TOTUL despre Legiunea Străină

După 1990, o mulţime de tineri români, mai mult sau mai puţin certaţi cu legea, au ales
să renunţe la tot şi să se înroleze în Legiunea Străină. Acolo, odată intrat, toate
păcatele ţi se şterg cu buretele, iar orice indiscreţie legată de viaţa ta personală este
interzisă. Homosexualitatea şi trădarea sunt pedepsite cu moartea, iar unica lege este
compusă din camaraderie şi din respect. Numai că pericolele te pândesc la tot pasul, şi
nu puţini sunt cei care s-au întors acasă între patru scânduri…

Ludovic-Filip, tatăl unei trupe de elită

Legiunea Străină (în franceză „Légion étrangère”) este o unitate a Armatei franceze,
întemeiată la 9 martie 1831, printr-un decret dat de Ludovic-Filip al Franţei. Legiunea a
fost creată pentru voluntarii străini care, după Revoluţia Franceză din iulie 1830, nu mai
aveau voie să se înscrie în Armata franceză. Voluntarii străini sunt conduşi de ofiţeri
francezi, iar în zilele noastre, printre combatanţi sunt acceptaţi şi cetăţeni ai Republicii
Franceze, care, în prezent, formează 24% din numărul total de recruţi. Legiunea are
acum în jur de 11.700 de soldaţi, iar sediul Cartierului General este la Aubagne. Unul
dintre cei mai cunoscuţi membri ai Legiunii, scriitorul sovietic Maxim Gorki, a spus:
„Legiunea mi-a dat casă, masă şi, mai presus de toate, uitarea contemporanilor, de
care aveam nevoie în lupta cu mine însumi”.

Epoca modernă aduce lupta împotriva terorismului islamic

De-a lungul vremii, Legiunea Franceză a fost somată de autorităţile statelor din întreaga
Europă să nu participe la conflicte militare declanşate de divergenţe politice. Motivul era
simplu. Legiunea este o grupare de elită, ai cărei războinici „n-au tată, n-au mamă”,
cum s-ar zice pe la noi. Curajul este unica şansă de a rezista regimului spartan de viaţă
şi de antrenament. Legionarii n-au voie să se bată între ei, nu mănâncă niciodată carne
de porc, nu înjură şi nu au voie să dezvăluie secretele antrenamentelor.
Scopul lor iniţial era să păstreze ordinea în nordul Africii, în dominioanele franceze, iar
astăzi lucrează cot la cot cu CIA, MI5 şi cu alte servicii secrete străine în lupta pentru
combaterea terorismului islamic. Dacă anterior vorbeam despre restricţii, trebuie însă
ştiut că libertatea individuală şi spirituală ocupă primul loc în „arsenalul” ideologic al
legionarilor. Nimeni nu are dreptul să conteste sau să glumească măcar pe seama
credinţelor religioase şi chiar politice ale altui coleg.

„Legio Patria Nostra”, mai mult decât o deviză

Deviza Legiunii este „Legio Patria Nostra”, iar conţinutul ideii, dincolo de nuanţa
naţionalistă, este pur ezoteric. Visul de a deveni războinic, luptător sau simplu bărbat al
armelor rămâne pentru totdeauna viu în sufletele unor copii. Când cresc, ei se uită în jur
şi nu regăsesc nimic din valorile în care cred. Pasul următor pentru majoritatea acestor
tineri este înrolarea. Legiunea Străină este ea însăşi o legendă vie, care îi aşteaptă pe
toţi cei dispuşi să-şi desăvârşească destinul sub steagul celui mai cunoscut corp militar
din istoria modernă a omenirii.
Dincolo de aceste repere morale, solda lunară de aproape 2.000 de euro nici nu mai
contează… Sub soarele ucigător care biciuie nisipurile magrebiene, principiile morale îşi
găsesc casa în sufletele unor renegaţi. Totuşi, scopul iniţial care a dus la crearea
Legiunii a fost lipsit de aureola romantică. Regele Louis Philippe nu a dorit decât
crearea unei armate destinate exclusiv pentru protejarea coloniilor franceze şi pentru
înăbuşirea oricăror încercări de revoltă a băştinaşilor. Legionarii aveau, de asemenea,
rolul de a proteja transporturile militare ale materiilor prime extrase de Franţa din colonii.

