Istoria Farmaciei

Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Cronologia Romei Antice

 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Enea, Romulus şi Remus

▪ conform „Eneidei” lui Virgilius (70–19 î.Hr.):

→ învinşii din războiul troian, conduşi de Enea:

¥ au rătăcit pe mări până în Italia:

√ unde, în Latium: Enea

s-a căsătorit cu principesa

Lavinia, fiica regelui Latinus.

Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Enea, Romulus şi Remus

→ în teritoriul populat de etrusci, în anul 753 î.Hr.:

¥ gemenii Romulus şi Remus:

√ descendenţi din urmaşii lui Enea;

√ au consultat sorţii:

≈ Romulus a devenit rege:

pe Palatin, în terenul pe care
l-a marcat cu patru brazde,
a întemeiat Roma quadrata.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Roma Regală. Republica

▪ a început cronologia evenimentelor războinice ale statului

minuscul Roma Regală:

→ anul 753 î.Hr.: considerat anul 1 U.C., prescurtare

de la 1 ab Urbe Condita, adică de la fondarea Romei;

→ în anul 509 î.Hr., după luptele dintre patricieni şi

plebei: Roma a devenit republică;

→ au urmat confruntările cu alte populaţii: până când

romanii s-au extins în întreaga peninsulă.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Imperiul Roman

▪ Imperiul Roman a fost proclamat de Octavianus Augustus

(63 î.Hr.–14 d.Hr.), în anul 27 î.Hr.:

→ după aproape cinci secole şi nenumărate războaie

pentru anexarea:

√ Cartaginei; √ Greciei; √ Iliriei;

√ Macedoniei; √ Asiei Mici;

√ Orientului Apropiat; √ Orientului Mijlociu;

√ Galiei; √ Egiptului.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Imperiul Roman

În anul 27 î.Hr., Octavianus Augustus (63 î.Hr.–14 d.Hr.) a proclamat

Imperiul Roman, după aproape cinci secole de la Republica Romană
şi după nenumărate războaie de cucerire.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Imperiul Roman

▪ ambiţiile imperiale ale diferiţilor

conducători care s-au simţit puternici:

→ au fost experimentate cu mult timp

înainte de întemeierea Romei;

→ în sec. XVI şi XV î.Hr., hitiţii din

Asia Mică:

¥ au acaparat Orientul Apropiat

şi o parte din Egipt.
Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Imperiul Roman

→ Imperiul Persan:

¥ s-a extins de la fluviul Indus până la

Dunăre;

¥ 525–332 î.Hr.: a stăpânit şi Egiptul.

→ Alexandru Macedon:

¥ după fulgerătoarele sale bătălii: a rămas

în istorie ca autorul ideii de imperiu
universal, realizată într-o singură viaţă.
Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Imperiul Roman

Imperiul Persan se întindea de la fluviul Indus până la Dunăre,

iar între anii 525 şi 332 î.Hr. a stăpânit şi Egiptul.
Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Imperiul Roman

Alexandru Macedon a rămas în istorie ca autorul ideii

de imperiu universal, realizată într-o singură viaţă.
Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Imperiul Roman
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Imperiul Roman

▪ Roma a adus sub stăpânirea sa:

→ toate ţărmurile Mării Mediterane: astfel încât

a şi numit-o, pe drept, Mare Internum;

→ de jur-împrejurul Mării Interioare erau părţi ale

Imperiului Roman:

¥ Iliria; ¥ Grecia; ¥ Macedonia; ¥ Provincia Asia;

¥ Orientul Apropiat; ¥ Orientul Mijlociu; ¥ Egiptul;

¥ Provincia Africa; ¥ Iberia; ¥ Galia; ¥ Britania.

 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Imperiul Roman

▪ Roma:

→ a creat cel mai vast şi compact

imperiu al Antichităţii:

¥ de la Gibraltar până în Arabia;

¥ din Britania până în Egipt;

¥ cea mai durabilă macroformaţiune

teritorial-politică din istoria omenirii.

Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Imperiul Roman

Harta Imperiului Roman aflat la apogeu.

 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Absorbirea şi răspândirea elenismului

▪ romanii au absorbit elenismul timpuriu şi temeinic:

→ arhitectura şi măreţia templelor pe care le-au

construit, imitând stilul din Grecia Mare: arată că
influenţele etrusce asupra romanilor stagnaseră
încă din sec. V î.Hr.;

→ în prima jumătate a sec. II î.Hr., când înfocatul

cenzor Cato cel Bătrân (234–149 î.Hr.) se străduia, fără
succes, să combată influenţa greacă: era prea târziu.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Absorbirea şi răspândirea elenismului

În prima jumătate a sec. II î.Hr., înfocatul cenzor Cato cel Bătrân

(234–149 î.Hr.) se străduia, fără succes, să combată influenţa greacă.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Absorbirea şi răspândirea elenismului

▪ în timpul Imperiului, Roma a devenit centrul cultural al

lumii:

→ Roma i-a supus pe greci: la destulă vreme după

ce geniul lor demonstrase că evoluţia civilizaţiei se
accelerează şi faţa lumii se va schimba;

→ Imperiul Roman s-a fondat după ce gândirea,

cultura, ştiinţele şi noul nivel de civilizaţie
determinaseră înălţarea pe treapta elenistică.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Absorbirea şi răspândirea elenismului

▪ dincolo de limitele universului alexandrin:

→ zeci de popoare au primit lumina geniului grec

de la romanii cuceritori;

→ arhitecţii, generalii şi soldaţii Imperiului Roman:

¥ au dus cu ei elementele geniului grec;

¥ le-au răspândit şi le-au impus în toată

Lumea Veche:

√ de la Atlantic până la fluviul Indus.

 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Absorbirea şi răspândirea elenismului

▪ elenismul a influenţat Roma Antică în toate domeniile:

→ romanii au absorbit religia grecilor: cu aceeaşi

aviditate cu care şi-au însuşit şi au răspândit
arhitectura elenă;

→ foarte superstiţioşi, romanii s-au înclinat în faţa

multor zei străini:

¥ în special egipteni şi din Orient;

¥ dar zeii greci i-au copleşit.

Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Absorbirea şi răspândirea elenismului

Foarte superstiţioşi, romanii s-au înclinat în faţa multor zei străini,

în special egipteni şi din Orient, dar zeii greci i-au copleşit.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Absorbirea şi răspândirea elenismului

▪ umanizaţii Ares, Atena, Afrodita, Hermes, Hera etc.:

→ au devenit zei romani şi au primit nume latineşti:

Marte, Minerva, Venus, Mercur, Iunona etc.;

→ Asklepios a devenit Esculap:

¥ pentru a fi cât mai siguri că fac tot ce se poate

pentru a scăpa de boli şi pericole de tot felul:
romanii au continuat să aducă ofrande şi
anticei lor zeiţe Salus, simbol al sănătăţii.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Absorbirea şi răspândirea elenismului

Umanizaţii Ares, Atena, Afrodita, Hermes, Hera au devenit zei romani

şi au primit nume latineşti: Marte, Minerva, Venus, Mercur, Iunona.
Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Absorbirea şi răspândirea elenismului

Asklepios a devenit Esculap, dar romanii au continuat să aducă

ofrande şi anticei lor zeiţe Salus, simbol al sănătăţii.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Absorbirea şi răspândirea elenismului. Medicina

▪ romanii nu au avut medici:

→ orice medic străin era bine primit: cu atât mai mult

cei din Grecia Mare, ca şi cei din coloniile siciliene;

→ medicii greci aveau un bun renume: cei instruiţi şi

în Şcoala din Alexandria se bucurau de cel mai înalt
prestigiu;

→ medicii personali ai împăraţilor Claudius, Marcus

Aurelius, Commodus etc. au fost greci.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Absorbirea şi răspândirea elenismului. Medicina

