Reforma Protestantă

Reforma Protestantă, câteodată numită și Revoluția 1 Prezentare

Protestantă, a fost o mișcare în secolul XVI de a re-
forma Biserica Romano-Catolică din Europa Occiden- Reforma a fost o mișcare de renovare a religiei sub tri-
tală. Reforma a fost începută de Martin Luther, cu plă ipostază ce implică organizarea bisericii, credința și
Cele 95 de teze despre practica indulgențelor. La sfâr- ritualul, fiind un fenomen complex, cu caracter religios,
șitul lunii Octombrie 1517, el le-a afișat pe ușa Biseri- social-politic și ideologic. Scindarea bisericii catolice a
cii Castelului din Wittenberg, folosită în mod obișnuit ca dus astfel la apariția unor noi culte creștine în Europa.
afișier pentru comunitatea universitară. În Noiembrie, Mișcările de reforma au fost recurente în evul mediu. Ca-
le-a trimis diferitelor autorități religioase ale timpului. uza fundamentală a fost distanța dintre funcționarea bi-
Reforma s-a sfârșit în divizare, prin întemeierea unor sericii și idealul cristic. Modalitățile de reacție ale bise-
noi instituții. Cele mai importante patru tradiții care ricii au fost cooptarea și represiunea. De-a lungul evu-
au izvorât direct din reforma sunt tradiția luterană, cea lui mediu au fost numeroase mișcări eretice, precum cea
reformată/calvinistă/prezbiteriană, cea anabaptistă și cea a catarilor care susțineau divinitatea duală. Jan Hus și
anglicană. Tradiții protestante ulterioare își au de obi- Francisc au contestat dogma și au fost judecați drept ere-
cei rădăcinile în aceste patru școli inițiale ale Reformei. tici. Sfântul Francisc a acceptat să îi fie rescrisă regula și
În plus, Reforma Protestantă a dus la o Reformă Catoli- s-a putut retrage în mănăstire.
că sau Contrareformă în sânul Bisericii Catolice, printr-o
varietate de noi mișcări spirituale, reforme ale comuni- Mișcarea a dus la apariția unor biserici protestante și re-
tăților religioase, înființarea de seminarii, clarificarea te- formate. Mișcarea lutherană a avut impact asupra cato-
ologiei catolice, ca și schimbări structurale în instituția licismului, ceea ce a dus la reforma catolică și la reor-
Bisericii. ganizarea bisericii catolice - "in capite et in membris”, ce
a fost cerută de mulți reprezentanți în secolele anterioa-
Protestantismul nutrește nobila aspirație de a reveni la re. Mișcarea de contrareformă a mizat pe lupta împotriva
formele primare ale creștinismului. Principiile fun- protestanților, pentru a opri noile culte și a readuce la ca-
damentale ale protestantismului îl deosebesc atât de ca- tolicism teritoriile influențate de mișcările reformiste.
tolicism cât și de Biserica Ortodoxă. Protestanții de toate
categoriile, luterani, zwinglieni și calvini sau reformați
se deosebesc de cele doua Biserici, în învățătura lor des-
pre har, mântuire, Biserică, sfințenie, numărul și valoarea 2 Cauze
Tainelor. În învățătura luterană despre mântuirea omu-
lui numai prin credință, stă în legătura ci concepția lor
despre coruperea totală a chipului și asemănării omului 2.1 Cauze religioase și culturale
cu Dumnezeu, prin căderea protopărinților Adam și Eva
în păcatul originar, încât omul este incapabil de vreun Europa medievală era predominată de războaie, foamete
efort personal în actul mântuirii, adică să facă ceva bun și epidemii, moartea fiind o prezența obsesivă. În secolul
de la sine și ca atare faptele bune ale omului nu pot avea al XIV-lea, în urma Marii Ciume și devastatorului războ-
în actul mântuirii nici un rol. Referitor la predestinare, iu de un veac, temele macabre dominau arta medievală,
luteranii susțin că Dumnezeu știe totul mai dinainte și rân- ca “Dansul Macabru". Prezența morții în viața cotidiană
duiește totul mai dinainte. În învățătura despre Biserică, ducea la accentuarea pesimismului sau la o viață pasio-
ei preferă concepția despre Biserica invizibilă, nu admit nală, după Boccacio în preambulul Decameronului. Pe
infailibilitatea bisericii ca depozitară a carismei adevăru- plan religios, teamă de moarte ducea la creșterea pietății
lui și nici infailibilitatea sinoadelor ecumenice. Nu admit și credinței a individului. Miticismul ia amploare în zo-
ierarhia bisericească harică, stabilită canonic pe temeiul nele renane și în spațiul flamand, unde s-a dezvoltat “De-
succesiuni apostolice ci preoția universală. Renașterea votio moderna”. Apare o cerere crescută de dovezi certe
morală a omului se face în legătură directă cu Hristos, în privința mântuirii personale, iar biserica nu răspundea
fără mijlocirea ierarhiei harice. În ortodoxiea răsăriteană decât parțial decât prin intermediul cultului sfinților, al
și romano-catolicism, însă, acestea se face prin mijlocirea moaștelor, pelerinajelor, ceea ce ducea la o religiozitate
ierarhiei harice. puternică și la o adâncă interiorizare.
Reforma a fost inițiată într-o societate marcată de înră-
dăcinarea renașterii și a capitalismului, punându-se mai
mult accent pe om ca individ, și mai puțin ca membru al

