UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

BUCURESTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ŞI DEZVOLTARE

RURALĂ

SPECIALIZAREA ÎN ALIMENTAŢIE PUBLICĂ ŞI AGROTURISM

PIAŢA CĂRNII DE BOVINE ÎN ROMÂNIA

RADU ANDREEA

IRLIŞCA CRISTINA

SOFRONE MĂDĂLINA

GRUPA 8313
 CARNEA DE BOVINE

Asigurarea cu hrană în cantitate şi de calitate corespunzătoare nevoilor

mereu crescânde ale omului reprezintă una din problemele majore ale fiecărui stat.
O alimentaţie raţională, ştiinţifică, presupune atât satisfacerea cerinţelor nutritive,
cât şi asigurarea unor produse alimentare de calitate şi salubre.

Istoria civilizaţiei este asociată îndeaproape cu animalele domestice. La

apariţia comunităţilor umane, acum aproximativ 10-12.000 de ani, câteva specii de
mamifere mari şi păsări au fost domesticite, dând astfel posibilitatea umanităţii să
treacă de la condiţiile primitive de viaţa la o calitate mai bună a vieţii. Animalele
domestice mari au făcut posibilă trecerea de la vânat, cules şi practicarea unei
agriculturi schimbătoare, la un stil de viaţă mai stabil.

Alimentele sunt substanţe necesare organismului atât pentru întreţinere cât şi

pentru creştere.

Dintre toate produsele de origine animală care intră în alimentaţia omului,

cel mai important este carnea.

Carnea este unul din alimentele de bază din hrana omului, caracterizându-se

printr-un conţinut mare de substanţe proteice şi grăsimi, printr-un conţinut redus de

glucide;este uşor digerabilă şi are un gust plăcut.

Noţiunea de carne se referă la toate părţile comestibile obţinute de la

animalele domestice şi păsările crescute pentru carne, de la unele animale sălbatice
vânate, de la batracieni (broaşte), moluşte (melci) şi crustacee (raci crabi etc.).
 LOCUL ŞI ROLUL CĂRNII ÎN ALIMENTAŢIA UMANĂ

În sens spiritual carnea este considerată a fi o “substanţă fluctuantă” sau

“învelişul necunoscut” etc.

Carnea (caro, carnis – denumirea în limba latină) este definită de specialişti

în funcţie de diferite criterii.

Din punct de vedere anatomo-patologic carnea reprezintă totalitatea

formaţiunilor anatomice care intră în structura carcasei – musculatură, oase,
grăsime, tendoane, ligamente, vase de sânge, nervi, ganglioni, etc.
Celelalte părţi comestibile din corpul animalelor poartă denumirea de subproduse
(picioare, urechi, burtă, etc.) şi de organe (limbă, ficat, creier, inimă, rinichi, splină,
pulmon, etc.).

Zootehnic, carnea reprezintă totalitatea produselor obţinute prin valorificarea

animalelor în direcţia producţiei de carne – carcasă, plus al cincilea sfert.
Din punct de vedere comercial carnea constituie numai ţesutul muscular, ţesuturile
conjunctive şi adipoase. În sens larg, carnea reprezintă totalitatea produselor de
măcelărie comercializabile pentru alimentaţia omului.

Comerciantul evaluează carnea sub raport cantitativ, prin raportul dintre

greutatea la cumpărare şi cea comercializată; calitativ, prin ponderea regiunilor pe
clase de calitate şi economic prin beneficiul net realizat din vânzarea şi
valorificarea integrală a carcasei şi a celui de-al cincilea sfert.

Consumatorul înţelege prin carne, în sens larg, porţiunea detaşată din

carcasă, cu componentele principale – musculatură, grăsime, oase, care poate fi
utilizată sub forme diferite în alimentaţia omului.
 În sens restrâns, se înţelege ţesutul muscular cu grăsimea internă şi de
acoperire,aderentă la carnea propriu-zisă.

Carnea, alimentul cel mai solicitat în majoritatea ţărilor, este furnizat omului
de către animale şi prezintă o înaltă valoare nutritivă, prin intermediul ţesutului
muscular şi al viscerelor, care pot fi preparate în diferite feluri, pornind fie de la
materia primă proaspătă, fie după diferite prelucrări industriale: refrigerare,
congelare, sărare, afumare, preparare de mezeluri, semiconserve sau conserve.

Carnea intră în alimentaţia omului numai după o prelucrare prealabilă prin

gastronomie (arta de a prepara alimentele într-un mod cât mai plăcut şi cât mai
atrăgător pentru gustul omului), având ca rezultat creşterea sapidităţii (a senzaţiei
gustative) şi a digestibilităţii.

Valoarea gastronomică a cărnii este dată de însuşirile organoleptice

(frăgezime, aromă, gust, consistenţă) şi tehnologice (textură, coeficienţi de pierdere
prin preparare). Suculenţa, marmorarea şi culoarea îşi pierd din importanţă,
întrucât prin procedeele de preparare, culoarea manifestă tendinţa de eliberare sau
alte însuşiri se atenuează, mai ales când se adaugă substanţe aromate şi
stabilizatoare.

