Istoria Farmaciei

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Prerenaşterea

▪ chiar din etapa târzie a Evului Mediu,

se anunţase o nouă percepţie a vieţii şi
a lumii, începând din vestul Europei:

→ oraşele-cetăţi (burgurile) se dezvoltau;

→ schimburile comerciale se intensificau;

→ meşteşugarii se organizau în bresle;

→ popoarele începeau să-şi descopere

propria existenţă.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Renaşterea. Activitate intelectuală intensă

▪ Renaşterea, prima parte a Istoriei Moderne:

→ a început şi s-a dezvoltat în oraşele-cetăţi ale Italiei

medievale: în sec. XV;

→ s-a răspândit în Europa Centrală şi de Vest;

→ a durat până în primele decenii ale sec. XVII;

→ a fost o perioadă de intensă activitate intelectuală:

accent pe valorile formale şi spirituale ale Antichităţii.

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Renaşterea. Activitate intelectuală intensă

▪ în perioada Renaşterii:

→ s-au realizat mari transformări şi reînnoiri socio-culturale;

→ au fost reconsiderate anumite principii din dreptul roman;

→ s-au constituit unele state

centralizate;

→ s-au promovat fastul vieţii

de curte, gustul sărbătorii şi
al operelor de artă.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Busola. Tiparul. Marile descoperiri geografice

▪ busola şi tiparul deschideau noi direcţii de evoluţie:

→ busola i-a ajutat pe marii navigatori şi exploratori

să găsească drumuri spre ţinuturi necunoscute,
dincolo de marginile Lumii Vechi:

¥ lumea: mult mai largă, mai atractivă şi mai bogată.

→ tiparul a deschis calea răspândirii noilor cunoştinţe

despre natură, a spiritului ştiinţific, a operelor
umanismului renascentist.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Busola. Tiparul. Marile descoperiri geografice

În perioada Renaşterii, busola şi tiparul deschideau noi

direcţii de evoluţie.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Tiparul

▪ în anul 1436, Johannes Gutenberg

(cca. 1394–1468) a inventat tiparul:

→ cu literele mobile, cerneala grasă

şi presa: realizarea lui a fost aproape
perfectă chiar din primul moment;

→ până la invenţia lui Gutenberg, un

copist caligrafia manuscrisul unei cărţi
în 21 de luni: pentru 1000 de exemplare
ar fi trebuit să lucreze 1750 de ani.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Tiparul

În anul 1436, Johannes Gutenberg (cca. 1394–1468) a inventat tiparul:

realizarea lui a fost aproape perfectă chiar din primul moment.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Tiparul

Tiparniţa lui Gutenberg a deschis calea răspândirii noilor cunoştinţe

despre natură, a spiritului ştiinţific, a operelor umanismului renascentist.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Literatura, poezia, teatrul

▪ după premergătorii Dante Alighieri (cca. 1265–1321),

Francesco Petrarca (1304–1374), Giovanni Boccaccio
(1313–1375), François Villon (1431–1463):

→ literatura, poezia, teatrul au înflorit prin

intermediul operelor unor adevărate genii:

¥ François Rabelais (cca. 1494–1553);

¥ Pierre de Ronsard (1524–1585);

¥ Michel de Montaigne (1533–1592);

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Literatura, poezia, teatrul

¥ Niccolò Machiavelli (1469–1527);

¥ Ludovico Ariosto (1474–1533);

¥ Miguel de Cervantes (1547–1616);

¥ Hans Sachs (1494–1576);

¥ William Shakespeare (1564–1616);

¥ Erasmus din Rotterdam (1466–1536).

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Pictura, sculptura, arhitectura,
muzica

▪ în Renaştere, artele au înflorit:

→ pictura:

¥ Domenico Ghirlandaio (1449–1494);

¥ Sandro Botticelli (1445–1510);

¥ Leonardo da Vinci (1452–1519);

¥ Michelangelo Buonarotti (1475–1564);

¥ Rafael Sanzio (1483–1520);

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Pictura, sculptura, arhitectura, muzica

¥ Tiziano Vecellio / Tiţian (1488/1490–1576);

¥ Tintoretto (1518–1594);

¥ Paolo Veronese (1528–1588);

¥ El Greco (1541–1614);

¥ Albrecht Dürer (1471–1528);

¥ Hans Holbein cel Tânăr (1497/1498–1543);

¥ Jan Van Eyck (cca. 1390–1441);

¥ Pieter Brueghel cel Bătrân (cca. 1525–1569).

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Pictura, sculptura, arhitectura, muzica

→ sculptura:

¥ Donatello (cca. 1386–1466);

¥ Lorenzo Ghiberti (1378–1455);

¥ Andrea del Verocchio (cca. 1435–1488);

¥ Pierre Bontemps (cca. 1507–1568);

¥ Germain Pilon (cca. 1537–1590);

¥ Bernard Palissy (cca. 1510–1589/1590);

¥ Benvenuto Cellini (1500–1571).

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Pictura, sculptura, arhitectura, muzica

→ arhitectura:

¥ Pierre Lescot (cca. 1515–1578);

¥ Jean Goujon (cca. 1510–cca. 1565);

¥ Philibert Delorme (1510/1515–1570);

¥ Bramante / Donato di Pascuccio

d’Antonio (1444–1514);

¥ Andrea Palladio (1508–1580);

¥ Jacopo Sansovino (1486–1570).

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Pictura, sculptura, arhitectura, muzica

→ muzica:

¥ Giovanni Pierluigi da Palestrina (cca. 1525–1594);

¥ Claudio Giovanni Antonio Monteverdi (1567–1643).

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Pictura, sculptura, arhitectura, muzica

Leonardo da Vinci (1452–1519), un geniu al Renaşterii.