1
2 3 LUTERANISMUL

unei colectivități. Religia trebuia să fie interiorizată, să fie bânda. A inventat “Purgatoriul”, un al treilea loc destinat,
adresat omului ca individualitate și nu ca membru al unei pentru a oferi speranțe de mântuire negustorilor și ban-
colectivități bisericești. Se preconizează ideea eliberării cherilor contaminați de utilizarea “incorectă" a banilor,
individului, creând premisele unui contact cu divinitatea mergând pe principiul “banii nu fac pui”, ceea ce intră
fără medierea bisericii. în contradicție cu nevoile fundamentale ale clasei de mij-
Funcțiile bisericești erau cumpărate, prelații acumulau loc. Bogăția bisericii a suscitat dorințe de secularizare ale
mai multe funcții bisericești pe care nu le îndeplineau, averilor bisericești de către aristocrație.
dar din care obțineau beneficii materiale. Mulți membri
ai înaltei ierarhii bisericești preferau să rezideze la Ro-
ma, fiind centrul de putere și de influență al curiei papale, 2.3 Cauze politice
sau la curțile principilor, uitând de asistență și îndruma-
rea enoriașilor. În ciuda reformei gregoriene, clerul con- Reforma a avut succes și de pe urmă incompatibilității
tinuă să fie imoral și ignorant, iar papii și cardinalii erau dintre statul modern, care evolua spre o direcție naționa-
corupți. Papii din timpul renașterii erau susținători ai cul- lă, și universalismul bisericii catolice, ce se prezența că
turii, astfel, au recurs la fiscalitate excesivă și la indulgențe un organism supranațional. Statele s-au modernizat sub
pentru a finanța artiști, generând urmări negative asupra formă unui absolutism monarhic realizând monopoliza-
bisericii, că opoziție și contestări. Adepții reformei vor fi rea autorității pe întregul lor teritoriu, eliminând un cen-
iconoclaști, privind arta ca pe un lux inutil, un obstacol în tru concurent de putere-Roma. Privilegiile și imunitățile
calea comunicării directe dintre credincios și divinitate. bisericii nu mai puteau fi tolerate. Se dorea transformarea
Biserica era criticată și pentru bogăția excesivă și pentru bisericii într-un instrument pe care să-l folosească în inte-
luxul personal al prelaților. resul propriu, deschizând calea spre secularizare și laici-
zare, odată cu Concordatul de la Bologna din 1516 înche-
Biserica susținea bipolaritatea culturală și sexuală pentru iat de regele Franței, Francisc I și papa, regii nemaifiind
a motiva superioritatea clerului. Vârsta de căsătorie a fost interesați să sprijine reforma. Regii aveau nevoie perma-
ridicată la 30 de ani, obligând membrii societății să tră- nent de fonduri, datorită creșterii aparatului birocratic și
iască în celibat, astfel, clericii nu mai puteau argumenta a necesităților militare datorate războaielor.
că aveau o “viață neprihănită" justificând privilegiile față
de laici. Mulți preoți trăiau în concubinaj, iar călugării Motivația economico-politică a funcționat decât în state-
erau imorali. le mici, în orașe, cantoane și principate. Spre deosebire
de Anglia, nici un alt stat absolutist nu a fost câștigat pe
Mulți indivizi din rândurile clasei de mijloc din orașe, ce deplin de ideile reformei. Astfel, în perioade diferite și
erau centre meșteșugărești și comerciale, au fost instruiți în diferite zone ale Europei, au apărut și s-au cristalizat
și educați să obțină capacitatea de a scrie și citi. Laicii idei reformiste, că cele afirmate cu forță de Luther, ce
umaniști și artiștii și-au cultivat spiritul ce a contribuit la susținea “sola fide” (mântuirea prin credință), sacerdoțiul
monopolul cultural al clericilor. Rata alfabetizări a cres- universal (orice creștin era un preot, nu mai era necesar
cut, astfel, mulți indivizi puteau avea acces direct la bi- rolul de mediatori al clericilor și al bisericii dintre uma-
blie, facilitând traducerea cărții sfinte în limba vorbită, nitate și divinitate) și “sola scriptura” (autoritatea bibliei,
interpretarea proprie a conținutului și răspândirea aces- care reprezenta unică sursă a credinței).
teia prin intermediul tiparului.
Tiparul a avut un rol important în cadrul mișcării refor-
miste, datorită climatului intelectual pe care îl favoriza,
contribuind la răspândirea bibliei și lucrărilor teologice,
3 Luteranismul
dar și a operelor umaniste. Sunt descoperite elemente
care zdruncină poziția bisericii oficiale. Lorenzo Valla Martin Luther (1483-1546) a intrat în viață monahală în
a demonstrat falsitatea “Donației lui Constantin”, do- 1505, în urmă unei experiențe personale, fiind surprins de
cument pe care papalitatea își motiva amplasamentul la o furtună și a promis că se va călugări dacă va scapă. A
Roma. Erasmus de Rotterdam a retradus biblia în latină făcut studii teologice pentru a răspunde angoasei privind
după ce a relevat greșelile traducerii bibliei în secolul al mântuirea determinându-l să ajungă la concluzii persona-
IV-lea făcută de Ieronim. Versiunea tradusă greșit, Vul- le privind rolul credinței și al faptelor în procesul îndrep-
gata, a fost considerată oficială , fiind baza constituirii tățirii omului. A criticat vânzarea de indulgențe. Cei ce
unor dogme ale bisericii catolice. le cumpărau erau scutiți de penitență de pe urmă păcate-
lor comise pe pământ. În 1515, papa Leon al X-lea, fiind
dornic să strângă bani necesari renovării catedralei San
2.2 Cauze economice Pietro de la Roma, l-a însărcinat pe dominicanul Tetzel să
vândă indulgențe. Luther nu a apreciat, și în 1517, la uni-
Economia și societatea au avut un rol prioritar în trans- versitatea din Wittemberg, unde era profesor, a susținut
formarea bisericii, care reprezenta un obstacol în calea public Cele 95 de teze ce condamnau vânzarea indulgen-
schimbărilor comise de capitalismul abia apărut. Biseri- telor. Drepturile papalității sunt contestate, ceea ce duce
ca catolică a condamnat comerțul și împrumutul cu do- la deschiderea unui proces de condamnare a lui Luther,
 3

Martin Luther arde bula papala

Dieta de la Worms

Martin Luther

Biblia lui Luther

Cele 95 de teze

șat un conflict deschis îndelungat care va marca evoluția

care beneficia de sprijinul electorului de Saxa, Frederic viitoare a Europei. Împăratul german Carol al V-lea l-a
cel Înțelept. După o mică înțelegere din 1519 cu papali- convocat, oferindu-i garanții de securitate, la dieta de la
tatea, Luther a continuat să scrie lucrări, ca “Apelul către Worms. În 1521, Luther a refuzat să renunțe la convin-
nobilimea creștină de națiune germană" sau “Captivitatea gerile sale, iar dieta îl declară scos în afara legii, ceea ce
babiloniană a bisericii” prin care predică deschis împotri- însemna că putea fi capturat și ucis de oricine. La întoar-
va unor practici ale Bisericii Catolice. cere, este “răpit” de oamenii electorului de Saxa care îl
A afirmat că este suficientă doar credința pentru mântui- ascund în castelul de la Wartburg. Luther va scrie acolo
re și contactul direct al oricărui creștin cu divinitatea fără multe lucrări cu principii teologice esențiale reformei. În
intermedierea bisericii. În 1520, papa Leon al X-lea l-a 1522 a tradus Noul Testament în germană, după ediția
excomunicat, dar Luther, susținut de partizani, a ars bula realizată de Erasmus.
de excomunicare și alte lucrări ecleziastice. S-a declan- Reforma a proliferat. Și-au făcut apariția mulți refor-
4 4 CALVINISMUL

matori ce aveau idei proprii. Nicholas Stoch și Markus nea religioasă fiind durabilă. Faptele pioase, participarea
Stubner-"Profeții de la Zwickau”, s-au stabilit la Witten- la slujbele religioase, pomenile, pelerinajele, cumpăra-
berg și au predicat o versiune diferită. La întoarcerea lui rea indulgentelor, sfintele taine (cu excepția botezului și
Luther sunt alungați împreună cu Thomas Muntzer ce a împărtășaniei) nu mai erau necesare. Legătura cu divi-
fondat anabaptismul. Muntzer a fost asociat cu război- nitatea nu mai era stabilită de intermedierea bisericii și
ul țărănesc și a răspândit ideile lui Luther. A contestat a preotului. Credinciosul avea acces la biblia tradusă în
cele șapte taine și declara că principiile îi împiedicau pe limba sa, interpretând de unul singur scrierile sfinte, pu-
țărani să meargă pe calea mântuirii, ceea ce oferă o di- tea deveni preot și nu era necesar decât să aibă credință,
mensiune socială reformei. Apare ruptura dintre Luther prin sola gratia, sola fide, sola scriptura(numai prin harul
și Muntzer. Luther scria un pamflet prin care menționa divin, numai prin credință, numai prin scriptură).
că țăranii sunt “turbați”, iar Muntzer trebuia prins și ucis
după război. Ulrich Zwingli a activat la Zurich, unde si-a
dezvoltat gândirea teologică simultan cu Luther. El consi-
deră că împărtășania era un ritual simbolic. Martin Bucer 4 Calvinismul
a activat la Strassbourg. A mediat între reformatori și a
organizat întâlniri dintre Calvin și Luther, încercând să-i
aducă pe un front comun. Luther s-a apropiat de principi,
condamnând țăranii revoltați în 1525, susținând formarea
unor “Landerskirtchen"-biserica teritorială și a scris Ca-
tehismul. Treptat, luteranismul se răspândește. În 1525
se răspândește în Prusia fondată de Ordinul Teutonic. Al-
bert a trecut la luteranism și a devenit duce al Prusiei. În
1526, dieta de la Speyer a refuzat aplicarea edictului de
la Worms, și a lăsat dreptul temporar al prinților și orașe-
lor libere de a-și alege religia. În 1527, în Suedia, Gus-
tav Vasa trece la luteranism din motive economice pen-
tru a seculariza averile mănăstirești. În 1529, noua dietă
condamnă ideile reformatoare. Șase prinți și paispreze-
ce orașe libere au protestat, iar adepții lui Luther au fost
numiți “protestanți”.
În 1530, Philip Melanchton, discipolul lui Luther, a re-
dactat Confesiunea de la Augsburg, un document ce ex-
punde ideile de bază ale credinței luterane. Adepții lui
Luther s-au transformat într-o facțiune politică, în 1531,
fiind constituită Liga de la Schmalkalden, în care se gru-
pau toți cei nemulțumiți de abuzurile bisericii catolice și
de politica împăratului Carol Quintul. În 1534, Luther a
finalizat traducerea Vechiului Testament, realizând o ver-
siune integrală a bibliei în limba germană în 1545, ce a
Jean Calvin
jucat un rol major în reforma și în constituirea limbii ger-
mane literare. Lucrările lui Luther s-au răspândit prin
intermediul tiparului, atrăgând tot mai mulți susținători, Răspândirea ideilor lui Luther au dus la reforma proprie
oferindu-i protecția popularității. În 1536-1537, Dane- a lui Jean Calvin (1509-1594). Născut într-o familie de
marca și Norvegia sunt unite de regele luteran Christian juriști, a făcut studii de drept, precum și limba greacă și
al III-lea. ebraică la Paris. A fost marcat de ideile luterane și s-a im-
plicat în disputele de idei care îi opuneau pe protestanții
În 1543-1550, luteranismul cuprinde orașele săsești din catolicilor.
Transilvania și Țările Române. În 1552 are loc armisti-
țiul de la Pasau. S-a declanșat războiul civil în imperiu În 1533 a fugit din regatul francez, refugiindu-se la cur-
între apărătorii reformei și catolici, ce s-a încheiat du- tea Margaretei de Navarra, sora lui Francisc I, protectoa-
pă moartea lui Luther, prin pacea de la Augsburg, care în rea umaniștilor. Reîntors în Franța, a fost nevoit să fugă
1555 era statuat principiul “cuius regio, eius religio” (a cui din nou din cauza unui scandal legat de afișele protes-
este conducerea, a aceluia este și religia). Toleranța reli- tante din 1534. S-a refugiat la Basel, unde și-a redactat
gioasă nu era recunoscută încă, ci doar era afirmat drep- opera “Instituțiile religiei creștine”, fiind publicată în la-
tul principilor de a impune religia pentru care au optat și tină în 1536. Calvin rămâne la Geneva din 1536 până în
supușii lor. Cine nu dorea să accepte schimbarea de con- 1538, implicându-se în organizarea orașului pe principii
fesiune, putea părăsi principatul. Astfel, reforma a avut protestante, dar intră în conflict cu autoritățile cu carac-
succes în sud-estul Germaniei, în zona renană, diviziu- ter autoritar. A plecat la Strasbourg, unde a rămas până
în 1541. S-a reîntors la Geneva, iar sub conducerea sa,
 5

Catedrala Saint-Pierre de Genève unde a predicat Calvin

orașul elvețian s-a transformat într-o capitală a reformei,

unde a înființat o teocrație inspirată din biblie.
Biserica nu avea cler, nici liturghie, nici altare, icoane,
taine (exceptând botezul și împărtășania). Slujbele erau
realizate de păstori, aleși de comunitate dintre cei instruiți
în teologie că să predice. Nu erau preoți, fiindcă orice
creștin era preot datorită contactului direct cu biblia. Henri al VIII-lea

Calvin a insistat pe ideea grației divine necesară pentru

mântuirea personală. În viziunea sa, divinitatea era de- 5 Anglicanismul
părtată de om, care nu se mai putea mântui din păcatul
originar prin propriile mijloace. Divinitatea decidea de În 1531, Henric al VIII-lea al Angliei (1509-1547) a obli-
la începutul lumii care oameni vor fi mântuiți și condam-
gat clerul să-l recunoască ca “unicul protector și șef al bise-
nați, omul fiind predestinat unui destin, fără să-l poată ricii și clerului din Anglia”. Astfel, dreptul canonic față de
influență (dubla predestinare).
rege a fost subordonat, iar apelul judiciar la papa a fost
Omul nu putea să știe dacă va fi pedepsit sau mântuit, interzis. În 1533, Henric a cerut anularea căsătoriei cu
dar era dator să aibă credință, să se comporte ca și cum Ecaterina de Aragon (mǎtușa lui Carol Quintul) pentru
ar fi sigur de mântuirea sa. Conform lui Max Weber, în că nu-i oferise copii, ceea ce a dus la o problema dinasti-
“Etica protestantă și spiritul capitalismului”, capitalismul că. A divorțat și s-a căsătorit cu Anne Boleyn. În 1534,
s-a dezvoltat în zonele convertite la calvinism. Dobânda este emis “Actul de Supremație". În 1536-1539, are loc
moderată fusese acceptată de Calvin, ceea ce a favori- marele jaf, prin care mănăstirile sunt închise, iar averile
zat dezvoltarea capitalismului. Ideea de predestinare i-a bisericești sunt secularizate.
determinat pe credincioși să creadă că succesul dobândit La tron este urmat de Eduard care a continuat mișcarea
pe pământ era un semn al faptului că se aflau printre cei de reforma. Însă Maria Tudor, căsătorită cu Carol Quin-
“aleși”. Se adaugă ideea vocației (beruf la luterani) care tul, a început reprimarea protestanților, între 1540-1558
insistă pe valoarea vieții active, promovând o asceză laică având loc multiple oscilații. În 1559, sub Elisabeta I a
a muncii. Angliei, parlametul adopta noi decrete prin care regele
Calvinismul s-a răspândit treptat din Elveția în Franța în- Angliei devenea guvernator suprem al Bisericii Angliei,
tre 1562-1589, unde au izbucnit războaie religioase, în mulți episcopi fiind schimbați. Elisabeta I dorea o cale de
Țările de Jos, Anglia, și ulterior, în America de Nord. mijloc fiind influențată și de catolici și de puritani. Es-
Ulterior, au apărut numeroase culte: prezbiterianism în te emis Actul de Uniformitate, prin care este stabilită
Scoția, zwinglianism în Elveția, unitarism în Transilva- “Book of Common Prayers”-Cartea de rugăciune comu-
nia, anabaptism. nă. Sunt preluate elemente calvine în doctrina, dar multe
6 6
Elisabeta I
elemente catolice ritualice sunt menținute.
6 Contrareforma
Conciliul de la Trento
Reacția bisericii catolice și a papalității față de reforma
a fost violență, manifestată prin excomunicări, condam-
nări, războaie religioase. Între 1545-1563, a fost convo-
cat Conciliul Tridentin, ce a combătut problemele dog-
matice și disciplinare, nereușind să asigure prezența pro-
testanților. Roma, de astfel, nu-și dorea întoarcerea aces-
tora în sânul bisericii catolice. Conciliul de la Trento nu
a acceptat ideile reformiste, confirmând dogmele ante-
rioare. Au luat măsuri în privința reorganizării vechilor
ordine monastice, ale careri abateri au fost criticate. S-a
decis formarea ordinului iezuit, întemeiat de nobilul Igna-
CONTRAREFORMA
Vulgata
țiu de Loyola și recunoscut de papa în 1540. Printr-o dis-
ciplină riguroasă, organizare cvasi-militară, prin suplețe
și învățământ de calitate oferit tuturor tinerilor indiferent
de confesiune, ordinul a contribuit la reîntoarcerea unor
regiuni la catolicism, având o vocație în orient și în lumea
nouă. La Trento s-au luat decizii care au marcat organiza-
rea bisericii catolice. Capul bisericii era în continuare pa-
pa, urmașul apostolului Petru, garantul unității bisericii.
Limba de cult era latin, că măsură împotriva introducerii
limbilor vernaculare în cultul religios de către protestanți.
Versiunea oficială a bibliei era în continuare Vulgata, ne-
fiind autorizată traducerea bibliei în limbi vulgare și in-
terpretarea laică. Mântuirea era realizată prin credință
și prin fapte pioase, cu mijlocirea bisericii, singură care
avea autoritatea de a interpreta textul sacru, prin interme-
diul sfinților. Cele șapte taine și celibatul preoților sunt
menținute.
Au fost luate măsuri împotriva abuzurilor atacate de re-
formatori: simonia, nepotismul, cumulul de funcții ecle-
ziastice, nerezidenta prelaților în eparhia lor, excesele fis-
calității pontificale. Este reorganizat învățământul biseri-
cesc, fiind ridicat nivelul cultural al clerului catolic, care
putea să combată cu argumente teologice și intelectuale
ideile reformatorilor. Un rol major l-au avut seminarii-
le pentru formarea preoților, precum și colegiile iezuite
ce asigurau un învățământ de calitate destinat clericilor și
laicilor. A fost stabilită obligația preotului de a predică o
dată pe săptămâna în limba vorbită, pentru a spori influ-
 7

Masacrul de Sfantul Bartolomeu

Defenestrarea de la Praga

7 Urmǎri
St Ignatius de Loyola
Unitatea religioasă a creștinității apusene s-a rupt. Cato-
licismul s-a menținut în regiunile românizate de străve-
chiul Imperiul Roman. În peninsula italică, reforma nu
a avut succes datorită apropierii geografice de Roma. În
Peninsula Iberică, Reconquista purtată în numele creș-
tinismului catolic și lupta împotriva iudaismului și isla-
ență învățământului bisericesc asupra credincioșilor. Ar- mului a fost un obstacol în față reformei. Au fost înte-
hitectură bisericilor se modifică, punând în evidență am- meiate state noi ca Suedia, ce a ieșit din uniunea de la
vonul de unde vorbea preotul comunității credincioșilor, Kalmar, și care s-a folosit de luteranism că armă ideo-
plasat în centrul bisericii, și desigur, prin ornamentație logică. Prusia s-a realizat prin secularizarea în 1525 de
deosebită. S-a stabilit Indexul cărților interzise, pentru către Albert de Branderburg, fost mare maestru teuton.
a lupta împotriva răspândirii ideior reformei. Este re- Provinciile Unite s-au folosit s-au folosit de argumentul
organizată Inchiziția pentru vânătoarea de eretici, adică calvinismului împotriva domnatiei spaniole. În Anglia,
reformații. secularizările averilor bisericești au avut efecte economi-
Biserica catolică a pus accent pe interiorizarea credin- ce, dezvoltând capitalismul. Reforma a dus la apariția
ței, pe dialogul cu divinitate prin intermediul preotului unor falii religioase în interiorul unor state, ajungându-se
și bisericii. Creșterea nivelului intelectual al preoților șila persecuții și discriminări durabile, precum și la războ-
preocuparea pentru educarea populației a fost un răspuns aie religioase : Războiul dintre Carol Quintul și principii
la contestările reformate, producându-se o alfabetizare la protestanți din imperiu (1546-1547, 1551-1552), războ-
scară largă a Europei occidentale. Prin intermediul mă- aiele religioase din Franța (1562-1598), Războiul de 30
surilor de reforma interioară, biserica romană și-a conso- de ani (1618-1648). În 1598, este promulgat Edictul din
lidat pozițiile rămase catolice și a recâștigat teritorii dinNantes de Henric al IV-lea al Franței , ce permitea tole-
tabăra reformei: Austria, Bavaria și Polonia. Misiona- ranță religioasă între catolici și protestanți.
rii catolici au cucerit spații din lumea extraeuropeana, că Reforma a însemnat triumful individualismului, confir-
Francisc Xavier ce este considerat apostolul Indiei, Chi- mat prin interiorizarea pietății, raportul direct al cre-
nei și Japoniei. dinciosului cu divinitatea, meditația aprofundată asupra
8 8 LITERATURĂ

mântuirii și modalităților prin care putea fi obținută.
8 Literatură
• Sierszyn, Armin: 2000 Jahre Kirchengeschich-
te, Reformation und Gegenreformation (Bd. 3),
2000, ISBN 3-7751-3247-3. (umfassende Darste-
llung, viele Quellenangaben, aus landeskirchlich-
evangelikaler Sicht)