Valoarea de întrebuinţare a cărnii pentru consumator este dată de toate

însuşirile organoleptice, nutritive, tehnologice şi igienice.

Prin valoarea nutritivă se înţelege capacitatea unui produs alimentar de a

răspunde nevoilor organismului.

Valoarea nutritivă a cărnurilor este dată de conţinutul în proteine, lipide,

hidraţi de carbon, vitamine şi săruri minerale.
 În alimentaţia raţională a omului, fiecare din trofinele de pe piaţa metabolică
are importanţa sa dar trebuie subliniat că din punct de vedere energetic glucidele,
protidele şi lipidele se pot substitui, însă din punct de vedere trofidinamic ele nu
sunt echivalente. Dacă aminoacizii neesenţiali, glucidele şi lipidele se pot sintetiza
şi interconverti, aminoacizii şi acizii organici esenţiali, vitaminele şi substanţele
minerale nu se pot sintetiza şi trebuie furnizate în dieta zilnică în proporţie
corespunzătoare.

Valoarea nutritivă a cărnii este dată de conţinutul în proteine, lipide, hidraţi

de carbon, vitamine şi substanţe minerale.

Statisticile arată că populaţia lumii e aproape constant interesată de carne ca

aliment de bază, pentru acoperirea necesarului de glucide, prin consumurile de
grăsimi animale, precum şi necesarul de lipide şi proteine, care se pot regăsi în
carne şi preparate din carne. Nutriţioniştii arată că e necesar un consum mediu
zilnic de 25g –grăsimi animale şi 15g-carne şi preparate din carne.

Există un interes crescând pentru consumul produselor din carne, pentru

care, stimularea creşterii animalelor nu se face folosind ca hrană sau stimulatori cu
conţinut în substanţe chimice rezultate din procese de sinteză.

În prezent cele mai mari consumuri de carne provin din specii cum sunt:
porcine, păsări, bovine, animale acvatice etc.
 IMPORTANTA CRESTERII SI EXPLOATARII BOVINELOR IN
DIRECTIA PRODUCTIEI DE CARNE

 Cresterea bovinelor este o activitate traditionala a populatiei din zona rurala

si in special din zona montana si deluroasa(podis);

 Diversitatea productiilor pe care le realizeaza,consumul redus de energie si

natura furajelor pe care le valorifica,confera cresterii si exploatarii bovinelor
caracterul unei activitati durabile si de perspectiva;

 Sursa pentru schimburile comerciale;

 Asigura stabilitatea fortei de munca in zona rurala si montana;

 Parghii pentru cresterea capacitatii potentiale productive specifice raselor de

bovine exploatate in Romania.

PUNCTE “FORTE”

 Suprafete mari de pasuni si fanete(4,9 mil.ha);

 Capacitati de crestere si exploatare a bovinelor pentru ingrasare;

 Capacitate mare de producere a cerealelor destinate furajarii tineretului

bovinelor adulte in perioada de fimisare;

 Disponibil de resurse umane ,in specia

 l in mediul rural;

 Starea buna de sanatate a efectivelor de bovine;

 PUNCTE “SLABE”

 Lipsa unui producator de carne-marfa (productia neplanificata a carnii);

 Consum scazut pe cap de locuitor si autoconsum ridicat in zonele rurale;

 In Romania consumul de carne de bovine in anul 2008 a fost de 11,0

kg\locuitor;

 Slaba productivitate in sectorul producerii furajelor;

 Costul ridicat al procesarii carnii;

 Performante scazute privind oferta si cerintele pietei;

VALORIFICAREA PRODUCTIEI DE CARNE

Potrivit cerintelor pietei,valorificarea este asigurata prin fluxul sistemelor

specifice ale filierelor fiecarui produs sau grupe de produse. Astfel, la noi in tara
valorificarea animalelor, a carnii si a produselor prelucrate pot fi incadrate in
urmatoarele piete specifice:

 Piata libera a producatorilor agricoli specializati in cresterea

animalelor;

 Piata intreprinderilor integrate care preiau animalele

vii,industializeaza si comercializeaza;

 Piata producatorilor de animale pentru reproductie si selectie;

 Progresul tehnic care se înregistrează pe plan mondial în prelucrarea cărnii
are un ritm mult mai mare decât creşterea cantităţii de carne consumată, datorită
cel puţin a două motive esenţiale.

Sacrificările de bovine în unităţi industriale specializate, după numărul de

capete, au scăzut în 2008 faţă de anul precedent cu 10,9%, în timp ce sacrificările
de porcine au crescut cu 17,1%, astfel că producţia de carne de bovine a scăzut
anul trecut cu 8,4%, iar cea de porcine a crescut cu 13,6%.

