Istoria - Farmaciei 2

Istoria Farmaciei
Preistoria
▪ lipsită de mijloace de expresie durabile şi inteligibile:
→ preistoria devine neglijabilă:
¥ în ciuda unor veritabile revelaţii despre
vechimea luptei omului cu bolile:
√ deformările oaselor descoperite printre
vestigiile sutelor de mii de ani;
√ trepanaţiile craniene reuşite acum
patru–cinci milenii.
Preistoria
▪ omul preistoric a învăţat din instinct:
→ observarea mediului înconjurător, a florei şi

faunei;
→ primele remedii: apa rece, ierburile, scoarţa

copacilor, noroiul, balega etc.;
→ prin încercări, cu reuşite sau eşecuri, a învăţat

şi a preluat tot ceea ce a servit scopurilor sale;
→ în cele din urmă, a aplicat cunoştinţele obţinute

în beneficiul semenilor săi.
Preistoria
Egiptul Antic. Urmas, preparatorul remediilor
Întâia civilizaţie urbană. Cronologie
▪ începuturile primei civilizaţii urbane: chiar din protoistorie;
▪ fazele dezvoltării civilizaţiei antice din Valea Nilului, după

numele oraşelor care au înflorit acolo, de la o etapă la alta:
→ Thinis;
→ Memphis;
→ Theba;
→ Luxor şi Karnak;
→ Sais.
Preotul egiptean
Istoricul german elenizat
Karl Richard Lepsius Manethon
(1810–1884) (sec. III î.Hr.)
Cronologia Egiptului Antic

Anul Civilizaţia urbană Sistemul imperiilor Sistemul dinastiilor
3300 î.Hr. Thinis Imperiul timpuriu D. I–II
2800 î.Hr. Memphis Vechiul imperiu D. III–VI
2200 î.Hr. Theba Imperiul mijlociu D. X–XIV
1600 î.Hr. Luxor, Karnak Noul imperiu D. XVIII–XX
1100 î.Hr. Sais Imperiul târziu D. XXI–XXXI
332 î.Hr. Epoca elenistică – –
31 î.Hr. Romanii – –
Egiptul Antic, întâia între civilizaţiile timpurii.

▪ civilizaţia Egiptului Antic:
→ întâia între civilizaţiile timpurii;
→ dezvoltată în cca. trei milenii: 3300–525 î.Hr.;
→ acoperită de nisipuri şi de uitare, mai mult de două

milenii:
¥ tot ce se mai ştia din trecutul Egiptului şi tot

ce mai putea fi văzut: devenise misterios şi
greu de înţeles.
Izvoare istorice. Egiptologia
▪ după 1822, când Jean-François Champollion (1790–1832)

a descifrat hieroglifele:
→ Egiptul Antic a uimit lumea;
→ egiptologia:
¥ pasionantă specialitate a istoriei;
¥ a permis abordarea şi înţelegerea mai uşoară

a Egiptului Antic;
¥ istoria a reintrat în drepturile sale.

→ scriitorii şi cineaştii au creat opere de excepţie:
¥ romane: „Faraonul” (1896) de Bolesław Prus
(1847–1912), „Egipteanul” (1945) de Mika Waltari
(1908–1949), capitolul „Isit” din „Adam şi Eva”
(1925) de Liviu Rebreanu (1885–1944);
¥ filme: „Cleopatra” (1963), cu actriţa
Elizabeth „Liz” Taylor (1932–2011) etc.

Jean-François Champollion Egiptologia, un domeniu fascinant

(1790–1832). al istoriei.
„Soldats ! Du haut de ces Pyramides,

40 siècles nous contemplent”.
Piatra din Rosetta, adusă de Napoleon

Bonaparte (1769–1821) din Expediţia în Egipt
(1798–1799), cu ajutorul căreia Champollion a
reuşit descifrarea hieroglifelor egiptene (1822).
▪ Piatra din Rosetta (1799, Delta Nilului):
→ stelă egipteană, din granit negru, de formă

aproape rectangulară;
→ din timpul regelui Ptolemeu al V-lea (195 î.Hr.);
→ inscripţii ale aceluiaşi text în trei limbi antice

diferite: hieroglifică, demotică şi greacă;
→ din partea superioară, care conţine inscripţia

hieroglifică, lipseşte o parte.
Bolesław Prus (1847–1912) şi două ediţii ale romanului

său de succes „Faraonul” (1896).
Mika Waltari (1908–1979). Romanul „Egipteanul” (1945) are ca subtitlu:

