ExamenPrevizualizare intrebariOpen main menu

Disciplina Total întrebări

SANATATE ORALA SI COMUNITARA 622 Previzualizare
ORTODONTIE SI ORTOPEDIE DENTO-FACIALA 513 Previzualizare
PROTETICA - PROTEZA PARTIAL AMOVIBILA:
267 Previzualizare
PROTEZA SCHELETATA
CHIRURGIE OMF 320 Previzualizare
1. Flora microbiană implicată în supuraţiile cervico-faciale este :
A. Mixta
B. Adesea este alcatuita din spirochete
C. Germeni aerobi si anaerobi
D. Bacterii gram pozitive si negative
E. Polimorfa
F. Numai germeni anaerobi
G. 90% alcactuita din bacterii anaerobe
H. Preponderent alacuita din fungi
I. Doar bacterii gram negative
J. Nespecifica
2. Supuraţiile oromaxilo-faciale sunt :
A. 13% monomicrobiene
B. 13% plurimicrobiene
C. Determinate cel mai frecvent de Streptococul beta-hemolitic, Stafilococul
auriu şi Pseudomonas aeruginosa.
D. Caracteristice pacientilor imunodeprimati
E. Neinfluentate de caracterul aerob sau anaerob al germenilor cauzali
F. 87% plurimicrobiene
G. Determinate de levuri in cele mai grave cazuri
H. Influentate de numărul şi virulenţa germenilor cauzali
I. Determinate preponderent de germeni aerobi fata de cei anaerobi
J. 87% monomicrobiene
3. Care afirmatii sunt adevarate in legatura cu supuraţiile oromaxilo-
faciale ?
A. Echipamentul enzimatic stafilococic include coagulaze ce transformă
fibrinogenul în fibrină, limitând astfel extinderea procesului supurativ.
B. Coagulaza actioneaza prin depolimerizarea substantei fundamental rezultand
astfel flegmoane expansive.
C. Numărul şi virulenţa germenilor cauzali joacă un rol major în rapiditatea
extinderii procesului supurativ de-a lungul spaţiilor fasciale.
D. Streptococii dau in general nastere infectiilor limitate, de tipul abcesului.
E. Streptococii generează enzime de tipul streptokinazei şi hialuronidazei
F. Streptococii generează apariţia unui tablou clinic de supuraţie difuză de tipul
flegmoanelor.
G. Stafilococul auriu determină apariţia unei colecţii limitate
H. Hialuronidaza faciliteaza producerea de fibrina si astfel duce la limitarea
colectiei purulente.
I. Stafilococii si streptococii detin acelasi echipament enzimatic generand
procese supurative similare
J. Stafilococii genereaza infectii de tipul flegmonului difuz.
4. Mecanismele patogene care stau la baza supuraţiilor perimaxilare sau ale
spaţiilor fasciale sunt :
A. Calea respiratorie
B. Transmiterea hematogena
C. Calea transfasciala
D. Transmiterea prin canalele Haversiene
E. Calea cutanata
F. Calea transosoasa
G. Calea limfatica
H. Calea submucoasa
I. Calea perineurala
J. Calea directa
5. Supuraţiile din sfera oro-maxilo-facială pot fi determinate de :
A. Complicatii ale despicaturilor maxilo-palatine
B. Patologia dento-parodontală
C. Complicaţiile tratamentelor stomatologice
D. Complicaţiile anesteziei loco-regionale
E. Socul septic
F. Traumatisme cranio-faciale
G. Traumatisme toracice
H. Complicatii ale anomaliilor dento-maxilare
I. Sindromul imunodeficitar dobandit (SIDA)
J. Complicaţiile extracţiei dentare
6. Supuraţiile din sfera oro-maxilo-facială pot fi determinate de
urmatoarele cu EXCEPTIA :
A. Corpi străini pătrunşi accidental prin mucoasă sau tegumente
B. Amigdalita pultacee
C. Abcese cerebrale
D. Tromboza de sinus cavernos
E. Osteomielita oaselor maxilare
F. Litiaza glandelor salivare în stadiul de ”abces salivar”
G. Cherubism
H. Infecţii faringo-amigdaliene
I. Stafilococii cutanate extinse la nivelul spaţiilor fasciale învecinate
J. Lupus eritematos
7. Celulita acută :
A. Tratamentul este intotdeauna chirurgical
B. Tegumentele prezinta semne ale inflamatiei locale