• Simo Heininen/Otfried Czaika: Wittenberger Ein-
flüsse auf die Reformation in Skandinavien, in:
Europäische Geschichte Online, hrsg. vom Institut
für Europäische Geschichte (Mainz), 2010 Zugriff
am: 14. Juni 2012.
• Kamber, Peter: Reformation als bäuerliche Revolu-
tion. Bildersturm, Klosterbesetzungen und Kampf ge-
gen die Leibeigenschaft in Zürich zur Zeit der Refor-
mation (1522–1525). Chronos Verlag, Zürich 2009.
ISBN 978-3-0340-0808-2
• Kaufmann, Thomas: Geschichte der Reformation.
Suhrkamp, Frankfurt am Main 2009. ISBN 978-
3-458-71024-0
• Stickelberger, Rudolf: Kirchengeschichte für Jeder-
mann, 1969 (Kirchengeschichte mit Schwerpunkt
Reformation, etwas Schweiz-lastig, aus reformierter
Sicht)
• Völker-Rasor, Anette (Hrsg.): Oldenbourg Geschi-
chte Lehrbuch. Frühe Neuzeit, München 2000,
ISBN 3-486-56426-9
• Zweig, Stefan: Ein Gewissen gegen die Gewalt: Cas-
tellio gegen Calvin, 1936 (Roman)
• Die Reformation. Glaube und Gesellschaft im
Übergang zur Neuzeit (= Heft 3/2011 der Zeit-
schrift „Geschichte betrifft uns. Aktuelle Unterri-
chtsmaterialien“)

• Koch, Ernst: Das konfessionelle Zeitalter – Katholi-

zismus, Luthertum, Calvinismus (1563–1675). Lei-
pzig 2000, ISBN 3-374-01719-3 (Kirchengeschich-
te in Einzeldarstellungen, II/8)

• Küng, Hans: Das Christentum, 1994, ISBN

3-492-03747-X (Kapitel IV: Das protestantisch-
evangelische Paradigma, neuartige Sicht auf die
Kirchengeschichte)

• Lindberg, Carter: The European Reformations,

1996, ISBN 1-55786-575-2 (Sehr umfassende Ges-
chichte der Reformation vom Spätmittelalter bis zur
Gegenreformation, die sämtliche europäischen Län-
der mit reformierter Geschichte einschließt - aus
amerikanischer Sicht)

• MacCulloch, Diarmaid: Die Reformation 1490–

1700. München 2008. ISBN 978-3-421-05950-5
(Standardwerk, welches einen Überblick über den
Reformationsprozess in Gesamteuropa bietet)

• Moeller, B.: Deutschland im Zeitalter der Reforma-

tion (Deutsche Geschichte 4), 1999, ISBN 3-525-
33462-1 (die profanhistorische Reihe zeichnet sich
durch einen sozialgeschichtlichen Zugang aus)

• Nieden, Marcel: Die Wittenberger Reformation als

Medienereignis, in: Europäische Geschichte Onli-
ne, hrsg. vom Institut für Europäische Geschichte
(Mainz), 2012, Zugriff am: 2. Januar 2012.

• Roll, Christine (Hrsg.): Recht und Reich im Zeitalter

der Reformation. Festschrift für Horst Rabe. Frank-
furt am Main u.a. 1996, ISBN 3-631-47923-9

• Schnabel-Schüle, Helga: Die Reformation 1495–

1555. Ditzingen 2006, ISBN 3-15-017048-6
 9

9 Text and image sources, contributors, and licenses

9.1 Text
• Reforma Protestantă Source: http://ro.wikipedia.org/wiki/Reforma_Protestantă?oldid=8882603 Contributors: Danutz, Robbot, Elerium,
MihaitzaBot, Mishuletz, Arado, RobotQuistnix, Orioane, Mihai Andrei, Waardijner, Andrei Stroe, FlaBot, Strainubot, GEO, Escarbot,
Theologia, Thijs!bot, JAnDbot, Minisarm, Rei-bot, DorganBot, VolkovBot, TXiKiBoT, SieBot, Loveless, Tico, AlleborgoBot, RadufanBot,
Constantin.prihoanca, Nicolae Coman, OKBot, BodhisattvaBot, SilvonenBot, SpBot, WikiDreamer Bot, Numbo3-bot, Solt, Luckas-bot,
ArthurBot, Xqbot, Mal`Ganis, Sîmbotin, GhalyBot, RibotBOT, Terraflorin, Yahm97, TobeBot, KamikazeBot, Nerissa-Marie, EmausBot,
WikitanvirBot, GÜT, Cristi Rusin, Alex Khan93, Addbot, XXN-bot, Wintereu și Anonymous: 13

9.2 Images
• Fișier:95Thesen.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/81/95Thesen.jpg License: Public domain Contributors:
Martin Luther Original artist: Wittenberg: Melchior Lotter d.J., 1522
• Fișier:Darnley_stage_3.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/af/Darnley_stage_3.jpg License: Public domain
Contributors:
National Portrait Gallery, London: NPG 2082
Original artist: Necunoscut
• Fișier:Façade_de_la_cathédrale_Saint-Pierre_de_Genève.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/fd/Fa%
C3%A7ade_de_la_cath%C3%A9drale_Saint-Pierre_de_Gen%C3%A8ve.jpg License: GFDL Contributors: self Original artist: Yann (<a
href='//commons.wikimedia.org/wiki/User_talk:Yann' title='User talk:Yann'>talk</a>)
• Fișier:Francois_Dubois_001.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/5/52/Francois_Dubois_001.jpg License:
Public domain Contributors: [1] Original artist: François Dubois
• Fișier:Henry-VIII-kingofengland_1491-1547.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/45/
Henry-VIII-kingofengland_1491-1547.jpg License: Public domain Contributors: www.azerbaijanrugs [dot] com/mp/eworth1.htm
[link blocked by spam filter] Original artist: După Hans Holbein cel Tânăr
• Fișier:John_Calvin_by_Holbein.png Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/c5/John_Calvin_by_Holbein.png Li-
cense: Public domain Contributors: http://library.calvin.edu/hda/node/2384 Original artist: Hans Holbein cel Tânăr
• Fișier:Life_of_Martin_Luther.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/4e/Life_of_Martin_Luther.jpg License:
Public domain Contributors: This image is available from the United States Library of Congress's Prints and Photographs division under the
digital ID pga.00297.
This tag does not indicate the copyright status of the attached work. A normal copyright tag is still required. See Commons:Licensing for more information.
Original artist: Breul, H.
• Fișier:Lucas_Cranach_d.Ä._-_Martin_Luther,_1528_(Veste_Coburg).jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/
commons/9/90/Lucas_Cranach_d.%C3%84._-_Martin_Luther%2C_1528_%28Veste_Coburg%29.jpg License: Public domain
Contributors: gallerix.ru Original artist: Lucas Cranach cel Bătrân
• Fișier:Lutherbibel.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/03/Lutherbibel.jpg License: Public domain Contrib-
utors: Own photo taken in Lutherhaus Wittenberg Original artist: Torsten Schleese
• Fișier:Noia_64_apps_help_index.png Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/68/Noia_64_apps_help_index.png
License: LGPL Contributors: ? Original artist: ?
• Fișier:Pasquale_Cati_da_Iesi_C.ofTrent2.JPG Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/25/Pasquale_Cati_da_
Iesi_C.ofTrent2.JPG License: CC-BY-SA-3.0-2.5-2.0-1.0 Contributors: the council of trent - photo was August 28, 2005 at 15:52, Anthony
M. from Rome, Italy Original artist: Pasquale Cati
• Fișier:Prager.Fenstersturz.1618.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/1d/Prager.Fenstersturz.1618.jpg Li-
cense: Public domain Contributors: 1 Original artist: Johann Philipp Abelinus
• Fișier:Question_book-4.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/64/Question_book-4.svg License: CC-BY-SA-
3.0 Contributors: Created from scratch in Adobe Illustrator. Originally based on Image:Question book.png created by User:Equazcion.
Original artist: Tkgd2007
• Fișier:St_Ignatius_of_Loyola_(1491-1556)_Founder_of_the_Jesuits.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/
1/15/St_Ignatius_of_Loyola_%281491-1556%29_Founder_of_the_Jesuits.jpg License: Public domain Contributors: AllPosters.com Ori-
ginal artist: Peter Paul Rubens
• Fișier:Vulgata.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/89/Vulgata.jpg License: Public domain Contributors:
Transferred from la.wikipedia Original artist: Original uploader was Tbook at la.wikipedia
• Fișier:Лютер_в_Вормсе.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/79/%D0%9B%D1%8E%D1%82%D0%
B5%D1%80_%D0%B2_%D0%92%D0%BE%D1%80%D0%BC%D1%81%D0%B5.jpg License: Public domain Contributors: Скан
картины. Original artist: Anton von Werner

9.3 Content license

• Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0