Lp nr.

7 Biofarmacie

Implicatiile formularii in optimizarea biodisponibilitatii medicamentelor

Tehnologia farmaceutică studiază noţiunile teoretice şi practice privind formularea, prepararea

(producţia), păstrarea şi evaluarea biofarmaceutică a medicamentelor

Formularea constă în selecţionarea:

 caracteristicilor optime fizico-chimice şi biofarmaceutice ale substanţei medicamentoase,

substanţelor auxiliare

 tehnologiilor de realizare a formelor farmaceutice

 modului de condiţionare şi păstrare ale medicamentelor în scopul asigurării unei cedări a

substanţei active care să realizeze efectul terapeutic.

Tehnologiile moderne de preparare a formelor farmaceutice şi a sistemelor farmaceutice cu

cedare controlată sau transport la ţintă dispun de aparatură cu un înalt grad de automatizare care
au consecinţe asupra calităţii medicamentelor privind stabilitatea chimică, caracteristicile fizice
şi cedarea substanţei medicamentoase.

Parametrii de bază în evidenţierea calităţii medicamentului sunt: identitate, puritate, conţinut,

uniformitate pe doză, stabilitate, inocuitate şi, cel mai important parametru relevat de studiile de
biofarmacie, cu referire la eficacitatea terapeutică îl reprezintă biodisponibilitatea.

TRANSFORMĂRILE MEDICAMENTELOR ÎN ORGANISM

1. Faza biofarmaceutică

- Eliberarea SM din forma farmaceutică şi trecerea ei în soluţie.

- Cantitatea de SM eliberată la locul de absorbţie – DISPONIBILITATE

FARMACEUTICĂ

Descrierea evoluţiei substanţei medicamentoase în organism - parametri matematici:

  Biodisponibilitatea (BD) – cantitatea de SM nemodificată care ajunge în circulaţia
generală;

 Vd - (volumul de distribuţie) - volumul în care SM este distribuită uniform la o

concentraţie egală cu cea plasmatică;

 T1/2 –(timpul de înjumătăţire) – timpul în care ½ din cantitatea de SM a dispărut din

organism.

 Cl (clearance-ul)- ritmul eliminării SM în relaţie cu concentraţia în lichidele biologice.

 2.Faza farmacocinetica

 ABSORBŢIA

 Trecerea SM de la locul de administrare în sânge

 DISTRIBUŢIA

 Vehicularea SM de către sânge în tot arborele circulator

 METABOLIZAREA

 Modificarea moleculei iniţiale - Metaboliţi

 ELIMINAREA

 Are loc pe diferite căi (renală, digestivă); se elimină atât medicamentul, cât şi metaboliţii
săi.

3. Faza farmacodinamică

- Faza în care are loc acţiunea medicamentului.

- Eficienţa unei SM depinde de cantitatea care ajunge la locul de acţiune şi de durata

menţinerii unei concentraţii corespunzătoare.

- Intensitatea răspunsului biologic depinde în general de concentraţia SM în plasmă.

T0-T2 – timpul necesar atingerii concentraţiei maxime;

T1-T3- timpul de acţiune al medicamentului

Cmax – maximul concentraţiei medicamentoase plasmatice- corespunde efectului terapeutic

maxim.

CONCEPEREA MEDICAMENTULUI ÎN VEDEREA REALIZĂRII UNEI

BIODISPONIBILITĂŢI OPTIME

Orice produs medicamentos este susţinut în existenţa lui de două etape :

 realizarea medicamentului pornind de la substanţa medicamentoasă caracterizată

fizico-chimic, farmacologic, cunoscută ca preformulare, urmată de formulare şi preparare într-o
formă farmaceutică sau sistem terapeutic printr-o tehnologie adecvată, ambalare şi păstrare
corespunzătoare;
  obţinerea acţiunii terapeutice după administrarea medicamentului printr-o
absorbţie şi biodisponibilitate conformă cu obiectivele stabilite în faza de formulare şi preparare

Formularea medicamentului

• Formularea - constă în alegerea optimă:

– a caracteristicilor fizico-chimice şi farmacologice ale SM, substanţelor auxiliare,

materialelor de condiţionare primară şi

– a parametrilor tehnologiei de obţinere a medicamentului (sistem farmaceutic de

cedare a substanţei active sau transport la ţintă) pentru asigurarea acţiunii
terapeutice.

Studiile farmacologice prealabile urmăresc:

o elemente farmacocinetice,

o cunoaşterea locului şi mecanismului de acţiune,

o stabilesc limita terapeutică, frecvenţa dozelor, efectele secundare sau toxice etc.

Calea de administrare se alege în funcţie de:

– acţiunea terapeutică şi biodisponibilitatea SM

– viteza de debut a acţiunii terapeutice,

– durata tratamentului, număr de doze/zi

– vârsta bolnavului (copil, adult, bătrân)

– tratament în spital, ambulator, domiciliu