Bătălia de la Camerone şi noaptea în care totul este permis

Nicio evocare a vreunei bătălii a trecutului nu prezintă o mai mare importanţă pentru
Legiunea Străină decât comemorarea Bătăliei de la Camerone. La 30 aprilie 1862,
vitejia şi sacrificiul legionarilor i-au dus pe aceştia deopotrivă în legendă şi în paginile
istoriei universale. În preajma zilei de 30 aprilie a fiecărui an, legionarii din toată lumea
sărbătoresc lupta de la Camerone. În anul 1931, undeva lângă oraşul Poebla, din
Mexic, căpitanul Danjou a ţinut piept, cu numai 65 de oameni, unei armate mexicane
compusă din 2.000 de ostaşi. La finalul luptei, dintre legionari au rămas doar cinci
supravieţuitori, care… au atacat trupele mexicane la baionetă. Au mai rămas doar doi în
viaţă, care au fost luaţi prizonieri.
Când i-a văzut, impresionat de curajul lor, generalul armatei mexicane nu doar că i-a
eliberat, dar i-a şi decorat… În cadrul unei parade publice, mâna de lemn a căpitanului
Danjou este prezentată legionarilor, iar povestirea luptei este citită la microfon. Acea
mână de lemn este păstrată în Muzeul Legiunii din Aubagne, unde este păzită zi şi
noapte de o gardă de onoare. Legionarii, cu decoraţiile atârnând pe piept, defilează cu
inimitabilul lor pas lent şi maiestuos. Primii sunt geniştii, cu şorţurile lor din piele de bivol
şi cu securile pe umăr. Apoi vine cavaleria (tancurile), şi în cele din urmă, pedestrimea.
După paradă urmează petrecerea. Iar în acea zi şi în noaptea următoare totul, absolut
totul este permis…

„Mergi sau mori”

„Mergi sau mori” („March or die”) este cel mai cunoscut motto al Legiunii Străine. Este o
mărturie a durităţii antrenamentelor zilnice ale legionarilor şi, în egală măsură, o
trimitere la vechile concepte marţiale, potrivit cărora ostaşul este dator să se înfrângă
pe sine însuşi în fiecare zi, autodepăşindu-şi capacităţile umane. De altfel, cea mai
importantă calitate a unui legionar este rezistenţa fizică. Glumind, mai mult sau mai
puţin, în comparaţie cu cei 120 de paşi pe minut regulamentaţi în cursul unui marş
pentru infanteriştii Armatei franceze, legionarii trebuie să menţină un ritm de 88 de paşi
pe minut în timpul marşurilor. La antrenamente, legionarii mărşăluiesc pe o distanţă de
40 de kilometri, având în spate echipamentul militar, armele aferente, un bidon cu apă
şi o sticlă cu whisky. Combinaţia „bagajului” variază între 30 şi 35 de kilograme, în
funcţie de anotimp şi de tipul de misiune. În timpul marşurilor, legionarii cântă „Le
Boudin”, cel mai cunoscut cântec al Legiunii, vechi de peste 100 de ani. Alt aspect
demn de atenţie este deprinderea tehnicilor de luptă, legionarii dezvoltând un sistem
care cuprinde karate, jiu-jitsu, kung fu, silat şi sambo.
• Visul de a deveni războinic, luptător sau simplu bărbat al armelor rămâne pentru
totdeauna viu în sufletele unor copii
Paul Atanasiu, eroul român uitat de români
Printre legionarii celebri îi găsim, de-a lungul istoriei, pe Alexandre Walewsky (fiul
nelegitim al lui Napoleon cu contesa Walewska), prinţul Aage al Danemarcei, prinţul
Louis Napoleon, politicianul de dreapta Jean Marie Le Pen, scriitorul Maxim Gorki şi
Paul Atanasiu, un personaj, din păcate prea puţin cunoscut în România, dar care a atins
celebritatea în Franţa. Atanasiu este unul dintre cei mai renumiţi sculptori europeni şi a
devenit pictorul oficial al Armatei franceze. Decorat cu Legiunea de Onoare, cea mai
importantă distincţie a Republicii Franceze, Paul Atanasiu a servit în Legiunea Franceză
din 1991 până în 2006, şi este singurul român care a ajuns la gradul de colonel în
această puternică trupă de comando.
• „Legiunea mi-a dat casă, masă şi, mai presus de toate, uitarea contemporanilor“
(Maxim Gorki)

Cum e cu adevarat viata in Legiunea Straina! Un fost legionar

face dezvaluiri complete

Multi viseaza, putini ajung. Dupa cum ati ghicit este vorba de Legiunea
Straina, sau “fabrica de mercenari”, unde antrenamentele militare capata
un nou sens. Ionut, un tanar din Ploiesti, ne-a povestit, cu lux de
amanunte, cum este in Legiune.
In Legiune este liber sa se inroleze oricine, dar cei mai multi dintre viitori
legionari sunt tinerii cu probleme, care vor sa se “ascunda” o buna perioada de
timp. Din cei care ajung aici, putini reusesc sa treaca peste perioada de proba,
de patru luni.

