Detectarea Drogurilor

Forcos Ionut
Introducere
Drogurile sunt substanţe naturale sau sintetice, folosite de consumatori pentru acţiunea lor
asupra psihicului, fie ca stimulente fie ca sedative ale activităţii mintale. Ele modifică
senzaţiile şi percepţiile, atenţia, gândirea, imaginaţia, voinţa; generează tulburări în întreaga
viaţă afectivă, emoţională, dar şi în comportamentul celor ce le consumă.

Fig.1. Cocaina
Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte drogul ca fiind o substanţă solidă, lichidă sau
gazoasă, a cărei folosinţă se transformă în obicei şi care afectează direct creierul şi sistemul
nervos, schimbă sentimentele, dispoziţia şi gândirea, percepţia şi/sau starea de conştientă,
modificând imaginea asupra realităţii înconjurătoare.
Amfetaminele sunt substanțe stimulante ale sistemului nervos central înrudite chimic
și farmacologic cu epinefrina și norepinefrina – catecolaminele din organism.
Aceste substanțe sunt larg raspândite, mai ales ca inhibitori ai apetiyului alimentar în cure de
slăbire, respectiv indicate pentru creșterea performanțelor înainte de examen sau în viața
profesională.
După ingestie, amfetaminele sunt absorbite cu ușurință din stomac și pătrund rapid în
circulația sangvină. Sunt metabolizate de către ficat prin procese de hidroxilare, demetilare,
deaminare și conjugare. Eliminarea se face pe cale renală atât sub formă de metaboliți cât și
ca amfetamine nemodificate,procentul de amfetamine excretat depinde de pH-ul urinar.
Amfetaminele stimulează vigilența și suprimă apetitul prin efectele de excitare ale
SNC, în același timp induc o stare de energizare, încredere în sine și euforie.
Creșterea performanțelor și a capacității de efort se face pe seama rezervelor
energetice, dacă acestea nu se refac în cantitate suficientă, cu timpul se ajunge la epuizare
generală a organismuui. Acest risc este cu atât mai mare, cu cât prin efectul lor central,
amfetaminele și derivații lor suprimă senzația de foame, determinând reducerea aportului
alimentar
Amfetaminele pot induce atât dependența fizică cât și psihică.
Supradozarea determină anorexie, insomnie, agitație phihomotorie, anxietate marcată,
efectele cardiovasculare includ creșterea tensiunii arteriale și aritmii.
Cocaina, un produs natural obţinut din frunzele tufei de coca, este atât un stimulant
eficient al SNC cât şi un anestezic local. Efectele sale farmacologice sunt identice cu cele ale
amfetaminelor, deşi cocaina are o durată de acţiune mai scurtă.
Cocaina se găseste, în general, sub formă de pudră fină albă, cristalină, cunoscută şi
sub numele de Coke, Zapada, Alba, Base, Crack, Regina Alba, Rocas, Praf de stele; poate fi
înghiţită, inhalată pe nas (prizată), injectată sau fumată6. Se absoarbe cu uşurinţă în circulaţie
prin membranele mucoase; efectele sale sunt intense, dar de scurtă durată. Cocaina este
inactivată rapid prin hidroliza legăturilor ester în benzoilecgonină, iar colinesteraza din sânge
o hidrolizează în ecgonin-metil-ester; ambii metaboliţi pot fi hidrolizaţi ulterior în ecgonină.
Cocaina nemetabolizată are afinitate pentru ţesuturile grase şi pătrunde rapid în creier.
Metaboliţii cocainei fiind solubili în apa sunt excretaţi în urină împreună cu o fracţiune
nemodificată. Benzoilecgonina este principalul marker urinar pentru depistarea consumului
acestui drog.
Efectele cocainei pot fi remarcate imediat după consum şi dispar în 20-30 de minute
de la folosire. Dozele mici de cocaină (sub 100mg) provoacă euforie şi o stare de energizare.
Consumatorul devine vorbăreţ, este foarte ager mintal şi este temporar hipersensibil la sunete
şi stimuli vizuali. Cocaina inhibă apetitul şi reduce nevoia de somn. Efectele psihologice pot
fi însoţite de tahicardie, midriază, febră, tremur şi transpiraţii; aceste simptome se datorează
inhibării resorbţiei neuromediatorilor adrenergici în structurile de depozitare de la nivelul
terminaţiilor nervoase simpatice. Astfel, sub acţiunea cocainei creşte concentraţia
mediatorilor adrenergici de tipul noradrenalinei. Aceştia vor determina o excitare adrenergică
crescută, deci vor creşte tonusul simpatic general. Supradozarea poate duce la apariţia unor
crize convulsive, mişcări primitive, dar şi a unor halucinaţii. In final, tabloul clinic prezentat
degenerează în pierderea cunoştinţei care, împreună cu depresia respiratorie şi prăbuşirea
circulaţie sanguine, va duce la deces dacă nu se aplică măsuri medicale de terapie intensivă.
In timpul perioadei de consum apare o creştere rapidă şi puternică a dozelor de la 0,1
pâna la 15 g, în cazuri izolate chiar până la 30 g zilnic. Creşte rapid nu numai frecvenţa
administrării, dar şi cantitatea administrată de fiecare dată.
Cocainismul reprezintă dependenţa psihică intensă şi tendinţa de a creşte doza, în
lipsa dependenţei fizice sau a toleranţei faţă de substanţă. Cocainomania este exemplul cel
mai elocvent al dependenţei exclusiv psihice care, în privinţa efectului ei distructiv, este
comparabilă cu dependenţa psihică şi fizică dată de consumul de opiacee.
Fenomenele de sevraj psihic ce apar în caz de abstinenţă sunt adesea atât de puternice,
încât pot duce la tentative de suicid, având în vedere faptul că este pastrată capacitatea de
intervenţie a individului în timpul abstinenţei – spre deosebire de cea din sindromul de
abstinenţă a opioidomanului.

Depistarea drogurilor în urină

Metoda –  imunocromatografică.
Este o metodă imunologică calitativă de evidenţiere a substanţelor toxice sau
metaboliţilor acestora în urină. Testul foloseşte conjugate proteice cu substanţele toxice
menţionate mai sus, ce intră în competiţie cu drogurile din urină pentru anumite situsuri de pe
anticorpii specifici. Dacă drogurile sunt prezente în urină în concentraţii mai mici decât cut-
off-ul, situsurile anticorpilor specifici nu sunt saturate şi anticorpii vor reacţiona cu
conjugatele proteice. Complexele astfel formate sunt vizualizate în zona care conţine banda
testului sub forma unei linii colorate. Prezenţa drogurilor peste limita cut-off-ului va satura
situsurile specifice de pe anticorpi şi nu va determina apariţia unei benzi colorate. In test este
inclusă şi o bandă de control.
 Rezultatele pozitive semnifică prezenţa unei concentraţii de substanţe toxice mai mari
decât cut-off-ul.

Tabel 1.

Limite şi interferenţe

Un rezultat pozitiv indică prezenţa substanţelor toxice în probă, dar nu furnizează

informaţii despre gradul intoxicării, modul de administrare sau concentraţia urinară. Este
posibil ca ingestia de alimente care conţin seminţe de mac să determine rezultate pozitive la
testarea opiaceelor ca urmare a conţinutului natural în morfină al seminţelor de mac. Se
recomandă ca toate rezultatele pozitive să fie confirmate printr-o metodă mai specifică: gaz-
cromatografie/spectrometrie de masă. Un rezultat negativ nu indică neapărat lipsa
consumului de substanţe nocive, acestea putând fi la un nivel sub limita de detecţie a
metodei.

Cromatografie pe strat subțire

Cromatografia in strat subtire sau cromatografia planara este o cromatografie de

partitie, in care compusii dintr-unj amestec sunt separati pe baza solubilitatii lor intr-un
amestec de solventi respectiv pe baza interactiunilor acestora cu faza stationara.
- s-a folosit reactiv Dragendorff- suport portocaliu pe fond galben cu alcaloizii și
benzodiazepinele.
 Fig.2. rezultatul pentru cocaina
unde “P” este proba in litigiu si “M” este proba martor.

Analiza prin cuplajul GC (cromatografie în fază gazoasă)-FTIR

Principiul cromatografiei de gaze consta in analiza unui amestec gazos in

componentii sai cu ajutorul unui gaz purtator numit eluent care preia proba de analizat si o
introduce in coloana cromatografica unde are loc procesul de separare a amestecului pe baza
fenomenului de absorbtie.
Spectrometria Ir presupune studierea absorbției radiației infraroșii (IR), aspect care
poate cauza vibrații tranziționale în molecula analizată. Moleculele sunt compuse din atomi
uniți prin legături chimice. Mișcarea atomilor și a legăturilor chimice determină apariția
vibrațiilor caracteristice în urma absorbției radiației IR. Există două tipuri de vibrație: de
întindere și îndoire. Diferitele grupe funcționale prezente într-o muleculă absorb radiație Ir la
anumite frecvențe caracteristice. Prin urmare, sunt oferite anumite valori caracteristice peak-
ului identificat. Astfel, spectrul Ir al unei anumite substanțe poate fi considerat ca fiind o
amprentă a acesteia și care poate ajuta la identificarea ei.

Cuplajul GC-FTIR este destul de puțin folosit în analiza substanțelor stupefiante, fiind
util în special în analiza amfetaminelor și derivaților de amfetamină, al căror spectru în
infraroșu este util în identificare, ținând cont că spectrele de masă ale acestor substanțe sunt
foarte sărace în benzi; cuplajul poate fi folosit și pentru diferențierea izomerilor derivaților de
amfetamină, deoarece spectometria de masă are limite în identificarea izomerilor specifici.
În figura 3 sunt redate spectrele IR în fază gazoasă ale amfetaminei și
metamfetaminei, iar în figura 4 sunt redate comparativ spectrele IR ale cocainei în fază
gazoasă(obținută prin GC-FTIR) și pulverulentă (obținută cu FTIR).
 Fig.3.Spectrele IR în fază gazoasă ale amfetaminei (a) și metamfetaminei (b)

Fig.4. Spectrele IR ale cocainei în fază gazoasă (GC-FTIR-a) și pulverulentă(FTIR-b)

 Bibliografie
[1]. https://www.synevo.ro/depistare-droguri-in-urina-screening-amfetamine-barbiturice-
benzodiazepine-cocaina-metadona-opiacee-fenciclidina-pcp-cannabis
[2].CONTRIBUTIA EXPERTIZEI FIZICO-CHIMICE A PROBELOR MATERIALE LA
PROBATIUNEA JUDICIARA ”Dr.ing. chimist MARIA GEORGETA STOIAN”