Existența, originea, natura, numărul și menirea îngerilor

Introducere
Îngerii sunt fiinţe spirituale, personale, mărginite dar superioare oamenilor, create de
Dumnezeu spre a-I fi „duhuri slujitoare”, adică trimişi ai lui Dumnezeu către oameni, pentru a
le vesti acestora voia Sa şi pentru a se bucura de fericirea deplină.
Principalele probleme care se pun în legătură cu lumea spirituală se referă la existenţa,
originea, natura şi menirea îngerilor.
Existenţa îngerilor
Singura cale de cunoaştere neîndoielnică a existenţei îngerilor este Revelaţia
dumnezeiască. Sfânta Scriptură de la cea dintâi carte a ei până la ultima, învaţă în modul cel
mai lămurit despre existenţa reală a îngerilor.
„La început a făcut Dumenezeu cerul şi pământul” a fost interpretat de Sf. Vasile cel
Mare ca făcând referire la lumea spirituală prin cuvântul cer şi la lumea materială prin
cuvântul pământ.
După scoaterea din rai a primilor oameni: a) îngerii păzeau drumul spre pomul vieţii
(Gen 3,24), b) un înger a oprit pe Avrram de a jertfi e fiul său Isaac (Gen 22,11), c) Iacob
vede în vis îngeri ai lui Dumnezeu suind şi coborând pe o scară între cer şi pământ Gen 28,
12-13
În Noul Testament se expune şi mai clar adevărul existenţei îngerilor: a) Îngerul
Gavriil anunţă preotului Zaharia naşterea înnaintemergătorului lui Iisus Hristos (Lc. 1,11-13),
b) acelaşi înger vesteşte Sf. Fecioare Maria naşterea Mântuitorului (Lc. 1,28), c) un înger
încunoştinţează pe dreptul Iosif despre întruparea cea mai presus de fire a lui Iisus (Mt. 1,20)
şi alte evenimente legate, d) un înger se arată păstorilor de lângă Betleem şi corurile îngerilor
cântă mărire lui Dumnezeu la Naşterea Mântuitorului (Lc. 2,9-13), e) îngerii slujesc lui Iisus
după ispita din pustie Mt. 4,11, f) şi tot un înger îl întăreşte în grădina Ghetismani Lc. 22,43,
g) îngerii vestesc mironosiţelor Învierea (Mt. 28,2-8), h) un înger se arată apostolilor la
Înălţare şi le anunţă venire întru mărire a Mântuitorului, i) un înger scoate din temniţă pe
Apostoli.
După concepţia păgână, panteistă ori dualistă, spiritele sau demonii sunt numai
emanaţii din Dumnezeu. După învăţătura Sf. Scripturi însă îngerii sunt creaturi ale lui
Dumnezeu.
De asemenea, Părinții Bisericii vorbesc despre existența îngerilor: Barnaba: „cele două
căi ale vieţii omului, calea luminii şi calea întunericului, sunt stăpânite una de îngerii luminii
şi cealaltă de îngerii satanei”. Herma: „îngerii au în grijă lumea, Biserica şi pe oameni”. Sf.
Ignatie Teoforul: „în lumea îngerilor există o anumită ierarhie.”

Originea îngerilor. Ca şi întreaga lume, îngerii sunt creaţi de Dumnezeu dinnimic, nu