“Pasiunea pentru Legiune a inceput inca din copilarie deoarece cel

mai respectat tip din zona in care locuiam era un fost legionar. La
chefuri si pe la barul din zona baietii mai mari povesteau tot felul de
mituri despre el si despre aceasta super armata, deci inca de pe
atunci visam sa ma aventurez intr-o buna zi.

Usor, usor timpul a trecut, am crescut si ca majoritatea pustilor din

generatia mea, am asteptat sa implinesc 18 si m-am aventurat in
goana dupa bani prin Europa cochetand inca din cand in cand cu ideea
asupra Legiunii. Acum eram si mult mai documentat de cand internetul
a devenit mai accesibil. Am inceput in 2007 cu Spania unde dupa cam
un an am reusit sa atrag ceva probleme asupra mea, probleme ce m-au
determinat sa fac pasul cel mare...!”, si-a inceput Ionut povestea.

Antrenamentele sunt extreme, iar putini se pot lauda ca au terminat

cele patru luni de proba. Un secret al legiunii, stiut doar de cei care
ajung acolo, este ca soldatii sunt pusi sa invete cantecele legionarilor,
iar aproape in fiecare seara erau pusi de sergenti sa cante pana
cadeau din picioare.

“In privinta antrenamentelor pot spune ca sunt foarte grele, ca sa

intelegi mai bine voi da cateva exemple. La inceput semnezi un
precontract care dureaza patru luni..., instructia sau "le dégraissage
de mammouth", unde zilnic te trezesti la 5:30, te barbieresti si
mananci un mic dejun ce consta in o cana de ceai sau cafea, deci
alegi, nu ambele, un cubulet dintr-ala mic de unt de 10 grame si o felie
de paine dupa care alergi 20 de kilometri.

Pe parcursul instructiei grupul a fost impartit in trei mici sub-grupuri,

primul fiind cel mai puternic si in functie de grup se stabilea viteza de
alergare, numarul repetarilor la exercitii, etc.

La intoarcere urma o ora de exercitii fizice majoritatea incluzand

greutatea corporala gen “calisthenic exercise”, iar la final este o
pauza de 20 de minute pentru dus, dupa care urmeaza diverse aplicatii
de studiu: al armamentului, al tacticilor, al limbii, al cantecelor de
legionari pana la ore tarzii 1.00-2.00 noaptea. Spre exemplu cantatul il
aveam incepand cu ora 00:00 si in functie de cat de binedispus era
sergentul de zi cantam pana la cel tarziu 2.00. Trebuia sa stam in
picioare in timp ce cantam, toti rupti de oboseala, niciunul cu talent
sau inclinatii spre cantat..., adeseori vedeai cate un camarad ca il ia
somnul din picioare, au fost cazuri cand picajul se facea pana la sol,
majoritatea se trezeau pe undeva pe la jumatatea drumului”, isi
aminteste tanarul.

Unul dintre tipurile de antrenament la care sunt supusi legionarii este

parkour, iar in fiecare saptamana soldatii erau supusi unor teste, iar
cel mai bun timp te ajuta sa ajungi in regimentul dorit.

“Mai sunt si parkour-ul si testele saptamanale, unde iti dadeai sufletul

sa scoti un timp bun, respectiv un punctaj bun care sa te ajute la
finalul instructiei sa iesi cat mai in fata, sa poti alege regimentul unde
mergi. Alergatul celor opt kilometri in dispozitia de lupta, bocanci (un
kilogram fiecare), arma , casca, rucsacul cu echipamentul de 12-15
kilograme contra timp unde trebuia sa scoti un timp cat mai apropiat
de 40 de minute, ce depasea 50 era deja negativ, mi se parea super
greu.

