologie care adun la un loc texte din principalii teoreticieni catolici ai Germaniei, de la Gorres la Vogelsang, ne face s credem c naional socialismul a izvorat din ideile catolice. Cand a scris aceast prefa, Gunter Buxbaum nu-i ddea seama c descrierea sa era

perfect. O alt persoan bine informat, principalul izvor al pactului dintre Sfantul Scaun i Berlin i ambelanul secret al papei, Franz von Papen, era i mai explicit: Al III-lea Reich este prima putere mondial care nu numai c recunoate, dar pune i in practic inaltele principii ale papalitii. Acestei afirmaii noi i-am aduga rezultatul acestei puneri in practic: 25 de milioane de victime ale lagrelor de concentrare cifr oficial publicat de ONU. Aici gsim necesar s amintim ceva in special pentru acei care nu pot admite c masacrele organizate erau unul din "inaltele principii" ale papalitii. Desigur, aceast candoare este meninut cu sarguin: Asemenea fapte barbare in de trecut! Asta o spun "bunii apostoli" oamenilor de rand, in timp ce ridic din umeri in faa necatolicilor pentru care focurile Sfintei inchiziii mai ard inc ("Mrturia cretin", ziar, 6 dec.1957). Aa s fie! Dar s punem de-o parte mrturiile foarte abundente despre ferocitatea clerical a anilor de demult i s le lum in consideraie pe cele de privesc secolul XX. Nu vom reaminti nici isprvile unor oameni ca Stepinac sau Marcone din Croaia, nici de cele ale lui Tiso in Slovacia, dar ne vom limita s examinm cat de ortodoxe erau "inaltele principii" pe care ei le puneau in practic. Sunt aceste principii, astzi, renegate printro "doctrin luminoas", sunt ele respinse in mod oficial de Sfantul Scaun, la fel ca i alte greeli ale trecutului intunecat? Este uor de aflat. S deschidem, de exemplu, Mari apologii a abatelui Jean Vieujan, care cu greu ar putea fi considerat medieval, dei este datat 193X; 120 Ce citim aici? Pentru a accepta principiile Inchiziiei, trebuie s posezi doar o mentalitate cretin, i asta este tocmai ceea ce le lipsete cretinilor... Biserica nu are nici o sfial in acest domeniu. Nimeni nu ar fi putut s-o spun mai bine. Este necesar o alt dovad, nu mai puin ortodox i modern? Ascultai-l pe R.P. Janvier, un faimos predicator la Notre Dame: Prin natura puterii ei indirecte asupra chestiunilor pmanteti, nu ar trebui ca biserica s aib dreptul s atepte de la statele catolice ca acestea s oprime pe eretici chiar pan la lichidarea lor? Iat rspunsul meu: Da, eu susin aceasta, s se mearg pan la moartea acestora!... Sprijinindu-m mai intai de toate pe practic i apoi pe invtura bisericii; i sunt convins c nici un catolic nu va susine contrariul fr a pctui in mod grav. Nu am putea s-l acuzm pe acest teolog c ar vorbi in dodii. Cuvantarea sa a fost clar i limpede. Ar fi imposibil s spui mai mult cu mai puine cuvinte. Totul este aici, privitor la dreptul pe care biserica i-l arog de a-i extermina pe acei a cror credin nu corespunde cu a ei: invtura care o silete, practica ce o legitimeaz prin tradiie i chiar

chemarea la ordine a statului cretin, reprezentat atat de bine de cruciada hitlerist. Urmtoarele cuvinte, departe de a fi ambigui, nu au fost pronunate in intunecimea Evului Mediu: Biserica poate condamna pe eretici la moarte pentru c orice drept pe care acetia il au exist numai datorit toleranei noastre, i aceste drepturi sint aparente doar, nu i reale. Autorul acestei afirmaii este generalul iezuit, Franz Wern (1906-1915) i faptul c era german d i mai mult greutate declaraiei sale. Tot in timpul secolului XX, cardinalul Lepicier, conductor notoriu al bisericii, scria: Dac cineva declar in mod public c este un eretic sau incearc s-i converteasc pe alii prin cuvantul sau faptele sale, nu numai c poate fi excomunicat, dar de asemenea poate fi pe bun dreptate omorat. Dac acesta nu este un apel caracteristic la crim, atunci nu tiu ce s mai zic. Este dorit de asemenea i contribuia suveranului pontif? Iat-o, din partea unui pap modern al crui "liberalism" a fost criticat de clerul intransigent: papa iezuit, Leon XIII: Blestemul este asupra oricrui om care spune c Duhul Sfant nu dorete ca noi s-i omoram pe eretici. Ce alt autoritate poate fi invocat mai presus de cea a Duhului Sfant? Chiar dac acest lucru poate nemulumi pe cei ce manipuleaz perdelele de fum (cu referire la cei ce semnalizeaz prin coloane de fum alegerea unui nou pap), care incearc s liniteasc contiinele nelinitite, "inaltele principii" ale papalitii rman neschimbate i, printre altele, exterminarea in numele credinei este tot atat de valabil i canonic azi precum a fost i in trecut. O concluzie foarte iluminant ca s folosim un cuvant atat de drag misticilor cand lum in considerare ceea ce s-a intamplat in Europa intre 1939 i 1945. Hitler, Goebbels, Himmler i cei mai muli membri din vechea gard a partidului erau catolici, scria Frederic Hoffet. i asta nu intampltor, cci datorit apartenenei religioase a efilor, guvernul naional-socialist a fost unul din cele mai catolice din cate a avut Germania... Aceast inrudire intre naional-socialism i catolicism este i 121 mai izbitoare dac studiem cu mai mult atenie metodele de propagare d i organizarea intern a partidului. Privitor la acest subiect, nimic nu este mai concludent decat activitatea lui Josef Goebbels. Acesta fusese crescut intr-un colegiu iezuit i fcuse seminarul teologic inainte de a se dedica literaturii i politicii... Fiecare pagin, fiecare rand al scrierilor sale reinvie invtura profesorilor si; aa c el pune accentul pe supunere... pe dispreul fa de adevr... Unele minciuni sint tot atat de necesare ca i painea!, proclama el in virtutea relativismului moral extras din scrierile lui Ignaiu de Loyola. Hitler nu acord laurii iezuitismului efului propagandei, ci efului

Gestapo-ului, dup cum spunea i celor apropiai: Il pot vedea pe Himmler ca pe un Ignatiu de Loyola al nostru. Ca s vorbeasc astfel, Fuhrer-ul trebuie s fi avut motive serioase. Mai intai observm c Kurt Heinrich Himmler, Reichfuhrer al SS-ului, Gestapo-ului i forelor poliieneti germane, prea a fi unul din cei mai impregnai de clericalism dintre toi membrii anturajului catolic al lui Hitler. Tatl su fusese director al unei coli catolice in Munchen i apoi tutore al Prinului Rupecht al Bavariei. Fratele su, clugr benedictin, trise la mnstirea Maria Zaach, unul din locurile cele mai inalte ale pangermanismului. El a mai avut un unchi care a ocupat o poziie inalt in canonul Curii Bavariei, iezuitul Himmler. Autorul german, Walter Hagen, d de asemenea unele informaii discrete: Generalul iezuiilor, contele Halke von Ledochovschi, era pregtit s organizeze, pe bazele obinuite ale anti-comunismului, unele colaborri intre Serviciul secret german i Ordinul iezuiilor. Ca rezultat, in cadrul Serviciului central de securitate al SS, s-a infiinat o organizaie, iar majoritatea poziiilor cheie erau ocupate de preoi catolici purtand uniforma neagr a SS-ului. Printele iezuit Himmler era unul din ofierii superiori ai acestei organizaii. Dup capitularea celui de al treilea Reich, printele iezuit Himmler a fost arestat i inchis la Nuremberg. Audierea lui de ctre tribunalul internaional ar fi putut dezvlui lucruri foarte importante, dar Providena a vegheat cu ochi vigileni: unchiul lui Heinrich Himmler nu a mai aprut inaintea tribunalului. Intr-o diminea, el A FOST GSIT MORT IN CELULA LUI, iar publicul nu a aflat niciodat cauza morii sale. Nu vom pta memoria acestui cleric presupunand c ii pusese capt zilelor de bun voie, impotriva invturii solemne a bisericii romane. Desigur, moartea lui a fost la fel de brusc i oportun ca aceea a unui alt iezuit, cu puin timp inainte, printele Staempfle, autorul nerecunoscut al crii lui Hitler, "Mein Kampf". Stranie coinciden, desigur. Dar s ne intoarcem la Kurt Heinrich Himmler, ef al Gestapo-ului, ceea ce inseamn c a inut in mainile sale principalele parghii ale puterii acelui regim. Care este meritul su personal in catigarea unei ase menea poziii inalte? A vzut Hitler in el un geniu superior, atunci cand l-a comparat cu creatorul Ordinului iezuit? Desigur, nu este ceea ce spun mrturiile celor care il cunoteau i care vedeau in el nimic mai mult decat o mediocritate. 122 Oare strlucea acea stea cu o lumin de imprumut? Cine este cu adevrat K. H. Himmler, eful oficial care a domnit de fapt peste Gestapo i peste serviciile secrete? Cine trimitea milioane de oameni, deportai din motive politice, impreun cu evreii la moarte? Era cumva nepotul insipid

al unchiului, fost canon al Curii Bavariei, unul din favoriii lui Ledochovschi, un printe iezuit i ofier superior in SS? Poate prea necugetat i chiar obraznic s scrutezi atat de indiscret scena ascuns a istoriei. Piesa se joac pe scen inaintea luminilor combinate ale rampei. Acest lucru este normal pentru orice spectacol; iar cel care vrea s priveasc dincolo in culise poate fi privit ca unul car produce tulburri i este prost crescut. Totui, vraja care ii leag pe actori de acela asupra cruia sint fixate privirile publicului, vine in intregime din spatele scenei. Acest lucru este mai evident atunci cand studiem pe aceti "montri sacri" i ne dm seama c, de fapt, ei sint departe de ceea ce ne inchipuim noi c reprezint. Aceasta s-a intamplat i in cazul lui Himmler. Dar n-ar fi drept s spunem acelai lucru despre cel care l-a folosit ca mana lui dreapt, adic Hitler? Cand il vedeam pe Hitler gesticuland pe ecran sau il auzeam ltrandu-i cuvantrile lui isterice, nu aveam oare impresia c priveam micrile unui automat greit reglat, cu resorturile intinse la maxim? Chiar micrile sale cele mai simple ne reamintesc de o ppu mecanic. Cat despre ochii lui goi i bulbucai, nasul lipsit de fermitate, fizionomia puhav a crei vulgaritate nu putea fi salvat de mea de pr sau mustaa perie care prea lipit sub nas... Era oare acest tip mormit la intalnirile publice, un adevrat ef? Era el adevratul "stpan" al Germaniei, un autentic om de stat al crui geniu urma s intoarc lumea cu susul in jos? Sau era doar un inlocuitor ru al tuturor acestora? O piele de acoperire iste umflat i o fantom pentru manuirea maselor, un agitator al mulimilor? El insui a recunoscut aceasta atunci cand a spus: Eu sint doar o trambi. Francois Poncet, ambasadorul Franei la Berlin, confirm c Hitler muncea foarte puin, nu prea citea i ii lsa pe colaboratorii si s-i vad de ale lor. Cei care il ajutau ddeau aceeai impresie de goliciune i irealitate. Primul, Rudolf Hess, care a zburat spre Anglia in 1941, a aprut la procesul de la Nuremberg ca un strin de aceast lume i nu am aflat niciodat dac era complet nebun sau era doar lunatic. Al doilea era grotescul Goering, increzut i obez, care purta cea mai spectaculoas uniform de operet, un mancu, un mare jefuitor de picturi i, pe deasupra, morfinoman. Celelalte personaliti principale ale partidului era asemntore i la procesul de la Nuremberg una din cele mai mari surprize a ziaritilor a fost c aceti oameni, pe lang defectele lor individuale, erau lipsii de inteligen, caracter i erau mai mult sau mai puin insignifiani. Singurul care a stat deasupra acestei adunri vulgare datorit agerimii dar nu i meritelor sale morale a fost Franz von Papen, ambelanul papei, omul bun la toate... care urma s fie achitat.