din ceva preexistent şi nici din sine. Biserica învaţă că mai înainte de toate a produs
Dumnezeu, din nimic numai prin cugetarea Sa toate puterile cerului, ca pe nişte lăudători
străluciţi ai măririi Sale (Mart. Ord. I, 18).
Textul de la Facere „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul” a fost interpretat
de Sf. Vasile cel Mare ca făcând referire la lumea spirituală, prin cuvântul „cer” şi la lumea
materială prin cuvântul „pământ”.
Mai mult Sfânta Scriptură vorbeşte în mod special despre originea îngerilor arătând că
au fost creaţi de Dumnezeu:
„Numai Tu eşti Domn şi numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea
lor, pământul şi toate cele de pe el” – Neem. 9,6
 Printr-însul (prin Fiul) au fost făcute toate, în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi
nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie căpetenii, fie stăpâniri. Toate s-au făcut prin El şi pentru
El. Col. 1,16.
În Simbolul credinţei se spune că Dumnezeu este „Făcătorul cerului şi al pământului,
văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
În ce priveşte timpul în care au fost creaţi îngerii Sfânta Scriptură conţine suficiente
temeiuri pentru punerea creării lor înainte de crearea lumii văzute. Că au fost create înainte de
om, rezultă din aceea că ispititorul care se înfăţişează primilor oameni ca şarpe, nu poate fi
decât un duh căzut, văzut sub formă de şarpe.
Părerea dominantă printre Sfinţii Părinţi este aceea că îngerii potrivit primelor cuvinte
ale genezei: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul” au fost creaţi înainte de lumea
materială.

Natura îngerilor. Îngerii sunt duhuri pure, adică imateriale şi necorporale, mult
inferioare lui Dumnezeu, superioare omului dar, mărginite şi nemuritoare. Sfânta Scriptură îi
numeşte duhuri.
Nu sunt oare toţi (îngerii) duhuri slujitoare?
Fiind spirite, îngerii sunt nevăzuţi dar după voia lui Dumnezeu şi într-u îndeplinirea
slujbei lor pot lua, formă omenească, pot vorbi omeneşte, pot mânca apărând uneori îmbrăcaţi
şipurtând aripi.
Numai Dumnezeu, este omniprezent. Ei nu pot fi în acelaşi timp în mai multe locuri,
căci atunci când sunt în cer nu sunt şi pe pământ şi invers. Totuşi se mişcă cu o uşurinţă
neînţeleasă de om dintr-un loc într-altul.
Starea morală, actuală a îngerilor este una de sfinţenie şi impecabilitate, dar nu prin
însăşi natura lor ci prin harul divin, Biserica învaţă că îngerii „s-au întărit prin harul lui
Dumnezeu pentru totdeauna, fiindcă ei nu s-au unit cu Lucifer, ca să se ridice împotriva lui
Dumnezeu. De aceea au şi primit acest har aşa încât ei nu pot să păcătuiască. Însă aceasta nu
după firea lor, ci după harul dumnezeiesc.
Numărul îngerilor şi ierarhia cerească.
Sfânta Scriptură vorbeşte despre tabere de îngeri (Geneza 32,1-2), de zeci de mii şi
milioane de milioane de îngeri (Daniel 7,10); mulţime de oaste cerească (Luca 2,13); legiuni
de îngeri (Matei 26,53).
Îngerii sunt împărţiţi în 9 cete grupate în trei clase: (Sf. Scriptură + Dionisie
Areopagitul): I. Serafimi, Heruvimi, Scaune, II. Domnii, Puteri, Stăpânii, III. Începătorii,
Arhangheli şi Îngeri.
Menirea îngerilor. Menirea îngerilor este preamărirea lui Dumnezeu în cunoaştere,
dreaptă şi în necondiţionată împlinire a voinţei Sale; câştigându-şi prin aceasta fericirea
veşnică.
Îngerii răi. Nu toţi îngerii au rămas în comuniune morală cu Dumnezeu ci unii s-au
abătut de la menirea lor devenind îngerii răi, duhuri necurate.
Prin urmare: a) îngerii răi nu constituie un principiu al răului de sine stătător (existenţa
lor nu implică un dualism antologic), b) îngerii răi sunt şi ei creaturi ale lui Dumnezeu însă n-
au fost creaţi răi ci buni, c) răutatea diavolului a provenit din abuzul libertăţii lor.
Diavolul zice Fericitul Augustin este spirit necurat, el este bun ca spirit şi rău ca
necurat; este spirit prin natură şi necurat prin păcat; dintre aceste două însuşiri prima o are de
la Dumnezeu, a doua chiar de la diavolul.