„Cincisprezece cărţi care conţin memoriile medicului Sinuhe
(1390–1335 î.Chr.)”.
Liviu Rebreanu (1885–1944). Romanul de dragoste „Adam şi Eva” (1925)

cuprinde capitolul „Isit”, care evocă scene din perioada Egiptului Antic.
Elizabeth Rosemond „Liz” Afişul de prezentare a filmului

Taylor (1932–2011). „Cleopatra” (1963).
Organizarea socială şi economică
▪ întemeiată pe sistemul sclavagist, în faza primitivă,

de sclavagism casnic:
→ utilizare eficientă a forţei de muncă;
→ stagnare: piaţa de desfacere limitată.
▪ în fruntea clasei stăpânitoare se afla faraonul (împăratul):
→ urmat de marii sacerdoţi, miniştri şi scribi:
¥ puterea lor se întemeia pe armată.

→ restul societăţii, de fapt marea ei majoritate:

agricultori, păstori, pietrari, dulgheri, ceramişti,
metalurgişti, sticlari, tăbăcari, berari, ţesători.
▪ societatea avea o mare stabilitate:
→ faraonul:
¥ însăşi divinitatea pe pământ;
¥ patronul suprem al artelor şi

meşteşugurilor.
→ prinţesele: Imagini cu
sculpturi
¥ cu drept de succesiune după
reprezentând
soţi, puteau deveni faraoni.
faraoni.
▪ influenţa probabilă a unui climat intens magic:
→ rafinament într-un stil aparte, în vestimentaţie,

bijuterii şi cosmetice.
▪ femeile, bine tratate:
→ încheiau contracte de căsătorie;
→ aveau drepturi egale în caz de divorţ;
→ în păr purtau parfum, într-un con mic, picurător.

▪ cochetăria feminină:
→ cântec de dragoste scris pe un

ciob din Giseh:
¥ „Vin ... să mă scald în faţa ta.

Te las să-mi vezi farmecele
prin cămaşa din cea mai fină
pânză regească udată de apă
... Vino şi priveşte!”.
Credinţele
▪ legile dreptăţii divine erau luate în serios:
→ se îngrijeau de soarta supuşilor;
→ respectau un fel de contract social

nescris:
¥ toţi contribuiau la îndeplinirea

dorinţelor faraonului;
¥ şi sclavii beneficiau de anumite

drepturi.
Credinţele
▪ societatea egipteană antică era

departe de a aspira la ceea ce
s-a numit „umanizarea zeilor”:
→ dar aprecia scrierile şi

învăţăturile mai mult decât
piramidele;
→ preoţii, servitorii zeilor: unii

erau funcţionari şi administratori;
Credinţele
→ scribii:
¥ erau autori ai literaturii

şi ai învăţăturilor;
¥ înşirau povestiri pe
papirus: pentru delectarea
postumă a defunctului;
¥ scriau şi mesaje
justiţiare.
Hieroglife. Papirusuri
▪ cca. 3000 î.Hr., egiptenii inventaseră

scrierea:
→ stăpâneau tehnica preparării

foliei de papirus:
¥ nu o fragmentau în coli
Cyperus papyrus L.
de anumite dimensiuni. (Cyperaceae).
→ scrieri aşternute pe papirusuri

înguste şi lungi: se păstrează
rulate.
Activităţi într-un atelier de

prelucrare a papirusului.
Desene şi hieroglife pe un
fragment de papirus.
▪ papirusul descoperit de egiptologul

german Georg Moritz Ebers (1837–1898),
pe o tarabă din piaţa de la Giseh:
→ lat de 30 cm, lung de 20 m;
→ redactat pe la anul 1550 î.Hr.;
→ specialiştii îl consideră
de cea mai mare importanţă
medico-istorică.
Artă impunătoare şi gravă
▪ artă tradiţională şi convenţională:
→ remarcabilă mai ales prin arhitectură şi sculptură:

artă de idei, între care dominantă era ideea veşniciei,
născută din credinţa neclintită în nemurirea sufletului;
→ arta oficială avea caracter religios şi funerar:
¥ impunătoare şi gravă, maiestuoasă, demnă,

severă, în deplină concordanţă cu cel mai
frecvent motiv de inspiraţie: moartea.
▪ viziuni ce tind spre eternitate:
→ temple, piramide, mastabe, statui (Sfinxul, Scribul,

Şeic-el-Beled, Nefertiti), obeliscuri, basoreliefuri;
→ piramidele, covârşitoare prin dimensiuni şi

desăvârşite prin simplitate – cele mai mari şi
admirabile creaţii ale arhitecturii Vechiului Imperiu:
¥ după cum ziceau elinii: „Totul pe lume se

teme de scurgerea timpului şi numai piramidele
egiptene bagă groaza în timp”.
Templul din Luxor.

