Introducere

Secolul XXI se confrunta cu transformari de anvergura atat in stiintele

naturii cat si la nivel social, economic, uman. Societatea tinde spre informatizare si
globalizare a schimburilor comerciale datorita dezvoltarii si integrarii pe
verticala respectiv pe orizontala a proceselor de productie avansate ce
inglobeaza ultimele inovatii ale stiintei si tehnologiei. Ca orice transformare
impactul asupra mediului, dezvoltarii sociale, sanatatii, dezvoltarii demografice
respectiv a necesarului de energie este considerabil. Asistam la transformari si
crize de neimaginat altadata: reducerea considerabila a combustibililor fosili, noi
tipuri de boli, epidemii care altadata erau necunoscute, transformari ale naturii
datorita incalzirii globale, cresterea accelerata a stresului, modificari drastice in
mediu datorita noxelor si deseurilor, disparitii de specii naturale etc.
Ce solutii avem pentru surse noi de energie si combustibili ecologici? Cum
reintegram deseurile? Cum prevenim bolile sau le vindecam pe acelea incurabile?
Ce solutii ne ofera stiintele si tehnologiile actuale sau cele de viitor?
Un raspuns actual este dezvoltarea si implementarea nanotehnologiilor la
orice scala de dezvoltare a societatii in curs de globalizare.
Nanotehnologie este un termen colectiv pentru dezvoltarile tehnologice la
scara nanometrica. In sens larg, nanotehnologia reprezinta orice tehnologie al carei
rezultat finit e de ordin nanometric: particule fine, sinteza chimica, microlitografie
avansata s.a.m.d. Intr-un sens restrans, nanotehnologia reprezinta orice tehnologie
ce se bazeaza pe abilitatea de a construi structuri complexe respectand specificatii
la nivel atomic, folosindu-se de sinteza mecanica. Structurile nanometrice nu
numai ca sunt foarte mici, ajungandu-se chiar pana la scara atomica, dar ele poseda
unele proprietati total deosebite si neasteptate, in comparatie cu aceeasi substanta
luata la nivel macroscopic.
Nanotehnologia este fabricarea unui produs cu o marime geometrica
controlata in care cel putin un component functional are o marime a particulelor
mai mica de 100 nanometri (nm). Aceasta permite utilizarea efectelor chimice,
fizice sau biologice care nu se produc peste parametrul crucial de 100 nm. Se poate
face o diferenta intre nanoparticule sub 100 nm in una, doua sau trei dimensiuni si
nanostructuri construite intr-o matrita. Datorita raportului mare suprafata/masa,
materialele de dimensiuni nano au proprietati energetice speciale, proprietati care
pot fi utilizate pentru o multitudine de efecte imposibil de atins cu produse
conventionale.
Prin nanotehnologii s-a realizat o revolutie in utilizarea si formularea
substantelor organice insolubile. Se pot produce astfel nanodispersii ale unor
substante cu solubilitate scazuta precum biocizi, substante fluorescente, produse
farmaceutice, coloranti, arome, produse agrochimice, creme de protectie la
actiunea soarelui, polimeri, conservanti, ingredienti alimentari, substante
tensioactive, pesticide, inalbitori etc. Nanodispersiile prezinta deseori performante
superioare solutiilor, emulsiilor si dispersiilor conventionale de particule. De
1

asemenea, nanodispersiile organice au un avantaj crucial fata de nanoparticulele

anorganice: ele nu sunt persistente in mediul inconjurator. Tehnologiile nano au
potentialul de a reduce semnificativ cantitatea de solventi organici utilizati in
diverse produse, de a extinde timpul de viata al ingredientilor activi, de a accelera
descoperirea de noi produse chimice, si de a largi posibilitatea de a proteja prin
patente produsele importante.
Nanotehnologia: este un domeniu multidisciplinar care aduce marile
realizari stiintifice din fizica, chimie, biologie, matematica si stiinta materialelor
spre aplicarea lor la a construi cu atomi si molecule materiale la
scala nanometrica cu inteligenta artificiala, structuri biocompatibile, surse de
energie neconventionale, nanoroboti pentru medicina, cipuri cu densitate mare a
componentelor si biomateriale autoreplicabile etc. Metoda de constructie de jos in
sus este astazi cunoscuta ca building from bottom-up. Este domeniul unde
structurile biologice (ADN, proteine, oligomeri si bio-oligomeri) sunt arhitecturate
cu materiale sintetizate la scala nanometrica utilizand tehnici combinte din fizica si
chimie (microscopia de forte atomice, nanolitografia, fascicule moleculare,
nanoelectrochimie, sol-gel) cu cele din genetica; domeniul unde moleculele si
polimerii devin dispozitive electronice (electronica moleculara); domeniul unde
proprietatile materialelor sunt exploatate la extrem pentru tehnica spatiala;
domeniul unde se dezvolta intrega tehnologie a informatiei.
Ramurile nanotehnologiei: nanofabricatie, nanomecanica, nanorobotica,
nanocompozite si compozite nanostructurate, nanobiotehnologie, nanomedicina,
electronica moleculara, MEMS, NEMS (sisteme micro / nanoelectromecanice),
microfluidica, medicamente inteligente, textile inteligente, biosenzori,
econanotehnologie.
Aspectele multidisciplinare sunt extem de complexe pentru intelegerea
ingineriei acestor sisteme ce acopera arii extem de largi: nanostructuri,
nanoelectronica, microfluidica, senzori biochimici de inalta rezolutie, detectia
substantelor chimice si a agentilor biologici nocivi, microsenzori pentru
radioactivitate, senzori cu consum redus de putere, aplicatii medicale, investigari
noninvazive, biomimetica, secventierea rapida a ADN-ului, transportul la tinta a
medicamentelor, polimeri electronici, nanooptica, tehnici analitice la nivel
nanometric, nanoasamblare, nanointegrare, tehnologia informatiei la scala nanometrica, nanosisteme multifunctionale, bionanointerfete.
Nanobiotehnologie: stiinta multidisciplinara care aplica instrumente si
procese din nano/microfabricatie pentru a construi dispozitive in vederea studierii
biosistemelor, micro-analiza biomoleculelor prin interfatarea unei singure celule,
ridicarea profilului metabolismului si biochimismului ei, analiza raspunsului la
diferiti analiti; nanoparticule inspirate din biologie; biosenzori, celule de combustie
microbiene, noi tipuri de markeri etc
Nanomedicina: descrie un set de capabilitati a sistemelor de masini
moleculare care pot fi utilizate in diagnostic, tratament si reparari de tesuturi sau
organe: dispozitive medicale nanorobotice, abilitatea de a recunoaste, sorta si
transporta molecule, autogenerare, comunicare cu medicul, abilitatea de a migra
2