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Efervescenţă creatoare

▪ prin intensa efervescenţă creatoare, Renaşterea poate fi

asemănată doar cu Secolul lui Pericle (democraţia ateniană):

→ împodobesc întreaga lume şi stârnesc admiraţia:

¥ Catedrala San Pietro;

¥ Castelele de pe Loire;

¥ Les Tuilleries;

¥ Fontainebleau;

¥ Escurialul;
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Efervescenţă creatoare

¥ Mânăstirea Belém;

¥ Catedrala din Granada;

¥ Castelul Heidelberg;

¥ Hampton Court;

¥ Castelul Wavel;

¥ Kremlinul.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Umanismul

▪ mişcării culturale renascentiste

i s-a dat numele de umanism:

→ umaniştii, cărturari erudiţi şi

multilaterali:

¥ adepţii unei ideologii laice în

centrul căreia se află omul, cu
libera sa dezvoltare spirituală:

√ idealul său: era întruchipat de

cultura antică.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Umanismul

▪ aspiraţia umaniştilor, realizarea

şi răspândirea culturii autentice:

→ formarea limbilor literare

naţionale: fundamentul creaţiei
literare europene moderne;

→ întemeierea unei concepţii

avansate în ştiinţele naturii:
bazată pe metoda cercetării
experimentale.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Renaşterea în farmacie. Marile descoperiri geografice

▪ în domeniul farmaciei, un impresionant şir de progrese:

→ marile descoperiri geografice, tiparul, evoluţia

universităţilor, grădinile botanice, medicina spagirică
(iatrochimia), farmacopeile, studiile, examenele,
ordonanţele şi legile, specialităţile şi oficinele;

→ pe aceeaşi scenă însă au înflorit şi pseudoştiinţele:

¥ alchimia, hermetica, medicina excremenţială,

astrologia.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Renaşterea în farmacie. Marile descoperiri geografice

Drumul pe ape spre Orient: pe drumuri neştiute, în călătorii riscante,

marii navigatori şi exploratori au pornit interesaţi de cunoaştere
şi de mirodenii.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Plante medicinale şi mirodenii din Orient şi

din Indiile Occidentale. Vasco da Gama

▪ în 1498, Vasco da Gama (cca. 1468–1524) a ajuns în India,

deschizând Europei calea maritimă spre Orientul Îndepărtat:

→ Occidentul deprinsese gustul rafinat

al aromelor Orientului;

→ fripturile, pateurile, supele, cofeturile:

din banale şi monocorde, deveneau o
delectare doar prin câteva adaosuri.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Plante medicinale şi mirodenii din Orient şi

din Indiile Occidentale. Vasco da Gama

▪ miresmele plantelor orientale (frunze, fructe, scoarţe)

parcă au vrăjit Occidentul:

→ dincolo de ceapă, usturoi şi câteva ierburi aromate:

în arta culinară veneau piperul, ghimbirul, nucşoara,
cuişoarele, scorţişoara, vanilia;

→ bucatelor destul de grosolane chiar şi pe mesele

princiare, dulciurilor şi băuturilor: mirodeniile le
dădeau pe loc o savoare nemaiîntâlnită.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Plante medicinale şi mirodenii din Orient şi
din Indiile Occidentale. Garcia da Orta

▪ medicul portughez Garcia da Orta (1501/1502–1568):

→ le-a adus europenilor primele informaţii despre

medicina şi medicamentele brahmanilor din India;

→ în anul 1563 a publicat, la Lisabona:

¥ Colloquios dos simples e drogas e cousas

medicinaes da India: „Convorbiri despre
plantele medicinale, drogurile şi problemele
medicale din India”.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Plante medicinale şi mirodenii din Orient şi

din Indiile Occidentale. Garcia da Orta

În 1563, medicul portughez

Garcia da Orta (1501/1502–
1568) a publicat, la Lisabona,
lucrarea Colloquios dos
simples e drogas e cousas
medicinaes da India
(„Convorbiri despre plantele
medicinale, drogurile şi
problemele medicale
din India”).
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Plante medicinale şi mirodenii din Orient şi
din Indiile Occidentale. Garcia da Orta

▪ Garcia da Orta:

→ între remediile cunoscute de indieni a descris şi

pao da cobra (pâinea de cobră):

¥ preparată din rădăcina speciei Rauwolfia serpentina

(Apocynaceae): utilizată pentru tratamentul
muşcăturilor de şerpi veninoşi.

→ cuvântul simples, din titlul cărţii: plante medicinale,

ca în medicina Antichităţii.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Plante medicinale şi mirodenii din Orient şi

din Indiile Occidentale. Garcia da Orta

Între remediile cunoscute de indieni,

Garcia da Orta a descris şi pao da cobra
(pâinea de cobră), preparată din rădăcina
de Rauwolfia serpentina (Apocynaceae),
folosită în muşcăturile de şerpi veninoşi.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Plante medicinale şi mirodenii din Orient şi
din Indiile Occidentale. Garcia da Orta

▪ cuvântul drogas („droguri”), adoptat de farmacişti în

Evul Mediu:

→ din olandezul droog („uscat”): se referă la diverse

părţi de plante medicinale în stare uscată;

→ de 40–50 de ani, în gazetărie: termenul se utilizează

exclusiv pentru drogurile psihotrope;

→ farmaciştii olandezi au implantat cunoştinţele lor

în Malaiezia, Filipine, Japonia.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Lumea Nouă. Cristofor Columb

▪ în căutarea aceleiaşi Indii, în perioada 1492–1504, Cristofor

Columb (1451–1506) a descoperit Lumea Nouă;
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Marile descoperiri geografice.

Fernando Magellan

▪ Fernando Magellan (Fernão de

Magalhães) (cca. 1480–1521):

→ încrezător pe deplin în
sfericitatea Pământului:

¥ între anii 1519–1521 a găsit

strâmtoarea din sudul Americii,
apoi Oceanul Pacific şi a început
înconjurul lumii pe ape.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Lumea Nouă. Nicolás Monardes

▪ medicul Nicolás Monardes (1493–

1588), revenit din Lumea Nouă:

→ în 1554, a organizat, la Sevilla:

¥ expoziţie cu Jalapa, Sarsaparilla,

Coca, Sassafras, balsamuri şi alte
droguri din tradiţiile amerindienilor.