Piramidele faraonilor
Keops (2589–2566 î.Hr.) şi
Kefren (2558–2532 î.Hr.).
Sfinxul şi piramida
lui Keops.
Mastaba faraonului Zoser sau Djeser (cca. 2691–2625 î.Hr.): cea mai
veche piramidă funerară sau piramida în trepte (cca. 2650 î.Hr.).
Scribul. Bustul lui Nefertiti.
Şeic-el-Beled.
Obeliscul lui Ramses al II-lea (1279–1213 î.Hr.),

Templul din Luxor.
Basorelief cu leu etiopian. Templul

lui Amon din Karnak, Teba, Luxor.
Ştiinţă empirică, tradiţională, convenţională, stagnantă
▪ ştiinţa vechilor egipteni nu a depăşit caracterul empiric:
→ în plus, ca şi arta, era dominată de tradiţii şi de

convenţionalism.
Medicină renumită. Temple-spital.

Medicii – sacerdoţi şi magicieni. Imhotep
▪ medicii egipteni erau preoţi şi magicieni:
→ templele în care primeau, consultau şi tratau

bolnavii erau un fel de spitale;
→ existau şi alţi medici, diferiţi de cei aparţinând

tagmei sacerdoţilor din temple:
¥ medici laici;
¥ medici-scribi.

Ruinele templului de la Abu-Simbel.


Medici şi farmacişti din Egiptul Antic.


▪ organizarea îngrijirii bolnavilor în templele din Egipt:

model pentru medicii antichităţii greceşti şi romane;
▪ în terapeutică se disting două categorii de medicamente:
→ cele preluate din tratate de magie: excrementele

de tot felul;
→ cele concepute de medici, după ideile şi experienţa

lor: preparate din plante, animale şi minerale.

▪ Imhotep, în istoria Egiptului Antic – primul medic cunoscut

după numele său:
→ în perioada thinită: sec. XXIX–XXVIII î.Hr.;
→ astronom, arhitect strălucit, savant universal şi

sacerdot, medic excepţional dotat;
→ la început a fost scrib, apoi a urcat toate treptele

ierarhiei, până la aceea de sacerdot şi ministru.

▪ Imhotep:
→ ca medic: vindecător celebru şi autorul unei cărţi

sapienţiale pierdute;
→ ca vindecător: zeificat în sec. V î.Hr.;
→ statuile sale înfăţişează un preot:
¥ uneori studiind un papirus;
¥ alteori ţinându-l pe genunchi.


Imhotep, zeul vindecător al egiptenilor.

▪ Imhotep, ca arhitect:
→ pentru faraonul Zoser sau Djeser (cca. 2691–
2625 î.Hr.), a proiectat şi a condus construirea
celei mai vechi piramide funerare:
¥ la Saqqarah: în jurul anului 2650 î.Hr.;
¥ structurată în trepte, piramida (mastaba):

√ era destinată a îndeplini şi rolul de scară: pe care defunctul

faraon trebuia să-şi înceapă urcuşul spre zeul solar Ra (Ré).
Piramida faraonului Zoser (Djeser): cea mai veche piramidă

egipteană sau piramida în trepte (mastaba).

▪ Imhotep:
→ a conceput şi reţeaua canalelor de irigaţie din zona

riverană a Nilului: prevenirea secetei.

Medicii – sacerdoţi şi magicieni
▪ magia era considerată capabilă:
→ să transfere bolile:
¥ uneori transfera materie sănătoasă.
→ să aducă forţa unor cuvinte magice;
→ să încarce apa cu virtuţi miraculoase;
→ să vindece cu preparate excremenţiale.


