ANTICHITATEA

1. Egiptul antic

Civilizatia egipteana s-a format pe ambele maluri ale raului Nil. Egiptul se afla in cel mai
mare desert din lume: Sahara. Nilul este unicul rau din acest desert, reprezentand unica sursa de apa si
de hrana, de asemenea, apa era folosita pentru constructii, irigatii si navigatii.
Initial, Egiptul era impartit in 2 state: Egiptul de Sus, care era situat in partea sudica, si
Egiptul de Jos, care era situat in partea nordica. Acest fapt se datora reliefului. Cel care a unit aceste 2
state si a format unul unitar a fost faraonul Djoser.
Principala functie in Egiptul antic era exercitata de faraon, care era considerat intermediar
intre oameni si zei. Principala sa functie era de a-si construit un edificiu funerar. Acestea erau initial
sapate in pamant, iar mai tarzaiu construite la suprafata sub forma de piramida. Primul faraon care si-a
construit edificiul funerar sub forma de piramida a fost Djoser, iar mai tarziu tendinta s-a continuat de
fiul acestuia Snefru si finalizata de Keops, piramida caruia constituie una din Cele 7 Minuni ale Lumii
si care s-a pastrat pana in prezent.
A doua functie in stat era exercitata de vizir. Acesta gestiona bugetul statal, era preot suprem
al statului si medicul faraonului. Cel mai renumit vizir a fost Inhotep, care a reusit sa proiecteze prima
piramida cu scari.
Egiptul a dus o serie de razboaie contra vecinilor sai: Imperiul Persan si Nubia (Sudan), pe
ultima reusind sa o cucereasca si sa puna stapanire pe numeroasele rezerve nubiene, resurse financiare
pe care faraionii le-au utilizat pentru constructia piramidelor si templelor. Faraonii remarcabili, care
au promovat o politica expansionista au fost Tutmes si Ramzis al II-lea. Altii au mai fost: Tutan
Hamon - cel mai tanar faraon; Akhnaton - primul faraon, care a incercat sa reformeze vechiul sistem
religios din unul politeist, in unul monoteist, impunandu-i pe toti sa se roage zeului soarelui Amon-
Ra; Hatshepsut - prima femeie faraon.
In secolul IV i.Hr, Egiptul era cucerit de Alexandru Macedon, care a incorporat acest teritoriu
in cadrul Imperiului Macedonian. In Egipt, Macedon s-a proclamat zeu, iar cu scopul de a-si
consolida cultul personalitatii sale, acesta a construit in nordul Egiptului un oras pe care l-a numit in
cinstea sa: Alexandria. Alexandria a devenit cel mai mare oras-port din Marea Mediterana, unde a fost
construita una dintre Cele 7 Minuni ale Lumii - Farul din Alexandria. Dupa moartea lui Alexandru
Macedon, Imperiul Macedonian s-a destramat, fiind impartit intre generalii sai, Egiptul revenind
unuia dintre generali pe nume Ptomeleu. Din cauza faptului ca acesta era grec, el a raspandit
elenismul si a realizat o reforma administrativa, prin care a modificat principala functie in stat - din
faraon in rege, dupa modelul grecesc. El a pus bazele unei dinastii, din care facea parte si Cleopatra.
Cleopatra a fost prima regina a Egiptului, care cunostea si limba egipteana. Domnia Cleopatrei a
coincis cu cea a lui Iulius Caesar din Imperiul Roman, care dus o campanie militara in Africa, prin
care a cucerit intreg teritoriul Africii de Nord, pana la Egipt. Intre Caesar si Cleopatra incepe o idila in
urma careia pe lume a apaut Caesarion. Din aceste considerente, Caesar a renuntat la ideea de a cuceri
Egiptul, facandu-si decizia publica in cadrul senatului roman, fapt ce a trezit mari nemultumiri in
randul senatorilor, care au organizat un complot contra lui Caesar, la care a participat si fiul sau,
Brutus. In urma acestui complot, Caesar a fost asasinat. Dupa moartea lui Caesar, la putere vine
Octavianus Augustus (nepotul lui Caesar). Acesta i-a ordonat generalului Marcus Antonius sa
cucereasca Egiptul, insa si acesta a fost sedus de Cleopatra. In acest mod, Octavianus Augustus a fost
nevoit sa se indrepte personal cu armata sa in Egipt, invingand armatele Cleopatrei si a lui Marcus
Antonius, care a murit in calitate de tradator, iar Cleopatra s-a sinucis, pentru a nu fi capturata. Egiptul
a fost transformat in provincie romana si incorporat in Imperiul Roman, incetandu-si existenta ca stat.
Religia: Sistemul religios era unul politeist (Amon-Ra: zeul suprem; Sobek: zeul Nilului; Anubis:
zeul lumii de apoi; Thoth: zeul scrisului; Neith: zeita lunii si vanatori).

CLEOPATRA:
1. Functia: regina a Egiptului Antic;
2. A salvat Egiptul de 2 ori de la invazia romana prin idila sa cu Iulius Caesar si cu Marcus
Antonius;
3. A raspandit elenismul pe teritoriul Egiptului Antic;
4. Temporar a ameliorat relatiile economice cu Imperiul Roman.

2. Mesopotamia

Civilizatia mesopotamiana s-a format intre raurile Tigru si Eufrat, prin combinarea
civilizatiilor asiriene si akkadiene, combinare realizata de regele Hammurabi, care a creat si propriul
cod de legi, numit “Codul lui Hammurabi”. Acest cod contine legi atat penale, cat si civile. Capitala
Mesopotamiei era orasul Babilon, ce avea statut de oras sfant si reprezenta cel mai bogat oras al
epocii antice timpurii. Treptat, Mesopotamia s-a extins pe intreg litoralul golfului persic, fapt ce a dus
la transformarea Mesopotamiei in Imperiul Persan. Un imparat remarcabil a fost Kir cel Mare, care a
construit primele apeducte cu mult inaintea romanilor sau grecilor. Un alt imparat a fost Darius I cel
Mare, care a introdus un regim de despotism oriental, ce semnifica ca orice dorinta a sa urma sa fie
transformata in lege, iar bugetul statului era considerat al sau propriu, ce urma sa fie gestionat dupa
bunul sau plac.
Fiul lui Darius I cel Mare, Xerxes I cel Mare, a reusit sa cucereasca intreaga peninsula araba
si peninsula Asia Mica, incorporand aceste teritorii in Imperiul Persan, iar mai tarziu a realizat o
campanie militara contra polisurilor grecesti (orase-state), insa atacul sau a fost stopat de regele
spartan, Leonidas, cu pretul propriei sale vieti, in batalia de la Termopile. Grecii s-au razbunat in
secolul IV i.Hr, prin atacul lui Alexandru Macedon. La acel moment la conducerea Imperiului Persan
se afla Darius al II-lea. Batalia dintre Darius al II-lea si Alexandru Macedon a avut loc la Galgamella,
lupta ce a fost castigata de Macedon, fapt ce a dus la incorporarea teritoriului Imperiului Persan in
cadrul Macedoniei. In acest mod, Imperiul Persan si-a incetat existenta.
Un rol important a civilizatiei Mesopotamiene consta in faptul ca in premiera pe acest
teritoriu a aparut moneda, care a fost introdusa cu scopul de a usura schimbul de marfuri. In
dependenta de metalul din care ea era confectionata, i se diferentia valoarea ei.

3. India

Civilizatia Indiei antice s-a format pe ambele maluri ale raului Indus, dupa ce triburile
dravidiene bastinase au fost cucerite de arieni. Arienii au adus cu sine cartile lor sfinte numite Vede,
in baza carora populatia indiei a fost divizata in 4 categorii sociale, numite caste: 1. preotii; 2.militarii;
3. mestesugarii; 4. cersatorii si saracii. Casta era dobandita prin nastere si nu putea fi schimbata pe
parcursul vietii, casatoriile intre 2 caste diferite fiind interzise. In cazul in care acestea aveau loc,
indragostitii erau izgoniti: in acest fel apar romii.
Regele in India facea parte din militari, insa urma sa fie instruit si invatat bunele maniere de
catre preoti, Ei, de asemenea, erau clasa privelegiata, scutiti de impozite. Cel mai renumit rege a fost
Ashoka, care a reusit sa uneasca toate statele indiene intr-un singur stat militar, prin metoda
razboiului. Dupa aceasta a promovat o politica pasnica, construind scoli, manastiri budiste si
universitati. Aceste implementari au fost realizate cu scopul de a creste rata alfabetizarii. In baza
Vedelor, pe teritoriul Indiei au aparut religii, precum: induista, vedana, vaisheshika. De asemenea, au
aparut si unele religii independente de vede, precum cea budista, care a fost introdusa de catre printul
indian Gautama (Buddha).

4. Grecia antica

Civilizatia greaca a aparut in sudul peninsulei Balcanice, pe insulele Marii Mediterane. Grecii
nu dispuneau de un singur stat, ci locuiau in numeroase orase-state, numite polisuri. Toate polisurile
grecesti erau democrate, cu exceptia Spartei, care era polis aristocrat.
La conducerea Spartei se aflau cate 2 regi concomitent. Primul rege avea functie ofensiva -
ataca teritoriile situate in imprejurimi, jefuindu-le si luand in calitate de sclavi populatia acestor
teritorii, sclavii urmand sa realizeze toata munca in Sparta. Al doilea rege avea functie defensiva -
trebuia sa protejeze polisul Sparta in cazul unui potenital atac.
In Sparta, toti barbatii incepand cu 7 ani, urmau sa fie pregatiti militar, iar meseria de militar
urma sa fie exercitata de acestia pe intreaga durata a vietii. Rolul femeilor in societatea spartana era de
a aduce pe lume o noua generatie. In cazul in care in Sparta aparea un nou-nascut cu anumite defecte
fizice vizibile, urma sa fie omorat, deoarece spartanii doreau sa aiba o natiune perfecta.
Polisul Sparta a dus o serie de razboaie pentru influenta in Marea Mediterana, contra polisului
Atena, pe care s-au desfasurat majoritatea luptelor. Cel mai renumit rege spartan a fost Leonidas, care
a reusit sa stopeze atacul imparatului persan, Xerxes, cu pretul propriei sale vieti in batalia de la
Termopile.

PERICLE:
1. Functia: conducatorul polisului Atena;
2. A introdus pentru prima data democratia;
3. A raspandit coloniile grecesti pe litoralul Marii Negre;
4. A costruit parfenolul, care reprezinta banca centrala a polisului grecesc;
5. A construit o puternica flota ateniana, care trebuia sa mentina controlul cailor comerciale in
Mare Mediterana.

In polisurile democrate grecestI, se dezvoltau cu pași rapizi invatamantul și știință: Herodot -

parintele istoriei; Pitagora - matematica; Arhimede - fizica; Hippocrates - medicina; Aristotel -
filosofie.
Cel mai influent polis grecesc a fost Macedonia, care și-a început perioada de glorie in timpul
domniei regelui Filip al II-lea “cel orb” (n-avea un ochi), care a reușit sa învingă celelalte polisuri
grecești, supunându-le voinței sale. In timpul vieții, Filip a avut 2 mariaje. Din prima sa căsnicie cu
Olimpia, pe lume a apărut Alexandru (Macedon), însă mai tarziu, Filip și Olimpia s-au despărțit, Filip
recăsătorindu-se, iar din acest mariaj a mai apărut un urmaș. Olimpia, conștientizând ca fiul ei nu va
ajunge rege, a organizat un complot contra lui Filip, in urma căruia acesta a fost asasinat, iar din cauza
faptului ca moștenitorul tronului era prea mic, Alexandru a fost numit ca regent (conduce statul
temporar, pana acel legal va împlini majoratul). Profitând de aceasta situație, Olimpia a organizat un
nou complot, in urma căruia a doua soție și fiu au fost otrăviți. In acest mod, Alexandru a ajuns rege
cu drepturi depline a Macedoniei. El era ambițios, preluând o politica expansionista, iar prima sa ținta
a devenit Imperiu Persan, care era condus de Darius al II-lea, iar bătălia decisivă avut loc la
Gallamela, bătălie pe care Alexandru a câștigat-o, Darius reușind sa fuga, fiind însă omorât de proprii
săi generali. In acest mod, Alexandru a intrat glorios in Babilon, transportând tezaurul persan in
Macedonia, contribuind la creșterea economiei acesteia. Mai tarziu a răspândit elenismului pe
teritoriul fostului Imperiu Persan, creând permise pentru încorporarea acestuia in Macedonia, care a
fost transformată de Alexandru din polis in imperiu, iar Alexandru a devenit primul împărat a
Imperiului Macedonian. Mai tarziu, Alexandru a cucerit Egiptul, reușind sa-și realizeze cultul
personalității sale, fapt pentru care a fost supranumit zeu.
După aceasta, el și-a îndreptat ofensiva spre sud-estul Asiei, cucerind toate triburile întâlnite
in calea sa. In unul din triburile asimilate, Alexandru decide sa se căsătorească cu o simpla fata, ceea
ce a trezit mari nemulțumiri in rândul generalilor săi, ducând la reducerea potențialului militar al
armatei macedoniene. In acest mod, in urma ciocnirii armatei macedoniene cu cea indiana, care avea
in dotare elefanți de lupta, macedonienii au suferit înfrângere, iar Alexandru a fost rănit, fiind impus
sa se retragă. Din cauza unei boli, a decedat cel mai bun prieten al sau, Hefestion. Din acest motiv,
Alexandru Macedon a căzut intr-o depresie profunda, începând sa consume in exces alcool, fapt ce a
dus la decesul acestuia. După moartea sa, imperiul sau a fost divizat între generalii lui. In acest mod,
putem afirma ca Imperiul Macedonian a existat doar in timpul vieții lui Alexandru.

ALEXANDRU MACEDON:
1. Funcția: împărat al Imperiului Macedonian;
2. A transformat Macedonia din polis in imperiu;
3. A răspândit elenismului pe teritoriile cucerite;
4. A cucerit Imperiul Persan;
5. A construit orașul Alexandria;
6. A cucerit Egiptul.

In sec I i.Hr., toate polisurile au fost ocupate de romani și incorporate in Imperiul Roman.

Religia: Sistemul religios grec era unul politeist: Zeus - zeul suprem (al fulgerului si trasnetului);
Afrodita - zeita bunei dispozitii; Apollo - zeul soarelui; Dionis - zeul vinului; Atena - zeita razboiului
si a intelepciunii.

5. Roma antica

Initial, Roma a fost un singur oras format intre 7 coline, oras fondat de fratii Remus si Romus.
Acest oras se dezvolta cu pasi rapizi, atat pe plan economic, cat si teritorial. Odata cu extinderea
acestuia, populatia a fost divizata in 2 categorii sociale: patricieni si plebei.
Patricienii erau locuitorii Romei, care beneficiau de drepturi depline: dreptul de a fi ales, de a
alege si dreptul de a fi legionar (soldat roman), in timp ce plebeii erau locuitorii imprejurimii Romei,
limitati in drepturi.
Treptat, Roma s-a extins pe intreaga peninsula Apenina, devenind stat. Trebuie mentionat
faptul ca romanii au cucerit sudul acestei peninsule de la greci, reusind sa-l invinga in razboi pe regele
Pyrrhus.
 In calitate de stat, Roma a traversat 3 etape: 1.Regatul Roman; 2. Republica Romana; 3.
Imperiul Roman.

REGATUL ROMAN
In fruntea Regatului Roman se afla regele, functia caruia era una ereditara. Cea mai renumita
perioada a regatului, a fost in timpul lui Gayus Myrius, care a preluat tronul dupa ce predecesorul sau,
Carbon, a fost invins si omorat de triburile germane, care au invadat regatul prin muntii Alpi. In
aceste conditii, Myrius s-a confruntat cu problema lipsei armatei. Pentru combaterea problemei,
Myrius a realizat o reforma militara: 1. A permis tuturor persoanelor, indiferent de statut social, sa
devina legionari; 2. Statul ofereau legionarilor arme si armuri; 3. Toti legionarii urmau sa beneficieze
de salarii; 4. Dupa satisfacerea serviciului militar, legionarii urmau sa beneficieze de teren agricol.
Datorita reformei militare, Myrius a adunat o noua armata romana, cu care a reusit sa invinga triburile
germane si sa pastreze integritatea Regatului Roman.
Dupa ce fiul regelui, Tarevinius, a violat o fata dintr-o familie influenta, societatea romana s-a
revoltat, impunandu-l sa abdice, iar functia regelui a fost inlocuita cu Senatul.

REPUBLICA ROMANA
In cadrul Republicii Romane apare primul organ legislativ - Senatul, functia caruia era de a
adopta, modifica si anula legi. In cadrul senatului lucrau persoane numite senatori, care nu beneficiau
de salarii. In fruntea senatului se aflau 2 consuli, care erau alesi pe termen de 1 an de catre senatori.
Cifra de 2 persoane, a fost introdusa pentru a evita abuzul de puteri. In caz de razboi, toata puterea
statala trecea in mainile unei singure persoane, numite dictator. Cel mai sever dictator roman era
Cornelius Sulla, care a introdus un regim de teroare contra propriul sau popor. Republica a dus o serie
de razboaie contra Cartaginei, razboaie ce au ramas in istorie sub denumirea de Razboaie Punice. In
cadrul acestor razboaie, romanii au reusit sa-l invinga pe Hannibal (conducatorul Cartaginei). In acest
mod, Republica Romana a obtinut hegemonie in Marea Mediterana, fapt ce a dus la cresterea
populatiei sale.
Cel mai renumit dictator roman a fost Iulius Caesar, care a reusit sa infaptuiasca o serie de
cuceriri, ce au dus la cresterea popularitatii sale. Profitand de acest fapt, Caesar a realizat o lovitura de
stat, care a crescut intr-un razboi civil, in cadrul caruia Caesar l-a invins pe Pompei, preluand puterea
statala in manile sale. In acest mod s-au creat premise de a transforma republica in imperiu.

IMPERIUL ROMAN
In calitate de prim-consul al Imperiului Roman, Caesar a dus o politica expansionista, iar
prima sa cucerire a fost Gallia (Franta), pe care a cucerit-o in pofida inferioritatii sale numerice, iar
victoria a fost obtinuta datorita tacticii, strategiei, a echipamentului de razboi, cat si a masinariilor de
lupta (catapulte si baliste). Dupa aceasta victorie, Gallia a fost transformata in provincie romana si
incorporata in Imperiul Roman, incetandu-si existenta ca stat, iar regele galilor - Vercingetorix, a fost
pus in cusca si transportat la Roma ca trofeu de razboi. A doua tinta a lui Caesar au devenit triburile
germane, contra carora a realizat un adevarat genocid (tentativa de distrugere a unui popor sau a unei
natiuni). Insa, in pofida acestuia, Caesar nu a putut pune stapanire pe teritoriul detinut de germani,
fiind nevoit sa-si redirectioneze trupele spre insula Marea Britania, reusind sa cucereasca aceasta
insula pana la muntii Scotiei de Sud. Mai tarziu, Caesar a asimilat intreaga peninsula Balcanica si a
realizat o campanie militara in nordul Africii, ajungand in Egipt. In Egipt incepe o idila cu Cleopatra,
fapt ce a dus la moartea lui (vezi tema “Egiptul antic”).
IULIUS CAESAR:
1. Functia: prim-consul al Imperiului Roman;
2. A cucerit Gallia;
3. A cucerit insula Marea Britania, pana la muntii Scotiei de Sud;
4. A cucerit nordul Africii, pana la teritoriul Egiptului;
5. A introdus un nou calendar roman, luna iulie fiindu-i in cinstea lui.

Dupa moartea lui Caesar, la tron vine nepotul sau, Octavianus Augustus. El a reusit sa
cucereasca Egiptul, dupa care a promovat o politica pasnica, care a ramas in istorie sub denumirea
“Pax Romanum” (Pacea romana). Dupa moartea lui Octavianus Augustus, tronul a fost preluat de
Tiberius, care a dus un regim de teroare, in care si-a omorat proprii frati. Dupa moartea sa, tronul a
fost preluat de Caligula, fiind primul imparat cu dereglari psihice a Romei, numindu-si calul in
functie de senator, intentionand sa-l faca consul. Caligula i-a declarat razboi zeului marii, Neptun. Din
acest motiv a ordonat tuturor romanilor sa arunce cu pietre in mare. In cele din urma el a fost asasinat,
iar la tron intra senatorul Flavius. Sotia acestuia, Mesalina, activa pe ascuns intr-o casa de toleranta.
Dupa ce Flavius a aflat, a decapitat-o, recasatorindu-se cu Agrepina, care mai avea un copil din alta
casatorie pe nume Nero. Agrepina l-a otravit pe Flavius, pentru ca Nero sa preia tronul. Nero a fost al
doilea imparat roman cu dereglari psihice, considerandu-se mai mult poet si actor, decat imparat.
Pentru ca mama sa ii interzicea sa-si manifeste talentul artistic in public, el a omorat-o si a incendiat
Roma, pentru a crea o atmosfera potrivita, in timp ce va citi despre caderea Troiei. Dupa aceasta, el s-
a sinucis, iar tronul roman a fost preluat de Domitian. Acesta a atacat triburile germane, insa a fost in
acelasi timp atacat de regele Daciei, Decebal. Domitian a trimis spre directia lui Decebal cateva
legiuni. Decebal a reusit sa zdrobeasca aceste legiuni, impunandu-l pe Domitian sa incheie o pace pe
conditii favorabile dacilor in anul 89.: 1. Romanii se obligau sa achite dacilor subsidii (bani); 2.
Romanii se obligau sa livreze arme si armuri; 3. Romanii se obligau sa livreze tehnologii (constructia
drumurilor etc.) si profesori. In acest mod, Domitian incerca sa transforme Dacia intr-un stat aliat.
Pacea din 89 a ramasa in istorie sub denumirea de “Pacea rusinoasa”, care a trecut
nemultumiri in randul senatorilor romani, care au realizat un complot contra lui Domitian, in urma
caruia acesta a fost asasinat, iar noul imparat a fost numit un senator de varsta a III-a pe nume Nerva.
Deoarece Nerva nu avea urmasi, acesta l-a numit la in functie de ajutor pe generalul Traian. Acesta a
preluat tronul dupa moartea lui Nerva. Traian s-a aratat nemultumit de pacea anului 89, din acest
motiv in 101-102 a atacat Dacia, invingand-o in razboi si incheie o pace, de asta data, favorabila
pentru romani: 1. Dacia trebuia sa intoarca romanilor totul ce le-au oferit acestia pana acum; 2. Dacia
trebuia sa achite substitii. Din cauza faptului ca Decebal nu se grabea sa satisfaca conditiile pacii,
Traian a atacat din nou Dacia in 105-106, reusind sa distruga in totalmente armata daca, iar Decebal s-
a sinucis, pentru a nu fi luat in calitate de prizonier. Dupa aceasta victorie, Traian a transformat Dacia
in provincie romana, incorporand-o in Imperiul Roman. In acest mod, Dacia isi inceteaza activitatea
ca stat. In cinstea acestei victorii, Traian construieste la Roma,”Columna lui Traian”, iar capitala
Daciei a fost redenumita din Sarmizegetusa in Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Traian a transportat
tezaurul dac la Roma, contribuind la cresterea economiei Imperiului Roman.

TRAIAN:
1. Functia: imparat al Imperiului Roman;
2. A cucerit Dacia in razboaiele din 101-102 si 105-106;
3. A redenumit capitala Daciei din Sarmizegetusa in Ulpia Traiana Sarmizegetusa;
4. A construit Columna lui Traian;
 5. A transportat tezaurul dac la Roma, contribuind la cresterea ecnomiei acesteia.

PROVINCIA ROMANA DACIA

Provincia romana Dacia, a fost supusa unui puternic proces de romanizare, prin care pe
teritoriul acesteia a fost raspandita limba, cultura, traditiile si religia romana. La acest proces o
contributie deosebita a avut-o construirea podului de peste Dunare de la Drobeta, care a fost opera lui
Apolodor din Damasc. In acest mod, in urma simbiozei dintre daci si romani si a limbii dace si latine,
au fost create premise pentru aparitia in viitor a poporului roman si limbei romane.
Provincia romana Dacia a fost ultima provincie cucerita de romani si cea dintai parasita de ei.
Aceasta a fost posibil din cauza lipsei unei frontiere nationale firesti (rauri cu debit mare de apa sau
munti inalti) cu lumea barbara.

Treptat, Roma a inceput sa se confrunte cu un sir de probleme interne, asa ca numeroase

rascoale si razboiuri civile, cat si probleme externe, precum atacurile gotilor, vizigotilor, alemanilor,
ostrogotilor, francilor, vandalilor si hunilor. Pentru a gestiona mai eficient Imperiul Roman, in 286
i.Hr. imparatul roman Deoclitian, a realizat o reforma administrativa, prin care a divizat Imperiul
Roman in 4 unitati administrative, numite exarhate, in fruntea fiecaruia se afla cate un exarh. Mai
tarziu, reforma data a fost anulata de imparatul Constantin cel Mare, care era pentru integritatea
teritoriala. Cu acest scop, in 313 prin edictul de la Milano, Constantin cel Mare a transformat
crestinismul in religia oficiala a Imperiului Roman, iar in calitate de recunostinta, biserica l-a
canonizat pe el si pe mama sa, Elena. Cu scopul de a-si consolida cultul personalitatii sale, in
localitatea Bizantion, Constantin a fondat un nou oras, numit Constantinopol. Deoarece acesta era
grec, Constantin ce Mare a raspandit elenismul pe teritoriul Imperiului Roman. In acest mod, limba
greceasca a devenit a doua limba de stat in Imperiul Roman.

CONSTANTIN CEL MARE:

1. Functia: imparat a Imperiului Roman;
2. A raspandit elenismul pe teritoriul Imperiului Roman;
3. A fondat Constantinopolul;
4. Crestinismul a fost transformat in religia oficiala;
5. A reusit sa cucereasca sudul Peninsulei Iberice (Spania si Portugalia).
Dupa moartea lui Constantin cel Mare, Imperiul Roman a cunoscut o perioada de regres,
apogeul careia s-a produs in 395, dupa moartea imparatului Teodosu I, atunci cand Imperiu Roman a
fost divizat in cel de Apus si de Rasarit.
Imperiul Roman de Apus (Vest) avea capitala Romei, iar dupa ce acest oras a fost ars si
devastat de vandali, capitala a fost mutata mai intai la Milano, iar mai tarziu la Ravenna. Din cauza
rascoalelor, atacurilor, in sec.V d.Hr., Imperiul Roman de Apus s-a destramat, iar ultimul imparat
roman pe nume Romulus, a fost impus sa abdice de capetenia triburilor germane, Odoacru. Dupa
destramarea acestuia, pe harta Europei au aparut un sir de noi state: Regatul Siciliei, Regatul Venetiei,
Regatul Papal, Regatul Longobard, Regatul Franc etc.
In acest timp, Imperiul Roman de Rasarit (Est) cunostea un avant politico-economic, datorita
descendentelor lui Constantin cel Mare.

VIATA SOCIALA
Pe teritoriul Imperiului Roman a aparut sistemul propriu de drept: drept privat roman, care a
fost introdus cu scopul de a inlocui vechea lege a talionului (ochi pentru ochi, dinte pentru dinte).
Dreptul privat roman a fost in premiera codificat de juristul roman, Justinian.
 Pe teritoriul Imperiului Roman a fost introdusa institutia casatoriei, divortului si a numelui de
familie. Un alt specific al Imperiului Roman erau luptele de gladiatori. Acestia erau prizonierii luati in
urma luptelor invinse, fiind nepotriviti pentru a-i folosi ca simpli sclavi, deoarece erau originari
razboinici in stare sa creeze diverse probleme. Acestia erau pusi, pentru distractia publicului, sa se
lupte intre ei cu sabii mici numite gladius, de unde si provine denumirea de gladiator. Pentru luptele
date au fost create amfiteatre, precum renumitul Colliseum. Pentru a primi si un plus economic, la
intrare se prestau diverse taxe si pariuri. Apreciat era cel ce invingea meciul si ducea o lupta
frumoasa, iar persoana ranita era vindecata si pusa din nou la lupta. Gladiatorii ajungeau cu timpul sa
se lupte cu diverse animale, in grupuri etc.
Cel mai renumit gladiator a fost Spartacus, care a reusit sa organizeze o rascoala a
gladiatorilor, cu ajutorul carora a invins cateva legiuni romane. Spartacus a fost omorat, iar rascoala
inabusita. Insa acest incident i-a facut pe romani sa revizuiasca viziunile sclavagiste, creand premisele
la trecerea economiei de piata bazata pe cerere si oferta

Religia: Sistemul religios era unul politeist: Jupiter - zeu suprem; Marte - zeul razboiului; Neptrun -
zeul marilor si al ocanelor; Venera - zeita frumusetii; Minerva - zeul intelepciunii; Bacrus - zeul
vinului.

6. Dacia

Dacii lucrau in numeroase tiburi pe teritoriul Carpato-Danubianu-Pontic (Carpati, Dunarea,

Marea Neagra), iar cel care a reusit sa uneasca toate aceste triburi a fost Burebista, pe fonul cresterii
influentei Impreiului Roman in regiune. Burebista a realizat unirea, printr-un exemplu elocvent cu
vreascuri. In calitate de primul rege al Daciei, Burebista a realizat o serie de schimbari la nivel statal:
a fondat capitala Daciei, Sarmizegetusa; a pus bazele economiei Daciei, piloni ai careia erau
agricultura, mestesugaritul si pescuitul. De asemenea, a creat armata Daciei, care pe timp de razboi
constituia cifra de 200000 soldati. Cu aceasta armata imensa, Burebista a cucerit litoralul Marii Negre
de la greci. In acest mod, dacii au primit iesire la Marea Neagra, ce a influentat pozitiv economia
Daciei.
In timpul domniei lui Burebista, dacii se confruntau cu consumul excesiv de vin, fapt datorat
venerarii exagerate a zeului grec a vinului, Dionis. Pentru combaterea acestei probleme, regele a
ordonat starpirea vite-de-vie. In anul 44 i.Hr., Burebista a fost asasinat, iar tronul Daciei vine
ajutorului sau, Deceneu. Acesta a dus la bun sfarsit reformele incepute de Burebista.
BUREBISTA:
1. Functia: primul rege al Daciei;
2. A unit triburile dacilor, formand statul unitar;
3. A fondat capitala Daciei, Sarmizegetusa;
4. A creat armata Daciei;
5. A cucerit litoralul Marii Negre de la greci.

DECENEU:
1. Functia: al doilea rege al Daciei;
2. A dus la bun sfrasit reformele incepute de Burebista;
3. A fost preot suprem al Daciei;
4. A introdus cultul lui Zamolxis in calitate de religie oficiala a Daciei;
5. A transformat Dacia intru-un stat teocrat (in fruntea caruia e o persoana religioasa) ((de ex:
Vaticanul)).

Dupa moartea lui Deceneu, Dacia a cunoscut o perioada de regres, apogeul careia s-a produs
in perioada domniilor lui Scorillo si Duras Durpaneus, perioada in care Dacia se diviza din nou in
triburi, iar cel care a unit pentru a doua oara Dacia a fost Decebal. El a realizat unirea pe fonul unei
noi cresteri a influentei Imperiului Roman. Comparativ cu Burebista, Decebal nu a asteptat sa fie
atacat de romani, ci a atacat personal Imperiul Roman in timp ce acesta se lupta contra triburilor
germane. Decebal a reusit sa invinga cateva legiuni trimise de Domitian, impunandu-l pe acesta sa
semneze o pace pe conditii favorabile dacilor in anul 89. Din cauza acestei paci rusinoase, contra lui
Domitian s-a organizat un complot in urma caruia el a fost asasinat, fapt ce a dus la preluarea tronului
de catre Traian. Traian a atacat Dacia in 101-102 si 105-106, reusind sa o cucereasca si o transforma
in provincie romana, iar Decebal s-a sinucis, pentru a nu fi luat prizonier.

DECEBAL:
1. Functia: ultimul rege al Daciei;
2. A unit pentru a 2-a oara Dacia;
3. L-a invins in razboi pe Domitian;
4. A dus 2 razboaie impotriva imparatului roman, Traia, in 101-102 si 105-106;
5. A intreprins o tentativa de a ascunde tezaurul dac la fundul unui rau.

Religia: Sistemul religios era unul monoteist, zeul suprem fiind Zamolxis. Acesta a fost un om real,
care in timpul vietii a fost sluga lui Pitagora (matematician grec). Odata ajuns la batranete, acesta a
fost eliberat si s-a intors in Dacia, unde a dus un mod de viata sihastru (traia in singuratate intr-o
pestera). Deoarece a fost sluga unui om atat de destept, precum Pitagora, la acesta adesea veneau dupa
sfaturi numeroase capetenii de trib, printre care si Deceneu, iar dupa ce Deceneu a devenit rege a
Daciei, acesta l-a proclamat pe Zamolxis zeu suprem al dacilor post mortem (dupa moartea sa).
Conform ideologiei lui Zamolxes, dupa moarte exista o viata mai buna, din acest motiv cand se nastea
cineva, toti plangeau, iar cand murea cineva, toti sarbatoreau. Anume prin religie poate fi explicat
zambetul soldatilor daci, cand mureau in timpul razboaielor daco-romane.
EPOCA MEDIEVALA

7. Cruciadele

De-a lungul Epocii Medievale, statele europene luptau intre ele, in pofida faptului ca
imprateau aceeasi religie crestina. Pentru a stopa acele varsari de sange, Papa de la Roma a chemat
lumea crestina sa lupte in comun contra musulmanilor, cu scopul de a elibera locurile sfinte unde a
trait si a murit Isus Hristos, epicentrul acestor locuri fiind orasul Ierusalim. Papa de la Roma a promis
tuturor participantilor la aceste operatiuni militare ca le vor fi iertate pacatele si vor ajunge in rai. De
asemenea, se mentioneaza faptul ca toti cei care vor ajunge la Ierusalim, vor fi lecuiti de toate bolile.
Papa de la Roma a mentionat ca omorul popoarelor de alta religie, nu este considerat pacat, ci iertare
de pacate. In directia pamanturilor sfinte crestine se indepartau sub flagurile propriilor state, ci sub
flagul crucii, din acest motiv acestia erau numiti cruciati, iar razboaiele duse de ei, au fost numite
cruciade.

Cruciada I
In cazul primei cruciade, cruciatii au atacat prin surprindere orasul Ierusalim si au omorat
toata populatia acestui oras in numele Domnului, dupa care toate bisericile musulmane (moschee) si
senagogile (biserica evreiasca), au fost transformate in biserici crestine, fapt ce a reprezentat o grava
ofensa pentru musulmani.

Cruciada a II-a
Pierderea Ierusalimului, i-a facut pe musulmani in premiera sa se uneasca sub conducerea
unui singur lider politic, Saladin. Saladin a folosit religia in calitate de instrument de manipulare a
populatiei, proclamand djihad (razboi sfant contra altor religii). Saladin a adunat o imensa armata
musulmana, cu ajutorul careia s-a indreptat spre Ierusalim, iar cruciatii aflati aici, au luat decizia de a
lupta in intampinarea acestuia, mobilizandu-si trupele si indreptandu-se in directia pozitiilor lui
Saladin. La randul sau, Saladin vazand armata crestina, a inceput sa se retraga, otravind toate sursele
de apa intalnite in calea sa (cu amoniac), facand in acest mod armata crestina sa sufere din cauza setei
si arsitei, dupa care Saladin a atacat, pe timp de noapte, armata cruciatilor, practic distrugand-o in
intregime, iar cruciatii luati prizonieri au fost pusi in fata alegerii de a-si schimba religia sau de a
deceda, toti alegand moartea. Dupa victorie, Saladin si armata sa au ocupat cu usurinta Ierusalimul,
care practic n-a opus rezistenta, in mare masura, din cauza absentei unor trupe masive de cruciati,
dupa care i-a lasat in viata pe toti cruciatii din acest oras, permitandu-le sa plece. Cruciatii care s-au
salvat din Ierusalim, in scurt timp au atacat un alt oras musulman, Acca, fapt ce a diminuat
considerabil reputatia lui Saladin in lumea musulmana. Astfel, Saladin a fost nevoit sa-si indrepte
trupele in directia orasului Acca, incercuind cruciatii din acest oras.

Cruciada a III-a
Vestea despre caderea Ierusalimului a ajuns pana la Papa de la Roma, care s-a aratat a fi
extrem de nemultumit, din aceste considerente a organizat Cruciada a III-a, protagonistii careia au
devenit regele englez, Richard I Inima de Leu si imparatul german, Frederic Barbarossa. Principala
forta in cadrul acestui tandem era Barbarossa, care s-a indreptat in directia pamanturilor sfinte, in
fruntea unei armate de 100000 de soldati, insa traversand un rau, Frederic s-a inecat, iar armata s-a
intors acasa. In acest mod, Richard era nevoit sa se vizeze pe fortele proprii in lupta contra lui Saladin.
Ajuns pe pamanturile sfinte, Richard a incercat sa scoata asediul orasului Acca, insa in scurt timp s-a
imbolnavit si a fost nevoit, temporar, sa stopeze operatiunile militare. Aflandu-se la pat, Richard i-a
propus lui Saladin sa se intalneasca , pentru a se duela, insa Saladin a refuzat, in schimb i-a trimis lui
Richard medici si fructe, cu ajutorul carora Richard si-a refacut starea sanatatii, impunandu-l pe
Saladin sa se retraga. A doua tinta a lui Richard a fost orasul Jaffa, care era un oras-port, ce era
indispensabil pentru Richard, deoarece prin intermediul acestuia urmau sa fie aduse intaririle pe cale
maritima din Anglia. Saladin constientizand intentiile lui Richard, ataca armata cruciata in timp ce se
indrepta spre Jaffa, insa si de aceasta data Richard obtine victorie. O alta victorie grandioasa a sa a
avut loc in orasul-port Jaffa, unde Richard a luat 3000 de soldati musulmani in calitate de ostatici,
care au fost decapitati, deoarece acestia reprezentau o adevarata abuza. Dupa acest incident, Saladin a
refuzat sa mai duca tratative cu Richard.
Urmatoarea tinta a lui Richard a devenit Ierusalimul, insa ofensiva sa a fost stopata de aceasta
data de ploi torentiale, astfel Richarda fost nevoit sa se intoarca cu armata sa la Jaffa, unde a
constientizat ca nu are sens sa cucereasca Ierusalimul, deoarece majoritatea cruciatilor erau pelerini,
acestia intorcandu-se dupa cuceriri acasa in Europa. Din aceste considerente, Richard a incercat sa
duca tratative secrete cu fratele lui Saladin, propunandu-i sa se casatoreasca cu sora sa, Juana.
Mariajul nu a avut loc din cauza divergentei religioase. Astfel, Richard a fost nevoit sa se indrepte din
nou spre Ierusalim. Odata ajuns la zidurile acestui oras, Richard fiind chinuit de dubii, s-a retras la
Jaffa, dupa care initiativa a trecut in mainile lui Saladin, care a atacat armata cruciata din Jaffa,
suferind infrangere, dupa care Saladin si Richard au incheiat o pace, prin care orasul Ierusalim
ramnaea in continuare sub controlul musulmanilor, iar orasele Jaffa si Acca urmau sa fie controlate de
crestini. De asemenea, sub controlul crestinilor urmau sa ajunga toate drumurile ce duceau in directia
celor 2 orase enumerate.

Cruciada a IV-a
Deoarece Cruciada a III-a nu si-a atins obiectivul, Papa de la Roma a convocat Cruciada a IV-
a, protagonistii ai careia urmau sa devina 3 nobili francezi, care s-au indreptat in directia pamanturilor
sfinte pe cale maritima, transportul acestora urmand sa fie asigurat de venetieni, care au cerut de la
cruciati ca acestia sa atace si sa cucereasca orasul Zara, prestand astfel servicii de transport. Acesta
era oras crestin, apartinand Ungariei, astfel pentru atacul cruciatilor asupra orasului Zara, Papa de la
Roma i-a excomunicat. Dupa ce acestia au promis ca asemenea incidente nu se vor mai repeta, Papa i-
a iertat, iar acestia s-au indreptat din nou in directia pamanturilor sfinte, insa trecand prin preajma
Constantinopolului (capitala Imperiului Bizantin), care era, de asemenea, un oras crestin si centrul
crestinitatii otrodoxe. Cruciatii au atacat acest oras, jefuindu-l de cca 200 de tone de aur, fapt ce a
constituit o grava lovitura asupra economiei Imperiului Bizantin, de la care acest imperiu nu si-a mai
putut reveni. Dupa ce au pus stapanire pe 200 tone de aur, cruciatii s-au reintors in Europa, fara a mai
ajunge pe pamanturile sfinte. De aemenea, acest incident a dus la marea schisma (divizarea bisericii
crestine in ortodoxa si catolica).

Cruciada a V-a
Pentru a sterge rusinea, Papa de la Roma a chemat lumea la o noua cruciada, cea de-a V-a,
protagonisti fiind regele ungar, Andrei al II-lea si Leopold al IV-lea de Austria. De aceasta data,
cruciatii au atacat Egiptul, deoarece se considera ca cheile Ierusalimului se afla in mainile sultanului
egiptean. Astfel, cruciatii au cucerit cu succes 2 orase egiptene, Alexandria si Damietta. In acest mod,
sultanul egiptean a propus cruciatilot sa intoarca Ierusalimul in schimnul Alexandriei si Damiettei,
insa cruciatii au refuzat, continuandu-si ofensica in directia Cairo, deplasandu-se pe malurile Nilului.
Sultanul a ordonat supusilor sai sa distruga barajele raului Nil, inecand armata cruciata, dupa care
musulmanii au cucerit orasele Alexandria si Damietta.

Cruciada a VI-a
Protagonistul a acesteia a devenit regele Ierusalimului, Frederic al II-lea, care paralel exercita
titlul de imparat al Sfantului Imperiu Roman de origine germana. Frederic al II-lea, in scurt timp dupa
deplasarea sa, s-a imbolnavit si a fost nevoit sa se intoarca acasa, motiv din care Papa de la Roma, l-a
excomunicat. Dupa ameliorarea starii sanatatii, Frederic s-a indreptat din nou in directia pamanturilor
sfinte, insa deoarece era excomunicat, cruciatii de alte nationalitati, nu-i ascultau ordinile. In acest
mod, Frederic a fost nevoit sa preia calea diplomatiei, ducand o serie de tratative cu sultanul egiptean,
Abd al-Malik, in urma carora el i-a cedat lui Frederic al II-lea 3 orase sfinte: Betleem, Nazaret si
Ierusalim. De asemenea, a fost incheiata o pace pe termen de 20 de ani.

Cruciada a VII-a
 Dupa incheierea a 20 de ani de pace dintre musulmani si cruciati, musulmanii au atacat si
cucerit cele 3 orase sfinte. Din acest motiv, Papa de la Roma a organizat Cruciada a VII-a, protagonist
devenind regele Frantei, Ludovic al IX-lea, care a atacat Egiptul, reusind sa cucereasca timp de 2 zile
Damietta, dupa succesul dat atacand orasul Mansoura, insa a suferit infrangere, el fiind luat ostatic si
intors francezilor, dupa ce ei au achitat o suma imensa.

Cruciada a VIII-a
Dorind sa-si i-a revansa pentru esecul Cruciadei a VII-a, Ludovic al IX-lea s-a indreptat in
Cruciada a VIII-a, atacand Marocul, insa cruciatii au duferit infrangere, iar Ludovic al IX-lea a fost
omorat. Dupa esecul dat, n-au mai fost organizate cruciade.

8. Imperiul Bizantin

Dupa ce pe teritoriul Imperiului Roman de Rasarit, limba greaca a devenit limba oficiala,
conducerea acestui stat a luat decizia de a redenumi Imperiul Roman de Rasarit, in Imperiul Bizantin,
in cinstea lui Byzantion, in care a fost construit orasul Constantinopol - capitala Imperiului Bizantin.
Constantinopolul a fost cel mai bogat oras al epocii medievale timpurii, iar Imperiul Bizantin, la
aceatsa perioada, era cel mai mare stat din lume, care se intindea pe 3 continente: Europa, Asia si
Africa. Imperiul Bizantin era bogat in numeroase surse minerale utile, insa principala bogatie a
acestui imperiu erau solurile fertile, pe care erau crescute numeroase soiuri de plante cerealiere, care
asigurau securitatea alimentara a populatiei Imperiului Bizantin, dar si ducea la cresterea economica a
acestuia in urma exportului plantelor in statele vecine.
Teritoriul mare al Imperiului Bizantin, facea ca acesta sa dispuna de un numar mare de
adversari pe plan economic, politic si religios. Principalii adversari economici erau regatele italiene:
Rgeatul Venetiei, Regatul Siciliei. Regatul Lombard, cu care Imperiul Bizantin concura pentru
influenta economica in Marea Mediterana. Principalul adversar religios al Imperiului Bizantin era
Papa de la Roma, care recunostea doar religia catolica, motiv pentru care a realizat o cruciada -
Cruciada a IV-a (din 8 cruciade), in cadrul careia 3 nobili francezi cu armata de cca. 25000 soldati au
atacat prin surprindere orasul Constantinopol, jefuindu-l de cca. 200 tone de aur, fapt ce a constituit o
lovitura colosala asupra bugetului bizantin, de la care acesta nu si-a putut reveni niciodata. Anume
Cruciada a IV-a a dus la marea schisma (devizarea definitiva a religiei crestine in catolica si
ortodoxa).
Principalii adversari militari a Imperiului Bizantin erau arabii, tataro-mongolii si turcii. Turcii
au reusit sa se stabileasca cu traiul pe teritoriul Imperiului Bizantin, creandu-si o proprie formatiune
statala - sultanatul turc, care in timpul conducerii sultanului Osman I, afost transformat in imperiu -
Imperiul Otoman. In anul 1453, sultanul otoman Mehmed al II-lea Cuceritorul, a atacat cu o armata de
200000 de soldati Constantinopolul, reusind sa-l cucereasca si sa incorporeze intregul teritoriu
Imperiului Bizantin in Imperiul Otoman. Constantinopolul a fost redenumit in Istanbul si transformat
in capitala Imperiului Otoman, iar simbolul crestinitatii: Catedrala Sfinta Sofia din Constantinopol, a
fost transformata in moschee, fapt ce a constituit o grava lovitura pentru crestini, care au fost nevoiti
sa-si schimbe centrul crestinitatii in Sfantul Munte Athos.

9. Rusia Kieveana

Slavii estici locuiau in numeroase formatiuni statale numite cnezate, in fruntea fiecaruia se
alfa cate un cneaz. Cele mai influente cnezate rusesti erau: Cnezatul Kievului, Knezatul Moscovei,
Cnezatul Novgorodului, Cnezatul Cazani. Inafara de limba, cultura si traditii comune, toate cnezatele
rusesti mai aveau asemanator faptul ca se aflau sub suveranitatea tataro-mongolilor, rusii fiind nevoiti
sa achite anul tribut, pentru a nu fi atacati.
Cel care a reusit sa uneasca, im premiera, toate cnezatele rusesi intr-un singur stat: Rusia
Kieveana (deoarece avea capitala la Kiec), a fost cneazul Oleg. In comun, cnezatele au reusit sa
respinga atacurile tataro-mongolilor si sa-si obtina independenta. Mai tarziu, cneazul Vladimir a
realizat o campanie militara contra Imperiului Bizantin, iar la reintoarcere din campania data, a
preluat de la bizantini religia crestina, crestinizand fortat toata populatia Rusiei Kievene.
Din cauza faptului ca crestinismul Rusiei Kievene era unul de model ortodox, Papa de la
Roma o vedea drept un dusman, deoarece el nu recunostea alte religii, decat cea catolica. Din aceste
considerente, Papa a realizat o cruciada contra Rusiei Kievene. La acel moment, Rusia Kienveana era
condusa de Alexandru Nevskii, care a luptat contra armatei cruciate pe un loc inghetat, gheata caruia
s-a spart, iar cruciatii s-au inecat, fiind obtinuta o victorie remarcabila, motiv din care Papa de la
Roma nu a mai organizat noi cruciade contra Rusiei Kievene.
In a doua parte a Epocii Medievale, Rusia Kieveana lupta activ contra Imperiul Otoman, de
asemenea, Rusia Kieveana l-a sustinut activ in razboaiele antiotomane pe domnul Moldovei, Stefan
cel Mare, care era casatorit cu fiica cneazului Rusiei Kievene, Evdochia, iar mai tarziu, Stefan si-a
casatorit fiica, Elena Volosanca, cu al cneaz al Rusiei Kievene, cu scopul de a-si consolida relatiile
politice cu statul dat.
 10. Imperiul Otoman

Triburile turcesti au aparut in Asia Centrala, insa de pe acest teritoriu au fost izgonite de
tataro-mongoli. Din acest motiv, triburile turcesti au fost nevoite sa se stabileasca cu traiul pe
teritoriul Imperiului Bizantin, unde din cauza caracterului nomad si barbar al acestora, adesea intrau
in conflict cu autoritatile bizantine, fapt ce a dus la crearea unei proprii formatiuni statale turcesti pe
teritoriul Imperiului Bizantin - Sultanatul turc, care a fost transformat in imperiu in perioada
conducerii sultanului Osman I si denumit Imperiul Otoman.
O perioada stralucita in istoria Imperiului Otoman a fost in timpul conducerii lui Mehmed al
II-lea Cuceritorul. Acesta a reusit sa adune o armata de cca 200000 de soldati cu care a atacat in 1453
Constantinopolul - capitala Imperiului Bizantin. Imparatul bizantin, Constantin, putea opune acestei
armate otomane doar 6000 de soldati. Din aceste considerente a cerut ajutorul Papei de la Roma si a
principilor europeni crestini, primind un ajutor simbolic de 400 soldati venetieni si genovezi. Din
aceste considerente, bizantinii puteau spera doar pe zidurile Teodosia, care inconjurau
Constantinopolul. Contra acestor ziduri, Mehmed a utilizat tunurile, care au fost create pentru acesta
de inginerul ungar, Urban. Cu ajutorul tunurilor, Mehmed a reusit sa sparga zidurile, astfel armata
otomana a patruns in Constantinopol, invingand armata bizantina, iar imparatul bizantin, Constantin a
fost omorat, dupa care Mehmed al II-lea Cuceritorul a incorporat intreg teritoriul Imperiului bizantin
in cadrul Imperiului Otoman, iar orasul Constantinopol a fost redenumit in Istanbul si transformat in
capitala Imperiului Otoman.
Simbolul crestinitatii: Catedrala Sfanta Maria a fost transformata de Mehmed in moschee,
fapt ce a reprezentat o grava insulta pentru crestini, care au fost nevoiti sa-si mute centrul crestinitatii
pe Sfantul Munte Athos.
Mehmed al II-lea Cuceritorul a reusit sa cucereasca intreaga Peninsula Balcanica, pana la
Dunare. Odata ajuns aici, el si-a schimbat viziunea expansionista, preferand sa nu incorporeze
teritoriile cucerite in cadrul Imperiului Otoman, ci sa impuna statelor un regim de suzeranitate
otomana, prin care toate statele invinse de otomani erau impuse sa achite tribut otomanilor. In acest
mod, suzeranitatea otomana a fost impusa Tarilor Romane. Au existat o serie de domnitori romani, ce
au incercat sa scape de suzeranitatea otomana, ducand razboaie contra Imperiului Otoman. Asemenea
exemple pot servi Stefan cel Mare, care a dus 44 de lupte contra otomanilor, obtinand 42 de victorii;
si Vlad Tepes. Insa, in pofida celos expuse mai sus, otomanii in cele din urma au reusit sa reintoarca
Tarile Romane sub jugul otoman.
Mehmed al II-lea Cuceritorul a dus o serie de razboaie si contra Ungariei, reusind sa o invinga
de cateva ori in razboi.

MEHMED AL II-LEA CUCERITORUL:

1. Functia: sultanul Imperiului Otoman;
2. A redenumit Constantinopolul in Istanbul;
3. A cucerit Imperiul Bizantin, punand capat existentei acestuia;
4. A introdus un regim de suzeranitate otomana in Tarile Romane;
5. A cucerit Peninsula Balcanica.

Un alt sultan remarcabil a fost Suleyman Magnificul. In prima parte a conducerii, el era
pasionat de arta, arhitectura si moda, din aceste considerente Istanbulul devine capitala internationala
a modei, iar Suleyman este supranumit “Magnificul” pentru tinutele sale extracagante.
In a doua parte a domniei acestuia, a fost preluata o politica expansionista, iar prima sa tinta a
devenit insula Rhodos, care era ultimul punct de reper al cruciatilor in Europa. In acest mod,
Suleyman a stopat o potentiala tentativa a inceperii unei noi cruciade contra Imperiului Otoman. Mai
tarziu, Suleyman a cucerit orasul Belgrad, ce era un punct intarit, care permitea accesul trupelor
otomane in Europa Centrala si de Vest. Astfel, dupa cucerirea orasului dat, otomanii au reusit sa
impuna suzeranitate otomana regatelor italiene, fapt ce a influentat pozitiv economia Imperiului
Otoman.
Suleyman a dus o serie de razboaie contra Imperiului Austro-Ungar, fiind primul care a
utilizat tunurile contra fortei vii, fapt care era activ criticat de statele europene, insa mai tarziu acestea
au preluat aceeasi tactica. In acest mod, Suleyman a devenit un inovator din punct de vedere militar.
Trupele otomane au reusit sa ajunga in preajma orasului Viena (capitala Imperiului Austro-Ungar), iar
cel care a reusit sa salveze Imperiul Austro-Ungar de la infrangere totala a fost regele polonez, Ioan
Sobieski, care a pus pe fuga armata otomana de cca 100000 soldati cu o armata de 20000 de calareti.
In perioada conducerii lui Suleyman Magnificul, Egiptul intentiona sa paraseasca componenta
Imperiului Otoman, fapt ce a dus la inceperea unei rascoale masive. Cu scopul de a pastra integritatea
Imperiului Otoman, Suleyman l-a trimis in Egipt pe vizirul sau, Ibrahim, care a oinabusit in mod
sangeros rascoala egipteana. Conducerea lui Suleyman Magnificul a cunoscut o decadere dupa
casatoria sa cu Roxolana.

SULEYMAN MAGNIFICUL:
1. Functia: sultan al Imperiului Otoman;
2. A cucerit insula Rhodos;
3. A cucerit orasul Belgrad;
4. A transformat Istanbulul in capitala internationala a modei;
5. A invins in razboi Imperiul Austro-Ungar.

Un specific al Imperiului Otoman consta in faptul ca toate functiile supreme in stat, cu

exceptia sultanului, puteau fi ocupate de persoane de alta nationalitate decat turca, cu scopul de a evita
pretentiile la tron din partea unir persoane terte. Astfel, avansarea in cariera se realiza doar pe baza
meritelor. Un alt specific al Imperiului Otoman consta in cavaleria, care era extrem de puternica, insa
infanteria era slaba. Din aceste considerente, otomanii au introdus un impozit pe forta vie in toate
provinciile crestine ale Imperiului Otoman, cat si in statele aflate sub suzeranitate otomana, prin care
20% din toti copiii de sex masculin, urmau sa fie transportati la Istanbul, cu scopul de a completa
trupele de infanterie otomana, numite eniceri.

11. Tara Romaneasca

In scurt timp dupa aparitia Tarilor Romane, ele au fost atacate si cucerite de Imperiul Otoman,
otomanii instituind un regim de suzeranitate otomana asupra Tarilor Romane, prin care acestea urmau
sa achite anual otomanilor tribut in schimbul neamestecului acestora in treburile interne atat pe plan
politic, cat si religios. Pentru a-si garanta achitarea la timp a tributului, otomanii adesea luau ca
prizonier la Istanbul pe fiii domnitorilor romani. Un asemenea exemplu poate servi domnul roman,
Vlad Dracul (numit asa din cauza dragonului ce era reprezentat pe stema familiei sale), fiii caruia:
Vlad Draculea (Tepes) si Radu cel Frumos, au fost luati in calitate de ostatici la Istanbul.
Peste 6 ani, boerimea romana, sub conducerea boierului Vladislav al II-lea, a organizat o
rascoala, in urma careia Vlad Dracul a fost omorat, iar fiul mai mare, Mircea, a fost ingropat de viu.
Vladislav al II-lea urca la tronul Tarii Romanesti, fara acordul portii otomane. Din acest motiv,
Sultanul Mehmed al II-lea Cuceritorul, l-a trimis in fruntea unei armate otomane pe Vlad Draculea,
care trebuia sa-si reintoarca tronul si sa revina la achitarea tributului fata de otomani, fapt ce i-a reusit
in 1455, an in care Vlad Draculea a fost inscaunat ca domn al Tarii Romanesti in orasul Targoviste
(capitala).
Dupa ce armata otomana s-a reintors la Istanbul, boierimea romana a organizat o noua
rascoala, de aceasta data sub conducerea aceluiasi Vladislav al II-lea. In urma acesteia, Vlad Draculea
a fost detronat si impus sa fuga la Istanbul, de unde s-a reintors in Tara Romaneasca, in fruntea unei
noi armate otomane, care l-a ajutat sa-si reintoarca tronul, iar Vladislav al II-lea a fost omorat. In acest
mod, in 1459, Vlad Draculea vine pentru a 2-a oara la tron. Primul act de razbunare fata de boierii
care l-au tradat, a avut loc in duminica Pastelui a anului 1459, atunci cand toti boierii batrani din
Targoviste au fost trasi in teapa, iar boierii mai tineri au fost nevoiti sa mearga pe jos cca 100 km pana
la raul Arges, unde in localitatea Poienari au fost impusi sa construiasca o cetate in termen de 6 luni,
in caz contrar ei urmau sa fie trasi in teapa. Din cauza faptului ca cetatea a fost ridicata in termenii
stabiliti, Draculea i-a lasat in viata.
Vlad Draculea a ramas in istorie pentru metodele aspre de pedepsire: jupuierea de piele;
decapitarea; spanzurarea; ingroparea de viu; ardere de viu; fierberea de viu; baterea in cuie; scoaterea
ochilor; taierea nasului, urechilor si organelor genitale (toate 3 impreuna). Cel mai des, Draculea
aplica tragerea in teapa, fapt pentru care a fost supranumit “Tepes”. Mai tarziu, Vlad Tepes (numele
adevarat de familie era Basarab) a realizat o reforma judiciara, prin care orice infractor, pentru orice
tip de infractiune, urma sa fie tras in teapa. Intr-o noapte, un boier din Transilvania venise la Vlad
Tepes, inmanandu-i o punga cu galbeni, deoarece ii era frica sa nu-i fie furata. Tepes l-a indrumat s-o
lese in mijlocul drumului, asigurandu-l ca nimeni nu o va lua, din cauza ordinii si exemplelor de
oameni trasi in teapa, care se aflau peste tot in oras. Boierul numarandu-i, i-a lasat. In timp ce nu era
atent, Tepes a mai adaugat un banut in punga. Dimineata, a intrebat boierul daca-i lipseste vre-un ban,
iar deoarece acesta nu i-a spus ca suma e cu un galben mai mult, a fost tras in teapa. Un alt rol extrem
de deosebit in istoria lui Tepes, consta in faptul ca l-a ajutat pe varul sau, Stefan cel Mare, sa preia
tronul Moldovei, in urma unei rascoale a boierimii moldovenesti.
Vlad Tepes a incheiat o alianta antiotomana cu regele ungar, Matei Corvin, in baza careia a
refuzat sa achite tribut otomanilor, batand cate un cui in cap solilor (trimisilor) otomani, care au venit
dupa tribut, fapt ce a trezit mânia sultanului, care dorea sa-l decapiteze pe Tepes pentru fapta sa. In
acest mod, cu scopul de a-l atrage pe Vlad la Istanbul, Mehmed al II-lea Cuceritorul, l-a trimis pe un
boier din Nicopole sa-l convinga pe Vlad Tepes sa revina la Istanbul, pentru a duce tratative cu
sultanul otoman. Acesta, constientizand pericolul ce il asteapta, l-a tras in teapa pe boier si pe
insotitorii sai, dupa care a atacat Imperiul Otoman, ajungand pana in Nicopole, arzand si devastand
toate localitatile intalnite in drum, iar in scurt timp, a fost nevoit sa se retraga, deoarece nu avea
intariri din partea aliatului sau, Marei Corvin. Raspunsul sultanului otoman nu s-a lasat mult asteptat,
astfel, in 1462 a invadat Tarile Romane, iar paralel cu aceasta, Tepes a fost tradat de Stefan cel Mare,
care profitand de atacul otomanilor, a atacat Tara Romaneasca din directia Cetatii Albe si a Chiliei,
insa atacul lui lui Stefan a fost respins, el fiind ranit de o sageata la picior si impus sa se retraga.
Batalia decisiva cu otomanii a avut loc la Cetatea Trunu, batalie pierduta de Tepes, astfel a fost impus
sa se retraga in adancul tarii, aplicand tactica pamantului parjolit, prin care ardea lanurile deculturi
cerealiere si otravea fantanile, cu scopul de a crea o criza alimentara in randul imensii armate
otomane, dupa care Tepes a intreprins o tentativa de a ataca tabara otomana pe timp de noapte, tinta
fiind cortul sultanului, insa ostasii romani au confundat corturile, omorand un vizir. Din aceste
considerente, otomanii si-au continuat atacul in directia Targoviste, intalnind in cale doar oameni trasi
in teapa, fapt ce demoraliza armata otomana. Aceeasi priveliste putea fi vazuta si pe zidurile Cetatii
Targoviste. Astfel sultanul otoman incepesa-l considere pe Tepes o creatura malefica si refuza la ideea
de a cuceri Tara Romaneasca, ordonand armate sale sa se retraga.
Mehmed al II-lea Cuceritorul a luat decizia sa-l distruga pe Tepes din punct de vedere politic,
lasandu-l in Tara Romaneasca pe fratele acestuia, Radu cel Frumos, care trebuia sa atraga boierimea
romana de partea sa, pentru a urca la tron dupa care acesta urma sa revina la achitarea tributului fata
de otomani. Radu cel Frumos s-a ispravit cu aceasta, deoarece boierimea il ura pe Vlad Tepes, trecand
cu usurinta de partea lui Radu cel Frumos. In acest mod, intre frati are loc o lupta, in care Radu cel
Frumos obtine victorie, datorita sustinerii boierimii si a sultanului otoman. Vlad Tepes a fost nevoit sa
fuga in Transilvania, unde urma sa se uneasca cu aliatul Matei Corvin, care in loc sa-i acorde ajutor
militar, l-a arestat, invinuindu-l in tradare pentru scrisoarea lui Tepes trimisa sultanului otoman, in
care acesta se obliga sa lupte de partea otomanilor, contra lui Matei Corvin.
In prizonieratul ungar, Vlad Tepes a petrecut 12 ani, iar intre timp la tronul Tarii Romanesti s-
a aflat Radu cel Frumos, care in 1465 a fost atacat de Stefan cel Mare si deposedat de Cetatea Alba si
Chilia. Mai tarziu, Stefan cel Mare atacat din nou Tara Romaneasca, detronandu-l pe Radu cel
Frumnos, care a fugit la Istanbul, iar soria si fiica acestuia au fost luate in calitate de prizonieri de
Stefan. Mai tarziu, acesta s-a casatorit cu Maria, fiica lui Radu cel Frumos, care l-a adus pe lume pe
printul mostenitor, Bogdan al III-lea. In locul lui Radu cel Frumos. Stefan l-a adus la tronul Tarii
Romanesti pe aliatul sau, Laiotă Basarab, care in scurt timp l-a tradat, incheind o alinata cu Imperiul
Otoman. Din aceste considerente, Stefan cel Mare a fost nevoit sa atace din nou Tara Romaneasca,
detronandu-l pe Laiota Basarab, in locul sau fiind readus pentru a 3-a oara Vlad Tepes, care a fost
eliberat din prizonieratul ungar la cererea lui Stefan, care a reusit sa-l invinga pe Matei Corvin in
Batalia de la Baia. De aceasta data, domnia lui Vlad Tepes a fost una scurta, deoarece in 1476,
Imperiu Otoman a invadat Tara Romaneasca, reusind sa invinga armata lui Tepes, acesta fiind omorat
si decapitat, capul sau fiind dus la Istanbul, unde a fost pus in teapa, iar tronul Tarii Romanesti a fost
preluat din nou de Laiota Basarab, care a revenit la achitarea tributului fata de otomani.

VLAD TEPES:
1. Functia: Domnitor a Tarii Romanesti;
2. A relizat o reforma judiciara prin care infractorii urmau sa fie trasi in teapa;
3. A luptat contra otomanilor;
4. L-a ajutat pe Stefan cel Mare sa preia tronul Moldovei;
5. A incheiat o alianta politico-militara cu regele Ungariei, Matei Corvin.

Un alt domnitor remarcanil a Tarii Romanesti a fost Mihai Viteazul, care a reusit sa invinga in
razboi Imperiul Otoman, insa a revenit la achitarea tributului fata de otomani in 1584, in schimbul
recunoasterii sale in calitate de domnitor. De asemenea, acesta in 1600 a reusit, in premiera, sa
uneasca cele 3 Principate Romanesti: Moldova, Valahia si Transilvania intr-un singur stat, fiind o
unire de scurta durata, deoarece in 1601, Mihai Viteazu a foist asasinat, iar cele 3 principate s-au
divizat din nou. Aceasta a reprezentat, insa, un exemplu pentru unirea lui Alexandru Ioan Cuza in
1859, care a ramas in istorie sub denumirea de Mica Unire si Marea Unire din 1918.

MIHAI VITEAZUL:
1. Functie: domn al Tarii Romanesti;
2. A invins in razboi Imperiul Otoman;
3. A realizat Unirea Principatelor Romanesti in 1600;
4. A incheiat o alianta politico-militara cu domnul Moldovei, Petru Aron;
5. A aderat la blocul politico-militar “Alianta Antiotomana”, alaturi de Polonia si Ungaria.

Un alt domnitor, care a lasat o amprenta in istorie, a fost Matei Basarab, care in cariera sa
politica a construit poeste 30 de biserici si manastiri. Mai mult ca acesta a construit doar Stefan cel
Mare - 47. De asemenea, a realizat o reforma militara, prin care a marit numarul armatei romane pana
la 40000 de soldati, iar cu aceasta a atacat Moldova, reusind sa-l invinga in razboi pe Vasile Lupu.

MATEI BASARAB:
1. Functie: domn al Tarii Romanesti;
2. A construitpeste 30 de manastiri si biserici;
 3. A realizat reforma militara, marind numarul armatei romane pana la numarul de 40000
soldati;
4. L-a invins in raznoi pe Vasile Lupu;
5. A aderat la blocul politico-militar “Sfanta Alianta”, alaturi de Rusia Kieveana si Polonia.

12. Moldova medievala

Teritoriul Moldovei a afost descalecat pentru prima data de Dragos Voda, care a pus
denumirea statului nostru.
Cel ce a reusit sa obtina independenta Moldovei fata de Regatul Ungariei a fost Bogdan I,
care a reusit sa-i invinga in razboi pe descendentii lui Dragos Voda, Sas si Balc.
Cel mai renumit domnitor al Moldovei ce a transformat statul nostru intr-o putere derang
regional, a fost Stefan cel Mare, care a fost fiul domnului Moldovei, Bogdan al II-lea. Bogdan a fost
tradat si omorat de proprii sai boieri, care au organizat o rascoala, iar Stefan a reusit sa fuga in Tara
Romaneasca, la tronul careia se afla varul sau, Vlad Tepes. Cu ajutorul lui Tepes, Stefan a reusit sa-si
reintoarca tronul, el fiind incoronat in calitate de domn al Moldovei in Suceava (capitala Moldovei) in
1457. Stefam a concentrat intreaga putere statala in mainile sale, fapt ce era in detrimentul boierimii.
De asemenea, acesta a marit capacitatea de aparare a tarii, construind un numar mare de cetati si
modernizand cetatile deja existente: Suceava, Hotin, Chilia, Cetatea Alba, Tighina, Soroca, Neamt,
Noua Cetate a Romanului. De asemenea, Stefan cel Mare a reformat armata Moldovei, care la acea
etapa era compusa din urmatoarele compartimente:
1) Lefegii - militari profesionisti, care beneficiau de salarii. Acestia reprezentau principala forta de
mentinere a ordinii publice,cat si asigurau straja domneasca;
2) A doua categorie era reprezentata de oastea mare, ce era constituita din simpli tarani, care erau gata
mereu sa lupte la chemarea domnului;
3) A treia categorie o reprezentau cavaleria ce era compusa din cetele targurilor si cetele boierilor.
Datorita celor expuse mai sus, securitatea drumurilor era realizata la cel mai inalt nivel. In acest mod
drumurile erau traversate de nenumarati negustori evrei, polonezi, rusi, germanisi greci,care la
traversarea vamilor moldovenesti urmau sa achite taxe vamale, contribuind in acest mod la cresterea
economica a tarii. Anume prin asta pot fi explicate resursele suficiente, ce i-au permis lui Stefan cel
Mare sa duca un numar mare de razboaie si sa construiasca 47 de biserici si manastiri. Trebuie sa
mentionam faptul ca Stefan cel Mare construia o biserica si o manastire dupa fiecare razboi castigat.
(Putna, Capriana).
In cariera sa politica, Stefan cel Mare a dus o serie de razboaie. Un razboi important castigat
de el a fost contra Ungariei, care la acel moment era condusa de Matei Corvin.Acesta a invadat
Moldova, iar batalia decisiva a avut loc la Baia. In aceasta batalie, Matei Corvin a fost ranit de trei
sageti si o lance, fiind impus sa se retraga. Mai tarziu, relatiile dintre Stefan si Corvin s-au ameliorat,
iar cei doi au devenit aliati impotriva Imperiului Otoman.
In cariera sa militara, Stefan a dus razboaie contra Tarii Romanesti.Primul atac a avut loc in
1462, atunci cand Stefan a incercat sa profite de atacul otoman asupra Tarii Romanesti conduse de
Vlad Tepes. Armata moldoveneasca a atacat din directia Cetatii Albe si a Chiliei, insa acest atac a fost
respins, iar Stefan a fost ranit de o sageata la piciorul stang, rana ce ii va provoca mai tarziu o
gangrena, ce va duce la decesul lui Stefan cel Mare in anul 1504.
In anul 1465, Stefan a atacat din nou Tara Romaneasca, la acel moment la tronulcareia se afla
Radu cel Frumos. De aceasta data, Stefan a reusit sa puna stapanire pe Cetatea Alba si Chilia si sa le
preia sub controlul Moldovei. Mai tarziu, el a atacat din nou Tara Romaneasca, detronandu-l pe Radu
cel Frumos si izgonindu-l in Imperiul Otoman, iar in locul sau la tronul Tarii Romanesti Stefan l-a pus
pe aliatul sau, Laiota Basarab. Trebuie sa mentionam faptul ca Stefan i-a luat in calitate de prizonieri
pe sotia si fiica lui Radu cel Frumos, Maria, iar mai tarziu el se va casatori cu Maria, care l-a adus pe
lume pe printul mostenitor, Bogdan al III-lea.
In scurt timp, Laiota Basarab l-a tradat pe Stefan, incheind o alianta cu Imperiul Otoman. Din
aceste considerente, Stefan cel Mare ataca din nou Tara Romaneasca, reusind sa-l detroneze pe Laiota
Basarab, iar in locul acestuia l-a adus la tronul Tarii Romanesti pe Vlad Tepes, care a fost eliberat din
prizonieratul ungar la cererea lui Stefan cel Mare.
Cele mai multe lupte in cariera sa politica le-a dus contra otomanilor - 44, in care a obtinut 42
de victorii si a suferit 2 infrangeri. Toate aceste lupte s-au desfasurat intr-o perioada de 10 ani, din
1474 - 1484, iar motiv al inceperii razboaielor moldo-otomane a servit refuzul lui Stefan cel Mare de
a achita tribut otomanilor. De asemenea, sultanul otoman, Mehmed al II-lea Cuceritorul dorea sa-l
pedepseasca pe Stefan pentru amestecul sau in treburile interne ale Tarii Romanesti. Astfel, sultanul a
trimis in directia Moldovei o armata de cca 100000 de soldati carora Stefan le putea opune o armata
de 25000 de soldati. Batalia decisiva a avut loc la Vaslui, intr-o localitate numita Podul Inalt, batalie
in care Stefan cel Mare a obtinut victorie, datorita tacticii sale si a utilizarii eficiente a reliefului, iar
dupa aceasta victorie, Stefan si armata sa au cazut pe post negru, mancand doar paine, apa si sare in
semn de recunostinta fata de Dumnezeu, dupa care Stefan a trimis o scrisoare circulara tuturor
principilor europeni crestini, in care descria amanuntit detaliile Bataliei de la Vaslui si cerea ajutor
intr-o noua lupta contra otomanilor, de asemenea, Stefan era sigur ca otomanii vor incerca in viitor sa-
si i-a revansa. Insa, in afara de felicitari din partea lui Papa de la Roma si a Principelui Venetiei,
Stefan nu a primit nimic, fiind nevoit sa lupte de unul singur in continuare contra otomanilor si sa-si
creeze desine statator aliati, devenind vasalul regelui Poloniei si casatorindu-se cu Evdochia, fiica
cneazului Rusiei Kievene.
Raspunsul sultanului otoman nu s-a lasat mult asteptat, invadand personal Moldova in fruntea
unei armate de 120000 de soldati, iar in directia Moldovei deja se indreptau intaririle din partea
Ungariei, Poloniei si Rusiei Kievene. Astfel, Stefan a obtinut a doua sa victorie, dupa care Papa de la
Roma l-anumit pe Stefan cel Mare “atletul lui Hristos”, iar Moldova a fost numita “Poarta
crestinitatii”. In afara de cele doua victorii descrise mai sus, Stefan a mai invins inca in 40 de razboaie
si a suferit 2 infrangeri. Ultima infrangere a lui Stefan a avut loc in 1484, dupa care el a revenit la
plata tributului fata de otomani, deoarece nu dispunea de resurse suficiente umane si materiale pentru
a mai continua lupta.
Insa, in semn de respect pentru trecutul sau glorios, l-au lasat pe Stefan cel Mare in continuare
la conducerea Moldovei. Trebuie sa mentionam faptul ca sabia lui Stefan a fost luata la Istanbul in
calitate de trofeu de razboi.
Ultimii 20 de ani de domnie a lui Stefan au fost ani pasnici, in care acesta a fost preocupat de
consolidarea religiei crestin-ortodoxe, donand sume imense pentru bisericile de pe Sfantul Munte
Athos.
 In 1504, Stefan era batran si bolnav, fiind chinuit de rana de la piciorul stang, care i-a
provocat o gangrena, motiv din care el a suportat o interventie chirurgicala, care a esuat,fapt ce a dus
la decesul sau. Dupa moartea lui Stefan cel Mare, tronul a fost preluat de fiul sau, Bogdan al III-lea.

STEFAN CEL MARE:

1. Functia: domn al Moldovei din 1457-1504;
2. A construit 47 de biserici si manastiri;
3. A dus 44 de razboaie contra otomanilor, din care a invins in 42 dintre ele;
4. L-a invins in Batalia de la Baia pe regele Ungariei, Matei Corvin;
5. L-a invins in doua razboaie pe domnul roman, Radu cel Frumos.

VASILE LUPU:
1. Functia: domn al Moldovei;
2. A construit 3 biserici si manastiri, printre care si Trei Ierarhi din Iasi;
3. A dus doua razboaie contra domnului roman, Matei Basarab;
4. A construit o tipografie bisericeasca;
5. A construit o scoala.
 13. Anglia medievala

Dupa destramarea Imperiului Roman de Apus, pe teritoriul insulei Marei Britania s-au fortmat
un sir de formatiuni statale: Anglia, Scotia, Tara Galilor, York, Lancaster etc. Aceste state duceau o
politica ostila unul fata de celalalt, rezultand la o serie de lupte intre ele, care au dus la modificarea
situatiei geopolitice pe insula Marea Britania, astfel nordul insulei date a fost ocupata de scotieni, iar
sudul de englezi.
Anglia a fost supusa atacurilor consecutive din partea regelui Norvegiei si al ducelui francez,
Wilhelm Cuceritorul. Englezii au reusit sa invinga armata norvegiana, insa au fost invinsi de Wilhelm
Cuceritorul, care a intrat glorios cu armata sa in Londra, unde s-a proclamat rege al Angliei, dupa care
a realizat o reforma administrativa, prin care a modificat denumirea statului Anglia in Marea Britania.
Wilhelm Cuceritorul a dus cu sine un numar mare de nobili francezi, care au luat locul nobilimii
engleze. In acest mod, toata curtea regala a Marii Britanii vorbea limba franceza, iar un numar mare
de regi britanici nu cunosteau engleza.
Regele Frante i-a cerut lui Wilhelm Cuceritorul sa intoarca Frantei provincia Bertagne, insa
acesta a refuzat, fapt ce era cat pe ce sa duca la inceperea unui razboi intre cele 2 state, razboi ce a fost
evitat prin incheierea unui mariaj intre fiica regelui Frantei si Wilhelm Cuceritorul. In acest mod, dupa
decesul regelui Frantei, Wilhelm trebuia sa conduca Franta, cat si Marea Britanie, insa ginerele a
decedat cu 2 luni inaintea socrului, fapt ce a dus la inceperea unei confruntari aspre intre familiile
regale, care pretindeau la tronurile celor 2 state, confruntare ce a crescut in Razboiul de 100 de ani (a
durat 116 ani). In prima parte, britanicii se bucurau de victorie, reusind sa ocupe jumatatea de nord a
Frantei, insa situatia s-a schimbat radical dupa interventia in acest razboi a Jeannei d’Arc. Jeanne s-a
nascut in provincia franceza Lorena, provincia care a fost ocupata de englezi, iar mama sa a fost
omorata in fata ochilor acesteia, motiv suficient pentru care Jeanne detesta englezii. Ramasa orfana, a
fost crescuta la manastire, unde de mica auzea voci dumnezeesti (in cap), iar paralel, pe teritoriul
Frantei a aparut o prorocire, in care se mentiona ca o fata din Lorena v-a salva Franta de la invazia
engleza. Sub acest pretext, Jeanne s-a indreptat la regele Frantei, cerandu-i o parte a armatei. Dupa
mai multe teste, Jeanne a dovedit ca ea este fata din prorocire, astfel regele Frantei i-a oferit o parte a
armatei, cu ajutorul careia Jeanne a reusit sa obtina victorii contra englezilor, acestia considerand-o
vrajitoare. Pentru francezi ea devine un adevarat simbol national. Initial, englezii si-au pus drept scop
lichidarea fizica a acesteia, iar mai tarziu capturarea ei, anuntand o recompensa pentru persoanele ce
vor contribui la capturarea ei. Astfel, cativa ofiteri francezi, au capturat-o si au predat-o pe ascuns
englezilor, care la randul lor au judecat-o, invinuind-o in vrajitorie, fapt pentru care a fost arsa pe rug.
Moarte Jeannei i-a motivat pe francezi sa lupte cu inversunare mai mare si sa obtina victorie in
Razboiul de 100 de ani, izgonindu-i pe englezi din partea continentala a Europei si impunandu-i pe
acestia sa se multumeasca cu partea insulei Marea Britania. Englezii si-au fortificat considerabil flota.
Un alt razboi dus de englezi a fost contra Scotiei. Regele englez, Eduard al IV-lea, a reusit sa
cumpere loialitatea regelui Scotiei, dupa care a organizat un complot in cadrul caruia toata nobilimea
scotiana a fost omorata, iar in locul nobililor scotieni, au fost adusi nobili englezi, care au primit o
serie de drepturi si libertati, care trezeau mari nemultumiri in randul populatiei scotiene. Din aceste
considerente, pe teritoriul Scotiei a fost organizata o rascoala de William Wallace. Rebeliunea lui
Wallace a reusit sa izgoneasca nobilimea engleza, dupa care a atacat Anglia, cucerind orasul York,
care era considerat capitala nordica a Angliei. Pierderea Yorkului l-a motivat pe Eduard al IV-lea sa-si
mobilizeze trupele si sa-l invinga pe Willian Wallace, ultimul fiind capturat si executat politic, cu
scopul de a evita noi rascoale, iar Scotia pana si in prezent a ramas parte componenta a Marii Britanii.
Un monarh considerabil englez a fost Carol al V-lea, care a introdus o noua religie pe
teritoriul Angliei: anglicana, religia ce a inlocuit conceptul catolic. Dupa moarrtea acestuia, tronul
englez a fost preluat de fiica sa, Elizaveta, iar deoarece ea nu avea copii, dupa moartrea ei a inceput
Razboiul celor 2 Roze, care era unul civil intre 2 familii, care pretindeau la tronul Angliei: York si
Lancaster. Familia York avea reprezentat pe stema o roza alba, iar Lancaster - rosie. Dupa mai multe
pierderi umane si materiale, cele 2 familii au ajuns la un compromis prin casatoria descendentelor
celor 2 familii, fapt ce a dus la formarea unei noi dinastii - Tudorilor, din care facea parte cea mai
renumita regina engleza, Victoria, perioada de conducere ramanand in istorie ca Epoca Victoriana.
 14. Franta medievala

Dupa destramarea Imperiului Roman de Apus, in locul provinciei romane Gallia, a aparut un
nou stat, Regatul Franc, care reprezenta o simbioza a lumii barbare cu civilizatia romana. Regatul
Franc a preluat o politica expansionista, apogeul careia a fost in timpul domniei lui Carol I cel Mare.
Carol a reusit sa cucereasca o mare parte a statelor Europei centrale si de vest, fapt ce a dus la
transformarea Regatului Franc in Imperiu, numit in cinstea sa: Imperiul Carolingian. In componenta
sa
intra si Regatul Papal. Din aceste considerente, Carol I cel Mare l-a pus pe Papa de la Roma, personal,
sa-l incoroneze. Carol I a pus bazele unei traditii prin care toti monarhii europeni urmau sa fie
incoronati de Papa, iar aceasta procedura a ramas in istorie sub denumirea de “procedura de ungere”.
Dupa moartea lui Carol I cel Mare, imensul sau imperiu a fost divizat intre cei 3 fii ai sai in 3 parti:
Franta, Imperiul German si Burgundiua. Mai tarziu, Burgundia a fost cucerita si impartita de Franta si
Imperiul German, iar o batalie decisiva s-a desfasurat la Alesia. Franta medievala a cunoscut o
puternica rivalitate cu Anglia, intre care s-au defasurat o serie de razboaie in aceasta perioada, iar cel
mai mare a fost Razboiul de 100 de ani, care a durat in realitate 116 ani. In prima parte a acestui
razboi, Franta a pierdut practic jumatate din teritoriul sau, insa datorita Jeannei d’Arc, francezii au
reusit, in cele din urma, sa obtina victorie in acest razboi (mai multe detalii: Anglia medievala).
Cea mai stralucita perioada din istoria Frantei medievale, a fost in timpul conducerii regelui
Ludovic al XIV-lea, care era supranumit “Regele Soare”, pentru expresiile sale extravagante: “Statul
sunt eu”. Ludovic a avut cea mai lunga domnie din istoria monarhilor europeni: 72 de ani. Era
pasionat de arta, arhitectura si moda, din aceste considerente, Parisul devine capitala internationala a
modei, iar Ludovic personal a introdus moda perucilor barbatesti, robei barbatesti, sosetelor lungi si
pantofilor cu tocuri. In perioada domniei sale, economia Frantei a crescut considerabil pe fonul
exportului de peruci, parfumuri, stofe, portelan, iar pe baza surplusului financiar, Ludovic al XIV-lea
a inceput constructia unei noi rezidente regale, Palatul Versailles, care a devenit si cel mai frumos
palat din lume, acesta fiind dotat cu un numar mare de gradini si havuzuri. In zona Versailles exista
un mare deficit de apa, din aceste considerente, Ludovic al XIV-lea a ordonat saparea canalului
Languedop, care trebuia sa aduca apa din raul Sena pana la Palatul Versailles. Ideea saparii canalului
l-a entuziasmat pe Ludovic, din acest motiv a inceput saparea celui mai lung canal din lume - Canalul
du Midi (canalul mijlocului). Acesta unea Marea Mediterana cu Oceanul Atlantic, fapt ce ducea la
cresterea nobilitatii flotei franceze.
Ludociv al XIV-lea, in dorinta de a se proslavi si peste hotarele Frantei, a instituit in fiecare
stat european o ambasada, astfel limba franceza treptat a devenit limba internationala.
Ludovic a realizat o reforma pe plan religios, prin care toate culturile religioase, cu exceptia
crestinismului de model catolic, au fost scoase inafara legii, dupa care acesta s-a proclamat capul
bisericii catolice. Interzicerea culturilor religioase protestante, a dus la o migrare masiva a populatiei
din Franta in Belgia, aceasta a avut drept efect negativ: exotul de intelecte, astfel Franta a ramas
pentru o lunga perioada de timp fara brate calificate de munca
O alta reforma emplementata de Ludovic a fost cea militara, prin care el a marit capacitatea
de aparare a tarii si a marit numeric armata sa, reusind in cele din urma sa invinga in razboi Imperiul
Austro-Ungar. In acest mod, Franta a devenit hegemon in Europa.
LUDOVIC AL XIV-LEA:
1. Functia: Rege al Frantei;
2. A sapat Canalul du Midi;
3. A transformat Parisul in capitala centrala a modei;
4. A invins in razboi Imperiul Austro-Ungar;
5. A construit Palatul Versailles.
 15. Germania medievala

Dupa desramarea Imperiului Carolingian, pe harta Europei s-au format 3 noi state: Franta,
Imperiul German si Burgundia. Mai tarziu, dupa Batalia de la Alesia, Burgundia a fost divizata intre
Imperiul German si Franta. Imperiul German a promovat o politica expansionista, cucerind o mare
parte a Europei centrale si de vest, iar mai tarziu a cucerit toate regatele italiene, inclusiv Regatul
Papal, astfel Frederic Barbarossa l-a impus pe Papa de la Roma sa-l incoroneze in calitate de sfant
imparat, astfel Imperiul German a fost redenumit in Sfantul Imperiu Roman de Origine Germana. In
calitate de sfant imparat, Frederic Barbarossa a participat la cruciada a III-a, alaturi de regele englez,
Richard I Inima de Leu, insa in timp ce traversa un rau s-a inecat, iar armata sa s-a intors acasa.
Un alt imparat remarcabil a fost Frederic al II-lea, care a fost protagonistul Cruciadei a VI-a,
reusind prin metoda diplomatiei sa intoarca controlul crestin asupra 3 orase sfinte: Betleem, Nazaret si
Ierusalim
Pe teritoriul Imperiului German a aparut, in premiera, curentul religios protestant -
Luteranismul, care a fost introdus de Matrin Luther. Acesta se arata extrem de nemultumit de taxele
bisericesti, cat si de faptul ca pentru o suma de bani, preotii puteau ierta pacatele enoriasilor, iar Papa
de la Roma putea vinde acces in rai dupa moarte.
Papa de la Roma, constientizand pericolul careparvena pentru autoritatea sa din partea lui
Martin Luther, a chemat catolicii sa lupte activ contra lutheranilor, fapt ce a dus la inceperea unui
razboi civil: Razboiul de 30 de ani. In urma acestuia, Imperiul German a fost divizat in cca 20 de state
si 4 orase mari independente. Acest proces a ramas in istorie sub denumirea de “Marea faramitare
feudala”. Formal, in fruntea statelor germane continua sa ramana monarhul, insa puterea sa era nula,
deoarece in fruntea fiecarui stat german se afla cate un senior, care avea dreptul de a emite propriile
legi, propria moneda si de a avea o proprie armata, cu care putea sa se razboiasca cu alti seniori.
Din cauza numarului mare de vami ce erau instaurate la frontierele statelor germane, creste
extrem de mult pretul la produsele de import, fapt ce a dus la o decadere substantiala a economiei
statelor germane si diminuarea nivelului social al populatiei acestor state.
 16. Marile descoperiri geografice

In epoca medievala, principalele cai comerciale ale statelor europene duceau spre India, de
unde in Europa se realiza importul de mirodenii, ceai, metale, pietre pretioase etc. Insa dupa caderea
Constantinopolului, comertul cu India a fost monopolizat de musulmani, din aceste motive europenii
au fost nevoiti sa caute o cale alternativa de a ajunge in India - calea maritima. La acel moment deja
se presupunea ca pamantul e rotund si ca in India este posibil de ajuns plutind spre vest, iar unul
dintre sustinatorii acestei teorii a fost navigatorul spaniol de origine italiana, Cristofor Columb.
Columb s-a nascut in orasul Genova in familia unui simplu blanar si o mare parte a tineretii
sale, acesta a activat in calitate de pirat. Ajuns la maturitate, Columb a inceput sa activeze in calitate
de cartograf. Viziunea depsre faptul ca pamantul este rotund si ca in India e posibil de ajuns plutind
spre vest a fost facuta publica de el in cadrul Consiliului de Coroana a regelui Portugaliei, insa din
cauza influentei sporite a bisericii catolice in societatea portugheza, Columb a fost nevoit sa fuga in
Spania, pentru a nu fi ars pe rug. In Spania, de ideile lui Columb s-au aratat a fi cointeresati cativa
nobili spanioli, care doreau sa-si amplifice capitalul prin intermediului descoperirii caii spre India.
Astfel, in prima sa expeditie, Columb s-a indreptat la bordul a trei corabii, echipajul carora era
compus din detinuti, deoarece marinarii simpli nu doreau sa se indrepte intr-o calatorie atat de
periculoasa. In prima sa expeditie, Cristofor a ajuns pana in insula Haiti, pe care a confundat-o cu o
insula din arhipelagul japonez. Pe aceasta insula, Columb a fondat un fort, care a devenit primul punct
de reper al colonistilor in lumea noua, iar in scurt timp, Columb s-a intors in Europa aducand cu sine
un sir de noi culturi agricole, precum cartof, porumb, tutun, cat si aborigieni americani, care au fost
transformati in sclavi. Prima expeditie i-a adus un succes nemaivazut, din acest motiv regele Spaniei
i-a oferit lui Columb gradul militar de admiral, iar in a doua expeditie acesta s-a indreptat la bordul
unor nave militare de ultima generatie cu marinari profesionisti. De aceasta data, Cristofor a
descoperit insula Cuba, insa a confundat-o cu litoralul estic al Asiei, din acest motiv a inconjurat-o,
ajungand pana la insula Jamaica, numita de Columb: Espanola. Jamaica era bogata in imense rezerve
de aur, din acest motiv Spania a devenit cel mai bogat stat din lume, iar Cristofor Columb a devenit
erou national al Spaniei. Ma tarziu, acesta a reusit sa cucereasca intreg arhipelagul Marii Caraibelor si
sa descopere nordul continentului Americii de Sud.
Descoperirile lui Cristofor Columb ar fi continuat, insa el a fost invinuit de regele Spaniei in
delapidarea (furt mare) averii de stat, fapt pentru care a fost arestat.

CRISTOFOR COLUMB:
1. Navigator spaniol de origine italiana;
2. A descoperit o lume noua;
3. A adus in Europa un sir de noi culturi agricole;
4. A adus in Europa primii aborigieni americani;
5. A fondat un fort pe insula Haiti, care servea drept primul punct de reper al colonistilor in
lumea noua.

Cel ce a constientizat ca Cristofor Columb a descoperit, de fapt, un nou continent, a fost

navigatorul italian, Amerigo Vespuci. Acesta s-a indreptat pe urmele lui Columb, studiind detaliat
litoralul celor 2 noi continente si notand intr-un jurnal toate speciile de animale si de plante
neobisnuite intalnite. In acest mod, la intoarcerea sa in Europa, el a putut demonstra ca a descoperit un
nou continent, care a fost numit in cinstea lui - America. In pofida faptului ca au fost descoperite 2 noi
cotinente, totusi nu a fost realizat visul lui Columb, de a ajunge in India plutind spre vest, iar cel ce a
reusit aceasta a fost navigatorul spaniol, Fernando Magellan, care a ajuns pana la litoralul estic al
continentului America e Sud, unde s-a deplasat spre sud, descoperind o stramtoare, prin care a patruns
din Oceanul Atlantic in Oceanul Pacific. Odata ajuns in Oceanul Pacific, s-a indreptat in directia nord-
vest, ajungand pe insulele Filipine, unde a incercat sa crestinizeze populatia bastinasa, fapt pentru care
a fost omorat de acestia, insa o parte a echipajului sau a reusit sa fuga si sa ajunga in India, de unde s-
au intors in Europa cu incarcaturile de pret. Astfel, Fernando Magellan a fost declarat drept primul om
care a reusit sa ajunga in India plutind spre vest.
In timp ce spaniolii incercau sa gaseasca calea spre India plutind spre vest, navigatorul
portughez Vasco da Gama, a reusit sa gaseasca cea mai apropiata cale maritima spre India,
inconjurand Africa. In acest mod, cunostinta mai indeaproape a indienilor cu europenii, i-a costat pe
acestia libertatea si statalitatea, India devenind colonia statelor europene, iar indienii erau impusi sa
lucreze pe plantatiile europenilor.

EPOCA MODERNA

17. Marea Britanie modernă

 In epoca moderna, Anglia reprezenta cel mai mare imperiu colonial ce avea in componenta sa
cca 25% din suprafata terestra a globului. Vele mai mari colonii engleze erau: Canada, Australia,
India, Noua Zeelanda, Egipt, Republica Africa de Sud, Burma. Din aceste colonii, Marea Britanie
realiza importul de materie prima si produse alimentare si exporta productia finita, astfel dispunea de
cea mai mare piata de desfacere din lume, fapt ce ducea la o crestere rapida economica a metropolei.
Cea mai stralucita perioada din istoria Marii Britanii a fost perioada de conducere a reginei
Victoria, perioada ce a ramas in istorie sub denumirea de “Epoca Victoriana”. In aceasta perioada,
intreg teritoriul Marii Britanii a fost impanzit cu linii de cai ferate, astfel ea ocupa primul loc in lume
dupa lungimea liniilor de cai ferate. Dezvoltarea trenurilor a dus la inlesnirea deplasarii populatiei, cat
si la ieftinirea preturilor la produsele de import.
Regina Victoria practic a devorat revolutia industriala. In orasele britanice au fost construite
un numar mare de fabrici si uzine, fapt ce a dus la aparitia unui numar mare de locuri de munca, astfel
incepand migrarea masiva a populatiei din localitatile rurale spre marile centre urbane. In acest mod,
au aparut primele orase, care aveau o populatie de peste 1 milion de oameni, asa ca Londra,
Manchaster, Liverpool. Aceste schimbari au dus la aparitia unei noi clase sociale, numita salariati,
pentru care mai tarziua pe teritoriul Angliei vor fi introduse asigurarile sociale.
Regina Victoria a promovat rata alfabetizarii pe teritoriul Marii Britanii, construind un numar
mare de scoli si universitati, care vor influenta progresul stiintific si vor duce la o serie de descoperiri
extrem de importante. Ea a incercat sa creasca rata alfabetizarii si in coloniile engleze, iar o atentie
deosebita a primit-o Irlanda, dupa care au urmat 2 ani secetosi pe acest teritoriu, fapt ce a dus la
inceperea foametei, iar Regina Victoria a fost numits “Regina foametei”, in pofida faptului ca a facut
imense donatii pentru victimele foametei.
Victoria a imbunatatit relatiile diplomatice cu Franta, ducand tratative cu regele Frantei,
Ludovic Filip, acesta devenind primul monarh francez de pe timpul lui Wilhelm Cuceritorul, care a
calcat pe teritoriul Marii Britanii. Alaturi de Franta si Imperiul Rus, mai tarziu se va crea un bloc
politico-militar numit “Antanta”, care va lupta in Primul Razboi Mondial contra Triplei Aliante.
In pofida faptului ca Regina Victoria promova o politica pasnica, totusi aceasta a luptat in
Razboiul Crimeii de partea Imperiului Otoman, cu scopul de a nu-i permita Imperiul Rus sa-si extinda
influenta pe Peninsula Balcanica. In acest mod, Regina Victoria incerca sa mentina echilibrul de forte
in regiune.

REGINA VICTORIA:
1. Functia: Regina Marii Britanii;
2. A construit un numar mare de scoli si universitati, crescand rata alfabetizarii;
3. A impanzit Marea Britanie cu linii de cai ferate;
4. A industializat Marea Britanie;
5. A imbunatatit relatiile relatiile economice cu Franta, fapt ce a dus la fromarea Antantei.

18. Reunificarea Italiei

In epoca moderna italienii nu dispuneau de un singur teritoriu unitar, ci erau divizati intr-un
numar mare de formatiuni statale mici: Regatul Venetiei, Regatul Siciliei, Regatul Papapl, Regatul
Piemontului etc. In epoca moderna deja apar viziuni in privinta crearii unui stat unitar, insa
contraveneau intereselor marilor puteri: Imperiul Austro-Ungar, care detinea controlul asupra nordului
Italiei si Frantei, care nu dorea la frontiera sudica sa aiba un stat puternic; si Papa de la Roma, care e
ra conducatorul Regatului Papal si exercita conducerea spirituala asupra catolicilor.
In anul 1820 spaniolii s-au revoltat cu succes, din aceste considerente in 1821 italienii au
inceput si ei o rascoala, adoptand tricolorul si creand unirea tuturor statelor italiene intr-un singur stat
unitar sub conducerea Casei de Savoia, insa aceasta rascoala a fost inabusita in mod sangeros de
armata austro-ungara, iar liderii acestei revolutii au fugit la Paris.
In anul 1830 revolutia italiana a reinceput, revolutionarii cerand, din nou, unificarea Italiei,
liderul acestei revolutii fiind Ciro Menotti. Acesta a dus o serie de tratative cu regele Frantei, Ludovic
Filip, conform carora Franta se obliga sa intervina in cazul unei potentiale interventii a armatei
Austro-Ungariei in nordul Italiei. Din aceste considerente, Ciro Menotti a inceput revolutia, insa, cum
era si de asteptat, cancelarul austro-ungar a introdus trupele in nordul Italiei, inabusind in mod
sangeros revolutia italiana, iar Ludovic Filip din teama unei potentiale infrangeri, nu a intervenit.
Austro-ungarii au executat politic liderii revolutiei italiene, printre care si Ciro Menotti.
Cruzimea cu care au actionat austro-ungarii a trezit mari nemultumiri in orasele nord-italiene,
fapt ce a dus la noi revolte, iar Papa de la Roma, considerand ca revolutia data poate diminua
autoritatea sa, a amenintat revolutionarii cu excomunicare. De asemenea, Papa l-a rugat pe cancelarul
austro-ungar sa inabuse cat mai sangeros si curand revolutia, fapt ce s-a si intamplat, iar ideile
unioniste au fost denumite de Papa - antihriste.
In perioada anilor 1848-1849 a inceput revolutia pasoptista in Europa, insa conform traditiei,
ea a fost inabusita.
O schimbare radicala s-a produs dupa ce presedintele consiliului de ministri al Piemontului a
devenit Camillo Cavour. Acesta constientiza ca italienii de unii singuri nu vor putea realiza unirea, din
acest motiv a incheiat o alianta politico-militara cu Marea Britanie si Franta, luptand de partea
acestora in Razboiul Crimeii contra Imperiului Rus, iar dupa victoria in acest razboi, regele francez -
Napoleon al III-lea a luat sub protectoratul sau Piemontul si a promis in cazul in care acesta va fi
invadat de trupele austro-ungare, armata franceza va ataca Imperiul Austro-Ungar. Din aceste
considerente in Piemont a inceput o revolutie, iar Imperiul Austro-Ungar si-a trimis armata in nordul
Italiei pentru a inabusi revolutia.
De aceasta data, Napoleon al III-lea si-a onorat obligatiunea, atacand imperiul, eliberand
nordul Italiei de trupele Austro-Ungariei, exceptie ramanand Regatul Venetiei, care a continuat sa fie
gestionat de austro-ungari, deoarece Napoleon al III-lea se temea de o potentiala interventie de partea
Imperiului Austro-Ungar a statelor germane. Astfel, in nordul Italiei a fost proclamata crearea
Regatului Italiei.
In scurt timp, in sudul Italiei a inceput o revolutie similara numita “Revolutia Camasilor
Rosii” sau si “Revolutia celor 1000”, lider fiind Giuseppe Garibaldi. Acesta a intrat cu 1000 de
revolutionari in Palermo unde, in scurt timp, numarul revolutionarilor a crescut pana la 4000.
Autoritatile Regatului celor Doua Sicilii au trimis cca 25000 soldati pentru a inabusi revolutia, insa
flota engleza nu a permis implicarea armatei siciliene, deschizand foc de la bordul corabiilor. In acest
mod, Garibaldi si-a continuat revolutia, beneficiind de sustinerea regelui Italiei, Victor Emanuel, iar in
sudul Italiei a fost incorporat in cadrul Regatului Italiei.
La acel moment, inafara Regatului Italiei mai ramaneau doar Regatul Papal si Regatul
Venetiei, iar la unificara acestor 2 teritorii a contribuit Otto von Bismarck, care a dus un razboi contra
Imperiului Austro-Ungar. In acest mod, Regatul Italiei a luptat de partea lui Bismarck, deoarece el
promisese intoarcerea italienilor a Regatului Venetiei dupa victoria impotriva austro-ungarilor. Dupa
aceasta victorie, Prusia si Imperiul Austro-Ungar au devenit din nou aliati, din acest motiv, Bismarck
nu-si putea onora obligatiunea, deoarece nu putea deposeda propriul sau aliat de un teritoriu,
propunand in schimb sa fie organizat un referendum, in cadrul caruia populatia venetiana putea sa-si
exprime personal pozitia despre soarta Regatului Venetiei: intrarea in componenta Regatului Italiei
sau pastrarea Venetiei in componenta Imperiului Austro-Ungar, acestia votand reintoarcerea. Astfel,
inafara Regatului Italiei a ramas doar Regatul Papal, care se afla sub protectia Frantei, condusa de
Napoleon al III-lea.
Otto von Bismarck a luptat si contra lui Napoleon al III-lea, reusind sa-l invinga, iar de
aceasta situatie a profitat Regatul Italiei, care a atacat Regatul Papal. Papa de la Roma a adus cca
30000 mercenari dim Imperiul Austro-Ungar si a chemat lumea catolica sa lupte contra italienilor.
Acestia au invins trupele Papei de la Roma, ocupand teritoriul, dupa care Roma a fost proclamata
capitala Italiei, iar Papei de la Roma i s-au propus alte orase, insa acesta a refuzat, declarand ca este
tinut ostatic in Roma.

19. Imperiul Austro-Ungar (Habsburgic)

In epoca moderna, in centrul Europei a fost format un stat multinational - Imperiul Austro-
Ungar (Habsburgic). Pe teritoriul acestui stat locuiau persoane de nationalitati, precum: romani,
austrieci, polonezi, italieni, croati, bosnieci, sloveni, serbi etc. De asemenea, aceste etitati etnice
impartaseau 3 religii diferite: catolica, ortodoxa si musulmana. Astfel, pe acest teritoriu erau puternice
viziunile separatiste, iar ordinea publica era mentinuta cu ajutorul fortei. Din cauza amplasarii
imperiului, acesta avea un numar mare de vecini influenti contra carora a dus un numar mare de
razboaie: Imperiul Otoman, Imperiul Rus si Prusia.
 Contra Imperiului Otoman, Imperiul Austro-Ungar a dus o serie de razboaie, in cadrul carora
de partea Austro-Ungariei lupta adesea Imperiul Rus. Aceste razboaie de finisau atat cu victoria
otomanilor, cat si habsburgilor (pentru mai multe detalii vezi eseul: “Rivalitatea Ruso-austro-
otomana”).
Un alt dusman al Imperiului Austro-Ungar a fost Franta, condusa de Napoleon Bonaparte,
care a reusit sa invinga trupele habsburgice in Italia, iar mai tarziu a zdrobit trupele ruso-austro-
ungare la Austerlitz, reusind sa preia hegemonia in Europa si sa dicteze la mod imperativ politica
statelor europene, printre care se afla si Imperiul Austro-Ungar. Dupa infrangerea lui Napoleon
Bonaparte din campania anului 1812 contra Imperiului Rus, Austro-Ungaria s-a activizat, devenind o
veriga importanta in alianta antiotomana, impunandu-l pe acesta sa abdice si sa plece in exil, iar dupa
revenirea lui Napoleon la tron, austriecii alaturi de englezi au reusit sa-l invinga pe acesta in Batalia
de la Waterloo, trimitandu-l pentru a 2-a data in exil, obtinand, temporar, hegemonia in Europa
Centrala.
Un mare obstacol in obtinerea hegemoniei Imperiului Austro-Ungar l-a reprezentat Otto von
Bismarck, care in calitate de cancelar al Prusiei a incheiat o alianta cu Imperiul Austro-Ungar si in
comun, acestia au atacat Danemarca, punand stapanire pe 2 provincii ale acestui stat, ce urmau sa fie
gestionate in comun de Prusia si Imperiul Austro-Ungar. Anume acestea erau “marul discordiei” in
relatiile dintre cele 2 state, fapt ce a dus la inceperea unui razboi intre Prusia si Imperiul Austro-
Ungar, unde Bismarck a iesit invingator, insa in scurt timp a incheiat o noua alianta cu acesta,
deoarece se temea de un potential atac din partea Frantei, care era condusa de Napoleon al III-lea.
Napoleon al III-lea a atacat, in cele din urma, Franta, devenind victima falsificarilor diplomatice ale
lui Otto von Bismarck, devenind agresor in ochii lumii. Din aceste considerente, de partea Prusiei in
acest razboi au luptat toate statele germane, ajutandu-l pe Bismarck sa obtina victorie, in baza careia
el a realizat unirea tuturor statelor germane intr-un singur stat unitar - Imperiul German. Dupa
unificare Germaniei, Bismarck a continuat parteneriatul cu Imperiul Austro-Ungar, devenind aliati in
acelasi bloc politico-militar “Alianta celor trei impărăţi”, din care facea parte si Imperiul Rus. Treptat,
relatiile dintre Imperiul Rus si cel Austro-Ungar s-au inrautatit, fapt ce era sa duca la inceperea unui
potential razboi, care a fost evitat de Bismarck prin destramarea acestui bloc politico-militar, creand
unul nou - Tripla Alianta, din care facea parte Imperiul Austro-Ungar, Imperiul German si Italia.
Anume acest bloc va lupta in Primul Razboi Mondial contra Antantei.

20. Statele Unite ale Americii

După descoperirea Americi, cele 2 continente au început sa fie activ colonizate: litoralul de
est al continentului America de Sud de către portughezi, in timp ce litoralul de vest de spanioli.
Spaniolii au reușit sa colonizeze și litoralul sudic al continentului Americii de Nord, in timp ce
francezii și englezii colonizat activ partea de Nord, luptând activ între ei, cât și realizând un genocid
contra populației aborigene băștinașe, avându-se pe avantajul tehnologic pe care îl aveau. Mai tarziu,
acest genocid a fost realizat prin intermediul alcoolului, cât și prin intermediul bolilor și infecțiilor pe
care europenii le-au adus cu sine.
Englezii au reușit sa creeze pe litoralul estic al Americii de Nord 13 state-colonii, de unde se
realiza importul de materie prima și se exporta materie finită din Anglia. De asemenea, Anglia
impunea un șir de taxe și impozite fata de coloniști, care mereu erau in creștere și adesea trezeau
nemulțumiri in rândul coloniștilor englezi din America. Un asemenea exemplu poate servi impozitul
pentru ceai. Astfel, câțiva tineri americani din orașul Boston s-au deghizat in amerindieni și au pătruns
la bordul câtorva vase engleze, aruncând in ocean toată încărcătura de ceai, iar acest incident a rămas
in istorie sub denumirea de “Partida de ceai de la Boston”. Drept răspuns, autoritățile engleze au
trimis in direcția orasului Boston câteva zeci de mii de soldați, cu scopul de a calma spiritele și de a
impune populația orasului sa achite pentru toată încărcătura de ceai vărsată in ocean. Introducerea
trupelor militare engleze pe teritoriul Bostonului a provocat nemulțumiri in rândul americanilor, care
s-au mobilizat in furia generalului George Washington și au început activ sa lupte contra englezilor.
Rebeliunea americană era finanțata activ de francezi. Washington a reușit sa obțină O serie de victorii
contra armatei engleze, castigand in acest mod simpatia americanilor, care optau pentru independența
fata de Anglia. Cu acest scop, in anul 1776 a fost semnată Declarația de Independența de la
Philadelphia de catre toți reprezentanții celor 13 state americane. Declarația data, practic a dus la
independența celor 13 colonii, care s-au unit într-un stat numit SUA. Independența SUA nu a fost
recunoscuta de către englezi, care au continuat lupta contra americanilor pana in anul 1783, moment
in care englezii au suferit înfrângere totala.
Primul președinte al SUA a fost ales eroul războiului de independența, George Washington.
Acesta a promovat o politica pașnica și opta pentru izolarea de restul lumii. Prima capitala a SUA a
devenit Philadelphia, din cauza faptului ca anume aici a fost semnată Declarația de Independența.
SUA înregistra un progres economic colosal? Datorită numărului mare de minereuri naturale, care
practic erau neatinse, cât și datorită ieșiri largi la Oceanul Atlantic, ce permitea realizarea comerțului
cu statele europene. O alta resursa de pe teritoriul SUA era lemnul, deoarece aici se găseau arbori de
câteva sute de ani, lemnul cărora era utilizat la construcția corăbiilor. Astfel, intr-o perioada scurta de
timp, SUA și-a construit una din cele mai mari flote din lume.
Din cauza unei răceli și a unei intervenții medicale greșite, George Washington a decedat.
După moartea lui, in cinstea sa a fost numit un oras care a devenit capitala acestui stat.

GEORGE WASHINGTON:
1. Funcția: primul președinte al SUA;
2. A semnat Declarația de Independența din anul 1776;
3. A învins războiul de independența cu Anglia;
4. A creat o puternica flota americană;
5. A adoptat prima Constituția a SUA, care este valabilă pana și-n prezent, însă cu aplicarea
unor amendamente (modificări).
După moarte lui Washington, SUA a fost condusă de Alexandre Hamilton, care acorda o
atenție sporită agriculturii, iar după expirarea mandatului acestuia, noul președinte devine Thomas
Jefferson, care a introdus un impozit pentru whisky.
In perioada de conducere a lui John Adams din 1797-1801, in senatul american este pusă
problema aliații cu Marea Britanie sau cu Franta. La acel moment la conducerea Franței se afla
Napoleon Bonaparte, care își impunea voința in întreaga Europa. In acest mod, simpatia senatului
american a fost pentru Franța. La rândul sau, Napoleon a vândut americanilor Louisiana, acee era un
teritoriu imens cuprins de la răul Mississippi pana la Munții Stancosi. In acest mod, SUA și-a dublat
teritoriile. Trebuie menționat faptul ca francezii au vândut Louisiana cu tot cu populația ce locuia pe
acest teritoriu, majoritatea căreia fiind aborigeni, care la rândul lor au fost Izgoniți de englezi spre
vest, pe cale violenta. Astfel, numărul aborigenilor a scăzut considerabil, însă ei continuau lupta
contra americanilor.
O alta expansiune teritorială a SUA a avut loc după ce spaniolii au oferit gratuit americanilor
Peninsula Florida, deoarece nu o puteau gestiona, iar mai tarziu in Mexic începe un război civil in
cadrul căruia teritorii din nordul Mexicului, printre care Texas, își proclama independența fata de
Mexic. SUA a luat decizia de a se implica in acest război de partea Texasului, reușind sa învingă
Mexicul și sa încorporeze Texasul in componenta SUA. In afara de Texas, SUA a mai deposedat
Mexicul încă de 2 teritorii: New Mexico și California, care, de asemenea, au intrat in componenta
SUA. Mai tarziu, Statele Unite s-au extins spre vest, pana la Oceanul Pacific, iar aborigenii de pe
acest teritoriu au fost amplasați forțat in rezervații naturale. Ultima extindere teritorială a SUA a fost
achiziția teritoriului Alaska de la Imperiul Rus, in frunte cu țarul Pavel.
Statele americane nu aveau o dezvoltare uniformă, deoarece statele sudice erau preponderent
agricole, in mare masura din cauza climei favorabile, in timp ce statele nordice erau industriale.
Agricultura in statele sudice se baza pe munca sclavilor, care erau persoane de culoare, aduși din
Africa Centrală și erau impuse sa lucreze plantațiile fermierilor statelor din sud. După ce președintele
american Abraham Lincoln a abolit sclavia, statele sudice și-au arătat nemulțumirea fata de aceasta
decizie și au decis sa părăsească componenta SUA, formându-și o proprie formațiune statală numita
Statele Confederate ale Americii. Cu scopul evitării destrămării SUA, a început războiul civil dintre
nord și sud. In acest război, armata nordica era mult mai numeroasa și mai bine echipata, însă in
pofida acestui fapt, armata sudica a reușit sa obțină o serie de victorii, datorită tacticii eficiente ai
generalului Robert Lee. Mai tarziu, totuși, acesta a fost învins de generalii nordici Sherman și Grant,
după cre armata nordica a intrat in orașele sudice, obținând in acest mod victorie in acest război, însă
Abraham Lincoln nu a reușit sa se bucure de învingerea, deoarece a fost asasinat.

ABRAHAM LINCOLN:
1. Funcția: președintele ale Statelor Unite ale Americii;
2. A fost liderul Partidului Republican American și primul președinte american din acest partid;
3. A abolit sclavia;
4. A învins in războiul civil din SUA, păstrând integritatea SUA.

Dupa finisarea războiului civil, in statele sudice au fost demarate (începute) un șir se acțiuni
de restabilire a infrastructurii acestor regiuni. De asemenea, trebuie menționat faptul ca, in pofida
abolirii sclaviei, in statele sudice au apărut i serie de organizații numite Ku-Klux-Klan, care se ocupau
de capturarea și lichidarea fizica a persoanelor de culoare.
La finele epocii moderne, SUA era un stat puternic, însă avea datorii imense fata de majoritatea
statelor europene.
21.Țările romane

In epoca modernă, tările romane continuau sa ramana sub regimul de suzeranității otomane,
fiind nevoite sa achite tribut otomanilor. De asemenea, otomanii au păstrat tradiția de a lua in calitate
de prizonieri pe fiii domnitorilor, pentru a-și asigura achitarea tribunului, un asemenea exemplu poate
servi domnul Moldovei, Constantin Cantemir, fiul căruia - Dimitrie Cantemir, a fost luat in calitate de
ostatic la Istanbul. Acolo, Dimitrie și-a făcut studiile și a învățat multe limbi, devenind poliglot.
Maturizându-se, acesta a compus note muzicale pentru turci, devenind erou național al otomanilor. In
calitate de mulțumire, otomanii l-au instaurat pe Dimitrie Cantemir la tronul Moldovei in anul 1710,
dupa moartea tatălui sau, Constantin Cantemir. Dimitrie se arată a fi extrem de nemulțumit de starea
deplorabila a economiei țării, care era generată de suzeranitatea otomană, din aceste considerente, și-a
pus drept scop principal înlăturarea cu orice preț a suzeranității, încheind o alianță numita “Tratatul de
la Luțk” cu împăratul rus, Petru I cel Mare. Prin intermediul acestei alianțe, Moldova trebuia sa lupte
de partea Imperiului Rus in război contra otomanilor. De asemenea, Moldova trebuia sa asigure
armata rusa cu provizii și furaj, scop cu care moldovenii s-au isprăvit destul de rău. In conformitate cu
aceasta alianță, in 1711 are loc războiul ruso-moldo-turc, in care otomanii obțin victorie, iar Dimitrie
Cantemir și Petru I fug in Imperiul Rus. Pe teritoriul acestuia, Cantemir a desfășurat o activitate
politica, devenind consilierul lui Petru I cel Mare, participând alături de acesta la realizarea unei serii
de reforme pe teritoriul rus, iar mai tarziu, Petru I a devenit nasul de cununie a lui Dimitrie. De
asemenea, pe teritoriul acestui imperiu, Cantemir a desfășura o amplă activitate științifică, scriind un
număr mare de opere: “Descrierea Moldovei”, “Istoria ieroglifica”, “Creșterea și descreșterea Curții
otomane”, “Hronicul vechimii a româno-moldo-vlahilor” - in aceasta opera este descrisă proveniența
daco-romă a moldovenilor și vlahilor. O alta realizare extrem de importantă consta in faptul ca acesta
a fost membru al Academiei de Știi ta din Berlin, unde a fost decorat cu titlul “Antioh Cantemir”.

DIMITRIE CANTEMIR:
1. Funcția: domn al Moldovei (1710-1711);
2. A încheiat alianță politico-militară “Tratatul de la Luțk” cu impăratul rus Petru I cel Mare
contra Imperiului Otoman;
3. A luptat in anul 1711 alături de Petru I cel Mare contra Imperiului Otoman;
4. A fost membru al Academiei de Știi ta din Berlin;
5. A scris numeroase opere, așa ca “Descrierea Moldovei”, “Istoria ieroglifica”, “Hronicul
vechimii a romano-moldo-valahilor”.

După Trădarea lui Cantemir fata de otomani, aceștia au decis sa nu mai permită ascensiunea
la tron a domnitorilor autohtoni, cu preferau sa scoată la licitații tronurile Țărilor Romane, iar
potențialii cumpărători, puteau deveni nobili greci, care locuiau in cartierul fanar din Istanbul. Din
acest motiv, acești nobili erau numiți fanarioți, iar domniile lor erau numite fanariote. In afara de plata
pentru tron ce urma sa fie achitata de domnii fanarioți, aceștia trebuiau sa achite anul tributul, iar in
caz de neachitare la timp, ei puteau fi înlăturați de la tron sau omorâți. Din aceste considerente,
domnii fanarioți nu doreau doar sa-și răscumpere investiția făcută in tron, ci sa-și amplifice capitalul
investit. Astfel, ei introduceau noi impozite, care duceau la sărăcirea statului nostru. Asemenea
exemple pot servi: văcarului (impozitul pentru plăcutul vacilor) etc. Domnii fanarioți puteau avea mai
multe domnii fanariote, un asemenea exemplu poate seci domnul Constantin Mavrocordat, care a avut
in total 10 domnii. De asemenea, fanarioții și-au creat in Țările Romane proprii dinastii: Alexandru
Ipsilanti, Rosetti, Mavrocordat. In pofida faptului ca fanarioții erau de origine greaca, aceștia nu
răspândeau elenismului pe teritoriul Tarulor Romane, ci mai mult ca atât, au fost unele familii de
boieri romani, care s-au elenizat de sine stătător: Racoviță, Ghică. Familia Ghică a erudit datorită
acestor măsuri sa preia tronul, prin intermediul lui Gheorghe al III-le-a Ghică. Au fost unii domnitori
fanarioți, care au încercat sa modifice legislația Țărilor Romane. In acest mod, domnul Alexandru
Callimachi a introdus codul Callimachi, care era o combinație de legi civile și penale, iar Alexandru
Ispilanti a introdus “Pravelniceasca condica”, care reglementa comportamentul boierimii. De
asemenea, a fost introdus salariul pentru funcționarii publici.
In pofida particularităților negative ale domnilor fanarioti, au existat și domnii fanariote
pozitive. Un asemenea exemplu poate servi Constantin Mavrocordat, care in anul 1746 a abolit Serbia
in Țara Românească, iar in anul 1749 a abolit Serbia in Moldova. De asemenea, a anulat o serie de
impozite, așa ca vacaritul și coaserea ierbii.
CONSTANTIN MAVROCORDAT:
1. Funcția: a domnit de 10 ori: 6 in Țara Românească și 4 in Moldova;
2. În 1776 a abolit șerbia in Țara Românească;
3. In 1749 a abolit șerbia in Moldova;
4. A permis libera deplasare a țăranilor de la o misie boiereasca la alta, in schimbul unei taxe de
10 lei;
5. A anulat impozite ca vacaritul și coaserea ierbii, in schimbul unei taxe de 10 lei.

In perioada anilor 1806-1812 are loc războiul ruso-turc, care s-a încheiat cu victoria
Imperiului Rus și începerea Conferinței de Pace de la București, in urma căreia a fost adoptat Tratatul
de la București din anul 1812, prin care Imperiul Otoman a cedat Imperiului Rus teritoriul cuprins
între râurile Nistru și Prut, teritoriu ce va fi numit Basarabia, iar acest eveniment a rămas în istorie sub
denumirea de anexarea Basarabiei 1812. Trebuie menționat faptul că inițial Imperiul Rus cerea de la
Imperiul Otoman ambele principate românești, însă otomanii au refuzat, din acest motiv Imperiul Rus
a cerut jumătate din teritoriul cerut inițial - Țara Moldovei, însă din nou a primit refuz. Din aceste
considerente au cerut jumătate din teritoriul Moldovei teritoriu cuprinse între Nistru și Prut. Imperiul
Otoman și de această dată a intenționat să refuze, însă diplomatul Otoman a fost mituit printr-un inel
cu pietre prețioase și câteva latifundii (pământuri). În acest mod acesta a semnat cedarea teritoriului
numit mai sus. La reîntoarcerea la Istanbul, sultanul otoman l-a decapitat pe acest diplomat, Afirmând
că acesta a cedat un teritoriu care nu aparținea Imperiului Otoman, deoarece țările române se aflau sub
suzeranitatea imperiului Otoman, dar nu în componența acestuia.
În componența imperiului Rus, Basarabia avea inițial statut de autonomie, iar mai târziu a fost
transformată în gubernie rusească.
În componența imperiului Rus, Basarabia a fost supusă unui proces de rusificare, prin care
învățământul superior era realizat doar în limba rusă, Iar toate funcțiile supreme în stat puteau fi
deținute doar de persoane vorbitoare de limbă rusă. De asemenea, populația băștinașă era supusă
presiunilor din partea rușilor, din acest motiv a început migrarea în masă a populației peste Prut - in
Moldova de vest, iar cel care a așteptat migrarea țăranilor și a luat apărarea boierimii basarabene a
fost mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni.

GAVRIIL BĂNULESCU-BODONI:
1. Funcția: mitropolit al Basarabiei, Moldovei și Hotinului, Poltavei;
2. A înființat seminarul teologic din Chișinău;
3. A înființat o tipografie Eparhiala (bisericeasca);
4. A stopat migrația țăranilor basarabeni peste Prut;
5. A luat apărarea boierimii moldovenește de la persecutările rușilor.

Basarabia reprezenta un loc de exil pentru înalții demnitari ruși. Un asemenea exemplu poate
servi Alexandru Pușkin, care a fost exilat în Basarabia în calitate de pedeapsă pentru operele sale în
care critica conducerea țării. Pe teritoriul țării noastre, Pușkin a scris o mare parte a operelor sale.
Inițial, Basarabia reprezenta o autonomie în cadrul imperiului Rus, iar mai apoi transformată în
gubernia rusească. În fruntea guberniei Basarabia se afla o persoană numită guvernator, funcția căruia
inițial era una civilă, iar mai târziu a fost transformată în una militară. Ultimul guvernator civil al
Basarabiei A fost Scarlat Sturdza. Guvernatorii militari ai Basarabiei erau trimiși pe acest teritoriu
alături de armata lor cu scopul de a înăbuși o potențială revoluție sau o răscoală a țăranilor basarabeni,
cat și cu scopul de a proteja acest teritoriu de la un potențial atac al imperiului Otoman, deoarece
Basarabia se afla la frontiera de sud vest a imperiului Rus și era un punct vulnerabil. În componența
imperiului Rus, Basarabia s-a aflat până în anul 1917, iar în acest timp în Moldova și Tara
Românească încă mai era regimul de suzeranitate otomană. De asemenea, a fost păstrat regimul
fanariot, care sufoca economie a țărilor române. În acest mod, în anul 1821 începe răscoala lui Tudor
Vladimirescu, În cadrul căreia populația țării optează pentru excluderea regimului fanariot și revenirea
la domniile autohtoni. În pofida faptului că Tudor Vladimirescu a fost omorât, iar răscoala sa fost
înăbușită, totuși revoluționarii au reușit să trimită o scrisoare sultanului otoman, în cadrul căreia
cereau reîntoarcerea domnilor autohtone. Sultanul otoman a decis să satisfacă cerințele
revoluționarilor, înlăturând domniile fanariote și readucând la tron domnitori autohtoni.
O altă revoluție, care a avut loc pe teritoriul țărilor române, a fost revoluția pașoptistă, care
avut loc în perioada anilor 1848-1849. Această revoluție decurgea întreaga societate și în cadrul
acesteia se viza creșterea statelor naționale eu ro pene. Astfel, în țările române, Revoluționarii optau
pentru unirea Moldovei cu țara românească, iar principalii lideri ai revoluției date a fost așa
personalități ca Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo, Vasile Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza.
Revoluția dată a fost înăbușită, însă aceasta totuși avut este asupra populației, deoarece la data de 5
ianuarie 1859 a fost ales domn al Moldovei, iar pe 24 ianuarie 1859 al Tarii Românești - Alexandru
Ioan Cuza. În acest mod, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, a fost realizată unirea formală
a celor două principate românești, însă această unire nu a fost recunoscută de niciun stat. La acel
moment, țările române erau cu circa 250 De ani mai înapoiate comparativ cu statele europene. Din
aceste considerente, Cuza și-a pus drept scop principal lichidarea acestui decalaj. Pentru aceasta, Cuza
l-a numit în funcție de prim-ministru al țării pe aliatul său Mihail Kogălniceanu, alături de care Cuza a
realizat o serie de reforme: reforma legislativă, prin care Cuza ai introdus o nouă constituție a țării; un
nou cod civil și un nou cod penal.
În anul 1863 Alexandru Ioan Cuza a realizat reforma secularizării averilor mănăstirești, prin
care au fost confiscate pământurile bisericilor și mănăstirilor, deoarece în proprietatea acestora se
aflau circa 25 % din suprafața totală a loturilor de teren agricol și forestier. De asemenea, în cadrul
reformei date a fost confiscată o parte a aurului și argintului de biserici. Trebuie menționat faptul că
Alexandru Ioan Cuza a impus bisericilor și mănăstirilor un impozit în valoare de 10 % din valoarea
venitului acestora, iar bisericile și mănăstirile care nu doreau să se supună reformei date, urmau să fie
închise. Reformă a trezit mari nemulțumiri în rândul înaltelor autorități bisericești, care au organizat
numeroase proteste contra lui Cuza, în cadrul cărora cereau anularea reformei date și abdicarea lui
Alexandru Ioan Cuza.
În anul 1864 Alexandru Ioan Cuza a realizat reforma agrară, prin care Pământul confiscat de
la biserici și mănăstiri a fost oferit țăranilor. De asemenea, Cuza oferea locuri pentru construcția
caselor, școlilor și a grădinițelor. Prin intermediul reforme date urma să se completeze și bugetul
statului, deoarece țăranii urmă o să contribuie la bugetul statului.
O altă reformă implementată de Alexandru Ioan Cuza în anul 1864 a fost reforma fiscală, prin
care acesta în afară de impozitul funciar, a introdus impozitul pentru drumuri și impozitul pentru
bărbații major (18 ani). Reforma dată a trezit un nou val de nemulțumire în societatea română. În anul
1860 patru Alexandru Ioan Cuza am mai realizat reforma în domeniul învățământului, prin care a fost
introdus sistemul de învățământ primar gratuit și obligatoriu de patru clase. În acest mod românii
beneficiau de dreptul de a-și învăța copiii, indiferent de statutul lor social. În cadrul reformei date au
fost construite un număr mare de școli, o școală de medicină veterinară, o școală de arte frumoase și
două universități - una la Iași și alta la București, iar universitatea de la Iași până și în prezent îi poartă
numele.
 Printre realizările lui Alexandru Ioan Cuza putem menționa: crearea Armatei naționale
române și construcția primei linii de cale ferată în România, care avea o lungime de circa 70 km.
În anul 1860 șase se intensifică protestele față de Cuza, oamenii fiind instigați de autoritățile
bisericești. De asemenea, în Parlamentul român a fost creată o coaliție contra lui Alexandru Ioan
Cuza, care a rămas în istorie sub denumirea de “monstruoasa coaliție”. Situația s-a agravat și mai mult
după ce o parte armatei a trecut de partea protestatarilor, astfel în anul 1860 șase Alexandru Ioan Cuza
a fost impus să abdice, eu fiind nevoit să fugă în Imperiul German.

ALEXANDRU IOAN CUZA:

1. Funcția: domn al Moldovei și al Țării Românești între 1859-1866;
2. A realizat unirea formala a celor 2 tari românești;
3. A introdus învățământul primar gratuit și obligatoriu de 4 clase;
4. A creat armata naționala romană;
5. A creat 2 universități.

După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, noile autorități române, din teama posibilității
începerii unui potențial conflict cu otomanii sau nivelul rus, o propus tronul român lui Filip de
Flandra, din casa regală belgiană, însă acesta a refuzat. Din aceste considerente, tronul i-a fost propus
lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen din casa regală germana. Acesta acceptat tronul român și a
fost încoronat în anul 1866, sub numele de Carol întâi al României. În anul 1866, Carol adoptat o
nouă constituție a țării, prin care România era transformată într-o monarhie absolută. Trebuie
menționat faptul că datorită relațiilor sale de rudenie cumpăratul austro ungar, german, rus și Regele
englez, România se bucura de susținerea societății internaționale, iar pentru a asigura securitatea
statului, Carol a aderat la blocul politico-militar Tripla Alianță, alături se Imperiul German, Imperiul
Austro-Ungar și Italia. În pofida acestui fapt, Carol a luptat în război ruso-turc de partea Imperiului
Rus, iar după ce obținerea victorie comune, acesta obținut independența României față de Imperiul
Otoman. De asemenea, a reușit să ocupe Dobrogea de la Bulgaria, extinzând în acest mod teritoriul
României.
Obținerea independenței României a murit prestigiul acestui stat fapt ce a dus la atragerea
investițiilor străine, ce a avut drept efect creșterea considerabilă a economiei României. În acest mod,
în perioada dată a fost construit un număr mare de fabrici și uzine.
Carol întâi și-a creat o nouă rezidenți a regală “Castelul Peleș”, care în prezent reprezintă o
principala atracție turistică. În pofida faptului ca acesta nu avea copii, acesta a pus bazele dinastiei
regale române, Hohenzollern.
Din cauza faptului că eu era german, acesta dorea să intre în primul război mondial de partea Triplei
Alianțe, însă Parlamentul României era împotriva.

CAROL I:
1. Funcția: primul rege al României;
2. A obținut independența României;
3. A aderat la blocul politico-militar Tripla Alianță;
4. A construit Palatul Peleș;
5. A adoptat Constituția României din anul 1866.
 22.Imperiul Rus

In epoca modernă, Imperiul Rus era un stat înapoiat comparativ cu statele Europei Centrale și
de Vest, iar cel care a reușit să lichideze acest decalaj de dezvoltare a fost împăratul rus, Petru I cel
Mare. Petru I, la o vârsta frageda, s-a îndreptat în Europa pe lângă ambasada rusă din Olanda, sub alt
nume. În Olanda, acesta și-a făcut studiile, învățând matematică, fizică, lemnăria și navigația. După
decesul tatălui său, Petru a moștenit tronul și s-a întors în Imperiul Rus, unde acesta a fost încoronat în
calitate de primul împărat al Imperiului Rus, deoarece până la acel moment toți conducătorii
imperiului purtau numele de țară. El a fost primul, care a dorit să fie numit împărat după modelul
european. Petru I a adus din Europa un șir de noi culturi agricole: porumbul, cartoful, floarea-soarelui
și tutunul. Acesta adus la creșterea securității alimentare a populației.
Petru I a realizat o reformă prin care a impus toată boierimea rusă să-și taie bărbile și se
poartă robi și peruci, după model german. Reforma dată a trezit mari nemulțumiri în rândul băieților,
din acest motiv, Petru I a impus un impozit pentru barbă.
De asemenea, din Europa adus un număr mare de cărți, care au fost traduse în limba rusă și
amplasate în numeroasele biblioteci publice, încercând în acest mod să crească rata alfabetizării
populației. De asemenea, cu acest scop, Petru I a creat un număr mare de școli și universități.
 O altă inovație implementată de împărat, a fost crearea primei reviste “Noutăți de la
Moscova”, in care se regăseau atât știri locale, cât și știri din Europa. O altă reformă implementată a
fost reforma administrativă, prin care acesta a divizat imperiul Rus în 50 de unități administrative
numite gubernii. Acestea permiteau gestionarea mai eficientă a teritoriului imens al Imperiului Rus.
Petru I a mărit considerabil armata rusă și a modernizat-O, dotând-o cu armament de ultimă
generație, fapt ce a permis acestui o să lupte contra să Suediei în Marele Război al Nordului din anii
1700-1709, Război ce-a fost finisat cu succes, astfel Petru I a preluat de la Suedia - Finlanda și
Vestlanda. În Vestlanda, Petru a creat un nou oraș pe care l-a numit în cinstea sa, Sankt Petersburg.
Mai târziu, pentru a transformat acest oraș în capitala Imperiului Rus, construind aici un număr mare
de palate, printre care Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg.
În Sankt Petersburg, Petru a creat flota Imperiului Rus, care era plasată pe Marea baltică.
În anul 1710, petru întâi încheie o alianță Politico militară cu domnul moldovei, Dimitrie
Cantemir, prin care cei doi urmau să lupte contra imperiului Otoman, iar bătălia decisivă a avut loc în
anul 1711 la Stălinești, bătălie ce-a fost câștigată de otomani, iar pentru întâi și Dimitrie Cantemir au
fugit în Imperiul Rus. Dimitrie Cantemir a devenit consilierul lui Petru I și a participat alături de
acesta la realizarea a unui număr mare de reforme. Mai târziu, Petru întâi a devenit nașul de cununie
al lui Dimitrie Cantemir.
Pentru a mării eficiența conducerii, Petru I a creat un organ legislativ, numit duma.
Petru I a realizat o reformate plan religios, prin care a creștinat forțat populația, după care s-a
proclamat capul bisericii rusești. De asemenea, acesta a modificat legislația Imperiului Rus, creând o
serie de legi organice, așa ca codul civil, penal etc

PETRU I CEL MARE:

1. Funcția: împărat al Imperiului Rus;
2. A întemeiat capitala Imperiului Rus in orașul Sankt-Petersburg, oras fondat in cinstea sa;
3. A creat duma rusească;
4. A creat flota Imperiului Rus;
5. A luptat alături de Dimitrie Cantemir in războiul ruso-turc.

Un alt monarh reformator al Imperiului Rus a fost Ecaterina a II-a, care era soția împăratului
rus, Petru al III-le-a. Într-o perioadă scurtă de timp, după încheierea mariajului acestora, ea a rămas
însărcinată, însă Petru face o declarație în care menționează că eu nu este tatăl copilului, fapt pentru
care a fost luat în derâdere. După acest incident, cei doi au început să locuiască separat, iar Ecaterina a
rămas pentru a doua oară însărcinată, fapt pentru care acesta a fost întemnițată unde, am rămas odată
însărcinată, fapt pentru care urma să fie decapitată. Datorită susținătorilor influenți, ea a organizat o
lovitură de stat prin care l-a detronat pe Petru al III-lea, preluând personal tronul Imperiului Rus și
refuzând să se căsătorească, având un număr mare de favoriți.
Ecaterina A decis să continue reformele începute de Petru I, construind un număr mare de
școli și universități - aceasta constituia câte o școala in fiecare oras din Imperiul Rus, Însă în pofida
aceste schimbări masive, rata analfabetismului pe teritoriul rus era una extrem de ridicată, deoarece
șerbia nu era anulată. Astfel, copiii șerpilor nu aveau dreptul la studii.
Ecaterina se arăta extrem de nemulțumită de densitatea mică a populației, cu acest scop ea a
construit o școală pentru moașe. De asemenea, aceasta a început să stimuleze migrațiile germanilor pe
teritoriul imperiului Rus, sub pretextul oferirii loturilor de teren agricol pe malurile râului Volga. În
acest mod, pe teritoriul Imperiului Rus, Pătrunde forța de muncă înalt calificată. Altă implementare a
a Ecaterinei a fost crearea Academiei de științe, care a reușit să elaboreze un vaccin contra ciumei,
salvând viața a sute de mii de persoane. Ecaterina ducea o conversație personală cu numeroși
intelectuali europeni, printre care și Voltaire. După decesul acestuia, Ecaterina i-a achiziționat
biblioteca personala, amplasându-l în Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg.
Ecaterina a creat un nou cod penal, numit na cazul, în care a fost exclusă pedeapsa cu
moartea.
În perioada domniei sale, i-a adus un număr mare de războaie contra turcilor, războaie în care
a obținut victoria datorită tacticilor geniale ale generalului rus Alexandru Suvorov. Una din bătăliile
decisive avut loc în localitatea Tighina, Suvorov reușind să ia circa 25000 de ostatici cu o armată de
doar 300 de soldați, fapt pentru care a primit cel mai înalt grad militar.
După moartea Ecaterinei a II-a, la tronul Imperiului Rus a urcat fiule ei, Pavel. Conducerea acestuia a
fost una dezastruoasă, deoarece Imperiul Rus pierde Alaska, iar în scurt timp acesta a fost asasinat.

ECATERINA A II-A:
1. Funcția: împărăteasa a Imperiului Rus;
2. A creat un cod penal, numit Nakazul;
3. A fondat Academia de Știință a Imperiului Rus;
4. A construit câte o școala in fiecare oras;
5. A învins in război Imperiul Otoman;
6. A stimulat migrarea nemților pe malurile râului Volga, prin acordarea imenselor loturi de
pământ agricol.

Un alt împărat remarcabil a fost Alexandru al II-le-a. Acesta a abolit șerbia.

23.Germania

La începutul epocii moderne, nemții erau divizați încerca 20 de state și patru orașe mari
independente, această fărâmițare fiu Dale s-a produs după Războiul de 30 ani, care era un război civil
pe fond religios în care luteranii luptau contra catolicilor
Cel care a reușit în premieră să unească toate statele germane într-un stat unitar, a fost Otto
von Bismarck.
Bismark să născut în regiunea Pomerania din Prusia în familia unui simplu fermier. Otto
absolvit Facultatea de Drept, iar anii săi de studenții au fost extrem de zbuciumați, din cauza
numărului mare de dueluri la care participa, cantitatea mare de alcool consumată și jocuri de noroc,
din cauza cărora Bismarck avea datorii mari, motiv din care se gândea să-și pună capăt zilelor. După
finisarea Universității, Bismarck a început să activeze în calitate de funcționare birocratic, Însă din
cauza reprezentării nemotivat de la serviciu, Bismarck a fost concediat. După moartea tatălui său,
Bismarck a moștenit pământurile, a început a lucra ca fermier, restituindu-și datoriile. O schimbare
radicală în viața sa a fost căsătoria cu Johanna von Puttkamer, care era înrudită cu Împăratul Prusiei.
Astfel, Bismarck ajuns în Parlamentul prusac, însă din cauza comportamentului său excentric acesta a
fost trimis în calitate de ambasador al Prusiei în Sankt Petersburg. Trebuie menționat faptul că la acel
moment toți ambasadorii prin nouă automat gradul militar de general, iar Bismarck a fost trimis în
gradul de maior.
 În Sankt Petersburg, Bismarck suferă din cauza frigurilor și are cele vor permanente, motiv
din care adesea scria scrisori în care ruga să fie transferat în calitate de ambasador în alt stat. În acest
mod, Bismarck ajuns ambasador al Prusiei în Paris. În Paris, Bismarck a aflat despre începerea
revoluției Pașoptiste, în cadrul căreia populația statelor în care decurge această revoluție, pleda pentru
unificarea statelor fărâmițate. La acel moment, Otto fac Bismarck avea alte viziuni, din acest motiv a
scris o scrisoare împăratului prusac, în care îi propune acestuia să il ajute să înăbușe această revoluție
cu ajutorul fermierilor săi, care urmau să fie înarmați de Wilhelm I, regele Prusiei. În acest mod,
revoluția pașoptistă a fost înăbușită, iar Bismarck s-a reîntors în Parlamentul prusac, in fața căruia a
ținut un discurs în care menționat că politica la acel moment nu se realizează prin discursuri liberale,
ci prin “fier și sânge”, această politică a fost numită mai târziu politica reală. După acest discurs, Otto
von Bismarck a fost ales de Parlamentul Prusiei în funcție de cancelar. Imediat după numirea sa în
funcție, Otto a dizolvat Parlamentul prusac și a început să conducă statul alături de Wilhelm I. Otto a
încheiat o alianță politico-militară cu Imperiul Austro-Ungar, alături de care acesta a atacat
Danemarca, reușind să o învingă în război și să o deposedeze de două regiuni, care urmau să fie
gestionate în comun de către Prusia și Imperiul Austro-Ungar. Anume aceste regiuni au servit drept
măr al discordiei în relație dintre Rusia și Imperiul Austro-Ungar, fapt ce a dus la începerea unui
război între cele două state, război în care Otto obține victoria. Împăratul Prusiei, Wilhelm I,
intenționa să-l detroneze pe împăratul austro-ungar, însă Bismarck l-a convins pe acesta să nu facă
lucrul dat. Astfel, a fost încheiată o alianță cu Imperiul Austro-Ungar, din cauza faptului că Otto se
temea de un potențial atac din partea Franței, iar din cauza faptului că acest atac nu avea loc, Bismark
a realizat câteva falsificări diplomatice, provocându-l în acest mod pe regele Franței, Napoleon al III-
lea, să atace Prusia. În acest mod, Franța a devenit stat agresor în ochii lumii. Din aceste considerente,
toate statele germane au început să lupte în acest război de partea Prusiei. Otto von Bismarck a reușit
să învingă armata franceză, iar Napoleon al III-le-a a fost luat prizonier și impus să capituleze
necondiționat. Prin această capitulare, Franța cedează Prusiei două teritorii: Alsacia și Lorena, după
care profitând de acest eveniment, Otto a proclamat în Sala de Oglinzi a Palatului Versailles, crearea
Imperiului German, împărat al căruia a fost numit WilhelmI, iar Otto von Bismarck a fost numit
primul cancelar al Imperiului german, fiind numit cancelar de fier.
În calitate de cancelar, Bismarck promova o politică pașnică, încercând să mențină tot ce a
creat până la acel moment. Pentru aceasta, a creat un bloc Politico-militar: Alianță celor Trei Impărați,
din componența căruia făceau parte următoarele state: Imperiul German, Imperiul Austro-Ungar și
Imperiul Rus. Mai târziu, relațiile dintre Imperiul Rus și Imperiul austro ungar s-au înrăutățit, fapt ce
era cat pe ce să ducă la începerea unui război între cele două state, care a fost însă evitat de Bismarck
prin destrămarea acestui bloc politico-militar.
În locul blocului dat, Bismarck a creat în scurt timp un nou bloc: Tripla Alianță, din
componența căruia făceau parte: Imperiul Herman, Imperiul Austro-Ungar și Italia. Trebuie menționat
faptul că la acest bloc a aderat și România, iar actul de aderare a fost semnat de primul rege al
României, Carol I.
Otto a început politica de colonizare germană, reușind să colonizeze o serie de insule în întreg
oceanul planetar, iar în prezent un arhipelag întreg îi poarte numele: Arhipelagul Bismarck.
Acesta dispunea și de o serie de adversari politici, care erau democrații și catolicii, din aceste
considerente, toate reformele înfăptuite erau contra acestor două categorii de persoane.
Astfel, împotriva lui Otto a fost realizată o tentativă de omor, Bismarck fiind rănit la mână și
pierzând capacitatea de a scrie. Mai târziu, contra lui Wilhelm I a fost realizată o tentativă similară, în
urma căreia acesta a fost asasinat, iar noul împărat a devenit Wilhelm al II-lea. Acesta îl considera pe
Bismarck prea bătrân, iar ideile sale învechite, din aceste considerente i-a cerut lui Bismarck să
abdice. Otto von Bismarck a abdicat și a decis să-și petreacă bătrânețea în conacul său, scriind
autobiografia sa, în care a dat de inteles că conștientizează perfect situația politică în lume: “Un război
mare va începe din cauza unei prostii din Balcani”. Primul război mondial a început din cauza
asasinării principelui austro-ungar în orașul Sarajevo (Serbia) de un student sârb pe nume Gavrilo
Princip. De asemenea, Bismarck menționa că Imperiul German nu trebuie niciodată să lupte contra
imperiului Rus. După moartea lui Otto, pe întreg teritoriul Imperiului German au fost construite un
număr mare de monumente cu chipul acestuia, iar Bismarck a fost numit unificatorul Germaniei.

OTTO VON BISRMARCK:

1. Funcția: cancelar al Imperiului German;
2. A fondat Imperiul German;
3. A învins in război Franța, preluând de la aceasta Alsacia și Lorena;
4. A creat blocul politici-militar Tripla Alianță;
5. A învins in război Imperiul Austro-Ungar.

24. Franta

În epoca modernă, Franța continua să rămână o monarhie absolută în cadrul căreia toată
puterea statală se afla în mâinile regelui, care conducea statul după voința sa, alături de o clasă de
nobili privilegiați, în timp ce pătura inferioară suferă din cauza sărăciei și a malnutriției, fapt ce trezea
nemulțumiri în masă în societatea franceză, care a dus la începerea unei revoluții, care avea drept
slogan: Liberté, Égalité, Fraternité. Inițiatorii ai acestei revoluții erau marii intelectuali ai acelor
timpuri: Voltaire, Robespierre etc. Revoluția franceză, treptat capătă un caracter masiv, din aceste
considerente regele Franței Ludovic al XVI-lea a ordonat armatei sale se deschidă foc în revoluționari,
fapt ce a dus la mari vărsări de sânge și a făcut lumea să iasă și mai masiv în stradă pentru a opta
împotriva monarhiei. Prima victorie importantă a revoluționarilor a fost luare cetății Bastilia, care
reprezenta un adevărat simbol al monarhiei absolute, deoarece în această cetate se aflau toți deținuții
politici, iar după luare acesteia, ei au fost eliberați. Mai târziu, au luat cu asalt Palatul Versailles,
omorând straja regală, iar le regele Ludovic al XVI-le-a și soția sa, Maria Antoaneta, au fost arestați,
iar mai târziu ghilotinati, după care Franța a fost transformată din monarhie în Republica, iar în cadrul
acestui stat a fost format primul organ legislativ francez numit parlament. Perioada Republicii
Franceze a rămas în istorie sub denumirea de perioadă de teroare, deoarece zilnic erau executați mii
de oameni, care până la acel moment exercită funcții înalte în stat sau funcții religioasă, deoarece
religia a fost scoasă în afara legii. Perioada Republicii Franceze a fost o perioadă ce a favorizat
avansare în carieră a tinerilor specialiști, deoarece vechi funcționari publici fugeau din țară din teama
unei posibile răfuieli fizice, un asemenea exemplu poate servi Napoleon Bonaparte, care s-a născut pe
insula cortical în timp ce aceasta se afla sub dominația italiană însă în scurt timp orice ca fost ocupată
de francezi, iar Napoleon a fost nevoit să-și facă studiile la Academia militară din Paris, unde era luat
în derâdere de colegii săi din cauza accentului să uit alea și înălțimea mică. După finisarea academiei
Militare, Napoleon a devenit ofițeri de artilerie, iar la vârsta de 21 de ani, acesta a participat în
operațiunea militară de scoatere a asediului portului Toulon, care era supus presiunilor din partea flota
engleză. Napoleon a preferat să utilizeze tunurile contra corăbiilor engleze, impunându-se le pe
acestea să fugă, iar Napoleon a primit gradul militar de general sau doar 23 de ani. Mai târziu deja în
calitate de general, Napoleon s-a îndreptat în Italia unde armata franceză lupta contra imperiului
austro ungar. Napoleon a reușit Să obțină o serie de victorii care au dus la creșterea popularității
acestuia în societate, astfel Napoleon a devenit erou național al Franței. În scurt timp, acesta a luat
decizia de a se căsători, iar aleasa a devenit Joséphine de Beauharnais, care era văduva unui ofițer
francez de la care acesta deja avea un copil. Imediat după căsătorie, Napoleon s-a deplasat cu armata
sa in Imperiul Austro-Ungar, unde reușit să învingă armatele împăratului rus și împăratului austro-
ungar în bătălia de la Austerlitz. După această victorie, Napoleon l-a impus pe împăratul austro-ungar
să încheie o pace de condiții favorabile acestuia, după care s-a reîntors în Franța, unde a fost
proclamat primul-consul. Napoleon a decis să profite de această situație și a preluat printr-o lovitură
de stat toată puterea statală în mâinile sale, proclamandu-se împărat, fiind încoronat personal de către
Papa de la Roma, iar Josephina a fost proclamată împărăteasă. Napoleon la acel moment trebuie se
afla în război cu Marea Britanie, Însă foto franceză era cu mult mai slabă decât cea engleză, din acest
motiv Napoleon nu putea realiza un atac asupra Marii Britanii . Bonaparte a luat decizia de a distruge
Marea Britanie de puncte vedere economic, cu acest scop a realizat o blocadă continentală a Marii
Britanii, prin care a interzis tuturor statelor europene să întrețină relații comerciale cu aceasta, in caz
contrar Napoleon de putea ataca. Această blocada economică s-a dovedit a fi neefectivă, deoarece
majoritatea mărfurilor importate pe teritoriul Marii Britanii veneau din India, din aceste considerente
Napoleon a luat decizia să atace Egiptul, deoarece prin Egipt trecea canalul Suez, Care asigură
legătura economică dintre Marea roșie și Marea Mediterana și pe aici treceau majoritatea corăbiilor,
care aduceau încărcături din India. Egiptul, la acel moment era parte componentă a imperiului
Otoman, din aceste considerente Napoleon a luptat contra imperiului Otoman și a reușit să obțină
victoria datorită avantajului sau tehnologic. În Egipt, Napoleon a luat cu sine un număr mare de
arheologi, care trebuiau să descopere tainele piramidelor. În pofida celor menționate mai sus,
campania din Egipt a fost una scurtă, deoarece armata franceză suferea de malnutriție și stare
deplorabila a igienei, iar situația s-a agravat când Napoleon aflat despre infidelitatea Josefinei, căreia
Napoleon a decis să-i răspundă prin aceeași monedă. În timp ce Napoleon se afla cu armata sa în
Egipt, admirau englez Nelson atacat flota franceză, distrugându-o în totalmente punând punct
aspirațiilor lui Napoleon de a ataca vreodată Marea Britanie. După ce Napoleon s-a reîntors în Franța
acesta o lungă Perioadă de timp era consolidat de problemele interne ale țării, realizând o serie de
reforme în numeroase domenii: a creat Banca națională franceză, care făcea Franța un stat
independent financiar față de alte state. Și, a introdus asigurările sociale; a creat un nou cod civil
francez, numit codul napoleonian, care reglementa majoritatea rapoarte ro Perioadă de timp era
consolidat de problemele interne ale țării, realizând o serie de reforme în numeroase domenii: a creat
Banca națională franceză, care făcea Franța un stat independent financiar față de alte state. Și, a
introdus asigurările sociale; a creat un nou cod civil francez, numit codul napoleonian, care
reglementa majoritatea rapoartelor civile în societatea franceza, care erau în cot extrem de progresist
pentru acele timpuri. Napoleon a construit un număr mare de școli și universități și a introdus
examenul de bacalaureat ce reprezenta una de vărat test de maturitate. Aceste schimbări au dus la
creșterile esențiale a rate alfabetizării pe teritoriul Franței.
Napoleon, de asemenea am construit un număr mare de fabrici și întreprinderi care au
influențat pozitiv economia Franței. În acest mod, în perioada dată în Franța devine cel mai puternic
stat din lume.
 Din cauza faptului că Josefina nu-i putea aduce un urmaș lui Napoleon acesta a fost nevoit să
divorțeze și s-a căsătorit cu fiica împăratului austro ungar, Maria Luiza, care i-a adus pe lume un fiu,
Napoleon al doilea. Imediat după naștere acestuia, Napoleon la proclamat împărat al Romei.
După ce Napoleon află că Împăratul rus Alexandru întreținea relații comerciale cu Marea
Britanie, Napoleon a luat decizia să-l pedepsească pe acesta, atacând Imperiul Rus în 1812. Împăratul
rus Alexandru se temea de Napoleon, deoarece deja fusese odată înfrânt de acesta în bătălia de la
Austerlitz. Din acest motiv a ordonat armatei sale să se retragă, aplicând tactica pământului pârjolit în
timp ce Napoleon cu ce era fără obstacole teritoriile imperiului Rus păi mesa sarmată de circa 1
milion de soldați. Prima ciocnire militară armatei franceze cu armata rusă a avut loc abia în localitatea
Smolensk, unde Napoleon a reușit să obțină ușurință victorie. În acest moment, Alexandru
conștientizează că nu va putea să-i opună rezistență lui Napoleon, astfel îi oferă comandamentul
asupra armatei sale generalului Gheorghe Kutuzov. Kutuzov a luat decizia de oferit lui Napoleon o
bătălie generală, care A avut loc la Borodino. Această bătălie a durat o zi, timp în care Kutuzov
înțelegea că suferă înfrângere și pentru a nu pierde toată armata a ordonat trupelor sale să se retragă pe
timp de noapte, după care autoritățile ruse au luat decizia de a lăsa Moscova francezilor, arzând-o
preventiv. Napoleon a intrat curajos cu armata în Moscova unde o perioadă lungă de timp așteptat ca
cineva din reprezentanții autorităților use să intervină pentru a capitula, însă a venit doar iarna
rusească cu temperaturi extrem de scăzute, iarnă de care armata franceză nu era gata deoarece nu
dispunea de provizii și alimentație cuvenită. Armata franceză a fost nevoită să-și mănânce ca ei, în
aceste condiții Napoleon a ordonat armatei sale să se retragă în direcția Franței, iar la acest moment
armata rusă sa activiza, încep însă hârțuiască armata franceză. Napoleon ajuns în Franța însă practic
fără armată. La acel moment, sau activ exact toți dușmanii vechi al lui Napoleon: Marea Britanie,
Imperiul austro ungar, Prusia, aceștia s-au îndreptat armatele spre Franța, Napoleon ne văzând o cale
de ieșire, a încercat să se mute și de, luând o cantitate enormă de ea. Statele membre ale alianței anti
napoleoniene l-au impus pe Napoleon să abdice, după care a fost exilat pe insula Elba, iar Franța a
fost A fost transformată din nou în monarhie, după care tronul Franței a fost preluat de Ludovic al 17-
lea, care a semnat renunțarea la toate cuceririle realizate de Napoleon și reîntoarcerea frontierelor
vechi ale Franței, fapt ce a trezit mari nemulțumiri în societatea franceză, iar între timp Napoleon încă
se mai afla în exil pe insula Elba, alături de 600 de soldați francezi. După ce Napoleon aflat despre
faptul că o mare parte a populației franceze așteaptă reîntoarcerea sa, acesta a evadat de pe această
insulă la bordul unui vas comercial britanic, iar toate detașamentele trimise pentru a-l aresta pe
Napoleon, se alăturau acestuia. Când Napoleon ajuns în apropierea Parisului, regele Ludovic al 17-lea
a fugit. În aceste condiții, Napoleon a urcat pentru a doua oară la tron. Toate statele europene s-au
pronunțat contra venirii la tronul lui Napoleon, din aceste considerente și-au adunat din nou armatele
și s-au îndreptat spre direcția Franței. De această dată, Napoleon a hotărât să lupte, mobilizându-și
trupele și îndreptându-se în direcția armatelor engleze, austro-ungare, ruse și prusace, în acest mod în
anul 1815 are loc bătălia de la Waterloo, baterie în care Napoleon este înfrânt și impus să capituleze și
de această dată este trimis în exil pe insula sfânta Elena, care se află la mii de kilometri de orice stat
european, iar pentru că Napoleon să nu mai evadeze, pe insula sfânta Elena a fost amplasat un
detașament englez. Ultima realizare a lui Napoleon a fost crearea unei proprii cărți despre
autobiografia sa, iar în scurt timp Napoleon a decedat.
Napoleon a fost înmormântat inițial pe sfânta Elena, însă mai târziu o să minte le sale au fost
transportate în Paris și amplasate în palatul invalizilor. De asemenea, în cinstea lui Napoleon în Paris
a fost construită o Arcă de Triumf.

NAPOLEON BONAPARTE:
1. Funcția: imparat al Franței;
 2. A învins in război Imperiul Rus și Imperiul Austro-Ungar in bătălia de la Austerlitz;
3. A introdus examenul de bacalaureat;
4. A creat Banca Naționala Franceza;
5. In 1812 a atacat Imperiul Rus.

Fiul lui Napoleon - Napoleon al II-lea, mai târziu va prelua tronul Franței, însă va suferi o
înfrângere rușinoasă de la Otto vom Bismarck, motiv din care Franța devine Republica. Imperiul
German, Franța, Marea Britanie și Imperiul Rus au creat un bloc politico-militar numit Antanta.

25. Revoluția tehnico-științifică

După descoperirea Americii de către Columb și dovedirea să fericită ții pământului, biserica
și pierdut considerabil din influență, fapt ce a dus la dezvoltarea științei.
În această perioadă au fost realizate o serie de descoperiri remarcabile in mai multe domenii:
matematică, fizică, chimie, biologie etc.
În matematică a fost făcută divizarea algebrei de geometrie. De asemenea, au fost deduse
calculele integrale de către Isaac Newton; au fost introduse o serie de formule, care au permis
creșterea eficientei calculelor.
Nașterea chimie vine odată cu descoperirea conceptului de atom. Descoperirea atomului a fost
posibilă datorită invenție microscopului. Drept urmare, au fost descoperite o serie de noi elemente
chimice, printre care un număr mare de metale, care au început să fie utilizate în numeroase ramuri
industriale și care au influențat pozitiv economia statelor.
De asemenea, a fost descoperit conceptul de aliaj, în mare măsură datorită deducerii
sistemului periodic de către Mendeleev, care a creat și vodka. A fost dedusă o serie de la reacții
chimice sub formă de ecuații chimice de către John Dalton și Antoine Lavoisier. Adițional, au fost
descoperiți acizii, care au început să fie utilizați în industrie.
Pentru monitorizare a proprietăților substanțelor, au fost create termometrele.
O altă invenție remarcabilă a fost din amidon de către Alfred Nobel. Această invenție, destinată pentru
distrugere, a fost folosită în militărie, fapt ce a dus la apariția unui capital pe baza căruia Alfred a
instituit premiul Nobel.
Altă invenție remarcabilă în domeniul fizicii a fost deducere a legilor mișcărilor planetelor de
către Johannis Kepler. De asemenea, a fost dusă gravitația de Isaac Newton. Alessandro Volta, deduse
primele concepte ale electricității și a inventat prima baterie electrică din istorie: așa numita ”pila
votaica”, iar mai târziu James Watt și Thomas Edison au creat becul. Descoperire uluitoare în
domeniul electricității le-a făcut Nikola Tesla. Inventiile sale au pus bazele cunoștințelor moderne
despre curentul alternativ, puterea electrică; cu numele său este denumită unitate de măsură a
inducției magnetice din sistemul internațional: 1 Tesla=1T.
În domeniul biologiei a fost descoperită legea segregării caracterelor de către Gregor Mendel,
iar animalele și plantele au fost divizate în regnuri. De asemenea, oamenii au început să încrucișeze
mai multe specii de animale și plante, creând specii noi. Gregor Mendel este fondatorul geneticii.
În domeniul medicinei, au fost descoperite infecția și vaccinul. De asemenea, a fost descoperită
penicilina. Încep a fi utilizate invențiile chirurgicale și a crescut numărul spitalelor, fapt ce a dus la
creșterea speranței de viață și a populație.
Printre descoperirile uluitoare, putem remarca invenția motorului cu aburi, care a stat la baza
creării motorului cu ardere internă, ce a stat la baza primului automobil în masă creat de Henry Ford.
O alta Invenție a fost descoperirea undelor radio, ce erau utilizate pentru activitatea radioului și
telegrafului, acesta devenind o sursă eficiente de comunicare la distanță, fapt ce a dus la crearea
telefonului. Un alt mijloc folosit în masă a devenit televizorul.

EPOCA CONTEMPORANA

26. Primul Razboi Mondial (1914-1918)

Pana in anul 1914 in Europa existau 2 blocuri politico-militare: Tripla Alianta si Antanta. Din
componenta Antantei faceau parte: Marea Britanie, Franta si Imperiul Rus; iar din partea Triplei
Aliante facea partea: Imperiul Austro-Ungar, Italia si Imperiul German. Intre cele 2 blocuri politico-
militare, situatia era un extrem de tensionata, fapt ce putea duce in orice moment la inceperea unui
razboi de amploare, motiv al inceperii caruia a servit: asasinarea principelui austro-ungar, Franz
Ferdinant, de catre un student sarb, pe nume Gavrilo Princip. Autoritatile austro-ungare au cerut
Serbiei ca politia austro-ungara sa anchteze cazul, iar Gavrilo Princip sa fie extradat, insa autoritatile
sarbe nu au acceptat conditile, din acest motiv Imperiul Austro-Ungar a declarat razboi Serbiei, insa
Imperiul Rus s-a declarat stat protector al Serbiei si a declarat razboi Imperiului Austro-Ungar. Din
cauza faptului ca Imperiul Austro-Ungar se afla in componenta blocului politico-militar Tripla
Alianta, Imperiul German si Italia au declarat razboi Imperiului Rus. Din cauza faptului ca Imperiul
Rus se afla in componenta blocului politico-militar Antanta, Franta si Marea Britanie au declarat
razboi Triplei Aliante.
Acest razboi s-a desfasurat pe 2 fronturi: frontul de vest si de est. Pe frontul de vest, Imperiul
German lupta preponderent contra Frantei si Marii Britanii, in timp ce pe frontul de est, Imperiul
German si Imperiul Austro-Ungar luptau preponderent contra Imperiului Rus.
Primul stat victima a cestui razboi af fost Belgia. Imparatul german, Wilhelm al II-lea, i-a
cerut permisiunea regelui Belgiei de a traversa cu trupele sale teritoriul Belgiei, insa a primit refuz.
Din aceste considerente, armata germana a invadat Belgia, suportand mari pierderi umane, din cauza
fortificatiilor belgiene. La randul sau, Marea Britanie si Franta si-au trimis trupele in Belgia, pentru a
evita distrugerile pe propriul sau teritoriu. In Belgia, armata germana a repurtat p serie de victorii,
datorita tacticilor geniale ale generalilor Ludendorff si Hindenburg. Cu scopul de a nu permite
infrangerea aliatilor sai, Imperiul Rus a atacat Imperiul German din est. In acest mod, Wilhelm al II-
lea practic a fost nevoit sa-si trimita o parte a trupelor pe frontul estic, iar in aceasta directie au fost
trimisi si generalii Ludendorff si Hindenburg, care au reusit sa invinga armata Imperiului Rus. Dupa
aceasta victorie, razboiul a luat un caracter static, pozitonal, ambele parti combatante stand in
sepaturi. In mare masura, aceasta tactica era utilizata din cauza utilizarii pe larg a mitralierei. Cel mai
renumit tip de mitraliera utilizata in Primul Razboi Mondial era de tip maxim (M1910). Tot din cauza
mitralierei a incetat sa fie utilizata cavaleria.
Tot in Primul Razboi Mondial au inceput sa fie utilizate submarinele si aviatiile militare cu
scop de lupta. Germanii aveau initial avantajul, dispunand de dirijabilul (balon cu heliu) de model
Zeppelin, insa aceste mijloace de transport aerian erau extrem de inflamabile, din cauza heliului.
Astfel, in scurt timp utilizarea lor a fost incetata, fiind utilizate avioanele biplane in locul lor. Acestea
erau utilizate initial in cercetare, iar mai tarziu in bombardamente.
Razboiul dat capata un caracter activ, dupa ce nemtii utilizau arma chimica - gazul chimic.
Gazul chimic a marit numarul victimelor in randul militarilor si persoanelor civile. Din cauza
efectivitatii armei, in scut timp a inceput sa fie utilizata de ambele parti combatante, insa gazul chimic
s-a dovedit ineficient, datorita mastilor antigaz inventate de Nicolai Zelinski. Din acest moment,
razboiul preia, din nou, un caracter static.
In anul 1915, Italia trece in raboi de partea Antantei, deoarece avea pretentii teritoriale fata de
Imperiul Austro-Ungar. In acest mod, armata italiana a invadat Imperiul Austro-Ungar prin muntii
Alpi, insa fara prea mari succese. Trebuie de mentionat faptul ca Romania, in 1916, de asemenea a
trecut de partea Antantei, atacand Imperiul Austro-Ungar prin Carpati, insa armata romana a fost
invinsa, iar armata austro-ungara si-a inceput contraactacul, romanii suferind infrangeri, fiind chiar
nevoiti sa-si evacueze capitala.
In anul 1916 de partea puterilor centrale (Imperiul Austro-Ungar si Germania) a intrat
Imperiul Otoman, care trebuia sa atace Imperiul Rus prin muntii Caucaz, urmand sa deschida al doilea
front rusilor, pentru ca acestia sa slaveasca atacurile asupra partilor germane si austro-ungare.
Constientizand acest fapt, Marea Britanie si Franta si-au trimis trupele navale in directia stramtorii
Bosfor, de unde de pe navele maritime urma sa fie bombardat orasul Istanbul, insa arteleria otomana a
reusit cu succes sa respinga flota anglo-franceza, impunand-o sa se retraga. In acest mod, otomanii au
invadat Imperiul Rus prin Caucaz, insa au suferit o serie de esecuri din cauza frigului montan.
In anul 1917, Imperiul German constientizeaza ca se afla in inferioritatea numerica si a ajuns
sa fie izolat pe plan economic in centrul Europei. Din aceste considerente, au inceput activ sa
finanteze partidul comunist din Imoeriul Rus si l-au ajutat pe Lenin sa se intoarca in Imepriul Rus,
unde a inceput o revolutie in 1917 pe teritoriul dat, care treptat a crescut intr-un razboi civil: intre
bolsevici (“rosii” adeptii comunisti a lui Lenin) si menisevici (“albii” adeptii tarismului). Un punct
culminant in cadrul acestui razboi a fost asediul Palatului de Iarna din Sankt Petersburg in urma caruia
tarul rus, Nikolai al II-lea si familia sa au fost arestati, iar mai tarziu executati, toata puterea statala
fiind preluata de partidul comunist in frunte cu Lenin (numele sau adevarat: Vladimir Ulianov).
Lenin a transformat Imperiul Rus in URSS si a scos acest stat din Primul Razboi Mondial.
incheind o pace separata cu Imperiul German cu pretul urmatoarelor teritorii: Finlanda, partea de est a
Poloniei actuale, tarile baltice si Basarabia. In acest mod in 1917, Basarabia a primit initial statut de
autonomie, ce a dus la aparitia unui propriu organ legislativ, numit Sfatul Tarii, in fruntea caruia a fost
ales Ion Inculet. In acelasi an, Sfatul Tarii a votat in independenta totala fata de Imperiul Rus, din
aceste considerente Basarabia a fost numita Republica Democrata Moldoveneasca. In anul 1918,
Sfatul Tarii a votat unirea cu Romania, facand posibila Marea Unire.

ION INCULET:
 1. Functia: Presedintele Sfatului Tarii a Republicii Democrate Moldovenesti;
2. A votat independenta Basarabiei fata de Imperiul Rus si formarea Republicii Democrate
Moldovenesti;
3. A votat unirea Basarabiei cu Romania;
4. A fost membru al guvernului roman, instituit de Carol I;
5. Este membru de onoare a Academiei Romane

Iesirea Imperiului Rus din Primul Razboi Mondial a fost compensata fata de Antanta prin
intrarea in razboi de partea acesteia a SUA in 1917. SUA si-a indreptat trupele in Franta, creand un
mare avantaj numeric al Antantei, iar francezii si englezii au adus un numar mare de soldati din
propriile lor colonii, reusind sa respinga ofensiva germana din apropierea Parisului, demarand un
puternic contraatac. Aceste infrangeri au diminuat reputatia imparatului german, Wilhelm al II-lea si
au dus la cresterea atitudinii antibelice a societatii germane, motiv din care in 1918, Germania a fost
nevoita sa capituleze (act prin care un stat se declara a fi invins si e gata sa suporte consecintele
razboiului dat).. Actul de capitulare al Germaniei a fost semnat intr-un vagon ce se afla in padurea
Compiègne din Paris, iar capitularea neconditionata a fost dictata de maresalul francez, Foch.
Consecintele Primului Razboi Mondial au fost milioane de morti, infrastructura statelor
combatante distrusa si economia ajunsa la pamant. Alte consecinte au fost stabilite in cadrul
sistemelor de conferinta Versailles-Washington, rezultatul carora a fost adoptarea Tratatului de la
Versailles in 1919.
Perioada interbelica 1918-1939

27. Tratatul de la Versailles (1919)

Prin intermediul acestui tratat, statele Antantei au pedepsit statele invinse (statele Triplei
Aliante):
1. Imperiul Austro-Ungar se destrama, iar in locul sau apar un sir de noi state:
Cehoslovacia, Regatul Sloveniei si al Croatiei, Ungaria, Polonia etc.
2. Imperiul Otoman se destrama, iar in locul sau apare: Turcia, Iordania, Palestina,
Armenia etc.
3. Imperiul Gemran isi schimba statutul in republica: Republica de la Weimar, deoarece
in orasul Weimar a fost semnat actul de schimbare a Germaniei din imperiu in
republica. Germania a fost lipsita de toate coloniile sale externe; a fost lipsita de 1/7
din teritoriul sau intern in favoarea vecinilor sai; Alsacia si Lorena intra in
componenta Frantei; Regiunea Sudeta a fost oferita Cehoslovaciei etc.
Germania a pierdut 10% din populatia sa. A fost impusa sa achite imense reparatii de razboi
(132 miliarde marci aur). I-au fost confiscate toate armamentele grele. Ii era interzis sa detina si sa
produca tancuri, avioane de lupta si submarine. Armata Germaniei a fost micsorata pana la 100000
soldati, ce urmau sa activeze pe baza de contract, fapt ce constituia o grava lovitura economica.
Pentru a-si garanta achitarea reparatiilor dupa razboi, Franta a preluat temporar controlul
asupra bazinului carbonifer german, Ruhr, fara a se tine cont de parerea locuitorilor teritoriului. Cu
scopul evitarii a noi razboaie in viitor, a fost creata “Liga Natiunilor”. Cel mai mult din timpul
Primului Razboi Mondial, pe plan economic, a avut de castigat SUA, care se afla departe de teatrele
de razboi, iar in perioada razboiului exporta in Europa arme, munitii, provizii etc. In acest mod, daca
pana la inceputul Primului Razboi Mondial, SUA avea datorii fata de majoritatea statelor europene,
atunci dupa finisarea acestui razboi, statele europene aveau imense datorii fata de SUA. Din punct de
vedere teritorial, cel mai mult a avut de castigat Romania, care si-a dublat teritoriile, obtinand in
componenta sa Transilvania si Bucovina, in urma destramarii Imperiului Austro-Ungar; si Basarabia,
in urma iesirii Imperiului Rus din Primul Razboi Mondial.
 28. Germania interbelica

După finisarea Primului Război Mondial, Germania a fost statul care a avut cel mai mult de
suferit, in mare măsura prin intermediul Tratatului de la Versailles, aceasta fiind lipsită de toate
coloniile sale externe, cât și de 1/7 din teritoriul sau intern: Alsacia și Lorena au fost cedate Franței,
regiunea Sudeta - Cehoslovaciei, iar partea de est a Prusiei a fost afemeiat Poloniei. In afara de
aceasta, Germania a fost impusă sa achite imense reparații de război - 132 miliarde de mărci aur. Din
cauza celor expuse mai sus, populația germana se arată a fi extrem de nemulțumita, iar aceste
nemulțumiri erau susținute de o serie de formațiuni politice, una din care era Partidul Național
Socialist Muncitoresc German (nazist). Unul din liderii Partidului Nazist a fost Adolf Hitler.
Hitler s-a născut in anul 1889 in Austria și de mic dorea sa devină pictor, însă a picat
examenele de intrare la Academia de Arte Frumoase din Viena, iar la întoarcerea acasa, acesta și-a
găsit mama pe patul de moarte, suferind din cauza ultimei etape a cancerului. In scurt timp, mama i-a
decedat, iar Hitler s-a reîntors la Viena, unde activa in calitate de pictor de strada. O schimbare
radicala in viața lui s-a produs in anul 1914, atunci când a început Primul Război Mondial. Trebuie
menționat faptul ca Hitler a fost declarat inapt pentru satisfacerea serviciului militar in armata austro-
ungară. Din aceste considerente, Hitler a scris o scrisoare regelui Bavariei pentru a fi înrolat in armata
germana in calitate de voluntar.
Adolf a luptat ca soldat in Primul Război Mondial pe frontul de vest. Pentru curajul de care a
dat dovada, el a fost decorat de 2 ori cu ordinul Crucea de Fier, care este cea mai înaltă distincție
germana.
Pe front, Hitler a fost de câteva ori otrăvit cu gaz chimic, rănit la picior și temporar a pierdut
vederea. In acest mod, a ajuns sa fie internat într-un spital militar din orașul München, la externarea
din care Hitler a aflat ca Primul Război Mondial a luat sfârșit, ir Germani a suferit înfrângere. După
externare, Hitler a început sa activeze in calitate de agitator politic pentru Partidul Nazist, Ținându-și
discursurile sale propagandiste in berariile orașului München, unde dădea dovada de calități oratorice
desăvârșite, iar cu cât mai multe persoane veneau pentru a-i asculta discursurile, cu atât mai mult
creștea importantă lui Hitler in partid. Astfel, intr-o perioada scurta de timp, Hitler a ajuns al doilea
om in partid, după fondatorul acestuia - generalul Ludendorff.
Prima tentativa de a prelua forțat puterea politica in orașul München a avut loc in 1923 și a
rămas in istorie sub denumirea de Puciul de la berărie, in urma căruia au decedat 14 persoane, fapt
pentru care Adolf Hitler și totodata conducerea de vârf a Partidului Nazist au ajuns in fata instanței de
judecată, unde toți își negau atribuția l acest incident, cu excepția lui Hitler, care a luat toată vina
asupra sa și a ținut un discurs in care învinuita evreii și conducerea germana in situația deplorabila in
care se afla Germania la acel moment: 1. Rata inflației extrem de mare; 2. Rata șomajului extrem de
mare, care uneori ajungea cota de 90%. Acest discurs a fascinat judecătorul si jurații, in acest mid a
fost pedepsit cu doar 2 ani jumate de închisoare. Aceasta situație a avut si o latura pozitivă pentru
Hitler, deoarece cazul dat a fost puternic mediatizat. Astfel, despre el și viziunile sale au aflat o serie
de persoane influente ce împărtășeau aceleași viziuni, acestea începând activ să-l finanțeze. Asemena
exemple pot servi: Henry Ford, Alfred Krupp, Prescott Bush. Datorită finanțării, Hitler avea condiții
destul de bune in închisoare, dispunând chiar și de slugi. in închisoare el și-a scris propria carte -
“Mein Kampf”, ea devenind cea mai vândută carte din anii 1930.
După 9 luni de detenție, Hitler a fost eliberat și după o scurta pauza, a revenit pe arena
politica in calitate de lider al Partidului Nazist. La alegerile parlamentare din Germania, Partidul
Nazist a luat a doua poziție, in acest mod președinte a Germaniei a devenit Paul von Hindenburg. In
anul 1934 președintele a decedat, iar Hitler a organizat un referendum, in cadrul căruia germanii au
votat trecerea întregii puteri statale in mâinile lui Hitler. Astfel, acesta s-a transformat din cancelar in
Fuhrer. In aceasta calitate, Hitler a realizat o serie de schimbări la nivel statal: a scos in afara legii
toate partidele politice, cu excepția partidului sau; timp de o zi a lichidat corupția; a încetat sa mai
achite reparații de război; a redeschis toate fabricile și uzinele închise după Primul Razboi Mondial,
creând un număr mare de noi fabrici și uzine; a expropriat și naționalizat un număr mare de evrei și
fabrici ale acestora; a construit primele autobahne din Germania; oferea locuințe tuturor familiilor
germane ce nu dispuneau se acestea, cu scopul de a creste rata natalității pe teritoriul Germaniei; a
mărit considerabil indemnizațiile pentru fiecare nou-născut și pentru familiile cu mulți copii; a
reîntors serviciul militar obligatoriu; a format poliția secreta germana “Gestapo”, in frunte cu Muller;
creează trupele speciale “SS” (uciderea evreilor) in fruntea carora se afla Heinrich Himmeler; începe
sa construiască pe ascuns tancuri, avioane și submarine; creeaza Ahnenerbe - prima organizație
acultista; in anul 1936 organizează jocurile olimpice in Germania și creează blocul politico-militar
Axa Berlin-Tokyo-Roma. De asemenea, in 1936 alături de Benito Mussolini, a participat la războiul
civil din Spania, susținându-l activ pe generalul fascist spaniol, Francisco Franco, care a reușit in cele
din urma sa preia puterea in mâinile sale.
In 1938, Hitler a introdus armata sa in Austria, unde soldații germani au fost întâmpinați cu
pâine, flori și sare, după care Hitler a organizat un referendum in cadrul căruia peste 90% din
populația Austriei a votat unirea cu Germania. Tot in acest an Hitler își accentuează pretențiile sale
teritoriale fata de Cehoslovacia, cerând acesteia sa reîntoarcă Germaniei regiunea sudeta, unde locuiau
fictivă 1,5 milioane de nemți, cărora Hitler menționa ca li se încalcă drepturile. Cehoslovacia nu dorea
sa cedeze aceste locuri și se pregătea de război, iar cu scopul de a-l evita, in 1938 a fost organizata o
conferința internațională in orașul München, unde cu ajutorul lui Benito Mussolini și a inacțiunii
Marii Britanii, a fost luată decizia de incorporate a Cehoslovaciei in cadrul celui de-al 3-le-a Reich
(Germaniei), iar acest eveniment a rămas in istorie sub denumirea de “Cârdășia de la München” sau
“Anexarea Cehoslovaciei din 1938”.
In anul 1938, Hitler a fost denumit omul anului in lume, iar in anul 1939 a fost nominalizat la
premiul Nobel pentru pace, însă nu a primit premiul dat, deoarece a început cel de-Al Doilea Război
Mondial.
In 1939 Hitler și Stalin au devenit protagoniștii pactului Molotov-Ribbentrop, prin care Europa de est
a fost divizata in 2 sfere de influența sovietica și germana. Anume pactul Molotov-Ribbentrop practic
a dus la începerea celui de-Al Doilea Război Mondial, prin atacul Germaniei asupra Poloniei la 1
Septembrie 1939.

ADOLF HITLER:
1. Funcția: Dictator al Germaniei naziste;
2. A început cel de-Al Doilea Război Mondial;
3. A realizat un genocid contra evreilor, in cadrul căruia a omorât circa 6 milioane de evrei;
 4. A anexat Austria și Cehoslovacia in anul 1939
5. A adera la blocul politico-militar Axa Berlin-Tokyo-Roma.

29. Uniunea Sovietica interbelica

Imperiul Rus era stat membru al Antantei in cadrul Primului Război Mondial, însă paralel cu
acest război, pe teritoriul rus începe o revoluție o revoluție instigata de către Partidul Comunist, ce îl
avea i frunte pe Vladimir Ulianov (Lenin). Treptat, revoluția data a crescut într-un război civil între
bolșevici(roșii - adepții comuniști a lui Lenin) și menșevici(albii - adepții țarului Nicolae al II-le-a).
Punctul culminant al acestui război civil a fost asediul Palatului de Iarna din Sankt Petersburg, in
cadrul căruia țarul rus, Nikolai al II-le-a, și familia sa au fost arestați, iar mai tarziu executati, dupa
care toata puterea statala a trecut in mainele Partidului Comunist in frunte cu Lenin.
Lenin a scos Imperiul Rus din Primul Razboi Mondial, incheind o pace separata cu Imperiul
German, in urma careia Imperiul Rus a fost lipsit de o serie de teritorii: Finlanda, Tarile Baltice,
partea de est a Poloniei si Basarabia.
Lenin a realizat o reforma pe plan administrativ, prin care a transformat Imperiul Rus in
Uniunea Sovietica, iar functia principala in stat a devenit cea de secretar general al Partidului
Comunist Sovietic, functie exercitata de Lenin la acel moment. Lenin a raspandit ideologia comunista
pe teritoriul Uniunii Sovietice, ideologia comunista fiind creata in baza operei „Capitalul” de Marx
Karl si Friedrich Engels. In cadrul acestei ideologii se preconiza conlucrarea agriculturii cu industria,
fapt reprezentat prin simbolulu comunismului: secera si ciocanul. In cadrul regimului comunist, au
fost excluse cele trei paturi sociale tradiționale: bogați, oameni de rand, săracii), iar in locul acestora a
fost introdusă o clasa socială unica, numita “proletariat”. Aceasta nivelare a claselor sociale a fost
atinsa prin intermediul exproprierilor. De asemena, trebuie de menționat faptul ca dispare proprietatea
privată, iar afacerile private încep sa fie urmărite din punct de vedere penal, sub denumirea de
“specula”. De asemenea, in locul proprietăților private apare proprietatea comuna: colhozuri și
sovhozuri. Aderarea la aceste organizații se făcea practic in mod forțat. O alta schimbare
implementată de Lenin a fost introducerea învățământului gratuit și obligatoriu pentru toate
persoanele. In acest mod, toți cetățenii, indiferent de statutul lor social, puteau sa-și trimită copiii la
școala. O alta schimbare pozitivă a fost introducerea medicinei gratuite. O alta schimbare a fost
transformarea armatei ruse in așa numita “armata roșie”.
In anul 1924 Lenin a decedat, iar noul secretar general al Partidului Comunist Sovietic a
devenit Iosif Stalin. Acesta a transformat regimul comunist într-un regim de teroare. Stalin s-a născut
in Georgia și a început studiile la facultatea de teologie, însă după primul an de studiu a părăsit
aceasta universitate, demarând o amplă activitate criminala, având un număr mare de violuri și furturi
in proporții deosebit de mari. Pentru infracțiunile sale, acesta a petrecut un termen mare in închisoare
și chiar a fost deportat in Siberia. Mai tarziu, acesta devine membru a Partidului Comunist Sovietic,
realizând treburile murdare ale partidului, avansând ușor in cariera, deoarece își lichida fizic
concurenții. După ce a ajuns in fruntea URSS, Stalin se temea ca cineva ar putea pretinde la funcția
sa, din acest motiv a executat sau trimis in Siberia peste 70% din ofițerii superiori ai armatei sovietice,
iar in locul acestora au fost puse persoane incompetente. O alta schimbare implementata de Stalin, a
fost scoaterea in afara legii a religiei, iar bisericile au fost transformate in grajduri sau alte edificii cu
destinație non-culturala. In scoli și universități începe activ sa se citească ateismul științific.
Stalin a introdus cultul personalității sale și a lui Lenin, construind pe întreg teritoriul URSS
un număr mare de monumente cu chipul acestora, iar orașele Volgograd și Sankt Petersburg au fost
redenumite in Leningrad și Stalingrad, iar corpul nesuferit al lui Lenin a fost amplasat in mausoleu, in
calitate de simbol al comunismului. Stalin a început activ sa deportezi populația Uniunii Sovietice in
Siberia, realizând chiar valuri întregi de deportări in masa. Pentru reprimarea populației, Stalin a creat
2 structuri sociale, numite KGB și NKVD.
Stalin a hotărât sa industrializeze URSS într-un termen extrem de scurt, fapt ce a dus la
foamete și dificil de produse alimentare.
Stalin considera pierderile teritoriale din anul 1917 o gravă eroare ce trebuie urgent corectata.
Cu acest scop, in anul 1924, in stânga Nistrului a fost creată RASSM - Republica Autonoma Sovietica
Socialista Moldoveneasca. RASSM a fost creată in urma unei scrisori de inițiativa a unui grup in
frunte cu Grigore Kotovski. RASSM a început sa fie puternic industrializată cu scopul de a deveni
atractiva pentru țăranii basarabeni, care și-ar fi dorit părăsirea componentei României Mari și
încorporarea in cadrul URSS.
Stalin a ameliorat relațiile economice cu Germania nazista și Italia fascistă, de unde pe
teritoriul URSS pătrund doua tehnologii in schimbul materiei prime sovietice.
In anul 1919 Stalin și Hitler devin protagoniștii pactului Molotov-Ribbentrop, care era un pact secret
de neagresiune? Prin care Europa de Est a fost divizata in 2 zone de influența: sovietica și germana.
Anume acest pact i-a dezlegat mâinile lui Hitler im ceea ce tine de începerea celui de-Al Doilea
Război Mondial.

IOSIF STALIN:
1. Funcția: secretar general al Partidului Comunist Sovietic;
2. A învins in Al Doilea Război Mondial;
3. A participat la Conferința de la Yalta și Teheran;
4. A realizat foametea artificiala a anilor 1946-1947;
5. A transformat regimul comunist într-un regim de teroare.
 30. Romania interbelica

Dupa finisarea Primului Razboi Mondial, Romania a fost statul care a avut cel mai mult de
castigat, din punct de vedere teritorial, primind in componenta sa Transilvania si Bucovina, in urma
destrămării Imperiului Austro-Ungar și Basarabia de pa Imperiul Rus. Unirea acestor teritorii cu
România a fost proclamata la 1 Decembrie 1918 la Albă-Iulia și a rămas in istorie sub denumirea de
Marea Unire.
Intr-o perioada scurta de timp a avut loc o uniformizare a legislației in toate teritoriile noi
obținute de către România, un asemenea exemplu poate servi implementarea pe teritoriul Basarabiei o
reformei agrare de Alexandru Ioan Cuza, prin care țăranii basarabeni au fost improprietăriți cu
pământ. De asemenea, pe teritoriul Basarabiei a fost introdus sistemul de învățământ primar gratuit și
obligatoriu. Partidele locale au creat un front politic comun cu partidele regionale, in acest mod arena
politica romană arată in felul următor: pe extrema stânga se afla Partidul Comunist Roman, care era
finanțat de URSS, din acest mod promova interesele Moscovei și anume destrămarea României Mari,
pentru ca URSS sa pună stăpânire pe Basarabia. Din cauza viziunilor sale antistataliste, partidul dat a
fost scos in afara legii in 1924.
Pe extrema centru se aflau 2 partide: Formațiunea PȚN (partidul național țărănesc) și PNL
(partidul național liberal).
In fruntea PNL se afla Ion Bratianu. Aceasta formațiune politica dorea sa transforme România
intr-un stat industrial, însă prin aplicarea politicii “Prin noi înșine”, prim care se evita atragerea
investițiilor străine, deoarece Bratianu conștientiza ca orice investitor străin va dori sa-și amplifice
capitalul investit, fapt ce va fi in detrimentul României. Un Argument in favoarea acestei viziuni
politice este numărul mare de resurse minerale utile de care România dispunea.
In fruntea PNȚ se afla Iuliu Maniu, care dorea ca România sa rămână un stat agrar, însă prin
intermediul “politicii ușilor deschise”, in cadrul cărora erau bine venite investițiile traume, iar un
Argument in fa părea acestei viziuni era numărul mare de loturi de teren agricol de care dispunea
România, cât și pamânturi fertile.
Pe extrema dreapta se afla mișcarea politica “Legiunea Arhanghelului Mihail”, care mai era
numita “Mișcarea legionară”. Legionarii reprezentau o formațiune politica pro fascistă, Neo nazista și
antisemita. Scopul acestora era de a transforma România într-un stat de modelul Germaniei naziste.
Din cauza viziunilor sale extremiste, mișcarea data a fost scoasă in afara legii, însă legionarii și-au
continuat activitatea pe ascuns, lichidându-și o serie de adversari politici. Un asemenea exemplu poate
servi poate servi asasinarea lui Nicolae Iorga in anul 1940.
Legionarii dispuneau se de o aripa militară numita “Garda de fier”. Anume mișcarea
legionară l-a ajutat pe Ion Antonescu sa preia conducerea României după pierderile teritoriale din vara
anului 1940.
In pofida diversității formațiunilor politice enumerate mai sus, totuși România avea ca forma
de guvernământ monarhia, astfel in fruntea statului se afla regele, care era din dinastia Hohenzollern,
dinastie ce a fost instituita in anul 1866 de Carol I. Din cauza faptului ca acesta nu avea urmași, dupa
moartea sa, tronul a fost preluat de fratele sau, Ferdinand I, care a intrat in război de partea Antantei,
ieșind învingător din acest război și obținând teritoriile enumerate mai sus. Astfel, Ferdinand a fost
numit rege unificator.
Ferdinand a construit un număr mare de fabrici și uzine, o mare parte din acestea erau
producatoare de armament, ele fiind create cu scopul de a mari capacitatea de apărare a țării, deoarece
el conștientiza ca Ungaria va avea tendința in viitor sa pună stăpânire pe Transilvania.
Din cauza faptului ca Ferdinand se afla in vârsta a treia, acesta îl pregătea pe fiul sau Carol al
II-le-a sa preia tronul, care s-a căsătorit cu fiica regelui Constantin al Greciei - Elena. Împreuna
aceștia l-au adus pe lume pe printul moștenitor - Mihai I.
Deoarece Carol al II-le-a nu era un bun familist, Ferdinand I l-a lipsit de drepturile de
Moștenitor. Astfel, după moartea lui Ferdinand, tronul a fost preluat de nepotul sau - Mihai I, iar
deoarece acesta era prea mic, a fost instituita regentă. Profitând de situația data, Carol al II-le-a, cu
ajutorul prim-ministrului roman, Iuliu Maniu, s-a întors in tata, detronând-și propriul sau fiu. In acest
mod, Carol al II-le-a a urcat la tronul României in anul 1930.
Carol al II-lea a creat un nou guvern, in cadrul căruia a adus o serie de persoane de încredere:
Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, Ion Inculeț și Armand Călinescu.

NICOLAE IORGA:
1. Cel mai mare istoric roman;
2. A scris 16000 de publicații și lucrări științifice;
3. A introdus istoria romanilor in istoria universala;
4. Este autorul unui nou curent literar - semanatorismul;
5. S-a pronunțat contra acceptării notei ultimative a URSS fata de guvernul roman din vara
anului 1940;

ION ANTONESCU:
1. Funcția: general al armatei romane;
2. A fost prim-ministru a României din 1940-1944;
3. Cu scopul de a reîntoarce teritoriile pierdute de România in 1940, a încheiat o alianță cu
Adolf Hitler;
4. Aproviziona armata germana cu petrol in timpul celui de-Al Doilea Război Mondial;
5. In 194 a fost autorul ordinului: “Soldați, va ordon sa treceti Prutul”, prin care a întors
Basarabia in componenta României.

Conducerea lui Carol al II-le-a nu se bucura de mare succes, din acest motiv la alegerile
parlamentare din anul 1937c partidele de centru suferă un eșec colosal, iar legionarii se bucura de
succes. Pentru a nu permite trecerea întregii puteri statale in mâinile legionarilor, in anul 1938 Carol
al II-le-a a organizat un plebiscit l, in cadrul căruia romanii au votat trecerea întregii puteri statale in
mâinile regelui, fapt ce a fost stipulat in Constituția României din anul 1937, prin care România a foat
transformată din monarhie constituțională in monarhie regală.
Carol al II-le-a a scos in afara legii toate partidele politice și a creat un nou organ de
conducere - Consiliul de Coroana, membrii căruia erau numiți personal de Carol al II-le-a.
Regimul instituit de Carol din 1938 a fost unul defectuos, deoarece in anul 1940, Iosif Stalin a
trimis o nota ultimativă guvernului roman, prin care cerea reîntoarcerea Basarabiei, Bucovinei și a
Ținutului Herta in termen de 72 de ore, in caz contrar URSS amenință România cu un potențial atac.
După o lunga ședința in cadrul Consiliului de Coroana, autoritățile ai decis sa satisfacă aceasta nota
ultimativă, cotând teritoriile cerute. Carol al II-le-a argumenta aceste acțiuni prin faptul ca a preferat
sa menită armata romană intacta in cazul unui potențial atac din partea Ungariei, care și-ar fi dorit
reîntoarcerea Transilvaniei. Tot in anul 1940, are loc Dictatul de la Viena, prin care România a cedat
Transilvania Ungariei, iar de acesta data Carol a declarat ca a preferat sa mențină armata intacta in
cazul pretențiile teritoriale a Bulgariei fata de Dobrogea. Tot in 1940 Bulgaria trimite o nota
ultimativă României, prin care cerea circa jumătate din teritoriul Dobrogei, teritoriu numit Cadrilater.
Și de aceasta data România a cedat teritoriul, fapt ce a trezit nemulțumiri in masa a populației, iar
legionarii s-au activista. Din aceste considerente, generalul Ion Antonescu i-a cerut abdicarea lui
Carol al II-le-a. Acesta a abdicat in favoarea fiului sau, Mihai I, iar Ion Antonescu a devenit prim-
ministru a României.
Cu scopul reîntoarcerii teritoriilor pierdute, Ion Antonescu a încheiat o alianță politico-
militară cu Adolf Hitler
 31. Italia interbelica

După finisarea Primului Război Mondial, in pofida faptului ca Italia a ieșit din razboi in
calitate de stat învingător, totuși populație Italiei ae arată extrem de nemulțumita, din cauza ca a
primit prea puțin in urma Tratatului de la Versailles. Pe acest fon, pe teritoriul Italiei a început
Revoluția Cămășilor Negre. Unul din liderii aceste revoluții era Benito Mussolini, care ia- cerut
regelui Italiei, Victor Emanuel al II-le-a, funcția de prim-ministru, promițându-i ca in acest mod va
stopa revoluția italiana. Astfel, in anul 1922, Mussolini a devenit prim-ministru al Italiei.
Benito Mussolini s-a nas ir in provincia italiana - Emilia Romagna și de mic copil era
considerat geniu. La vârsta de 18 ani, Mussolini deja începe sa activeze in calitate de profesor, însă
după un an de activitate, acesta își părăsește postul de munca și începe activ sa călătorească in Europa,
unde s-a întâlnit cu o serie de lideri revoluționari, printre care era și Lenin. Inițial, Mussolini era
adeptul comunismului, însă mai apoi acesta înțelege ca Italia are nevoie de un alt concept, astfel el va
sta la baza unui nou concept - fascismul.
La reîntoarcerea in Italia, Mussolini a fost înrolat in armata italiana, care la acel moment lupta
in Primul Război Mondial, însă acesta practic nu a ajuns sa lupte pe front, deoarece a fost rănit in
timpul pregătirilor militare. După finisarea Primului Război Mondial, Mussolini a început sa activeze
in calitate de ziarist, scriind o serie de articole despre faptele sale eroice di acest război. Aceste
articole se bucurau de o mare popularitate in societate, fapt pentru care Benito Mussolini a fost
supranumit “Piccolo duce” și a ajuns unul din liderii revoluției italiene.
Odată ajuns prim-ministru Italiei, Benito Mussolini a creat un nou guvern, alături de care a
început sa răspândească pe teritoriul Italiei ideologia fascistă, prin care se încerca transformarea Italiei
într-un nou Imperiu Roman. In toate funcțiile cheie ale statului, Mussolini a a dus persoane de
încredere, o mare parte din care erau rudele sale. Mussolini a industrializat Italia, construind un număr
mare de fabrici și uzine, diminuând rata șomajului și ridicând considerabil economia țării. Sub aspect
economic, acesta a îmbunătățit relațiile economice cu URSS, importând materie prima la preț redus.
Anume legătura economică strânsă cu URSS a făcut Italia sa nu resimtă prea mult efectele negative
ale crizei economice ale anilor 1929-1933. Benito Mussolini conștientiza ca va putea crea un nou
Imperiu Roman doar cu ajutorul unei armate puternice. Din acest motiv a consolidat armata italiana,
iar un accent sporit a fost pus pe flota.
Pe plan personal, trebuie de menționat faptul ca s-a căsătorit cu sora sa vitrega.
In 1935, Benito Mussolini a atacat Abisinia (Etiopia in prezent), reusind sa o invinga cu
usurinta datorita dotajului tehnologic, dupoa care acesta a transformat-o in colonie italiana. In anul
1936, Mussolini a devenit aliat militar a lui Hitler. Impreuna acestia au participat in acelasi an la
razboiul civil din Spania, ajutandu-l pe generalul fascist spaniol, Francisco Franco sa preia conducerea
in Spania.
In 1938 Benito Mussolini l-a ajutat pe Htiler sa anexeze Cehoslovacia prin intermediul
Cardasiei de la Munchen.
Benito Mussolini a intrat oficial in 1940 in cel de-Al Doilea Razboi Mondial, dupa ce a atacat
alaturi de Hitler Franra prin muntii Alpi, insa armata italiana a fost blocata in munti, astfel Mussolini
a fost numit “hiena italiana”.

BENITO MUSSOLINI:
1. Functia: prim-ministru al Italiei Fasciste;
 2. A luptat in cel de-Al Doilea Razboi Mondial de partea lui Hitler;
3. A introdus ideologia fascista pe teritoriul Italiei;
4. In 1936 a participat la razboiul civil din Spania, ajutandu-l pe Francisco Franco sa preia
puterea in stat;
5. In 1935 a cucerit Albisinia;
6. A aderat la blocul politico-militar Berlin-Tokyo-Roma.

32. Anglia interbelica

In perioada interbelica , Marea Britanie continua sa rămână un adevărat imperiu colonial, cele
mai mari colonii erau Canda, Australia, India, Egipt, Republica Africa de Sud etc. Din aceste colonii,
britanicii realizau importul de materie prima și produse alimentare și își realizau propria marfa. De
asemenea, pe teritoriul coloniilor, britanicii creau baze militare, in cadrul cărora in armata engleză
erau înrolați localnici. In pofida tratatelor de dezarmare, Marea Britanie continua activ sa se înarmeze,
un accent sporit fiind pus pe flota. Pe plan politic, in pofida alianței cu Franța, prim-ministrul englez,
Neville Chamberlain, a încheiat in anul 1936 un pact de neagresiune cu Adolf Hitler, motiv din care
britanicii in viitor au fost nevoiți sa promoveze o politica de concesiune (neutralitate) fata de Hitler.
Politica implementata de acesta, i-a permis in anul 1938 sa anexeze Austria. Tot in același an, primit
emisiile Cârdășiei de la München, Marea Britanie practic i-a permis lui Hitler sa anexeze
Cehoslovacia. După acest incident, Marea Britanie și Franța și-au luat angajamentul sa nu-i mai
permită lui Hitler sa anexeze noi state, fapt pentru care a fost încheiata o alianță politico-militară cu
Polonia, stat fata de care Hitler a început sa-și accentueze pretențiile sale teritoriale. In acest mod,
după ce Hitler pa data de 1 Septembrie 1939 a atacat Polonia, Marea Britanie și Franța și-au onorat
obligațiunile fata de Polonia, declarând la data de 3 Septembrie 1939 - război Germaniei. Același
lucru au făcut-o toate coloniile engleze și franceze. Astfel, Hitler urma sa lupte cu o mare parte a
statelor lumii
Atitudinea britanicilor devine una și mai negativă fata de regimul hitlerist după ce prim-
ministrul al Marii Britanii a devenit Winston Churchill, care se declara luptător înflăcărat antinazist și
considera doctrina nazista inumana. Din acest motiv, Churchill a promis ca va lupta contra nazismului
pana la capăt și ca Marea Britanie niciodată nu se va preda.

WINSTON CHURCHILL:
1. Funcția: prim-ministru al Marii Britanii;
2. A învins in Al Doilea Război Mondial;
3. In 1944 a deschis cel de-al doilea front in Normandia, unde au fost debarcați circa 3 milioane
de soldați americani și englezi;
4. A participat la conferințele din Italia și Teheran, alături de Franklin Roosevelt și Iosif Stalin;
5. A primit premiul Nobel pentru literatura.

33. SUA in perioada interbelica

In perioada interbelica, SUA, in pofida regimului sau democratic, era un imperiu colonial,
care dispunea de un sir de insule in intreg Oceanul Planetar, cele mai mari fiind insulele Filipine.
Acest fapt facea SUA sa puna un accent sporit pe flota sa, incercand sa preia titlul de regina a marilor
de la Marea Britanie. In aceasta perioada, SUA devine cea mai impunatoare putere economica din
lume, fapt datorat cresterii ratei productiei in perioada Primului Razboi Mondial, rata ce a fost pastrata
chiar si dupa finisarea acestuia, fapt ce a dus la inceperea marei crize economice a anilor 1929-1933,
care a fost o criza a supraproductiei. Solutia de iesire din aceasta criza economica a fost gasita de
presedintele Franklin Roosevelt, prin proiectul sau “New Deal”, care a propus ca tot surplusul de
marfa sa fie distrus, pentru a relansa economia. De asemenea, au fost inchise toate bancile, care aveau
o activitate netransparenta, iar celelalte banci ramase, au obtinut subsidii din cadrul statului. Mai
tarziu, practica lui Roosevelt a fost preluata de celelalte state democrate europene, astfel lumea a
depasit marea criza economica.
Populatia SUA invinuia europenii in marea criza economica, din acest motiv Roosevelt a fost
nevoit sa proclame doctrina Monroe, prin care SUA se obliga sa nu se mai implice in nici-un mod in
treburile europenilor, atat sub aspect economic, cat si militar. In pofida regimului democratic, totusi
pe teritoriul SUA se regaseau un numar mare de finantatori si simpatizanti a lui Hitler, asemenea
exemple pot servi Henry Ford si Prescott Bush. De asemenea, SUA se pronunta pentru inlesnirea
achitarii reparatiilor de razboi de catre Germania nazista, cat si pentru revizuirea sumei ce urma a fi
achitata, iar in 1938 in SUA, Hitler e numit “omul anului”. In pofida celor expuse mai sus, principalul
partener geopolitic a SUA in perioada data este Marea Britanie, insa la inceputul celui de-Al Doilea
Razboi Mondial, SUA refuza sa se implice de partea Marii Britanii, axandu-se pe Doctrina Monroe,
conform careia SUA trebuia sa-si pastreze neutralitatea. Dupa ce aviatia japoneza a atacat baza
maritimo-militara americana Pearl Harbourl, SUA a declarat razboi Japoniei, dar deoarece Japonia se
afla in componenta blocului politico-militar Axa Berlin-Tokyo-Roma, Hitler si Mussolini au declarat
razboi SUA. Din aceste considerente, SUA a fost nevoita sa se alieze cu Marea Britanie si URSS,
conform principiului: “dusmanul dusmanului meu este prietenul meu”.

FRANKLIN ROOSEVELT
1. Functia: presedintele Statelor Unite ale Americii;
2. A scos lumea din marea criza economica prin reforma New Deal;
3. A invins in cel de-Al Doilea Razboi Mondial;
4. In 1944, alaturi de Winston Churchill, a deschis cel de-al doilea front in Normandia(Franta),
unde au fost blocati 3 milioane de soldati englezi, americani, canadieni etc.
5. A participat la conferintele de la Yalta si Teheran, alaturi de Winston Churchill si Iosif Stalin.

34. Franta interbelica

Dupa finisarea Primului Razboi Mondial, Franta a dost statul ce a suferit extrem de mult pe
urmele lui, deoarece o mare majoritate a luptelor au avut loc anume aici. Din aceste considerente, o
mare parte a reparatiilor de razboi ce urmau sa fie achitate de germani, trebuiau sa completeze bugetul
francez. De asemenea, Franta a primit de la Gerania 2 teritorii: Alsacia si Lorena, cat si a preluat
controlul temporar asupra bazinului carbonifer, Ruhr. Francezii erau convinsi ca in viitor, germanii
vor incerca sa puna stapanire pe teritoriile indicate mai sus, din aceste considerente pe intreaga
frontiera franco-germana a fost construita o linie de aparare, numita Maginot.
Tot cu scopul de a se proteja de o potentiala agresiune din partea Germaniei, Franta si-a
pastrat rata inalta a producerii armamentului si numarul mare de soldati, ce era in detrementul
economiei tarii. Rata inalta a inarmarii, trezea mari nemultumiri in randul intelectualilor francezi, care
se pronuntau contra razboiului, cat si si pentru respectarea principiilor revolutionare franceze:
libertate, egalitate, fratie.
In pofida regimului politic democrat, Franta la acel moment, reprezenta un adevarat imperiu
colonial, care dispunea de 22 state-colonii in Africa: Algeria, Ghana, Cameron, Coasta de Fildeș,
Burkina Faso etc; in Asia, dispunea de Indo-China, iar in America de Sud: Guyana Franceza. Din
aceste colonii, francezii realizau importul de materie prima și produse alimentare, exportând producția
finită, dispunând in acest mod de o piața de desfacere imensa. De asemenea, pe teritoriul coloniilor
franceze, erau create baze militare franceze, unde populația acestor colonii era înrolata in legiuni
franceze, urmând sa lupte in razboaiele duse de Franța.
Autoritățile franceze se arătau a fi extrem de indignate de venirea la conducerea Germaniei a
lui Adolf Hitler, astfel francezii cereau un fata Societății Națiunilor ca Hitler sa continue achitarea
reparațiilor de război, însă viziunea francezilor nu era susținută de societatea internațională, Hitler
reușind cu succes, pe ascuns, sa se înarmeze, iar in anul 1938 sa anexeze Austria, prin așa numitul
Anschluss, și Cehoslovacia prin “Cârdășia de la München”, in cadrul căruia doar Franța a încercat sa
protejeze integritatea teritorială a Cehoslovaciei.
La finele anilor ‘30, francezii conștientizau ca războiul e inevitabil, din acest motiv colonelul
francez de blindate, Charles de Gaulle a creat trupe de tancuri mobile după modelul Germaniei
naziste. Charles de Gaulle se arată nemulțumit de culoarea formei militare franceze. De asemenea, el
a propus preluarea de la germani a tacticii Blitzkrieg, însă din nou pozițiile sale au întâlnit rezistența
in rândul autorităților franceze.

CHARLES DE GAULLE:
1. Funcția: colonel de blindate a armatei franceze;
2. A fost dublu președinte a Franței după finisarea celui de-Al Doilea Război Mondial;
3. A fost dublu prim-ministru al Franței după ce de-Al Doilea Război Mondial;
4. A fost șef al guvernului francez in exil la Londra, după capitularea Frantei in fata Germaniei
in 1940;
5. A condus mișcarea de eliberare a Franței din 1940;

După anexarea Cehoslovaciei din 1938, a promis ca nu va permite Germaniei sa mai ocupe
noi teritorii. Din acest motiv, cand Adolf Hitler a încheiat o alianță cu Polonia, Marea Britanie și
Franța au încheiat o alianță cu Polonia. La 1 septembrie 1939, Hitler a atacat Polonia, iar pe 3
semptembrie 1939, Marea Britanie și Franța au declarat război Germaniei, onorându-și obligațiunile
fata de Polonia. Același lucru l-au făcut toate coloniile franceze și engleze.
 35. Japonia interbelica

Dupa finisarea Primului Razboi Mondial, economia Japoniei a crescut considerabil in mare
masura din cauza faptului ca in perioada Primului Razboi Mondial, Japonia exporta in masa in statele
combatante produsele de larg consum, munitii si provizii. Astfel, putem mentiona ca Primul Razboi
Mondial a reprezentat un punct crucial in dezvoltarea social-economica a Japoniei, deoarece pana la
cel moment, Japonia era un stat agrar in care se mai pastrau relatiile feudaliste si o clasa de nobili
privelegiati, numiti Samurai, care stopau dezvoltarea Japoniei.
Imparatul japonez, Hirohito, in perioada interbelica a construit un numar mare de fabrici,
industrializand Japonia, populatia incepand in masa sa migreze din localitatile rurale spre localitatile
mari. Datorita acestor schimbari, intr-o perioada scurta, populatia Japoniei s-a dublat, insa aceasta
schimbare trezea mari probleme in ceea ce priveste securitatea alimentara a populatiei, care se datora
faptului ca 80% din teritoriul Japoniei este acoperit de munti, iar o alta problema este lipsa resurselor
minerale utile, fapt ce nu permite mentinerea cursului industrial al tarii. Situatia se agrava si mai mult
prin faptul ca autoritatile chineze au refuzat sa mai exporte materie prima in Japonia. Reiesind sin cele
expuse mai sus, imparatul Hirohito a luat calea militarismului, incepand activ sa se inarmeze, iar un
accent sporit a fost pus pe aviatie si flota. Cel mai popular avion japonez a devenit Mitsubishi A6M
Zero. Japonezii au reusit sa construiasca cea mai mare si puternica corabie din lume, Yamato.
Japonia, cu scopul de a pune stapanire pe materia prima chineza, a atacat China in 1937,
ocupandu-i partea de nord-est ala cestui stat. Aceasta zona a fost numita Manciuria, care era, de fapt,
un stat marioneta controlata in totalmente de Japonia si utilizata pentru importul de materie prima si
produse alimentare. Chinezii nu s-au putut impaca cu aceste pierderi teritoriale, din acest motiv au
continuat lupta contra japonezilor, iar secretarul general al partidului comunist chinez, Chiang Kai-
shek, a cerut ajutorul lui Iosif Stalin in aceasta lupta, axandu-se pe ideologia comunista comuna a
celor doua state. Stalin a refuzat sa se implice direct in acest conflict, insa trimitea pe ascuns
armament si instructori militari, deoarece constientiza ca in cazul in care japonezii vor invinge China,
urmatoarea tinta a lor va deveni URSS. In pofida acestor ajutoare, chinezii au suferit o serie de
infrangeri, iar armata japoneza a reusit sa ocupe capitala Chinei, Nanking. Aici armata japoneza a
realizat un adevarat genocid impotriva chinezilor, evenimentul ramanand in istorie sun denumirea de
“Masacrul de la Nanking”, denumire ce a fost acordata din cauza violarilor in masa savarsite de
militarii japonezi asupra femeilor chineze.
Japonia si-a continuat ofensiva contra Chinei si pe alte directii, insa armata chineza reusea sa
opuna rezistenta datorita avantajului numeric.
In cel de-Al Doilea Razboi Mondial, Japonia a inceput sa lupte oficial dupa atacul aviatiei
japoneze asupra bazei maritimo-militare americane, Pearl Harbour, situata pe insula Hawaii. In cadrul
acestui atac a fost distrusa o mare parte a flotei americane, din aceste considerente presedintele SUA,
Franklin Roosevelt, a declarat razboi Japoniei. Din cauza faptului ca Japonia se afla in componenta
blocului politico-militar axa Berlin-Tokyo-Roma, Hitler si Mussolini au declarat razboi SUA. In acest
mod, Germania a capatat inca un adversar extrem de puternic in cel de-Al Doilea Razboi Mondial.

Perioada postbelica (1945-1989)

36. Al Doilea Război Mondial

La data de 1 Septembrie 1939, Germania a atacat Polonia in conformitate cu Pactul Molotov-

Ribbentrop, utilizând tactica “Blitzkrieg”: inițial avuția bombarda activ teritoriul adversarului, iar o
atenție deosebita urmand sa fie acordată aviației și aeroporturilor adversare, nemții încercând sa
distrugă avioanele poloneze la sol, iar o alta contribuție deosebita in realizarea acestui plan a avut-o
atacul prin surprindere fără q declara război. Al doilea val îl reprezenta tehnica blindata germana, care
practic a distrus armata poloneza, astfel infanteria germana, fără mari probleme, ocupa orașele
poloneze. Trebuie menționat faptul ca armata germana era mult mai avansată pe plan tehnologic
comparativ cu cea poloneza, care încă mai avea in dotare unități in cavalerie.
 La data de 3 Septembrie 1939, Franța și Marea Britanie au declarat război Germaniei, iar
același lucru l-au făcut toate coloniile acestora. Atât Marea Britanie, cât si Franța duceau un război
straniu de așteptare, deoarece așteptau sa fie atacate de Hitler, axându-se pe linia de apărare Maginot,
amplasată pe întreaga frontiera franco-germana.
Situația s-a agravat la data de 17 Septembrie, atunci când URSS a atacat Polonia din partea de est, in
conformitate cu pactul Ribbentrop-Molotov, iar statele lumii practic nu au reacționat in nici-un mod la
aceasta agresiune, din teama ca Hitler și Stalin sa nu devină aliați. In acest mod, Polonia a ajuns sa fie
sfâșiate de 2 adversari extrem de puternici. Ea a fost practic impusă sa capituleze, însă o parte a
armatei Poloniei totuși a reușit sa fuga in Franța, inde polonezii au creat un guvern polonez in exil,
sun conducerea lui Wladislaw Sikorski.
După capitularea Poloniei, acest stat a fost divizat de către Hitler și Stalin, partea de vest fiind
incorporată in cadrul Germaniei naziste, iar partea de vest in URSS, după care in Varșovia(capitala
Poloniei), a fost organizata o parada militară comuna a trupelor germane și sovietice.
Pe teritoriul Poloniei locuiau un număr mare de evrei, din aceste considerente anume aici Hitler și-a
accentuat politica sa antisemita(contra evreilor), omorându-i in masa și creând un număr mare de
lagăre ale morții după modelul celui de la Auschwitz, iar o parte a orașului Varșovia a fost
transformată in ghetou pentru evrei.
A doua ținta a lui Hitler a fost Danemarca și Norvegia, state ce au fost atacate cu scopul de a
proteja livrările de fier din Suedia. Hitler, cu ușurința, le-a ocupat, in pofida ajutoarelor militare din
partea Marii Britanii și Franței.
La rândul sau, Uniunea Sovietica a atacat Finlanda, acest război rămânând in istorie sub
denumirea de “Războiul alcoolului”, din cauza cantității mari de alcool consumate de sovietici. Inițial,
armata sovietica era de circa 10 ori mai mare decât armata finlandeza și era mai bine dotata, din punct
de vedere tehnic, însă finlandezii au reușit sa obțină o serie de victorii, datorită tacticii de atac rapid și
retragere, in cele din urma, insa, și-au concentrat masiv trupele, izbutind sa obțină victorie și ocupând
câteva teritorii din sud-estul Finlandei.
Următoarea pretenții teritorială a lui Stalin era fata de România, din acest motiv, in vara
anului 1940, guvernul sovietic a trimis o nota ultimativă fata de guvernul roman, in care se cerea
retrocedarea Basarabiei, Bucovinei de nord și Ținutului Herta in termen de 3 zile, in caz contrar
sovieticii Amenințau sa atace România. Consiliul de Coroana al României, după o serie de consultații,
a luat decizia de a ceda teritoriile enumerate mai sus, pentru a evita un potențial conflict armata cu
URSS și a păstra armata romană intacta, Carol al II-lea afirmând ca are nevoie de o armata intacta
pentru potențialele pretenții teritoriale din partea Bulgariei. In același ani, Bulgaria a trimis o nota
ultimativă României, prin care a cerut reîntoarcerea a circa jumătate din teritoriul Dobrogei, care era
numit Cadrilater. România, și de aceasta data, a cedat teritoriul cerut, iar in acest mod in vara anului
1940 a fost lipsită de practic jumătate din teritoriul sau, fapt ce a constituit o gravă lovitura asupra țării
și a generat proteste in masa. De asemenea, s-a activizat puterea legionară. In aceasta situație dificila,
generalul Ion Antonescu i-a cerut lui Carol al II-le-a sa abdice in favoarea fiului sau, Mihai I. In acest
mod, Mihai I a preluat tronul, iar Ion Antonescu a devenit prim-ministru al României. Din cauza
faptului ca Mihai I era prea tânăr și nu avea experiența de viața suficientă pentru a conduce statul,
România a fost condusă de Ion Antonescu.
Ion Antonescu și-a pus drept scop principal reîntoarcerea tuturor teritoriilor pierdute de
România in vara anului 1940. Cu acest scop, Ion Antonescu a încheiat o alianță politici-militară cu
Adolf Hitler, începând activ sa livreze petrol armatei germane.
In anul 1940, Hitler a atacat 4 state consecutiv: Belgia, Franța, Olanda, Luxemburg. Planul de
atac al Germaniei a fost divizarea armatei in 2 părți A și B. Armata A urma sa atace Belgia, Olanda și
Luxemburgul, creând o iluzie armatei anglo-franceze ca războiul va repeta scenariul Primului Război
Mondial, iar in acest timp armata B, aflată sub conducerea generalului Heinz Guderian, a atacat
Franța pe ascuns, prin podișul Ardeni, care era o zona deluroasă, acoperită cu podișurile și mlaștinii,
zona pe care francezii o considerau inviolabila, din aceste considerente era slab protejata. In acest
mod, Heinz Guderian a traversat podișul dat, reușind sa încercuiască armata anglo-franceza din
Belgia, trezind o mare panica in rândul conducerii celor 2 armate. Din acest motiv, armata anglo-
franceza din Belgia a început sa se retragă spre Franța, însă era prea tarziu - armata germana a reușit
sa încercuiască armata anglo-franceza. Colonelul de blindate francez, Charles de Gaulle, a întreprins o
tentativa de a sparge încercuirea germana, însă tentativa data a eșuat. Mai tarziu, o tentativa similară
au avut-o englezii, însă din nou fără succes. In acest mod, armata Angelo-franceza a ajuns sa fie
blocată in orașul Dunkerque. Aceasta armata a fost salvata de la distrugere totala de o eroare tactica a
lui Adolf Hitler, care a ordonat armatei sale sa-și stopeze ofensiva. In acest mod, conducerea britanică
a democrat o Operațiune de evacuare a propriilor trupe din Franța, care poarta denumirea de
Operațiunea Dinami. In cadrul acesteia, atât corăbiile militare, cât și cele civile au participat la
evacuarea armatei angli-franceze din Dunkerque. Astfel, o mare parte a armatei a fost salvata, însă au
fost nevoiți sa lase toată tehnica militară și armamentul greu in Dunkerque. Acest armament a ajuns
pe mâna nemților in calitate de trofeu de război.
După luptele enumerate mai sus, armata germana sa- îndreptat in directia Parisului, reușind sa
învingă trupele din cale.
Benito Mussolini, văzând ca Hitler obține victorie, a decis sa se alăture pa acest succes so a
atacat Franța prin munții Alpi, însă atacul a fost respins, iar Mussolini a fost denumit “hiena italiana”.
Prim-ministrul francez, Paul Reynaud, neavând posibilitate de a lupta contra lui Hitler, dar și dorința
de a capitula, a demisionat, iar noul guvern franzela i-a cerut lui Hitler încetarea focului și-n scurt
timp a fost semnat actul de capitulare a Franței. Acest act este cunoscut sub denumirea de “Armistițiul
de la Compiegne” si a fost semnat in același vagon din pădurea Compiegne in care Germania și-a
semnat capitularea in Primul Război Mondial. Actul de capitulare necondiționată a fost dictat chiar de
Adolf Hitler. Conform acestuia, Franța a fost divizata in 2 părți: partea de nord și tot litoralul
Oceanului Atlantic urmând sa fie incorporat in cel de-al 3-le-a Reich, iar partea de sud a fost
transformată in Republica Franceza de la Vichy, deoarece in acest oras se afla noua capitala a acestui
stat. In afara de aceasta, Franța urma sa achite imense reparații de război. Republica Framceza de la
Vichy reprezenta o marioneta in mâinile lui Hitler, creată cu scopul de a tine sub control coloniile.
După cucerirea Franței, Hitler i-a propus lui Winston Churchill sa încheiere pace, însă acesta
a refuzat, declarând ca va lupta pala l nimicirea totala a nazismului.
Reieșind din cele spune mai sus, Adolf a demarat “Operațiunea Leul de Mare” contra Marii
Britanii, prin care aviația germana, Lufthansa, trebuia sa bombardeze activ flota, cât și aeroporturile
engleze. Mai tarziu, aceasta a început sa bombardeze principalele orașe engleze, printre care și
Londra, provocând un număr mare de victime. In timpul bombardamentelor, nemții sufereau mari
pierderi din cauza radarelor engleze. La rândul sau, flota engleză era ținuta la distanță de porturile
nemțești, de către minele magnetice maritime. Din cauza faptului ca Hitler nu a putut ocupa Anglia,
aceasta a luat decizia de a o bloca din punct de vedere economic. Aceasta blocada urma sa fie
realizată de submarinele germane numite “Lupii suri”, care trebuiau sa scufunde flota comercială
engleză, care transporta materie prima și produse alimentare.
Tot in anul 1940, Hitler a atacat Iugoslavia, reușind sa cucerească acest stat cu ușurintă, însă
pe teritoriul Iugoslaviei s-au intensificat mișcările de partizani, ce se aflau sub conducerea lui Josip
Broz Tito. După cucerirea Iugoslaviei, Hitler a atacat Grecia, reușind sa obțină o noua victorie, in
pofida ajutoarelor britanice oferite Greciei.
In anul 1941 Adolf Hitler a atacat URSS, utilizând practica Blitzkrieg, prin intermediul
“Operațiunii Barbarossa”. Conform acestui plan, armata germana a fost divizata in 3 grupări: nord,
centru și sud. Armata nord, trebuia sa atace Țările Baltice (Letonia, Lituania și Estonia), după care
trebuiau sa-și continue ofensiva in direcția orașului Leningrad. In acest timp, Armata Centru trebuia
sa atace Belarusul, după care urm sa-și continue ofensiva in direcția orașului Stalingrad.
Inițial, Planul Barbarossa se realiza ideal, nemții in direcția nordica reușind sa ocupe Țările
Baltice și sa încercuiască Leningradul, cu ajutorul armatei finlandeze, care a intrat in război de partea
lui Hitler, cu scopul de a se răzbuna pentru atacul sovietic asupra Finlandei din iarna anului 1939-
1940.
In acest timp, gruparea armata centru, condusă de generalul Heinz Guderian, cu succes a reușit sa
ocupe Belorusia, continuandu-și ofensiva in direcția Moscovei, izbutind sa ajungă pana in orașul
Smolensk. In acest timp, gruparea armata sud nu putea pune stăpânire pe orașul Kiev, unde se aflau
circa 2 milioane de soldați sovietici. Reieșind din cele spune mai sus, Adolf Hitler i-a ordonat
comandantului grupării armate centru, Heinz Guderian, sa se îndrepte cu trupele sale in direcția
sudica, pentru a înconjura orașul Kiev și a pus stăpânire pe el. Heinz Guderian îl implora pe Hitler să-i
permită sa-și continue ofensiva spre Moscova, deoarece acesta considera ca in scurt timp va putea
pune stăpânire pe acest oras, însă Hitler nu și-a schimbat decizia. In comun, gruparea armata centru și
sud au reușit cu succes sa ocupe Kievul, iar circa 900000 de soldați sovietici au fost luați prizonieri.
După acest succes, toate armatele și-au reluat direcțiile de baza de atac. De la o înfrângere
totala, URSS a fost salvata de venirea iernii. Oarna anului 1941-1942 a reprezentat o perioada de
pregătire pentru URSS, deoarece au fost mobilizați circa 16 milioane de soldați. De asemenea, in
perioada data începe producerea in masa a tancurilor T-34 și a sistemelor de artilerie reactiva -
Katiușa.
In primăvara anului 1942, acțiunile au fost reluate, însă de aceasta data asta germana se
retrăgea de pe întreaga linie de front, cu excepția liniei nordice, din cauza numărului mare a soldaților
sovietici. Pentru soluționarea problemei date, Hitler a schimbat tot comandamentul grupării armatei
centru și sud. Astfel Heinz Guderian a fost pensionat, acesta schimbare și-a atins efectul așteptat,
deoarece armata germana s-a regrupat menținându-și pozițiile in partea centrală a frontului și
înaintând activ in direcția sudica, reușind cu succes sa ocupe jumătate din orașul Stalingrad, deoarece
acesta era divizat in 2 părți de răul Volga, iar germanii nu dispuneau de flora pe acest rău.
In aceasta perioada, problemele lui Hitler s-au amplificat din cauza faptului ca aliatul sau,
Japonia, a atacat prin surprindere baza militară americană, Pearl Harbour. Atacul japonez se datora in
mare măsura refuzului autorităților americane de a livra in Japonia produse petroliere. Din acest
motiv, SUA a declarat război Japoniei, iar deoarece Japonia se afla in componenta blocului politico-
militar Axa Berlin-Tokyo-Roma, Adolf Hitler a declarat război SUA, creându-și încă un adversar
extrem de puternic.
O alta problema a lui Hitler consta in faptul ca Italia suferea eșec in campania sa africana, iar
Benito Mussolini a fost nevoit sa ceara ajutorul lui Adolf, acesta trimițând in Africa o armata de
tancuri sub conducerea generalului Erwin Rommel. Rommel a reușit sa obțină o serie de victorii, fapt
pentru care adversarii săi l-au supranumit “Vulpoiul pustiului”, iar armata engleză ce lupta contra
acestuia - The desert rats. In cele din urma, Rommel a fost învins de generalul englez, Bernard
Montgomery in Bătălia de la El Alamein, bătălie după care Hitler a pierdut inițiativa pe frontul african
și a fost impus sa se retragă, iar coloniile africane au fost ocupate de englezi.
In regiunea pacificului, japonezii au reușit sa i țină o serie de victorii și sa cucerească un
număr mare de teritorii: Peninsula Coreea, Insulele Filipine, Indonezia, Indochina, Birma etc.
Următorul pas al japonezilor era izolarea Australiei de celelalte state aliate. Aliații conștientizau
intențiile japonezilor, din acest motiv flota americană a fost mobilizata pentru o bătălie generală, care
a avut loc la Bătălia de la Midway.
In aceasta bătălie, flota și aviatia maritima japoneza a fost învinsă, după care SUA a început
activ sa contraatace pozițiile japoneze.
 In Stalingrad, Hitler a comis o noua eroare tactica, ordonând armatei sale sa se divizeze in 2
grupări: A și B, gruparea A urmând sa romană in Stalingrad, pentru a ocupa acest oras, in timp ce
gruparea B urma sa se îndrepte in directia munților Caucaz, cu scopul de a pune stăpânire pe imensele
resurse petroliere din zona data, deoarece la acea etapa a războiului, nemții se confruntau cu
insuficienta de combustibil, fapt ce limita in manevra și-n potențial armata germana. Sovieticii,
văzând ca in diferită Caucazului se îndreaptă armata germana și conștientizând intențiile acesteia, și-
au aprins propriile resurse de petrol. In acest mod, nemții au fost nevoiți sa se reîntoarcă in directia
Staliningradului, practic cu nimic. In acest timp, armata sovietica a reușit sa încercuiască armata
germana aflată in Stalingrad, aceasta încercuire a fost posibila din cauza unei noi erori tactice ale lui
Adolf Hitler, care nu a permis armatei germane sa se retragă, ordonându-i comandantului grupării
armatei sud, Friedrich Paulus, sa lupte pana la moarte.
In mare măsura, inconjurarea armatei la Stalingrad a fost posibila din cauza distrugerii
armatelor române, ungare și italiene.
In Stalingrad continuau sa se afle circa 300000 de soldați germani, care sufereau din cauza
insuficientei produselor alimentare, cât și din cauza frigului. Hitler și-a conștientizat eroarea comisa,
din acest motiv i-a ordonat generalului german, Erich vin Manstein, sa spargă încercuirea data, fapt ce
i-a reușit parțial, deoarece nemții au creat pentru o scurta perioada un hol prin care din încercuire au
reușit sa scape cca 30000 de soldați, iar alții 270000 au continuat sa rămână in oras. La 31 decembrie
1942, Friedrich Paulus a capitulat, in acest mod 270000 soldați germani au ajuns sa fie prizonieri și au
fost duși in Siberia. Trebuie menționat faptul ca la finisarea războiului, din acesta au supraviețuit 6000
de soldați.
După înfrângerea din Stalingrad, frontul a luat o noua întorsătura, in care sovieticii atacau pe
întreaga linie de front, iar nemții se retrăgeau in masa.
Adolf Hitler a hotărât sa-i ofere lui Stalin o noua bătălie generală, in localitatea Kursk, care a
fost cea mai mare bătălie de tancuri din istorie. In aceasta bătălie, Hitler a încercat sa-l surprindă pe
Stalin cu noile sale inovațiilor tehnologice: tancurile Pantera, Tigru, Ferdinand etc. însă din cauza unei
inferioritate colosale, nemții au suferit din nou înfrângere și au fost impuși din nou sa se retragă.
Următorul pas al URSS a fost scoaterea încercuiți orașului Leningrad și atacul asupra
Finlandei. De aceasta data, Finlanda a fost învinsă cu ușurintă și deposedată de Carelia, in calitate de
reparații de război. In acest mod, pana la finele anului 1943, sovieticii au reușit sa-și reîntoarcă tot
teritoriu pierdut inițial in război.
Polonezii considerau ca următorul pas va fi eliberarea Poloniei. Din acest motiv, polonezii au
început o răscoala, însă Stalin a ordonat trupelor sale s anu intervină, permițând nemților sa înăbușe
sângeros Răscoala data, iar orașul Varșovia a fost lichidat practic pana la temelii.
Următoarea operațiune militară URSS a fost operațiunea Iași-Chișinău, in cadrul căreia
armata sovietica a reușit sa învingă pe Nistru armata româno-germana, iar o alta bătălie sângeroasă a
avut loc in apropiere de Chișinău, după care armata romano-germana a suferit înfrângere pe Prut, iar
Aviația anglo-americană a început sa bombardeze orașele românești. Cel mai mult de suferit a avut
Ploiești, care era centrul petrolier al României. In aceste Realități groaznice, regele României Mihai I
a ordonat arestarea lui Ion Antonescu, învinuidu-l în trădare (alianță cu Hitler), după care România a
intrat in război de partea aliaților contra nemților.
Un scenariu similar s-a întâmplat in Italia, atunci când in sudul Italiei au debarcat trupele
americane, iar regele Italiei, Victor Emanuel al II-lea, a ordonat arestarea lui Benito Mussolini. De
acesta data, Hitler nu a permis pierderea unui aliat atât de important, trimițând un detașament de
parașutiști tip SS, care l-au eliberat, După care nordul Italiei a fost invadat de armata germană. Astfel,
Mussolini a fost pus la conducerea Nordului Italiei, iar sudul deja lupta contra lui Hitler. În cele din
urmă, armata germană italiană din Italia a fost învinsă, iar Benito Mussolini a încercat să fugă în
Austria primul ții alb, alături de armata sa Clara spital ce însă au fost atacați, împușcați și spânzurați
cu picioarele în sus într-o piață din Italia.
În anul 1944, ca urmare a conferinței de la Teheran, are loc deschiderea celui de-al doilea
front în Normandia. A avut loc operațiunea de debarcare are circa 3 milioane de soldați americani și
englezi, operațiunea purtând denumirea de Overlord. Această debarcare a fost realizată cu pierderi de
imense în rândul soldaților americani, cu toate că armata germană, amplasata în zona debarcării era
doar de câteva mii de soldați. După debarcarea trupelor Anglo americane, a început procesul de
eliberare a Franței, iar francezii au demarat o proprie mișcarea de eliberare numita “La resistance”,
mișcare condusă Charles de Gaulle.
În scurt timp, Franța a fost eliberată, după care a urmat eliberarea Belgiei, Olandei și
Luxemburg, iar o contribuție deosebită avut-o armata franceză, care într-o perioadă scurtă de timp, și-
a restabilit industria militară, începând producția propriilor tipuri de tancuri. La rândul său, Hitler a
decis să întreprindă ultima operațiune, prin care a încercat să reia inițiativa vrei frontul de vest,
atacând trupele anglo franceze prin podișul ardeleni, încercând să repete succesul anului 1940. Însă da
această dată, armata germană era completată cu bătrâni și cu tineri din Hitlerjugend. De asemenea,
armata germană era mult mai inferioară, din punct de vedere numeric, Însă nemții reușesc să obțină
câteva victorii, surprinzând trupele anglo franceze și impunând le pe acestea să se mobilizeze. Un rol
important în acest succes de scurtă durată avut ta de model tigru. În scurt timp, în urma
bombardamentelor active ale armatei anglo americane, Germanii au fost nevoit să se retragă, iar Hitler
a pierdut definitiv inițiativa pe frontul de este, iar trupele anglo franceze deja se aflau la frontiera de
vest a Germaniei.
Pe frontul de est, Uniunea sovietică continuie să avanseze, îndreptându-se vizorul în Balcani,
unde a fost atacată și eliberată mai întâi Bulgaria, apoi Iugoslavia și Grecia, după care Hitler și-a
concentrat trupele imense în Ungaria, deoarece acest stat reprezenta ultimul furnizor de petrol al
Germaniei naziste. În acest mod, o bătălie extrem de sângeroasă a avut loc în Ungaria, la balaton. În
această bătălie, nemții au utilizat toate tancurile care le mai dispuneau, însă această bătălie din nou a
fost pierdută de Germania.
La începutul anului 1945 luptele deja se desfășurau pe teritoriul Germaniei, care din vest era
invadată de Armata engleză, franceză și americană iar din este de armata sovietică.
În acest mod, armata germană practic nu mai avea șanse în acest război, pierzând într-o perioadă
scurtă propriile teritorii, care erau supuse bombardamentelor din partea aliaților.
Scopul principal al lui Stalin era de a ocupa cat mai repede Berlinul, din aceste considerente
armata să vieți că avea mari pierderi umane.
În primăvara anului 1945 , două armate sovietice, una condusă de generalul Jukov și alta de
Konev, au invadat din două părți orașul Berlin, iar Hitler conștientizând că Războiul este pierdut, s-a
căsătorit cu Eva Braun, după care ambii s-au sinucis. După moartea lui și cler, Germania a capitulat la
data de 9 mai 1945.
Războiul, însă, nu a luat sfârșit aici, deoarece în război a rămas Japonia, care continua să lupte
activ, provocând pierderi curioase armatei americane, în mare măsură datorită piloților sinucigași
japonezi - camicadze.
Cu scopul de a evita imensele pierderi umane, autoritățile americane au luat decizia de a
utiliza contra Japoniei nu ma armă elaborată de aceștia arma nucleară. La acel moment, SUA dispunea
de două modele de arme nucleare, una pe baza de pluton și alta pe bază de uraniu. Aceste bombe au
fost aruncate asupra orașelor Hiroshima și Nagasaki, practic lichidând aceste orașe și cauzând jertfe
colosală în rândul populației.
Împăratul japonez, Hirohito, neavând metode de a proteja statul de la bombardamente
nucleare, a luat decizia de a capitulat. Actul de capitulare a Japoniei a fost semnat la data de 2
septembrie 1945. În acest mod războiul mondial a luat sfârșit.
 După finisarea războiului, în orașul Nurnberg și Tokio au fost organizate tribunale unde au
fost judecați și pedepsiți cu moartea toți criminalii de război germani și japonezi.
După finisarea războiului, Germania a fost declarată stat vinovat în declanșarea a două războaie
mondiale. Din aceste considerente, statele aliate se pronunțat pentru încetarea existenței germanica
stat. În acest mod, Germania a fost împărțită în patru zone de influență: sovietică, franceză, engleză și
americană, iar orașul Berlin a fost declarat oraș deschis pentru cele patru state.
Mai târziu, relațiile dintre uniunea sovietică și celelalte state aliate s-au înrăutățit, din acest
motiv Marea Britanie, Franța și SUA au decis să-și unească zonele de influență din Germania,
formând Republica federativă germană. La rândul său, Uniunea sovietică a decis să-și redenumească
zonă sau de influență în Republica Democrată germană, care de fapt era un stat comunist controlat de
Uniunea sovietică.
Orașul Berlin a fost separată în două părți prin construcția zidului din Berlin.

37. Planul Marshall

După finisarea celui de-al doilea Război Mondial, statele europene erau extrem de distruse,
iar economia acestora era la pământ, în timp ce Germania prezenta gaura neagră ai Europei. Astfel,
SUA a elaborat planul Marshall, prin care statele europene democrate urmau să beneficieze de credite
pe perioade lungi de timp și cu o rata a dobânzii mici. O condiție a acordării acestor credite era ca
europenii să cumpere pe aceeași bani marfă de la americani. Astfel, SUA a căpătată cea mai mare
piața de desfacere din lume. De asemenea, o altă condiție era ca dolarul american să devină valută
internațională, având puterea de cumpărare în toate statele lumii. Valoarea dolarului urma să fie
asigurată de rezervele de aur de câte dispunea SUA, iar valoarea valutei naționale ale statelor
beneficiare de ajutor în cadrul planului Marshall, urmau să-și asigure valuta națională cu rezerve de
dolari. Datorită planului Marshall, SUA a devenit cel mai bogat și cel mai influent stat, iar statele
europene și au restabilit economia.
Uniunea Sovietică au creat un mecanism simulare planului Marshall, numit CAER (Consilul
de ajutor economic reciproc), care se ocupa cu lichidarea consecințelor dezastruoase ale războiului in
statele lagărului socialist.
 37. Romnania postbelica

Dupa finisarea celui de-Al Doilea Razboi Mondial in toate statele “eliberate” de sub
dominatia nazista de URSS a fost instaurat regimul comunist. O exceptie nu a constituit-o nici
Romania. La finele razboiului, Romania reprezenta o monarhie, iar in fruntea statului se afla regele
Mihai I, insa acesta a primit o nota ultimativa de la autoritatile sovietice, prin care i se cerea sa abdice,
in caz contrar, in Romania ar fi demarat actiuni masive contra sa, iar situatia a ajuns in extreme, el
fiind amenintat cu moartea. Astfel, Mihai I a fost nevoit sa abdice, iar Romania s-a transformat din
monarhie in republica, ce avea la baza asa numita democratie populara(regim comunist camuflat).
Conducerea formala a statului a fost preluata de guvern, in frunte cu Petru Groza, care a inceput
raspandirea idealurilor comuniste pe teritoriul Romaniei.
Regimul comunist roman a capatat un element specific, dupa ce secretarul general (cea mai
inalta functie in stat) al partidului comunist a devenit Nicolae Ceausescu. Acesta si-a pus drept scop
principal sa restituie toate datoriile externe ale Romaniei. Cu acest scop, Ceausescu a industrializat
masiv Romania, construind un numar mare de fabrici si uzine, insa bunastarea poporului avea nivel
scazut, deoarece in acea perioada importul de marfuri avea nivel maxim, iar exportul - minim. De
asemena, in stat lipsea apa calda, iar curentul electric periodic era sistat. De asemenea, in stat lipseau
produsele de larg consum. Pe fonul celor expuse mai sus, Ceausescu dispunea de numeroase vile si o
colectie de peste 50 de automobile de lux. De asemenea, sotia sa - Elena, a primit o serie de distinctii
statale.
In pofida faptului ca Ceausescu era liderul partidului comunist, iar Romania facea parte din
blocul politico-militar OTV (Organizatia Tratatului de la Varsovia), Ceausescu refuza sa participe la
operatiuni militare comune a statelor comuniste. Un asemenea exemplu poate servi Revolutia din
Cehoslovacia, in cadrul careia oamenii au fost striviti de tancuri. De asemenea, Ceausescu intretinea
relatiile comerciale cu statele Europei Centrale si de Vest, fapt ce a contribuit la cresterea rapida a
economiei si restituirea tuturor datoriilor in stat.
Dupa emplementarea reformelor glasnosti si perestrioka, in 1989 s-a destramat OTV. Din
acest motiv, Ceausescu a ramas fara sustinere Moscovei, fapt ce a dus la inceperea in 1989 a unei
revolutii, care a luat amploare in toata Romania. Astfel, Ceausescu a ordonat armatei sa deschida foc
in revolutionari, fapt ce a dus la mari varsari de sange. Ceausescu, constientizand ca situatia scapa de
sub control, a incercat sa fuga din Romania, axandu-se pe conturile sale externe, insa a fost capturat,
judecat si condamnat la moarte alaturi de sotia sa. Executarea sotilor Ceausescu a fost prima executare
in istorie transmisa in direct la televiziune. Dupa executarea lui Ceausescu, Romania a preluat cursul
democratiei, iar presedintele a fost ales Ion Iliescu. Pe 1 ianuarie 2007, Romania a aderat la Uniunea
Europeana.

38. Organizatia Natiunilor Unite (ONU) (1945)

Dupa finisarea Primului Razboi Mondial, in cadrul sistemelor de conferinta Versailles-

Washington, a fost adusa pe ordinea de zi intrebarea crearii unei organizatii, functia careia era de a
mentine pace pe pamant si de a evita inceperea noilor razboaie , iar in cazul in care acestea totusi ar fi
avut loc, ele urmau sa fie solutionate pe cale amiabila (pasnica, prin tratative). Cu acest scop, in 1919
a fost creata Liga Natiunilor (Societatea Natiunilor). La aceasta organizatie, initial au aderat toate
statele, inafara de statele infrante in Primul Razboi Mondial, insa mai tarziu le-au fost permis si
acestora accesul.
Societatea Natiunilor acorda o mare atentie dezarmarii. Cu acest scop a fost semnat Tratatul
de la Geneva, care limita armamentul greu de care trebuiau sa dispuna statele, insa in pofida
numeroaselor tratate si conventii, majoritatea statelor se inarmau activ activ, pregatindu-se de noi
conflicte militare in viitorul apropiat.
Unul din presedintii adunarii generale a Societatii Natiunilor a devenit Nicolae Titulescu, care
a semnat la Londra Conventia de definire a agresorului. Prin aceasta conventie, statele semnatare si-au
luat angajamentul sa intervina in cazul unui atac din partea unui stat tert asupra altui stat semnatar.
Din cauza faptului ca perioada interbelica era una instabila, din punct de vedere al securitatii, au fost
semnate o serie de acorduri si pacturi, care erau menite sa asigure securitatea la nivel regional.
Asemenea exemple pot servi Mica Intelegere si Intelegerea Balcanica,
In pofida celor expuse mai sus, in anul 1935, Benito Mussolini a atacat Etiopia, reusind sa o
invinga cu usurinta, datorita avantajului sau tehnologic, dupa care acest stat a fost transformat in
colonie italiana. Liga Natiunilor a introdus o serie de sanctiuni economice fata de Italia, insa careva
actiuni concrete pentru eliberarea Etiopiei nu au fost facute. Statul dat a ramas in captivitate pana la
finele celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Actiunile intalienilor au reprezentat un exemplu extrem de
rau pentru celelalte state militariste, care au inceput activ sa-si puna in aplicare politica expansionista.
Astfel, in 1936 a inceput razboiul civil din Spania, in cadrul caruia lupta atat armata germano-italiana,
care-l sustinea activ pe generalul fascist spaniol, Francisco Franco, transformand Spania intr-unstat
fascist, persecutand activ adversarii sai politici, iar Societatea Natiunilor, ca si in celelalte cazuri, nu
interprindea nimic. Aceasta l-a facut pe Adolf Hitler, fara careva ezitari, sa anexeze in 1938 mai intai
Austria, iar mai tarziu Cehoslovacia, fapt pentru care Hitler in 1938 a fost numit omul anului.
In 1937 japonezii au realizat un genocid contra populatiei Chinei: omoruri in masa contra
populatiei orasului Nanking si violuri in masa asupra femeilor chineze, din acest motiv evenimentul a
ramas in istorie sub denumirea de “Masacrul de la Nanking” si de aceasta data, Societatea Natiunilor
nu a intreprins nimic, din teama unei potentiale inceperi a unui mare razboi, deoarece Japonia la acel
moment se afla in componenta blocului politico-militar Axa Berlin-Tokyo-Roma.
In anul 1939, Germania, Japonia si Italia au parasit Liga Natiunilor, iar la 1 septembrie 1939 a
inceputul Al Doilea Razboi Mondial, prin atacul Germaniei asupra Poloniei. Acest razboi a
reprezentat o stare de neputiinta totala a Societatii Natiunilor, deoarece pe intreg parcursul acestui
conflict, Societatea Natiunilor si-a stopat activitatea, diminuandu-si considerabil reputatia. In acest
mod, Winston Churchill, Roosevelt si Stalin au luat decizia crearii unei noi organizatii, care ar avea
scopuri similare cu cele ale Ligii Natiunilor, insa care ar dispune de mai multe instrumente
indispensabile pentru punerea in aplicare a scopurilor mentionate mai sus. In 1945 a fost creata
Organizatia Natiunilor Unite (ONU), in cadrul careia au aderat toate statele lumii. Drept efect, in anul
1946, Societatea Natiunilor si-a incheiat existenta. Trebuie de mentionat faptul ca unele state erau in
ONU mai superioare, din punct de vedere erarhic, dispunand de drept de veto (stat inviolabil). O alta
diferenta a Societatii Natiunilor cu ONU, consta in faptul ca ONU dispunea de trupele militare proprii
- catusile albastre. De asemenea, organizatia data poate emite acte internationale, numite “Rezolutii de
incetare a focului”, ce pot duce la incetarea conflictelor si prin intermediul carora au fost stopate o
serie de razboaie locale: Razboiul Coreean, Razboiul dintre India si Pakistan, Iran-Irak, Razboiul
Transnistrian etc.
Pe langa atributiile enumerate mai sus, ONU participa intr-o serie de actiuni umanitare, asa ca
acordarea ajutoarelor umanitare pentru statele ce se confrunta cu malnutritie si care sufera de
hazarduri naturale.
In prezent, ONU reprezinta garantul securitatii si stabilitatii pe pamant.
 39. Razboiul Rece 1947-1991

După finisarea celui de-al doilea Război Mondial, relațiile dintre Uniunea sovietică și
celelalte state aliate s-au înrăutățit, fapt ce a dus la începerea unei rivalități între aceste state, care
ducea la o tensionare extrem de mare ce putea duce la orice moment la începerea unui alt război
mondial. Treptat, atât SUA, cat și Uniunea Sovietică, și-au creat în jurul său câte un bloc de state,
capitalist și socialist, iar aceste state au creat și câte un bloc politico-militar: SUA a creat NATO
(Organizația Tratatului Atlanticului de Nord), În componența căruia făceau parte SUA, Canada,
Marea britanie, Franța, Italia, Republica federativă germană. Organizația dată a fost creată în 1949.
Drept răspuns, Uniunea Sovietică a creat propriul său bloc Politico militar OTV în anul 1955
(Organizația Tratatului de la Varșovia). In componența acestui bloc făceau parte Uniunea Sovietică,
Polonia, Republica Democrată Germană, România, Ungaria, Cehoslovacia și Bulgaria.
Între cele două blocuri era goană a înarmării, inițial cu armament tradițional, iar mai târziu cu
armament nuclear. in goana nucleară, inițial SUA avea avantaj, deoarece aruncase două bombe
nucleare asupra orașelor japoneze, Hiroshima și Nagasaki. Bombele americane erau puse pe baza de
uraniu și pluton, însă în scurt timp, sovieticii au reușit să-și creeze propriul lor tip de armă nucleară pe
bază de Hidrogen, care s-a dovedit a fi mult mai distrugătoare decât arma mere cală, din cauza
faptului că hidrogenul nu e mult mai răspândit, rata producție bombelor sovietice era mult mai mare
comparativ cu cea americanilor. Bomba nucleară sovietică pe bază de hidrogen era numită Iosif
Stalin, cu scopul de a îngrozit adversarul pe numele său.
Nu doar adversarii aveau frică față de Stalin, ci și întregul popor sovietic, din cauza politicii
acestuia și a regimului de teroare stalinist, Stalin realizând un adevărat genocid Contra propriului său
popor. Un asemenea exemplu poate servi foametea artificială anilor 1946-1947 pe teritoriul RSSM, in
cadrul căreia populației i-au fost confiscate toate produsele alimentare, astfel zeci de mii de
basarabeni au decedat din cauza foamei, iar situația a fost adusă uneori în extremități, atunci când a
fost înregistrat un număr mare de cazuri de canibalism.
Goana înarmării atomice a făcut lumea bipolară.
 În anul 1953 Iosif Stalin a decedat, iar noul secretar general al Partidului Comunist sovietic a
devenit Nichita Hrușciov, care au considerat pe Stalin în criminal și condamna acțiunile acestuia, în
acest motiv a interzis cultul personalității lui Stalin, Demolând toate monumentele cu chipul acestuia,
iar orașul Stalingrad a fost redenumit în Volgograd. De asemenea, Hrușciov a interzis amplasarea
corpului lui Stalin lângă cel a lui Lenin. Roșu a fost primul lider sovietic, care a călcat pe teritoriul
SUA, ducând o serie de tratative cu președintele american, Jon Kennedy, perioadă unde între Uniunea
Sovietică și SUA au început să se desfășoare relații comerciale, uniunea sovietică exportând în SUA
crab și votcă, această perioadă a rămas în istorie sub denumirea de “dezghețul Hrusciovist”. In scurt
timp, relațiile s-au înrăutățit din nou, deoarece Kennedy a fost asasinat.
Pe plan intern, Nichita Hrușciov a elibera toți deținuții politici și a desființat toate lagăr urile
de concentrare, iar oamenii au căpătat o serie de drepturi și libertăți. Treptat SUA a dus la tensionare
situației, aducând rachete nucleare de model Thor în Italia (12) și în Marea Britanie (30). Drept
răspuns, URSS a demarat o amplă operațiune de transportare a rachetelor nucleare sovietice pe
teritoriul Cubei, la conducerea căreia la acel moment se afla Partidul Comunist, în frunte cu Fidel și
Raul Castro. Astfel, rachetele sovietice se aflau chiar în preajma Statelor Unite, iar lumea devenit din
nou bipolară.
Treptat, între SUA și Uniunea sovietică începe o nouă goană, goana după expansiunea
cosmică, unde Uniunea Sovietică avea avantaj, deoarece a reușit să lanseze în spațiul cosmic primul
satelit artificial al Pământului - Sputnik 1, trimis în spațiul cosmic cu ajutorul unei rachete construită
de inginerul rus, Serghei Koroliov. Acest satelit avea funcția de retranslarea undelor radio, fiind
inofensiv, însă această a trezit o mare panică în rândul populației americane, care considera că ar
putea fi bombardată din cosmos de sovietici. Mai târziu, pe racheta construită de Koroliov, au fost
trimise în cosmos primele ființe vii, care au fost câinii Belka și Strelka. Zborul acestora a fost printre
altele o repetiție generală a primului om în cosmos, care a fost Iurii Gagarin. Drept răspuns,
americanii au realizat deplasarea primililor oameni pe lună. Aceștia au fost Neil Armstrong și Buzz
Aldrin. Aceștia și-au realizat zborul cu ajutorul unei rachete construite de inginerul german, Wernher
von Braun. Paradoxal, într-o scurtă perioadă de timp, atât SUA cat și Uniunea sovietică și-au pierdut
interesul față de expansiunea cosmică, astfel zborurile cosmice au fost în cetate. Cu toate că SUA și
Uniunea Sovietică nu au luptat direct între ele, acestea au luptat indirect, printr-o serie de războaie
locale:

1. Războiul Coreean 1950-1953;

2. Războiul din Vietnam 1958-1975;
3. Războiul dintre SUA și Grenada;
4. Războiul dintre India și China;
5. Războiul dintre Iran și Irak 1980-1988;
6. Războiul dintre Irak și Kuweit 1991;
7. Războiul din Afganistan 1979-1989;
8. Războiul dintre India și Pakistan;
9. Războiul din Somalia;
10. Războaiele arabo israeliene 1947 până în prezent.