Dac Fuhrer-ul se dovedete a fi o marionet extraordinar, era oare cel care l-a creat mai deosebit? S ne amintim maimurelile acelui Cezar 123 potrivit pentru carnaval, rostogolindu-i ochii lui mari i negri pe care ii dorea scanteietori, pe sub acea neobinuit plrie impodobit cu ciucuri! i acele fotografii destinate propagandei, luate dinspre picioare i care scoteau in eviden doar flcile, omul minune, ca o stanc neclintit simbol al voinei care nu cunotea obstacole! Ce voin! Din mrturisirile catorva tovari ai lui, aveam imaginea cumplit a unui om mereu indecis; acest "om minune" care urma s cotropeasc totul in for (ca s folosim termenii cardinalului Ratti, viitor Pius XI), nu a rezistat avansurilor fcute de ctre cardinalul iezuit Gasparri, Secretar de Stat, in numele Vaticanului. Doar cateva intalniri secrete l-au convins pe "revoluionar" s se inroleze cu tot calabalacul sub stindardul Sfantului Scaun, pentru a-i construi o carier strlucit pe care o tim atat de bine, incat fostul ministru, Carlo Sforza, a putut scrie: Intr-o zi, cand timpul va fi atenuat amarul i ura, se va recunoate c orgia brutalitilor sangeroase care au transformat Italia intr-o inchisoare pentru 20 de ani i in ruine de-a lungul rzboiului din 1940-1945, ii au originea intr-un caz aproape unic in istorie: completa disproporie dintre legenda creat artificial in jurul unui nume i reala capacitate a bietului diavol care a purtat acel nume, un om care nu se impiedica de cultur. Aceast formul perfect este aplicabil lui Hitler, ca i lui Mussolini: aceeai disproporie intre legend i capacitate, aceeai lips de cultur a acestor aventurieri mediocri cu trecut aproape identic; carierele lor luminoase ii pot gsi explicaia numai in darul lor de a manipula masele, un dar care le-a adus o publicitate orbitoare. C legenda era creat artificial, este evident atunci cand tim c astzi apariia retrospectiv a Fuhrer-ului pe ecranele din Germania provoac nimic mai mult decat un imens ras. Dar nu era chiar aceast cert inferioritate a acestor oameni provideniali adevratul motiv al alegerii lor i ridicrii lor la putere. De fapt, aceast lips de caliti individuale poate fi gsit la toi cei alei de papalitate spre a fi conductori. Atat in Germania cit i in Italia erau caiva oameni de Stat, adevrai conductori, care erau capabili s preia conducerea i s guverneze fr a trebui s apeleze la acest mistic delirant. Dar acetia erau prea strlucitori din punct de vedere intelectual i nu erau suficient de inelegtori. Vaticanul, i in special eminena cenuie, von Zedochovschi, nu i-ar fi putut ine ca pe un baston in mana sa, i nu i-ar fi putut determina s serveasc scopurilor sale cu orice pre, pan la lovitura final. Am vzut c atat Mussolini cat i Hitler s-au dovedit foarte maleabili cand emisarii Sfantului Scaun le-au oferit puterea. Planul lui Zedochovschi

era s creeze o federaie a naiunilor catolice in centrul Europei, in care Bavaria i Austria (guvernat de iezuitul Seipel) ar fi avut intaietate. Bavaria trebuia s fie separat de Republica German de la Weimar i, ca din intamplare, agitatorul Hitler, de origine austriac, era atunci separatorul Bavariei. Dar ansa de a realiza aceast federaie i de a-l aeza pe un Habsburg la conducerea ei devenea tot mai slab, pe msur ce Pacelli devenea tot mai contient de slbiciunea Republicii germane datorit slabului ajutor acordat ei de aliai. Sperana de a pune mana pe Germania 124 ca un intreg s-a nscut apoi la Vatican i planul a fost modificat in consecin: Hegemonia Prusiei protestante trebuia distrus i Reich-ul trebui s domine Europa i pentru a preveni federalismul german Reich-ul trebuia reconstruit in aa fel incat catolicii s fie stpani (ziarul "Mercure de France", "Pius XI i Hitler", 15 ianuarie 1934). Aceasta este de ajuns. Fcand stanga imprejur, Hitler, impreun cu cmile lui brune, s-a transformat dintr-un separatist al Bavariei, intr-un apostol al Marelui Reich. Capitolul 6. Lagrele morii i cruciadele antisemite. In ce msur au fost catolicii stpani ai Germaniei naziste, a iei curand la iveal, la fel i severitatea cu care au fost aplicate cateva dintre "inaltele principii ale papalitii". Liberalii i evreii au avut destul timp liber ca s-i dea seama cat de la zi erau aceste principii, fapt confirmat de cele mai multe voci ortodoxe. Dreptul pe care i l-a arogat biserica de a extermina incet sau rapid pe cei ce-i stteau in cale, a fost pus in practic la Auschwitz, Dachau, Belsen, Buchenwald i alte lagre ale morii. Gestapo-ul lui Himmler, Ignaiu de Loyola al nostru, executa cu sarguin aceste fapte de caritate; Germania civil i militar a trebuit s se supun ca un cadavru in mana celui ce-l car acestei puternice organizaii. Nu este nevoie s spunem c Vaticanul i-a splat mainile in legtur cu aceste orori. Acordandu-i un interviu ziaristului elveian dr. Nerin F.Gun, care fusese el insui deportat i se intreba de ce nu intervenise papalitatea atunci, mcar acordand un minim de ajutor acelor nenorocii, papa Pius XII a avut neruinarea s rspund: tiam c, din motive politice, in Germania au avut loc persecuii violente, dar noi nu am fost informai niciodat asupra caracterului inuman al represiunii naziste ("Gazette of Lausanne", 15 nov.1945). i asta pe vremea cand prezentatorul de la Radio Vatican, R.P.Mistiaen, declara c fuseser primite dovezi zdrobitor de documentate asupra caracterului represiunii naziste. Fr indoial, Sfantul Printe nu era informat nici de ceea ce se intampla in lagrul de concentrare al ustailor, in ciuda prezenei la

Zagreb a propriului su legat. Odat, totui, Sfantul Scaun a fost vzut interesandu-se de soarta unor oameni condamnai la deportare. Erau 528 de misionari protestani, supravieuitori ai celor care fuseser luai prizonieri de japonezi in insulele din Pacific i internai in lagrele din Filipine. Andre Ribard, in excelenta sa carte 1960 i secretul Vaticanului, dezvluie intervenia pontifical in numele acestor nenorocii. Textul apare sub numrul 1591, datat: Tokio, 6 aprilie 1943, intr-un raport din partea Departamentului de probleme religioase din teritoriile ocupate, i citez urmtorul paragraf: Se exprim dorina bisericii catolice de a-i vedea pe japonezi urmandu-i politica fr a permite anumitor propagatori religioi s fac greeala de a recatiga o libertate care nu li se permite. 125 Din punct de vedere cretin, acest pas caritabil nu are nevoie de nici un comentariu, dar nu reprezint oare ceva semnificativ din punct de vedere politic? In Slovacia dup cum tim M. Tiso, iezuitul conductor, era de asemenea liber s persecute fraii de alt credin, dei Germania stat fa de care Slovacia era satelit era protestant in mare parte. Aceasta spune multe despre influena pe care o avea biserica roman in Reich-ul hitlerist! Am vzut, de asemenea, rolul jucat de reprezentanii acestei biserici in Croaia, in exterminarea credincioilor ortodoci. Cat despre cruciada antisemit, capodoper a Gestapo-ului, trebuie s menionez din nou rolul jucat aici de Roma, fiindc am amintit deja de isprvile monseniorului Tiso, principalul furnizor al camerelor de gazare de la Auschwitz. Iat cateva documente la acest dosar. Mai intai, iat o scrisoare din partea monseniorului Leon Berard, ambasador al guvernului de la Vichy la Sfantul Scaun: Domnului Mareal Petain, n scrisoarea dvs., datat 7 august 1941, m onorai cu rugmintea de a v da unele informaii privind dificultile ce ar putea aprea din punctul de vedere al bisericii catolice ca urmare a msurilor pe care guvernul dvs. le-ar lua n ceea ce-i privete pe evrei. Am onoarea s v rspund c nu mi s-a spus la Vatican nimic care ar putea fi interpretat ca o critic sau dezaprobare a legilor sau directivelor n chestiune. Periodicul "L'Arche", menionand aceast scrisoare intr-un articol intitulat Tcerea lui Pius XII, vorbete despre un raport ulterior complementar trimis de Leon Berard la Vichy pe 2 septembrie 1941: Este vreo contradicie intre statutul evreilor i doctrina catolic? Numai una, i Leon Berard o aeaz cu respect sub ochii efului statului. Ea rezid din faptul c legea din 2 iunie 1941 ii definete pe evrei ca fiind o ras., Biserica (scria ambasadorul Vichy-ului) nu a declarat niciodat deschis c

