Master: Managementul calitatii şi inovatiei în domeniul agroalimentar

Disciplina: Legislatie Alimentara

Anul universitar: 2019/2020

Legislația Europeană și 
Națională a Furajelor

Student: SAUCHEA MADALINA-ALEXANDRA

CUPRINS

1. Ce sunt furajele?.........................................................................................................................3
2. Clasificarea furajelor..................................................................................................................3
3. Calitatea furajelor.......................................................................................................................4
4. Recomandari privind producerea si distributia furajelor pentru animale...................................6
5. Legislaţie in nutriţia animalelor - Furaje....................................................................................8
5.1.Autorizare/Înregistrare sanitar – veterinară a unităţilor din domeniul nutriţiei animale.......8
5.2.Igiena furajelor…………………………...……………………………………………...….8
5.3.Introducerea pe piata si etichetarea furajelor……………………………………………….9
5.4.Metode de eşantionare a furajelor…………………………………………………….…...11
5.5.Controale oficiale………………………………………………………………………….12
5.6.Controlul Salmonellei si al altor agenti zoonotici specifici……………………………….15
6. CONCLUZII……………………………………………………………………………….…12
7. BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………….………..22

2
 1. Ce sunt furajele?

Furajele sau nutreturile sunt produse de origine vegetala, minerala si de sinteza care, folosite
in alimentatia animaleor determina asigurarea functiilor vitale ale acestora si punerea in valoare a
potentialului lor biologic si productive.

2. Clasificarea furajelor
Clasificarea furajelor se poate face după mai multe criterii şi anume:

- după origine : furaje de origine vegetală, animală, minerală şi de sinteză;

- după conţinutul în substanţe nutritive: furaje concentrate şi furaje voluminoase;

- după conţinutul în apă: furaje suculente cu peste 30 % apă (furajele verzi, însilozate,
rădăcinoase, etc.) şi furaje uscate cu 15 - 17 % apă (fibroasele grosierele concentratele cultivate
etc. chiar sub 10 % la furajele de origine animală şi microorganică);

- după modul de obţinere : furaje provenite din plante cultivate, produse secundare
rezultate din prelucrarea industrială a materiilor prime agricole, sau furaje obţinute pe cale
industrială ( nutreţurile combinate, concentratele proteino vitamino minerale etc);

- după compoziţia chimică : furaje bogate în proteină, în SEN, în celuloză sau în

grăsimi.

3
 3. Calitatea furajelor

Monitorizarea parametrilor calitatii furajelor din pajisti este facuta la ora actual cu precadere
prin metode chimice, mari consumatoare de timp, reactivi si resurse financiare.
Calitatea furajelor poate fi analizata prin mai multe procedee, dupa cum urmeaza:

Controlul fizic

Determinarea granulaţiei (gradul de mărunţire a materiilor prime furajere care intră în

componenţa nutreţurilor combinate, exprimat prin procentul de granulaţie reţinut pe fiecare din
sitele pentru cernere). Metoda constă în cernerea a 100 g nutreţ combinat pe un set de site cu
ochiuri de diferite dimensiuni.
Materia rămasă pe fiecare sită se cântăreşte şi se raportează în procente la masa probei de
analizat.
Gradul de integritate şi de rezistenţă a granulelor, respectiv procentul de granule întregi din
nutreţul combinat granulat, se determină folosind site ale căror ochiuri au diametrul ceva mai
mic decât granulele întregi.
Materia rămasă pe sită se exprimă în procente. Se poate şi fără site, prin alegerea granulelor
întregi dintr-o probă.
Rezistenţa se poate determina şi prin exprimarea procentuală a granulelor care rămân întregi
după ce acestea au fost supuse unei anumite presiuni.
 

4
Controlul chimic

Determinarea conţinutului în apă se face prin stabilirea exactă a pierderilor în greutate

dintr-o probă de furaj ţinută la etuvă, la temperatura de 105°C, timp de 4-5 ore, exprimate în
procente. Prin diferenţa faţă de 100% se obţine conţinutul în substanţă uscată al furajelor.
Determinare conţinutului în proteină brută se face prin metoda Kjeldahl şi este necesară,
întrucât conţinutul în proteină brută poate să varieze foarte mult de la un furaj la altul.
La determinarea grăsimii brute se foloseşte aparatul Soxhlet, varianta cu cartuş sau cu
pliculeţ. Principiul metodei se bazează pe proprietatea grăsimilor de a se dizolva în solvenţi
organici (eter etilic, eter de petrol etc.), iar determinarea se face din substanţa uscată a furajului.
Determinarea celulozei brute se face prin hidroliza acidă a nutreţului, folosind o soluţie de
acizi (acetic, tricloracetic şi azotic) care solubilizează toţi nutrienţii, exceptând celuloza brută
(celuloză, hemiceluloză, substanţe incrustate) şi substanţele minerale.
O metodă mai nouă constă în hidroliza în acid sulfuric şi hidroxid de sodiu a unei probe de furaj
cu ajutorul aparatului Fibertec şi al unor capsule de unică folosinţă.
Determinarea cenuşii brute se obţine prin calcinarea unei probe de furaj la temperatura de
600°C.
Determinarea conţinutului de macro şi microelemente, precum şi al aditivilor furajeri se face
prin metode colorimetrice, prin citiri la spectofotometru cu absorbţie atomică.
 
Controlul prospeţimii substanţelor nutritive
Conţinutul în amoniac, care determină o anumită conduită de folosire a furajelor.
Indicele de aciditate al grăsimii se determină mai ales la furajele cu un conţinut ridicat în grăsimi
şi indică prospeţimea şi gradul de oxidare al grăsimilor la un moment dat, în funcţie de condiţiile
de depozitare a materiilor prime introduse în fabricaţie. S-a stabilit că indicele de aciditate al
grăsimii nu trebuie să depăşească 50 ml KOH/1 g grăsime.

5
 Conţinutul în cloruri indică respectarea reţetei de fabricaţie, precum şi dacă procentul de
sare nu a crescut prin folosirea făinii de peşte. De exemplu, pentru furajul combinat destinat
puilor de înlocuire conţinutul maxim de sare admis este de 0,3 %.
Controlul microbiologic stabileşte încărcătura de germeni, care se exprimă la 1 g de furaj.
Încărcătura microbiană limită la furajele combinate, prevăzută de normele în vigoare, este:
bacterii total 15.000.000 col/g, coliformi 1000-3000 col/g, anaerobi 50 col/g.
Activitatea ureazică se determină la şroturile de soia. Principiul metodei constă în stabilirea
cantităţii de azot amoniacal rezultat în urma scindării ureei sub acţiunea ureazei dintr-un gram de
şroturi de soia, într-un minut. STAS-ul admite folosirea în alimentaţie numai a şroturilor cu o
activitate ureazică mai mică de 0,5 mg la 1 g, într-un minut.

4. Recomandari privind producerea si distributia furajelor pentru

animale

Principiul de baza al politicii Uniunii Europene si nationale, privind siguranta alimentara,

este aplicarea unei abordari integrate de tipul "de la ferma la consumator" sau "de la furca la
furculita", care sa acopere toate sectoarele lantului alimentar, respectiv: productia de furaje,
sanatatea plantelor si a animalelor, bunastarea animalelor, productia primara, procesarea
alimentelor, depozitarea, transportul, vanzarea cu amanuntul, precum si importul si exportul
acestora.
In cadrul acestor politici europene, o strategie importanta are la baza implementarea
legislatiei privind siguranta alimentelor si a furajelor.
Este bine stiut ca o zootehnie profitabila are nevoie de animale sanatoase si puternice, cu
potential de productie ridicat, element in care calitatea furajelor si administrarea lor corecta are
un rol determinant asupra performantei si a sanatatii animalelor.
Calitatea hranei pentru animale presupune cantitate si calitate corespunzatoare, o valoare
nutritiva la nivelul cerintelor fiziologice, specifice fiecarei specii, rase, categorii de varsta sau
greutate, absenta contaminantilor, accesul liber la hrana si apa, in functie de tipul de hranire, de
numarul de tainuri zilnice corelat cu sistemul de crestere si intretinere.
In procesul de obtinere a sortimentelor de furaje, in fazele de productie, fabricare, transport
si distributie, datorita unor abateri de la normele de siguranta calitativa a acestora, se poate
produce contaminarea accidentala sau deliberata a acestora cu impact nedorit asupra sanatatii
animalelor, precum si a sigurantei alimentelor destinate consumului uman.
Principalele surse de contaminare a furajelor se pot identifica in factorii de mediu (solul,
apa, aerul, etc), factori din zona vegetala (plante necomestibile, sau cu actiune toxica) folosirea
irationala a ingrasamintelor chimice, a produselor fitofarmaceutice, a medicamentelor de uz
veterinar, mucegaiurile si micotoxinele, manipularea si eliminarea deseurilor defectuoasa,
precum si prin diferite specii de animale, insecte si rozatoare.
De asemenea, producerea, calitatea si modul de distributie a furajelor poate fi influentata de
modificarile in timp a politicilor si strategiilor privind dezvoltarea economiei si implicit a
agriculturii si a zootehniei unei tari.

6
 Aceasta stare impune ca fermierii si alti agricultori cu activitate in domeniul zootehnic sa
beneficieze mai mult ca oricand de specialisti, medici veterinari, ingineri agronomi, zootehnisti,
nutritionisti, etc. ca parteneri competenti si de incredere pentru sustinere si consiliere in
problemele de sanatate si nutritie a animalelor crescute in scop economic sau de companie.
Agricultorii sau operatorii economici cu activitate in domeniul hranei pentru animale au
obligatia sa garanteze ca furajele pe care le produc si le distribuie nu au un efect negativ asupra
sanatatii animalelor, iar produsele alimentare obtinute de la animale nu devin un factor de risc
pentru consumul uman.

In acest context, se recomanda sa se respecte urmatoarele:

 sa posede documentul de autorizare / inregistrare sanitara veterinara in

conformitate cu prevederile legale privind functionarea unitatiilor specializate in
producerea, procesarea si distributia furajelor pentru animale si pasari, eliberat de
D.S.V.S.A. judeteana.

 sa respecte conditiilor generale de functionare si igiena a unitatiilor de profil

conform prevederilor legislatiei in vigoare;

 sa aplice tehnologii adecvate respectand densitatile la semanat, utilizand seminte

certificate din soiuri de buna calitate, efectuarea, din timp a analizei solulului pentru a
realiza cea mai buna formula de fertilizare in vederea obtinerii de productii ridicate si de
buna calitate;

 sa mentina in stare de functionare si igiena instalatiile, echipamentele,

containerele, ambalajele si vehiculele utilizate pentru producerea, prepararea, calibrarea,
ambalarea, si transportul furajelor si sa evite orice sursa de contaminare a acestora;

 sa dovedeasca prin documente calitatea si salubritatea materilor prime, folosite in

procesul tehnologic, precum si faptul ca acestea au fost achizitionate din unitati sau de la
furnizori care au asigurata asistenta de specialitate, documente in care sa fie inscrise
furnizorul, categoria produsului, data receptionarii, cantitatea, precum si celelalte date
pentru stabilirea trasabilitati;

 sa evite orice contaminare a materilor prime si a sortimentelor de furaje preparate,

posibila din aer, sol, apa, sau prin ingrasaminte, biocide, produse fitofarmaceutice,
medicamente de uz veterinar, etc.;

 sa asigure sursa de apa potabila care sa fie utilizata atat la procesul tehnologic, cat
si la mentinerea starii de igiena si curatenie a personalului si a utilitatilor;

 sa gestioneze cu atentie prin antrepozitarea si manipularea separata a deseurilor si

substantelor periculoase, in scopul evitarii pericolului de contaminare;

7
  sa asigure efectuarea actiunilor de dezinfectie a spatiilor tehnologice, a utilajelor
si ustensilelor folosite, protejarea spatiilor si a furajelor de insecte si rozatoare prin masuri
specifice;

 sa asigure echipamente de protectie sanitara pentru personalul angajat precum si

existenta documentelor din care sa rezulte starea de sanatate a acestora;

 sa respecte programul de autocontrol prin afuirea de probe la laboratorul de

referinta pentru determinarea incarcaturii cu pesticide, microtoxine (in special aflatoxine),
metale grele, rezidii de medicamente, coccidiostatice, organisme modificate genetic,
prezenta salmonelelor si alti parametrii la anumite solicitari si sa respecte recomandarile
mentionate in buletinele emise de catre specialisti in cazul unor neconformitati;

 sa notifice autoritatilor competente suspiciunea sau constatarea unor

neconformitati sau abateri de la cerintele de calitate si salubritate privind siguranta
furajelor destinate pentru animale si pasari;

 sa colaboreze cu serviciile sanitare veterinare, cu factorii responsabili din

domeniu producerii si utilizarii furajelor, cu scopul de a fi informati asupra masurilor care
trebuie aplicate pentru a preveni contaminarea furajelor, pentru ridicarea calitatii acestora,
factor necesar in apararea sanatatii animalelor cat si a populatiei.

Intreg procesul de producere, depozitare, distributie a furajelor precum si utilizarea lor in

hrana animalelor si a pasarilor este monitorizat si controlat de personalul de specialitate din
cadrul D.S.V.S.A. judeteana si a unitatiilor teritoriale subordonate. 

5. Legislaţie în nutriţia animalelor - Furaje

5.1 Autorizare/Înregistrare sanitar – veterinară a unităţilor din domeniul nutriţiei animale

Pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind procedura de autorizare/înregistrare
sanitar-veterinară se poate consulta Ordin A.N.S.V.S.A. Nr. 44 din 14 aprilie 2017.

5.2 Igiena furajelor

Conform Regulamentul (CE) nr. 183/2005

Dispoziții referitoare la igienă

8
1. Operatorii din sectorul hranei pentru animale, care desfășoară activități de producție
primară de hrană pentru animale, trebuie să se asigure că gestionarea și efectuarea acestor
activități au loc în așa fel încât riscurile la adresa siguranței hranei pentru animale să fie
prevenite, eliminate sau diminuate cât mai mult posibil.
2. Operatorii din sectorul hranei pentru animale trebuie să se asigure, pe cât posibil, că
produsele primare produse, preparate, curățate, ambalate, depozitate și transportate sub
răspunderea lor sunt protejate de orice contaminare și deteriorare.
3. Operatorii din sectorul hranei pentru animale trebuie să îndeplinească obligațiile menționate
la punctele 1 și 2, respectând dispozițiile legislative naționale și comunitare, referitoare la
controlul riscurilor, inclusiv:
(i) măsurilor destinate să controleze orice contaminare periculoasă, ca de exemplu cea
provenită din aer, sol, apă, îngrășăminte, produse fitosanitare, biocide, medicamente de
uz veterinar, precum și din manipularea și eliminarea deșeurilor;
și (ii) măsurilor referitoare la sănătatea plantelor, la sănătatea animalelor și a mediului
care au efecte asupra siguranței hranei pentru animale, inclusiv programelor de
supraveghere și control al zoonozelor și agenților zoonotici.
4. Atunci când este necesar, operatorii din sectorul hranei pentru animale iau măsuri adecvate,
în special pentru:
(a) a menține în stare de curățenie și, la nevoie, după curățare, a dezinfecta în mod
corespunzător instalațiile, echipamentele, containerele, cutiile și vehiculele utilizate
pentru producerea, prepararea, calibrarea, ambalarea, depozitarea și transportul hranei
pentru animale;
(b) a garanta, la nevoie, condițiile de producție, transport și depozitare igienică a hranei
pentru animale, precum și curățenia acesteia;
(c) a utiliza apă curată ori de câte ori este necesar pentru a evita riscurile de
contaminare;
(d) a preveni, pe cât posibil, riscurile de contaminare din partea animalelor și a
organismelor dăunătoare;
(e) a depozita și manipula individual și în condiții de siguranță deșeurile și substanțele
periculoase, în scopul de a evita riscurile de contaminare;
(f) a asigura faptul că materialele ambalajelor nu constituie o sursă de contaminare
periculoasă a hranei pentru animale;
(g) a lua în considerare rezultatele oricărei analize relevante a probelor prelevate din
produsele primare sau a altor probe care prezintă importanță pentru siguranța hranei
pentru animale.

5.3 Introducerea pe piata si etichetarea furajelor

Conform Regulamentul (CE) nr. 767/2009  (Articolul 15

http://www.ansvsa.ro/download/legislatie/nutritie/reg-767-din-2009.pdf)

9
 Condiții generale de etichetare obligatorii

O materie primă pentru furaje sau un furaj combinat se introduce pe piață numai dacă
următoarele specificații sunt indicate pe etichetă:

(a) tipul furajului: „materie primă pentru furaje”, „furaj complet” sau „furaj complementar”,
după caz; — în cazul „furajului complet”, dacă este cazul, poate fi folosită denumirea
„înlocuitor de lapte complet”; — în cazul „furajului complementar”, următoarele denumiri pot
fi folosite, dacă este cazul: „furaj mineral” sau „înlocuitor de lapte complementar”; — în cazul
animalelor de companie, altele decât câini și pisici, „furaj complet” sau „furaj complementar”
poate fi înlocuit cu „furaj combinat”;

(b) numele sau denumirea comercială și adresa operatorului din sectorul hranei pentru animale
responsabil cu etichetarea;

(c) în cazul în care este disponibil, numărul de autorizare a persoanei responsabile pentru
etichetare, acordat în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 pentru
întreprinderile autorizate în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) din
Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 sau cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 sau
cu articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 183/2005. Dacă o persoană responsabilă pentru
etichetare are mai multe numere de autorizare, acesta folosește numărul acordat în conformitate
cu Regulamentul (CE) nr. 183/2005;

(d) numărul de referință al lotului;

(e) cantitatea netă, exprimată în unități de masă, în cazul produselor solide, și în unități de masă
sau volum, în cazul produselor lichide;

(f) lista aditivilor pentru hrana animalelor, precedată de titlul „aditivi”, în conformitate cu
capitolul I al anexei VI sau VII, după caz, și fără a aduce atingere dispozițiilor privind
etichetarea stabilite în actul juridic care autorizează aditivul pentru hrana animalelor în cauză;

(g) conținutul de apă în conformitate cu punctul 6 din anexa I.

Principii privind etichetarea și prezentarea

Conform Regulament (CE) nr. 767/2009 (Articolul

11http://www.ansvsa.ro/download/legislatie/nutritie/reg-767-din-2009.pdf)

(1) Etichetarea și prezentarea furajului nu trebuie să inducă în eroare utilizatorul, în special:

(a) în ceea ce privește utilizarea preconizată sau caracteristicile furajului, în special cu privire
la natura, metoda de fabricație sau de producție, proprietățile, compoziția, cantitatea sau
durabilitatea acestuia, cât și cu privire la speciile sau categoriile de animale cărora le este
destinat;

10
(b) prin atribuirea de efecte sau caracteristici pe care furajul nu le are, sau insinuând că posedă
anumite caracteristici speciale, în timp ce toate furajele similare au asemenea caracteristici;

sau (c) în ceea ce privește conformitatea etichetării cu Catalogul comunitar și cu Codurile

comunitare prevăzute la articolele 24 și 25.

(2) Materiile prime pentru furaje sau furajele combinate comercializate în vrac sau în ambalaje
sau containere nesigilate, în conformitate cu articolul 23 alineatul (2), sunt însoțite de un
document care conține toate specificațiile de etichetare obligatorii cerute de prezentul
regulament.

Cerințe privind siguranța și comercializarea

Conform Regulamentul (CE) nr. 767/2009 a (Articolul 4

http://www.ansvsa.ro/download/legislatie/nutritie/reg-767-din-2009.pdf)

(1) Furajul poate fi introdus pe piață și utilizat numai dacă:

(a) este sigur;

și (b) nu are un efect negativ direct asupra mediului înconjurător sau a bunăstării animale.
Cerințele din articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 se aplică, mutatis mutandis,
furajelor pentru animale care nu sunt destinate producției de alimente.

(2) În plus față de cerințele de la alineatul

(1) din prezentul articol, operatorii din sectorul hranei pentru animale care introduc furaje pe
piață garantează că furajul: (a) este sănătos, original, pur, adaptat utilizării prevăzute și de
calitate comercială;

(b) este etichetat, ambalat și prezentat în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament și

cu legislația comunitară aplicabilă. Cerințele din articolul 16 din Regulamentul (CE) nr.
178/2002 se aplică, mutatis mutandis, furajelor pentru animale care nu sunt destinate producției
de alimente.

(3) Furajul respectă dispozițiile tehnice privind impuritățile și alți determinanți chimici stabiliți
în anexa I la prezentul regulament.

5.4 Metode de eşantionare a furajelor

Conform Regulamentul (CE) nr. 152/2009

(http://www.ansvsa.ro/download/legislatie/nutritie/reg-152-din-2009.pdf)

11
 Aparatura

4.1. Aparatura de prelevare de eșantioane trebuie să fie realizată din materiale care nu
contaminează produsele de eșantionat. Aparatura care este destinată a fi utilizată de mai multe
ori trebuie să fie ușor de curățat pentru a evita contaminarea încrucișată.

4.2. Aparatura recomandată pentru prelevarea eșantioanelor din furaje solide

4.2.1. Prelevarea manuală

4.2.1.1. Lopată plată cu margini verticale

4.2.1.2. Sondă de eșantionare cu o fantă lungă sau compartimentată. Dimensiunile sondei de

eșantionare trebuie să fie adecvate caracteristicilor lotului eșantionat (adâncimea recipientului,
dimensiunile sacului etc.) și dimensiunilor particulelor furajului. În cazul în care sonda de
eșantionare are mai multe orificii, pentru a se asigura faptul că eșantionul este prelevat în
diferite locuri de-a lungul sondei, orificiile ar trebui să fie separate prin compartimente sau
orificii eșalonate secvențial.

4.2.2. Prelevarea mecanică Pentru prelevarea de eșantioane din furajele în mișcare poate fi
utilizată aparatură mecanică adecvată. „Adecvată” înseamnă că cel puțin întreaga secțiune a
fluxului este eșantionată. Prelevarea de eșantioane din furajele în mișcare (la rate de debit
ridicat) poate fi efectuată de prelevatoare automate.

4.2.3. Separator În cazul în care acest lucru este posibil și oportun, aparatura destinată divizării
eșantionului în părți aproximativ egale ar trebui să se utilizeze pentru prepararea eșantioanelor
reduse în mod reprezentativ.

5.5 Controale oficiale

Conform Regulamentul (CE) nr. 669/2009 (Capitolul I , Obligatii Generale, Articolul

3 http://www.ansvsa.ro/download/legislatie/nutritie/ctrl-ofic-882-din-2004.pdf)

Obligații generale cu privire la organizarea de controale oficiale

(1) Statele membre se asigură că efectuarea controalelor oficiale are loc cu regularitate, în
funcție de riscuri și cu frecvența corespunzătoare, astfel încât să atingă obiectivele prezentului
regulament, luând în considerare:

(a) riscurile identificate asociate cu animalele, hrana pentru animale sau produsele alimentare,
întreprinderile din sectorul hranei pentru animale sau din sectorul produselor alimentare,
utilizarea hranei pentru animale sau alimentelor sau orice proces, material, substanță, activitate

12
sau operațiune care ar putea influența siguranța hranei pentru animale sau produselor
alimentare, sănătatea animală sau bunăstarea animalelor;

(b) antecedentele operatorilor din sectorul hranei pentru animale sau din sectorul alimentelor
cu privire la respectarea legislației referitoare la hrana pentru animale sau produse alimentare
sau a dispozițiilor privind sănătatea animală sau bunăstarea animalelor;

(c) fiabilitatea oricăruia din propriile controale care au fost deja efectuate

și (d) orice informații care ar putea indica neconformitatea.

(2) Controalele oficiale se efectuează fără avertisment prealabil, cu excepția situațiilor precum
auditurile, care necesită notificarea prealabilă a operatorilor din sectorul hranei pentru
animale sau alimentelor. De asemenea, controalele oficiale se pot desfășura și ad hoc.

(3) Controalele oficiale se desfășoară în oricare dintre etapele de producție, prelucrare și

distribuire a hranei pentru animale sau alimentelor și a animalelor și produselor animale.
Acestea includ controale cu privire la întreprinderile din sectorul hranei pentru animale sau
alimentar, la utilizarea și depozitarea hranei pentru animale sau a produselor alimentare, la
orice proces, material sau substanță, activitate sau operațiune, inclusiv transport, aplicat hranei
pentru animale sau produselor alimentare și animalelor vii, necesare pentru atingerea
obiectivelor prezentului regulament.

(4) Controalele oficiale se aplică, cu aceeași prudență, exporturilor în afara Comunității,

introducerii pe piață în interiorul Comunității și introducerii din țări terțe în teritoriile
menționate la anexa I.

(5) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că produsele destinate
expedierii într-un alt stat membru sunt controlate cu aceeași prudență ca acelea destinate
introducerii pe piața de pe propriul teritoriu.

(6) Autoritatea competentă a statului membru de destinație poate verifica conformitatea hranei
pentru animale și a produselor alimentare cu legislația privind hrana pentru animale și
produsele alimentare prin intermediul unor verificări nediscriminatorii. În măsura strict
necesară pentru organizarea controalelor oficiale, statele membre pot solicita operatorilor
cărora li se furnizează bunuri dintr-un alt strat membru să raporteze sosirea acestor bunuri.

(7) Dacă, pe parcursul unui control desfășurat la locul de destinație sau pe parcursul
depozitării sau transportului, un stat membru constată lipsa de conformitate, acesta ia măsurile
necesare, care pot include reexpedierea în statul membru de origine.

Conform Regulamentul (CE) nr. 669/2009  (Capitolul 2. Autoritatile competente,

Articolul 4 http://www.ansvsa.ro/download/legislatie/nutritie/reg-152-din-2009.pdf)

13
 Desemnarea autorităților competente și criteriile operaționale

(1) Statele membre desemnează autoritățile competente cărora le revine responsabilitatea

obiectivelor și controalelor oficiale prevăzute de prezentul regulament.

(2) Autoritățile competente asigură:

(a) eficacitatea și oportunitatea controalelor oficiale privind animalele vii, hrana pentru
animale și produsele alimentare în toate etapele de producție, prelucrare și distribuire a
alimentelor și ale utilizării hranei pentru animale;

(b) absența oricărui conflict de interese în rândul personalului care efectuează controalele
oficiale;

(c) faptul că dispun sau au acces la laboratoare pentru teste cu o capacitate adecvată și cu un
număr suficient de personal cu calificările și experiența corespunzătoare care să permită
realizarea eficace și efectivă a controalelor oficiale și a îndatoririlor oficiale;

(d) faptul că dispun de instalații și echipamente corespunzătoare și întreținute într-un mod

adecvat care să asigure efectuarea de către personal a controalelor oficiale și a îndatoririlor
oficiale în mod efectiv și eficace;

(e) faptul că dispun de competențele legale pentru a desfășura controale oficiale și a lua
măsurile prevăzute de prezentul regulament;

(f) faptul că dispun de planuri de intervenție și sunt pregătite să aplice astfel de planuri în caz de
urgență;

(g) faptul că operatorii din sectorul hranei pentru animale și din sectorul alimentar sunt obligați
să se supună oricărei inspecții efectuate în conformitate cu prezentul regulament și să ofere
asistență personalului autorității competente la îndeplinirea misiunilor sale.

(3) Atunci când un stat membru conferă competența de a desfășura controale oficiale unei
autorități sau unor autorități, altele decât o autoritate competentă centrală, în special celor de
la nivel regional sau local, se asigură coordonarea efectivă și eficace între toate autoritățile
competente implicate, inclusiv în domeniul protecției mediului și al protecției sanitare, după caz.

(4) Autoritățile competente asigură imparțialitatea, calitatea și coerența controalelor oficiale la

toate nivelurile. Criteriile enumerate la alineatul (2) trebuie respectate integral de către fiecare
autoritate căreia i se conferă competența de a efectua controale oficiale.

(5) Atunci când, în cadrul unei autorități competente, mai multe unități dispun de competența de
a desfășura controale oficiale, se asigură coordonarea și cooperarea efectivă și eficace între
diferitele unități.

14
(6) Autoritățile competente realizează audituri interne sau pot solicita realizarea de audituri
externe și adoptă măsurile necesare având în vedere rezultatele acestora pentru a asigura
atingerea obiectivelor prezentului regulament. Aceste audituri fac obiectul unei analize
independente și se desfășoară într-un mod transparent.

(7) Normele detaliate pentru punerea în aplicare a prezentului articol pot fi adoptate în
conformitate cu procedura menționată la articolul 62 alineatul (3).

5.6 Controlul Salmonellei si al altor agenti zoonotici specifici

Conform Regulamentul (CE) nr. 2160/2003, privind controlul samonellei şi al altor

agenţi zoonotici specifici prezenţi în reţeaua alimentară (Capitolul II Obiective comunitare,
Articolul 4 http://www.ansvsa.ro/download/legislatie/nutritie/reg-2160-din-2003.pdf)

Obiective comunitare vizând diminuarea prevalenței zoonozelor și agenților zoonotici

(1) Se stabilesc obiective comunitare în vederea diminuării prevalenței zoonozelor și agenților

zoonotici enumerați în anexa I coloana 1 la populațiile animale enumerate în anexa I coloana 2,
luând în considerare îndeosebi:

(a) experiența dobândită în cadrul măsurilor naționale

și (b) informațiile transmise Comisiei sau Autorității europene pentru siguranța alimentelor în
conformitate cu cerințele comunitare existente și, îndeosebi, în cadrul informațiilor obținute în
conformitate cu Directiva 2003/99/CE, în special articolul 5. Comisia stabilește obiectivele și
orice modificări ale acestora. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale
ale prezentului regulament, printre altele prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate
cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 14 alineatul (3).

(2) Obiectivele prevăzute în alineatul (1) conțin cel puțin:

(a) expresia numerică:

(i) a procentului maxim de unități epidemiologice care au rămas pozitive și/sau

(ii) a procentului minim de reducere a numărului de unități epidemiologice care au rămas

pozitive;

(b) termenul maxim în care trebuie atins obiectivul; (c) definiția unităților epidemiologice
prevăzute la punctul (a);

(d) definiția programelor de teste necesare pentru verificarea realizării obiectivului

15
 și (e) definiția, dacă este cazul, a serotipurilor care sunt relevante din punctul de vedere al
sănătății publice sau a altor subtipuri de zoonoze sau agenți zoonotici enumerați în anexa I
coloana 1, ținând seama de criteriile generale enumerate în alineatul (6) litera (c) și de criteriile
specifice stabilite în anexa III.

(3) Obiectivele comunitare sunt stabilite pentru prima dată înaintea datelor care trebuie
respectate, indicate în anexa I coloana 4.

(4) (a) Pentru fiecare obiectiv comunitar pe care-l definește, Comisia furnizează o analiză a
costurilor și avantajelor scontate. Această analiză ia în considerare îndeosebi criteriile
prevăzute în alineatul (6) litera (c). Statele membre acordă, la cerere, întregul ajutor necesar
Comisiei pentru a-i permite să pregătească această analiză.

(b) Înainte de a propune fiecare obiectiv comunitar, Comisia consultă statele membre în cadrul
comitetului prevăzut în articolul 14 alineatul (1) cu privire la rezultatele acestei analize.

(c) În conformitate cu rezultatele acestei analize și cu consultarea statelor membre, Comisia

propune, dacă este cazul, obiective comunitare.

(5) Totuși, prin derogare de la alineatul (2) litera (e) și de la alineatul (4), următoarele reguli se
aplică păsărilor de curte pentru o perioadă tranzitorie. Obiectivul comunitar stabilit pentru
șeptelurile reproducătoare de Gallus gallus în cursul acestei perioade tranzitorii acoperă cele
cinci serotipuri de salmonella cele mai frecvente în salmoneloza umană, care sunt identificate pe
baza datelor culese prin intermediul sistemelor comunitare de supraveghere. Obiectivele
comunitare stabilite pentru găinile ouătoare, puii de carne și curci în cursul perioadei
tranzitorii acoperă Salmonella enteritidis și Salmonella typhimurium. Totuși, aceste obiective
pot la nevoie să fie extinse la alte serotipuri pe baza rezultatelor unei analize realizate în
conformitate cu alineatul (4). Perioada tranzitorie se aplică în conformitate cu fiecare obiectiv
comunitar privind reducerea prevalenței salmonellei la păsările de curte. Această perioadă este
de trei ani în fiecare caz și începe la data indicată în anexa I coloana 5.

(6) (a) Comisia poate modifica anexa I în scopurile enumerate la litera (b), după luarea în
considerare în special a criteriilor enumerate la litera (c). Măsurile respective, destinate să
modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, se adoptă în conformitate cu
procedura de reglementare cu control menționată la articolul 14 alineatul (3).

(b) Modificările aduse anexei I pot schimba dimensiunea cerințelor privind stabilirea de
obiective comunitare prin completarea, diminuarea sau modificarea listei în care figurează:

(i) zoonozele sau agenții zoonotici;

(ii) stadiile rețelei alimentare

și/sau (iii) populațiile animale respective.

16
(c) Criteriile care trebuie luate în considerare înaintea modificării anexei I includ, în ceea ce
privește zoonoza sau agentul zoonotic respectiv:

(i) frecvența lor în rândul populațiilor animale și umane și în nutriția animalelor și alimentația
umană;

(ii) gradul lor de gravitate pentru om;

(iii) consecințele lor economice asupra preocupărilor pentru sănătatea animală și sănătatea
umană, precum și asupra întreprinderilor din sectoarele nutriției animalelor și alimentației
umane;

(iv) tendințele epidemiologice la om și animal și în sectoarele nutriției animalelor și alimentației

umane;

(v) avizele științifice;

(vi) progresele tehnologice privind în special posibilitatea de a pune în aplicare diferitele tipuri
de control existente

și (vii) dispozițiile și tendințele privind modul de creștere și metodele de producție.

(7) Comisia poate modifica sau completa anexa

III. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, se
adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 14
alineatul (3).

Comisia reexaminează punerea în aplicare a obiectivelor comunitare și ia în considerare

această revizuire atunci când propune noi obiective.

(9) Măsurile luate în vederea diminuării prevalenței zoonozelor și agenților zoonotici enumerați
în anexa I sunt aplicate în conformitate cu dispozițiile adoptate în prezentul regulament și cu
orice altă dispoziție adoptată în temeiul acestui regulament.

Conform Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 (Capitolul III , Programe de control

http://www.ansvsa.ro/download/legislatie/nutritie/reg-2160-din-2003.pdf)

Programe naționale de control

(1) Pentru realizarea obiectivelor comunitare prevăzute în articolul 4, statele membre stabilesc
programe naționale de control pentru fiecare din zoonozele și agenții zoonotici enumerați în
anexa I. Programele naționale de control țin seama de repartiția geografică a zoonozelor în
fiecare stat membru și de consecințele financiare ale punerii în aplicare a unor controale

17
eficiente pentru producătorii primari și proprietarii de exploatații din sectoarele alimentației
umane și nutriției animalelor.

(2) Programele naționale de control sunt continue și acoperă o perioadă de cel puțin trei ani
consecutivi.

(3) Programele naționale de control:

(a) prevăd depistarea zoonozelor și agenților zoonotici în conformitate cu exigențele și regulile

minime de eșantionare stabilite în anexa II;

(b) definesc responsabilitățile respective ale autorităților competente și ale proprietarilor de

exploatații din sectoarele alimentației umane și nutriției animalelor;

(c) indică măsurile de control care trebuie luate ca urmare a depistării unor zoonoze și agenți
zoonotici pentru a proteja în special sănătatea publică, inclusiv punerea în aplicare a măsurilor
specifice definite în anexa II;

(d) permit evaluarea progreselor înregistrate în conformitate cu dispozițiile lor și pot fi revizuite
îndeosebi luând în considerare rezultatele obținute în momentul depistării zoonozelor și
agenților zoonotici.

(4) Programele naționale de control acoperă cel puțin următoarele stadii din rețeaua
alimentară:

(a) producția hranei pentru animale;

(b) producția primară de animale;

(c) prelucrarea și prepararea produselor alimentare de origine animal

(5) Programele naționale de control conțin, dacă este necesar, dispozițiile stabilite privind
metodele de test și criteriile de evaluare a rezultatelor acestor teste pentru cercetările efectuate
pe animale și ouăle pentru incubație expediate în teritoriul național, în cadrul controalelor
oficiale prevăzute în anexa II partea A.

(6) Comisia poate modifica sau completa cerințele și normele minime de eșantionare prevăzute
în anexa II, după luarea în considerare în special a criteriilor enumerate la articolul 4 alineatul
(6) litera (c). Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului
regulament, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la
articolul 14 alineatul (3).

(7) În termen de șase luni de la stabilirea obiectivelor comunitare prevăzute în articolul 4,

statele membre prezintă Comisiei programele naționale de control și definesc măsurile care
trebuie puse în aplicare.

18
În cazul Bulgariei și României, a căror aderare intervine după ce data de depunere a
programelor naționale de control fixată pentru alte state membre a trecut deja, data de
depunere este data aderării.

În cazul Croației, a cărei aderare intervine după ce data de depunere a programelor naționale
de control fixată pentru alte state membre a trecut deja, data de depunere este data aderării.

Conform Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 (Articol 6

http://www.ansvsa.ro/download/legislatie/nutritie/reg-2160-din-2003.pdf)

Aprobarea programelor naționale de control

(1) După ce un stat membru a prezentat un program național de control în conformitate cu

articolul 5, Comisia dispune de două luni pentru a cere acestui stat membru informații
suplimentare pertinente și necesare. Statul membru furnizează informațiile suplimentare
respective în două luni de la primirea cererii. În două luni de la primirea acestor informații
suplimentare sau, dacă ea nu a cerut asemenea informații, în șase luni de la prezentarea
programului de control, Comisia stabilește dacă acesta este conform cu dispozițiile pertinente,
inclusiv în special cu prezentul regulament.

(2) Atunci când Comisia a stabilit conformitatea unui program național de control sau la
cererea statului membru care a prezentat programul respectiv, acesta este examinat fără
întârziere în vederea aprobării acestuia în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 14
alineatul (2).

(3) Modificările aduse unui program aprobat anterior în temeiul alineatului (2) pot fi adoptate
în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 14 alineatul (2) pentru a se ține seama de
evoluția situației în statul membru respectiv, în special în conformitate cu rezultatele prevăzute
în articolul 5 alineatul (3) litera (d).

Conform Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 (Articol 7

http://www.ansvsa.ro/download/legislatie/nutritie/reg-2160-din-2003.pdf)

Programe de control ale proprietarilor de exploatații din sectoarele alimentației umane și

nutriției animalelor

(1) Proprietarii de exploatații din sectoarele alimentației umane și nutriției animalelor sau
organizațiile care îi reprezintă pot stabili programe de control care acoperă pe cât posibil toate
stadiile producției, prelucrării și distribuției.

(2) Dacă doresc ca programele lor de control să facă parte dintr-un program de control
național, proprietarii de exploatații din sectoarele alimentației umane și nutriției animalelor sau
organizațiile lor reprezentative prezintă, spre aprobare, programele lor de control și orice
modificare a acestora autorității competente a statului membru în care se află. Atunci când

19
activitățile respective au loc în mai multe state membre, programele sunt aprobate separat
pentru fiecare stat membru.

(3) Autoritatea competentă nu poate aproba programele de control prezentate în conformitate

cu alineatul (2) decât dacă este convinsă că acestea răspund cerințelor aplicabile, prevăzute în
anexa II, și obiectivelor programului de control național respectiv.

(4) Statele membre actualizează listele programelor de control aprobate ale proprietarilor de
exploatații din sectoarele alimentației umane și nutriției animalelor sau ale organizațiilor lor
reprezentative. Listele respective sunt puse la dispoziția Comisiei la cererea acesteia.

(5) Proprietarii de exploatații din sectoarele alimentației umane și nutriției animalelor sau
organizațiile lor reprezentative comunică regulat rezultatele programelor lor de control
autorităților competente.

Acestea sunt doar cateva aspecte ce privesc legislatia legata de nutritia animalelor (furaje),
iar mai multe informatii pot fi consultate la adresa pe site-ul Autoritatăţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (www.ansvsa.ro).

20
Concluzii

In concluzie, principiul de baza al politicii Uniunii Europene si nationale, privind siguranta

alimentara, este aplicarea unei abordari integrate de tipul "de la ferma la consumator" si acopera
toate sectoarele lantului alimentar, respectiv: productia de furaje, sanatatea plantelor si a
animalelor, bunastarea animalelor, productia primara, procesarea alimentelor, depozitarea,
transportul, vanzarea cu amanuntul, precum si importul si exportul acestora.

Este important sa stim ca furajele sau nutreturile sunt produse de origine vegetala, minerala
si de sinteza care, folosite in alimentatia animaleor determina asigurarea functiilor vitale ale
acestora si punerea in valoare a potentialului lor biologic si productive.

Calitatea furajelor este stabilita atat prin control chimic, cat si fizic.

Agricultorii sau operatorii economici cu activitate in domeniul hranei pentru animale au

obligatia sa garanteze ca furajele pe care le produc si le distribuie nu au un efect negativ asupra
sanatatii animalelor, iar produsele alimentare obtinute de la animale nu devin un factor de risc
pentru consumul uman.

Intreg procesul de producere, depozitare, distributie a furajelor precum si utilizarea lor in

hrana animalelor si a pasarilor este monitorizat si controlat de personalul de specialitate din
cadrul D.S.V.S.A. judeteana si a unitatiilor teritoriale subordonate. 

Bibliografie
21
1. http://www.ansvsa.ro/legislatie/nutritie-animala-si-sncu/

2. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/79358

3. https://fermierinromania.ro/productia-de-furaje-o-oportunitate-pentru-companiile-romanesti-
din-sectorul-agricol/

4. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/35855

5. https://www.madr.ro/reziduuri-de-pesticide-in-plante-si-produse-vegetale/legislatie-
comunitara-reziduuri-pesticide.html

22