▪ prin puterea magiei, transferarea bolilor însemna să mute

suferinţa în animale:
→ migrena urma să fie transferată în capul unui peşte

(somn);
→ când în ureche se turna umoarea colectată din

ochii sănătoşi ai unui porc: transfer de materie
sănătoasă, cu scopul de a înlocui pe cea afectată
din ochii stinşi ai pacientului.
▪ puterea cuvintelor magice:
→ se invoca identificând bolnavul cu Horus (soarele):
¥ pe care astfel îl chemau în ajutor.
→ în acelaşi scop: repetau incantaţiile zeiţei Isis;
→ în cazul unei înţepături de scorpion: incantaţiile
lui Thoth.

Ra (Ré, Amon-Ra).
Osiris.
Horus.

Isis.
Seth.
Thoth.
Anubis.
Medicină renumită. Temple-

spital. Medicii – sacerdoţi
şi magicieni
▪ Ra (Ré, Amon-Ra):
→ marele zeu al Soarelui;
→ tot cu Ra se identificau şi alte

divinităţi, printre care Amon: cultul
lui Amon-Ra a devenit una dintre
axele religiei oficiale.
şi magicieni
▪ Osiris:
→ zeul morţii, stăpânul lumii de

dincolo;
→ căsătorit cu sora sa Isis;
→ tatăl lui Horus;
→ când murea, faraonul se

transforma în Osiris.
şi magicieni
▪ Horus:
→ fiul lui Osiris şi al soţiei-

soră a acestuia Isis;
→ faraonul domnea în chip

de încarnare a zeului Horus;
→ venerat ca zeu al cerului;
→ uneori identificat cu Ra.


şi magicieni
▪ Isis:
→ zeiţa tămăduirii, fecundităţii,

naşterii, maternităţii;
→ ocrotitoarea supremă a vieţii;
→ soţia-soră a lui Osiris;
→ mama lui Horus.

Medicină renumită. Temple-spital. Medicii – sacerdoţi

şi magicieni
Isis alăptându-l pe Horus. Isis poartă

pe cap un acoperământ cu coarne, care
simbolizează divinitatea. Statuile care o
reprezintă pe Isis alăptându-şi copilul vor
inspira ulterior iconografia creştină.

şi magicieni
▪ Seth:
→ zeul haosului, simbolul răului;
→ frate cu Osiris şi cu Isis;
→ unchiul lui Horus;
→ Osiris a fost ucis de Seth, care

i-a risipit corpul în tot Egiptul.
şi magicieni
▪ Thoth:
→ zeul sapienţial, inventatorul

activităţilor intelectuale;
→ deţinătorul tainelor magiei şi

al reţetelor secrete cu care
vindeca toate bolile;
→ reprezentat prin pasărea ibis.


Medicii – sacerdoţi
şi magicieni
▪ Anubis:
→ zeul îmbălsămării, al mumificării şi

al morţii;
→ în timpul operaţiei de îmbălsămare:

preoţii purtau masca lui Anubis;
→ reprezentat de şacal.

▪ într-un papirus din vremea lui Ramses al II-lea:
→ redactat în jurul anului 1250 î.Hr.;
→ bolnavul care suferea de o rană la cap: este numit

Horus, „învingătorul propriului său tată Osiris”;
→ „Este Horus, o, Doamne, stăpânul vieţii, care se
apropie pe drept de casa tatălui său ! Ca nimeni,
oricine ar fi, zeu sau zeiţă, spirit de bărbat sau de
femeie, mort sau moartă, sau orice altă creatură
vrăjmaşă, să nu fie în stare să se facă stăpân pe
membrele cuiva, ale fiului oricărei femei, pentru
a săvârşi ceva fatal sau vătămător”;


Statuia lui Ramses

al II-lea, Templul Ramses al II-lea şi soţia sa favorită,
din Luxor. Nefertari, oferind flori de lotus zeiţei Isis.

→ cu cerneală roşie, erau prezentate instrucţiuni

pentru farmacist:
¥ „Se va pronunţa deasupra ghearelor unui şoim

sau a unei carapace de ţestoasă. Se vor fierbe şi
se vor pune în ulei. Se va unge cu acesta un
rănit, pe rănile sale. Nimic fatal sau vătămător
nu-l va mai putea atinge. Un remediu sigur, care
şi-a dovedit puterea de milioane de ori”.