prin tot corpul, de a manipula obiecte microscopice, de a dezafecta celule si virusi,

evidentierea genelor responsabile de cancer eventual repararea lor.
Econanotehnologie: nanotehnologia in protectia mediului si a poluarii,
epurarea mediului si solutii noi de energie regenerabila, recuperarea si mentinerea
biodiversitatii, toxicitatea nanoparticulelor (nanonoxe).

Biosenzorii in contextul transdisciplinaritatii stiintelor

De la chemosenzor la biosenzor
Lumea in care traim este rapid dominata de informatia digitala si de
necesitatea de a investiga materia la scala din ce in ce mai mica cu instrumente
aparent ultrasofisticate ce pot vedea atomii si moleculele la lucru prin interactia
si asamblarea lor pe diferite nivele de organizare. Initial, revolutia digitala a
implicat in principal computere autonome care gradual s-au integrat in retele
complexe practic globalizate.
Corpul uman si in general toate fiintele vii si-au dezvoltat, in decursul
evolutiei, senzorii specifici care sa mentina echilibrul fiziologic si metabolic in
raport cu interactiunea si schimburile cu mediul inconjurator. Din nefericire,
modificarile ambientale, societatea din ce in ce mai tehnologizata, implicarea
abuziva si nerationala a omului asupra biosistemelor regulatoare ale naturii a
condus la dezechilibre pe care fiintele vii nu si le mai pot regla prin sistemele lor
senzoriale proprii. Avem din ce in ce mai mult nevoie de senzori artificiali care
sa fie interfata monitorizarii si schimbarii.
Semnalul de la senzor trece intr-un buffer-amplificator operational cu
impedanta mare de intrare si protectie. Semnalul este digitizat de catre ADC
transformandu-se din analog in digital. In forma digitala poate fi procesat, stocat,
afisat, disponibil spre alte locatii prin reteaua de comunicatii
Astfel senzorii ofera portale dintre lumea reala sau analoaga in care traim
si lumea digitala a computerelor si a sistemelor moderne de comunicatie prin care
ne racordam spre mediul ambiant. Senzorii fac posibil sa se obtina informatii in
timp real despre lucruri pe care le putem vedea, atinge, mirosi si auzi si despre alte
lucruri pe care nu le putem detecta lucruri care pot fi nocive sau folositoare
pentru noi. Semnalul electronic colectat de la senzor este trecut intr-un circuit unde
este digitizat de un convertor analog-digital (ADC). Informatia digitala poate fi
apoi stocata in memorie, reprodusa vizual pe un monitor sau
facuta accesibila lumii reale printr-un port digital de comunicatie.
Un senzor chimic sau biologic functioneaza prin emiterea de semnal
(tensiune sau curent electric, fotonic) ca raspuns la o reactie chimica cum ar fi
legatura dintre doua molecule. Acest eveniment implica un receptor chimic sau
biologic, R (ligand macrocilic, enzima anticorp etc) care se leaga cu o molecula
tinta specifica dintr-o proba de studiat, analitul, A. Transmiterea semnalului este
realizata prin cuplarea cu un traductor, T care interfateaza procesele din senzor cu
unitatea de prelucrare transformare intr-un semnal masurabil.
3

Biosensor - dispozitiv sensibil la un stimul fizic sau chimic (cum ar fi

caldura sau aciditatea, metabolismul) care transmite informatii despre procesele
vitale. Biosenzorii seocupa cu detectarea semnalelor fiziologice si transformarea
lor in semnale tehnice standardizate, de cele mai multe ori electrice, pentru a fi
cuantificate din analog in digital.

Biosenzorii si nanotehologiile
Dezvoltarea impetuoasa a biosenzorilor ca o consecinta a cerintelor din
medicina, protectia mediului, securitate alimentara a impulsionat tehnologiile
actuale spre limite si performante nebanuite. Datorita evolutiilor actuale spre
nanotehnologii, biosenzorul isi perfectioneaza definitia. Actual prin biosenzor se
intelege incorporarea sau integrarea unui element biologic cu un traductor fizic si
cu instrumentele si electronica aferenta. Se asteapta ca in urmatorii anii
sa includem in definitie termeni ca interfete hibride alcatuite din biocomponente si
procesoare moleculare. In mileniul III biosenzorul nu mai poate fi disociat de
tehnologiile avansate din optoelectronica, tehnologia siliciului, procesarea de date,
electronica moleculara, tehnologia IT&C.
Nanotehnologia si biosenzorii s-au impulsionat reciproc in dezvoltare. In
etapele initiale s-au interferat reciproc prin implementarea unor algoritmi numerici
mai puternici si mai complecsi (software) ce s-au realizat in cadrul structurii fizice
de calcul numeric existente (hardware). La acestea au concurat progresele
tehnologice in termeni de reducere a volumului fizic al componentelor discrete iar
ulterior a circuitelor integrate digitale care au continuat cu o integrare si
ultraminiaturizare pana la nivelul de 1nm. In paralel dezvoltarea in timp a
medicinii a urmat, in mare, evolutia incercarilor omului de a se cunoaste mai bine,
de a impinge tot mai departe cunostintele in ceea ce priveste mediul in care se
dezvolta.
Pentru a realiza aceasta este necesar de alte tipuri de instrumente si
dispozitive de dimensiuni nanometrice. Pentru a realiza obiecte macroscopice
avem nevoie de miliardede aceste mici dispozitive (ansambleri).
Noile instrumente nanometrice necesita a fi programabile pentru a realiza un
anumit tip de operatie. Se constata imediat ca instrumentele nanotehnologiei au
dimensiuni sub acelea ale virusurilor. Cand receptorul contine componente
biologice partial sau total integrate pe traductor, atunci orice tip de senzor
capata definitia de BIOSENZOR - ca un atribut generic.
Scopul biosenzorului este de a produce un semnal electronic analogic sau
digital care este proportional cu concentratia unui analit singular sau a unui grup de
analiti.
Actual, biosenzorii sunt utilizati in foarte multe domenii cum ar fi medicina,
industria chimica, alimentara, farmaceutica, tehnica militara si de aceea este
necesara cunoasterea principiilor de constructie si functionarea lor. Domeniul in
care aceste dispozitive si-au gasit o larga utilizare fiind cel medical, se impune
4

cunoasterea mecanismelor de reactie si a afinitatii enzimelor si microorganismelor

pentru diferite substraturi de interes.
Cercetarile actuale au ca scop miniaturizarea de a crea arii de senzori,
structuri integrate, laboratoare de analiza pe un singur cip, cresterea sensibilitatii si
a timpului de viata, scaderea timpului de raspuns, largirea plajei de utilizare si
scaderea costurilor de fabricatie a acestor dispozitive.

Biodiagnostic si nanomedicina
Astazi vorbim despre platforme de diagnostic, imagistica moleculara si
diagnostic molecular, caracterizarea proceselor si structurilor biologice. Toate
acestea au la baza fundametarea si dezvoltarea biosenzorilor. Fara ei nu am putea
astazi sa dezvoltam domenii ca: sisteme de detectie si identificare, recunoastere
moleculara, nanoparticule functionalizate cu sisteme biologice, arii de senzori cu
inalta sensibilitate si raspuns rapid, imagistica cu microscopia de baleiaj prin forte
atomice - SPM (scanning probe microscopy) a structurilor biologice, detectia
intracelulara a biomoleculelor, ingineria nanobio-interfetelor.
Dupa cum se observa, ne apropiem de punctul unde detectia unei singure
molecule, determinarea in vivo cu precizie a proprietatilor biologice si a
interactiunilor specifice va fi posibila.
Astazi discutam si elaboram concepte despre:
1. Platforme de diagnostic: arii de biosenzori incluzand acelea de a utiliza
nanoparticule imobilizate si metode de identificare rapida cu cantitati
minimale de probe de material.
2. Diagnostic imagistic la nivel molecular: utilizarea nanoparticulelor ca
solutie alternativa de diagnostic in timp real a analizei intracelulare,
imagistica medicala cu nanoparticule. (Un capitol special in lucrare va fi
acordat punctelor cuantice fluorescente ca elemente de identificare si
analiza).
3. Caracterizarea structurilor si a proceselor biologice: utilizarea de
instrumente cum ar fi SPM - cu sonda nanometrica pentru investigarea in
situ a interactiilor biomoleculare si de aici imbunatatirea, perfectionarea
intelegerii dinamicii celulare si a ciclurilor de viata.
4. Senzori: detectia in timp real de biomolecule sau organisme cu aplicatii
pentru dispozitive de diagnostic fie la distanta fie in sistem ambulatoriu.

EFECTE POZITIVE
De la nanoparticule la nanomedicamente

Nanoparticule:
(a) nanosfere;
(b) nanocapsule.

Nanoparticulele, care se obtin prin polimerizarea unor monomeri sau direct

din structuri (matrite) polimerice prelucrate, prezinta urmatoarele avantaje:
preparare relativ simpla; asigura protectia principiilor active la degradarea chimica
si enzimatica; limiteaza efectele secundare ale substantelor active; asigura
transportul si eliberarea la tinta, prin matrita biodegradabila. Dezavantajele
nanoparticulelor constau in costurile mari ale tehnologiei (echipamente, materii
prime) si in toxicitatea unor substante auxiliare. Nanoparticulele se administreaza
mai ales pe cale parenterala (antibiotice, citostatice), dar si p.o. (peptide, proteine,
vaccinuri) sau la nivel ocular (antiinflamatoare, beta-blocante, imunosupresoare).
Cercetarile privind transportul si eliberarea la tinta cu ajutorul
nanoparticulelor sunt de mare importanta in nanotehnologia farmaceutica.
Medicamentele administrate pe cale orala, sau injectabila, nu sunt neaparat cele
mai eficiente formulari pentru o anumita substanta activa. De exemplu, peptidele,
proteinele si acizii nucleici necesita noi tehnologii de transport pentru optimizarea
eficacitatii, reducerea efectelor secundare si cresterea compliantei.
Avand o suprafata foarte mare raportata la volumul lor, nanoparticulele
prezinta o biodisponibilitate crescuta, asigura eliberarea controlata a substantei
active si permit vectorizarea la nivel intracelular si molecular. Datorita
dimensiunilor extrem de mici, vectorii de tip nanoparticule traverseaza cu usurinta
barierele biologice (bariera hematoencefalica, caile pulmonare, jonctiunile
epiteliale dense de la nivel cutanat), care in mod normal impiedica transportul
substantei active la locul de actiune.
Fata de formularile clasice, nanomedicamentele au numeroase avantaje:
protectia mai buna la degradarea indusa de mediul biologic, biodisponibilitate
crescuta, actiune la nivelul unui anumit tesut, penetrare intracelulara. Astfel, prin
aplicarea nanotehnologiei farmaceutice, se creste eficacitatea, specificitatea,
tolerabilitatea si indicele terapeutic al substantelor active.
6

Pentru prevenirea infectiilor cutanate, din cauza agresiunilor la nivelul pielii

(arsuri, ulceratii, diverse rani), in prezent este cercetata posibilitatea utilizarii asanumitelor "bandaje inteligente" care contin nanocapsule cu antibiotic si un colorant
sensibil la toxinele bacteriene. Astfel, nanocapsulele elibereaza antibioticul doar in
contact cu aceste toxine, iar bandajul incepe sa se coloreze avertizand asupra
infectiei locale. Eliberarea controlata a antibioticului determina limitarea riscului
aparitiei unor bacterii rezistente la antibiotice, cum ar fi, de exemplu, stafilococul
auriu rezistent la meticilina (MRSA - Methicillin-resistant Staphylococcus aureus).

Bandaje inteligente, care conin nanocapsule cu antibiotic i colorant

sensibil la toxinele bacteriene.
Stampilele cu nanoparticule, asemanatoare celor cu cerneala UV pusa in
cluburile de noapte, ar putea sa vindece ranile pielii mult mai rapid. Desi argintaria
a fost purtata de-a lungul timpului pentru a demonstra apartenenta la un anumit
statut social, calitatile vindecatoare ale acestuia erau cunoscute inca din epoca
romana.
Stiinta moderna intelege efectele vindecatoare ale argintului si incearca sa
utilizeze calitatile antibacteriene ale acestuia pentru a cicatriza ranile. Totodata,
cercetatorii incearca sa gaseasca doza necesara pentru acest tratament, deoarece in
concetratii mari, argintul poate fi chiar toxic.
O echipa de cercetatori de la Universitatea din Wisconsin-Madison a gasit o
modalitate de a aplica nanoparticulele de argint pe piele, intr-un strat de doar
cateva molecule grosime. Invelisul de electroliti multistratificat, amestecat cu
nanoparticule micrometrice de argint, a fost asamblat pe cauciucul unei stampile.
Aceasta a fost apoi a fost aplicata pe suprafata ranii si i-a fost testata eficienta.
Doze mici din bacterii precum Staphylococcus epidermidis si Pseudomonas
aeruginosa, au fost aplicate in zona in care au actionat nanoparticulele de argint.
Dupa 12 ore de la aplicarea bacteriilor, aproximativ 99.99% dintre acestea au fost
omorate, iar dupa 48 de ore efectul de protectie impotriva microorganismelor era
inca vizibil.
In viitor, cei care ajung la Urgente pentru a i se coase o rana ar putea pleca
acasa mai degraba cu un urma de plastic impregnata cu nanoparticule de argint a
unei stampile vindecatoare.
7

Nanoparticulele, mai tari decat antibioticele

Cel mai mare producator de servicii pentru calculatoare, IBM Corp., a
dezvoltat o tehnologie care cauta si distruge anumiti microbi din organism ce nu
raspund la medicamete.
Inginerii de la IBM au creat nanoparticule de 50.000 de ori mai mici decat
grosimea unui fir de par ce au capacitatea de a distruge peretii celulelor rezistente
la medicamente. Structurile celulelor se vor degrada fara a lasa reziduuri.
Cand un antibiotic este administrat si ataca o colonie de bacterii, o mica
parte din acestea supravietuiesc si devin imune la medicamente, astfel la o viitoare
administrare de substante, acestea nu isi vor mai face efectul dorit. Acesti microbi
rezistenti la antibiotice omoara anual 100.000 de pacienti in Statele Unite, ca
urmarea a infectiilor intraspitalicesti.
Nanoparticulele IBM, ce sunt facute din plastic biodegradabil, au fost
proiectate cu o sarcina electrica ce atrage bacteriile ce au o incarcatura electrica
opusa. Testele de laborator au confirmat faptul ca aceasta tehnologie are
capacitatea de a distruge celulele. Testele efectuate pe soareci arata ca nu au efecte
secundare.
Tehnica a fost dezvoltata de catre IBM, sub indrumarea lui James Hedrick,
care a colaborat cu oamenii de stiinta de la Institutul de Bioinginerie si
Nanotehnologie din Singapore. Cercetatorii vizeaza in mod special Staphylococcus
aureus (MRSA), o tulpina care circula pe scara larga de bacterii rezistente la
medicamente.
IBM se afla in discutii cu marile companii farmaceutice, dorind sa testeze
aceste nanoparticule in randul oamenilor.
"Particulele sunt atat de concentrate pe obiectivul lor incat evita
complet deteriorarea celulelor rosii din sange in care se gasesc microbii",
declara Hedrick.
Aproximativ 9 milioane de copii mor la nivel global de infectii respiratorii si
diaree, multe de la agenti patogeni imuni la medicamente, a afirmat Raviglione de
la Organizatia Mondiala a Sanatatii. Tehnologia IBM ar putea duce la salvarea a
foarte multe vieti.

Nanoterapia antitumorala
Cercetarile de ultima ora au in vedere acoperirea (functionalizarea)
suprafetei unei nanocapsule cu situsuri de legare specifice pentru markerii de pe
suprafata celulelor tumorale. In acest fel, dupa injectare, nanocapsula "programata"
se fixeaza in tesutul tumoral si elibereaza citostaticul.
In scopul tintirii celulelor tumorale si reducerii efectelor adverse ale
chimioterapiei, nanosfere de aur, cu dimensiuni subcelulare, au fost acoperite cu
paclitaxel. Cercetarile au evidentiat eficacitatea sporita a medicamentului, prin
cresterea specificitatii de legare a substantei active de microtubuli, cu blocarea
diviziunii celulare.

Nanoparticulele biodegradabile, viitorul

sistemelor terapeutice vectorizate.

Nanocapsul programat pentru transportul i

eliberarea citostaticelor n esutul tumoral.

Pentru transportul vectorizat, nanoterapia antitumorala are in vedere si

utilizarea sistemelor conjugate nanoparticule - aptameri. Aptamerii sunt liganzi
specifici pentru acizi nucleici si peptide, care permit tintirea si eliberarea controlata
a citostaticelor la nivelul masei tumorale. Primele cercetari cu rezultate
incurajatoare au fost efectuate pe culturi celulare de cancer prostatic.
Aparitia unor noi substante de contrast, markeri pentru diagnosticul tumoral,
care au la baza formulari de tip nanoparticule, a condus la cresterea sensibilitatii si
specificitatii detectiei in vivo a carcinoamelor, contribuind la imbunatatirea
tehnicilor de imagistica medicala de inalta rezolutie, noninvazive la nivel celular si
molecular: ecografie (US - Ultrasonography), tomografie computerizata (CT Computed Tomography), imagistica prin rezonanta magnetica nucleara (MRI Magnetic Resonance Imaging), imagistica optica (OI - Optical Imaging),
tomografie cu emisie de pozitroni (PET - Positron Emission Tomography).
Nanoimagistica are o contributie importanta la detectarea precoce a
tumorilor. Aceasta tehnologie reprezinta viitorul in diagnosticarea cancerului. In
prezent, tehnicile imagistice au o rezolutie maxima de 1 mm; cu ajutorul
nanoparticulelor, rezolutia poate creste de cel putin 10 ori.
9

Nanoparticulele sunt capabile sa traverseze bariera hematoencefalica si sa se

acumuleze in tumorile cerebrale, fara a determina leziuni la nivel local. Prin
injectarea in patul vascular a unor nanoparticule fluorescente, s-a obtinut
"iluminarea" unor tumori cerebrale la soarece. Pentru "tintirea" celulelor tumorale
a fost utilizata clorotoxina, o peptida cu masa moleculara mica, izolata din veninul
de scorpion. Metoda are si aplicatii terapeutice, pornind de la constatarea ca in
combinatie cu nanoparticulele clorotoxina a limitat drastic raspandirea tumorii.
Tumorile cerebrale sunt foarte invazive, afectand si tesuturile inconjuratoare,
fara o delimitare clara intre tesutul cerebral normal si cel afectat. Astfel, prin
imbunatatirea contrastului, nanoparticulele permit chirurgilor sa vizualizeze mult
mai bine limitele tumorii.

Nanoprotectia neuronala

Terapia bolii Parkinson, a depresiei nervoase i a

epilepsiei, la interfaa dintre nanotehnologie i
bionic:
(a) nanostrat de acoperire a mplanturilor cerebrale;
(b) interfa neuronal artificial.

Sistem antitumoral paclitaxel

nanosfere de aur.

Neuroprotectia este un alt domeniu de varf al nanotehnologiei farmaceutice,

care vizeaza prevenirea sau incetinirea disparitiei neuronilor, prin actiunea
medicamentului vectorizat la nivelul mecanismelor celulare si moleculare
implicate in moartea neuronala. Pentru un beneficiu terapeutic maxim, strategiile
terapeutice trebuie aplicate inca din fazele incipiente ale starii neurodegenerative
(de exemplu, in bolile Alzheimer, Parkinson, Huntington).

Nanovaccinuri
Prin faptul ca induc raspuns imun atat umoral, cat si mediat celular,
nanovaccinurile sunt mult mai eficiente decat vaccinurile conventionale. De
asemenea, complianta este mult mai buna in primul caz, deoarece nanovaccinurile
pot fi aplicate si sub forma de picaturi nazale. Noile tehnologii de preparare, aflate
inca in stadiu experimental, permit reducerea timpului de cultivare a tulpinilor
virale de la 60 la 28 de zile, aspect extrem de important daca se au in vedere
pandemiile de gripa.
10

In Canada, cercetarile preclinice au condus la obtinerea unui nanovaccin

impotriva diabetului zaharat de tip 1. La soarecii de laborator, nanovaccinul a
restabilit nivelul normal al glicemiei prin eliminarea celulelor T hiper-reactive,
responsabile de distrugerea autoimuna a celulelor beta-pancreatice. Vaccinurile pe
baza de nanoemulsii cu administrare intranazala s-au dovedit netoxice si eficiente
contra virusurilor gripal, al hepatitei B, HIV, variolei.

Nanoparticule si celule stem impotriva aterosclerozei

O noua tehnica de "reintinerire" a arterelor prin intermediul unei combinatii
de nanoparticule cu celule stem a fost prezentata in decursul unei sesiuni stiintifice
a American Heart Association.
In cadrul studiului realizat de o echipa de cercetatori rusi, nanoparticulele
(cu diametrul mai mic de 80 nanometri, adica miliardimi de metru) au fost injectate
in inima unor porci, combinate cu celule stem adulte. Dupa ce au fost incalzite de
lumina laser, nanoparticulele au demonstrat ca pot "arde" placile aterosclerotice
prezente. "Aceasta abordarea inovatoare ar putea fi utilizata la om pentru
restabilirea fluxului sanguin in regim de urgenta", a explicat Alexandr Kharlamov,
director al Departamentului de Medicina interna si regenerativa al Academiei de
Medicina din Ekaterinburg, Rusia. "Biofotonica, bazata pe lumina, plasmonica, pe
plasme, celulele stem si nanotehnologia vor putea furniza intr-o zi un tratament
complet nou pentru reducerea formarii placilor in artere", a mai adaugat
specialistul.

Nanochirurgie laser: operatii cu cicatrici de numai 0,0003 mm

Interventiile chirurgicale se vor putea face, peste cativa ani, cu incizii mai
mici decat varful unui ac. Cercetatorii din Barcelona pun la punct o tehnologie
revolutionara care le-ar oferi mai multe avantaje pacientilor, intre care un numar
mult mai mic de zile de spitalizare si cicatrici invizibile.
Riscurile la care se supun pacientii care ajung la bisturiu, dar si lungile
perioade de recuperare in urma interventiilor chirurgicale ar putea fi de domeniul
trecutului, peste nu mai putin de 10, cel mult 20 de ani. Cercetatorii de la Institutul
de Stiinte Fotonice din Barcelona lucreaza la o tehnologie care ar putea schimba
radical medicina. Cu ajutorul unor microscoape de ultima generatie si al undelor
laser, au reusit sa faca operatii cu taieturi de numai 0,0003 mm, deocamdata pe
viermi, dar sistemul lor va putea fi aplicat si in cazul oamenilor, in viitorul
apropiat.
Metoda cercetatorilor spanioli ar fi de doua mii de ori mai performanta decat
laparoscopia, care presupune incizii abdominale de dimensiuni intre 0,5 si 1,5 cm,
de cele mai multe ori. Noul sistem le-ar permite medicilor sa faca taieturi mult mai
fine si sa arda doar anumite parti ale celulelor bolnave, fapt care ar duce la
11

diminuarea suferintei bolnavilor operati. Interventiile de acest tip sunt facute

deocamdata ca experiment de oamenii de stiinta.
Echipa profesorului Pablo Loza-Alvarez studiaza, in paralel, cu ajutorul
nanochirurgiei laser, si felul in care neuronii se pot regenera, experimente care ar
putea duce la un nou tratament pentru bolnavii care sufera de Alzheimer.
Colegii lui de la Institutul de Stiinte Fotonice din Barcelona folosesc laserele si in
alte proiecte cu aplicatii in medicina, in incercarea de a vedea cum poate fi folosita
lumina pentru diagnostiarea unor boli, pentru tratarea lor sau pentru obtinerea de
imagini clare ale diferitelor parti ale organismului uman. Ei cerceteaza insa si felul
in care laserele pot fi utilizate in alte domenii, ca de exemplu in industie, la crearea
unui ecran 3D pentru telefonul mobil, sau a unui ecran transparent pe care sa fie
afisate texte, harti sau imagini. Un alt grup de cercetatori lucreaza la crearea de
celule solare transparente si usoare, care sa poata fi aplicate pe geam.
Inca de domeniul fantasticului, conceptul de "chirurgie intracelulara" se
bazeaza in intregime pe nanotehnologie. Astfel, "nanodoctorii" (nanorobotii) pot
identifica structurile intracelulare si caile de semnalizare moleculara, interventia
lor avand un grad extrem de ridicat de specificitate: prevenirea degradarii si
repararea ADN, eliminarea proteinelor denaturate, stimularea activitatii
lizozomale, tratarea anevrismelor cerebrale etc.

Cancerul ar putea fi vindecat cu nanomagneti

O echipa de cercetatori italieni de la Universitatea Cagliari studiaza o
metoda de a ucide celulele tumorale cu ajutorul nanomagnetilor, dupa un principiu
inspirat de cuptorul cu microunde.
Utilizarea particulelor magnetice pentru vehicularea medicamentelor direct in
celulele bolnave si ghidarea direct in tumora, "constrangandu-le" apoi sa oscileze
sub controlul unui camp magnetic variabil, pentru a incalzi celulele bolnave la fel
cum face un cuptor cu microunde cu moleculele de apa continute in alimente. Asta
deoarece, cred oamenii de stiinta, celulele conceroase pot fi distruse daca sunt
"coapte" la o temperatura de 42,5 grade centigrade timp de aproximativ o jumatate
de ora.
Pentru a ajunge in locul dorit, particulele trebuie insa sa fie inglobate in
lipozomi, microsfere formate din straturi lipidice duble (motiv pentru care sunt
numite "magneto-lipozomi"), capabile sa treaca bariera celulelor. In plus ele
trebuie sa aiba un diametru de circa 20 nanometri intrucat dimensiuni mai mari ar
putea obstructiona vasele sanguine, in vreme ce particule de dimensiuni mai mici
ar fi mancate de celulele macrofage ale organismului, cele insarcinate cu
eliminarea corpurilor straine.
"Particulele magnetice pot fi utilizate ca agenti de contrast in rezonanta
magnetica nucleara pentru a creste asadar contrastul imaginii, permitand o mai
buna evidentiere a tumorei. Gratie rezolutiei la scara celulara, perfectionarea
12

ulterioara a tehnicii rezonantei va permite identificarea unei tumori cand aceasta sa dezvoltat la un nivel de doar cateva celule, lucru imposibil cu tehnicile de
diagnostic actuale", a explicat Lascialfari.
Si nu numai atat. In ceea ce priveste terapia, pe parcursul experimentelor,
particulele magnetice au fost utilizate si in tehnica de hipertermie magnetica.
"Celulele canceroase, fiind mult mai sensibile la caldura decat cele sanatoase, sunt
distruse atunci cand se atinge o tenperatura locala intre 42 si 47 C. Cercetarile au
dus la controlarea caldurii transferate celulelor canceroase si masurarea,
deocamdata doar in vitro, a temperaturii din interiorul lor".
Apa potabila, obtinuta folosind nanoparticule de argint
Folosind nanoparticule de argint, cercetatorii de la Universitatea McGill din
Canada au reusit sa produca apa potabila intr-un mod ieftin si simplu, descoperire
ce ar putea veni de folos comunitatilor care nu au acces la apa curata in intreaga
lume, potrivit "Earth Times".
Cercetatorii au folosit un filtru din hartie poroasa absorbanta, acoperit cu
nanoparticule de argint, luand modelul grecilor si romanilor, care isi pastrau apa
curata in vase argintate.
Nanoparticulele de argint sunt foarte eficiente in eliminarea bacteriilor si
reusesc sa produca o apa care se incadreaza in standardele Agentiei de Protectie a
Mediului.

13

EFECTE NEGATIVE
La ora actuala, nu mai este un secret faptul ca vaccinarea impotriva gripei
porcine este un real pericol pentru sanatatea noastra. Se stie ca vaccinurile folosite
nu au fost suficient testate si de aceea administrarea lor nu poate fi considerata
sigura. Autoritatile au incercat sa ascunda adevarul asupra posibilelor efecte
secundare ale substantelor aflate in componenta vaccinurilor impotriva gripei
porcine: adjuvanti toxici noi care contin anumite substante (thimerosal, hidroxidul
de aluminiu, squalena, substante uleioase) care, conform studiilor realizate, pot
provoca autism, sindrom de atentie deficitara, scleroza multipla, deficiente de
vorbire si limbaj, probleme motorii si paralizie, alergii, soc anafilactic, boli
autoimune si infertilitate.
De cativa ani, datorita avantajelor aparente ale introducerii nanoparticulelor
in vaccinuri, cel mai vehiculat dintre acestea fiind faptul ca le face mai
puternice, producatorii de vaccinuri urmaresc punerea in practica a acestei noi
tehnologii.
Avantajele introducerii nonoparticulelor in vaccinuri nu compenseaza
imensele dezavantaje: grave probleme de sanatate, chiar moartea.
Introducerea de nanoparticule in vaccinuri face sa creasca foarte mult
eficienta acestora, reducand totodata efectele adverse si scazand in acelasi timp si
pretul fata de cel al vaccinurilor fabricate prin vechea tehnologie. Nanoparticulele
au dimensiuni in jur de 25 de nanometri si datorita dimensiunilor reduse, patrund
foarte usor in celule si se raspandesc in intregul organism. Raspunsul sistemului
imunitar este extrem de puternic si de rapid dupa injectarea vaccinurilor cu
nanoparticule. Toate aceste avantaje nu mai au insa nicio valoare tinand cont de
alte consecinte ale introducerii acestor nanoparticule in organism: poate surveni
chiar moartea sau unele probleme de sanatate ireparabile.
In urma scandalului ce implica utilizarea azbestului s-a constatat ca
particulele avand dimensiuni de ordinul unei milionimi de metru penetreaza
celulele si le distrug. Nanoparticulele au dimensiuni mult mai mici decat
particulele de azbest si ele pot trece nedetectate de sistemul imunitar. Din cauza ca
sunt atat de mici, odata ce au fost introduse in organism, nanoparticulele ajung in
celule, strapungand membrana acestora, intervenind in unele mecanisme celulare si
distrugand continuu celulele. Dupa ce incep sa interactioneze cu structura celulara
a corpului, ele nu mai pot fi indepartate. Medicina moderna numeste in mod
eufemistic fenomenul ca fiind o reactie infectioasa continua.
S-a ajuns la concluzia ca nanoparticule de cobalt-crom (folosit la producerea
de capete de femur pentru proteze de bazin) pot distruge celulele fibroblastului
uman (tesut conjunctiv) printr-un perete protector, fara a trece prin el. Ele
genereaza in peretele protector formarea unor molecule care se transmit apoi in
celulele tesutului din spatele peretelui protector. Cantitatea de ADN modificat in
celulele din spatele barierei protectoare a fost la fel de mare ca si cea din celulele
expuse direct actiunii nanoparticulelor.

14

Concluzii
Astazi, mai mult ca oricand, este valabil pentru oricine dictonul lui Seneca:
"Uneori, chiar si sa traiesti este un act de curaj".
Nanotehnologia este un domeniu multidisciplinar de avangarda in stiinta si
tehnologie, care a parcurs foarte repede drumul de la ipoteza stiintifica la aplicatii
practice uzuale. Utilizata initial in domenii extrem de pretentioase precum fizica
moleculara si industria electronica, nanotehnologia a patruns astazi tot mai mult in
domenii precum cosmetica, medicina sau agricultura. Nanotehnologia se refera la
toate tehnicile si metodele de a controla materia la nivel atomic si molecular,
pentru a realiza noi materiale (compuse din asa-numitele nanoparticule) si chiar
dispozitive cu o dimensiune mai mica de 10-7 (100 nm). Dimensiunile acestora sunt
de 50. 000 de ori mai mici decat grosimea firului de par, ceea ce face ca ele sa
poata patrunde oriunde, chiar si prin membrana unei celule. Uriasele sume alocate
cercetarilor din acest domeniu, de ordinul a miliarde de dolari, nu sunt insa
utilizate si pentru a evalua riscurile la care este expusa fiinta umana, odata ce
aceste nanoparticule patrund in trupul ei.
Un pericol tot mai prezent in cosmetice si in produsele alimentare
Cu toate acestea, cei implicati in domeniul nanotehnologiei spun ca este prematur
sa se pronunte asupra gradului in care astfel de materiale pot dauna mediului sau
fiintelor umane. Interesele lor sunt insa in principal financiare. Se estimeaza ca
pana in 2014, produsele bazate pe nanotehnologie trebuie sa reprezinte 15% din
productia mondiala totala.
In prezent, ele au patruns deja in productia de cosmetice. Mai ales cremele
miraculoase care promit femeilor refacerea ridurilor si intinerirea pielii contin
din ce in ce mai multa nanotehnologie. Odata absorbite in piele, nanoparticulele
patrund la nivel celular pana la nivelul nucleului, unde forteaza procesele naturale
de regenerare, ducand pe termen lung la o imbatranire mai rapida a pielii si chiar la
modificarea ADN-ului.
Conform unui raport realizat de Earth Australia si intitulat Din laborator
direct pe masa noastra nanotehnologia in alimentatie si agricultura exista in
prezent un numar de peste 104 de produse alimentare ce contin nano-ingrediente,
de la produse dietetice sau pentru slabit (asa numitele milk-shake-uri sarace in
calorii), uleiuri rafinate pentru gatit, aditivi alimentari folositi in industria de
procesare a carnii si pana la produse lactate si de brutarie. Aceste produse sunt la
fel de periculoase ca si alimentele modificate genetic. Desi suntem asaltati de
reclamele unor astfel de produse, ni se ascunde potentialul pericol pe care ele il
reprezinta prentru sanatate.

15

Nanoparticule si modificari genetice

Organizatii din Australia, Europa si SUA au publicat un raport sub titlul
"Out of the laboratory and on the our plates: Nanotechnology in Food &
Agriculture" (Din laborator pe farfuriile noastre: Nanotehnologia in alimente si
agricultura). Se gasesc aici explicate in detaliu amenintarile nanotehnologiei asupra
noastra, necunoasterea suficienta a efectelor lor negative, dar si incapacitatea
alegerii corecte a produselor de catre consumator.
Nanoparticulele sunt obtinute prin nanotehnologii din materiale modificate
la nivel atomic sau molecular. Ele au proprietati unice, cu un comportament diferit
fata de materialele conventionale.
Jelle Chaillal a depus petitia nr. 0658/2006 la Comisia pentru petitii din
cadrul Parlamentului European, prin care atragea atentia asupra efectelor
daunatoare ale produselor cosmetice in care se gasesc nanoparticule. Raspunsul
comisiei, primit la data de 5 mai 2007, a fost ca "autoritatile publice se retin de la
solutionarea aspectelor de risc ale nanotehnologiei in produsele cosmetice, ca
urmare a presiunii exercitate de lobby-ul industrial si financiar".
In incheiere, comisia subliniaza ca reglementarea vizand produsele
cosmetice plasate pe piata UE se bazeaza pe conceptul de "siguranta
necompromisa". Aceasta inseamna ca nici un risc de sanatate nu este acceptat in
favoarea unor potentiale beneficii. In cazul in care dovezile stiintifice
demonstreaza ca nanoparticulele prezinta un risc pentru sanatatea umana, utilizarea
acestora nu va fi acceptata in produsele cosmetice, urmand sa fie intreprinse toate
actiunile necesare in acest sens.

16