tuturor cetenilor li s-ar cuveni drepturi egale... Aa cum mi-a spus o persoan cu autoritate de la Vatican, nu vei avea necazuri in ceea ce privete statutul evreilor ( "L'Arche", noiembrie 1958). Iat, pus in practic, "teribila" scrisoare enciclic "Mit Brennender Sorge", impotriva rasismului, la care se refer toi apologeii. Dar gsim ceva i mai bun in cartea lui Leon Poliakov: Propunerea bisericii protestante din Frana ca, impreun cu biserica roman, s ia unele msuri impotriva arestrii evreilor in timpul verii anului 1942, a fost respins de demnitarii catolici. Muli parizieni ii aduc aminte cum copiii evrei erau luai de la mamele lor i trimii cu trenuri speciale in crematoriile de la Auschwitz. Aceste deportri ale copiilor sunt confirmate, printre alte documente oficiale, intr-o not a SS Haupsturmfuhrer Danneker, din 21 iulie 1942. Aceast groaznic cruzime a biserici romane i mai ales a efilor si a inspirat, cu puin timp in urm, randurile rzbuntoare ale periodicului mai sus menionat, "L'Arche": De-a lungul a cinci ani nazismul fost autorul atrocitilor, profanrilor, blasfemiei i crimei. De-a lungul a cinci ani a masacrat milioane de evrei 6 milioane dintre care 1.800.000 de copii. 126 Cine, da, cine spunea odat: lsai copiii s vin la mine? i pentru care motiv? Lsai copiii s vin la mine ca s-i pot mcelri? Acel pap militant a fost urmat de unul diplomat. Din Parisul ocupat, mergem la Roma, ocupat de asemenea de Germania dup cderea Italiei. Iat mesajul adresat lui Ribbentrop, ministrul afacerilor externe al guvernului nazist german: Ambasada Germaniei la Sfantul Scaun, Roma, la 28 octombrie, 1943. Chiar dac a fost presat din toate prile, papa nu i-a exprimat dezaprobarea fa de deportarea evreilor din Roma. El se poate atepta din partea dumanilor notri la reprouri fa de atitudinea sa, fapt ce va fi exploatat de protestanii din rile anglo-saxone in propaganda lor impotriva catolicismului; gandindu-ne la aceast delicat problem, periclitarea relaiilor noastre cu guvernul german a fost factorul decisiv... Semnat: Ernst von Weiszaeker (Arhivele secrete din Wilhelmstrasse). Referindu-se la cariera acestui baron von Weiszaeker judecat ca i criminal de rzboi pentru c a pregtit listele de exterminare "Le Monde" scrie pe 27 iulie 1947: Prevzand infrangerea Germaniei, el s-a numit pe el insui ambasador la Vatican, profitand de aceast ocazie pentru a lucra mai indeaproape cu Gestapo-ul. In sprijinul cititorilor notri care nu s-au convins pe deplin, vom cita urmtorul document german care dezvluie ordinele date de Vatican i de iezuii impotriva evreilor, inainte de inceperea rzboiului: Studiind evoluia antisemitismului in Statele Unite, observm cu interes c numrul

asculttorilor postului de radio condus de printele iezuit Coughlin, binecunoscut pentru antisemitismul lui, depete 20 de milioane (Arhivele secrete din Wilhelmstrasse, doc. 83-2619-I, Berlin). Antisemitismul militant al iezuiilor in Statele Unite, ca pretutindeni de altfel, nu ne mir la aceti ultramontaniti, pentru c este in deplin concordan cu doctrina. S vedem ce are de spus in legtur cu acest subiect Daniel Rops de la Academia Francez; acest autor specializat in literatur religioas, a publicat numai sub auspiciile Imprimatorului. Citim intr-una din cele mai cunoscute lucrri ale sale, Isus i timpul Su, publicat in 1944, in timpul ocupaiei germane: Peste veacuri, oriunde a fost imprtiat rasa evreiasc, a curs sange i intotdeauna chemarea la crim rostit in sala de judecat a lui Pilat s-a inecat intr-un strigt de disperare repetat de mii de ori. Chipul unei naiuni evreieti persecutate umple istoria, dar nu poate umbri cealalt fa, manjit cu sange i scuipat, fa de care mulimea evreiasc nu simte nici o mil. Fr indoial, Israel nu a avut de ales i a trebuit s-L omoare pe Dumnezeul su dup ce l-a renegat, i, cum sangele cere in mod tainic sange, mila cretin se poate s nu aib nici ea de ales; cum s nu compenseze Cel Sfant cumplita crim (crucificarea) cu pogromuri cumplite? Bine zis! Sau spus mai pe leau, dac mii de evrei au trebuit s mearg in camerele de gazare de la Auschwitz, Dachau sau alte lagre, atunci aceasta era ceea ce ei meritau. Aceast nenorocire venea prin voin divin i mila cretin ar fi fcut o greeal dac s-ar fi indreptat spre ei. Eminentul profesor Jules Isaac, preedinte al organizaiei Prietenia iudeo-cretin, a exclamat atunci cand s-a referit la acest pasaj: Aceste 127 teribile i blasfemiatoare fraze provoac o oroare insuportabil, afirmaie i mai accentuat printr-o not care spune: Printre evreii de azi, unii incearc s se scuture de aceast grea responsabilitate. Onorabile sentimente, desigur, dar nu putem contrazice evidenele istoriei. Teribila greutate (a morii lui Isus) pe care trebuie s o poarte Israelul nu depinde de oameni ca s fie respins (Jules Isaac, "Isus i Israel). Deci, de la afirmarea doctrinal a inaltelor principii papale, pan la punerea lor in practic de ctre Himmler, Loyola al nostru, cercul se inchide i putem spune antisemitismul furibund al Fuhrer-ului i-a pierdut cea mai mare parte din mister. Dar, intorcandu-ne la subiect nu arunc aceasta mai mult lumin asupra acelui personaj ineltor? Lucrurile imaginate inainte de rzboi intr-o incercare de a explica disproporia evident dintre om i rolul pe care l-a avut de jucat! Era un gol, un vid simit de toi. Pentru a umple acest gol, au abundat legendele: au fost imprtiate in strintate poveti, nu totdeauna fr scopul secret

de a induce in eroare! tiine oculte, magicieni orientali, astrologi, au inspirat se spunea pe sihastrul somnambul de la Berchtesgaden. i alegerea zvasticii ca insign a partidului nazist, originar fiind din India, prea s susin aceast idee. Domnul Maxime Mourin respinge ins aceast afirmaie: Adolf Hitler fusese elev al colii din Lambach i a cantat in corul de biei al catedralei cu acelai nume. El a descoperit acolo zvastica, pentru c era semnul heraldic al preotului Hagen, administratorul abaiei (Maxime Mourin, Istoria marilor puteri). Inspirarea Fuhrer-ului este, de asemenea, explicat cu uurin, fr a fi nevoie s se recurg la filozofii tainice sau exotice. Dac este evident c acest fiu al bisericii catolice, cum l-a descris Franco, era supus unor impulsuri din partea unor conductori tainici, tim, de asemenea, c acetia nu au nimic in comun cu magia oriental. Iadul pmantesc care a devorat 25 de milioane de victime poart o alt pecete, uor de recunoscut: cea a oamenilor care au fost nevoii s treac printr-o lung i meticuloas instruire prescris de Exerciiile spirituale (ale iezuiilor). Capitolul 7. Iezuiii i Collegium Russicum. Printre nenumratele cauze care au determinat Vaticanul s hotrasc inceperea primului rzboi mondial, prin indemnarea lui Franz Iozef, imprat al Austriei, de a pedepsi crunt pe sarbi, una din cele mai importante a fost, dup cum am vzut, dorina de a da o lovitur decisiv bisericii ortodoxe, aceast biseric rival de secole. In spatele micii naiuni sarbe Vaticanul vedea Rusia, tradiionalul protector al bisericii ortodoxe din Balcani i din Europa de Est; i lovind Serbia, intea i Rusia. Iat ce scria Pierre Dominique: Pentru Roma, aceast afacere a devenit de o importan vital: o victorie a monarhiei apostolice asupra arismului putea fi considerat ca o victorie a Romei asupra bisericii schismatice din Est. Conducerea bisericii romane nu s-a indoit nici o clip c o asemenea victorie ar putea fi obinut fr un mcel gigantic. Riscul, sau mai bine zis 128 certitudinea acestuia, a fost acceptat, pentru c alianele il fceau inevitabil. Indemnat de secretarul su de stat, Merry del Val, Pius X nu l-a inut secret i insrcinatul cu afaceri al Bavariei scria guvernului su in ajunul conflictului: El (papa) nu crede c armatele franceze i ruse ar reui intr-un rzboi impotriva Germaniei (Baverische Dokumente zum Kriegsausbruch, III, pag. 206). Aceste calcule josnice s-au dovedit a fi greite. Primul rzboi mondial, care a devastat nordul Franei i a lsat in urma lui cateva milioane de mori, nu a implinit dorinele Romei; in schimb a divizat Austro-Ungaria, lipsind Vaticanul de cea mai important fortrea din Europa i i-a

eliberat pe slavii care fceau parte din acea dubl monarhie a stpanirii apostolice a Vienei. In plus, revoluia rus a eliberat de sub controlul Vaticanului pe acei romano-catolici din care mare parte de origine polonez care triau in fostul imperiu arist. Infrangerea a fost total. Dar cu recunoscuta-i rbdare i migal, biserica roman era gata s reinceap cu noi eforturi atacul asupra Estului, fapt care se combina atat de bine cu ambiiile pangermanismului. De aici, aa cum am menionat mai devreme, ieirea la suprafa a dictatorilor i cel de al doilea rzboi mondial cu ororile sale; lichidarea (dezmembrarea} Poloniei i catolicizarea forat a Croaiei erau numai dou exemple atroce ale acestor orori. Nu avea nici o importan c 25 de milioane au murit in lagrele de concentrare, c alte 32 de milioane de soldai au murit pe campul de lupt i 29 de milioane au fost rnii i mutilai; acestea sunt statisticile oficiale ale ONU i arat mrimea acelui mcel! De aceast dat, conducerea bisericii romane credea c scopurile sale fuseser atinse; i se putea citi in ziarul "Basler Nachrichten" din Basel: Aciunea german asupra Rusiei ridic problema evanghelizrii acestei ri; Vaticanul este foarte interesat in aceasta (Basler Nachrichten, 27 martie 1942). i acest extras dintr-o carte menit s-l glorifice pe Pius XII: Vaticanul i Berlinul au incheiat un pact care permitea misionarilor catolici de la Collegium Russicum s ptrund in teritoriile ocupate i s plaseze teritoriile Baltice sub nunciatura Berlinului (Mesaje din timpul rzboiului, adresate lumii, de Pius XII). "Catolicizarea" Rusiei era pe punctul de a incepe sub protecia Wehrmacht-ului i SS-ului in acelai mod in care fusese fcut in Croaia de ctre Pavelici i asociaii lui, dar la o scar mult mai mare. Acesta era cu adevrat un triumf pentru Roma! Ce dezamgire apoi cand atacul hitlerist s-a oprit in faa Moscovei i cand von Paulus i armata sa au fost prini la Stalingrad! Era in perioada Crciunului din 1942 i se poate citi din nou mesajul mai degrab o vibrant chemare la arme adresat naiunilor cretine de ctre Sfantul Printe: Acesta nu este un timp pentru plangere, ci pentru aciune. Fie ca entuziasmul pentru cruciad s cuprind cretintatea i chemarea "Dumnezeu o vrea" s fie auzit; fie ca noi s fim gata s ne sacrificm i s slujim ca cruciaii din vechime... Noi v rugm i v implorm s luai asupra voastr gravitatea i grozvia situaiei... Cat despre voluntarii care particip la aceast sfant cruciad a timpurilor moderne, ridicai sus 129 stindardul i declarai rzboi intunericului acelei lumi care este desprit de Dumnezeu. In aceast zi a naterii lui Isus suntem departe de pacea cretin.