Marsurile iar sunt ceva suprasolicitant. Marsul cel mare de la finalul

instructiei care este ca si un test pentru dobandirea “kepi blanc-ului”,
care are o lungime de 200 de kilometri. Aici daca ai avut ghinionul sa ti
se rupa bocancii inainte de el esti terminat. Este nevoie ca bocancii sa
fie cat mai obisnuiti cu piciorul care ii poarta, pentru a face cat mai
putine batai (nr. bataturi), marsul la fel se face in dispozitie de lupta cu
echipamentul precizat mai sus la testul de opt kilometri, alergare
dispozitie lupta”, ne-a mai spus Ionut.

Antrenamentele solicitante ii fac pe multi sa renunte in cele patru luni,

dar odata ce termini acest stagiu, devii, fara sa iti dai seama, o masina
care nu oboseste indiferent de sarcina executata.

“Pot spune ca in privinta antrenamentelor, perioada asta este cea mai

grea pentru ca nu esti obisnuit cu asa ceva, corpul nostru nu a fost
niciodata suprasolicitat la un asemenea nivel. Este o constanta lupta
psihica pe care o duci cu tine insuti, deoarece muschiul poate mult
mai mult decat ne imaginam noi daca creierul da comanda. Dar totusi
comanda aceea este al dracu de greu sa o tot dai.

La terminarea celor patru luni pot spune ca eram un fel de masinarie,

care practic numai obosea orice as fi facut, cea mai fantastica forma
fizica pe care am avut o de-a lungul vietii. Dupa aceea semnezi
adevaratul contract de cinci ani si antrenamentele care urmeaza deja
nu ti se mai par la fel de grele datorita formei fizice dobandite. Mai vin
momente grele in timpul stagiilor pregatitoare care se tin in diverse
colturi ale lumii, unde in functie de stagiu si de locatie timp de doua
sau patru saptamani  esti testat din nou pana la limitele corpului
uman si putin peste.

Spre exemplu in Djibouti, un mic stat din centrul Africii, fosta colonie
frantuzeasca, este cotat unul dintre cele mai calde state ale Terrei, se
tine un stagiu de pregatire pentru lupta in zone desertice, stagiu de
trei saptamani extrem de dur datorita caldurii toride care depaseste
45 de grade Celsius uneori.
Un alt exemplu ar fi in Noua Caledonie, o mica insula langa Australia
unde se tine un stagiu de doua saptamani de pregatire pentru lupta pe
apa, unde am fost nevoit sa inot opt km in dispozite de lupta,
bineinteles ajutat de labele de scafandru si rucsacul cu echipament,
care fiind intr un sac impermeabil care cand l-am inchis a pastrat si
aer si m-a ajutat fiind oarecum plutitor”, ne-a mai zis tanarul.

“Raspunsul cred ca ar trebui sa fie foamea sau infometarea, mai bine

spus. Micul dejun ca micul dejun, dar nici mesele ce urmau nu erau
mai imbelsugate. Intram si luam mancarea pe rand intr-un sir indian,
nu aveai voie sa te atingi de mancare pana nu lua si ultimul si nu
ajungea sa isi aseze tava pe masa.

Doar luai, mergeai la locul care urmai, asezai tava pe masa si asteptai
in pozitie de drepti pana cand ajungea si ultimul dupa care se saluta
de catre caporal si ne spunea un fel de start. Uneori stopul venea dupa
doar 30 de secunde, nu exagerez. Atunci am vazut cele mai urate
moduri umane de a manca, ca sa spun asa pur si simplu indesai
mancarea cat de repede puteai in gura.

Asta era in timpul instructiei, dupa aceea aveam cantina. In operatiuni

aveam niste cutiute de marimea unei cutii de remi, unde erau niste
pliculete cu cafea si ceai, vreo doua, precum si biscuiti dulci pentru
micul dejun si doua conserve cu diverse mancaruri cu bisccuiti sarati.
Acestea erau menite pentru 24 de ore, primeam zilnic cate una pe
durata misiunii. Eu rad acum, dar mi-aduc aminte cum era in acel timp
si mi se cam usuca zambetul de pe buze”, ne-a povestit legionarul.

La finalul celor patru luni Ionut a ales regimentul de parasutisti, mai

exact compania de lupta urbana. El a reusit sa termine intre primii 10
si asa a avut ocazia sa aleaga.