Războiul Coreean 1950-1953

În timpul celui de-al doilea Război Mondial, peninsula Coreea a fost ocupată de japonez, care
și-au menținut controlul asupra acestui teritoriu până în 1945. În acest an, partea de nord a Coreei a
fost eliberată de Uniunea Sovietică și China, iar partea de sud de SUA. Din acest motiv, pe peninsula
Coreea s-au format două state: Coreea de Nord și Coreea de Sud. Coreea de Nord era un stat
comunist, finanțat și susținut militar de URSS și China, iar Coreea de Sud era un stat democrat,
finanțat de SUA.
În anul 1950, secretarul general al Partidului Comunist Nord Coreean, Kim Ir Sen, atacat
Coreea de Sud cu scopul de a unificat Coreea prin metoda războiului. În acest război, Coreea de Nord
era susținută militar de Uniunea sovietică și China, iar Coreea de Sud de blocul militar NATO.
Până în anul 1953, niciuna din părțile componente nu aveau câștig de cauză, din acest motiv
în 1953, ONU a emis o rezoluție de încetare a focului, prin care acest război a fost stopat, iar frontiera
între cele două teritorii a fost stabilită pe paralela 38 ° latitudine nordică. În pofida faptului că războiul
data luat sfârșit, relațiile dintre cele două state au rămas până în prezent extrem de tensionate.
În prezent, Coreea de Sud este un stat democrat, în al dezvoltat, iar Coreea de Nord este un
stat comunist, izolat, cu un nivel extrem de slab dezvoltat.

Războiul din Vietnam 1959-1975

La finele celui de-al doilea Război Mondial, Vietnamul de nord a fost eliberat de sub
dominație japoneza de Uniunea sovietică și China, iar Vietnamul de sud de către SUA. Acest motiv,
Vietnamul de Nord era un stat comunist finanțat și susținut militar de Uniunea sovietică și China, iar
Vietnamul de sud era un stat democrat. Autoritățile Nord vietnameze fiind încântată de scenariul
războiului coreean în anul 1958, au atacat Vietnamul de Sud. Armata nord-vietnameza, a reușit să
obțină o serie de victorii contra Vietnamului de Sud. Cu scopul de a nu permite formarea unui stat
unitar comunist, SUA hotărât să se implice direct în război, trimițându-și trupele pe teritoriul
Vietnamului. Inițial, SUA a reușit să obțină o serie de victorie asupra armatei vietnameze, datorită
avantajului tehnologic, cat și din cauza faptului că Vietnamul practic nu poseda aviație. Situația s-a
schimbat după ce China a trimis câteva milioane de voluntarI, iar Uniunea Sovietică a început livrare
în Vietnamul de Nord a automatelor kalașnikov și a complexelor de rachete antiaeriene, Bing. Situația
s-a agravat pentru armata americană, deoarece în acest război nu putea fi folosită tehnica blindată, fapt
datorat pădurilor variabil umede și a reliefului montan. De asemenea, acești factori scădeau
vizibilitatea aviației.
Vietnamezii s-au adoptat la această situație, săpând tuneluri în pământ. Pentru a scoate
armata vietnameză din păduri, SUA utilizat armă climatică, care a dus la începerea ploilor abundente
pe teritoriul Vietnamului, însă aceasta a înrăutățit situația pentru trupele americane. De asemenea,
ploile având enter duceau la stingerea rapidă a incendiilor provocate de aviația americană. Din aceste
considerente, SUA a început să utilizeze pe teritoriul Vietnamului - Napalmul, care era interzis printr-
o serie de tratate internaționale.
În pofida celor expuse mai sus, războiul dat aveau durată prea mare de timp, din aceste
considerente SUA suporta pierderi colosale atât materiale, cat și umane, fapt ce duce la creșterea
atitudinilor antebelice in societatea americană, ceea ce ducea la organizarea protestelor in masa.
Astfel, la dragele prezidențiale a câștigat Richard Nixon, care a promis că va scoate armata americană
din Vietnam. Odată ajuns președinte, Nixon nu a dorit să părăsească Vietnamul în calitate de stat
învins, din acest motiv a ordonat aviației americane să bombardeze până la temelii principalele orașe
nord-vietnameze. În primele două zile ale vorbi bombardarilor, SUA a pierdut circa 40%din aviația
antrenată în această operațiune militară, fapt ce a constituit o pierdere materială colosală, motiv din
care Nixon a fost nevoit să demisioneze, iar noul președinte al SUA a devenit Gerald Ford, care
ordonat retragerea imediată a trupelor americane din Vietnam. În pofida faptului că armata americană
s-a retras din Vietnam, totuși aceasta a lăsat pe teritoriul viol mama lui toată tehnica militară grea,
care trebuia să fie dotat Vietnamul de sud. În pofida acestui fapt, armata nord-vietnameză a reușit să
învingă Vietnamul de Sud, după care cele două părți ale Vietnamului s-au unit într-un singur stat
unitar - Republica Democrata Populară Vietnam, care de fapt era un stat comunist.
Războiul dintre SUA și Grenada
După ce la conducerea Grenadei a venit Partidul Comunist, SUA a încercat să evite crearea a
unui nou stat comunist in apropierea sa, de modelul Cubei. Din acest motiv, armata americană a
invadat teritoriul Grenadei, reușind să-l ocupe timp de două zile, după care toți funcționarii comuniști
au fost arestați, iar în locul acestora au fost aduse forțe pro americane.

Razboiul dintre India și China

După ce pe teritoriul Chinei a început mișcarea de emancipare a Tibetului, condusă de Dalai
Lama, autoritățile chineze, în frunte cu Mao Zedong, au început înăbușirea sângeroasă a acestei
mișcări, iar toți liderii revoluționari au fost executați, Doladela mai izbutind să se salveze fugând în
India, unde a primit azil politic. M-au Zedong a cerut extragerea lui Dalai Lama, însă acesta a primit
refuz, fapt ce a dus la o serie de ciocniri armate la frontiera dintre India și China, frontiera ce era
amplasată în Munții Himalaya, fapt ce făcea imposibilă utilizarea tehnicii ce avea drept efect pierderi
umane inutile. Astfel, unu a emis o rezoluție de încetare a focului, prin care războiul tot a luat sfârșit.

Războiul dintre Iran și Irak 1980-1988

După ce la conducerea Irakului a venit Saddam Hussein, acesta a început activ să se înarmeze
de bani căpătați din vânzările de petrol. Huse procura armament de la Uniunea sovietică, în aceste
considerente Irakul a devenit un stat simpatizat a regimului comunist. Hussein a instaurat un regim de
teroare pe teritoriul Irakului, lichidandu-și fizic toți adversarii săi politici, după care a instaurat pe
teritoriu Irakului cultul personalității sale, construim monumente cu chipul său pe întreg teritoriul
statului.
În 1980 pe teritoriu Iranului a-nceput o revoluție de care Hussein a decis să profite, atacând
Iranul. Până în anul 1982 armata Irakului a înaintat activ pe teritoriul iranian, Însă din anii 1982 până
în anul 1988, era nu s-au mobilizat, astfel luptele au început să decurgă pe teritoriu Irakului. În 1988
Iranul fost salvat de la un frângerea totală de ONU, care a emis o rezoluție de încetare a focului, prin
care războiul dat a fost stopat, iar Hussein rămas în continuare la conducere.

Războiul dintre Irak și Kuweit 1991

După frângerea contra Iranului, Hussein s-a reîntors la viziunile sale expansioniste, însă de
această dată acesta hotărât să atace Kuweitul, care era un stat mic, însă cu imense rezerve de petrol.
În acest mod, armata din Irak a invadat Kuweitul, în conflictul dat implicând use NATO, care
și-a trimis trupele în Kuweit, învingând cu ușurință armata lui Hussein. Acesta a fost impus să se
retragă în Irak, fiind lăsat în continuare la conducerea acestui stat, fapt ce a constituit o gravă eroare,
ce a dus mai târziu la războiul dintre SUA și Irak.

Războiul din Afghanistan 1979-1989

După ce autoritățile din Afganistan, in frunte cu regele Amin, au luat o poziție pro americană,
URSS a realizat o operațiune militară, prin care palatul regelui Amin a fost asediat, iar acesta a fost
omorât. Conducerea în stat a fost preluată de Partidul Popular Democrat din Afghanistan, Care de fapt
era un partid comunist controlat în totalmente de Uniunea Sovietică. Acest partid a cerut autorităților
de la Moscova ca acestea să creeze baze militare sovietice pe teritoriul Afganistanului. Din aceste
considerente, pe teritoriul Afganistanului, au fost create un număr mare de baze militare sovietice.
Populația Afganistanului s-a arătat a fi extrem de revoltată față de acțiunile sovieticilor, din acest
motiv au început să lupte în mod indirect Contra Armatei sovietice, creând o așa numită mișcare
teroristă - Taliban. Talibanii erau finanțați de SUA, Marea Britanie și Arabia Saudită. De-a lungul a
10 ani de război, Uniunea sovietică spor dat pierderi imense atât pe plan economic, cat și pe plan
uman iar printre aceste pierderi erau și compatrioții noștri. Astfel în 1989, secretarul general al
Partidului Comunist Sovietic, Mihail Gorbaciov, aordonat retragerea trupelor sovietice din
Afghanistan, retragerea fiind pusa in aplicare de general rus, Lebedi.
Trebuie menționat faptul că în scurt timp după retragerea trupelor sovietice din Afghanistan,
acesta a fost invadat de SUA.

Războiul dintre India și Pakistan

După finisarea celui de-al doilea Război Mondial, pe teritoriul Indiei a început o serie de
mișcări de emancipare națională. Liderul spiritual al cărora era gange. În aceste realități, autoritățile
britanice au decis să ofere independență Indiei, însă britanicii s-au confruntat cu problema diversității
etnice pe teritoriul Indiei, deoarece în acest sat locuiau un număr mare de noi națiuni, care
împărtășeau trei religii diferite. Astfel, britanicii s-au pronunțat asupra divizării populației în
dependență de religie. Astfel, musulmanii au fost amplasați în partea de vest și est al țării, formând
Pakistanul de Vest și Pakistanul de Est, indușii au fost amplasați în partea de sud și cea centrală a țării,
în timp ce budiștii au fost amplasați în nordul țării.
Problema acestei amplasari teritoriale s-a accentuat prin faptul că Pakistanul de Vest nu avea
frontieră comună cu Pakistanul de Est, astfel au dorită ți le Pakistanului intenționau să-și creeze
această frontieră prin cucerirea statelor budiste, iar primă țintă a devenit orașul Kashmirul. Autoritățile
Kasmirului au cerut ajutorul Indiei în acest conflict, însă indienii erau gata să intervină doar în cazul
în care Kashmirul ar fi intrat în componența Indiei. Condiția a fost acceptată de autoritățile
Kashmirului, în acest mod în conflict s-a implicat în mod direct India, care a reușit să învingă
Pakistanul de Vest, după care a fost atacat și învins Pakistanul de iest, iar la conducerea acestui stat au
fost aduse forțe pro indiene, care au votat independența Pakistanului de Est față de cel de Vest și
redenumirea acestui stat în Bangladesh.
În pofida faptului că războiul dat a luat sfârșit, totuși situație dintre India și Pakistan a rămas
una tensionată, iar starea locuitorilor se agravează prin faptul că ambele state sunt posesoare de arme
nucleare.

Razboaiele arabo-israeliene (1947 - pana in prezent)

Dupa finisarea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, tot Orientul Apropiat se afla sub
stapanirea Marii Britanii, care dupa finisarea luptei a inceput sa ofere independenta coloniilor sale. La
acel momnet in cadrul ONU s-a pus intrebarea suferintelor evreilor in timpul celui de-Al Doilea
Razboi Mondila so acordarea unui teritoriu unde evreii ar putea sa-si creeze propriul lor stat national.
Acest stat a fost creat pe teritoriul Palestinei, fara a se intreba parerea palestinienilor. Capitala
Israelului a fost instituita in orasul Tel Aviv, iar forma de guvernamant a fost aleasa in Republica
Parlamentara (prim-ministrul detine functia suprema in stat). Primul prim-ministru a devenit David
Ben Gurion. Imediat dupa proclamarea independentei Ierusalimului, acest stat a fost atacat de cateva
state arabe concomitent: Palestina, Liban, Egipt, Siria, Iordania. Armata israeliana a fost infranta cu
usurinta, in acest mod urma sa se produca un al doilea genocid contra evreilor in mai putin de 10 ani,
iar pentru a evita aceasta, in acest conflict a intervenit ONU, care a emis o rezolutie de incetare a
focului prin care razboiul dat temporar a fost stopat. Autoritatile israeliene constientizau ca in scurt
timp Israelul va fi atacat din nou de tarile arabe, din acest motiv a inceput activ sa se inarmeze,
procurand de la Cehoslovacia avioane nemtesti de model Messerschmitt BF109, pe care armata
israeliana incrusta in loc de svastica germana, Steaua lui David. De asemenea, a fost marit
considerabil numarul armatei israeliene pe fonul inrolarii femeilor.
Intr-o perioada scurta de timp, razboiul a fost reluat, tarile arabe invadand din nou Israelul,
insa de aceasta data armata a reusit sa respinga atacul acestora, incepand un contraatac masiv asupra
Egiptului, care a fost salvat de la o infrangere rusinoasa, de catre Marea Britanie, care avea interese
economice in Egipt.
 Dupa acest esec al statelor arabe, pe teritoriul Egiptului au inceput proteste in masa, care au
crescut treptat intr-o adevarata revolutie in cadrul careia regele egiptean, Farouk, a fugit, iar intreaga
putere statala a fost preluata de formatiunea politica “Ofiterii liberi” in frunte cu Nasser. Acesta si-a
pus drept scop principal lichidarea Israelului ca stat, iar pentru a realizarea scopului, acesta a incheiat
o alianta politico-militara cu URSS, astfel sovieticii au inceput activ sa inarmeze Egiptul. Exemplul
Egiptenilor l-au urmat si celelalte state arabe, care au devenit aliatele URSS si au inceput sa fie activ
inarmate.
Din cauza schimbarii vectorului politicii externe, Nasser a luat decizia sa nationalizeze
Canalul Suez, care era controlat de colonii engleze si franceze. Aceasta decizie a trezit mari
nemultumiri in Franta si Marea Britanie, care au hotarat sa pedepseasca Egiptul cu ajutorul
Ierusalimului, incepand activ sa inarmeze aceststat. Prin urmare, Israelul a capatat aliati extrem de
puternici si dispunea de armament de ultima generatie dupa care Israelul, Marea Britanie si Franta au
atacat Egiptul, care practic nu a avut nici-o sansa. De aceasta data, Egiptul a fost salvat de URSS si
ONU, care nu intelegeau cum acesta a devenit agresor pe propriul sau teritoriu. Astfel, cele 3 state au
fost practic impuse sa-si retraga armatele de pe teritoriul Egiptului, iar secretarul general al Partidului
Comunist Sovietic, Nikita Hrusciov, a trimis o scrisoare prim-ministrului englez, in care a adresat
intrebarea retorica: “Ce ar fi daca un stat mai puternic ca Marea Britanie, care poseda toate tipurile de
armament, inclusiv nuclear, ar ataca Marea Britanie?”. De asemenea, Hrusciov a propus statelor SUA
sa incheie o alinta politico-militara contra Marei Britanii si Frante, insa aceasta oferta i-a fost respinsa.
Din cauza celor expuse mai sus, statele arabe au introdus un nou imbargou la exportul
produselor petroliere in Marea Britanie. Astfel, pe teritoriul Marei Britanii au inceput proteste in masa
din cauza scumpirii combustibilului pe fonul dificitului acestuia, fapt ce a dus la demisia prim-
ministrului englez, Anthony Eden, iar noile autoritati britanice au ordonat retragerea imediata a
trupelor engleze din Egipt. Aceasta retragere a fost facuta spontan, fara a pune la curent armata anglo-
franceza. Din acest motiv, relatiile dintre Marea Britanie si Franta s-au inrautatit considerabil, iar
presedintele francez Charles de Gaulle s-a pronuntat contra aderarii Marii Britanii in Uniunea
Europeana.
Dupa infrangerea Egiptului, acest stat a inceput activ sa se inarmeze cu armament sovietic de
ultima generatie, pregatindu-se activ de un razboi contra Israelului. De aceasta data, Israelul a realizat
un atac preventiv, reusind sa invinga timp de 6 zile(Razboiul de 6 zile) statele arabe si sa-si largeasca
teritoriul tarii de 3 ori, preluand de la adversarii sai urmatoarele teritorii: Penisnula Sinai de la Egipt;
malul drept al raului Golan si Muntii Golan de la Iordania; si Fâşia Gaza de la Palestina. Israelul era
gata sa restituie toate aceste teritorii in cazul in care tarile arabe ar fi gata sa semneze un act prin care
s-ar obliga sa nu mai atace niciodata Israelul, insa acestea au refuzat, din acest motiv, pe intreaga
frontiera dintre Israel si Egipt, a fost construita o linie de aparare, numita “Linia verde”.
Inca o tragedie pentru egipteni a fost decesul presedintelui Nasser, iar functia sa a fost
preluata de prim-ministrul, Anwar Sadat. Acesta a promis egiptenilor ca va continua lupta contra
Israelului. Din acest motiv a atacat Israelul in timpul unei sarbatori religioase. Din cauza atacului
neasteptat, armata israeliana a suferit pierderi imense, insa totusi a reusit sa obtina victorie, iar Egiptul
dupa acest esec, a decis sa-si schimnbe partenerii sai geopolitici, incheind o alianta politico-militara
cu SUA, dupa care a fost incheiata o pace cu Istanbul. Din aceste considerente, Israelul a reintors
Egiptului Peninsula Sinai.
Acest razboi continua pana si in prezent, insa principalele combatante sunt Israelul si
Palestina.

Sfarsitul Razboiului Rece

 Dupa ce la conducerea URSS a venit Mihail Gorbaciov, el a decis sa reformeze vechiul
sistem comunist, prin 2 mari pachete de reforme: Perestrioka si Glasnosti. Prin glasnosti a fost
diminuata cenzura sovietica, iar populatia a primit o serie de drepturi si libertati, iar prin intermediul
reformei Perestroika, statele membre ale blocului OTV si ale URSS, au primit dreptul de a-si realiza
de sinestatator politica interna si cea externa. De asemenea, Gorbaciov a realizat o reforma
administrativa, prin care a modificat principala functie in stat, din secretar general a Partidului
Comunist Sovietic al URSS, in presedinte. In acest mod, Gorbaciov a devenit primul presedinte al
URSS.
Mihail Gorbaciov s-a confruntat in perioada conducerii sale cu o serie de probleme majore:
Razboiul din Afghanistan, avarea de la Cernobal, diminuarea pretului la petrol, fapt ce a dus la
falimentarea URSS. Drept urmare, toate statele membre ale OTV au parasit acest bloc, proclamandu-
si independenta in 1989. Aceste miscari de emancipare au avut loc prin intermediul revolutiilor. Un
ademenea exemplu poate servi Revolutia din Romania din 1989, in cadrul careia Nicolae Ceausescu si
sotia sa, Elena, au fost executati. In 1990, dupa distrugerea zidului Berlinului, RD si RF Germana s-au
unit intr-un singur stat unitar. In 1991 URSS s-a destramat. astfel Republica Moldova si-a proclamat
independenta la 27 august 1991.

MIHAIL GORBACIOV:
1. Functia: Secretar general al Partidului Comunist Sovietic al URSS;
2. A fost primul presedinte al URSS;
3. A realizar reformele Glasnosti si Perestrioka;
4. In 1989 a scos armata sovietica din Afghanistan;
5. A primit premiul Nobel pentru pace;
6. A lichidat consecintele avariei de la Cernobal din 1986.
 40. Moldova postbelica

Dupa nota ultimativa a lui Stalin fata de Romania din 1940, Basarabia a intrat in componenta
URSS, insa a fost supusa unei puternice reformari la nivel administrativ, prin care 11 judete
basarabene s-au unit cu 6 raioane a RASSM, insa Basarabia a fost dezmembrata de nordul si sudul
tarii in cadrul carora se incarda judetul Hotin, Cetatea Alba si Ismail.
In anul 1941 Romania si-a reintors controlul asupra Basarabiei, dupa ce Hitler a atacat URSS
prin intermediul planului Barbarossa. Insa, in componenta Romaniei, Basarabia nu s-a aflat o perioada
indelungata, deoarece in 1944 are loc operatiunea Iasi-Chisinau prin intermediul careia URSS
reintoarce controlul asupra Basarabiei, iar Romania incepe activ sa lupte contra Germaniei naziste.
Odata cu reintoarcerea statului nostru in componenta URSS, a fost reintors si regimul de
teroare specific perioadei staliniste. Un exemplu demn poate servi foametea anilor 1946-1947, care
era una artificiala, creata prin exproprietarirea masiva a taranilor de produsele agricole pe fonul a 2
ani secetosi. In acest mod, populatia statului nostru se confrunta cu malnutritia si chiar au fost si
cazuri de canibalism. Pe teritoriul RSSM, ca si in intreaga URSS, era practicata activ persecutia si
teroarea, iar populatia era lipsita de drepturi fundamentale. Acest regim era mentinut activ de Iosif
Stalin. Teroarea a luat sfarsit odata cu decesul Lui Stalin in 1953, iar noul secretar general al
Partidului Comunist a devenit Nikita Hrusciov. In perioada conducerii acestuia, populatia tarii a
capatat o serie de drepturi si libertati, iar cenzura sovietica a slabit considerabil. De asemenea, au fost
eliberati toti detinutii politici, iar gulagurile au fost reformate. Anume in perioada hrusciovista incepe
un adevarat progres pe plan social. Este renovata infrastructura oraselor RSSM, construite fabrici si
uzine si un numnar mare de blocuri de locuit. Perioada de inflorirw a RSSM a avut loc in timpul
conducerii lui Brejnev. Acesta a fost initial secretar general al Partidului Comunist din RSSM, iar mai
tarziu a avansat in functie de secretar general al Partidului Comunist Sovietic. In perioada conducerii
lui Brejnev, a avut loc o industrializare masiva a RSSM, iar statul nostru ocupa a doua pozitie dupa
nivelul investitiilor din intreaga URSS. Dupa emplementarea reformelor glasnost si perestroika de
Mihail Gorbaciov, in 1989 s-a destramat OTV, iar in 1991 URSS. In acest mod, Republica Moldova
si-a obtinut independenta pe 27 august 1991, iar primul presedinte a devenit Mircea Snegur. Odata cu
independenta tarii, a inceput procesul de dezrusificare a populatiei si trecerea la grafia latina. Insa,
paralel cu independenta tarii, in stanga Nistrului s-au accentuat atitudinile separatiste. Acolo au avut
loc proprii alegeri, in cadrul carora presedintele autoproclamatei Republici Moldovenesti Nistriene a
devenit Igor Smirnov. In 1992 situatia a devenit una critica, fapt ce a dus la inceperea Razboiului
Transnistrian. In acest razboi, Transnistria era sustinuta militar de Federatia Rusa, Ucraina si un
numar mare de mercenari, in timp ce Republica Moldova beneficia de suportul logistic al Romaniei.
De asemenea, in cadrul acestui razboi a fost sistat importul de energie electrica si gaze naturale din
Federatia Rusa. Acest razboi a luat sfarsit in urma unor tratative duse de Mircea Snegur, Igor
Smernov si Boris Elţîn. Drept urmare a rayboiului dat, Republica Moldova a pierdut controlul asupra
orasului Tighina.
In 1994 a fost adoptata prima Constitutie a Republicii Moldova, care este in vigoare pana si in
prezent.
Al doilea presedinte a Republicii Moldova a devenit Petru Lucinschi, iar al treilea a fost
Vladimir Voronin. Voronin a fost unicul presedinte, pana atunci, care a avut 2 mandate consecutive.
In prezent, Republica Moldova are cursul integrarii in Uniunea Europeana.

41. Uniunea Europeana

Dupa finisarea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, autoritatile statelor capitaliste europene
duceau o serie de tratative in privinta crearii unei organizatii economice, care ar duce la cresterea
economiei statelor membre, cat si la asigurarea securitatii energetice si metalurgice a cestor state.
Principala resursa energetica la acel moment era carbunele, iar principala resursa metalurgica era
otelul, astfel la initiativa ministrului de externe francez, Robert Schuman, a fost creata Comunitatea
Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO). La aceasta organizatie initial au aderat 6 state: Belgia,
Luxembourg, Franta, RF Germania, Italia si Olanda. Statele membre ale acestei organizatii se bucurau
de o crestere considerabila a economiei, din acest motiv in 1957 a fost semnat Tratatul de la Roma,
princare CECO a fost transformat in Comunitatea Economica Europeana (CEE). De asemenea, in
cadrul acestei comunitati, a fost introdusa o uniune vamala, fapt ce ducea la reducerea preturilor la
produsele importate din acetste state.
In aceasta perioada se dezvolta cu pasi rapizi dobandirea energiei atomice, iar pentru
gestionarea mai eficienta si securitatea in domeniu energiei atomine, a fost creata o noua organizatie
in cadrul CEE: Euroatom.
Si de aceasta data, statele membre ale organizatiei au inregistrat o crestere remarcabila a
economiei si vietii sociale. Din acest motiv, organizatia data a devenit atractiva pentru noi state: 1973
la CEE a aderat Danemarca, iar mai tarziu a aderat Irlanda si Marea Britanie. Acelasi lucru a dorit sa-l
faca si Norvegia, insa in cadrul unui referendum, norvegienii s-au pronuntat impotriva aderarii.
In anul 1981 la CEE a aderat Grecia, ian in 1985 a fost semnat Acordul de la Schengen, prin
care s-a permis libera deplasare populatiei.
In 1986 la organizatia data a aderat Spania si Portugalia. In 1990, dupa caderea zidului
Berlinului, RD Germana si RF Germana s-au unit intr-un singur stat unitar. In acest mod, RDG a
devenit si ea parte componenta a CEE.
In 1993 are loc semnarea Tratatului de la Maastricht, prin care CEE s-a transformat in
Uniunea Europeana. In 1995 adera Austria, Finlanda si Suedia.
In 2002 a fost introdusa moneda unica europeana - euro, insa trebuie mentionat faptul ca
unele state si-au pastrat propriile lor monede. Un asemenea exemplu este Marea Britanie, Romania.
Cea mai masiva largire a UE s-a produs in 2004, atunci cand au aderat Cehia, Slovacia,
Slovenia, Malta, Cipru, Estonia, Letonia etc.
La data de 1 ianuarie 2007 la UE a aderat Romania si Bulgaria, iar in 2011 Croatia. In
prezent, UE are tendinta extinderii spre est, din acest motiv Republica Moldova a semnat Acordul de
Asociere cu Uniunea Europeana.
 ANI IMPORTANTI PENTRU BAC:
Epoca antica:

330 i. HR. - Formarea orașului Alexandria de către Alexandru Macedon;

82 i. HR. - Venirea la tron a lui Burebista;
44 i. HR. - Asasinarea lui Burebista;
44 i. HR. - Asasinarea lui Iulius Caesar;
85-106 - Domnia lui Decebal;
89 - Pacea rușinoasa ;
101-192/105-106 - Razboaiele daco-romane;
286 - Deoclitian a divizat Imperiul Roman in 4 exarhate;
313 - Edictului de la Milano, prin care Constantin cel Mare a transformat religia creștina in religie
oficială a Imperiului Roman;
395 - Divizarea Imperiului Roman in cel de Apus și de Răsărit de către Teodosiu I.

Epoca medievală:

800 - Încoronarea lui Carol I cel Mare in calitate de împart al Imperiului Carolingian;
1453 - Căderea Constantinopolului;
1457 - Venirea la tron a lui Ștefan cel Mare;
1474-1484 - Razboaiele antiotomane ale lui Ștefan cel Mare;
1457 - Bătălia de la Vaslui;
1475-1476 - Umtina domnie a lui Vlad Țepeș;
1492 - Descoperirea Americi de către Cristofor Columb;
1504 - Moartea lui Ștefan cel Mare;
1600 - Unirea Principatelor Romane de Mihai Viteazul;
1643 - Venirea la conducerea a lui Ludovic al XIV-lea.

Epoca modernă:

Istoria romanilor:
1710 - venirea la tron a lui Dimitrie Cantemir;
1711 - Bătălia de la Stalinesti;
1746 - Abolirea serbiei in Țara Românească de către Constantin Mavrocordat;
 1749 - Abolirea serbiei in Moldova de către Constantin Mavrocordat;
1806-1812 - Războiul ruso-turc;
1812 - Tratatul de pace de la București;
1812 - Anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus;
1821 - Răscoala lui Tudor Vladimirescu;
1848-1849 - Răscoala pașoptistă;
1859 - Venirea la tron a lui Alexandru Ioan Cuza;
1863 - Secularizarea averilor românești;
1864 - Reforma agrara și reforma in domeniul învățământului;
1866 - Abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza;
1866 - Venirea la tron a lui Carol I.

Istoria universala:
1682 - Venirea la tron a lui Petru I;
1700-1709 - Marele Război al Nordului;
1775-1783 - Războiul de independența a SUA;
1776 - Declarația de independența de la Philadelphia;
1787 - Adoptarea primei Constituției a SUA;
1804-1814 - Prima domnie a lui Napoleon Bonaparte;
1812 - Atacul lui Napoleon supra Imperiului Rus;
1815 - Bătălia de la Waterloo;
1861-1865 - Războiul civil din SUA, in urma căruia a fost abolită sclavia;
1870 - Războiul franco-prusac;
1871 - Formarea Imperiului German.

Epoca contemporană:
1914-1918 - Primul Război Mondial;
1919 - Tratatul de la Versailles;
1922 - Venirea la conducere a lui Benito Mussolini;
1923 - Puciul de la berărie;
1924 - Venirea la conducere a lui Stalin;
1924 - Crearea RASSM;
1929-1933 - Marea criza economică;
1930 - Venirea la conducerea României a lui Carol al II-lea;
1933 - Hitler devine cancelar;
1934 - Hitler devine Fuhrer;
1935 - Atacul Italiei asupra Abisiniei;
1936 - Războiul civil din Spania;
1937 - Războiul di te China și Japonia;
1938 - Anexarea Austriei și a Cehoslovaciei de Hitler;
1939 - Pactul Ribbentrop-Molotov;
1939 - Începerea celui de-Al Doilea Război Mondial;
1940 - Cucerirea Franței de Hitler;
1940 - Nota ultimativă a lui Stalin guvernului roman;
1940 - Venirea la confirme rea României a lui Antonescu;
1941 - Planul Barbarossa (Germania ataca URSS);
1942 - Bătălia de la Staliningrad;
1942 - Intrarea SUA in cel de-Al Doilea Razboi Mondial;
1943 - Batalia de la Kursk;
1944 - Operatiunea Overlord;
8/9 mai 1945 - Capitularea Germaniei;
2 septembrie 1945 - Capitularea Japoniei;
1946-1947 - Marea foamete din RASSM;
1947-1991 - Razboiul Rece;
1949 - Crearea NATO;
1953 - Moartea lui Iosif Stalin;
1955 - Formarea OTV;
1979-1989 - Razboiul din Afghanistan;
1991 - Destramarea URSS;
1991 - Proclamarea indepenentei Republicii Moldova;
1992 - Razboiul Transnistrian;
1994 - Adoptarea Constitutiei Republicii Moldova;
2002 - Adoptarea valutei euro;
2007 - Aderarea Romaniei la Europa.