▪ „Introducerea” din Papirusul Ebers:
→ o invocă pe Isis:
¥ zeiţa tămăduirii, a fecundităţii, naşterii,

maternităţii, ocrotitoarea supremă a vieţii;
¥ „Tu, care eşti marea vrăjitoare, scapă-mă de

toate relele şi bolile demonice şi mortale care
se abat asupra mea!”.
▪ alt remediu:
→ apa încărcată cu virtuţi magice:
¥ urmare a contactului cu:
√ figurine vindecătoare;
√ sau cu formule sacre gravate pe statui
lecuitoare.

▪ în chirurgie, medicii egipteni cunoşteau şi câteva reţete de

anestezie:
→ local, pe plagă sau locul inciziei, presărau praf de

marmură (piatră de Memphis), peste care picurau oţet:
¥ dioxid de carbon: micşorarea sensibilităţii.
→ intern, pentru efecte generale: vin de palmier,

preparate din mac şi din mandragora.

▪ într-o foarte veche legendă sacerdotală:
→ fructele de mandragora, aduse din Nubia, fuseseră

oferite unei zeiţe în bere:
¥ efectele psihotrope produse de hiosciamină şi

de scopolamină, descrise cu exactitate: zeiţa se
ameţise, dădea semne de beţie, ochii îi deveni-
seră strălucitori şi nu mai era capabilă să vadă,
la lumina puternică a soarelui care se înălţase.

Mandragora officinarum L. (Solanaceae), mandragora, mandrake,

mandragore officinale: plantă cu virtuţi magice.

▪ de mai multe secole:
→ medicii greci care se instruiau în Egipt: erau foarte

apreciaţi;
→ cei mai renumiţi dintre ei acumulau cunoştinţe

înalte:
¥ învăţând în templele-spital din Egipt;
¥ sub îndrumarea unor mentori foarte respectaţi.

→ se crede că însuşi Hipocrate (460–370 î.Hr.):
¥ în cei 20–30 de ani de activitate
ca medic peregrin;
¥ s-a instruit un timp în Egipt:
√ înainte de a se dedica şcolii medicale
din Insula Cos.

→ la fel se presupune că Dioscoride
(cca. 40–90 d.Hr.) a reuşit să acumuleze
cunoştinţe de medicină egipteană:
¥ ca medic al legiunilor romane;
¥ în timpul campaniilor din nordul
Africii.
Urmas – sacerdotul preparator de

medicamente
▪ egiptenii antici făceau distincţie între

preparatorul de remedii şi medicul curant:
→ farmacistul era numit urmas:
¥ aparţinea unei tagme superioare

din clasa sacerdoţilor;
Urmas, primul
¥ simbolizat printr-un om ţinând în farmacist
mâini mojarul cu pistil. din istorie.
Urmas – sacerdotul preparator de medicamente
▪ înainte de a fi instruiţi în secretele artei farmaceutice,
urmasii:
→ erau obligaţi să jure, între altele, că nu se vor
îndeletnici niciodată cu vinul şi cu femeile:
¥ exigenţe anulate mai târziu de faraonul
Amenemhet I (1991–1962 î.Hr.):
√ fondatorul Dinastiei a XII-a.

Papirusuri cu textele unor Faraonul Amenemhet I (1991–1962 î.Hr.),

incantaţii şi jurăminte. fondatorul Dinastiei a XII-a.
▪ în temple existau anumite spaţii organizate ca laboratoare,

în care lucrau urmasii:
→ pe pereţii lor:
¥ erau scrise principalele reguli şi tehnici ale

artei.
→ în acele încăperi:
¥ s-au găsit cuţite, mori manuale, mojare şi

mensuri.
→ materiile prime (aşa-zisele droguri medicinale):
¥ se păstrau în cutii, vase de gresie şi lăzi;
¥ etichetate cu denumirea fiecărui produs

şi cu data.
→ medicamentele se eliberau contra cost:
¥ unele la cerere;
¥ altele numai cu reţetă.

Farmacii de casă
▪ s-au descoperit şi un fel de truse,

considerate farmacii de casă:
→ în Muzeul de Egiptologie din

Berlin: Egyptian Museum and
Papyrus Collection at the
¥ farmacia de casă şi de New Museum. Among the
călătorie a reginei unuia most famous pieces include

the bust of more than 3000
dintre cei patru faraoni
years old of Queen Nefertiti
Mentuhotep (cca. 2000 î.Hr.). and the portrait of Queen Tiy.
Farmacii de casă
Mentuhotep al II-lea (cca. Sarcofagul Prinţesei Ashayt, una dintre

2051–2000 î.Hr.), Imperiul soţiile faraonului Mentuhotep al II-lea.
mijlociu, Dinastia a XI-a. Metropolitan Museum, New York.
Thoth, supranumit Hermes Trismegistos
▪ ca preoţi şi magicieni, farmaciştii erau discipolii lui Thoth:
→ zeul sapienţial;
→ inventatorul activităţilor intelectuale;
→ deţinătorul tainelor magiei;
→ deţinătorul reţetelor secrete cu care vindeca toate

bolile;
→ reprezentat prin pasărea ibis.