Sacrificările de bovine au fost preponderente în regiunile Nord-Est (37,6%),

Nord-Vest  (16,7%) şi Sud-Vest.

Cantitatea de lapte de vacă colectată de unităţile procesatoare de la

exploataţii agricole şi centre de colectare  a scăzut în 2008 comparativ cu anul
precedent cu 84.891 tone (-7,5%). Cele mai mari cantităţi de lapte de vacă s-au
colectat în regiunile Centru (29,7%), Nord-Vest (22,6%) şi Nord-Est (21,9%).

Cea mai mare scădere a producţiei în anul 2008 faţă de anul 2007 s-a
înregistrat la lapte praf cu 2.950 tone (-32,5%) urmat de producţia de smântână  de 
consum  cu 4.071 tone (-7,9%).

Creşteri s-au înregistrat la producţia de unt şi la producţia de lapte acidulat

(iaurt, iaurt de băut şi altele), care au înregistrat în 2008 creşteri cu 973 tone
(+11,8%), respectiv 12703 tone (+9,7%) faţă de anul precedent. Regiunile
Bucureşti-Ilfov, Centru şi Nord-Est deţin peste 70,0% din producţia de produse
lactate proaspete (smântâna şi laptele acidulat).

Cantitatea de lapte de consum a avut o tendinţă ascendentă în anul 2008,

creşterea fiind cu 14.034 tone (+7,7%) comparativ cu anul precedent. Laptele de
consum s-a produs cu preponderenţă în regiunile  Centru (33,8%) şi Nord-Est
(22,4%).

Producţia de brânzeturi a crescut, de asemenea, în anul 2008 faţă de anul

2007, cu 1.568 tone (+2,3%). Evoluţia cantităţii de brânză obţinută exclusiv din
lapte de vacă (93,2% din producţia totală de brânzeturi) s-a  menţinut în aceeaşi
tendinţă ascendenta.

PROGRAM PENTRU SUSŢINEREA PRODUSULUI

 Susţinerea, stimularea şi protecţia produsului intern prin aplicarea

mecanismelor folosite în UE.

 Susţinerea pentru echilibrarea balanţei între segmentul de producţie şi

procesare a producţiei.

 Fără ajustarea echilibrata a raportului de preţuri între sectorul de procesare şi

producţie, se riscă diminuarea efectivelor de animale.

 Necesitatea unui suport financiar pentru a echilibra preţul de valorificare la

producătorul intern cu cel realizat în UE.
OBIECTIVE DE REABILITARE ŞI REDRESARE PE TERMEN MEDIU ŞI
LUNG

 Relansarea sectorului de creştere a bovinelor, în vederea stimulării

producţiei de lapte de vacă.

 Susţinerea sectorului de producere a laptelui, pentru creşterea cantitativă şi

calitativă a acestuia, în vederea alinierii la standardele Comunităţii Europene
privind modul de acordare a cotelor.

 Asigurarea securităţii alimentare a populaţiei cu lapte şi produse lactate.

 Susţinerea financiară a producţiei de lapte, pentru echilibrarea preţului de

valorificare la producător, pe aceleaşi criterii cu cele realizate în UE.

COMPOZITIA CARNII DE BOVINE

Carne de bovine este dietetică şi se pretează la o gamă largă de produse

carnate si preparate culinare,extrem de utile pentru alimentaţia consistentă şi
igienică a omului.De aceea,carnea de bovine ocupă un loc impoDeşi în structura
morfologică a carcasei de bovine intră ţesuturi cu compoziţie chimică diferită, se
poate vorbi totuşi de o compoziţie chimică medie a întregii carcase.

Cea mai mare pondere în structura carcasei de bovine o are:

-apa 37-75%

-cantitatea de substanţă uscată variind între 25-43%

 Substanţa uscată este constituită în medie din:

-proteine 19-21%

-lipide 5-20%

-constituenţi minerali 0,8-1%.

Cantitatea de glucide în carcasă este neglijabilă 0,06-0,07%. Compoziţia

chimică a carcasei de bovine variază însă în limite largi în funcţie de varsta.

AVANTAJE CARE VIZEAZA PIATA CARNII IN ROMANIA

Sprijinul comunitar direct pentru sectorul de carne din Romania se face

pornind de la actuala politica a UE de subventionare a agriculturii;

Sustinerea financiara pentru reglarea pietei in Romania vizeaza urmatoarele

avantaje:

 disciplinarea pietei;

 formarea grupurilor de producatori;

 cresterea veniturilor crescatorilor de animale;

 modernizarea infrastructurii in mediul rural;

 facilitarea exportului de carne si produse din carne.

 PROCESUL DE IDENTIFICARE SI INREGISTRARE A BOVINELOR

Identificarea animalelor a devenit o prioritate în Uniunea Europeană, mai

ales după ce bovinele au fost afectate de criza de encefalopatie spongiformă,
cunoscută în limbaj neştiintific ca maladia vacii nebune.

