DEFINITIE: Protestantismul este un curent doctrinar crestin care a aparut in istoria Bisericii in secolul al XVI-lea cao reactie impotriva

papalitatii si abuzurilor Bisericii Romano-Catolice. ETIMOLOGIE: Termenul de protestant provine de la protestul formula in 1529, la Speyer, de catre cnci principi luterani si reprezentantii a 14 orase imperiale impotriva edictului de la Worms care impiedica raspandirea luteranismului in Germania. REPREZENTANTI: Reprezentantii acestei miscari au fost Luther, Calvin si Zwingli, care sunt intemeietorii celor trei curente din protestantism: luteranismul ,calvinismul si zwinglianismul. ISTORIC Protestantismul apare in anul 1517, cand germanul Martin Luther, fost calugar catolic, incepe sa provaduiasca mantuirea numai prin credinta, nemultumit de decaderea la care ajunsese Catolicismul. La vremea aceea era multa decadere morala, chiar in randul clerului si

se simtea nevoia unei reforme in Biserica. Luther considera ca adevarata Biserica a incetat sa existe din secolul al V-lea si se simtea chemat sa reformeze Biserica, aducand-o la starea de neprihanire dintru inceputuri. In acest scop n-a mai recunoscut ierarhia Bisericii: papi, episcopi, preoti, afirmand ca Biserica este societatea nevazuta, spirituala a credinciosilor care se conduc dupa Sfanta Scriptura pe care oricine are libertatea sa o interpreteze dupa cum il inspira Duhul Sfant.In teribilismul lui, rupe din Scriptura Epistola Sfantului Iacob (Credinta fara fapte este moarta) si, numind-o epistola de paie, o arunca in raul Elba. Prin provaduirea liberalismului religios isi gaseste repede adepti, atat in randul nobilimii germane care dorea sa iasa de sub tuteala papei, cat si in randul taranimii care vedea in aceasta o cale de emancipare. Samanta aruncata de Luther a rodit si dincolo de granitile Germaniei, unde imprejurari similare au ajutat-o sa se dezvolte. Dupa Wittenberg, orasele Zric si Geneva au devenit, intr-o masura si mai mare, centre de raspandire ale protestantismului. Numai ca atat miscarea din Zrich, legata de numele lui Huldrich Zwingli(1484 1531), cat si cea din Geneva, cunoscuta prin opera lui Jean Calvin (1509-1564), au gasit mereu altceva de schimbat si nu numai in romano-catolicism, dar si in luteranism.Astfel, putem afirma ca, asa cum prin desprinderea de Ortodoxie, Catolicismul a devenit o religie personala a papilor, asa si Protestantismul, prin negarea Catolicismului, a devenit o religie personala a laicilor.

Ajunsi pana in zilele noastre impartiti in sute de tabere adverse, fiecare dintre reformatorii crestini si-au gasit mereu adepti care sai urmeze in intemeierea unei tot mai noi biserici care sa le poarte numele, chiar daca invataturile acestora contestau temeiurile Crestinismului sau ale inaintasilor reformisti. Explicatia pentru aparitia de noi reforme, secte si biserici eretice este aceea ca dorinta dupa o reforma bisericeasca are la baza rebeliunea cunoasterii si apoi, o reforma genereaza alta reforma,asa precum o erezie isca neincetat alte erezii. Un spirit de razvratire impotriva autoritatii Bisericii istorice (protestul fiind, la urma urmei, radacina Protestantismului) avea sa fie curand o norma deplina "acceptatii in noile denominatii Protestante. Chiar de la inceputul Reformei a fost evident ca, urmand modelul lui Martin Luther, capii ei erau mult mai revolutionari decat reformatorii. N-au stat prea mult pe ganduri pana sa dea la o parte cele mai importante elemente ale Sfintei Traditii pentru a inventa ceea ce avea sa devina o noua religie. De la inceput Reformatorii s-au purtat la fel de autoritar ca si Papi,pe care i-au criticat. Luther, Calvin si ceilalti nu credeau in liberul arbitru, Dumnezeu, in viziunea lor, predestinand totul. S-au erijat in instrumente ale vointei lui Dumnezeu si, prin urmare, nu tolerau nici un fel de opozitie. Destinul lor - asa credeau - era unul ,,ales", numindu-se fatarnic ,, instrumente ale Domnuluii. Respingand autoritatea Catolicismului, Protestantismul a fost impartit la inceput, la inceput in Luterani si Reformati, ultimii sub o multime de denominatii, chiar mai fataliste decat primii. Noi secte au inceput sa apara, fiecare cu propria sa ,,teologie", fiecare la fel de intolerante cu celelalte, precum erau fata de religia papilor.

