Istoria - Farmaciei 1

Istoria Farmaciei
Introducere (Tempus fugit…)
Doar o poveste. Ea face parte din marea poveste

a omenirii, cea mai interesantă din Univers.
Istoria farmaciei este povestea căutării,

descoperirii, preparării şi a preparatorilor
de leacuri.
A început în cele mai vechi timpuri şi a lăsat

urme importante în Egiptul faraonilor, apoi în
toate etapele civilizaţiei scrise.
Ca orice istorie, nici ea nu ştie tot, dar ceea

ce ştie ar putea fi interesant.
Vechii greci ziceau: „Totul pe lume
se teme de scurgerea timpului şi
numai piramidele egiptene bagă
groaza în timp”.
Ştim de ce. Pentru că, la urma
urmei, timpul curge fără stavilă,
fără întoarcere şi uită tot. Dar
absolut tot. El merge mai departe.

Cum să ne luptăm cu timpul?

Încercând să punem la păstrare
istorii din întâmplările lumii şi ale
noastre.
Potrivit ar fi să scriem istoria

profesiei noastre. Măcar partea
ei care ne-a fost dată.
Însă istoria farmaciei înseamnă

mult mai mult.
Gaston Bachelard (1884–1962), filosof şi poet francez,

preocupat de istoria şi filosofia ştiinţei: „Cunoaşterea
trecutului este cea care iluminează mersul ştiinţei.
Pe de altă parte, prezentul iluminează trecutul”.
Prof. dr. Jean Flahaut, fost decan al Facultăţii de Farmacie

din Paris: „Istoria farmaciei, chiar dacă în aparenţă este
limitată la o profesie, oferă în realitate o imagine a lumii”.
„În istoria farmaciei, oricine poate să

găsească ceva interesant – chiar dacă ar
fi nefarmacist – pentru că prezintă o mare
diversitate: ea poate să se intereseze de
oameni, de artă, de tehnici, de credinţe,
de structuri politice sau profesionale şi
evident, de acţiunile lor.
În plus, cunoaşterea acestui trecut

prestigios conduce la înţelegerea
prezentului şi a viitorului imediat”.
Ce ar mai trebui adăugat? Poate o

notă romantică şi puţin optimism.
Istoria nu generează profit, dar,

visând, romanticii privesc spre
viitor. Mai departe decât realiştii şi
– cu certitudine – mult mai departe
decât pesimiştii.
Iar visele romanticilor se mai şi

împlinesc, pentru că visele nu se
tem de timp.
Istoria farmaciei la nivel naţional şi internaţional
Definiţie
▪ un capitol al istoriei ştiinţei: una din părţile cele mai

însemnate ale culturii profesionale a farmacistului;
▪ ştiinţa care dezvăluie relaţiile dintre tehnologia

farmaceutică, farmacognozie, chimia farmaceutică,
farmacologie, toxicologie, management şi marketing
farmaceutic, ca discipline de învăţământ;
▪ nenumărate semnificaţii şi învăţături se desprind din

lanţul de şovăiri şi de succese al istoriei farmaciei;
Definiţie
▪ dominată de evoluţia doctrinelor medicale şi dependentă

de progresele ştiinţei:
→ studiul evoluţiei artei preparării medicamentelor;
→ în egală măsură – istoria farmacistului, privind

raporturile sale cu profesiile înrudite şi cu pacienţii:
¥ producător;
¥ distribuitor de medicamente;
¥ analist şi consilier de sănătate.

Obiective generale
▪ noţiuni generale despre istoria medicamentului şi a

profesiei de farmacist, în strânsă corelaţie cu dezvoltarea
societăţii omeneşti;
Obiective specifice
▪ dobândirea unor cunoştinţe despre trecutul profesiei de

farmacist, dedicată descoperirii, inventării, preparării şi
distribuirii medicamentelor;
Competenţe
▪ cunoaşterea perioadelor istorice în evoluţia medicamentului,

de la remedii simple până la produse moderne obţinute prin
nano(bio)tehnologie farmaceutică şi inginerie genetică;
Competenţe
▪ cunoaşterea personalităţilor de seamă şi a rolului acestora

în istoria medicamentului şi a profesiei de farmacist;
Farmacia şi Istoria farmaciei
▪ ideea alinării unei suferinţe prin administrarea unui preparat

s-a născut în mintea omului care a inventat primul leac:
→ câţi bolnavi s-au însănătoşit cu ajutorul remediilor?
→ câte vieţi omeneşti au salvat medicamentele de-a

lungul mileniilor?
¥ penicilina: în primele trei decenii de utilizare,

ea singură a salvat mai multe vieţi decât s-au
pierdut în cele două războaie mondiale.
▪ cuvântul farmacie are trei înţelesuri:
→ profesia preparatorului de medicamente;
→ ştiinţa sa;
→ instituţia cu spaţii şi
amenajări corespunzătoare
normelor de lucru.
▪ farmacia: una dintre profesiile

care salvează viaţa;
▪ termenii farmacie, farmacist, derivă din

cuvântul pharmakon:
→ cca. 3000 î.Hr., în greaca veche:

leac, remediu, chiar otravă;
→ apothiki, cămara în care

medicul păstra medicamentele:
¥ Apotheke: cuvântul
german pentru farmacie.
▪ în Antichitate, necesitatea îngrijirii bolnavilor: vindecători

dedicaţi cunoaşterii semnelor pentru suferinţe şi a leacurilor;
▪ întâiul farmacist din istorie – unul dintre vindecători,

căruia confraţii i-au încredinţat prepararea remediilor:
→ aveau prea mult de lucru;
→ era disciplinat, avea răbdare, îndemânare şi

meticulozitate;
→ unul dintre sacerdoţii din templele Egiptului Antic.

▪ cca. 4000 î.Hr., în Egiptul Antic, preparatorul de remedii

era numit urmas:
→ simbol: un bărbat care ţine în mână mojarul cu

pistil;
→ ca toţi marii preoţi din vremea faraonilor: înainte

să înveţe secretele artei, era obligat să rostească un
jurământ înfricoşător, prin care se lega să nu se
îndeletnicească niciodată cu vin şi cu femei.
▪ cuvântul urmas: primul termen înregistrat de istorie pentru

a numi specialistul care se îndeletniceşte cu prepararea
medicamentelor;
▪ cu timpul, apărarea şi redarea sănătăţii populaţiei diferitelor

ţări:
→ a trebuit asumată de autorităţi:
¥ a devenit necesară întemeierea spitalelor

şi a farmaciilor.
→ la Pompei există ruinele unei antice farmacii

publice:
¥ acoperită de lava Vezuviului: în anul 79 d.Hr.

→ în Bagdad, conform unor documente medievale:
¥ la anul 754: exista o farmacie publică (prima

din istorie, după unii autori).
→ în Constantinopol, la Spitalul „Pantocrator”:
¥ s-a înfiinţat cea dintâi farmacie de spital (1137).
→ în Neapole:
¥ s-a deschis prima farmacie publică din

Occidentul medieval (1140).
Pompei – şantierul
arheologic.
Farmacia din vechiul Pompei

– interior (79 d.Hr.).
Bagdad – prima farmacie publică atestată

în documentele medievale (754).
La Spitalul „Pantocrator”
din Constantinopol: prima
farmacie de spital (1137).
Neapole: prima farmacie publică din

Occidentul medieval (1140).
▪ diferenţierea farmaciei de medicină:
→ cunoştinţele acumulate s-au

înmulţit peste măsură;
→ între vindecători s-a produs

Sfinţii doctori fără-de-
diviziunea muncii:
arginţi, ajutând un bolnav:
¥ a început specializarea Damian – preparatorul de
în fiecare dintre cele două medicamente şi

Cosma – medicul.
profesii.
Sf. Mucenici, doctori fără-de-arginţi (anarghiri), Cosma şi Damian,

celebraţi în calendarul ortodox la 1 iulie şi la 1 noiembrie.
▪ în anul 1240, la Parma, Frederic al II-lea

Hohenstaufen (1194–1250):
→ suveranul Regatului Siciliei şi al Sfântului

Imperiu Roman de Naţie Germanică;
→ a dat întâia dispoziţie legală care a stabilit

o distincţie între medici şi farmacişti:
¥ farmacistul prepară şi eliberează

remediile prescrise de medic.
Izvoarele istoriei farmaciei
▪ mijloace de expresie durabile şi inteligibile:
→ legende;
→ inscripţii;
→ documente şi însemnări,
cărţi;
→ gravuri, picturi, sculpturi;
→ veselă şi instrumentar
farmaceutic.
Societatea Română de Istoria Farmaciei (1991–2020)
▪ înfiinţare: în data de 13 iunie 1991, la Bucureşti;
▪ arhitect şi animator, secretar perpetuu: col. (rez.)

lector univ. dr. farm. Constantin Iugulescu (1924–2006);
▪ primul preşedinte: prof. dr. doc. Marţian Cotrău (1923–1998);
Vechea siglă
(1991–2008).
Noua siglă
(din 2009).
▪ adresa: Facultatea de Farmacie, Str. Traian Vuia nr. 6,

sector 2, 020956 Bucureşti;
▪ Tel./Fax: +4021–311 48 57, website: http://www.srif.eu/,

e-mail: farma_srif@yahoo.com, office@srif.eu;
▪ aprox. 300 de membri, în cinci secţii: Bucureşti (1991),

Iaşi (1991), Oradea (1997), Brăila (2004), Craiova (2008);
▪ obiective principale:
→ promovarea istoriei farmaciei româneşti la nivel
naţional şi internaţional: mai ales în rândul tinerilor;
→ reducerea decalajului faţă de alte societăţi
europene de profil.
S.R.I.F. este continuatoarea, pe linie de farmacie, a
▪ Societăţii Regale Române de Istoria Medicinii, Farmaciei,

Veterinăriei şi de Folclor Medical: 14 septembrie 1929,
prof. dr. doc. Victor Gomoiu (1882–1960);
▪ Secţiei de Istoria Medicinii din cadrul Uniunii Societăţilor

de Ştiinţe Medicale (1960);
▪ Societăţii de Istoria Medicinii din cadrul Uniunii Societăţilor

de Ştiinţe Medicale (1962);
▪ Societăţii Române de Istoria Medicinii şi Farmaciei

(1973–1991);
▪ din 1992: aderare la Societatea Internaţională de Istoria

Farmaciei (I.G.G.P. – Internationale Gesellschaft für
Geschichte der Pharmazie, Berlin);
http://histpharm.org
http://44ichp.org
▪ din 1993: înfrăţire cu Societatea Prietenilor Istoriei şi

Ştiinţelor Farmaceutice Catalane (S.A.H.C.F.C. – Societat
d’Amics de la Història i de la Ciència Farmacèutica
Catalana, Barcelona), ulterior (din 2006) Societat Catalana
d’Història de Farmacia (S.C.H.F.);
http://www.schf.cat/
▪ din 1998: legături strânse cu Societatea Poloneză de