Aceast cuvantare rzboinic nu era expresia acelei stricte neutraliti cu care se auto-mgulea Vaticanul cand era vorba de probleme internaionale. Acea cuvantare era cu atat mai nepotrivit cu cat Rusia era aliatul Angliei, Americii i Franei libere! Zambim cand citim vehementele contestaii ale aprtorilor lui Pius XII, care ne spun c rzboiul lui Hitler nu a fost o cruciad, cand acest cuvant apare clar menionat in mesajul Sfantului printe. Voluntarii pe care papa ii chema la arme, acetia erau din Diviziile Azul i din cei recrutai de cardinalul Baudrillart la Paris. Acesta declarase pe 30 iulie 1941: Rzboiul lui Hitler este un plan nobil de aprare a culturii europene. Notm, totui, c Vaticanul nu mai este interesat in aprarea acestei culturi, cci el tinde s revolte naiunile Africii impotriva Franei. Pius XII spunea: Biserica catolic nu se identific cu cultura Vestului ( "Le Monde", 13 aprilie 1956). Ineltoriile i contradiciile grosolane sunt interminabile, mai ales din partea celor care-l acuz pe Satan a fi tatl tuturor minciunilor! Campania din Rusia a armatelor hitleriste, aceti nobili aprtori ai culturii europene, a fost susinut i a avut parte i de implicarea iezuiilor care converteau oameni. Cineva ar fi mirat de ceea ce fcea Sfanta Tereza inainte de acest dezastru! Pius o numise (Pius XI) sfanta care patrona nefericita Rusie i Canonul Coube a reprezenta stand in picioare zambind, dar tot atat de teribil ca o armat pregtit pentru lupta cu gigantul bolevic. Ii dduse duhul sfanta din Lisieux folosit pentru tot feluri de lucrri de ctre biseric sub marea i gigantica sarcin dat acesteia de ctre Sfantul Printe? Nu ar fi de mirare. Dar, in locul micuei sfinte, exista inc Regina cerului care ii asumase deja rspunderea in 1917 de a aduce inapoi in turma bisericii romane pe schismatica Rusie. S citim ce scrie "La Croix" despre asta: Le vom reaminti cititorilor notri c insi Fecioara din Fatima promisese convertirea ruilor, dac toi cretinii ar fi executat cu sinceritate i bucurie toate legii evanghelice ("La Croix", 11 iunie 1947). Vrem s subliniem c, potrivit preoilor iezuii care sunt mari specialiti in lucruri miraculoase, Mijlocitoarea cereasc recomanda, ca fiind foarte eficace, folosirea rozariului. Aceast fgduin a Fecioarei a fost pecetluit de un dans al soarelui, o minune care s-a petrecut din nou in 1951, in grdinile Vaticanului, numai in folosul lui Pius XII. Cu toate acestea, ruii au ptruns in Berlin, in ciuda cruciadei cerute de pap i, pan acum, conaionalii lui Hruciov nu s-au arta nerbdtori, din cate tiu, s apar in haine de pocin i cu lanuri de gat la ua catedralei Sfantul Petru. Ce a mers greit? Nu au fcut cretinii destule rugciuni cu rozariul lor? Nu se implinise numrul de zeci de rugciuni cerut din cer? Am fi

tentai s credem c aceasta ar fi cauza dac, desigur, nu ar exista anumite detalii obscene in povestea legendar a Fatimei. Promisiunea convertirii Rusiei, dat vizionarei Lucia in 1917, a fost scoas la lumin 130 abia in 1941, cand a devenit clugri i a fost fcut public in octombrie 1942 de cardinalul Schuster, un partizan aprins al Axei RomaBerlin; a fost fcut public la cererea, sau s zicem ordinul lui Pius XII, acelai Pius XII care trei luni mai tarziu fcea sus menionata chemare la cruciad. Foarte edificator, desigur: unul din apologeii Fatimei admite c din aceast cauz, problema i-a pierdut in mod evident ceva din valoarea profetic (Michael Agnellet, Miracolul de la Fatima, pag.54). Acesta este ultimul lucru care s-ar putea spune despre ea! Un anumit canonic, mare specialist in problema "miracolelor portugheze", ne spune ca pe o confesiune: Trebuie s mrturisesc c, in ceea ce m privete, am adugat cu mare repulsie la prima mea ediie textul fcut public de Eminena sa, Cardinalul Schuster (Canon Barthas, Fatima, miracolul sec. XX). Inelegem, desigur, bunele intenii ale canonului Barthas... Deci, Sfanta Fecioar i-a spus pstoriei Lucia, in 1917: Dac cerinele mele vor fi luate in seam, Rusia va fi convertit, povuind-o in acelai timp s in secretul numai pentru ea. Atunci cum ar fi putut cretinii s afle cerinele i s le respecte? Credibile quia ineptum. Se pare c, din 1917 pan in 1942, "nenorocita Rusie" nu a avut nevoie de rugciuni oferite in numele ei, dar ele au fost cerute de urgen numai dup infrangerea nazitilor la Moscova i atunci cand von Paulus a fost prins la Stalingrad! Singura concluzie pe care o permite aceast dezvluire tarzie este urmtoarea: supranaturalul este un lucru puternic, dar trebuie manuit cu mult atenie. Dup Montoire, generalul iezuit Halke von Ledochovschi vorbise deja cu trupa sa despre prima adunare general a Companiei care ar urma s aib loc la Roma dup capitularea Angliei, adunare a crei importan i strlucire nu i-ar fi gsit egal in intreaga istorie a Companiei! Dar Cerul a hotrat altfel, in ciuda Sfintei Tereza i a Doamnei de la Fatima. Marea Britanie i-a adunat toate puterile in faa inamicului, Statele Unite au intrat in rzboi (chiar dac printele iezuit Coughlin s-a strduit tare mult s nu se intample aceasta), aliaii au debarcat in Africa de Nord iar campania nazitilor in Rusia a fost un dezastru. Pentru Ledochovschi aceasta a insemnat prbuirea marelui su vis. Exterminatorii din randurile Wehrmacht-ului i SS-ului se retrgeau impreun cu convertitorii iezuii. Sntatea generalului nu a rezistat acestui dezastru i acesta a murit. S vedem ins ce este acest "Russicum" pe care Pius XI i

Ledochovschi l-au adugat, in 1929, organizaiei i aa destul de bogate i variate a bisericii romane. Odat cu Constituia apostolic "Quam Curam", Pius XI a creat acest seminar rusesc, in Roma, unde tineri apostoli de toate naionalitile puteau primi pregtirea, "cu condiia ca ei s adopte, inainte de toate, ritualul religios slav-bizantin, i apoi minile lor erau prelucrate in aa fel incat s se dedice in intregime indatoririi de a aduce Rusia inapoi la turma lui Hristos ("Noua cas" Viitorul catolic 7 decembrie 1958). Acesta era scopul colegiului pontifical rus, numit "Collegium Russicum", al Colegiului pontifical Oriental i al Colegiului Roman toate 131 aceste trei centre fiind administrate de Compania lui Isus. La Colegiul Roman din Piaa del Gesu, 45 gsim pe ucenicii iezuii, i printre acetia pe unii care poart numele de "Russipets", cci ei sint destinai s mearg in Rusia. Credincioii ortodoci ar trebui s fie foarte ateni, cci foarte muli campioni valoroi sint hotrai s-i sframe. Trebuie s menionm, totui, c mai sus numitul Noua cas, afirm: Toi aceti preoi sint desigur destinai s plece in Rusia. Dar acest proiect nu se poate realiza in momentul de fa. Potrivit acestei publicaii speciale, presa sovietic numea pe aceti apostoli, parautitii Vaticanului. i, din mrturia unui om bine informat asupra subiectului, am ajuns la concluzia c aceast denumire li se potrivete foarte bine. Persoana in cauz nu este altul decat iezuitul Alighiero Tondi, profesor la Universitatea pontifical gregorian, care a respins exerciiile spirituale ale lui Ignaiu de Loyola, nu fr valv, i a demisionat din Companie. Putem citi urmtoarele, intre alte declaraii, intr-un interviu acordat de acesta unui ziar italian: Activitatea din Collegium Russicum i din alte organizaii legate de acesta este foarte variat. De exemplu, impreun cu fascitii italieni i cu ceea ce a mai rmas din nazismul german, iezuiii organizeaz i coordoneaz numeroase grupe anti ruseti, grupe aflate sub ordinele autoritii ecleziastice. Scopul cel mai inalt este de a fi gata pentru rsturnarea guvernului din Est. Finanarea este fcut de organizaiile ecleziastice conductoare. Aceasta este activitatea la care recurg capii clerului. Tot acetia ar putea repede s-i dezbrace sutanele atunci cand sint acuzai c se amestec in politic, indemnand episcopii i preoii din Est s conspire impotriva guvernelor lor. Cand am discutat cu iezuitul Andrei Urusov, am spus c era condamnabil s afirmi in "Osservatore Romano", vocea oficial a Vaticanului, i in alte publicaii ecleziastice, c spionii demascai sunt martiri ai credinei, Urusov a izbucnit in ras. Ce ai scrie, printe? m-a intrebat. I-ai numi spioni, sau mai ru? Astzi politica Vaticanului are nevoie de martiri. Dar, pentru moment, sunt

greu de gsit aceti martiri. Aa c ii fabricm. Dar acesta este un joc necinstit! El i-a scuturat capul cu ironie. Eti inocent, printe. Datorit muncii tale, ar trebui s tii mai bine decat oricine c efii bisericii au fost intotdeauna inspirai de aceleai reguli. i cu Isus Hristos, cum rmane? am intrebat. El a ras. Nu ar trebui s ne gandim la Isus Hristos, a spus el. Dac ne-am gandi la El, am sfari pe cruce. Iar azi a venit timpul s-i punem pe alii pe cruce i nu s ne punem pe noi inine acolo (Interviu aprut in "Il Paese", pe 2 octombrie 1954. Prin urmare, aa cum bine a spus iezuitul Urusov, politica Vaticanului are nevoie de martiri, voluntari sau nu. El a creat milioane in timpul celor dou rzboaie mondiale. Capitolul 8. Papa Ioan XXIII ridic masca. 132 Dintre toate inchipuirile in general acceptate in lume, spiritul de pace i armonie atribuit Sfantului Scaun este probabil cel mai dificil de dezrdcinat, cci acest spirit pare a fi motenit in natura autoritii apostolice... In ciuda leciei istoriei nu pe deplin cunoscut sau prea repede uitat cel care se numete pe sine "VICARIUS FILII DEI" (Lociitorul Fiului lui Dumnezeu) trebuie in mod necesar s intruchipeze in ochii multora idealul dragostei i fraternitii pe care ni-l arat Evanghelia. Nu este logic s fie aa, intrucat i sentimentele o cer? In realitate, evenimentele ne fac s ne dm seama c aceast presupunere favorabil trebuie combtut cu putere, i credem c acest lucru a fost demonstrat in mod suficient. Dar biserica este foarte prudent aa cum ni se amintete adesea i intotdeauna aciunile ei reale sunt inconjurate in mod indispensabil de precauiuni care ineal aparenele. Un renume bun face mai mult decat o pung plin cu aur, spune un proverb. Dar este i mai bine s le ai pe amandou. Vaticanul care este extrem de bogat se ghideaz dup acest principiu. Pofta lui de dominare politic are intotdeauna pretexte spirituale i umanitare, acest aa-zis "centru al cretintii" fiind ridicat in slvi datorit pungii pline cu aur (sau cu ajutorul ei) i astfel "bunul renume" asigur curgerea continu a aurului in punga despre care am vorbit. Vaticanul nu se abate de la aceast linie de conduit, i cand poziia pe care o ia in probleme internaionale este clar artat prin atitudinea celor din ierarhia lui, legenda despre absoluta lui imparialitate de-abia mai este inut in via prin acele scrisori enciclice solemne i prin alte documente pontificale. Era hitlerist a demonstrat i multiplicat aceste exemple. Dar ar putea oare s fie altfel cand o putere autoritar vrea s fie in acelai timp transcendent (spiritual) i universal (pmanteasc)?