→ 1560: a introdus în terapeutica

europeană balsamul de Peru;
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Lumea Nouă. Nicolás Monardes

→ în 1565: a publicat lucrarea De las cosas de las Indias

Occidentales qui sirven al uso de medicina („Despre cele
provenite din Indiile Occidentale şi întrebuinţate în medicină”).
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Lumea Nouă.
Sir Walter Raleigh

▪ navigatorul englez Sir Walter

Raleigh (1552/1554–1618):

→ după ce a explorat Virginia:

¥ în anul 1585: a adus în Europa

tutunul şi tomatele;

¥ în 1595: a adus din Guyana

primul eşantion de curara.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Plante medicinale şi mirodenii din Orient,
din Indiile Occidentale şi din Lumea Nouă

▪ dintre toate mărfurile exotice, nici o altă categorie nu era

atât de râvnită ca especeria:

→ după cum numeau spaniolii mirodeniile;

→ farmaciştii le foloseau şi ei: adăugând pe listă

remedii noi, esenţe şi balsamuri;

→ pe sticluţele cu leacuri tămăduitoare, elixire şi

balsamuri, farmaciştii au scris, în latină, atribute ca:
indicum, arabicum, orientalis, peruvianum.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Plante medicinale şi mirodenii din Orient,

din Indiile Occidentale şi din Lumea Nouă

▪ especeria (mirodeniile):

→ dădeau speranţe noi: exprimau exoticul

şi măreau desfacerea;

→ din Orient s-au adus în farmacii: ginseng,

ceai chinezesc, anason stelat, cuişoare,
scorţişoară, camforă, cardamom etc.;

→ din Africa: aloe, cafea etiopiană etc.;

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Plante medicinale şi mirodenii din Orient,

din Indiile Occidentale şi din Lumea Nouă

→ din Americi: cacao, coca, cinchona, curara, ipeca,

lobelia, hidrastis, passiflora, senega, balsam peruvian

şi balsam de Tolu etc.;

→ lemnul de Guajacum officinale, gaiac, guaiac

(Zygophyllaceae), adus din Caraibe: supranumit

lignum sanctum şi utilizat cca. trei secole drept cel

mai bun remediu antisifilitic.

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Plante medicinale şi mirodenii din Orient,

din Indiile Occidentale şi din Lumea Nouă

Le Pérou offre à la Science une branche

de quinquina. Frontispice de traité de
Nigrisolus: Febris china chinae
expugnata, Ferrare, 1700. A l’arrière-plan
apparaît, décapitée, la statue de la Fièvre.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Plante medicinale şi mirodenii din Orient,

din Indiile Occidentale şi din Lumea Nouă
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Plante medicinale şi mirodenii din Orient,

din Indiile Occidentale şi din Lumea Nouă
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Plante medicinale şi mirodenii din Orient,

din Indiile Occidentale şi din Lumea Nouă

Preparation and use of guayaco for treating

syphilis, engraved by Philip Galle
(1537–1612), c. 1570. Ordre National
des Pharmaciens, Paris, France.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Tiparul. Materia medica şi alte scrieri
medico-farmaceutice

▪ tiparul a accelerat enorm răspândirea ştiinţelor, respectiv

şi a unor manuale indispensabile în farmacii:

→ „Antidotariul” lui Nicolai (Nicolaus Myrepsos);

→ De medicinali materia a lui Dioscoride: atât de

acută era necesitatea de cărţi în farmacii, încât
imediat după Biblie prima carte ieşită din tiparniţă
a fost Materia medica;

→ scrierile lui Scribonius Largus şi Mesue cel Tânăr.

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Tiparul. Materia medica şi alte scrieri

medico-farmaceutice

▪ Materia medica: până în sec. XVII, cartea a fost tipărită în

40 de ediţii şi traduceri: cea mai răspândită operă ştiinţifică;

▪ cu mare interes au fost tipărite scrierile de medicină şi

farmacie ale renascentiştilor:

→ Otto Brunfels (1488–1534);

→ Valerius Cordus (1515–1544);

→ Hieronymus Bock (1498–1554);

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Tiparul. Materia medica şi alte scrieri
medico-farmaceutice

→ Leonhard Fuchs (1501–1566);

→ Guillaume Rondelet (1507–1566);

→ Conrad Gessner (1516–1565);

→ Pietro Andrea Matthiolus (1501–1577);

→ Garcia da Orta (1501/1502–1568);

→ Carolus Clusius (1526–1609);

→ Mathias de Lobel (Matthaeus Lobelius) (1538–1616).

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Universităţi. Studiul după natură

▪ la sfârşitul sec. XIV, în Europa erau 40 de universităţi:

→ în care se făceau studii de teologie, drept,

medicină, greacă şi latină – limba ştiinţei;

→ în spiritul Renaşterii: profesori celebri prin ştiinţa

lor au inaugurat drumul spre gândirea eliberată de
dogme;

→ a început predarea cursurilor în limbile naţionale;

→ în ştiinţe: promovarea studiului direct după natură.

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Studiul după natură. Botanica farmaceutică

▪ se ştia de mult timp despre confuziile care se făceau

la recoltarea plantelor medicinale:

→ în 1240, Ibn al-Baytar cerea în scrierile lui:

¥ să nu se mai lase în grija sclavilor recoltarea

plantelor medicinale, ci să fie culese chiar de
către medici: evitarea numeroaselor substituiri
foarte dăunătoare.

→ erau cunoscute şi erorile şi imprecizia descrierilor

din textele anticilor.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Studiul după natură. Botanica farmaceutică

▪ în prima parte a sec. XVI:

→ erudiţi care au atras atenţia asupra importanţei

studierii în natură a plantelor medicinale:

¥ Otto Brunfels, Valerius Cordus, Conrad Gessner,

Pietro Andrea Matthiolus, Gaspard (Caspar) Bauhin,
Leonhard Fuchs;

¥ au scris despre: confuzii, erorile anticilor, altă serie

de erori, introduse de călugării caligrafi din vivarii,
în textele pe care le-au transcris.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Herbarii ilustrate. Botanica farmaceutică. Otto Brunfels

▪ medicul Otto Brunfels (Brunsfels, Braunfels) (1488–1534):

→ în 1524: profesor de medicină şi de botanică la

Universitatea din Strasbourg;

→ în anul 1530 a publicat lucrarea Historia plantarum:

¥ conţinea şi un atlas botanic, pentru care l-a angajat

drept ilustrator pe pictorul Hans Weidlitz (1495–cca.
1537): la indicaţiile profesorului, artistul a reuşit să
redea în gravuri imaginile plantelor, după natură.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Herbarii ilustrate. Botanica farmaceutică. Otto Brunfels

În 1530, medicul Otto Brunfels (1488–1534) a publicat Historia plantarum,

lucrare ce conţinea şi un atlas botanic, pentru care l-a angajat ca
ilustrator pe pictorul Hans Weidlitz (1495–cca. 1537).
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Herbarii ilustrate. Botanica farmaceutică. Otto Brunfels

▪ medicul Otto Brunfels:

→ i-a pretins lui Hans Weidlitz să picteze după natură:

a abandonat maniera vechilor autori, care lăsau totul
în grija pictorilor (lucrau adesea din imaginaţie);

→ prin ideile sale, se apropiase de umanism: deşi nu

se detaşase de Dioscoride şi de Plinius cel Bătrân;

→ s-a străduit să identifice plantele greşit descrise şi

desenate în lucrările anticilor;

→ în plus, a făcut ordine în nomenclatura botanică.

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Herbarii ilustrate. Botanica farmaceutică. Otto Brunfels

▪ Otto Brunfels l-a îndrumat pe Hieronymus Bock (1498–

1554) să-şi publice marea operă intitulată: Herbarium oder
Kräuterbuch (în traducere „Herbar sau carte despre plante”);
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Herbarii ilustrate. Botanica farmaceutică.

Valerius Cordus

▪ Valerius Cordus (1515–1544), medic şi botanist german:

în 1535, la Nürnberg, a publicat lucrarea Dispensatorium
pharmacopolarum („Dispensatorul farmaciştilor”);
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Herbarii ilustrate. Botanica farmaceutică.

Leonhard Fuchs

▪ Leonhard Fuchs (1501–1566):

→ în anul 1542, la Basel, cel dintâi tratat de Botanică:

De historia stirpium („Despre istoria speciilor”);

→ sub influenţa renumitei opere a lui Otto Brunfels

(Historia plantarum, 1530):

¥ Fuchs a redactat după natură descrierea fiecărei

plante: iar pentru ilustraţii a angajat trei artişti.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Herbarii ilustrate. Botanica farmaceutică.

Leonhard Fuchs

În 1542, la Basel, Leonhard Fuchs (1501–1566) a publicat cel dintâi tratat

de Botanică: De historia stirpium („Despre istoria speciilor”).
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Herbarii ilustrate. Botanica farmaceutică.

Leonhard Fuchs

Cei trei artişti angajaţi de Leonhard Fuchs pentru ilustrarea operei

De historia stirpium: pictorul Albrecht Meyer (centru), graficianul
Heinrich Füllmaurer (stânga) şi sculptorul Rudolph Speckle (dreapta).
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Herbarii ilustrate. Botanica

farmaceutică. Leonhard Fuchs

→ artiştii angajaţi de Leonhard Fuchs:

¥ pictorul Albrecht Meyer: a desenat

plantele în acuarele, după natură;

¥ graficianul Heinrich Füllmaurer:

a transferat picturile pe blocuri de lemn;

¥ sculptorul Rudolph Speckle: a modelat

blocurile de lemn şi a imprimat ilustraţiile.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Herbarii ilustrate.
Botanica farmaceutică.
Pietro Andrea Matthiolus

▪ Pietro Andrea Matthiolus (1501–1577):

→ în anul 1554, la Veneţia: Comentarii in

sex libros Pedanii Dioscoridis adjectis quam
plurimis plantarum et animalium imaginibus
(„Comentarii la cele şase cărţi ale lui
Pedanios Dioscoride, însoţite de numeroase
imagini ale plantelor şi animalelor”).
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Herbarii ilustrate.
Botanica farmaceutică.
Gaspard Bauhin

▪ Gaspard Bauhin (1560–1624):

→ a încercat una dintre primele

clasificări naturale ale plantelor;

→ în 1596, la Basel: Phytopinax

seu Enumeratio plantarum
(„Botanica sau Enumerarea
plantelor”).
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Francesco Buonafede. Prima

catedră de farmacognozie

▪ profesorul Francesco Buonafede

(1474–1558), de la Universitatea din
Padova:

→ în anul 1533, Lectura simplicium

(„Catedra de simple”):

¥ prima catedră de farmacognozie:

cu mult înainte ca bătrâna şi actuala
ştiinţă să primească acest nume.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Francesco Buonafede. Grădinile
botanice. Orto dei Semplici

▪ ulterior, s-au înfiinţat catedre similare:

→ la Universităţile din Bologna (1534),

Pisa (1547), Montpellier (1565) etc.:

¥ dar studiile se continuau exclusiv pe

cărţi: lucrul în natură fiind chiar exclus;

¥ în anul 1545, profesorul din Padova

a înfiinţat Orto dei Semplici – „Grădina
de simple” a Universităţii.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Francesco Buonafede. Grădinile botanice.

Orto dei Semplici

Orto dei Semplici, înfiinţată în 1545, la Universitatea din Padova,

de către Francesco Buonafede (1474–1558).
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Francesco Buonafede. Grădinile botanice.

Orto dei Semplici

▪ Francesco Buonafede:

→ susţinea faptul că studenţii trebuie să înveţe

observând plantele şi nu memorând descrierile lor;

→ a creat prima grădină botanică universitară din

lume, la Padova;

→ în 1545: cu Orto dei Semplici a început în universităţi

înfiinţarea grădinilor botanice ale Renaşterii.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Grădinile botanice ale Renaşterii

▪ până la sfârşitul sec. XVI, Universităţile europene au reuşit

să-şi întemeieze propriile grădini botanice:

→ pentru studiul corect al plantelor medicinale, după natură:

¥ Pisa (1543); ¥ Roma (1556);

¥ Bologna (1568); ¥ Paris (1576);

¥ Heidelberg (1577); ¥ Leipzig (1580);

¥ Leyda (1587); ¥ Montpellier (1595).

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Grădinile botanice din vechime

▪ în vechime, cu alte scopuri, se înfiinţaseră:

→ grădinile suspendate ale Semiramidei, în Babilon;

→ grădinile în care anticii iatroşi (medicii greci)

cultivau plante de leac;

→ grădinile aflate sub poruncile date de Carol cel

Mare (742/748–814) în Capitulare de villis;

→ grădinile benedictinilor de pe Insula Reichenau şi

de pe Monte Cassino.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Grădinile botanice ale Renaşterii

▪ create după modelul inventat de

Francesco Buonafede, grădinile
botanice ale universităţilor:

→ erau considerate laboratoare în

aer liber: de tip renascentist;

→ au condus la dezvoltarea unor

noi direcţii de evoluţie în ştiinţele
naturii: prin activităţile didactice şi
observaţiile ştiinţifice.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Botanica farmaceutică

▪ medicii Otto Brunfels, Hieronymus

Bock şi Leonhard Fuchs:

→ prin scrierile lor riguroase despre

plantele medicinale:

¥ au întemeiat botanica farmaceutică;

¥ sunt părinţii recunoscuţi ai botanicii

ştiinţifice.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Spiritualitatea renascentistă în universităţi

▪ în acele şcoli înalte:

→ medicina: era singura reprezentantă a ştiinţelor naturii;

→ pentru farmacie, ca ştiinţă, sunt de remarcat, ca produse

ale spiritualităţii renascentiste în universităţile europene:

¥ catedrele de farmacognozie;

¥ grădinile botanice de plante

medicinale (Orto dei Semplici);

¥ fondarea botanicii farmaceutice.

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Pelerinajul în Antichitate.
Medici vagantes

▪ în Antichitate, unii medici greci îşi făceau

profesia mutându-se dintr-un loc în altul,
în etape de doi–trei ani:

→ pentru acest pelerinaj: medici vagantes;

→ trecând prin mai multe ţinuturi, medicii

pelerini: cunoşteau tradiţii şi plante
medicinale din alte zone floristice, cu care
îşi îmbogăţeau experienţa.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Pelerinajul erudit în Renaştere. Clerici vagantes

▪ în Renaştere, pelerinajul pentru învăţătură:

→ aşa-numiţii „călugăraşi rătăcitori”: clerici vagantes;

→ studenţi în straie călugăreşti (universităţi catolice):

¥ migrau de la Padova la Paris, de la Montpellier

la Heidelberg etc., de la o universitate la alta;

¥ audiau cursurile erudite şi inovatoare ale unor

profesori deveniţi celebri: Vesalius, Paracelsus,
Lobelius, Clusius etc.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Paracelsus

▪ adevăratul său nume Philippus Aureolus

Theophrastus Bombastus von Hohenheim:

→ s-a născut în anul 1493 la Einsideln: fiu

al bastardului unei familii nobile;

→ a studiat medicina, migrând din loc în loc;

→ doctoratul la Universitatea din Ferrara;

→ a fost chirurg pe galerele veneţiene;

→ a cutreierat Europa timp de 10 ani.

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Paracelsus

Paracelsus (1493–1541), pe adevăratul său nume Philippus Aureolus

Theophrastus Bombastus von Hohenheim.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Paracelsus. Gândirea eliberată de dogme

▪ în 1526, medic al oraşului Basel şi profesor la Universitate:

→ cursurile sale de la Facultatea de Medicină: limba

germană în locul latinei (contestatar germanofon –
a început utilizarea limbilor naţionale în universităţi);

→ contesta teoriile lui Avicenna, Rhazes şi Galenus:

pe care le considera naive, confuze, dogmatice, fără
legătură cu realitatea practică;

→ şoca auditorii: ardea în public câte un exemplar

din scrierile lui Avicenna şi Galenus;
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Paracelsus

→ blama farmaciştii pentru preparatele

galenice.

▪ în 1527 a dat în judecată un canonic,

pe care l-a vindecat ca prin minune cu
tinctura sa Laudanum:

→ dar pacientul nu-i achitase un fabulos

onorariu promis;

→ la proces, Paracelsus l-a insultat pe

judecător: cu fuga a scăpat de închisoare.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Paracelsus

▪ neputând reveni în Basel:

→ 13 ani medic rătăcitor prin:

¥ Germania; ¥ Elveţia;

¥ Austria; ¥ Boemia;

¥ Transilvania; ¥ Valahia.

→ în 1541: a murit la Salzburg;

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Paracelsus. Medicina spagirică. Iatrochimia.

Farmacia chimică

→ credea în magie, dar a fost reformatorul medicinii:

anchilozată de 14 secole în textele autorilor antici;

→ fondatorul iatrochimiei şi al chimiei farmaceutice;

→ aducerea chimiei în serviciul medicinii: a rămas

cel mai mare merit al gândirii sale;

→ recomanda să se extragă quinta essentia din

plante, cu alcool: adică fracţiunea activă;
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Paracelsus. Medicina spagirică. Iatrochimia.

Farmacia chimică

Paracelsus credea în magie, dar a fost reformatorul medicinii,

fondatorul iatrochimiei şi al chimiei farmaceutice.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Paracelsus. Medicina spagirică. Iatrochimia.

Farmacia chimică

→ în locul galenicelor preparate cu extracte de plante în

apă, vin, oţet sau ulei: a propus tincturi şi extracte alcoolice;

→ medicamentele trebuie să fie chimice: pentru că

fenomenele fiziologice sunt în esenţă de natură chimică;
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Paracelsus. Medicina spagirică.

Iatrochimia. Farmacia chimică

→ după criterii primitive:

¥ concordante cu nivelul ştiinţei în vremea lui;

¥ a încercat să facă ordine în domeniul prea

numeroaselor preparate farmaceutice;

¥ a clasificat medicamentele în cinci grupe:

quinta essentia, magisteria, specifica, elixiria,
extrinseca.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Paracelsus. Medicina spagirică.

Iatrochimia. Farmacia chimică

→ adversarul alchimiei şi polipragmaziei din

medicina arabă;

→ a apărat teoria semnelor sau a signaturilor:

¥ conform căreia forma este expresia funcţiei;

¥ credea că plantele poartă semne din care se

pot deduce efectele lor terapeutice:

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Paracelsus. Medicina spagirică.

Iatrochimia. Farmacia chimică

√ frunzele cordiforme de liliac şi de tei ar

trata bolile de inimă;

√ plantele cu spini – bolile cu înţepături;

√ seva de rostopască – icterul;

√ tuberculii testiculiformi de Orchis

militaris L. (Orchidaceae) – impotenţa etc.

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Paracelsus. Medicina spagirică.

Iatrochimia. Farmacia chimică

¥ mai propunea ca fiecare boală să poarte

numele plantei vindecătoare:

√ sifilisul: morbus guajaci;

√ reumatismul: morbus terpentinus etc.

¥ după trei secole, Hahnemann: a hotărât ca

totalitatea semnelor unei suferinţe să facă
trimitere la patogenezia care poartă numele
remediului homeopatic corespunzător.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Farmacopeile

▪ în Renaştere s-a ivit şi problema uniformizării preparării

medicamentelor (standardizarea preparatelor):

→ diferenţele cu care acelaşi preparat ieşea dintr-o

farmacie sau din alta: puneau la îndoială calitatea;

→ neajunsul nu se rezolvase: chiar urmând manualele

vechilor autori Scribonius Largus şi Aulus Cornelius

Celsus, „Antidotariul lui Nicolai” şi Grabaddinul;

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Farmacopeile

→ nu au reuşit mai mult nici Saladino

d’Ascoli în 1450, Nicolas Prévost în
1490 sau Ludovic Toscanelli în 1499;

→ devenise necesară uniformizarea şi

deci farmacopeea;

→ redactarea celor dintâi farmacopei:

a pornit de la dispensatorii, antidotarii
şi aromatarii.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Farmacopeile

▪ sub patronajul municipalităţii din Nürnberg:

→ în 1546, prin grija lui Conrad Gessner (1516–1565),

s-a publicat Dispensatorium Pharmacopolarum: scris
de farmacistul Valerius Cordus;

→ autorităţile din Nürnberg i-au obligat pe farmaciştii

din oraş să respecte normele din Dispensatorium:
invocând adevăratul devotament, frica de Dumnezeu
şi credinţa în Hristos – Vera pietas, timor Dei et fides
in Christum.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Farmacopeile

▪ procedeul imperativ introdus de autorităţile din Nürnberg

a avut succes:

→ de atunci, fiecare farmacopee: impusă prin lege;

→ până la 1670, Dispensatorium Pharmacopolarum:

a fost tipărit în 53 de ediţii şi utilizat în multe ţări;

→ în 1547, cartea lui Toscanelli, Nuovo Receptario:

tipărită la Florenţa, în italiană, cu titlul Ricettario
Fiorentino;
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Farmacopeile

→ operele lui Valerius Cordus şi Ludovic Toscanelli:

¥ au fost concepute şi legalizate în primul rând pentru

uzul farmaciştilor din oraşele respective.

→ cele două lucrări pot fi considerate prefarmacopei:

¥ în anul 1546: Dispensatorium Pharmacopolarum;

¥ în 1547: Nuovo Receptario (Ricettario Fiorentino).

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Farmacopeile

▪ cea dintâi farmacopee a fost Pharmacopoeia Augustana,

a oraşului Augsburg:

→ în 1564, la prima ediţie, a apărut cu titlul

Pharmacopoeia seu medicamentarium pro
Republica Augustana;

→ destinată, de asemenea, unui singur oraş;

→ Farmacopei similare: oraşele Köln (1565), Bergamo (1580),

Londra (1618), Paris (1639), Bordeaux (1643) etc.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Farmacopeile

Colegiu elaborând o farmacopee (sec. XVI).

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Farmacopeile

▪ au redactat primele norme unitare impuse oficial:

→ în domeniul preparării medicamentelor: cu scopul

de a le garanta eficienţa şi reproductibilitatea;

→ noile exigenţe: au avut un mare impact în domeniul

produselor vegetale, din care derivau aprox. 90% din
medicamentele recunoscute la nivel oficial;

→ evoluţia acestor lucrări normative: poate fi

urmărită până la ediţiile actuale ale farmacopeilor
statale, internaţionale şi europene.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Pseudoştiinţele. Alchimia

▪ în Renaştere, răspândirea şi proliferarea pseudoştiinţelor:

→ alchimia, hermetica, farmacia excremenţială, astrologia;

→ alchimia a continuat să-şi cultive idealurile pe care,

în Alexandria elenistică (sec. III î.Hr.), le-a aşezat sub
egida zeului Hermes Trismegistos: transmutaţia metalelor
(pudra de proiecţie) şi elixirul nemuririi (piatra filosofală);
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Pseudoştiinţele. Alchimia

→ obligaţia secretului i-a condus pe

alchimişti spre hermetism: denumire
derivată din numele zeului Hermes,
patronul lor spiritual;

→ în sec. VII: alchimia s-a răspândit

din Egiptul cucerit de arabi, în lumea
musulmană;

→ în sec. VIII: arabii au pus la punct

procesul de sublimare;
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Pseudoştiinţele. Alchimia

→ Geber ştia să prepare:

¥ acid azotic (apă tare), acid sulfuric (vitriol);

¥ amestecul denumit apă regală (aqua regia);

¥ lapis infernalis (azotat de argint).

→ Rhazes:

¥ folosea oxidul de fer ca astringent;

¥ prepara laptele de sulf (probabil sulf

coloidal): pentru unguente şi fumigaţii.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Pseudoştiinţele. Alchimia

▪ din sec. XIII, alchimia a fost ilustrată prin europeni:

→ Arnaldo de Villanueva obţinea alcool pentru

scopuri medicinale: prin tehnica distilării vinului
de la Şcoala din Salerno, unde se prepara aqua viva;

→ Raymondus Lullus: prepara uleiuri volatile, calomel;

→ călugărul german Basilius Valentinus (1394–1450):

scria despre compuşii de antimoniu şi de bismut,
despre sublimatul corosiv, prepara sulfatul de etil
şi clorura de etil;
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Pseudoştiinţele. Alchimia

→ Paracelsus: prepara eterul şi utiliza alcoolul, căruia

i-a dat numele (alcoholum), în locul vechilor aqua viva
sau aqua ardens;

→ Bernard Palissy (cca. 1510–1589/1590): a inventat

ceramica emailată, care a introdus în farmacie vase
de calitate mai bună;

→ Blaise de Vignère: a sublimat acidul benzoic din

răşina Benzoe;
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Pseudoştiinţele. Alchimia

→ în 1595, Andreas Libavius (1546–1644): a redactat prima

carte de specialitate – Alchymia, revendicată ca primul lor
tratat atât de alchimişti, cât şi de chimişti;

→ un renumit preparator de medicamente secrete, Johann

Rudolf Glauber (1603–1670):

¥ a înlocuit la cuptor foalele cu hornul înalt;

¥ a obţinut industrial: acizi minerali, sulfat

de sodiu (sal mirabile) – sarea lui Glauber.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Farmacia spagirică sau farmacia chimică.

Pharmacopoea Spagyrica

▪ în 1654, Glauber a publicat Pharmacopoea Spagyrica:

→ alchimiştii, cei dintâi care au stăpânit distilarea:

¥ adunau picătură cu picătură distilatul: sperând să

obţină licoarea secretă a nemuririi;

¥ termenul de spagyric a fost inventat prin alipirea a

două vechi cuvinte greceşti: însemnând „care adună
extractul” (picătură cu picătură).
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Farmacia spagirică sau farmacia chimică.

Pharmacopoea Spagyrica

→ căutătorii elixirului de viaţă lungă au dat cuvântului

spagyric înţelesul de chimic;

→ Pharmacopoea Spagyrica: farmacopeea chimică;

→ farmacia spagirică: înseamnă farmacia chimică;

→ de peste un secol, Paracelsus recomandase să se

prepare din plante medicinale tincturi şi alte extracte
alcoolice: mult mai active decât preparatele galenice;
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Farmacia spagirică sau farmacia chimică.
Pharmacopoea Spagyrica

→ tincturile cu adevărat erau mai active decât soluţiile

extractive apoase, uleioase sau în oţet;

→ în alcool: se realizează extracţia şi conservarea mai

bună pentru principiile active din produsele naturale;

→ de pe la jumătatea sec. XX: farmacia chimică a luat

numele de chimie farmaceutică (chimie medicinală);

→ medicina spagirică: reprezintă, de fapt, medicina

chimică sau aşa-numita iatrochimie.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Farmacia excremenţială. Dreckenapotheke

▪ farmacia excremenţială era fiica magiei:

→ promovată mai întâi în templele Egiptului Antic:

terapeutica excremenţială nu-şi încetase existenţa;

→ egiptenii recomandau excrementele de crocodil,

de om (uscate şi pulverizate) şi de hipopotam,
găinaţul de pelican, de muscă, urina de copil etc.;

→ în Renaştere, intensificarea subită a credinţei în

virtuţile medicinale ale unor materii din regnul animal:
sânge, deşeuri organice, diverse excremente, urină;
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Farmacia excremenţială.

Dreckenapotheke

→ lângă cele din listele antice, europenii

au adăugat materii fecale şi excrete de la

animale din zonele cunoscute de ei: urs,

măgar, cerb, taur etc.;

→ denumirea germană Dreckenapotheke,

dată sortimentului de astfel de produse:

înseamnă farmacie excremenţială.

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Farmacia excremenţială.
Dreckenapotheke

▪ vechile farmacopei oficializau şi produsele

de natură excremenţială:

→ Pharmacopoeia Collegii Regalis Londini,

cu 18 ediţii între anii 1618 şi 1815, a fost
considerată cea mai bună susţinătoare a
ideii Dreckenapotheke:

¥ a înscris cele mai multe monografii de

excremente: exemplu de coprofarmacopee.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Comunităţi profesionale. Studii, examene,

ordonanţe şi legi

▪ devenind numeroşi, farmaciştii din acelaşi oraş (burg):

→ s-au asociat în comunităţi profesionale: după

modelul breslelor sau al corporaţiilor;

→ activităţile membrilor comunităţii, coordonate după

cel dintâi Statut al farmaciştilor: elaborat şi impus în
perioada 1311–1322, de Étienne Boileau, magistratul
negustorilor din Paris.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Comunităţi profesionale. Studii, examene,
ordonanţe şi legi

▪ în Franţa, pe întreaga perioadă a Renaşterii:

→ cele mai numeroase comunităţi ale farmaciştilor:

constituite la sfârşitul sec. XV;

→ în anul 1484, sub Carol al VIII-lea (1470–1498):

s-a înfiinţat Corporaţia droghiştilor şi farmaciştilor
(La Corporation des Épiciers-Apothicaires) din Paris;

→ tot atunci au fost oficializate şi condiţiile ferme

cerute pentru acordarea calificării tânărului farmacist:
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Comunităţi profesionale. Studii,

examene, ordonanţe şi legi

¥ patru ani de învăţătură într-o farmacie;

¥ examenul în faţa unei comisii din care

făceau parte medicul oraşului şi câţiva
magiştri farmacişti:

√ o probă practică: prin executarea unui

preparat magistral.