ZeluI revolutionar nestavilit al lui Martin Luther s-a manifestat indeosebi in a-i trimite pe confratii sai crestini la moarte, de exemplu in emiterea de sentinte de condamnare la moarte pentru rebelii Anabaptisti. El avea sa declanseze persecutii infinit mai severe fata de credinciosii protestanti decat cele indreptate de corupta ierarhie a Catolicismului impotriva Reformei initiale. Luther s-a folosit de privilegiul care i s-a oferit in calitate de autoproclamat traducator al Bibliei in Germania, pentru a adauga si a renunta la cateva cuvinte din Biblie, in scopul prmovarii programului sau revolutionar ideologico-teologic. De exemplu, a indraznit sa redefineascaunele din pasajele sale favorite cum ar fi capitolul al treilea din Romani, si sa cenzureze altele. A adaugat cuvantul numaiunor pasaje-cheie din Biblie, schimbandu-le astfel sensul: esti mantuit prin credinta avea sa devina esti mantuit numai prin credinta. Aceasta a fost doar inceputul unei practici vicioase de schimbare a Sfintei Scripturi, urmata cu fervoare mai apoi de toti liderii sectari, unde pornindu-se de la o doctrina se nuanteaza si se schimba, in baza ei, intreg textul biblic. In 1529 Dr Link, eminentul lingvist german al timpului, i-a scris lui Luther intrebandu-l de ce a facut adaugari in traducerea germana a Bibliei. Raspunsul uimitor de bine ticluit al lui Luther exprima insasi esenta chestiunii protestante a subietivitatii individualiste :Este asa pentru ca Martin Luther spune ca e asa! Si Zwingl, inainte de moartea sa, a mers pana intr-acolo incat a negat prezenta lui Hristos din impartasanie, numind-o o simpla figura de stil

Calvinistii, protestanti care isi bazeaza credinta pe ideile lui John Calvin, cred in predestinare, actul prin care Dumnezeu predestineaza ca anumite suflete vor fi osandite si altele vor fi mantuite, si nimic din ceea ce pot face ei in aceasta lume nu poate influenta decizia lui Dumnezeu. Sarcina calvinistilor in aceasta lume este sa fie ascetici (sa se abtina de la placerile lumesti) si sa lucreze pentru gloria lui Dumnezeu. Pentru ei, acumularea averii nu este un pacat, ci, dimpotriva, este socotit ca un har dat de Dumnezeu. Averea celui care munceste este pusa in slujba comunitatii in care traieste. Dumnezeu nu-i iubeste numai pe cei care isi parasesc averile si se izoleaza de comunitate mergand in pustiu in cautarea lui, ci ii iubeste si pe aceia care raman in mijlocul oamenilor si produc bogatie.

Bogatia acestora lucreaza pentru comunitate, fie direct, ca un bun de consum de care se bucura toti cei care il cumpara sau prin impozitele catre bugetul public din care se fac redistribuirile in folosul tuturor, fie indirect, prin investitiile pe care le face cel care aduna avere, investitii care genereaza locuri de munca, deci asigura existenta decenta a multor oameni, sau prin acumularile de capital de care se folosesc bancile pentru a imprumuta alti investitori care multiplica bogatia comunitara. Aceasta spirala a bogatiei nu ar fi posibila fara acei oameni care la inceput dovedesc curaj, au idei novatoare, tenacitate in urmarirea telurilor propuse si o pricepere deosebita pentru administrarea resurselor umane, financiare sau naturale, intr-un mod cat mai ingenios cu putinta. De fapt, prin aceasta pricepere in inmultirea banilor cu ajutorul unor idei

ingenioase care nu stau la indemana oricui este tradus harul daruit de Dumnezeu bunului crestin .