▪ în perioada elenistică:
→ Thoth a fost supranumit Hermes Trismegistos:
¥ alchimiştii l-au declarat patronul lor spiritual:
√ şi, inspiraţi de noul său nume: care
înseamnă „de trei ori cel mai mare”;
√ însemnările lor secrete au fost
denumite hermetice.
Thoth (Hermes Trismegistos).
Ibis, pasărea sacră a egiptenilor.

Incantaţii la preparare
▪ în timpul preparării remediilor, pentru a le înzestra cu puteri

magice, miraculoase:
→ urmasii pronunţau incantaţii asupra amestecurilor

diferitelor ingrediente:
¥ în acelaşi preparat asociau şi ingrediente cât

de cât active: medicii egipteni erau renumiţi
atât în lumea greco-romană, cât şi la curtea lui
Darius I (550–486 î.Hr.), regele perşilor.
→ în Papirusul Ebers (cca. 1550 î.Hr.) este menţionat

un remediu contra guturaiului:
¥ care conţinea ingrediente cât de cât active;
¥ preparat cu o incantaţie:
√ „Scurge-te coriza, fiul lui coriza, care

sfărâmi oasele, care zdrobeşti craniul,
care sfredeleşti creierul, care îmbolnăveşti
cele şapte orificii ale capului, servitorii…”;
√ „… lui Ré şi adoratorii lui Thoth. Iată,

am adus un leac anume împotriva ta:
laptele (unei femei) care a adus pe lume
un băiat şi gumă mirositoare”.
Medicamente din plante, animale, minerale, excremente
▪ ingrediente cât de cât active, din diverse părţi de plante:
acacia, sicomor, curmal, mandragoră, roşcov, ienupăr, rodie,
persea, smochin, ricin, castravete, pepene verde, pepene
galben, colocintă, ţelină, usturoi, ceapă, mazăre, mac,
căprişor, grâu, alac, orez, dura;
▪ utilizate frecvent: vinul de struguri sau de curmale, berea;
▪ miezul de pâine: prepararea masei pilulare;

▪ printre materiile prime medicinale cunoscute de egipteni

din cele mai vechi timpuri, se numără unele cu efecte reale,
nete şi puternice:
→ rădăcina de mandragora, opiul, capsulele de mac,

uleiul de ricin etc.
▪ în lucrarea De Materia Medica a lui Dioscoride

(cca. 40–90 d.Hr.), scrisă în jurul anului 60 d.Hr.:
→ aprox. 80 de plante medicinale din flora Egiptului.

Dioscoride (cca. 40–90 d.Hr.) şi renumita sa lucrare: De Materia Medica

(cca. 60 d.Hr.).
▪ reţete înscrise în Papirusul Ebers, din care se desprind

cunoştinţele egiptenilor despre efectele medicinale ale
unor plante:
→ „Remediu pentru a libera

pântecele şi a face să dispară
boala din pântecele cuiva –
seminţe de ricin. De mestecat
şi de înghiţit cu bere, până ce
iese tot ce este în pântece”;
Medicamente din plante, animale,
minerale, excremente
→ „Remediu împotriva căldurii
la anus şi la vezică – planta
ibu, sare, pepene verde, miere
(în părţi egale). De frământat
laolaltă, făcând apoi un
supozitor care va fi pus
în anus”.
▪ produse animale, ca ingrediente active:
→ carnea proaspătă, carnea grasă;
→ fierea: de bou, broască ţestoasă, capră, porc;
→ ficatul: de bou, de măgar;
→ grăsimea: de leu, crocodil, hipopotam, pisică,

şarpe, ţap de munte, bou, gâscă, grangure;
→ sângele: de măgar, bou, porc, câine, capră,

şopârlă, liliac;
Medicamente din plante,

animale, minerale, excremente
→ laptele: de femeie,
de vacă, oaie;
→ mierea;
→ ceara;
→ peştii din Nil;
→ animalele din zonele Zeiţa Bastet. Pisicile erau

mlăştinoase. animale sacre pentru egipteni.
▪ minerale active:
→ arsen; → aramă, mercur, aur, argint;
→ alabastru, granit; → ţiţei, asfalt;
→ pulbere de piatră, de silex;
→ natron (carbonat de sodiu hidratat);
→ crisocol sau colir verde (silicat de cupru hidratat);
→ galenă sau colir negru (sulfură de plumb), sulf.

▪ medicamente excremenţiale:
→ găinaţ de pelican, excremente de crocodil,

de hipopotam, de om (uscate şi pulverizate),
de muscă, urina de copil:
¥ tratarea cataractei;
¥ prognosticarea naşterii;
¥ reducerea prolapsului uterin;
¥ vindecarea hematuriei parazitare.

→ excrementele de muscă se administrau:
¥ în alopecie;
¥ în caz de stagnare a creşterii genelor;
¥ în maladii ale sânilor;
¥ la prepararea unor bujiuri vaginale;
¥ la prepararea unui medicament pentru

liniştirea ţipetelor sugarului:
√ Papirusul Ebers: „Leac pentru a-i
împiedica pe copii să ţipe tare: un
grăunte de opiu, cât excrementele
de muscă de pe pereţi, se amestecă
cu acestea; amestecul obţinut se
bate; se dă copilului timp de patru
zile; ţipetele încetează imediat”.

Forme farmaceutice. Ingrediente în părţi egale,

măsurate în volume
▪ forme farmaceutice:
→ prafuri; → poţiuni; → pilule; → colire;
→ macerate; → decocturi; → soluţii în apă, în ulei

şi în lichide alcoolice (bere); → electuarii;
→ unsori; → uleiuri pentru masaj; → cataplasme;
→ emplastre; → supozitoare; → bujiuri vaginale;
→ clisme; → fumigaţii; → inhalaţii.

▪ ingrediente:
→ măsurate în unităţi de volum;
→ adeseori amestecate în părţi egale.
▪ operaţiuni farmaceutice:
→ zdrobire; → măcinare; → amestecare;
→ fierbere; → răcire; → strecurare prin textile.


Vasele cu unguente ale lui Tutankhamon (cca. 1350 î.Hr.).


Cutie cu produse cosmetice

Vasele cu parfumuri ale lui (farduri), din mormântul lui
Tutankhamon (cca. 1350 î.Hr.). Tutankhamon (cca. 1350 î.Hr.).

Masca mortuară şi tronul aurit ale lui Tutankhamon (cca. 1350 î.Hr.).
Ştiinţă empirică, tradiţională, convenţională,

stagnantă
▪ medicii şi preparatorii de medicamente:
→ îşi exercitau arta după precepte elaborate şi

transmise de medici vechi şi renumiţi: care le
redactaseră ca texte sacre;
→ dacă urmau acele învăţături: erau consideraţi

cu totul nevinovaţi dacă pacienţii lor sucombau;
→ dacă se abăteau de la textele sacre: îşi riscau viaţa;

stagnantă
→ condamnarea lor la moarte se întemeia pe
credinţa:
¥ că era ca şi imposibilă găsirea unei reţete
sau conduite terapeutice mai bune decât
cea aplicată vreme atât de îndelungată şi
recomandată de cei mai buni specialişti.


stagnantă
→ totuşi, în papirusurile medicale:
¥ în special în Papirusul Smith: redactat în

preajma anului 1550 î.Hr.;
¥ mulţimea de însemnări asupra cunoştinţelor

practice, empirice:
√ arată marele interes pe care egiptenii

îl aveau ca observatori ai realităţii.

stagnantă
Papirusul, lung de 4.68 m (17 pagini cu

Edwin Smith (1822–1906), informaţii medicale), a fost cumpărat
egiptolog american născut în de către Edwin Smith, în 1862, de la
anul descifrării hieroglifelor. un negustor arab din Luxor.
Blocarea accesului spre noi deschideri
▪ medicina şi farmacia din Egiptul faraonilor:
→ au fost prea tare încorsetate în tradiţiile instituite

la începuturi:
¥ lipsa de curiozitate şi, poate mai mult, lipsa

de îndrăzneală:
√ i-au condus pe urmasi la pierderea

multor ocazii de a cerceta şi de a se
instrui.
Blocarea accesului spre noi deschideri
▪ activităţile numeroase, interesante şi bine organizate ale

urmasilor (cei dintâi farmacişti din istoria lumii):
→ dominate de tradiţii şi de convenţionalism, similar

culturii, ştiinţei şi întregii civilizaţii din Egiptul Antic:
¥ stagnarea timp de milenii: rămânerea la

caracterul empiric al cunoaşterii;
¥ perpetuarea influenţei şi amestecului magiei

şi ritualurilor sacre în prepararea remediilor.