¥ depunerea jurământului profesional.

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Comunităţi profesionale. Oficine diverse

▪ farmacia orăşenească, patronată de comunitatea urbană:

→ după etapa în care nu existaseră farmacii: doar

medicul oraşului avea un stoc de medicamente;

→ oficinele s-au înmulţit şi s-au diversificat;

→ comunitatea hotăra cărui farmacist să-i acorde

administrarea şi funcţionarea farmaciei;

→ astfel, cele mai numeroase au devenit farmaciile

proprietăţi particulare: deschise publicului;
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Comunităţi profesionale. Oficine diverse

→ în această perioadă s-au înfiinţat şi farmacii militare;

→ farmaciile din Renaştere respingeau orice

asemănare cu prăvăliile – în interior se remarcau prin:

¥ etajere, mese de lucru, dulapuri din lemn sculptat;

¥ balanţe cu aspect caracteristic, ornamente, oglinzi,

statuete;

¥ borcane şi sticle cu forme deosebite şi cu inscripţii

latineşti.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Comunităţi profesionale. Oficine diverse

▪ oficinele erau definite sau caracterizate:

→ ca şi Renaşterea: prin asumarea valorilor

formale şi spirituale ale Antichităţii;

→ în primul secol al Erei Creştine, farmacia

din Pompei avea, în interior:

¥ rafturi sculptate;

¥ pereţii pictaţi cu artă, cu gust;

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Comunităţi profesionale.
Oficine diverse

¥ masa de lucru a farmacistului

(tara): acoperită cu o placă de
marmură;

¥ camera pentru laborator:

deosebită, foarte caracteristică;

¥ interiorul specific şi cu atât

mai mult arta afişată în farmacii:
îşi au originea în Antichitate.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Farmacii şi farmacişti de spital

▪ spre sfârşitul Renaşterii s-au adus importante perfecţionări

asistenţei sanitare şi s-au înfiinţat spitale:

→ în farmacia de spital, deservită iniţial de câte un

monah: s-a promovat ideea angajării unui farmacist;

→ de mare importanţă a fost angajarea câte unui

farmacist în noile aşezăminte spitaliceşti: ca în anul

1137, la Spitalul „Pantocrator” din Constantinopol;

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Farmacii şi farmacişti de spital

Interiorul unei vechi farmacii de spital.

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Farmacii şi farmacişti de spital

→ în Lyon, la anul 1618: primul farmacist

de spital, angajat în Hôtel Dieu;

→ farmaciştii au devenit necesari şi în

spitalele din Marsilia şi Bordeaux;

→ în Paris, astfel de necesităţi s-au creat

în anul 1648: în Hôpital des Incurables –

Spitalul de bolnavi cronici şi în Hôtel Dieu.

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Farmacii şi farmacişti de spital

Paris – Hôtel Dieu.

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Farmacii şi farmacişti de spital

▪ cuvântul hôtel înseamnă, ca şi acum, „casă de oaspeţi”:

→ primele spitale din Franţa erau casele monastice:

călătorii erau oaspeţi sub protecţia lui Dumnezeu;

→ cele mai vechi spitale din Franţa îşi au originea în

aşezămintele similare din Evul Mediu bizantin:

¥ încă din sec. VI: mânăstirile aveau case de adăpost

pentru călătorii obosiţi şi pentru bolnavi.

Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Nicolas Houël. Învăţământ de farmacie

instituţionalizat. Maison de la Charité Chrétienne

▪ organizarea unui învăţământ de farmacie instituţionalizat:

→ început timpuriu, făcut de către magistrul farmacist

Nicolas Houël (1524–1587):

¥ în anul 1578, la Paris, în rue de l’Arbalète: a creat

aşezământul de binefacere Maison de la Charité

Chrétienne.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Nicolas Houël. Învăţământ de

farmacie instituţionalizat.
Maison de la Charité
Chrétienne

▪ Nicolas Houël (1524–1587):

→ a înfiinţat o capelă, un orfelinat,

o farmacie şi o grădină de simple;

→ le asigura orfanilor adăpost, hrană, îmbrăcăminte, dar şi

învăţământ: îi instruia să poată trata şi „medicamenta” pe
săracii umili care nu mai ieşeau din locuinţele lor.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii
Nicolas Houël. Învăţământ de farmacie
instituţionalizat. Maison de la Charité Chrétienne

▪ Nicolas Houël:

→ orfanilor de sub protecţia lui Houël li se preda

doctrina creştină, literatura de bună calitate, ştiinţa
farmaciei, cunoaşterea simplelor;

→ în schiţa de plan a Aşezământului: grădina de

simple (plante medicinale) ocupă suprafaţa pătrată;

→ filantrop, umanist: avans de 218 ani faţă de întâia

şcoală de farmacie a parizienilor.
Istoria Modernă (I). Farmacia în perioada Renaşterii

Cea dintâi farmacie din România

▪ printre farmaciile înfiinţate în sec. XV se numără şi

farmacia militară (Feldapotheke) din Sibiu:

→ a fost atestată documentar încă din anul 1460;

→ prima oficină a garnizoanei trupelor imperiale din

Marele Principat al Transilvaniei;

→ preluată în 1494 de autorităţile civile ale oraşului;

→ considerată cea dintâi farmacie publică atestată

documentar pe teritoriul actual al României.