Deşi existau şi mai înainte prevederi legislative privind identificarea şi

înregistrarea animalelor, în ultimii ani gradul de detaliere al acestora a fost mult
sporit.

Cea mai comprehensivă procedură de identificare şi înregistrare se adresează

bovinelor. Implementarea procedurii se realizează cu ajutorul a patru instrumente:

- marca (crotalia) pe urechea animalului;

- bază de date computerizată la nivel naţional cu evidenţa animalelor;

- paşaportul animalului;

- registrul de exploataţie întocmit de fiecare deţinător de animale.

Crotalierea este şi ea reglementată în detaliu. Fiecare crotalie (marcă) trebuie

să conţină cel puţin numele, codul sau sigla autorităţii competente de înregistrare a
statului care a emis crotalia, precum şi o serie de caractere după cum urmează:

- primele două caractere, alfanumerice, care să identifice statul unde

animalul a fost înregistrat pentru prima oară (ex. pentru România – RO);

- următoarele caractere, numerice, maxim 12, care să conţină numărul de

identificare al animalului.
 Baza de date computerizată la nivel naţional cade în sarcina autorităţilor
naţionale competente, care trebuie să înregistreze la nivel local, iar mai apoi să
valideze rezultatele la nivel central, astfel încât să fie evidenţiate toate mişcările
animalelor (schimbare de proprietate, natalităţi, mortalităţi, exporturi, importuri).

Paşaportul animalului trebuie să conţină înregistrările privind numărul unic

de identificare a animalului, naşterea acestuia (locaţie, dată), transferurile de
proprietate, semnătura deţinătorului, numele autorităţii emitente, data emiterii
documentului etc. Atât paşaportul cât şi crotalia însoţesc animalul pe toată durata
vieţii sale.

Registrul de exploataţie trebuie să conţină înregistrările privind numărul unic

de identificare a animalului, naşterea, transferul, moartea animalului, adresa
proprieterului şi/sau deţinătorului după caz, numele şi semnătura reprezentantului
autorităţii competente care a făcut verificarea datelor înregistrate etc.

În cadrul Uniunii Europene se cercetează posibilitatea înlocuirii crotaliei cu

mărci de identificare electronică (crotalii auriculare sau bolusuri ruminale) în
stomacul animalului. Comisia Europeană investighează posibilitatea folosirii la
scală largă a acestei modalităţi de identificare, în cadrul Centrelor sale de cercetare
(Joint Research Centers).

Dacă pentru bovine cadrul de reglementare este extrem de complex, pentru

celelalte animale el este mai puţin sever, însă tendinţa Uniunii Europene este să
extindă reglementările pentru bovine şi pentru celelalte categorii de animale.

România a definitivat transpunerea legislaţiei comunitare specifice

(Reglementarea CE1760/2000), până la data de 30 iunie 2002.
 Responsabilitatea privind identificarea şi înregistrarea animalelor în
România revin Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare care coordonează întreaga
activitate în acest domeniu precum şi Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare şi
Reproducţie în Zootehnie, care deţine în prezent o bază de date computerizată în
care sunt înregistrate bovinele aflate sub incidenţa unor programe de selecţie
pentru controlul producţiei şi reproducţiei.

În România, toate animalele pentru producţie aflate în proprietatea

deţinătorilor particulari sunt înregistrate in evidenţele Consiliilor Locale din cadrul
primăriilor, fiind înscrise în Registrul Agricol (Ordonanţa de Guvern nr.
1/13.03.1992, privind Registrul Agricol). Înregistrările sunt obligatorii pentru
deţinatorii şi proprietarii de animale, fiind realizate pe suport de hârtie şi referindu-
se la toate modificările de proprietar, mişcările animalelor, natalităţi şi mortalităţi.

Bovinele (femelele) aflate în controlul oficial al producţiei şi taurii de

reproducţie, reprezentând aproximativ 20 % din numărul total al acestora sunt
înregistrate într-o bază de date computerizată aflată în gestiunea Agenţiei
Naţionale pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie.

Bovinele şi ovinele destinate exportului sunt identificate obligatoriu de către

serviciile veterinare, prin rotaliere auriculară, iar ecvideele(cabalinele) pentru
export destinate abatorizării sunt identificate prin marcare pe laturile gâtului şi/sau
pe copită. Ecvideele înregistrate, destinate exportului permanent sau temporar
(pentru participare la competiţii hipice) sunt însoţite de paşaport individual, similar
cu cel utilizat de Statele Membre, în care sunt înscrise şi detaliile de identificare ale
fiecărui animal. De asemenea, legislaţia naţională în vigoare prevede identificarea
prin crotaliere a bovinelor, ovinelor, şi porcinelor destinate abatorizării.
 Anual, sunt înregistrate prin listare de către medicii veterinari, toate
animalele care sunt supuse acţiunilor sanitare veterinare obligatorii (vaccinări,
tuberculinări şi alte teste de diagnostic), cuprinse în „Programul de supraveghere,
profilaxie şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la
animale la om şi de protecţie a mediului”, precum şi alte animale înscrise în
registrul agricol.

