IGIENA IN EVUL MEDIU

PROIECT REALIZAT DE BORTĂ ILINCA-MIHAELA,CLASA A-VI- A B

 BĂRBIERITUL SI TUNSOAREA

• Spre exemplu, bărbieritul, considerat azi de cei mai tineri un trend, era în trecut mai degrabă o calitate care
sublinia apartenenţa la o categorie socială de elită. "Pe parcursul istoriei, «casta războinicilor» avea ca şi o
caracteristică principală mândria apatenţei la o categorie socială de elită, mândrie care adesea era exteriorizată prin
construirea unui aspect aparte, menit a fi impunător. Este suficient să ne gândim la ţinutele militare din diverse
epoci, la armurile de paradă a cavalerilor medievali etc. Nu de puţine ori frizura (tunsoarea) a jucat un rol esenţial
în «arhitectura» aspectului pe care şi-l cultivau războinicii, în acest sens este relevant rolul frizurii pentru aspectul
samurailor japonezi. Adesea categorii umane largi utilizează frizura şi modul în care este purtată barba ca
elemente de exprimare a apartenenţei religioase sau etnice. De exemplu, purtarea bărbii nerase este o cutumă
împământenită în cazul musulmanilor, iar înfăşurarea sub turban a părului lăsat lung este o modalitate de
autoidentificare afişată cu mândrie şi ţinută cu stricteţe de bărbaţii sik, din nordul Indiei"
 IGIENA DINȚILOR
• Nimeni nu se prea spăla pe dinţi, deci în jurul vârstei de 25 de ani, majoritatea oamenilor erau deja ştirbi sau
sufereau de grave infecţii dentare. În Evul Mediu timpuriu, exista totuşi obiceiul ca cei bogaţi să-şi clătească gura
cu apă, iar tinerii căsătoriţi înainte de noaptea nunţii obişnuiau să mestece frunze de mentă, salvie sau cuişoare
pentru a mai diminua din mirosul pestilenţial al gurii. În perioada renascentistă, lucrurile se mişcaseră puţin în
bine.
•  
• Asta se traduce prin faptul că în târguri se vindea adesea un amestec de vin, oţet şi mentă pentru atenuarea
durerilor de dinţi. În perioada victoriană apărea un fel de strămoş al pastei de dinţi, compus ditnr-un amestec de
vin, oţet, plante aromate, pudră de aluminiu şi praf de puşcă.
•  
• Dentişti nu au existat până în secolul 18. Orice durere de dinţi era rezolvată pe loc de bărbieri, care înlăturau
problema cu un cleşte de cuie. Evident că durerile erau atroce, dar acest detaliu nu impresiona pe nimeni pe atunci.
Sistemele moderne de canalizare, băi şi toalete aveau să apară de abia în secolele 19-20.
•  
IGIENA CORPORALĂ
• Îi vedem îmbrăcaţi frumos, în picturi, însă nici nu putem concepe cât de nespălaţi erau. Vorbim despre regii,
domnitorii sau boierii Europei. Mirosea urât în jurul lor, spun istoricii, pentru că nu aveau grija igienei
personale, aşa cum o ştim astăzi, şi rar îşi schimbau vestimentaţia. Traiul în Evul Mediu era supus permanent
unor riscuri capitale nu numai din cauza războaielor, ci şi a bolilor care foarte uşor puteau fi contractate din
cauza mizeriei. Epidemiile de ciumă bubonică, tifos, holeră sau febră tihoidă ucideau în masă, fără să ţină
cont de statutul victimei, nobil sau ţăran. Potrivit istoricilor, cei mai murdari dintre europenii medievali
erau cei care locuiau pe teritoriile ocupate acum de Anglia, Olanda, Franţa, Belgia, Austria, Italia, Spania,
Portugalia şi Belgia. Germanii erau ceva mai curaţi, iar popoarele scandinave erau cele mai curate din
Europa Occidentală. Fobia de apă pornea chiar din vârful societăţii. Regii şi reginele nu se spălau deloc pe
tot timpul vieţii, conform unor dovezi istorice. Uneori, după cum ne spun cronicile, capetele încoronate
intrau în contact cu apa doar când îi surprindea vreo ploaie torenţială. În acele vremuri se credea că apa
îmbolnăveşte, iar spălatul trupului face ca pielea să se deschidă şi astfel intrau bolile în trup.
CURIOZITĂȚI
•  In Evul Mediu se credea ca baile slabesc organismul, ele fiind evitate. In secolele al XV-
lea si al XVI-lea, nobilii europeni  faceau baie odata la sase luni.
• * Medicii de acum cateva secole credeau ca spalarea fetzei duce la deteriorarea definitiva
a vederii.
• * Dintii albi si sanatosi erau un semn al saraciei, in timp ce dintii cariati si negri erau un
semn al bogatiei. Spalatul pe dinti nu se practica.
• * Preotii ii indemnau pe enoriasi sa nu se spele, pentru a nu indeparta de pe corp apa
sfintita de la botez.
• * La englezi, nuntile se faceau in luna iunie, deoarece singura baie se facea in mai, iar in
prima luna a verii viitorii soti inca miroseau acceptabil.
• * Regina spaniola Isabella Castillo a recunoscut ca in intreaga ei viata s-a spalat doar de
doua ori: la nastere si la nunta sa.
CURIOZITĂȚI
•  Regele Henric al IV-lea al Frantei, recunoscut ca mare pasionat de vanatoare, dupa ce alerga ore in sir dupa
vanat, isi masca mirosul de transpiratie stropindu-se din belsug cu parfumuri puternice.
• * Palatul Luvru nu era dotat cu nicio toaleta. Daca era nevoie, erau aduse olite de noapte care erau varsate in
spatele palatului.
• * Ludovic al XIV-lea a facut doar doua bai in intreaga sa viata, si aceasta la insistenta medicilor. In loc sa se
spele, prefera sa i se stearga pielea cu o piele imbibata in alcool, dupa care era pudrat cu o substanta
parfumata.
• * Frederic cel Mare al Prusiei permitea ogarilor sai uriasi sa umble nestingheriti prin superbele sali ale
palatului sau. Daca cineva indraznea sa curete dupa ei, facea adevarate crize de isterie.
• * Charles Howard, duce de Norfolk, era mai intai imbatat de valetul sau si abia apoi era sapunit si spalat de
acesta. De buna voie nu s-ar fi spalat, fapt pentru care a ramas cunoscut in istorie ca „Dirty Duke”.
• *Harald I al Norvegiei nu s-a tuns timp de zece ani, in urma unui juramant ca va unifica intreaga Norvegie. In
parul sau netuns si-au gasit salas adevarate comunitati de paduchi, fapt pentru care el a ramas in istorie sub
porecla de Harald cel Paduchios.
• * In secolul al XVIII-lea, macelarii transau animalele chiar pe strada, in timp ce cainii trageau de intestinele
acestora. Resturile care nu puteau fi prelucrate si folosite ramaneau pe strada, provocand un miros
pestilential. Doar ploile reuseau sa spele strazile oraselor.
Vă mulțumesc pentru timpul acordat!