Istoria - Farmaciei 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Istoria - Farmaciei 2

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Istoria Farmaciei

▪ lipsită de mijloace de expresie durabile şi inteligibile:

→ preistoria devine neglijabilă:

¥ în ciuda unor veritabile revelaţii despre

vechimea luptei omului cu bolile:

√ deformările oaselor descoperite printre

vestigiile sutelor de mii de ani;

√ trepanaţiile craniene reuşite acum

▪ omul preistoric a învăţat din instinct:

→ observarea mediului înconjurător, a florei şi

→ primele remedii: apa rece, ierburile, scoarţa

→ prin încercări, cu reuşite sau eşecuri, a învăţat

→ în cele din urmă, a aplicat cunoştinţele obţinute

Întâia civilizaţie urbană. Cronologie

▪ începuturile primei civilizaţii urbane: chiar din protoistorie;

▪ fazele dezvoltării civilizaţiei antice din Valea Nilului, după

Întâia civilizaţie urbană. Cronologie

Cronologia Egiptului Antic

Întâia civilizaţie urbană. Cronologie

Egiptul Antic, întâia între civilizaţiile timpurii.

Întâia civilizaţie urbană. Cronologie

▪ civilizaţia Egiptului Antic:

→ întâia între civilizaţiile timpurii;

→ dezvoltată în cca. trei milenii: 3300–525 î.Hr.;

→ acoperită de nisipuri şi de uitare, mai mult de două

¥ tot ce se mai ştia din trecutul Egiptului şi tot

Izvoare istorice. Egiptologia

▪ după 1822, când Jean-François Champollion (1790–1832)

→ Egiptul Antic a uimit lumea;

¥ pasionantă specialitate a istoriei;

¥ a permis abordarea şi înţelegerea mai uşoară

¥ istoria a reintrat în drepturile sale.

Izvoare istorice. Egiptologia

→ scriitorii şi cineaştii au creat opere de excepţie:

¥ romane: „Faraonul” (1896) de Bolesław Prus

(1847–1912), „Egipteanul” (1945) de Mika Waltari

(1908–1949), capitolul „Isit” din „Adam şi Eva”

(1925) de Liviu Rebreanu (1885–1944);

¥ filme: „Cleopatra” (1963), cu actriţa

Elizabeth „Liz” Taylor (1932–2011) etc.

Izvoare istorice. Egiptologia

Jean-François Champollion Egiptologia, un domeniu fascinant

Izvoare istorice. Egiptologia

„Soldats ! Du haut de ces Pyramides,

Piatra din Rosetta, adusă de Napoleon

Izvoare istorice. Egiptologia

▪ Piatra din Rosetta (1799, Delta Nilului):

→ stelă egipteană, din granit negru, de formă

→ din timpul regelui Ptolemeu al V-lea (195 î.Hr.);

→ inscripţii ale aceluiaşi text în trei limbi antice

→ din partea superioară, care conţine inscripţia

Izvoare istorice. Egiptologia

Bolesław Prus (1847–1912) şi două ediţii ale romanului

Izvoare istorice. Egiptologia

Mika Waltari (1908–1979). Romanul „Egipteanul” (1945) are ca subtitlu:

Izvoare istorice. Egiptologia

Liviu Rebreanu (1885–1944). Romanul de dragoste „Adam şi Eva” (1925)

Izvoare istorice. Egiptologia

Elizabeth Rosemond „Liz” Afişul de prezentare a filmului

Organizarea socială şi economică

▪ întemeiată pe sistemul sclavagist, în faza primitivă,

→ utilizare eficientă a forţei de muncă;

→ stagnare: piaţa de desfacere limitată.

▪ în fruntea clasei stăpânitoare se afla faraonul (împăratul):

→ urmat de marii sacerdoţi, miniştri şi scribi: