Medicina in Imperiul roman

In antichitate, in Imperiul Roman, medicina a fost supusa rigorilor

actelor religioase.Romanii, spre deosebire de celelalte popoare,
deosebit de pragmatici in esenta lor, nu au fost adeptii credintelor
metafizice, fapt ce s-a reflectat si in conceptiile lor medicale.
Imperiul Roman a fost o combinaie complex i viguroas a elementelor
culturale romane i greceti prelucrate prin secole de rzboi.n lumea
antic, grecii i romanii erau frai.Era evident apropierea strns
dintre cele dou ri. Cu toate acestea, relaia lor a nsemnat mai
mult dect ne spun crile de istorie. De fapt, culturile lor erau att
de strns legate, nct zeii romani i greci, dei purtau nume
diferite,
mprteau
un
trecut
similar.
Lsnd la o parte unele dintre implicaiile mai largi ale influen ei grec esti
asupra societii romane, efectul de medicina greac, etnografie i
meteorologie a fost deosebit de pertinent n dou domenii: arhitectur i de
ngrijire a sntii.
Mai tarziu autori romani, n special Cato i Plinius au crezut ntr-un tip
specific roman de vindecare pe baza de plante, cntri, rugciuni i farmece
uor accesibile pentru orice proprietar al unei gospodrii.
Medicina patriarhala, romana, la inceput, solicita ajutorul Animist al
spiritelor binefacatoare, vindecatoare ce stapaneau natura: rauri,
izvoare, lacuri, paduri, copaci, stanci, munti, coline etc. Aceste
spirite, dupa imprejurari, puteau deveni malefice, aducand boli, ca
de exemplu muntii si raurile (raceala), lacurile si baltile (malaria),
padurile (muscaturi de reptile)
Totul putea interveni in procesul morbid: lucrul, nasterea,
accidentul, caldura, frigul, apa, usa, pragul, vatra, camera in care
locuiai, fantana; de aceea se sustinea ca toate sunt dominate de
puteri divine.Chiar si casatoria, munca campului, constructiile,
calatoriile etc. erau supuse puterii supreme, care trebuia consultata
atat in cazuri de reusita, cat si de nereusita intamplatoare sau prin
imbolnari.
Excluzand aceste spirite protectoare de tip genii, lumea antica
romana mai era reprezentata de o infinitate de forte misterioase
numite Numina, care simbolizau orice obiect, cat de mic, si orice
actiune, cat de simpla, fiind omniprezente in toate momentele etii
,ele fiind, de asemenea, invocate in procesul de vindecare.Toate
aceste
Numine
erau
considerate
drept
zei.
Pe o treapta superioara a aprecierilor stateau astrologii, magii
vindecatori si interpretii de suri, Misterele Orfice, Dionisiace.Dupa
cum putem remarca, medicina patriarhala a fost magico-religioasa.
Dupa ocuparea Greciei de catre romani, in perioada 150-200 i.e.n.,
s-a introdus la Roma cultul zeului-medic grec Asclepios, pe care
romanii l-au adoptat numindu-l Esculap de la inceput, cum de altfel
au procedat cu intreaga cultura elina.
Pentru integrarea cat mai ferma a medicinii din Grecia in lumea
latina, Caius Iulius Cezar le-a acordat medicilor greci in anul 46 i.e.n.

cetatenia romana, cu toate ca acestia erau rezidenti in orasul celor

7 coline de peste un secol.Incurajat de aceste masuri liberale,
Asclepiade din Bitina (124 - 40 i.e.n.) infiinteaza in Cetatea eterna,
prima scoala de medicina, careia i-au urmat si altele.
Scolile medicale din Roma s-au impus prin scrierea mai multor
tratate aparute in limba greaca, ca de exemplu tratatele lui Soranos
din Efes ale lui Arethaios din Cappadocia, ale lui Coelius Aurelianus
si ale lui Rufus din Efes, fiecare avand o personalitate aparte.Astfel,
tratatul lui Arethaios se ocupa de cauzele si simtomele si de
tratamentul
diferitelor
boli
acute.
Tratatul lui Coelius are in vedere o descriere exhaustiva a bolilor
acute si cronice, in timp ce opera lui Rufus ce cuprinde 40 de lucrari,
se limiteaza la afectiuni chirurgicale, autorul fiind chirurg militar.
Roman de origine, Cato Cenzorul, inspirat de aportul medicilor
greci, scrie, la randul sau, un tratat de medicina domestica, iar
Octavian Augustus infiinteaza prima scoala oficiala de medicina,
care functioneaza timp de 3 secole, incepand cu secolul al 2-lea,
predand lectii in limba greaca.
Niciodata medicina romana nu a renuntat la implicarea zeilor in
destinul sanitar al omului, indiferent din ce categorie faceau parte
medicii: medici metodisti (in spiritul atomist al lui Galenus), medici
de casa, (angajati in special de nobili), medici de cabinete
particulare (solicitati in special de negustori, arhitecti si diferiti
slujbasi), medici militari angajati de diferite cohorte si legiuni,
medici sacerdoti, medici ce faceau vizite la domiciliu si medici
angajati de urbanitate ca sa acorde consultatii gratuite saracilor,
asistenta sociala fiind organizata de stat.
Cu toata organizarea medicala deosebita din Roma antica si cu tot
progresul realizat prin contactul cu lumea greaca, medicii din
cetatea eterna nu puteau renunta sa invocarea diferitelor zeitati.
Acest lucru se impunea din punctul de vedere al opiniei publice. Cel
mai des erau invocati zeii Vesta, Ianus, Marte, Neptun si
Jupiter.Minerva, ca zeita a intelepciunii, dadea limpezime in gandire
si in logica diagnosticului.Ianus proteja caminul de boli in tot cursul
anului, incepand cu prima zi din luna Ianuarie. Vesta, ca zeita a
focului domestic, proteja in ansamblul sau Focul vietii.Junona, ca
protectoare a casatoriilor, era invocata la nasteri ca aparatoare a
coplului si a mamei, iar Jupiter, ca zeu al tunetului si fulgerelor,
proteja oamenii in timp de vreme rea. El era frecvent invocat pentru
a ajuta in procesul de vindecare a celor raciti.
Dieta a fost vzut ca fiind esenial pentru o via
sntoas. Puterea produselor alimentare i a dietei a avut un
impact de control asupra modului de a-si trai viata. Produsele
alimentare si dieta pun accentul pe prevenirea bolilor, mai degraba
decat un tratament.

BIBLIOGRAFIE:
http://www.ancient.eu/medicine/
https://www.nlm.nih.gov/hmd/
http://quatr.us/romans/science/medicine/