Pentru animalele existente în gospodăriile populaţiei responsabilitatea

declarării acestora revine deţinătorilor sau proprietarilor de animale, prin înscriere
oficială în registrul agricol ce se ţine de către primării, iar pentru colectivităţile de
animale (exploataţii, ferme, ferme anexe) responsabilitatea privind modificările
apărute în efectiv, revine conducerii executive a acestora.

Deţinătorii şi proprietarii de animale au responsabilitatea prevăzută prin lege

de a anunţa orice modificare apărută în efectiv, atât la primăriile locale cât şi la
serviciile veterinare locale în a căror rază se află.

România va implementa un sistem naţional de identificare şi înregistrare a

animalelor în conformitate cu acquis-ul comunitar în domeniu, până la data de 31
decembrie 2005. În conformitate cu prevederile legislaţiei comunitare în domeniu,
responsabilitatea pentru identificarea şi înregistrarea animalelor va reveni în
totalitate Administraţiei veterinare centrale din România.

Identificarea şi înregistrarea tuturor bovinelor din România va fi finalizată

până la data de 30 iunie 2004.

Până la data de 31 decembrie 2004, va fi emisă fişa computerizată

(paşaportul) pentru bovine. Identificarea şi înregistrarea porcinelor şi ovinelor va fi
finalizată până la data de 31 decembrie 2005, în conformitate cu calendarul de
implementare a Sistemului Naţional de Identificare şi Înregistrare a Animalelor,
adoptat de Administraţia veterinară centrală a României.

România va consolida capacitatea instituţională privind Sistemul Naţional de

Identificare şi Înregistrare a Animalelor, prin organizarea în cadrul administraţiei
veterinare centrale a unui compartiment specializat care va avea responsabilitatea
gestionării şi monitorizării întregii activităţi desfăşurate în vederea identificării şi
înregistrării animalelor, precum şi atribuţii de coordonare a structurilor din teritoriu
implicate în această activitate.

În România, sistemul de identificare şi înregistrare a animalelor are ca bază

legislativă următoarele acte normative :

- Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 110/2000, pentru constituirea

Comitetului de Pilotaj pentru declararea, înscrierea, identificarea, înregistrarea şi
adeverirea proprietăţii animalelor;

- Legea nr. 25/2003 care aprobă OUG nr. 113/2002 privind identificarea şi
înregistrarea bovinelor din România;

- OUG nr. 113/2002 privind identificarea şi înregistrarea bovinelor din România;

- Ordinul MAAP nr. 320/2002 pentru aprobarea normei sanitare-veterinare de

implementare a sistemului de identificare şi înregistrare a bovinelor referitoare la
înregistrarea exploataţiilor, crotalii auriculare, registre de exploataţie şi
paşapoartele bovinelor;

- Ordinul MAAP nr. 345/2002 pentru aprobarea normei sanitare veterinare privind
sistemul de identificare şi înregistrare a bovinelor, corelat cu etichetarea cărnii de
bovine şi a produselor din carne de bovine;
- Ordinul MAAP nr. 166/2003 pentru aprobarea normei sanitare veterinare privind
identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor;

- Ordinul MAAP nr. 167/2003 pentru aprobarea normei sanitare veterinare privind
identificarea ecvinelor.

În concluzie, pentru a răspunde direct la întrebările iniţiale, se poate afirma

că nu este încă nevoie de identificare electronică a animalelor, cu excepţia cailor,
însă este posibil ca într-un viitor nu foarte îndepărtat să se ajungă la folosirea
mărcilor de identificare electronică pe scară largă pentru a se ţine evidenţa
animalelor, mai ales ţinând cont de formarea bazelor de date computerizate la nivel
naţional. România este încă în plin proces de armonizare în ceea ce priveşte
identificarea şi înregistarea animalelor, fiind necesari încă câţiva ani pentru a se
reuşi implementarea totală a prevederilor comunitare. În ceea ce priveşte
necesitatea emiterii de paşapoarte pentru exportul de animale, se poate afirma că
într-adevăr paşapoartele sunt necesare deja pentru cabaline (ecvidee) înregistrate şi
probabil vor fi necesare şi pentru export. Cu cât România va adopta mai repede
aceste prevederi, cu atât mai mari vor putea fi exporturile ţării noastre către
Uniunea Europeană în aceste domenii (animale şi carnea acestora).
 Ce este clasificarea carcaselor?

- O descriere a caracteristicilor carcasei, legata de tranzactiile comerciale intre

fermier, abator/angrosist si vanzatorul cu amanuntul;

- Clasificarea carcaselor de bovine este un limbaj descriptiv al calitatii, usor de

inteles, acelasi in toate tarile UE, care sta la baza dialogului intre producator si
abator.

Acest limbaj simplu, care ne permite sa distingem, trasaturile importante ale

calitatii carcasei, consta in:

- 5 litere E, U, R, O, P care descriu conformatia sau forma generala a carcasei;

- 5 cifre 1, 2, 3, 4, 5 pentru evaluarea gradului de acoperire cu grasime. Grasimea
este evaluata de la 1 (cea mai slaba), care este de fapt, o carcasa fara acoperire cu
grasime, la 5 (cea mai grasa).
 AVANTAJELE CLASIFICARII CARCASELOR

1. Pentru fermier:

- Primeste “feedback” de informatii despre carcasele pe care le produce;

- Posibilitatea sa primeasca un pret mai bun, stimulandu-l sa produca carcase de
calitate mai buna.

2. Pentru abator/angrosist:

- Poate formula cerinte mult mai precise la cumparare;

- Inlatura mai putin din carcasa daca specifica faptul ca doreste carcase din
clasele cu mai multa carne macra;

- Un control mai bun asupra gradului de valorificare a carcasei

3. Pentru industria carnii de bovine:

- Se produc carcase de calitate mai buna;

- Se maresc vanzarile datorita unui produs final imbunatatit;
- Mai multe oporunitati de comert la nivel national, cat si in afara tarii;
- Comertul poate fi facut “la distanta”, fara a vedea carcasele

In acest moment, proportia foarte mare a carcaselor din clasele O si P,

satisface cerinta pietei, sau abatoarele prefera sa se mute intr-o clasificare mai
buna, totodata, platind mai mult producatorilor (P = 37% slaba; O = 59,2%
satisfacatoare).
 Sau poate abatoarele doresc carcase din clasele R si U, cerute la export, dar
din pacate, deocamdata, intalnite in numar foare mic in Romania (R = 3,7% buna;
U = 0,1% foarte buna)

Mai trebuie stiut......

- Producatorii de bovine si comerciantii de carne de bovine sunt cei care

adapteaza industria carnii de bovine la cerintele pietei;

- Dar cum pot aflate, concret, cerintele pietei? Cine ne spune care sunt
cerintele pietei?

- Raspnsul este unul singur: clasificarea carcaselor de bovine;

- Pretul trebuie legat obligatoriu de trasaturile cheie ale carcasei. S-ar

termina astfel cu discutiile interminabile, privind “frauda”, in favoarea, sau,
defavoarea fermierului, sau, abatorului.
 RASE DE CARNE

1. Rasa Hereford

Greutatea vacilor este de 650-700 Kg, a taurilor este de

750-800 Kg. Culoarea este baltata, predominand cea de culoare
visinie cu un desen de culoare alba ce porneste de la greban si
creste catre extremitatile membrelor si varful cozii. Se preteaza
sistemului intensiv si semiintensiv de ingrasare. Greutatea optima este de 360-380
Kg la tineret.

2. Rasa Charolaise

     Este cea mai valoroasa rasa de carne de origine franceza de culoare galbuie.
Vacile au o greutate de 750-800 Kg iar taurii de 1000-1100 Kg. In sistemul
intensiv de ingrasare realizeaza sporuri de 1,5 Kg - 1,8 Kg iar in conditii
experimentale sporul mediu depaseste 2 Kg. Randamentul la sacrificare este de 62-
64%.

3. Rasa Santa Gertruda

     S-a format in Statele Unite in urma incrucisarii raselor locale cu tauri din rasa
Shorton peste care americanii au introdus in prima generatie Zebu de tip Brabma
(sau boul cu cocoasa). Greutatea este de 650-700 Kg la vaci iar la tauri ajunge la
850-900 Kg. Culoarea este rosie uniforma si prezinta coarne. Randamentul la
sacrificare este 62-64%.
 LEGISLATIA SPECIFICA UE

 Regulamentul 509/2006 privind produsele agricole si alimentare

definite specialitati traditionale garantate.

 Regulamentul 510/2006 privind protectia indicatorilor geografici si

desemnarilor de origine pentru produsele agricole si alimentare.

 Regulamentul 425/77 de modificare a Regulamentului 805/68 privind

organizarea comuna a pieei in sectorul carnii de vita si manzat de
adaptare a Regulamentului 827/68 precum si a Regulamentului 950/68
privind Tariful Vamal Comun

 Regulamentul 3661/92 de modificare a unor acte privind instituirea

organizarii commune a pietii in sectorul carnii de vita si manzat ca
urmare a unor modificari ale codurilor din Nomenclatura Combinata

 Regulamentul 1805/77 privind normele special de aplicare in sectorul

carnii de vita a Regulamentului 1055/77 privind stocarea si circulatia
produselor cumparate de un organism de interventie

 Regulamentul 2182/77 de stabilire a modalitatilor de aplicare a

vanzarii carnii de vita congelata provenita din stocurile de interventie
si destinata prelucrarii in cadrul Comunitatii si de modificare a
Regulamentului 1687/76
 Regulamentul 554/78 de modificare a Regulamentului 2182/77
privind vanzarea de carne de vita congelata provenita din stocurile de
interventie si destinata prelucrarii in cadrul Comunitatii

 Regulamentul 1026/78 de modificare a Regulamentului 2182/77

privind vanzarea de carne de vita congelata provenita din stocurile de
interventie si destinata prelucrarii in cadrul Comunitatii

 Regulamentul 2973/79 de stabilire a normelor de aplicare a

reginuluide asisitenta la export pentru produsele din sectorul carnii de
vita si manzat care beneficiaza de tratament special la importul intr-o
tara terta

 Regulamentul139/81 de stabilire a conditiilor pentru admiterea

anumitor sortimente de carne congelata de vita si manzat din Tariful
Vamal Comun
 LEGISLATIA NATIONALA

 Hotararea nr.267 din 26 februarie 2004 privind instituirea sistemului de

clasificare a carcaselor de porcine, bovine si ovine.

 Ordinul nr. 259 din 20 aprilie 2004 pentru aprobarea statului comisiei de
clasificare a carcaselor de porcine,ovine si bovine in care se stabilesc
atributiile,modul de organizare si functionare,precum si alte reglementari
specific.

 Ordinul nr.149 din 8 martie 2005 pentru aprobarea listei cuprinzand agentiile
autorizate de clasificare a carcaselor de porcine,bovine si ovine.

 Ordinul ministrului agriculturii,padurilor si dezvoltarii rurale nr.709 din data

de 27 octombrie 2006 publicat in monitorul oficial privind completarea
anexei la Ordinul ministrului agriculturii,padurilor si dezvoltarii rurale
nr.149/2005 cuprinzand agentiile autorizate de clasificare a carcaselor de
porcine,bovine si ovine.

 Ordinul 1030 din 10 octombrie 2005 privind completarea ordinului

ministrului agriculturii,padurilor si dezvoltarii rurale ordinu 149 din 8
martie 2005 pentru aprobarea listei cuprinzand agentiile autorizate de
clasificare a carcaselor de porcine,bovine si ovine.

 Ordonanta guvernului nr.45/2005 aprobata prin legea 307/2005 privind

organizarea pietelor produselor agricole si alimentare.

 Hotararea guvernului 1829 din 22 decembrie 2005 pentru modificarea si

completarea Hotararea nr.267 din 26 februarie 2004 privind instituirea
sistemului de clasificare a carcaselor de porcine,bovine si ovine.
 SITUATIA ACTUALA A PRODUCTIEI DE CARNE LA NIVELUL U.E

2005 2006 2007

Europa + 47220851 cap 46551918 cap 47674825 cap

Europa de Est 18633251 cap 18293552 cap 19391445 cap

Europa de
6253751cap 6460402 cap 6511650 cap
Nord
Europa de Sud 9164017 cap 8780653 cap 8845030 cap

Europa de Vest 13169832 cap 13017311 cap 12926700 cap

Romania* 1267423 cap 1115000 cap 1206000 cap

Sursa 1: FAOSTAT
Sursa 2: INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICA

La nivel European se constata scaderea efectivului de bovine destinate

sacrificarii in anul 2006 urmata de o usoara crestere de aproximativ 2,4% in anul
2007.

In Romania se constata:

-scaderea efectivului in anul 2006 fata de anul 2005 cu aproximativ 152000 cap

-cresterea efectivului in anul 2007 comparativ cu anul 2006 cu aproximativ 91000

cap.

SITUATIA PRODUCTIEI DE CARNE IN ROMANIA 2006-2008

 UM 2006 2007 2008
Bovine
Mii capete 1115 1206 1116
sacrificate
Greutatea
Mii tone 391 427 391
in viu totala
Greutatea
Kg/cap 351 354 350
medie
Greutatea
totala in Tone 194380 211204 190616

carcasa
Greutatea
medie in Kg 174 175 171

carcasa
Randament % 50 50 49

Greutatea medie in viu la sacrificare a fost de 354 kg/cap in anul 2005 si 350
kg/cap in anul 2008 ceea ce presupune practicarea unui system cu sacrificari
necontrolate atat la femele cat si la masculi.

Acest sistem este practicat in mod deosebit in zonele in care unitatile

specializate in procesarea carnii nu si au manifestat interesul pentru preluarea
animalelor destinate sacrificarii pe baza de contracte ferme si la greutati optime
pentru sacrificare iar crescatorii nu sunt asociati pe obiective:carne,lapte.Greutatea
mica la sacrificare si randamentul scazut au determinat in anul 2008 o greutate in
carcasa de cca 171 kg.

De asemenea aceste data sunt rezultatul lipsei unui sistem bun organizat de
crestere a taurinelor pentru productia de carne.

