Reforma Protestanta

Reforma Protestanta

 Reforma Protestantă, câteodată, numită și Revoluția Protestantă, a fost o

mișcare în secolul XVI de a reforma Biserica Romano-Catolică din Europa
Occidentală. Reforma a fost începută de Martin Luther[1], cu Cele 95 de teze
despre practica indulgențelor. La sfârșitul lunii Octombrie 1517, el le-a afișat pe
ușa Bisericii Castelului din Wittenberg, folosită în mod obișnuit ca afișier pentru
comunitatea universitară. În Noiembrie, a trimis tezele diferitelor autorități
religioase ale timpului. Reforma s-a sfârșit în divizare, prin întemeierea unor noi
instituții. Cele mai importante patru tradiții care au izvorât direct din reforma
sunt tradiția luterană, cea reformată/calvinistă/prezbiteriană, cea anabaptistă
și cea anglicană. Tradiții protestante ulterioare își au, de obicei, rădăcinile în
aceste patru școli inițiale ale Reformei. În plus, Reforma Protestantă a dus la o
Reformă Catolică sau Contrareformă în sânul Bisericii Catolice, printr-o
varietate de noi mișcări spirituale, reforme ale comunităților religioase,
înființarea de seminarii, clarificarea teologiei catolice, ca și schimbări
structurale în instituția Bisericii.
Reforma Protestanta

 Protestantismul nutrește nobila aspirație de a reveni la formele primare ale

creștinismului. Principiile fundamentale ale protestantismului îl deosebesc atât
de catolicism cât și de Biserica Ortodoxă. Protestanții de toate categoriile,
luterani, zwinglieni și calvini sau reformați se deosebesc de cele doua Biserici, în
învățătura lor despre har, mântuire, Biserică, sfințenie, numărul și valoarea
Tainelor.
 În învățătura luterană despre mântuirea omului numai prin credință, stă în
legătura și concepția lor despre coruperea totală a chipului și asemănării
omului cu Dumnezeu, prin căderea protopărinților Adam și Eva în păcatul
originar, încât omul este incapabil de vreun effort personal în actul mântuirii,
adică să facă ceva bun de la sine și ca atare faptele bune ale omului nu pot
avea în actul mântuirii nici un rol. Referitor la predestinare, luteranii susțin că
Dumnezeu știe totul mai dinainte și rânduiește totul mai dinainte.
Prezentare

 Reforma a fost o mișcare de renovare a religiei sub triplă ipostază ce implică organizarea
bisericii, credința și ritualul, fiind un fenomen complex, cu caracter religios, social-politic
și ideologic. Scindarea bisericii catolice a dus, astfel, la apariția unor noi culte creștine în
Europa. Mișcările de reformă au fost recurente în evul mediu. Cauza fundamentală a fost
distanța dintre funcționarea bisericii și idealul cristic. Modalitățile de reacție ale bisericii
au fost cooptarea și represiunea. De-a lungul Evului Mediu au fost numeroase mișcări
eretice, precum cea a catarilor care susțineau divinitatea duală. Astfel, Jan Hus (1369 -
1415), a contestat dogma papală și a fost ars pe rug, fiind judecat drept eretic. La fel
făcuse și înaintașul său, Francisc de Assisi (cca. 1181/1182 - 1226), dar, întrucât el a
acceptat să îi fie rescrisă regula, s-a putut retrage în mănăstire și, ulterior, a fost
sanctificat.
Cauze religioase

 Europa medievală era predominată de războaie, foamete și epidemii,

moartea fiind o prezență obsesivă. În secolul al XIV-lea, în urma Marii
Ciume și devastatorului război de un veac, temele macabre dominau arta
medievală, ca “Dansul Macabru”. Prezența morții în viața cotidiană
ducea la accentuarea pesimismului sau la o viață pasională, după
Boccacio în preambulul Decameronului. Pe plan religios, teama de
moarte ducea la creșterea pietății și credinței a individului. Misticismul ia
amploare în zonele renane și în spațiul flamand, unde s-a dezvoltat
“Devotio moderna”. Apare o cerere crescută de dovezi certe în privința
mântuirii personale, iar biserica nu răspundea decât parțial prin
intermediul cultului sfinților, al moaștelor, pelerinajelor, ceea ce ducea la o
religiozitate puternică și la o adâncă interiorizare.
Cauze economice

 Economia și societatea au avut un rol prioritar în transformarea bisericii,

care reprezenta un obstacol în calea schimbărilor comise de capitalismul
abia apărut. Biserica catolică a condamnat comerțul și împrumutul cu
dobândă. A inventat “Purgatoriul”, un al treilea loc destinat, pentru a oferi
speranțe de mântuire negustorilor și bancherilor contaminați de utilizarea
“incorectă” a banilor, mergând pe principiul “banii nu fac pui”, ceea ce
intră în contradicție cu nevoile fundamentale ale clasei de mijloc. Bogăția
bisericii a suscitat dorințe de secularizare ale averilor bisericești de către
aristocrație.
Cauze politice

 Reforma a avut succes și de pe urma incompatibilității dintre statul

modern, care evolua spre o direcție națională, și universalismul bisericii
catolice, ce se prezenta ca un organism supranațional. Statele s-au
modernizat sub forma unui absolutism monarhic, realizând monopolizarea
autorității pe întregul lor teritoriu, eliminând un centru concurent de putere
– Roma. Privilegiile și imunitățile bisericii nu mai puteau fi tolerate. Se dorea
transformarea bisericii într-un instrument pe care să-l folosească în interesul
propriu, deschizând calea spre secularizare și laicizare, odată cu
Concordatul de la Bologna din 1516 încheiat de regele Franței, Francisc I,
și papa, regii nemaifiind interesați să sprijine reforma. Regii aveau nevoie
permanent de fonduri, datorită creșterii aparatului birocratic și a
necesităților militare cauzate de războaie.
Urmari

 Unitatea religioasă a creștinătății apusene s-a rupt. Catolicismul s-a menținut în regiunile
romanizate de străvechiul Imperiu Roman. În Peninsula Italică, reforma nu a avut succes din
cauza apropierii geografice de Roma. În Peninsula Iberică, Reconquista purtată în numele
creștinismului catolic și lupta împotriva iudaismului și islamului a fost un obstacol în față
reformei. Au fost întemeiate state noi ca Suedia, ce a ieșit din uniunea de la Kalmar, și care s-a
folosit de luteranism ca armă ideologică. Prusia s-a realizat prin secularizarea în 1525 de către
Albert de Branderburg, fost mare maestru teuton. Provinciile Unite s-au folosit de argumentul
calvinismului împotriva dominației spaniole. În Anglia, secularizările averilor bisericești au avut
efecte economice, dezvoltând capitalismul. Reforma a dus la apariția unor falii religioase în
interiorul unor state, ajungându-se la persecuții și discriminări durabile, precum și la războaie
religioase: Războiul dintre Carol Quintul și principii protestanți din imperiu (1546-1547, 1551-
1552), războaiele religioase din Franța (1562-1598), Războiul de 30 de ani (1618-1648). În 1598
este promulgat Edictul din Nantes de către Henric al IV-lea al Franței, ce permitea toleranță
religioasă între catolici și protestanți.