Mai exista in etica protestanta o idee revolutionara: aceea ca marginalii dintr-o comunitate devin foarte ambitiosi - si de cele mai multe ori si eficienti - tocmai datorita statutului lor de marginali. Acestia intra in competitie cu cei care au resurse si inventeaza solutii ingenioase pentru situatii imposibile. Prin aceasta idee, etica protestanta inoveaza si in domeniul democratiei, legitimand marginalii sa ia loc in competitia sociala fara complexe, chiar cu un fel de orgoliu al marginalului. Eficienta actiunii rationale si spiritul democratic vor fi cuvintele de ordine ale secolelor al XIX-lea si al XXlea.

In ultima vreme, Protestantismul a exploatat serios implicarea unor ierarhi ortodocsi in Miscarea Ecumenista, oferind prin anumite programe bilaterale, considerabile fonduri pentru baza materiala a facultatilor si seminariilor ortodoxe, cerand in schimb infiintarea in cadrul Facultatilor de Teologie Ortodoxa a unor Catedre UNESCO, unde teologii protestanti combat pe fata teologia Sfintilor Parinti sau chiar au reusit introducerea in programa ortodoxa a unei noi materii de studiu - Ecumenismul un nou prilej de propaganda sectara in randurile viitorilor preoti ortodocsi.

Mai asistam in prezent si la o intensificare agresiva a prozelitismului protestant, camuflat in spatele unor asociatii sau fundatii crestine care ademenesc sufletele slabe si nestiutoare cu momeala medicamentelor gratuite, a ajutoarelor materiale, cursuri de limbi straine, diplome de teologie protestanta, burse si locuri de munca in strainatate etc.

Subiect

Ortodoxia

Protestantismul

Iconografie

Succesiunea Apostolica transmiterea harului preoiei de la apostoli ctre episcopi i de la acetia ctre preoi i diaconi.

Este definitorie pentru credina ortodox, asigurnd continuitate cu Biserica ntemeiat de Hristos.

Cu excepia Anglicanilor i a ctorva Luterani, aceast idee este n general respins. E mai important accentul pe continuitatea nvturii apostoleti, dect pe succesiunea direct dup har. Protestanii resping crile deuterocanonice ca nefiind inspirate i le numescapocrife.

Biblia - crile pe care le cuprinde (Canonul Sfintei Scripturi)

Preoia

Biserica Ortodox accept cele 39 de scrieri ale Vechiului Testament i cele 27 ale Noului Testament dar n plus accept i o colecie de cri care nu se afl n Biblia Ebraic. Aceste sunt cunoscute cu numele de carti deutero-canonice. (deuterocanon nseamn al doilea canon) Episcopii, preoii i diaconii trebuie s fie brbai. Preoii i diaconii se pot cstori

Majoritatea protestanilor nu trebuie s fie celibatari pentru a fi alei n cler. Multe biserici practic i

Euharistia(semnificaie)