“Eu am ales parasutistii, compania de combat urban. Am iesit in primii

10 si am avut privilegiul de a alege. Arma principala am fost un minimi,
majoritatea au Famas, o arma de 3,6 kilograme. Acum in privinta
misiunilor si teatrelor de razboi, intr-adevar Legiunea este trimisa in
cele mai rele dintre ele, deoarece este o armata ce lupta in interesul
Frantei si formata majoritar din straini
. Contractele de omorat oameni si detronari de regi intr-adevar exista
si ele, dar aici vorbim deja de un alt nivel de Legiune. Legiunea straina
are si ea la randul ei niste subgrupuri, formate din elita elitei ca sa ii
spun asa, grupari commando. Regimentul meu avea unul, grup
comando parasutist, ei sunt aceia care primesc acest gen de misiuni”,
ne-a mai spus Ionut. (A.S.)
 

Cum arată antrenamentele în Legiunea Străină, unitate de elită a

armatei franceze al cărei motto este „Mergi sau crapă“
n urmă cu o lună a avut loc în Franţa, la Aubagane, selecţia unei noi serii de canditaţi care doresc să se înroleze în
Legiunea străină, unitate de elită a armatei franceze, creată la 9 martie 1831 printr-un decret al regelui Ludovic-Filip
şi renumită pentru antrenamentele draconice pe care le urmează membrii săi.

8.000 de candidaţi, cu vârste cuprinse între 17 şi 40 de ani, s-au prezentat la centrul de selecţie de la Aubagane,
unde se află şi sediul Legiunii străine. Veniţi din toate colţurile lumii, unii fugind de un trecut dificil, alţii o trădare în
dragoste, toţi şi-au pus speranţa că Legiunea Străină le va oferi oportunitatea de a o lua de la capăt, chiar cu preţul
unor antrenamente grele. Indiferent de originea sau religia lor, Legiunea le oferă acestor oameni posibilitatea unei
vieţi noi.  Antrenamente în Legiunea străină: duş în 10 secunde Printre multitudinea de teste fizice şi mintale pe care
recruţi trebuie să le treacă este şi acela de a-şi schimba obiceiurile de dimineaţă. Viitorii soldaţi trebuie să înveţe să
facă duş în 10 secunde. Urmează patru luni în care recruţii sunt sub o presiune psihologică constantă, comandanţii
lor nu fac concesii pentru nimeni în timpul antrenamentelor.

Antrenamente în Legiunea străină: „Mergi sau crapă“ De altfel, cel mai cunoscut motto al Legiunii Străine -  „Mergi
sau crapă“- reflectă duritatea antrenamentelor zilnice ale legionarilor şi face trimitere la vechi concepte de război,
conform cărora un soldat bun este acela care se înfrânge pe sine în fiecare zi, autodepăşindu-şi capacităţile umane. 
Cea mai importantă calitate a unui legionar este rezistenţa fizică. Instructorii militari ai legiunii străine insistă în timpul
antrenamentelor tocmai pe dezvoltarea acesteia pentru ca odată cu rezistenţa fizică creşte şi cea mintală, iar psihicul
se slefuieşte la fel ca al unui războinic desăvârşit de odinioară. Legionarii trebuie să menţină un ritm de 88 paşi pe
minut în cadrul marşurilor.   Antrenamente în Legiunea străină: Marş de 40 de km, cu 30 de kg în spate În timpul
antrenamentului legionarii mărşăluiesc pe o distanţă de 40 de kilometri având în spate echipamentul militar şi arma
aferentă a căror greutate combinată variază între 25-30 kg în funcţie de anotimp şi tipul de misiune. 

Tradiţional, în timpul marşului legionarii cântă “Le Boudin”, cel mai cunoscut cântec al Legiunii, vechi de peste 100 de
ani. O importanţă deosebită se acordă în timpul antrenamentelor deprinderii tehnicilor de luptă corp la corp.
Legionarii au dezvoltat un sistem de luptă care cuprinde elemente diverse din Karate, Jiu-Jitsu, Kung Fu, Silat şi
Sambo.   Antrenamente în Legiunea străină: doar 4 din 10 recruţi trec testele Nu este vorba de practicarea unei arte
marţiale în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degraba de însuşirea celor mai eficiente mişcări folosite în lupta corp
la corp. Antrenamentele sunt deosebit de solicitante atât pentru fizic, cât mai ales pentru psihicul uman. Se urmăreşte
eliminarea fricii şi a urii, considerate principalele vinovate de pierderea unei lupte.    Antrenamentul de marş, luptă şi
alergări se desfăşoară pentru legionari în condiţiile în care aceştia nu au dormit în noaptea precedenta şi nici nu au
mâncat nimic câteva zile.  Iar, în cele din urmă, după patru luni de antrenamete grele, doar unul din zece recruţi vor fi
păstraţi.   
5 curiozităţi despre viaţa şi salariul din
Legiunea Străină
Mii de oameni se prezintă an de an la selecţiile de la Aubagne, sud-estul Franţei,
pentru a-şi încerca norocul în Legiunea străină, unitate de elită a armatei franceze.
Deşi salariul nu este unul foarte mare, cariera de legionar îi atrage pe cei bântuiţi de
trecut, dar şi pe cei cu poftă nebună de aventură.

Interesul pentru legiunea le-a atras atenţia celor de la Business Insider, care prezintă, în
ediţie electronică, cinci lucruri extrem de interesante despre viaţa în Legiunea Străină.

1. Membrii Legiunii străine sunt încurajaţi să „lupte până la moarte“. Renunţarea la

luptă nu este permisă.
Un exemplu elocvent în acest sens îl reprezintă Bătălia de la Camaron, desfăşurată pe 30
aprilie 1863, când doar 65 de membri ai Legiunii străine au reuşit să reziste mai mult de o zi
în faţa unui asalt al aproximativ 3.000 de militari mexicani. În ciuda inferiorităţii numerice,
căpitanul Jean Danjou a refuzat să se predea, preferând să lupte până la moarte şi
provocând pierderi uriaşe armatei mexicane.

Cinci legionari au supravieţuit acelei bătălii, în timp ce armata mexicană ar fi pierdut, potrivit
diverselor surse, între 500 şi 800 de militari. Membrii Legiunii s-au retras de pe câmpul de
luptă cu armele şi cu trupul comandantului lor. Văzând numai cinci legionari în viaţă,
comandantul mexican Francisco de Paula Milan ar fi spus: „Cum, numai ei au rămas?
Aceştia nu sunt soldaţi, ci diavoli!“, scrie James W. Ryan. Spiritul de la Camaron este
prezent şi acum în Legiunea străină.

2. Legionarii răniţi primesc în mod automat cetăţenia franceză

Legionarii provenind din 138 de ţări pot aplica, după trei ani onorabili de serviciu, pentru
obţinerea cetăţeniei Franţei.

Există însă şi o cale mai rapidă de a obţine cetăţenia franceză. Potrivit unui ordin
guvernamental din 1999, cei răniţi pe câmpul de luptă pot deveni „francezi prin sângele
vărsat“, notează adevarul.ro.

3. Peste 35.000 de străini au fost ucişi în cadrul misiunilor desfăşurate de Legiune

Sacrificiul fără sens a devenit o virtute în Legiunea străină, scrie Vanity Fair, potrivit
Business Insider. „Timpul nu este important. Suntem praf de stele. Nu însemnăm nimic. Fie
că vom muri la 15 ani, fie la 79, chiar nu contează. Aşa că lua-le-ar naiba de îngrijorări
legate de război“, spune William Langeweische, un vechi legionar.

4. Iniţial, Legiunea străină primea pe oricine, inclusiv pe cei certaţi cu legea. În

prezent, procesul de recrutare este mai selectiv
Încă de la înfiinţarea sa, în 1831,Legiunea străinăa reprezentat un loc de salvare pentru
mulţi dintre cei bântuiţi de trecut. Bărbaţi cu antecendente penale, afaceri dubioase sau
dezertori erau acceptaţi fără întrebări în rândurile Legiunii. Ei renunţau astfel la trecut şi
începeau o viaţă nouă.Legiunea acceptă şi astăzi persoane cu un trecut dubios, dar nu la
fel de uşor ca pe vremuri. Noii recruţi trebuie să treacă în special cu brio o serie de teste
fizice, de inteligenţă şi psihologice, chiar dacă nu au niciun fel de pregătire. Ulterior, ei sunt
testaţi în privinţa motivaţiei, în scopul eliminării celor care nu vor cu adevărat să facă parte
din legiune.

5. Plata unui legionar este mai mică în comparaţie cu cea a unui membru al Marinei
Militare americane

Anual, mii de persoane se prezintăîn centrul de la Aubagne, în sud-estul Franţei, pentru a-şi
încerca norocul în Legiunea străină, deşi nu li se promite „grădina cu trandafiri“, relatează
Business Insider.

Potrivit publicaţiei citate, plata unui legionar porneşte de la 1450 de dolari pe lună pentru cel
puţin primii doi ani. În comparaţie,un militar cu cel mai mic rang în cadrul armatei americane
este remunerat la început cu 1.546 de dolari lunar şi poate ajunge la 1.733 de dolari după
primele şase luni.