MATEMATICĂ - ANUL I

CURS INTRODUCTIV
 Obiectivele cursului
-cunoaşterea metodelor şi modelelor matematice folosite în ştiinţele
medico-farmaceutice
-studiul teoriilor medico-farmaceutice contemporane ,ca şi aplicaţiile
lor practice, sunt de neconceput fără utilizarea metodelor şi
modelelor matematice. În construirea şi studierea modelelor
matematice care descriu fenomene medico-farmaceutice,
noţiunile şi rezultatele din domeniile analizei matematice, a
ecuaţiilor diferenţiale precum şi noţiunile de probabilităţi şi
statistică au un rol esenţial.
-orientarea studenţilor către o gândire logică specifică matematicii
prin asigurarea unei pregătiri indispensabile pentru înţelegerea şi
aprofundarea disciplinelor de profil
 UNDE?
BIOFARMACIE

BIOSTATISTICĂ
 Ce este BIOFARMACIA?
- Studiază măsura şi cinetica eliberării principiului activ din forma
farmaceutică, precum şi absorbţia acestuia, în corelaţie cu factorii
de tehnică farmaceutică, fizico-chimici şi fiziologici la nivelul căii
de administrare.

STUDIUL
IN VIVO
STUDIUL
IN VITRO
 Ce este FARMACOCINETICA?
FARMACON – medicament
KINETOS – mişcare

Studiul fenomenelor de transfer al medicamentelor în organism şi, în

principal, cu studiul evoluţiei concentraţiei acestora în sânge.
- ABSORBŢIA
- DISTRIBUŢIA
- METABOLISMUL
- ELIBERAREA
 Ce este FARMACODINAMIA?
- SE OCUPĂ CU MECANISMELE DE ACŢIUNE ALE
MEDICAMENTELOR

- CORELAŢII “DOZĂ-EFECT”
- CORELAŢII “CONCENTRAŢIE PLASMATICĂ-EFECT”
 APARIŢIA BIOFARMACIEI

PROBLEMA SULFAMIDELOR şi ANTIBIOTICELOR

- 1935 – ACŢIUNEA BACTERIOSTATICĂ ASUPRA STREPTOCOCULUI HEMOLITIC

DISPARIŢIA DIN TERAPII

EXISTENŢA UNEI CONCENTRAŢII MINIME INHIBITOARE

care trebuie asigurată în sânge pe o perioadă suficientă pentru a
împiedica adaptarea microorganismelor şi reluarea înmulţirii lor
 SCOP ŞI METODE ÎN BIOFARMACIE

INDIVIDUALIZAREA TRATAMENTULUI LA UN NIVEL

DORIT DE EFICIENŢĂ ŞI SIGURANŢĂ, pentru a asigura
anumite CONCENTRAŢII PLASMATICE

MODEL MATEMATIC
 Ecuaţia NOYES-WHITNEY (1897)
VITEZA CU CARE O SUBSTANŢĂ SOLIDĂ SE DIZOLVĂ ÎNTR-UN SOLVENT:
dM D * S
 *  CS  C 
dT h

sau
dC D * S
 * (C s  C )
dt Vh
unde:
M=masa substanţei dizolvate în timpul t
D=coeficientul de difuzie al substanţei medicamentoase în soluţie
S=mărimea suprafeţei solidului expus solventului în timpul dizolvării
h=grosimea stratului de difuzie
Cs=solubilitatea substanţei medicamentoase
C= concentraţia substanţei dizolvate în soluţie la timpul t
 Subiectul cursurilor viitoare...

1. Obiectul cursului, relaţia cu alte ştiinţe farmaceutice, direcţii actuale de dezvoltare.

2. Funcţii reale elementare. Limite, continuitate, derivabilitate. Studiul funcţiilor reale de o variabilă reală. Aplicaţii practice (curgerea
sângelui prin vene şi artere).

3. Şiruri şi funcţii. Aplicaţii practice (concentraţia impurităţii ce rămâne în urma spălării repetate a unui precipitat).
4. Calcul integral. Aplicaţii practice (concentraţia plasmatică a substanţei active).
5. Ecuaţii diferenţiale de ordinul I omogene şi neomogene. Aplicaţii practice. Ecuaţii diferenţiale cu restricţii. Modele matematice
clasice utilizate în farmacocinetică.

6. Sisteme de operare. Categorii de software. Programe de arhivare. Programe antivirus.

7. Programul Microsoft Office: Elemente de bază şi elemente avansate.
8. Programul Microsoft Excel: Elemente de bază. Referinţe. Operarea în foile de calcul. Folosirea formulelor într-o foaie de calcul.
Grafice. Rapoarte. Funcţii.

9. Programe folosite în practica farmaceutică şi în cercetarea farmaceutică.