Farmacie (Polskie Towarzystwo Farmaceutyczne, Varşovia)
şi cu Academia Italiană de Istoria Farmaciei (Accademia
Italiana di Storia della Farmacia, Padova şi Piacenza);
http://www.ptfarm.pl/
http://www.accademiaitalianastoriafarmacia.org/
▪ şedinţe trimestriale de comunicări ştiinţifice: Bucureşti,
Iaşi, Cluj, Oradea, Craiova;
▪ reuniuni anuale: Bucureşti, Piteşti, Oradea, Olăneşti, Iaşi,
Brăila, Braşov, Galaţi, Sibiu, Cluj, Drobeta Turnu-Severin,
Roman;
▪ secţiuni de Istoria farmaciei, în cadrul congreselor naţionale
de farmacie: Cluj (1994), Iaşi (1998), Bucureşti (2002), Cluj
(2006), Tîrgu Mureş (2010), Iaşi (2014), Bucureşti (2016, 2018);
▪ colocvii internaţionale: Cluj (1996), Bucureşti (2002),
Tîrgu Mureş–Biertan–Sibiu (2008), Brăila (2014);

▪ al 36-lea Congres Internaţional de Istoria Farmaciei: Sinaia,

24–27 septembrie 2003;
▪ Ctitorii faimei:
Prof. dr. doc. Marţian Cotrău (1923–1998),

primul preşedinte al S.R.I.F. (1991–1994).
Dr. farm. Constantin Iugulescu (1924–2006),

secretarul perpetuu, constructorul şi
animatorul S.R.I.F. (1991–2006).
▪ Academia Internaţională de Istoria Farmaciei (A.I.H.P., Paris):

▪ Distincţii:
Medalia de merit „Prof. dr. Alexandru Ionescu-Matiu”,

însoţită de Brevet: cls. I (aur), cls. a II-a (argint),
cls. a III-a (bronz).
▪ Distincţii:
Diploma de membru de onoare, redactată în limba latină.

S.R.I.F. este stabilă, activă, îşi îmbunătăţeşte continuu

activitatea ştiinţifică de specialitate şi depune toate
eforturile pentru promovarea istoriei farmaciei.
Farmaciştilor şi prietenilor noştri le adresăm un salut

colegial şi cele mai bune urări de succes, în eforturile
lor de promovare a Istoriei Farmaciei!
Bibliografie selectivă
Boussel P. – (1949) Histoire
illustrée de la Pharmacie,
Guy le Prat, Paris.
Brătescu G. (red.) – (1975)
Dicţionar cronologic de
medicină şi farmacie,
Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti.
Carată Ana – (2010) Istoria

farmaciei: comparaţii şi
schiţe de curs pentru
studenţi, Ed. Tehnoplast
Company S.R.L.,
Bucureşti.
Cotrău M. – (1995)
Medicamentul de-a lungul
vremii, Ed. Apollonia, Iaşi.
Izsák S. – (1979) Farmacia de-a
lungul secolelor, Ed. Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti.
Lafont O. (red.) – (2003)
Dictionnaire d’Histoire de la
Pharmacie, des origines à la
fin du XIX° siècle,
Pharmathèmes, Paris.
Lipan V. I. – (2009) Istoria farmaciei

române în date, Ed. Farmaceutică,
Bucureşti.
Popescu H., Mogoşanu G. D., Bejenaru L. E.,

Bejenaru Cornelia – (2014) Istoria farmaciei,
Colecţia „Pharmakon”, Ed. SITECH, Craiova.
Spielmann J., Baicu Graziella

(coord.) – (1994) Istoria
ştiinţelor farmaceutice în
România, Ed. Medicală
Amaltea, Bucureşti.
Sprinţeroiu Miruna Luiza, Vasile R. D.

– (2003) Farmacia în civilizaţiile
omenirii, Ed. Multi Press
International, Bucureşti.
În loc de concluzii
▪ cunoaşterea bolilor şi prepararea leacurilor s-au născut

şi au evoluat împreună:
→ farmacia traversează, la braţ cu medicina, toate

epocile civilizaţiei.
▪ „Pharmacia soror medicinae, non fillia comercii”.
Carol Davila (1828–1884)

▪ „Pharmacia soror medicinae est”.
Wilhelm Oswald Alexander Tschirch (1856–1939)

▪ din punct de vedere moral, pentru

binemeritată recunoştinţă:
→ istoria farmaciei este datoare să

caute, să redea şi să păstreze pentru
eternitate şi informaţiile despre marile
personalităţi care, de-a lungul
secolelor, au contribuit cu geniul
lor la întemeierea şi dezvoltarea
farmaciei.
▪ „Farmacistul este om între prafuri, nu praf între oameni”.
Mihail Sadoveanu (1880–1961)
(1956)

Istoria - Farmaciei 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Istoria - Farmaciei 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Istoria Farmaciei

Introducere (Tempus fugit…)

Doar o poveste. Ea face parte din marea poveste

Istoria farmaciei este povestea căutării,

A început în cele mai vechi timpuri şi a lăsat

Ca orice istorie, nici ea nu ştie tot, dar ceea

Vechii greci ziceau: „Totul pe lume

se teme de scurgerea timpului şi

numai piramidele egiptene bagă

Ştim de ce. Pentru că, la urma

urmei, timpul curge fără stavilă,

fără întoarcere şi uită tot. Dar

absolut tot. El merge mai departe.

Cum să ne luptăm cu timpul?

Potrivit ar fi să scriem istoria

Însă istoria farmaciei înseamnă

Gaston Bachelard (1884–1962), filosof şi poet francez,

Prof. dr. Jean Flahaut, fost decan al Facultăţii de Farmacie

„În istoria farmaciei, oricine poate să

În plus, cunoaşterea acestui trecut

Ce ar mai trebui adăugat? Poate o

Istoria nu generează profit, dar,

Iar visele romanticilor se mai şi

▪ un capitol al istoriei ştiinţei: una din părţile cele mai

▪ ştiinţa care dezvăluie relaţiile dintre tehnologia

▪ nenumărate semnificaţii şi învăţături se desprind din

▪ dominată de evoluţia doctrinelor medicale şi dependentă

→ studiul evoluţiei artei preparării medicamentelor;

→ în egală măsură – istoria farmacistului, privind

¥ analist şi consilier de sănătate.

▪ noţiuni generale despre istoria medicamentului şi a

▪ dobândirea unor cunoştinţe despre trecutul profesiei de

▪ cunoaşterea perioadelor istorice în evoluţia medicamentului,

▪ cunoaşterea personalităţilor de seamă şi a rolului acestora

Farmacia şi Istoria farmaciei

▪ ideea alinării unei suferinţe prin administrarea unui preparat

→ câţi bolnavi s-au însănătoşit cu ajutorul remediilor?

→ câte vieţi omeneşti au salvat medicamentele de-a

¥ penicilina: în primele trei decenii de utilizare,

Farmacia şi Istoria farmaciei

▪ cuvântul farmacie are trei înţelesuri:

→ profesia preparatorului de medicamente;

▪ farmacia: una dintre profesiile

Farmacia şi Istoria farmaciei

▪ termenii farmacie, farmacist, derivă din

→ cca. 3000 î.Hr., în greaca veche:

→ apothiki, cămara în care

Farmacia şi Istoria farmaciei

▪ în Antichitate, necesitatea îngrijirii bolnavilor: vindecători

▪ întâiul farmacist din istorie – unul dintre vindecători,

→ aveau prea mult de lucru;

→ era disciplinat, avea răbdare, îndemânare şi

→ unul dintre sacerdoţii din templele Egiptului Antic.

Farmacia şi Istoria farmaciei

▪ cca. 4000 î.Hr., în Egiptul Antic, preparatorul de remedii

→ simbol: un bărbat care ţine în mână mojarul cu

→ ca toţi marii preoţi din vremea faraonilor: înainte

Farmacia şi Istoria farmaciei

▪ cuvântul urmas: primul termen înregistrat de istorie pentru

Farmacia şi Istoria farmaciei

▪ cu timpul, apărarea şi redarea sănătăţii populaţiei diferitelor

→ a trebuit asumată de autorităţi:

¥ a devenit necesară întemeierea spitalelor