Caracteristicile Reformei in spatiul Europei est-centrale

Miscarea de Reforma a fost un fenomen care a inceput in secolul al XVI-lea, cu scopul de

a schimba biserica catolica si influenta acesteia asupra societatii. Pentru a putea intelege acest
fenomen, trebuie sa atingem cateva puncte: care au fost principalele cauze care au dus la aceste
actiuni radicale; ce categorii sociale au simtit nevoia acestei miscari si din ce cauza?; dar, mai
mult decat atat, ce a insemnat reforma pentru societatea secolului al XVI-lea si ce schimbari a
provocat in secolele urmatoare aparitiei protestantismului.
Toate transformarile care au loc in secolul al XV-lea afecteaza in mod direct pozitia
bisericii catolice. Directia de deezvoltare a lumii occidentale devine complet diferita de cea a
bisericii, care inca ravneste la stapanirea universala. Mai mult, diferite evenimente vor zdruncina
treptat imaginea si pozitia acesteia. Spre exemplu, Schisma cea mare (1378-1429), in cadrul
careia au existat mai multi papi simultani, cu sediul fie la Avignon, la Pisa sau la Roma, care s-au
excomunicat reciproc, slabind in fapt autoritarea papalitatii.1
Cu toate acestea, motivul pentru care oamenii secolului al XVI-lea au simtit nevoia unei
schimbari a avut si considerente politice. Asa cum spune John H. Hauser, biserica reprezenta
organizatia centrala sacra a feudalismului. Mai exact, miscarea de reforma s-a adresat nu numai
autoritatii papale, ci intregii ordini feudale. Totusi, miscarea a fost directionata catre biserica
catolica. Dupa o serie de nenorociri razboaie, depresiunea economica oamenii s-au simtit
parasiti de biserica, careia parea ca ii pasa doar de venitul incasat. Distinctia dintre laic si
eclesiastic a devenit cu totul neclara.2
In ciuda faptului ca fiecare clasa sociala a avut atitudini diferite, progresul economic si social al
acestora le-a determinat sa se manifeste intr-un fel sau altul. Asadar, atitudinea nobilimii a fost
moderata, deoarece singurul ei scop era de a se bucura de banii si de bunurile materiale ale
bisericii, in timp ce burghezia a fost direct implicata in aceasta schimbare, ducand de fapt o lupta
pentru o societate care functioneaza pe baza capitalismului. Clasele populare, cu o atitudine
revolutionara, s-au manifestat in spiritul egalitatii originare a tuturor oamenilor. 3
Doctrina propriu-zisa a Reformei a avut in centrul ideologic conceptul de izbavire prin credinta.
Astfel, se creeaza o legatura directa intre Dumnezeu si om, preotul fiind un simplu om, care prin
studiu, dobandeste capacitatea de a explica Evanghelia. De fapt, preotii si laici erau egali in fata
Domnului. Martin Luther (1483-1546) initiaza aceasta miscare ca o reactie la adresa practicei
indulgentei. Prin urmare, la 31 octombrie 1517, Luther afiseaza pe poarta bisericii castelului de
la Wittenberg cele nouazeci si cinci de teze asupra pocaintei. Aceste teze au reprezentat atat
manifestul impotriva Romei, cat si actul initial al Reformei. Aceasta miscare este sustinuta de
Frederic cel Intelept, care il ia sub protectia sa, si este adoptata de reprezentanti ai micii nobilimi,
umanisti, artisti. In aceste decenii curentul religios si cel politic s-au unit intr-o miscare generala
de revolta impotriva papalitatii de la Roma.4

1 Andrei Otetea, Renasterea si reforma, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1968, p. 249

2 Ibidem, p. 250
3 Ibidem, pp. 252-253

In anul 1534, Luther termina de tradus prima editie completa a Bibliei in limba literara germana,
nationalizand rugaciunea. In plus, s-au scos incoane din biserici, a fost inlocuita liturghia latina
cu cantece si rugaciuni in limba germana si s-au secularizat averile manastiresti.5
O alta biserica se stabileste la scurt timp in Geneva, intemeiata de Jean Calvin (1509-1564).
Intreaga lui filosofie se baza pe ideea conform careia ca pocainta nu depinde de credinta omului,
ci de vointa lui Dumnezeu, care poate alege cui trimite harul sau si cui nu. Calvinismul a avut
cateva consecinte drastice, precum disparitia clerului, a liturghiei, a altarului, al icoanelor si al
sacramentelor. Exista un simplu predicator care citea Evanghelia zilei si o explica celorlalti.6
Protestantismul triumfa in societatea secolului al XVI-lea fiind cel mai bun raspuns la nevoile
vremii. Acesta reprezenta forma crestinismului considerata cea mai favorabila pentru a se
dezvolta capitalismul si conceptele intelectuale ale secolului. In numai doua-trei decenii,
protestantismul s-a raspandit pe intreg teritoriul Europei est-centrale, prin cel mai importat
instrument de propaganda al intregii reforme: tiparul. In aceste decenii s-au publicat patru sute de
editii complete ale Bibliei. Aceasta influenta ajunge inclusiv in randul maselor populare. Mai
mult, adeptii miscarii au deschis scoli, cursuri de alfabetizare, transformand Biblia in cel mai
importat instrument de cultura.7
Cele mai vizibile consecinte pe termen lung ale Reformei au fost influenta puternica pe care a
avut-o in domenii precum politica, dreptul, familia, economia, stiintele sau artele. Miscarea isi
atinge scopul initial de a restrange puterea statului si a bisericii la seferele lor proprii, creand o
distinctie clara intre afacerile lumesti si chestiunile religioase. 8
In concluzie, societatea secolului al XVI-lea avea nevoie de schimbari in domeniul politic si
religios, care erau strans legate, cu o granita aproape invizibila. Pentru evolutie era necesara
introducerea unei reforme, adoptata de toate clasele sociale, care a general schimbari majore in
Europa. Protestantismul deschide drumul emanciparii gandirii si cercetarii libere care vor domina
secolul al XVIII-lea, confirmand autonomia civilizatiei laice moderne.

4 Ibidem, pp. 268-269

5 Ibidem, p. 270
6 Andrei Otetea, Renasterea si reforma, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1968, p. 271
7 Ibidem, pp. 276-278
8 Ibidem, p. ??