VALORIFICAREA PRODUCTIEI DE CARNE

Potrivit cerintelor pietei,valorificarea este asigurata prin fluxul sistemelor

specifice ale filierelor fiecarui produs sau grupe de produse.Astfel,la noi in tara
valorificarea animalelor,a carnii si produselor prelucrate pot fi incadratein
urmatoarele piete specific:

 piata libera a producatorilor agricoli specializati in cresterea animalelor

 piata intreprinderilor integrate care preiau animalele vii,industrializeaza si

comercializeaza

 piata producatorilor de animale pentru reproductie si selectie

IMPORTUL SI EXPORTUL DE CARNE DE BOVINE IN PERIOADA

2005-2008

Specificar Anul Import Export Consum %import

 din
e total total intern consum
intern
2005 27,1 18,4 200 14

Carne de 2006 43,0 23,8 178 24

vita 2007 10,7 31,4 146 7

2008 13,0 24,3 142 9

Sursa :MAPDR

Exportul total de carne de vita a inregistrat o scadere de aproximativ 22,6%

in anul 2008 fata de anul 2007;

Importul total de carne de vita a inregistrat o crestere cu 21,5% in anul 2008

fata de anul 2007;

Importul de carne de vita in consumul intern a fost:

 In anul 2003 - 2%

 In anul 2004 - 2%

 In anul 2005 - 14%

 In anul 2006 - 24%

 In anul 2007 - 7%

 In anul 2008 - 9%
 Se constata o usoara crestere a procentului reprezentat in importul de carne
e vita pentru consumul intern in anul 2007 fata de anul 2008.

AVANTAJE CARE VIZEAZA PIATA CARNII IN ROMANIA

 Sprijinul comunitar direct pentru sectorul de carne din Romania se face

pornind de la actuala politica a UE de subventionare a agriculturii.

 Sustinerea financiara pentru reglarea pietii carnii in Romania,vizeaza

urmatoarele avantaje:

o Disciplinarea pietii

o Formarea grupurilor de producatori

o Cresterea veniturilor crescatorilor de animale

o Modernizarea infrastructurii in mediu rural

o Aprovizionarea pietei interne cu produse de calitate

o Facilitatea exportului de carne si produse din carne

o Subventii acordate crescatorilor de bovine

 Directia Ajutoare de Stat si Subventii este structura functioanala a APIA

responsabila de gestionarea fondurilor acordate de la bugetul national,acesta
asigurand:

o Administarea Schemelor de Sprijin

 o Coordonarea procedurilor elaborate pentru masurile CNDP zootehnie

o Participarea la programe de instruire,seminarii desfasurate in cadrul

APIA

o Aplicarea strategiei APIA pentru elaborarea de metodologii si procedure

specific

o Analizarea legislatiei UE si a legislatiei nationale si actualizarea

procedurilor de lucru

o Consultari cu grupurile si organizatiile de ramura

 Sprijinul financiar de la bugetul de stat se acorda numai pentru activitatile

care nu sunt finantate din fonduri alocate de UE.

Pentru bovine sprijinul financiar se acorda producatorilor agricoli care pot fi

persoane fizice sau juridice ce detin, cresc sau exploateaza bovine, individual sau
in forme de asociere si sunt inregistrati in Registrul agricol al exploatatiilor,
grupuri de producatori recunoscute si asociatii profesionale ale crescatorilor de
animale pentru bovinele adulte livrate sau abatorizate in abatoare autorizate sanitar
veterinar si licentiate care clasifica carcasele conform sistemului de clasificare a
carcaselor EUROP.

ATRIBUTIILE APIA

 Asigura derularea operatiunilor financiare legate de gestionarea fondurilor

alocate
 Asigura verificarea cererilor de plata primite de la beneficiari

 Autorizeaza plata catre beneficiari in urma verificarilor cerirelor de plata sau

ii instiinteaza pe acestia cu privire la eventualele nereguli sesizate

 Executa platile autorizate catre beneficiari

 Tine contabilitatea platilor effectuate

 Asigura indeplinirea cerintelor cu privire la informarea publica privind

activitatile desfasurate

 Pregateste si implementeaza prevederile privind mecanismele comerciale

 Urmareste incadrarea in fondurile alocate pentru activitatile prevazute mai

sus

IMPORTANTA CRESTERII CARNII DE BOVINE

 Cresterea bovinelor este o activitate traditioanala a populatiei din zona rurala

si in special din zona Montana
  Diversitatea productiilor pe care le realizeaza,consumul redus de energie si
natura furajelor pe care le valorifica,confera cresterii si exploatarii bovinelor
caracterul unei activitati durabile si de perspective

 Exista posibilitatea realizarii de productii pentru acoperirea necesarului

intern si de export de carne de bovine care sa aduca mari venituri
producatorilor

 Sursa pentru schimburile comerciale

 Asigura stabilitatea fortei de munca in zona rurala si Montana

BIBLIOGRAFIE

1. Site-ul oficial al U.E.Europa.eu

2. Site-ul oficial al APIA:apia.org.ro

3. Site-ul oficial al Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale