Eseu pe tema:

,,Rolul bisericii în societatea medievală”

Biserica a jucat un rol deosebit de important în cadrul soceităţii medievale. Biserica catolică s-a
implicat în viaţa politică fapt ce a determinat o slăbire a disciplinei ecleziastice, a moravurilor şi
a sentimentului religios în rândul clerului. Între secolele IX-XI, Biserica catolică a traversat o
perioadă de criză profundă. În această perioadă a luat amploare un fenomen numit simonie,
traficul cu funcţii bisericeşti. Ca o consecinţă în posturile ecleziastice sunt numite persoane fără
vocaţie şi fără moralitate. Împotriva degradări biserici s-a pronuntat mănăstirea franceză de la
Cluny, întemeiată în secolul al X-lea şi mănăstirea Cîteaux, care au propus o nouă interpretare a
regulii Sf. Benedict de Nursia. Acesta a fost un călugăr din secolul al VI-lea, care a întemeiat
mănăstirea de la Monte Cassino şi a elaborate regula Benedicti, care a pus bazele vieţii monahale
din Europa de Vest: statornicia în mănăstire, sărăcie, abstinenţă, ascultare faţă de stareţ,
rugăciune şi muncă. În anul 1098 a fost întemeiat ordinul de calugari cistercieni (de la numele
mănăstirii Cîteaux). Călugării cistercieni erau supuşi unor reguli severe, trebuind să renunţe la
orice bogăţie şi să se consacre muncii şi rugăcieunii. Acest ordin călugăresc s-a extins în toată
Europa inclusive în Transilvania, unde au întemeiat 2 mănăstiri, la Igriş şi Cârţa.
Reformarea biserici a constituit o papalitate constantă pentru mai mulţi papi, care doreau să
refacă prestigiul Bisericii catolice. Dintre aceştia, cei mai importanţi au fost:
Grigore al VII-lea (1073-1085). El a urmărit să facă din funcţia de papă, cea mai importantă
autoritate din Europa de Vest. Astfel, în anul 1075 el a elaborat un document numit Dictatus
Papae, potrivit căruia autorităţile laice nu se pot implica în viaţa biserici. Acest act a reformat
biserica la toate nivelurile ierarhice. Grigore al VII-lea a avut un îndelungat conflict cu împăratul
romano-german Henric al IV-lea, care a contestat autoritatea papei. Împăratul a fost obligat să
facă penitenţă la Canossa (1077), pentru a nu-şi pierde tronul.
Inocenţiu al III-lea (1198-1216). El s-a comportat ca un adevărat conducator al Europei de Vest,
atât din punct de vedere bisericesc, cât şi din punct de vedere laic. În timpul său papalitatea
medievală a atins culmea puterii. Inocenţiu al III-lea l-a sprijinit pe regele Franţei, Filip  al II-lea
August împotriva regelui Angliei, Ioan Fără de Ţară şi a iniţiat 2 cruciade: cruciada a IV-a din
1202-1204, care a cucerit oraşul Constantinopol şi cruciada împotriva sectei albigenzilor din
sudul Franţei, începută în 1209.
Între secolele XI-XII, cu sprijinul papalităţii se creează ordinele de călugări militari: ioaniţii,
templierii şi teutonii.
Peste un timp, mănăstirile au devenit adevărate focare de cultură şi de difuzare a creştinismului,
transformîndu-se în centre economice importante, datorită donaţiilor făcute de credincioşi şi
perceperii zeciuelii de la populaţie.

Biserica creştină a avut un rol deosebit de important în societatea medievală. Dotată cu o

puternică organizare, biserica se afla în inima societăţii medievale. Locuitorii Europei trăiau
sentimentul apartenenţei la aceeaşi comunitate – creştinătatea. Prin puterea sa spirituală, politică
şi economică, biserica integra viaţa tuturor şi conducea comportamentul fiecăăruia. Religia
creştină era prezentă în fiecare clipă a vieţii omului medieval. Anul se scurge în ritmul
sărbătorilor religioase, iar credincioşii se adună la biserică pentru a marca toate momentele
importante ale existenţei lor.