Prezena lui Hristos n Euharistie

Primirea Sfintei Euharistii de ctre credincioi

Duhul Sfnt

Sfintele Taine

nainte de hirotonie, dar nu dup. Episcopii pe de alt parte, trebuie s fie monahi. Denumit i Trupul i Sngele Domnului sau Sfnta Euharistie. Este mprtirea real din Trupul i Sngele lui Hristos Cel mort i nviat, spre iertarea pcatelor i spre viaa de veci. n timpul Sfintei Liturghii preotul invoc Duhul Sfnt pentru a preface Cinstitele Daruri (pinea i vinul) n chip real n Trupul i Sngele lui Hristos. Modalitatea precis prin care aceasta se ntmpl este o tain dumnezeiasc. Sfnta Euharistie se ofer celor botezai i doar dup mrturisirea pcatelor n Taina Spovedaniei i dup primirea binecuvntrii de la duhovnic. Mirenii ortodocii se mprtesc deodata cu Trupul i Sngele Domnului, iar clericii se mprtesc cu fiecare, separat, din Trupul de pe Sfntul Disc i din Sngele din Sfntul Potir. Este a treia Persoan a Sfintei Treimi, purceznd din Tatl, conform Crezului NiceoConstantinopolitan (Sinodul I si II ecumenic). Tatl trimite pe Duhul Sfnt prin Fiul. Biserica Ortodox are 7 Sfinte Taine i mai multe ierurgii.

hirotonirea femeilor. Problema femeilor-episcop este nc dezbtut n Biserica Anglican. Euharistia ca i Botezul este doar un simbol al harului. Natura de jertfa a Euharistiei este respins.

Pinea i vinul sunt simbolice i nu i schimb substana. Totui sunt mai multe preri n Protestantism n privina acestui subiect. (Anglicanii accept punctul de vedere catolic, pe cnd baptitii l neag.)

Euharistia este oferit tuturor cretinilor care se simt pregtii s-o primeasc. Marea majoritatea a protestanilor se mprtesc i din pine i din vin.

Duhul Sfnt purcede i de la Tatl i de la Fiul. Aceast adugire este numit Filioque, care nseamn i de la Fiul.

Bisericile Protestante au dou Taine: Botezul iEuharistia numit

Efectul Sfintelor Taine

Aceste taine sunt: Botezul, Mirungerea, Euharistia, Spovedania, Cununia, Maslul i Hirotonia. Prin Sfintele Taine cretinii se mprtesc de Harul lui Dumnezeu i se ntresc pentru a face binele, avnd ca ultim scop ndumnezeirea. Mntuirea este iubirea exprimat prin fapte bune i este vzut ca un proces de lung durat. Scopul cel mai nalt al cretinului ortodox estendumnezeirea. La aceast comuniune cu Dumnezeu se ajunge prin ascez (lsarea pcatelor, post, rugciune, vorbirea cu Dumnezeu, citirea Sfintei Scripturi i scrierilor Sfinilor Prini, etc.) Oameni cu via bineplcut naintea lui Dumnezeu care au ajuns la o stare duhovniceasc nalt. Sfinii sunt persoane prin care Dumnezeu i face cel mai uor voia i prin care a lucrat mntuirea altor oameni. Sfinii, sunt mijlocitori naintea lui Dumnezeu pentru cei de pe pmnt.. Episcopul Romei are o ntietate de onoare, atunci cnd este ortodox. n prezent autoritatea lui nu este efectiv pentru c papalitatea trebuie s se conformeze cu dogmele credinei ortodoxe. Astfel

i Sfnta Comuniune sau Cina

Domnului.

Mntuirea

Sunt multe opinii despre Sfintele Taine n Bisericile Protestante. Totui majoritatea teologilor protestani vd Tainele ca simboluri sau reamintiri are harului care deja ni sa oferit. Mntuirea este darul gratuit i nemeritat oferit de Dumnezeu omului. Se obine doar prin credina n Hristos. Prin jertfa lui Hristos devenim plcui naintea lui Dumnezeu i justificai naintea Lui.

Toi cretinii sunt sfini, chemai s urmeze (imite) pe Hristos. Doar Hristos este Mijlocitor ntre om i Dumnezeu.

Sfinii

Primatul Papal

Papa este conductorul Bisericii Catolice, neavnd niciun drept s vorbeasc n numele Bisericii ca ntreg.

Infailibilitatea Papal

Conducerea Bisericii

Purgatoriul

autoritatea Papei nu este cu nimic mai mare dect cea a oricrui episcop din orice parte a Bisericii. Infailibilitatea papal este respins. Duhul Sfnt este cel care cluzee ntreaga Biseric pe Calea Adevrului (de exemplu prin Sfintele Sinoade). Biserica Ortodox recunoate primele apte Sinoade Ecumenice (325 787) ca fiind infailibile. Biserica Ortodox este format din mai multe Biserici Autocefale surori (Biserica Ortodox Romn, Rus, Bulgar, Cipriot, etc.), fiecare condus de Adunarea episcopilor (Sinodul). Sfntul Sinod al fiecrei Biserici este ndrumat de Duhul Sfnt pentru luarea deciziilor corecte. Toi episcopii sunt egali dup har. Patriarhul Bisericii Autocefale este preedintele Sfntului Sinod, egal dup har cu ceilali episcopi, dar avnd atribuii specifice. nvtur respins de Biserica Ortodox. Mntuirea i curirea de pcate se face aici pe pmnt prin pocin, fapte bune i mprtirea de Sfintele Taine ale Bisericii. Pomenirea morilor i rugciunile de iertare a pcatelor lor aduse naintea lui

Protestanii resping i ei infailibilitatea papal. Singura surs de nvturi infailibile este Sfnta Scriptur.

Unele Biserici protestante au o form ierarhic de conducere (prin episcopi) similar cu cea a Bisericii Catolice, altele au o formcongregaional. Altele au o combinaie ntre cele dou. Bisericile protestante au o ierarhie mai puin definit.

nvtura respins de Bisericile Protestante. Moartea lui Hristos pe cruce este de ajuns pentru scparea de pedeaps pentru pcatele noastre.

Cstoria i divorul

Dumnezeu n sfintele slujbe privesc doar pcatele de o gravitate mai restrns, i nu pcatele de moarte. Cununia este unirea tainic ntre brbat i femeie dup modelul unirii dintre Hristos i Biserica Sa. Divorul este acceptat doar n caz de adulter.

Biserica Ortodox afirm c Maica Domnului a fost nscut de prinii ei n chip Maria - Nsctoarea de omenesc. Ea a suferit moartea Dumnezeu - Urcarea la cer fizic, la fel ca toi oamenii, dar trupul i sufletul ei au fost ridicate de Hristos la cer, n snul Sfintei Treimi. Maria este venerat ca Nsctoarea de Dumnezeu (Theothokos) asta nsemnnd c Maria a nscut pe Venerarea Maicii Domnului Dumnezeu ntrupat ca om, nu doar pe Omul-Hristos. Cele dou firi, ale lui Hristos, dumnezeieasc i omeneasc sunt de nedesprit. Sursele Revelaiei sunt Sfnta Scriptur i Sfnta Tradiie. Dumnezeiasca Revelaie Centrul spiritualitii ortodoxe este Sfnta Liturghie.

Cstoria este un contract dar nu este indestructibil. Divorul este descurajat dar este permis cu ngduin pentru firea uman slab. Unele denominaiuni permit recstorirea n Biseric. Imaculata concepie este respins, la fel i ridicarea la cer. Maria nu este fr de pcat. Singurul fr de pcat este Hristos.

Maria a fost o femeie sfnt care a fost aleas s nasc pe Fiul lui Dumnezeu. Pururea fecioria ei i mijlocirea ctre Dumnezeu este negat de protestani.

Cultul Bisericii i Sfnta Liturghie

Sfnta Scriptur este singurul ghid infailibil i autoritatea suprem n materie de credin cretin i de exercitarea ei n practic. Exist mai multe tipuri de cult (nchinare). Bisericile Penticostale se manifest mai exhuberant, cu exaltri, pe cnd Biserica Anglican are un cult mai tradiional, mai pios.