Momente cand aceast masc a prut c se ridic au fost foarte puine. Pentru ca lumea s fie martor unui asemenea spectacol, era necesar un moment neprevzut, o intamplare neateptat care, in ochii Sfantului Scaun, s pericliteze interesele sale vitale. Numai atunci ar pune deoparte toate ambiguitile i ii pune tot creditul pe care-l are la dispoziia unei anumite partide. Aceasta s-a intamplat la Roma, pe 7 ianuarie 1960, cu ocazia conferinei "la varf", care aducea impreun pe conductorii din Est i din Vest intr-o incercare de stabilire a condiiilor unei adevrate coexistene panice intre aprtorii celor dou ideologii. Desigur, poziia Vaticanului inaintea unui astfel de proiect nu ne las nici un dubiu. In Statele Unite, cardinalul Spellman a demonstrat-o cu prisosin prin indemnul adresat catolicilor de a-i exprima ostilitatea fa de Hruciov, atunci cand acesta a fost oaspetele preedintelui american. De partea lui, dar fr a o exprima in mod clar, papa Ioan XXIII a artat puin entuziasm fa de destindere in mesajul "cretin". "Sperana", pe care mesajul o exprim, de a vedea restabilit pacea in lume, dorin care ar fi trebuit s fie un imperativ intr-un astfel de document, este foarte fragil in comparaie cu nenumratele apeluri ctre conductorii vestici de a fi prudeni. Dar, pan la acea dat, Vaticanul ii artase doar faa cea bun. 133 Ce s-a intamplat atunci in mai puin de dou sptmani? Cumva vreo alt speran poate de a vedea pe cea dintai dand gre s-a dovedit zadarnic? Poate decizia preedintelui Republicii Italia, Gronchi, de a merge la Moscova a fcut s dea pe afar paharul amrciunii romane? Orice ar fi fost, furtuna a izbucnit brusc pe 7 ianuarie 1960 i tunetele ecleziastice au inceput s bubuie (cu o furie fr precedent) asupra conductorilor statelor cretine, vinovai de a vrea s pun capt rzboiului rece. Pe 8 ianuarie, "Le Monde" scria urmtoarele: In ziua in care preedintele Republicii Italia se pregtea s mearg intr-o vizit oficial la Moscova, cardinalul Ottaviani, succesorul cardinalului Pizzardo ca secretar al Sfantului Scaun sau ef al tribunalului suprem al bisericii, a inut o cuvantare uimitoare in biserica Santa Maria Maggiore. Niciodat vreun conductor al bisericii, cu un post atat de important la Vatican, nu a atacat autoritile sovietice cu atata furie sau s mustre cu atata asprime puterile Occidentale de a fi tratat cu ele. "Le Monde" a publicat largi extrase din acest discurs violent care justific pe deplin calificativul de "uimitor". Timpurile lui Tamerlanes sau intors, afirma Ottaviani, iar conductorii Rusiei sint descrii ca noii antihriti care condamn la deportare, inchisoare, masacreaz i nu las in urm decat pustiu. Oratorul este ocat c nimeni nu este speriat cand d mana cu ei i c din contr, se intrec in a schimba zambete amabile cu ei. Apoi el amintete asculttorilor

si c Pius XII s-a retras la Castel Gandolfo atunci cand Hitler a venit la Roma uitand, totui, s adauge c acelai pontif a incheiat cu numitul Hitler un Concordat foarte avantajos pentru biseric. Cltoriile spaiale nu au fost nici ele cruate in aceast denunare violent: omul cel nou... crede c poate viola Cerurile prin acte de bravur in spaiu i astfel s demonstreze inc odat c Dumnezeu nu exist. Politicienii i oamenii de stat din Occident care, dup spusele cardinalului, s-au prostit de fric, erau pui pe jratic, la fel i cretinii care nu reacionau in nici un fel... In final, concluzia virulent i semnificativ: Putem fi noi mulumii cu orice fel de destindere cci, in primul rand, nu poate fi nici un fel de linite in omenire pan cand nu se respect dreptul la libertatea contiinei i credinei i astfel faa lui Hristos este inc o dat scuipat, incoronat cu spini i lovit? Putem noi oare intinde mana acelora care fac astfel de lucruri? Aceste adresri dramatice nu ne pot face s uitm c Vaticanul cu greu poate vorbi despre respectul contiinei, cci l-a nesocotit fr ruine in rile in care avea supremaia, cum a fost Spania lui Franco, unde protestanii au fost crunt persecutai. De fapt, este foarte imprudent in special din partea Secretariatului Sfantului Scaun s cear altora s aib un elementar respect fa de ceea ce biserica roman nu avea deloc. Scrisoarea enciclic "Quanta cura" i "Syllabus" sunt foarte explicite. Anatema asupra celor ce spun: fiecare om este liber s imbrieze sau s practice religia pe care o consider a fi corect (Syllabus). 134 Este o nebunie s gandeti c libertatea de contiin i religioas sunt simple drepturi ale fiecrui om (Enciclica "Quanta cura"). Judecand dup modul in care-i trateaz pe eretici, nu este de mirare c Vaticanul condamn in mod sistematic toate incercrile de a se cdea la invoial intre rile cretine i cele care erau numite in mod oficial ateiste. Nu exist pace pentru cei ri. i printele iezuit Cavelli, ca muli alii inaintea lui, declar c aceast intransigen este legea cea mai imperativ a bisericii romane. Ca un corespondent al acestei explozii de furie din partea cardinalului, vom cita un alt articol care a aprut in acelai numr al ziarului "Le Monde" din 9 ianuarie 1960: Umanitatea se apropie de situaia in care distrugerea reciproc devine posibil. In lumea de azi nu exist un alt eveniment care s poat fi comparat cu acesta... De aceea, noi trebuie s luptm fr incetare in vederea realizrii unei pci juste. Astfel a vorbit preedintele Eisenhower ieri, mari, inaintea Congresului Statelor Unite, in acelai timp cand la Roma, cardinalul Ottaviani condamna coexistena ca

fiind prtie cu crima lui Cain. Contrastul dintre cele dou moduri de gandire nu poate fi mai izbitor: cel uman i cel teocratic, la fel i primejdia de moarte ce plutete deasupra lumii datorit acelui nucleu de fanatici orbi am numit astfel Vaticanul. "Sfantul" lor egoism este deasupra unei asemenea imprejurri i nu ine cont de urgenta i necesitatea unui acord internaional, cu scopul evitrii unei exterminri totale care amenin lumea. Secretariatul Sfantului Scaun tribunalul suprem, al crui trecut este bine cunoscut nu ine cont de aceste aspecte minore. Particip ruii la liturghie? Acesta este lucrul important i dac preedintele Eisenhower nu-l inelege, aceasta este din cauz c s-a prostit de fric, pentru a folosi termenii vajnicului predicator. Frenezia delirant a cuvantrii cardinalului Ottaviani ne face s zambim i in acelai timp ne ocheaz. i muli se gandesc c acest instigator cu greu ar putea convinge pe cretini c bomba atomic trebuie acceptat cu recunotin. Dar noi trebuie s fim ateni! In spatele acestui purttor de cuvant al Sfantului Scaun st intreaga organizaie pontifical i in special aceast armat secret a iezuiilor, format nu din simpli soldai. Toi membrii acestei faimoase Companii lucreaz pe coridoarele puterii i aciunile lor, fr a face mare zarv, pot fi foarte eficiente, asta insemnand c pot face mult ru. S-a rspandit zvonul c atacul brutal al cardinalului Ottaviani nu reflect cu exactitate concepia Sfantului Scaun, ci numai pe cea a gruprii aa-numite "integriste". Presa catolic din Frana a incercat s atenueze efectele acestui discurs violent i "La Croix", in special, a prezentat doar scurte extrase din el, omiand partea violent. Oportunism inteligent, desigur, dar aceasta nu a putut inela pe nimeni. Este pur i simplu imposibil ca o astfel de critic ascuit, de o importan politic deosebit i care a fost expus de la amvonul bisericii Santa Maria Maggiore de ctre secretarul Sfantului Scaun, s se fi fcut fr aprobarea efului conclavului, a insui suveranului pontif. 135 i, dup cate tim, el nu l-a renegat niciodat pe elocventul su subordonat. Papa Ioan XXIII nu putea arunca el insui o astfel de bomb ci fcand pe unul din cei mai marcani demnitari ai conducerii biserici s-i ia locul, el a vrut s arate in mod evident acordul su tacit. Mai mult, printr-o stranie coinciden, o explozie de mai mici dimensiuni a avut loc in acelai timp sub forma unui articol in "Osservatore Romano" (ziarul Vaticanului n.t.) care condamna din nou socialismul, chiar i pe cel ne-marxist, ca fiind opus adevrului cretin. Totui, cei care "practicau" aceast greeal politic nu erau excomunicai precum comunitii. Ei inc aveau sperana de a scpa de iad dar rmanea

ameninarea purgatoriului. Prin opoziia vehement la orice incercare de a aduce impreun Estul i Vestul, atepta Vaticanul unele rezultate pozitive? Spera intradevr s-i sperie pe efii de state care urmreau o politic de pace? Sau era cel puin sperana de a provoca o micare printre credincioi, contrar destinderii? Pe cit de iraional poate prea o astfel de speran, pe atat de posibil este c ea a cuprins aceste mini clericale. Viziunile lor ciudate sunt cu necesitate legate de producerea unor astfel de iluzii. i mai mult, aceti prezictori nu puteau da uitrii o anumit iluzie pe care au folosit-o indelung pentru a-i inela pe cei ce se incredeau in ei i pe ca re se prea c o imprtesc. Ne referim la convertirea Rusiei, anunat de Sfanta Fecioar in persoan la Fatima in 1917 pstoriei Lucia, care apoi a imbrcat haina monahal i a mrturisit mult mai tarziu (in 1941) despre ea. Aceast poveste cu cocoul rou ne face s zambim, dar rmane faptul c Vaticanul sub pontificatul lui Pius XII a propagat-o in toat lumea prin predici, declaraii solemne, discursuri, un torent de cri i pamflete i prin peregrinrile statuii prin tot continentul, a acestei noi i foarte politice "Notre Dame" creia, se zice, i animalele veneau s i se inchine. Aceast propagand zgomotoas avea scopuri precise, aa cum se amintete in afirmaiile clare din "La Croix" din 1 noiembrie 1952: Fatima a ajuns o rspantie. Soarta naiunilor poate fi decis mai bine acolo decat in jurul mesei tratativelor. Susintorii ei nu se mai pot ascunde in ambiguiti. Alternativa este foarte clar: Destindere sau rzboi rece. Vaticanul a ales rzboiul i nu ascunde acest lucru. Alegerea nu ar trebui s surprind pe nimeni. Dac experienele trecute, chiar i cele mai recente, au fost o lecie pentru noi i dac aceasta surprinde pe cineva, noi credem c aceasta se intampl datorit declaraiei neceremonioase sau a lipsei de camuflaj. Incepem s inelegem aceast violen cand ne dm seama de importana mizei pentru suveranul pontif. Am judeca greit Vaticanul crezand c a renunat la o speran tot atat de veche ca insi schisma: aceea de a aduce pe credincioii ortodoci inapoi sub ascultare de Roma, printr-o victorie militar. Ridicarea lui Hitler a avut acest scop, dar nici infrangerea cruciadei lui nu a deschis ochii conducerii bisericii romane asupra nebuniei unor astfel de ambiii. 136 Mai era o dorin arztoare: de a elibera in Polonia, Cehoslovacia i Ungaria, aceast biseric tcut, care a devenit aa datorit schimbrii neateptate a evenimentelor pentru Sfantul Scaun cruciadei naziste. Cine vrea prea mult, pierde totul, spune un proverb care nu i-a inspirat

niciodat pe fanatici. Pentru a-i relua asaltul asupra Estului i a-i recatiga vechile fortree, Vaticanul se sprijin inc pe Germania, campionul ei european care este in mare nevoie de o nou vigoare i putere. In fruntea RFG partea vestic a marelui Reich Vaticanul a plasat un om de incredere, cancelarul Conrad Adenauer, ambelanul secret al papei i politica pe care a dus-o timp de 15 ani a purtat cu claritate amprenta Sfantului Scaun. Artand la inceput o mare precauie i un liberalism oportunist, omul care a rmas in amintirea concetenilor si ca Vulpoiul btran, a lucrat la reinarmarea rii sale. Desigur, reinarmarea "moral" a populaiei i a tineretului german in special, era un imperativ de prim rang. De aceea, posturile din ministere i administraie ale Germaniei de Vest au fost deinute de indivizi cu trecut hitlerist notoriu lista este foarte mare i conductori ai industriei ca von Krupp i Flick, care nu demult fuseser condamnai ca i criminali de rzboi, direcionau din nou lucrarea gigantic ce le fusese incredinat. Ca intotdeauna, scopul scuz mijloacele. Legtura dintre Adenauer i Roma poate fi vzut i din vizita pe care Adenauer a fcut-o la Vatican cu cateva zile inainte de discursul incendiar al cardinalului Ottaviani. Coinciden? Presa a fost unanim in a sublinia atmosfera de simpatie i prietenie din timpul audienei la papa Ioan XXIII. Am putea aminti aici i lunga intrevedere dintre Adenauer i cardinalul Tardini, secretarul de stat al Vaticanului. Spectaculosul amestec al Sfantului Scaun in politica internaional prin glasul cardinalului Ottaviani a ocat chiar i pe catolicii care erau obinuii cu acest tip de afaceri politice ale Vaticanului. Dar perpetuarea rzboiului rece era vital pentru puterea politic i financiar a Vaticanului, incat acesta nu a ezitat s repete astfel de fapte, chiar dac prima de acest f el a fost primit destul de ru. Vizita lui Hruciov in Frana din martie 1960 a fost un alt exemplu. Viceprimarului din Dijon i s-a interzis de ctre episcopul de Burgundi s-l intampine pe Hruciov, locul acestuia fiind inut de un funcionar. Pe bun dreptate se intreba "Le Monde" in 30 martie: Cine are autoritate asupra primriei din Dijon: episcopul sau prefectul? i deasupra acestor reprezentani ai puterii centrale, papa sau guvernul francez? Rspunsul este, desigur, mai intai teocraia. Dup vizita lui Hruciov i demonstraiile ostile organizate de cardinalii Spellman i Cushing, opinia public a inceput s-i pun intrebarea asupra realei independene pe care o poate avea un preedinte fa de Sfantul Scaun. Muli se tem, in acest caz, c afacerile externe vor fi inclinate in favoarea intereselor bisericii romane, in prejudiciul intereselor naionale ale Statelor Unite. Rezistena fa de destinderea Est-Vest a fost organizat in mod

fi dup bomba aruncat de cardinalul Ottaviani. Vaticanul, recurgand la arme spirituale, a fcut tot posibilul pentru a ine naiunile i naiile intr137 un antagonism ireconciliabil, recurgand intotdeauna la vechiul principiu: Dezbin i stpanete. Trebuie s ne ateptm s-i vedem pe fiii lui Loyola cei care fac politica Vaticanului opunand dorinei de pace i securitate a naiunilor, intregul lor arsenal de ineltorii. Este un rzboi fr mil, un rzboi sfant, aprins de discursul nebunesc al cardinalului Ottaviani. i Compania lui Isus il va urmri cu incpanarea unei insecte spre o i mai mare slav a papei fr nici o team fa de catastrofa care ar putea rezulta. Mai degrab s piar lumea, decat supremaia suveranului pontif! CONCLUZIE Evoluii actuale i perspectiva biblic a bisericii romane2. Impria Roman mondial este de nedesprit de biserica roman. In zilele lui Constantin ea a inceput cu biserica imperial, apoi a devenit biseric naional i pe urm biseric de stat. Desfurarea religioas s-a incheiat cu cea statal i din instituia religioas s-a format o structur statal, i anume "statul bisericesc" care a existat peste veacuri. Nici o alt biseric, de la biserica din Rsrit i pan la biserica anglican mondial, nu are, in calitate de instituie religioas, caracter de stat. Biserica roman este in mod oficial un stat independent in cadrul altui stat, aceasta este puterea politic cea mai important pe pmant; Vaticanul intreine relaii diplomatice cu peste 100 de ri, aceasta insemnand schimb de ambasadori crora Sfantul Scaun le-a dat denumirea de nuniu. De ce nu are astfel de relaii diplomatice i o alt biseric recunoscut? De ce numai biserica Romei? Pentru c aceasta este o formaie politico-statal care, in sens spiritual, are menirea s rspund de toi cei care aparin tuturor statelor. La vizitele papale totul decurge ca la vizitele unui ef de stat suprem, unde acesta trebuie s fie primit cu toate onorurile. Cand Hristos a vorbit despre Impria lui Dumnezeu, s-a referit El oare la biserica roman pe care papii au ridicat-o in faa lumii? Poate aceast putere mondial politic, economic i religioas s fie Biserica lui Hristos? A fost aceasta voia lui Dumnezeu? Aceasta a fost intenia lui Isus Hristos cand a infptuit rscumprarea pe Golgota? Conform celor vzute de proorocul Daniel in vedenii, aflm c pan la sfaritul acestei civilizaii sunt prevzute patru imprii mondiale. Ultima este Impria Roman mondial (Daniel cap.2-7). Evoluia acestor imprii mondiale este dovedit de istorie: impria babilonian a durat din 606-538 i.Hr., impria mezilor i perilor din 538-330 i.Hr; urmat apoi impria greac, sub Alexandru cel Mare, care a durat din 330-301 i.Hr. Incepand cu 301 i.Hr., Impria Roman mondial care va dura pan la

sfaritul direct al acestei epoci a preluat dominaia. Aceste patru imprii au fost simbolizate in Daniel 7 prin patru animale. In proorocia biblic un animal simbolizeaz intotdeauna o putere, o imprie sau un domnitor care i-a exercitat puterea (Daniel 7:17-23). 2 Fragmente din lucrarea dr. Ewald Frank, Cretinismul tradiional, Krefeld 2002. 138 Totul a inceput cu renumitul brbat Nebucadnear care, influenat de fanatici i de dorina lui de mrire, a poruncit dintr-o dat ca oricine se indreapt spre un alt Dumnezeu decat dumnezeii recunoscui in impria sa, s fie dai morii. Cine nu a auzit despre cei trei brbai care au fost aruncai in cuptorul de foc, numai pentru c au chemat Numele adevratului Dumnezeu, cruia Ii slujeau? Aceeai acuzaie a fost adus i impotriva proorocului Daniel, iar pe baza acuzaiilor el a fost aruncat inaintea leilor. Dar dintr-o dat a aprut, ca din senin, pe perete, textul scris Mene, mene, techel upfarsin, prin care domnitorul a fost intiinat c impria lui este cantrit i zilele lui sunt numrate. Tot aa se va intampla la sfaritul acestei generaii. In ultimii dou mii de ani Roma i-a exercitat puterea prin toate metodele posibile. Mai intai in chip politico-pgan, apoi in chip politicopgano-" cretin". Fie de ctre imprai, fie mai tarziu, de ctre papi, intotdeauna s-a urmrit extinderea, intrirea i restabilirea granielor acestei imprii. Aceasta se realizeaz cu toate mijloacele posibile. Toate celelalte imprii, pan la Imperiul britanic, s-au destrmat. i au trebuit s se incadreze in dezvoltarea general. i impria sovietic a czut, iar blocul rsritean este reorganizat pentru ca aceast unic "imprie mondial" s ia fiin. Aceast desfurare este socotit de ctre biseric o biruin contra comunismului, aa cum s-a proclamat la Sinodul European de la Roma, in noiembrie-decembrie 1991. Decderea brusc a comunismului inseamn progresul catolicismului mondial. In aceast Imprie Roman mondial s-a proclamat, incepand cu sec. IV d.Hr. ("Edictul de la Tesalonic", 28 feb. 380) crezul trinitar romanocatolic ca singurul crez valabil. Impraii, papii, regenii i toi cei care aveau influen s-au simit datori s sprijine acest el cu toat puterea. Cei care s-au adresat singurului Dumnezeu adevrat, cum, spre exemplu, au fost iudeii i credincioii de alte convingeri, au fost prigonii fr scrupule. Scopul a scuzat intotdeauna mijloacele. Au existat cruciade i multe aazise rzboaie sfinte i drepte, pentru c biserica "sfant i dreapt" sttea in spate. Astzi nu exist nici o posibilitate de a se prezenta ceea ce s-a comis cu adevrat. Cel ce privete picturile care redau uneltele de tortur

folosite de Inchiziia sfant, i se face ru. Intolerana fa de credincioii de alt credin i fanatismul religios orb, care au produs atata ur, au depit orice msur. Cercettorii au incercat cu mult reinere s aduc lumin in aceast perioad intunecat. Nu se poate spune indeajuns de rspicat c toate aceste atrociti svarite au fost justificate pe baza poziiei nebiblice, conform creia in aceast Imprie Roman trebuie s fie valabil o singur credin, i anume aceea care este reprezentat prin biserica roman. Papii i impraii i-au imprit mereu puterea. Astzi am numi acesta joint-venture sau power sharing. Ei au domnit parial in impria lor cu o brutalitate de nedescris. Aceast aa-zis Imprie Roman sfant nu este de fapt sfant, aceasta nu este Impria lui Dumnezeu. Impria aceasta, prin denumirea ei, este prezentat, intenionat sau din netiin, in mod fals. Nici un apostol sau vreun brbat chemat de Dumnezeu nu s-au amestecat vreodat in politic, nici nu au 139 deinut puterea lumeasc. Adevraii slujitori ai lui Dumnezeu au vestit in toate timpurile Impria lui Dumnezeu i au lsat politica pe seama politicienilor. Impria Roman mondial, compus din puterea politic, economic i religioas, se ridic din nou acum inaintea noastr i se extinde. O Europ unit a fost visul dintotdeauna al papilor, dar in profeia din timpul sfaritului ea joac cel mai mare rol. Indiferent de forma de guvernare din diferitele ri care au fcut parte din aceast Imprie Roman sau care fac parte acum, formele de stat si de guvernare au venit i au trecut, dar "biserica imperial" a supravieuit i a rmas de fier. Pentru a se impune opiniei mondiale, Vaticanul va atrage i va cuprinde toate celelalte religii instaurandu-i dominaia ocrotitoare. Astzi nu se mai arunc blesteme i nici nu mai este excomunicat careva, astzi tuturor li se intind braele. Papa primete in audien, in aceeai sptman, un politician din Israel i pe eful Organizaiei pentru Eliberarea Palestinei; la el vin responsabili politici i religioi din toate rile, indiferent de aspectul ideologi sau politic. Toi iau dat seama c fr o vizit fcut papei nu-i gsesc respectul nici mcar in propria lor ar. In mod sigur, preedintele american George Bush a ascultat de consilierii si cand a vizitat Europa in mai 1989, fcandu-i mai intai, din politee, o vizit papei. Mihail Gorbaciov, ca muli alii, a procedat la fel. i unirea Germaniei a fost hotrat acolo pe plan politic. Dup inceputul unirii, in noiembrie 1989, cancelarul Helmuth Kohl i-a mulumit papei in mod oficial, din Berlin, pentru ajutorul lui puternic. Astfel se face politica mondial (Apocalipsa 17:2-18). Conform profeiei biblice, dup toate rzboaiele care au avut loc, va fi proclamat o pace aparent; dumanii istorici vor deveni prieteni ca s se implineasc ce este scris: Cnd vor zice: Pace i linite -

1Tesaloniceni 5:3). Toat Europa este cuprins de o schimbare. In Est i in Vest oamenii intervin pentru pace, ei demonstreaz cu lozincile Din sbii s facem pluguri sau Pace fr arme. In ultimul timp s-au realizat progrese mari la tratativele de pace. Aceast pace politic nu va fi declarat de nici un politician, ci de Antihristul, care va domni atunci i care se va prezenta ca iniiator i ca mediator... Dar pacea adevrat i durabil va fi adus de Hristos, adevratul DOMN al pcii. Dar apologeii cretini vorbesc despre un Superman din timpul sfaritului i il caut in iudaism sau in islam, aceasta artand doar necunotina lor. Acest om nu va fi nici ateu, nici iudeu, nici musulman, nici budist, nici hindus. Este vorba despre un om incununat, care se consider domnitor peste toat lumea. Acelai om care se prezint mai intai iubitor, dar in ceasul X va intra Satana in el, ca in Iuda, i-l va stpani; atunci msura pcatului i a nelegiuirii se va umple. Implinirea profeiei biblice nu este valabil pentru China sau SUA, ci pentru Europa Unit. Preotul Markmann scrie despre aceasta: Dup ultimul rzboi, Vaticanul s-a luptat consecvent pentru o Europ nou i unit. Papa Paul VI a subliniat in mod deosebit gandul unirii Europei. Deja predecesorii si, Pius XII ;i Ioan XXIII s-au declarat pentru crearea unei Uniunii Europene cu caracter supra-naional. Paul VI sublinia c numai credina catolic este cea care a realizat Europa unit; aceasta ar putea contribui intr-o msur incomparabil s insufle vitalitate spiritual acelei 140 culturi comune fundamentale ce ar urma s dea via unei Europe unite, din punct de vedere social i politic. Necesitatea unirii Europei va deveni din zi in zi mai stringent, a declarat el in 1963 (O. Markmann, Endzeit, Entruckung, Antichrist, pag.70). Vaticanul a fost puterea iniiatoare in elaborarea tratatelor romane. Deja in anul 1970 s-au deschis relaiile diplomatice cu comisia Pieei Comune din Bruxelles. Se va ajunge la o Europ unit. Mihail Gorbaciov, un om respectat in toat lumea, a subliniat, inc o dat, noiunea construirea Casei Europene, aa cum a fost elaborat ea in tratatele romane in 1957. Politicieni renumii i clerici au preluat deja aceste cuvinte, introducandu-le in vocabularul lor. Toate vocile autoritare se exprim cu hotrare, in ultimul timp, pentru unitatea intregii Europe. Papa face apel pentru o "Europ fr granie". Papa a chemat la construirea unei Europe fr granie care s nu-i tgduiasc rdcinile cretine. Acest Proiect al unei Europe fr granie il incredineaz mamei lui Dumnezeu, Maria, a spus el luni, in faa a cca. 6.000 de oameni la Covadonga, in Asturia, ultima staie a cltoriei sale de trei zile in Spania (Ziarul "Frankfurter Allgemeine", 22.08.1989). Din nou papa este acela cruia i-a venit ideea potrivit de a face un pod de legtur peste prpastia dintre Est i Vest. Citatul urmtor prezint

o relaie mai clar despre aceast problem: Interesul puternic al papei pentru o Europ unit pe baz religioas-catolic se materializeaz i in proclamarea de sfini protectori (patroni) ai Europei. Deja papa Paul VI il proclamase pe Benedict din Norcia drept patron al Europei. Acum, papa Ioan Paul II a declarat, in cadrul bisericii catolice mondiale, inc doi sfini protectori, anume pe fraii sfini Chiril i Metodiu, care au lucrat in sec. IX ca apostoli i invtor ai slavilor; acum ei au fost declarai ca sfini protectori ai Europei Ioan Paul II vrea s evidenieze, prin srbtorirea sfinilor Chiril i Metodiu i prin proclamarea lor drept patroni ai Europei, contribuia acestora la formarea Europei. Pe de alt parte, el vrea s sub linieze faptul c profilul spiritual i cultural al Europei nu s-a format doar prin civilizaia romano-latin i pe baza tradiiei spiritual occidentale, ci i prin cultura greac clasic i prin tradiia bizantino-slavon. Preedintele conferinei episcopale germane, cardinalul Josef Hoffner, a declarat la Koln, in acest context, c efectul acestora, ca apostoli ai slavilor, poate fi comparat cu ceea ce a fcut sfantul Benedict pentru Europa de Vest i Europa Central. Toi aceti trei sfini ar fi deci constructorii spirituali ai Europei, i anume ai intregii Europe. Decizia papei ar fi o solicitare ctre toi ca toat Europa s fie incredinat mijlocirii celor trei sfini chiar i in cadrul pailor hotratori intreprini deja pe drumul deplinei uniti dintre biserica catolic i cea ortodox... (O. Markmann, ibid,, pag.72-73). Vaticanul, prin organizaiile lui, joac cel mai important rol in unirea Europei pe plan politic i religios. Fr el nu poate fi gandit profeia pentru timpul sfaritului. Strategia lui s-a schimbat total dup cel de al doilea rzboi mondial; acum este fr violen, dar scopul a rmas acelai. Al doilea rzboi mondial a fost, dup unii cunosctori ai fenomenului, o incercare de a crea prin for militar, o Europ catolic. 141 Ceea ce nu s-a reuit cu puterea rzboiului, va deveni realitate in scurt timp pe cale diplomatic, In timp ce milioane de oameni, emigrani, prizonieri de rzboi aflai in lagrele de lucru trebuiau s suporte consecinele rzboiului, clerului nici nu i-a psat de acetia cand i-a indreptat iari steagul dup direcia vantului. Cei nevinovai au suferit iar cei vinovai erau in siguran i-i jucau rolul mai departe. La Conciliul Vatican II (1962-1965) linia direcional a fost stabilit din nou. Bisericile protestante nu au mai fost blestemate i insemnate ca disidente, ci ca frai care s-au desprit dar care sint primii acum cu braele deschise. Contrareforma s-a incheiat. Ciudat este ins faptul c nici unul din blestemele care au fost pronunate impotriva protestanilor, mai ales la Conciliul de la Trent din 1563, nu a fost retras. Pan astzi nu s-a cerut nici o scuz fa de evrei, protestani i credincioi de alt

convingere din partea papei i a bisericii. Domnitorii de la Roma nu au inut niciodat cont de viaa altora. Cine sttea in calea preteniilor lor asupra puterii, fie copii sau oameni maturi, fie dumani politici sau religioi, erau inlturai. Nero, Diocleian, Constantin i alii au fcut inceputul. Aceast tendin a continuat mai tarziu la papii romani. Cine nu s-a supus a fost prigonit i ucis, indiferent dac era vorba de pgani, de evrei sau de cretini de alt convingere, a cror crim consta doar in faptul c nu s-au supus bisericii romanocatolice. Constantin este intemeietorul propriu-zis al bisericii imperiale romane i al executrii brutale a puterii de ctre aceasta. El ar fi vzut o cruce de foc pe cer i, pe lang aceasta, un text scris: Cu semnul acesta vei birui. Acest uciga, care in familia lui a ucis pe Licinius i Bassanius, cumnaii si, pe nepotul su, apoi pe fiul lui Licinius, pe socrul su Maximilian, pe fiul su Crispus i pe propria sa soie, Fausta, era in acelai timp un politician foarte abil. Pentru el biserica era un factor de putere de care s-a i folosit. Dar el i-a lsat i pe pgani s se afirme. Incepand cu timpul acela, din prigoan i din crime, a rezultat biserica imperial cretino-pgan. Cu numai 70 de ani mai tarziu, Augustus a slvit aceast biseric., considerand-o stat dumnezeiesc. Pentru el, Satana era legat. Dar acolo era o realitate contrarie: el abia atunci a fost dezlegat. Ziua de natere a zeului-soare a devenit ziua de natere a Fiului lui Dumnezeu. Jupiter, Diana i celelalte zeiti au fost date jos. Petru, Maria i alii au fost declarai sfini i ridicai pe piedestal. In fond, atunci a avut loc o preluare i prelucrare deplin a cultului zeilor greco-romani de ctre cretinismul acesta in formare. Zeii pgani au fost schimbai cu sfinii i patronii aprtori. Populaia a fost forat s se supun acestei puteri politico-religioase. Cine nu a vrut s se supun sau cine nu a putut s se supun din cauza contiinei, a fost inlturat. Colaborarea dintre stat i biseric nu ingduia altor cretini nici o ans. Fie in viaa comercial sau in profesii, fie in cadrul breslelor, boicotul i prigoana erau peste tot la ordinea zilei. Abia atunci cand papa i biserica roman se vor scuza pentru moartea a milioane de oameni care au fost expulzai din viata aceasta prin manevrele lor, vor avea ei dreptul s vorbeasc despre protecia vieii celor nenscui. Viaa care nu s-a nscut inc trebuie protejat, iar 142 viaa care s-a nscut deja a fost i este animal de vanat!! Nu au fcut chemri pentru cruciade chiar papii i nu i-au binecuvantat ei pe soldaii pltii nepsandu-le ins de viaa acestora? S-a inut cont in cruciadele sau rzboaiele religioase de femeile gravide i de copii, in general, de viaa omeneasc? Ce fatalitate, dac chiar in apropierea mnstirilor sint scoase la lumina zilei schelete de copii! In "Catehismul pentru aduli", pag.256, biserica este declarat un

sacrament. Faptul c in biserica catolic exist apte sacramente, in general, se cunoate, dar c i biserica s fie un sacrament, iat ceva nou. Citat: Biserica-sacrament al Duhului. Greuti ale bisericii. La intrebarea in legtur cu locul Duhului Sfant, mrturisirea de credin a bisericii rspunde: Cred in unica biseric sfant, catolic i apostolic. Biserica mrturisete, aadar, c Duhul lui Hristos lucreaz continuu in ea i prin ea, de-a lungul istoriei. Ea crede c este locul sfant, chiar sacramental, semnul i unealta lucrrii Duhului Sfant. Intre mrturisirea cu buzele i realitate este o diferen ca de la cer la pmant. Nu Duhul lui Hristos a fost cel care a lucrat atat de brutal in istoria bisericii. Dumnezeu nu va ierta atrocitile comise, ci va rzbuna sangele nevinovat (Apocalipsa 6:9-10, Apocalipsa 18:7-8), pentru c acestea s-au petrecut cu voia. Dac nu ar mai urma o prigoan pentru cretini, am putea privi acest capitol ca rezolvat. Dar conform profeiei apocaliptice, acum vine unirea politico-religioas, apoi vin boicotul i prigoana. ...i nimeni s nu poat cumpra sau vinde (Apocalipsa 13:17). Aa cum s-a intamplat cu evreii din timpul celui de al doilea rzboi mondial i mai inainte, tot aa se va intampla i cu cretinii biblici intr-un timp scurt de prigoan. Crima lor va consta in faptul c ei nu vor face parte dintr-o denominaie cretin oficial, astfel nu vor face parte din Conciliul Mondial al Bisericilor sau din biserica roman. Ei vor fi privii ca instigatori i nu vor fi suportai de societate. Dac pentru obinerea unui serviciu trebuie menionat religia, se poate, de exemplu, lua imediat o decizie in legtur cu primirea sau neprimirea unui serviciu de ctre cineva. Vor reui atunci politicienii s mai protejeze onoarea sau viaa cuiva, mai ales a celor de alt convingere i credin? Pentru confirmarea acestui cuvant biblic trebuie s spunem c aceast imprie este numit in Biblie fiara care a primit o ran de sabie (Apocalipsa 13:14). Sabia Duhului este Cuvantul lui Dumnezeu, iar reformatorii au provocat acestei puteri o ran mortal cu Cuvantul lui Dumnezei. Din cauza aceasta ei erau privii ca slujitori ai satanei, de asemenea, i pentru c insemnau un deranj, chiar un pericol pentru aceast putere mondial. Dar aa cum s-a anunat prin profeia biblic, aceast ran se va vindeca din nou i toat lumea se va mira de acest lucru (Apocalipsa 13:12). Acest proces de vindecare a avansat deja foarte mult. Toate bisericile protestante i comunitile libere au incercat la inceputul lor s pun. vestirea Evangheliei in centrul micrii lor. Astzi ins celor mai muli le-au rmas doar tradiiile motenite. Conductorii denominaiunilor sunt orbi din punct de vedere spiritual i nu observ incotro merge drumul lor. Nici cei ce fac parte din gruprile fundamentaliste nu au o privire clar, incat s poat randui profeia biblic 143

actual in lumina Cuvantului descoperit. Unii au deviat in demitizri, alii in teoria de eliberare liberal i la protestani a mai rmas doar un cretinism cu numele, un botez i o cununie cretin. Numai un numr foarte redus de oameni au avut o experien cu Hristos i pot fi randuii in mod biblic, drept cretini. Inainte de conciliul Vaticanum Secundum, in anul 1960, papa Ioan XXIII a creat un secretariat pentru probleme ecumenice sub conducerea cardinalului Augustin Bea. S-a depus o munc uria; formulrile au fost corelate cu exprimrile tuturor bisericilor pentru ca fiecare din ele s ii aud, in continuare, propriul limbaj i pentru a putea s treac cu vederea diferenele care nu pot fi depite. In Lexiconul pentru teologie i biseric, vol.13, de la pag.12 pan la 26, Herder scrie, pe inelesul tuturor, despre Conciliul Vatican II, la tema Ecumenismul i unirea lucruri pe care fiecare ar trebui s le citeasc cu atenie: Secretariatul este o putere cu autoritate papal, un canal fcut pentru comunicare i un mijloc care ajut tuturor formelor de colaborare pentru ca s se realizeze unirea... De la o astfel de inelegere a plecat i Paul VI cand, fiind in funcia de cardinal, a luat parte, in Domul din Milano, la 7.06.1963, la funeraliile lui Ioan XXIII i a vorbit despre Universalitatea credinei catolice i despre Ecumenismul bisericii catolice... Pentru el, Ecumenismul catolicizrii a insemnat unitatea in toate domeniile, cu mari posibiliti de dezvoltare intr-un nou capitol al istoriei bisericii. In par. 7 se vorbete despre dezbinri i despriri. Din cauza slbiciunilor omeneti, din necunoatere reciproc i din cauza instrinrii in cadrul turmei lui Isus Hristos, s-au ivit certuri, s-au desprins pri din biseric i s-au infiinat grupuri independente. Pentru c biserica poate fi numai una, nu poate s existe o alt biseric pe lang aceea, condus de urmaul lui Petru, care vrea ca aceasta s fie singura i adevrata biseric. Nici o biseric desprit de scaunul lui Petru m este, in acelai timp, asculttoare i bisericii vizibile i celei cereti. In par. 9 scrie: Cine triete cu o credin bun intr-o biseric desprit, nu este considerat de biserica adevrat ca un strin. Dar el duce lips de unele mijloace mantuitoare, mai ales de conducerea prin institutul de invmant, care ajut la pstrarea desvarit a credinei i a obiceiurilor. De aceea este dorina Conciliului ca toi disidenii care sunt ingrijorai de unitatea deplin a turmei lui Hristos, s vin intr-un arc. Acum urmeaz condiiile concrete ale reunificrii, descriindu-se drumul inspre aceasta. Orientalii trebuie s tie c dac vor s se ataeze i s-i reocupe locul, nu trebuie s li se cear reintorilor mai mult decat este nevoie, adic s devin membri ai bisericii (par. 48). Fr a tgdui ereziile, ei trebuie s depun intr-o form simpl o mrturie referitoare la credina care cuprinde i recunoaterea unirii bisericii. Orientalilor li se va

recunoate dreptul disciplinei proprii. Inchinrile lor sunt valabile i ei pot s le practice in continuare (51). S vorbim cu fraii notri aceast limb evanghelic pe care ei o ineleg i care ii emoioneaz. S le spunem c slujba lui Petru este o diaconie, o insrcinare pastoral, o slujb pe care a primit-o conductorul apostolilor lui Hristos, nu pentru a domina cu putere, ci pentru a indruma 144 turma lui Hristos... In biseric, acesta este tabloul pstorului suveran, care-i atrage intr-un mod deosebit pe fraii desprii i care numai prin dragoste ii conduce cu maini tari inspre adpostul lui Hristos, care este biserica catolic. Dorina de astzi a lui Dumnezeu, pe care El a dat-o comunitilor cretine desprite, este unirea i artarea adevratei inte: biserica, unica instituie mantuitoare pentru toi. Paragraful 50 se adreseaz printr-un apel fiecrui cretin, indemnandu-l s urmeze invitaia bisericii mam. Cretinii nu sunt privii numai ca persoane individuale, ci i ca persoane unite in comunitile lor. Acela care dorete s-L urmeze din toat inima pe Hristos i care vrea s creasc in ierarhia ecumenic, sub conducerea Duhului lui Hristos, trebuie s se apropie tot mai mult de biseric, ea fiind casa lui Dumnezeu in care se afl locauri diferite i s fie in unitatea i sub conducerea lociitorului lui Hristos, care este papa de la Roma. Toi botezaii formeaz deja o comunitate in Hristos i catolicii ar trebui s-i recunoasc vina pentru despriri i ar trebui s-L roage pe Dumnezeu s conduc, in felul Su propriu, poporul Lui rsfirat spre o unitate deplin. Necesitatea apartenenei la unica i adevrata biseric este precizat in cap. I; ecumenismul catolic, ca principiu de baz, este prezentat intr-un mod care trebuie s depeasc dificultile i temerile frailor desprii. Micarea ecumenic are de-a face numai cu pregtirea cilor care duc in final la reconstituirea unitii tuturor cretinilor in turma Hristos. Documentele i declaraiile complete ale Conciliului Vatican II, care se afl in lucrarea scris de von Herder sunt, la citire, foarte interesante. Pe pag. 747 st scris la sfarit: Roma, la Sf. Petru, in 7 dec.l9?? Eu, Pavel, episcop al bisericii catolice. Totul este aa de perfect croit incat bisericilor desprite li se deschid porile i uile, iar braele se intind spre ele. Toi cei care au fost botezai in formula trinitar sint recunoscui de biseric, botezul lor fiind considerat valabil. Cu caiva ani mai inainte nu era cazul. Ceasul decisiv este aici, momentul in care nu va mai exista un inapoi este aproape. Ultima avertizare din ceruri rsun astfel: Ieii din mijlocul ei, poporul Meu, ca s nu fii prtai la pcatele ei, i s nu fii

lovii cu urgiile ei! (Apocalipsa 18:4). Cine este in acel moment in cadrul marii biserici unite religioase, nu poate aparine Bisericii lui Isus Hristos. Acest lucru este valabil i pentru membrii comunitilor libere i direciilor protestante, a cror denominaii se intorc prin Conciliul Mondial al Bisericilor, in sanul bisericii romane. Fiecare denominaiune poart automat semnul fiarei semnul de recunoatere al "bisericii mam". Cine recunoate invtura trinitar romano-catolic i a fost botezat in formula nebiblic, aparine de fapt de biserica roman, fr ca s cear apartenena. Gandul modern al unirii se bazeaz pe o neinelegere: in rugciune, Mantuitorul s-a rugat pentru unitatea mantuiilor. EL s-a referit la ai Si, nu la o unire a credinelor diferite in biserica din Roma i sub conducerea papei. Astfel sun cuvintele rugciunii Sale: ...pentru ca ei s fie una, 145 cum i noi suntem una Eu n ei i Tu n Mine pentru ca s fie n chip desvrit una, ca s cunoasc lumea c Tu M-ai trimis i c i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine (Ioan 17:22-23). Numai cel ce a fost cu adevrat nscut din nou poate fi incadrat in aceast unitate dumnezeiasc. Este vorba, pe de-o parte, de unirea biblic cu Hristos i Biserica Lui i, pe de alt parte, de unirea nebiblic in biserica roman. Fiecare trebuie s ia pentru sine o decizie pentru a stabili cui aparine.