▪ după anul 146 î.Hr., din învinsa Grecie au fost aduşi

şi medici sclavi:

→ văzând toate acestea, Cato, neîmpăcatul adversar

al elenizării concetăţenilor săi:

¥ cerea romanilor ca fiecare pater familias,

conform tradiţiei: să-i trateze pe cei din
casa lui cu leacuri simple, din propria
grădină, fără ajutorul medicilor greci.
Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Absorbirea şi răspândirea elenismului. Medicina

→ după părerea lui Cato:

¥ grecii erau un neam perfid şi neastâmpărat:

√ care urmăreau nimicirea romanilor cu

ajutorul medicinii.

→ totuşi, cu timpul, prestigioşii medici greci au fost

acceptaţi:

¥ Caesar, în anul 47 î.Hr.: i-a declarat cetăţeni

romani.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Terra sigillata, cea mai veche „marcă înregistrată”

a unui medicament

▪ terra sigillata (pământ sigilat), la anul 500 î.Hr.:

→ tablete din lut provenit din Insula Lemnos;

→ obţinut dintr-o groapă săpată într-un deal:

în prezenţa demnitarilor, preoţilor, preoteselor;

→ lut spălat, purificat, laminat: decupat în tablete

imprimate de către preotese cu un sigiliu oficial
şi apoi uscate la soare.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Terra sigillata, cea mai veche „marcă înregistrată”

a unui medicament

Terra sigillata (pământ sigilat), tablete din lut originar din Insula Lemnos,
comercializate în bazinul mediteranean încă din anul 500 î.Hr.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Asclepiade din Bitinia

▪ în sec. I î.Hr., la Roma s-a remarcat Asclepiade din Bitinia

(cca. 124/129–40 î.Hr.):

→ medicul grec al consulului Marcus Antonius

(83–30 î.Hr.) şi al lui Cicero (106–43 î.Hr.);

→ a elaborat o concepţie medicală originală,

clasificând toate bolile în doar două grupe:

¥ în funcţie de modificarea stării porilor din

organism: status laxus şi status strictus.
Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Asclepiade din Bitinia

La Roma, în sec. I î.Hr., Asclepiade din Bitinia, medicul grec

al consulului Marcus Antonius şi al lui Cicero, a elaborat
o concepţie medicală originală.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Asclepiade din Bitinia

▪ în afecţiunile cu status laxus:

→ porii erau dilataţi;

→ tratament prin măsuri constrictive:

¥ apă rece, băi reci;

¥ comprese reci;

¥ oţet;

¥ vin.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Asclepiade din Bitinia

▪ în afecţiunile cu status strictus:

→ porii se îngustau;

→ tratament prin măsuri relaxante:

¥ băi calde;

¥ masaje cu ulei cald;

¥ laxativ-purgative;

¥ sângerare.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Asclepiade din Bitinia

▪ Asclepiade:

→ a exclus din terapeutica sa medica-

mentele puternice (foarte active);

→ a promovat măsurile dietetice;

→ a studiat malaria;

→ a diferenţiat pneumonia de pleurezie;

→ succesul, respectul urmaşilor, noua sa concepţie: venise

vremea unei şcoli de medicină a romanilor.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Şcoala metodicilor

▪ spre sfârşitul sec. I î.Hr., Temison, unul dintre urmaşii lui

Asclepiade:

→ a întemeiat la Roma o şcoală de medicină care a

funcţionat până în sec. III d.Hr.:

¥ Şcoala metodică: concepţia lui

Asclepiade se numea metoda;

¥ medicii din şcoala fondată de Temison:

erau consideraţi metodici.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Şcoala metodicilor

▪ în Antichitate, studiile de medicină durau mulţi ani:

→ în şcoala metodicilor de la Roma:

¥ studiile aveau durata de numai şase

luni;

¥ şi în domeniul medicinii:

√ ştiinţa atât de înfloritoare în

Epoca Elenistică:

≈ intra în declin.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Pharmaceutae, apothecarii, unguentarii, herbarii

▪ trecuse ceva vreme de când iatrosul elen era el singur

medic, chirurg şi preparator de medicamente:

→ la Roma, diviziunea muncii progresase şi în

medicină: se avansa spre specializare;

→ medicii romani începuseră să se ocupe numai

de câte o parte a artei lor: se diferenţiau în clinicii,
ocularii, chirurgicii, pharmaceutae, apothecarii,
unguentarii, herbarii;
Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Pharmaceutae, apothecarii, unguentarii, herbarii

→ pharmaceutae: preparatorii de medicamente;

→ apothecarii: preparatorii de remedii care dispuneau

şi de un depozit de medicamente;

→ unguentarii se grupaseră în:

¥ vicus unguentarii: un mic sector de pe

Via Sacra.

→ herbarii: se specializau în plante medicinale.

 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Lex Sulla, Lex Scantinia,

venenum, venenum malum

▪ ca foarte buni organizatori ai

societăţii:

→ romanii au elaborat legi care

interesau, coordonau şi protejau
activitatea de preparare a
remediilor:

¥ Lex Sulla; ¥ Lex Scantinia.

 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Lex Sulla, Lex Scantinia, venenum, venenum malum

▪ legea dată de Lucius Cornelius Sulla (138–78 î.Hr.):

→ Lex Sulla prevedea:

¥ verificarea greutăţilor şi a măsurilor de către

cenzori:

√ care controlau întregul comerţ.

¥ împuternicirea edililor să autorizeze

persoanele care aveau voie să comercializeze
medicamente.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Lex Sulla, Lex Scantinia, venenum, venenum malum

▪ în timpul lui Octavianus Augustus (63 î.Hr.–14 d.Hr.):

→ Lex Scantinia:

¥ făcea diferenţa între venenum şi venenum

malum:

√ cele dintâi: produsele cu efecte

terapeutice;

√ venenum malum: produsele

otrăvitoare.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Farmacia publică din Pompei

▪ sub straturile de lavă care au acoperit oraşul Pompei:

→ în anul 79 d.Hr.;

→ s-a păstrat şi o farmacie deschisă publicului;

→ prin urmare, se demonstrează că:

¥ în sec. I:

√ romanii aveau farmacii publice

care arătau şi funcţionau aproape
ca şi cele de astăzi.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Farmacia publică din Pompei

→ deasupra intrării farmaciei: atrăgea atenţia un obiect

simbolic înfăţişând doi şerpi împletiţi pe un con de pin;

→ tot spre stradă era afişată o listă de specialităţi,

cu preţurile lor:

¥ alături era şi inscripţia

încurajatoare:

√ bene emo, bene vende:

„cumpăr ieftin, vând ieftin”.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Farmacia publică din Pompei

→ în interior: pereţii erau pictaţi cu

artă, cu gust;

→ o inscripţie, la vedere, avertizează:

¥ otiosus locus / hic non est discere

moratur: „loc liniştit / aici nu e
îngăduit a face gălăgie”.

→ o placă de marmură acoperă tara:

masa farmacistului;
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Farmacia publică din Pompei

→ pe rafturile sculptate stau:

¥ recipientele pentru unguente:

alabastri;

¥ flacoane pentru lichide şi

dopurile lor unse cu răşină;

¥ diferite vase;

¥ cutii din lemn de tei: pentru

aromate (manualul lui Dioscoride).
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Farmacia publică din Pompei

→ în încăperea alăturată s-au găsit

oale, cupe metalice, un cântar
roman, balanţe cu cursor, mojare,
pistile;

→ lângă cuptorul în care se topea

minereu de mercur sau de aur, pe
care îl trăgeau în foi etc., s-au găsit
cleşti de forme diferite şi lemne
pentru foc: era laboratorul.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Farmacia publică din Pompei

▪ oficina din Pompei:

→ avea o organizare foarte avansată;

→ la fel era şi activitatea farmaciei:

¥ după cum se poate deduce:

√ din prevederile legilor;

√ din existenţa unui registru de intrări

şi ieşiri: Codex accepti et expensi.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Farmacia publică din Pompei

Pompei, şantierul arheologic

de la poalele Vezuviului.

Farmacia din vechiul Pompei,

interior.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică
Farmacia publică din Pompei

▪ farmacii precum cea din Pompei vor mai fi existat şi în alte

municipii romane:

→ este greu de presupus că nu a existat cel puţin

una asemănătoare şi în Roma;

→ se poate admite chiar că arabii au cunoscut

farmaciile romane şi le-au folosit ca model când
au atins nivelul corespunzător:

¥ aşa cum au procedat şi cu scrierile anticilor

greco-latini: le-au păstrat şi le-au asimilat.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Theriaca Magna Andromachi

▪ în domeniul medicamentului, theriaca, alexifarmaceuticul

inventat de Cratevas pentru regele Mithridate al VI-lea
Eupator:

→ a avut în Imperiul Roman cea mai mare aventură;

→ preparatul adus la Roma în triumf, în anul 63 î.Hr.,

a fost numit mai întâi mithridaticum:

¥ iniţial, conţinea 20 de frunze de Ruta, un bob

de sare, două nuci şi două smochine.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Theriaca Magna Andromachi

▪ la Roma, compoziţia mithridaticum a fost amplificată de

Andromac (Andromachus), medicul lui Nero (37–68 d.Hr.):

→ la 36 de ingrediente;

→ ulterior, i-a mai adăugat carne de viperă şi opiu;

→ pe la anul 65 d.Hr., Andromac a mărit numărul

de ingrediente la 54: noua compoziţie a traversat
apoi 18 secole de succes, până la ediţia din 1884
a Farmacopeii Franceze (Codex Medicamentarius).
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Theriaca Magna Andromachi

▪ pe la anul 100 d.Hr.:

→ Criton, medicul împăratului Traian

(53–117 d.Hr.):

¥ i-a dat numele de theriaca;

¥ suspendând în miere toate ingredientele:

a transformat preparatul în electuar.

→ pe vechile borcane din muzee stă scris

Theriaca Magna Andromachi.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Theriaca Magna Andromachi

Criton, medicul împăratului Traian (53–117 d.Hr.), i-a dat preparatului

mithridaticum numele de theriaca. Pe vechile borcane din
muzee stă scris Theriaca Magna Andromachi.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Theriaca Magna Andromachi

▪ succesul preparatului:

→ lăudat în multe poeme greceşti, latine şi

renascentiste;

→ a fost asigurat de-a lungul timpului de:

¥ inexistenţa unor antiinfecţioase specifice;

¥ acţiunea analgezică universală a opiului.

→ Theriaca a fost oficinală şi în Farmacopeea

Română ediţia I: din anul 1862.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Theriaca Magna Andromachi

▪ introducerea cărnii de viperă în mithridaticum:

→ era legată de groaza transmisă multor generaţii de

romani: din vremea Războaielor Punice;

→ după 250 de ani, romanii încă mai erau îngroziţi de

ceea ce suferiseră în războiul din anul 218 î.Hr.:

¥ într-o noapte, soldaţii generalului cartaginez

Hannibal (247–183 î.Hr.): strecuraseră sute de
vipere în corturile luptătorilor Romei.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Theriaca Magna Andromachi

Romanii încă mai erau îngroziţi de suferinţele din anul 218 î.Hr.: într-o
noapte, soldaţii generalului cartaginez Hannibal (247–183 î.Hr.)
au aruncat sute de vipere în corturile luptătorilor Romei.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Celsus, Scribonius Largus,

Dioscoride, Plinius cel Bătrân

▪ la Roma, în sec. I d.Hr.:

→ Celsus, Scribonius Largus,

Dioscoride şi Plinius cel Bătrân
au scris cărţile lor:

¥ preparatorii de medicamente
le-au folosit ca manuale: s-au
instruit din ele de-a lungul a
1500 de ani.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Celsus

▪ Aulus Cornelius Celsus (cca. 25 î.Hr.–cca. 50 d.Hr.):

→ supranumit „Cicero al medicinii”: pentru stilul său clar;

→ în jurul anului 30 d.Hr., a scris o operă vastă cu titlul

De artibus – „Despre profesii”:

¥ părţile care tratează arta militară,

agricultura şi medicina s-au păstrat;

¥ s-au pierdut capitolele despre

retorică, drept şi filosofie.
Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Celsus

Aulus Cornelius Celsus (cca. 25 î.Hr.–cca. 50 d.Hr.), supranumit

„Cicero al medicinii” pentru stilul său clar.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Celsus

▪ scrierea despre medicină, De medicina:

→ opt cărţi: în care textele sunt foarte explicite;

→ cărţile V şi VI sunt considerate dispensatorium:

¥ pentru că se aseamănă cu formularele

de reţete;

¥ redau cunoştinţele despre 250 de plante:

√ pe care Celsus le-a grupat corect

în 16 categorii terapeutice.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Celsus

▪ Celsus:

→ prezintă critic cele trei doctrine medicale:

¥ empirică, hipocratică şi metodică: istoricul şi

doctrina remediilor, istoricul şcolilor medicale.

→ contemporanii l-au defăimat pentru că nu era

specialist, ci doar un teoretician erudit:

¥ printre însoţitorii lui Tiberius (42 î.Hr.–37 d.Hr.)

în campania din Orient.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Scribonius Largus

▪ Scribonius Largus (cca. 1–cca. 50 d.Hr.):

→ medicul palatului în timpul împăratului

Claudius (10 î.Hr.–54 d.Hr.);

→ în anul 45 d.Hr. a scris prima carte

despre medicamentele compuse:

¥ De compositiones medicamentorum sau

Compositiones medicae;
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Scribonius Largus

¥ secole de-a rândul: cartea

lui Scribonius Largus a
fost transcrisă şi utilizată
în şcolile medicale;

¥ cu cele 271 de reţete:

√ este întâia carte importantă

despre asocierea „simplelor”
în forme farmaceutice.
Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Scribonius Largus

În anul 45 d.Hr., Scribonius Largus (cca. 1–cca. 50 d.Hr.) a scris

prima carte despre medicamentele compuse: De compositiones
medicamentorum sau Compositiones medicae.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Scribonius Largus

▪ de la antici până în zilele noastre, „simplele”:

→ diferitele materii prime naturale medicinale:

prezentate în farmacognozie şi în farmacopei;

→ pe care Scribonius Largus le asocia în

reţetele lui:

¥ 242 de materii prime vegetale (e.g., frunze,

rădăcini, flori etc.), 25 de produse animale,
36 de minerale.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică
Scribonius Largus

▪ Scribonius Largus:

→ a fost primul care a descris corect

obţinerea opiului;

→ în anul 43 d.Hr.: l-a însoţit pe

Claudius în campania din Britania;

→ în palatul din Roma, a fost medicul

Messalinei: renumită prin frumuseţe,
intrigi, cruzime şi desfrâu, a trăit doar
28 de ani.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Dioscoride

▪ Dioscoride (cca. 40–90 d.Hr.):

→ considerat părintele farmacognoziei;

→ pe numele întreg Pedanios Dioscoride

din Anazarbe: a fost grec;

→ a însoţit armatele romane, ca medic:

¥ în campaniile duse de Claudius şi Nero

în Spania, Africa şi Siria.

 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Dioscoride

Pentru a studia produsele medicinale, Dioscoride (cca. 40–90 d.Hr.)

a însoţit armatele romane în campaniile din Spania, Africa şi Siria.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Dioscoride

→ pe la anul 60 d.Hr., a scris în

limba greacă Peri hyles iatrikes:

¥ „Despre produsele medicinale”;

¥ titlul iniţial a fost Peri hyles;

¥ în latină a devenit De medicinali

materia:

√ prescurtat: Materia medica.

 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Dioscoride

▪ Materia medica:

→ redactată în şase cărţi: scrierea i-a adus lui

Dioscoride renumele de cel mai vestit farmacolog
al Antichităţii;

→ în cărţile I–V sunt prezentate simplele:

¥ cuprind cca. 600 de monografii: dintre care 500

vegetale (frunze, flori, rădăcini etc.) de la plante din
Asia Mică, Grecia, Egipt, Italia;
Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Dioscoride

(a)

(b)

Dioscoride (cca. 40–90 d.Hr.), părintele farmacognoziei.

Materia medica, lucrarea sa remarcabilă: (a) în limba latină;
(b) planşă şi text în limba greacă.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Dioscoride

¥ descrieri sumare;

¥ însemnări despre
conservare, doze,
recoltare, falsificări;

¥ urmate de comentarii
vaste privind utilizarea.

→ în cartea VI: despre

otrăvuri şi antidoturi.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Dioscoride

▪ timp de 16 secole, Materia medica a fost singurul manual

de „simple” (diferitele materii prime naturale medicinale):

→ după inventarea tiparului: ca importanţă, prima

tipăritură a fost Biblia, iar a doua Materia medica
a lui Dioscoride;

→ deoarece desenele originale s-au pierdut: în anul

512 d.Hr. ilustratorii le-au refăcut inspirându-se după
desenele din cartea lui Cratevas (Rhizotomikon),
scrisă pe la anul 100 î.Hr.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Dioscoride

▪ recuperată, Materia medica este păstrată la Viena:

→ alături de alte opere antice: în monumentalul

manuscris Codex Constantinopolitanus;

→ din tematica scrierii lui Dioscoride au luat naştere

farmacologia şi farmacognozia:

¥ când cele două discipline s-au diferenţiat, vechiul

titlu i-a revenit farmacognoziei: Matière médicale,
denumire utilizată până la sfârşitul sec. XX.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Plinius cel Bătrân

▪ Plinius, pe numele său Caius Plinius Secundus, supranumit

Plinius cel Bătrân (23–79 d.Hr.):

→ procurator al Provinciei Spania;

→ apoi prefectul flotei la Misenum;

→ în anul 52 d.Hr.: a participat la războiul cu germanii;

→ informat din peste 2000 de cărţi şi preocupat să reţină

orice afla: în anul 70 d.Hr. a scris Naturalis historia.

 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Plinius cel Bătrân

Plinius cel Bătrân (23–79 d.Hr.) şi coperta operei sale, Naturalis historia.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Plinius cel Bătrân

▪ în cele 37 de cărţi ale sale a cuprins tot ceea ce ştia:

→ geografie, antropologie, zoologie, mineralogie,

medicină, botanică, agricultură:

¥ medicina: cuprinsă în cărţile XX–XXVIII;

¥ istoria medicinii: în cartea XXIX;

¥ a descris cca. 1000 de plante: multe informaţii

furnizate de Antonius Castor, un herbarium
care cultiva plante de leac în grădina proprie.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică
Plinius cel Bătrân

▪ Caius Plinius Secundus:

→ însemna absolut orice, fără discernământ: scrierile lui

conţin numeroase informaţii fanteziste;

→ şi-a pierdut viaţa în ziua de 24 august 79: în timp ce s-a

dus să observe prea de aproape erupţia vulcanului Vezuviu.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Claudius (Clarissimus) Galenus

▪ Galenus este considerat părintele Farmaciei galenice:

→ numită recent Tehnologie farmaceutică;

→ grec născut în Pergam (130 d.Hr.);

→ la Roma s-a stabilit în anul 163;

→ a murit în Sicilia, în anul 201;

→ ultima mare personalitate a Antichităţii;

→ a studiat mai întâi matematica şi filosofia;

 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Claudius (Clarissimus) Galenus

→ la 21 de ani, la Smirna: a studiat

cu Pelops medicina, începând cu

scrierile lui Aristotel şi Theofrast;

→ a debutat ca medic al unei şcoli

de gladiatori din Pergam;

→ a vizitat, în etape: Asia Mică,

Siria, Palestina, Egiptul, Ciprul;

Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Claudius (Clarissimus) Galenus

Galenus (cca. 40–90 d.Hr.), părintele Farmaciei galenice,

denumită recent Tehnologie farmaceutică.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Claudius (Clarissimus) Galenus

→ la Roma, în anul 169 d.Hr.: a devenit

medicul împăraţilor Marcus Aurelius,
Lucius Verus, Commodus, Pertinax;

→ operele sale, 153 de scrieri în peste 500

de cărţi:

¥ constituiau împreună Compendia Galeni;

¥ le-a rescris în bună parte: după ce au ars

într-un incendiu la Biblioteca din Via Sacra.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Claudius (Clarissimus) Galenus

▪ a fost apreciat drept o figură de prim rang a medicinii

universale, pornind de la renumitele sale tratate:

→ „Despre theriaca”;

→ „Despre simple după efectul şi temperamentul lor”;

→ „Despre compoziţia medicamentelor după gen”;

→ „Despre compoziţia medicamentelor după loc”;

→ „Despre micşorarea suferinţei” etc.

Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Claudius (Clarissimus) Galenus

Galenus (130–201 d.Hr.), ultima mare personalitate a Antichităţii.

 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Claudius (Clarissimus) Galenus

▪ în opera lui Claudius Galenus:

→ sunt descrise vechile forme

farmaceutice: pilule, trohisci,
unguente, pomezi, colire, uleiuri,
emplastre, cataplasme etc.;

→ ingrediente active, la prepararea

medicamentelor galenice: pulberi
sau extracte de plante în apă, vin,
oţet sau ulei.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Claudius (Clarissimus) Galenus

▪ prepararea medicamentelor:

→ denumită, în onoarea lui Galenus:

„farmacia galenică”;

→ s-a îmbogăţit cu metode chimice

abia după Paracelsus (1493–1541):

¥ când distilarea a reuşit obţinerea

alcoolului, a tincturilor şi aşa-ziselor
preparate spagirice (chimice).
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Claudius (Clarissimus) Galenus

▪ dilema Claudius sau Clarissimus:

→ vine de la prescurtarea Cl.: în

toate scrierile antice.

▪ influenţa operei lui Galenus:

→ a durat aprox. 1500 de ani: fiind

comparabilă doar cu a lui Aristotel.

 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Claudius (Clarissimus) Galenus

▪ pacientul său imperial, Marcus Aurelius

(121–180):

→ devenise opioman, îi cerea theriaca

la toate indispoziţiile şi la toate mesele:

¥ iar Galenus i-o administra: prepara

adeseori theriaca în faţa împăratului,
totdeauna după celebra compoziţie
Theriaca Magna Andromachi.
Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Claudius (Clarissimus) Galenus

Împăratul Marcus Aurelius (121–180) devenise opioman:

cerea theriaca la toate indispoziţiile şi la toate mesele.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Claudius (Clarissimus) Galenus

▪ Galenus:

→ este considerat părintele farmaciei clasice, de la care

şi-a luat denumirea de Farmacie galenică, după cum:

¥ Aristotel: părintele Zoologiei;

¥ Theofrast: părintele Botanicii;

¥ Dioscoride: părintele Farmacognoziei;

¥ Scribonius Largus: părintele reţetelor

(preparatelor) compuse.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Decăderea Imperiului Roman

▪ decăderea Imperiului Roman a făcut ca în Evul Mediu:

→ medicina şi farmacia să se refugieze în mânăstiri: la acea

vreme, singurele păstrătoare ale civilizaţiei creştine.
 Imperiul Roman. Cea dintâi farmacie publică

Colosseum

Teatrul Colosseum, construit de împăratul Vespasian (69–79 d.Hr.),

fondatorul Dinastiei Flaviane, în perioada 72–80 d.Hr.