EXEMPLE DE DIFERENTE TERMINOLOGICE 1. Ordinare vs. hirotonire. n tradiia protestant, consacrarea unei persoane (brbat sau femeie) pentru slujirea eclesial se numete ordinare, de la latinesculordinatio = trecerea ntr-un alt ordo, respectiv n casta preoeasc. Termenul este preluat din tradiia catolic unde accentul care pe aezarea persoanei consacrate ntr-o anumit ordine a slujirii, prin conferirea unui har special, care schimb ontologia acelei persoane. Termenul a fost preluat automat de ctre protestani, dei schimbarea ontologiei celor consacrai ntru preoie nu este acceptat de ctre protestani. n ortodoxie, consacrarea unui cleric se numete hirononire sau, mai arhaic, hirotonisire, de la grecescul cheirotonia = ridicare sau ntindere a minii. Acest act, prin care cel consacrat primete un har special prin minile episcopului, este considerat a fi una dintre cele
apte taine ale Bisericii. Modul n care teologii ortodoci vorbesc

despre hirotonie las impresia pregnant c prin acest act sacramental ontologia celui hirotonit este cumva schimbat pentru totdeauna, fcnd din acesta, ntr-un anume sens, parte a unui regn aparte. Este posibil ca aceast elaborare a teologiei ortodoxe a

hirotoniei s fie o expresie a ceea ce George Florovsky numea robia babilonean a teologiei ortodoxe, prin care el desemna influena scolasticii catolice asupra teologiei ortodoxe dup Sinodul panortodox de la Iai, din 1642 Pentru ortodoci, ca i pentru catolici, fr preoie sacramental nu exist Biseric. 2. Pastor vs. preot. Denumirea curent pentru clerici este i ea diferit n cele dou tradiii. Protestanii i numesc pe clerici n mod generic pastori (denumii uneori i pstori). Rdcina acestui termen este metafora biblic a poporului lui Dumnezeu vzut ca o turm, aflat n grija lui Dumnezeu, vzut ca Pstor suprem. Accentul n aceast opiune terminologic este pe funcia pastoral grija pentru nevoile spirituale ale turmei, care, n viziunea protestant, este responsabilitatea principal a clericilor. Ortodocii (ca i catolicii) i numesc pe clerici cu termenul generic de preoi (sacerdoi), accentul aici cznd pe responsabilitatea lor sacramental de a aduce lui Dumnezeu jertfa nchinrii (euharistia constituind forma suprem a acestei jertfe). 3. Adunare vs. biseric. Dei cei mai muli protestani romni, cu excepia cretinilor dup Evanghelie i a tudoritilor (Biserica Evanghelic Romn), folosesc termenul biseric pentru a desemna poporul lui Dumnezeu adunat la nchinare, sensul n care este el utilizat este mai apropiat de cel de adunare utilizat de ali evanghelici, dect de sensul cuvntului biseric n tradiia

ortodox. De obicei, atunci cnd l utilizeaz, protestanii se refer la o anume congregatie/biseric local i doar incidental, mai ales n scrieri teologice cu sensul de Biseric universal. Pentru ortodoci, cuvntul biseric, cel puin n nelesul lui comun se refer mai degrab la cldirea consacrat special n scop sacramental i abia mai apoi adunarea credincioilor la nchinare (liturghie). Acest al doilea sens al termenului (care corespunde termenului ekklesia n greaca Noului Testament) este utilizat de fapt foarte, foarte rar de ortodoci. Cel mai apropiat sens al acestui termen, aa cum este el folosit n tradiia ortodox, de nelesul pe care l are el n Noul Testament este cel de trup mistic al lui Isus Cristos, utilizat cu sensul de Biseric universal. Am putea oferi i alte exemple de deosebiri terminologice, dar considerm c cele oferite sunt relevante pentru ceea ce am ncercat s dovedim.

Bibliografie
1. Ene Branite i Ecaterina Branite-Dicionar enciclopedic de cunotine religioase, pag 396, Editura Diecezan Caransebe, 2001,ISBN 973-97569-7-2 2. Dicionar Enciclopedic, vol V, Editura Enciclopedic, 2004, ISBN general 973-45-0143-7, vol 5 ISBN 973-45-0472-X 3. Ereziile apusului Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc 4. http://ortodoxiatinerilor.ro/tinerii-in-biserica/credinta-ortodoxa/18050ortodocsi-catolici-protestanti.html

PROFESOR Madalin Ciobanu

ELEV Nastasia Corina