APRECIEREA IGIENICĂ A FURAJELOR

Nutreţurile indiferent de originea lor vegetală, animală sau minerală, trebuie să posede calităţi
nutritive specifice şi să nu afecteze sănătatea şi producţia animalelor. Examenul igienic al furajelor, are
importanţă deosebită, întrucât pe baza acestor investigaţii se stabileşte soarta unei cantităţi mari de
nutreţuri, sau conduita terapeutică în cazul apariţiei unor îmbolnăviri. Furaje cu valoarea nutritivă
recunoscută, pot deveni nocive, provocând tulburări animalelor, dacă modul de recoltare, conservare sau
folosire este defectuos.
Din aceste motive, înainte de a fi administrate, toate sortimentele de furaje, vor fi supuse unui control
riguros privind proprietăţile lor fizice, chimice şi biologice.
Pentru aprecierea igienică a furajelor, este necesar să se recolteze probe, care să reprezinte fidel
compoziţia lor medie.

1. Recoltarea, ambalarea şi expedierea probelor pentru analize fizico-chimice

Rezultatele investigaţiilor fizice şi chimice, depind în mare măsură de modul cum sunt recoltate şi
constituite probele medii de furaje. La prelevarea acestora, trebuie să se respecte următoarele principii:
a) Examinarea întregului lot de furaje, care urmează a fi analizat, descriindu-se amănunţit aspectul şi
unele caractere organoleptice;
b) Proba medie, va reprezenta compoziţia furajului, fiind constituită din probe parţiale, recoltate din
puncte diferite;
c) Ambalarea probelor se va face în pungi de pânză, material plastic, sau recipiente cu dop rodat;
d) Greutatea probei medii, nu va fi sub un kg;
e) Probele vor fi expediate laboratorului în 24 ore vara şi 48 ore iarna;
Tehnica recoltării probelor pentru analize şi cantitatea de furaj prelevat, depind de natura
sortimentului. În acest sens, va fi redat succint, modul cum se face recoltarea şi cantităţile necesare, în
cazul principalelor sortimente de furaje care intră în hrana animalelor.

1
 Categoriile şi sortimentele de nutreţ

Nr.
crt
Categoria nutreţurilor Sortimentele de nutreţuri
Fînuri
1 Fibroase Făinuri de nutreţuri fibroase
Granule şi brichete de plante verzi deshidratate
Nutreţuri însilozate
Semisiloz
Nutreţuri verzi
2 Suculente
Rădăcinoase
Borhoturi
Tuberculi- bostănoase
Paie cereale
Coceni porumb
3 Grosiere Ciocălăi
Vreji
Pleavă
Cultivate
Industriale
4 Concentrate Făinuri proteice de origine vegetală
Făinuri proteice de origine animală
Spărturi de cereale (goz I)
Grăsimi vegetale de uz furajer
Grăsimi animale de uz furajer
Glucoză
5 Substanţe energetice
Amidon
Melasă
Zahăr furajer
Macroelemente
6 Săruri minerale
Microelemente
Vitamine
Aminoacizi
Antibiotice furajere
7 Aditivi furajeri
Enzime
Coloranţi
Antioxidanţi
Nutreţuri combinate
Nuclee
8 Preparate furajere
Premixuri
Substituenţi

2
 Nutreţuri fibroase şi grosiere

Pentru obţinerea probei medii din fiecare şiră sau stog, se iau din 12-14 puncte diferite, cantităţi mici,
care se amestecă şi se întind pe o suprafaţă plană un strat de 5- 6 cm, formând o figură geometrică pătrată.
Se alege unul din cele patru sferturi ale pătratului, care trebuie să aibă o greutate de 1,5-2 kg. se ambalează
în pungi de material plastic şi se trimite la laborator. Dacă în şira sau stogul respectiv, sunt zone de furaj
alterat, acestea vor fi expediate separat.

Nutreţurile verzi

Probele din culturile pentru masă verde, sunt prelevate în stadiul de vegetaţie al plantelor. Înaintea
recoltări plantelor de pe păşuni, se impune un examen floristic minuţios, prin care se stabileşte compoziţia
floristică. Se coseşte apoi o suprafaţă de 1 m2 din mai multe locuri, masa verde recoltată se omogenizează,
obţinându-se proba generală. Pentru examene curente iarba se cântăreşte, se usucă şi se expediază
laboratorului cantităţi de 1,5-2 kg, specificându-se greutatea la recoltare şi după uscare.

Nutreţuri însilozate

Probele de furaje însilozate, se recoltează de la 1 m adâncime şi 0,8 distanţă de pereţi numai la

deschiderea silozului şi după îndepărtarea straturilor superficiale. Greutatea lor va fi de aproximativ 2 kg.
Se ambalează în recipiente închise (vase emailate, borcane), sau pungi de material plastic şi se trimit
laboratorului.

Rădăcinoase şi tuberculi

Întrucât compoziţia chimică a rădăcinoaselor, depinde în mare măsură de mărimea rădăcinilor, pentru
proba generală, se iau la rând din vrac sau siloz, 100 rădăcini, care se împart în 2-3 grupe. Exemplu:
- rădăcinile mari vor cântări 50 kg;
- rădăcinile mici vor cântări 30 kg;
Proba fiind prea mare va trebui micşorată de 10 ori, păstrând însă raportul între grupele respective şi
proba generală, cu ajutorul unui factor de multiplicare, care arată numărul echivalent de rădăcini într-un
kg. Astfel:
- 80 kg corespund 100 rădăcini;
- 1 kg corespunde la X rădăcini
100
X= = 1,2 care micşorat de 10 ori = 0,12.
80
Cu ajutorul acestui factor se calculează greutatea rădăcinilor din fiecare grupă, pentru a constitui proba
medie:
- rădăcinile mari vor cântări 50 X 0,12 = 6,0 kg
- rădăcinile mici vor cântări 30 X 0,12 = 3,6 kg

Nutreţuri lichide (borhoturi)

Probele recoltate din cisterne, rezervoare, butoaie, în cantităţi astfel apreciate încât după uscare să se
obţină pentru analize150-200 g substanţă uscată, sunt expediate laboratorului în recipient cu dop rodat.
Dacă analiza nu se face imediat, se va adăuga pentru conservare cloroform sau formol (2-3 ml/l).

3
 Reziduuri industriale

În cazul şroturilor obţinute din seminţele plantelor oleaginoase, probele parţiale se recoltează cu sonde
din 10% din numărul sacilor, sau pe straturi, în cazul livrării lor în vrac. Probele parţiale se omogenizează
şi apoi prin metoda sferturilor se stabileşte proba medie de aprox 2kg.

Furajele combinate şi produse de origine animală

Recoltarea probelor din saci, lăzi, butoaie se face cu ajutorul sondelor de la 3 nivele, în funcţie de
numărul ambalajelor:
- până la 20 din 2 ambalaje
- 40-60 din 4 ”
- 60-100 din 5 ”
- peste 100 din 6 ”
Greutatea probelor parţiale va fi de 2-3 kg din care prin metoda sferturilor, se face proba medie de
aproximativ 3 kg, care se ambalează în pungi de material plastic şi se expediază laboratorului.

Nutreţuri concentrate (grăunţe, seminţe, uruieli)

Dacă produsul este ambalat în saci, probele parţiale sunt prelevate cu sonda din trei locuri (suprafaţă,
mijloc şi partea inferioară), respectându-se următoarele proporţii:

Mărimea lotului Numărul de saci din Greutatea totală

care se recoltează a probei
probele
1 – 2 saci Din fiecare 2 kg
3–6 ” 2 3”
7 – 11 ” 3 3”
20 – 30 ” 5 3”
50 – 70 ” 8 3”
peste 100 saci din 10% 3”

La furajele concentrate depozitate în vrac, probele se iau cu sondă conică pe straturi: de la 15 cm de la

pardoseală, de la mijloc şi de la suprafaţă. Ambalarea se face în pungi de material plastic sau recipiente de
sticlă.

4
 2. Recoltarea probelor pentru examene bacteriologice şi micotoxicologice

Pentru aceste investigaţii, probele sunt recoltate separat în condiţii perfecte de sterilitate şi ambalate în
vase sterilizate. Recoltarea se face cu sonde sterilizate, sau prin secţionarea sacului, locul de secţionare
fiind curăţat şi decontaminat în prealabil cu alcool. Probele parţiale sunt prelevate din cel puţin 10% din
numărul total de ambalaje, făcându-se o probă medie pentru fiecare 100 ambalaje (exemplu, pentru 300
saci, se vor face 3 probe medii). Aceasta va avea greutatea ed 100-200 g.
Făinurile proteice de origine animală nu pot intra în procesul de fabricaţie al nutreţurilor combinate,
decât după un control microbiologic prealabil. Acest examen este executat lunar, indiferent dacă furajele
sunt sa nu introduse în procesul tehnologic. În tabel sunt inserate cantităţile de microorganisme admise ca
limite maxime pentru câteva sortimente de furaje.

Numărul de microorganisme admis ca limită maximă în furaje

Numărul de germeni/gram produs
Produsul
bacterii ciuperci coliformi anaerobi
Făinuri animale 1.000.000 10.000 500 50
Lapte praf 1.000.000 absent 100 10
Cereale (boabe) 15.000.000 500.000 absent absent
Furaje 15.000.000 300.000 1000-3000 50
combiante

Probele ambalate, vor fi expediate imediat la laborator.

Indiferent de examenul solicitat, orice probă trimisă laboratorului va fi însoţită de o fişă în care se va
specifica :
- denumirea sortimentului;
- locul, data şi cantitatea recoltată;
- examenul cerut;
- numele persoanei care a recoltat proba.

3. Însuşirile fizice.
Umiditatea furajelor poate fi determinată organoleptic la locul depozitării. În acest scop, se ia o
cantitate de fân sau paie şi se răsuceşte în mână. Dacă acestea produc zgomot de crepitaţie şi se rup uşor,
umiditatea este sub 15 %, dacă plantele din mânunchi nu se rup în totalitate, sunt moi la palpare şi reci,
umiditatea este cuprinsă între 15-17% dacă în sfârşit, strânse în mână plantele exprimă apă, umiditatea
este foarte mare depăşind20-23%.
Pentru determinarea precisă a umidităţii, în laborator se foloseşte tehnica uscări în etuvă.