C. Starea generala este alterata
D. Reprezinta un stadiu reversibil
E. Reprezinta un stadiu ireversibil
F. Tegumentele au aspect normal
G. Se poate remite spontan cu tratament adecvat
H. Starea generala este nemodificata
I. Reprezinta stadiul final in evolutia unui proces supurativ
J. Necesita antibioterapie
8. Celulita cronica :
A. Nu poate fi evidentiata decat prin examen microbiologic
B. Apare dupa neutralizarea produsilor toxici ai metabolismului bacterian
C. Exudatul se va imbogati cu numeroase leucocite
D. Apare cand organismul a stagnat inflamatia acuta
E. Starea generala este in continuare septica
F. Clinic se constata un infiltrat pastos
G. Prezinta un prognostic nefavorabil al evolutiei
H. Evolutia este certa catre abces
I. Se deceleaza un cordon legat de factorul cauzal
J. FARA ENUNT
9. Abcesul :
A. Enzimele proteolitice lizează ţesuturile necrotice formându-se exsudatul
purulent
B. Reprezinta un proces supurativ difuz
C. Tegumentele nu prezinta modificari
D. Nu este caracterizat de prezenta unei colectii bine delimitate
E. Se poate remite spontan sub tratament adecvat
F. Este o colectie supurata limitata
G. Poate evolua catre flegmon
H. Este prezenta delimitarea abcesului prin bariera piogena
I. Este insotit de necroza tisulara
J. Sunt prezente microtromboze si tulburari vasculare
10. Abcesul :
A. Poate evolua catre fistulizare
B. Starea generala este neafectata
C. Netratate pot determina infectii osoase nespecifice
D. Tegumentele acoperitoare sunt congestive
E. Se poate extinde in spatiile anatomice de vecinatate
F. Nu poate fi deosebit clinic de flegmon
G. Antibioterapia se asociaza numai in cazurile grave
H. Nu necesita incizie daca nu sunt in raport cu structuri anatomice vitale
I. Suprimarea factorului cauzal este optionala
J. Starea generala este alterata
11. Flegmonul:
A. Nu difuzeaza de obicei in spatiile invecinate
B. Este caracterizat de tromboza septica si necroza intinsa
C. Prezinta un caracter expansiv
D. Tegumentele acoperitoare sunt eritematoase si congestive
E. Un semn caracteristic este reprezentat de prezenta sfacelelor si bulelor
gazoase ce determina crepitatii la palpare
F. Tumefactia in cazul flegmonului facial si al planseului bucal este masiva si dura
la palpare
G. Starea generala se prezinta discret alterata
H. Este o supuratie difuza
I. Reprezinta o colectie limitata
J. Nu este insotit de sindrom toxico-septic
12. Semnele generale ale sindromului toxico-septic in cazul
flegmonului sunt :
A. Tromboitoza
B. Alterarea statusului mental
C. Tahipnee
D. Tahicardie cu alura ventriculara mai mare de 90 de batai pe minut
E. Hipoglicemie
F. Proteinurie
G. Alcaloza respiratorie
H. Eozinofilie marcata
I. Temperatura mai mare de 38°C sau mai mică de 36°C
J. Hiperglicemie in absenta diabetului
13. Considerăm necesară stabilirea următoarelor criterii în conduita
terapeutică a supuraţiilor oromaxilo-faciale:
A. Inciziile se vor realiza astfel incat sa fie de dimensiuni reduse.
B. Disecţia practicată pentru drenaj este boantă.
C. Se va alege intre tratamentul chirurgical si cel medicamentos in functie de
gravitatea si niciodata nu se vor asocia acestea.
D. Alegerea locului de incizie trebuie să ţină cont de spaţiile anatomice afectate.
E. Incizia se practică în zone declive pentru a permite drenajul gravitaţional.
F. Incizia nu se practică în zonele centrale ale tumefacţiei slab vascularizate.
G. Drenajul nu va fi niciodata efectuat gravitational ci prin montarea
dispozitivelor de aspiratie cu presiune negativa.
H. Supuraţia este o urgenţă medicochirurgicală, iar tratamentul trebuie să fie
precoce şi complex.
I. Inciziile de evacuare NU se vor plasa in santurile anatomice ale fetei
J. Disecţia practicată pentru drenaj este ascutita.
14. Tratamentul dintelui cauzal in cazul supuratiilor oro-maxilo-faciale :
A. Tratamentul radical presupune extractia si chiuretarea leziunii periapicale
B. Rezectia apicala va fi precedata de drenajul endodontic in episodul acut
C. Drenajul enedodontic nu este necesar
D. Poate fi radical sau conservator
E. Tratamentul conservator presupune rezectia apicala
F. Rezectia apicala se realizeaza in timpul episodului acut.
G. Tratamentul dintelui cauzal este obligatoriu radical
H. Tratamentul dintelui cazual presupune obturatia radiculara concomitent cu
instalarea episodului acut.
I. Tratamentul conservator presupune doar drenajul endodontic
J. Rezectia epicala se va efectua numai dupa remiterea fenomenelor acute.
15. Tipul de anestezie pentru incizia supuraţiilor se alege după anumite
criterii:
A. Anestezie generala in cazul supuratiilor de spatii fasciale
B. Anestezie generala in toate cazurile
C. In supuratiile periosoase nu este nevoie de anestezie
D. Anestezia generala doar in supuratiile de spatii fasciale secundare
E. Anestezie generala la pacienţi necooperanţi, inclusiv copii cu vârste sub zece
ani;
F. Anestezie locala in cazul pacientilor care refuza anestezia generala
G. Anestezie locala in cazul supuraţiilor la pacienţi cu stare generală alterată,
când anestezia generală este contraindicată, tratamentul chirurgical fiind o
urgenţă
H. Anestezia loco-regională este indicată în abcese periosoase fără implicarea
spaţiilor fasciale secundare.
I. Anestezia generala nu va fi niciodata administrata la copii sub 10 ani.
J. Anestezia loco-regionala este contraindicata
16. Antibioterapia se asociază tratamentului chirurgical în următoarele
situaţii:
A. Numai in cazul persoanelor varstnice
B. Nu se asociaza tratamentului chirurgical
C. Intotdeauna se asociaza tratamentului chirugical
D. Pacienţi în vârstă;
E. Supuraţii perimandibulare cu evoluţie îndelungată;
F. Supuraţii cu evoluţie extensivă şi rapidă
G. Doar in cazul socului toxico-septic.
H. Nu este complementara, astfel optandu-se fie pentru antibioterapie, fie pentru
tratament chirugical
I. Supuraţii în spaţiile fasciale secundare, profunde, multiple
J. Pacienţi imunocompromişi
17. Antibioterapia se asociază tratamentului chirurgical în următoarele
situaţii:
A. Supuraţii cu evoluţie extensivă şi rapidă
B. Pacienţi în vârstă;
C. Numai in cazul persoanelor varstnice
D. Doar in cazul socului toxico-septic.
E. Pacienţi imunocompromişi
F. Nu este complementara, astfel optandu-se fie pentru antibioterapie, fie pentru
tratament chirugical
G. Intotdeauna se asociaza tratamentului chirugical
H. Supuraţii în spaţiile fasciale secundare, profunde, multiple
I. Nu se asociaza tratamentului chirurgical
J. Supuraţii perimandibulare cu evoluţieîndelungată;
18. In infectiile oro-maxilo-faciale antibioterapia ţintită conform
antibiogramei se indică în următoarele condiţii:
A. Doar in cazul infectiilor cu anaerobi
B. Tratamentul iniţial antibiotic ineficient;
C. Pacienţii în vârstă, imunocompromişi sau cu afecţiuni sistemice;
D. Supuraţii care interesează spaţiile fasciale secundare, profunde, multiple;
E. Nu se asociaza tratamentului chirurgical
F. Pacienţi cu alergie la antibioticele uzuale administrate empiric;
G. Intotdeauna se asociaza tratamentului chirugical
H. Antibioterapia este intodeauna tintita
I. Doar in cazul infectiilor plurimicrobiene
J. Evoluţie rapidă severă, după antibioterapia de primă intenţie şi tratament
chirurgical;
19. Spatiile fasciale primare cuprind urmatorele :
A. Spatiul submandibular
B. Spatiul sublingual
C. Spatiul bucal
D. Spatiul prevertebral
E. Spatiul infratemporal
F. Spatiul maseterin
G. Spatiul parotidian
H. Spatiul canin
I. Spatiul pterigomandibular
J. Spatiul laterofaringian
20. Spatiile fasciale secundare cuprind urmatorele :
A. Spatiul submandibular
B. Spatiul maseterin
C. Spatiul parotidian
D. Spatiul canin
E. Spatiul laterofaringian
F. Spatiul pterigomandibular
G. Spatiul infratemporal
H. Spatiul sublingual
I. Spatiul bucal
J. Spatiul prevertebral
21. Infecţii nespecifice ale teritoriului oro-maxilo-facial sunt :
A. Abcesul de spatiu infratemporal
B. Supuratii periosoase
C. Infectia cu Herpes Simplex
D. TBC
E. Abcesul spatiului parotidian
F. Boala Paget
G. Actinomicoza
H. Abcesul spatiului submandibular
I. Sifilisul
J. Abcesul vestibular
22. Delimitarea spatiului vestibular cuprinde :
A. Medial: mandibulă sau maxilar împreună cu periostul acoperitor
B. Posterior: spaţiul maseterin şi laterofaringian;
C. Superior: m. buccinator
D. Superior : osul hioid
E. Anterior : burta posterioara a m. digastric
F. Superior : baza craniului
G. Anterior: muşchii intrinseci ai buzelor
H. Posterior : m. orbicular al buzelor
I. Lateral: mucoasa vestibulară
J. Medial : glanda parotida
23. Supuraţiile spaţiului vestibular sunt consecinţa exteriorizării
infecţiilor periapicale. Erodarea corticalei osoase vestibulare poate fi
localizată:
A. La nivelul dintilor frontali
B. Caudal de muschiul milohioidian
C. Numai sub nivelul liniei oblice externe
D. Deasupra inserţiei m. mental la mandibulă în zona anterioară
E. Sub inserţia m. buccinator la maxilar în zona posterioară
F. Anterior de rafeul pterigo-mandibular
G. Numai in cazul dintilor posteriori
H. Deasupra inserţiei m. buccinator la mandibulă în zona posterioară
I. Sub inserţia m. ridicător al buzei şi aripii nasului la maxilar în zona frontală
J. Deasupra insertiei muschiului buccinator
24. Aspectele clinice in abcesul vestibular cuprind :
A. Adenopatie inflamatorie cerviala ascociata
B. Trismus accentuat
C. Tumefactie foarte bine delimitata
D. Stare generala profund alterata
E. Dureri ce scad in intensitate in faza submucoasa
F. Durere continua si de mare intensitate in faza subperiostala
G. Fibromucoasa adiacenta dintelui cauzal este congestiva
H. Zona de fluctuenta decelabila la palpare
I. Sinuzita maxilara acuta asociata
J. Semnele clinice ale fazelor subperioastala si submucoasa
25. Despre abcesul vestibular sunt adevarate urmatoarele afirmatii :
A. Nervul mentonier poate fi interesat in timpul inciziei de evacuare
B. Se va asigura drenajul cu o lama de dren ce se mentine timp de 24-48 de ore
C. Diagnosticul diferential se poate face cu chistul de maxilar suprainfectat
D. Diagnosticul diferential se poate face cu chistul de maxilar in faza de
exteriorizare
E. Incizia de evacuare se realizeaza perpendicular pe vestibulul bucal
F. Diagnosticul diferential se poate face cu abcesul de spatiu sublingual
G. Poate fi interesat nervul alveolar inferior in timpul inciziei de evacuare
H. Diagnosticul deferential se face cu abcesul de spatiu infratemporal
I. Se asociaza frecvent cu sinuzita maxilara acuta
J. Tratamentul consta in incizia si drenajul pe care orala
26. Despre spatiul palatinal sunt adevarate urmatoarele afirmatii :
A. Abcesele palatinale sunt delimitate cranial de palatul dur şi caudal de periost
B. Diagnostic diferenţial se face cu goma luetica
C. Evoluţia nefavorabilă a abcesului palatinal este marcată de extinderea
supuraţiei spre vălul palatin
D. Incizia abcesului palatinal necesita obligatoriu anestezie generala
E. Fenomenele dureroase sunt asemănătoare ca amploare cu cele din faza
subperiostală a abcesului vestibular
F. Abcesul palatinal reprezinta o supuratie fasciala primara
G. Abcesul palatinal are ca etiologie procesele periapicale ale radacinilor
vestibulare ale dintilor maxilari
H. Incizia in „felie de portocala” nu este niciodata indicata
I. Nu este la fel de dureros ca si abcesul vestibular
J. Evoluţia supuraţiei spre linia mediană va necesita o incizie cu excizia unei
porţiuni din mucoasa palatinală „în felie de portocală
27. Despre abcesul spaţiului corpului mandibular sunt adevarate
urmatoarele afirmatii :
A. Această supuraţie recunoaşte drept etiologie parodontitele apicale acute,
chisturile suprainfectate şi parodontopatiile marginale acute ale premolarilor şi
molarilor mandibulari.
B. Diagnosticul diferenţial se face cu abcesul de spaţiu sublingual
C. Diagnosticul diferenţial se face cu abcesul de spaţiu pterigomandibular
D. Examenul oral dificil de realizat din cauza trismusului
E. La examenul clinic marginea bazilara este intotdeauna palpabila.
F. Poarta si numele de „angina Ludwig”
G. Spaţiul corpului mandibular este un spaţiu virtual plasat între marginea
bazilară şi periostul acoperitor.
H. Examenul cervico-facial relevă o tumefacţie ce face corp comun cu marginea
bazilară şi nu permite palparea acesteia
I. Reprezinta o supuratie de spatiu fascial secundar
J. Diagnosticul diferenţial se face cu abcesul de spaţiu submandibular
28. Despre infectiile spaţiilor fasciale in teritoriul oro-maxilo-facial sunt
adevarate urmatoarele afirmatii :
A. Infectiile spatiilor fasciale secundare nu reprezinta o urgenta medico-
chirugicala
B. Infectiile spatiilor fasciale primare prezinta un risc vital crescut fata de cele
secundare
C. Extinderea procesului supurativ dincolo de barierele anatomice ale spaţiului
vestibular duce la implicarea spaţiilor fasciale.
D. Fascia superficială acoperă m. platisma, muşchii mimicii şi m. epicranian al
scalpului
E. Spatiile fasciale primare includ si spatiul prevertebral
F. Porţiunea mijlocie a fasciei cervicale profunde înconjoară muşchii
infrahioidieni, dar şi traheea, laringele, esofagul, glanda tiroidă, nazofaringele,
orofaringele şi laringo-faringele, luând denumirea de fascie viscerală.
G. Fascia cuprinde două mari porţiuni : cea superficială şi cea profundă.
H. Porţiunea anterioară a fasciei cervicale profunde este plasată suprahioidian
I. Spatiile fasciale secundare cuprind si spatiul submandibular
J. Infectiile spatiilor fasciale primare iau nastere prin perforarea corticalei
vestibulare maxilare sub nivelul apexului dentar.
29. Spaţiul bucal este delimitat astfel :
A. Inferior: spaţiul corpului mandibulei şi spaţiul submandibular;
B. Superior : baza craniului
C. Medial: m. buccinator ce se inseră la nivelul maxilarului şi mandibulei;
D. Lateral: tegumentul;
E. Medial : spatiul pterigomandibular
F. Anterior: m. zigomatic mare, m. coborâtor al unghiului gurii, spaţiul
infraorbitar;
G. Anterior : planseul bucal
H. Lateral : spatiul infratemporal
I. Posterior : glanda parotida
J. Superior: arcul zigomatic;
30. Spaţiul genian:
A. Examenul clinic obiectivează o tumefacţie voluminoasă a regiunii geniene care
este iniţial fermă apoi devine păstoasă
B. Abcesul acestui spatiu porneste inttodeauna de la nivelul molarilor de minte
inferiori
C. Punctul de plecare pentru supuraţiile spaţiului bucal pot fi infecţiile
dentoparodontale ale molarilor maxilari şi mandibulari, mai rar ale
premolarilor chirurgical;
D. Spaţiul genian este împărţit de m. buccinator, ce se comportă ca o diafragmă
într-un compartiment lateral şi unul medial.
E. Este impartit in trei compartimente : superior, medial si inferior
F. Semnele clinice sun sterse
G. Incizia in cazul abcesului acestui spatiu va fi intotdeauna plasata intraoral.
H. Tegumentele acoperitoare sunt congestionate, destinse şi lucioase.;
I. Este impartit de catre muschiul maseter in doua compartimente
J. Mucoasa jugală este congestionată, edemaţiată în dreptul dintelui cauzal
31. Diagnosticul diferenţial in cazul abcesului de spatiu bucal se face cu
:
A. Adenite geniene supurate
B. Flegmonul hemifacial
C. Chistul sebaceu
D. Abcesul orbitei
E. Abcesul letrofaringian
F. Abcesul sublingual
G. Hematoame
H. Celulita geniana
I. Tumori maligne
J. Tumori benigne
32. Despre tratamentul abcesului de spatiu bucal putem afirma ca :
A. Nu necesita incizie cutanata deorece abordul oral ofer un drenaj optim
B. Drenajul intraoral este cel mai frecvent utilizat
C. Evolutia fireasca este catre fistulizare de aceea nu necesita incizie
D. Incizia este plasată sub rebordul mandibular cu două lăţimi de deget şi paralel
cu acesta, pentru a evita lezarea ramului marginal mandibular al nervului facial.
E. Drenajul oral al colecţiei supurate are indicaţii restrânse
F. Se doreste a se evita lezarea nervului bucal prin incizia sub marginea bazilara
G. Abordul oral nu permite un drenaj eficient al spaţiului bucal
H. Tratamentul implică de asemenea suprimarea factorului cauzal dentar
I. Tratamentul necesita incizia asociata a spatiului infratemporal
J. Drenajul optim se realizează pe cale cutanată submandibulară.
33. Abcesul de spaţiu paramandibular :
A. Abordul se alege în funcţie de evoluţia orală sau cutanată a procesului
supurativ.
B. Cauza cea mai frecventă a abceselor spaţiului paramandibular este
reprezentată de pericoronaritele supurate ale molarului de minte inferior.
C. Este denumit si abces perimandibular extern
D. Poate evolua oral sau cutanat
E. Abordul este mereu oral
F. Abcesul spaţiului paramandibular se mai numeşte şi abces buccinato-maxilar
sau abces migrator al obrazului
G. Colectia purulenta este de obicei difuza, cu semne clinica sterse
H. Evolutia cutanata presupune traversarea muschiului milohioidian
I. Abordul este mereu cutanat
J. Procesul septic migrează prin spaţiul delimitat de faţa externă a corpului
mandibular şi m. buccinator
34. Spatiul canin este delimitat de :
A. Inferior : faringe
B. Superior : m. milohioidian
C. Medial: oasele nazale
D. Superior: marginea infraorbitară
E. Lateral : spatiul paranazal
F. Anterior : m. platysma
G. Posterior : osul hioid
H. Inferior: m. ridicător al buzei superioare şi al aripii nasului
I. Anterior: tegument
J. Lateral: spaţiul bucal
35. Despre abcesul spatiului canin putem afirma urmatoarele :
A. In abcesul de spatiu canin fanta palpebrala nu este niciodata afectata
B. Tegumentele acoperitoare sunt congestionate, destinse şi lucioase
C. Supuraţiile acestui spaţiu sunt determinate de procese periapicale ale caninilor
maxilar
D. Santul nazo-genian nu este afectat
E. Edemul inflamator determina închiderea parţială sau totală a fantei palpebrale
F. Procesul periapical erodeaza corticala sub nivelul m. ridicator al unghiului gurii
G. Edemul este limitat de catre prezenta rebordului orbitar inferior
H. Procesul periapical erodează corticală osoasă deasupra inserţiei m. ridicător al
unghiului gurii.
I. La examenul clinic se constată o tumefacţie în aria paranazală şi geniană
anterioară
J. Premolarii pot cauza un abces al spatiului canin
36. Despre complicatiile abcesului de spatiu canin putem afirma ca :
A. Urmând traiectul venelor oftalmice superioare şi inferioare pot ajunge la
nivelul sinusului cavernos
B. Urmând traiectul arterelor oftalmice superioare şi inferioare pot ajunge la
nivelul sinusului carotidian
C. Procesul infecţios se poate extinde spre regiunile vecine.
D. Poate traversa m. buccinator şi ai musculaturii mimicii sau spre sinusul maxilar
prin perforarea peretelui antero-lateral al acestuia.
E. Supuraţiile spaţiului canin pot duce la apariţia unor trombi septici în artera
angulara
F. Se poate complica cu paralizia de nerv facial
G. Poate evolua catre mastoida provocand mastoidita
H. Poate proveni de la extensia unui abces palatinal.
I. Supuraţiile spaţiului canin pot duce la apariţia unor trombi septici în vena
angulara
J. Tromboflebita sinusului cavernos poate avea o evoluţie letală.
37. Limitele spatiului infratemporal sunt :
A. Inferior: inserţia inferioară a m. pterigoidian lateral;
B. Medial: muşchii pterigoidieni;
C. Superior : orbita
D. Superior: baza craniului;
E. Lateral : osul temporal
F. Posterior : spatiul pterigomandibular
G. Anterior : baza craniului
H. Lateral: ramul mandibulei, tendonul m. temporal;
I. Medial : m. platysma
J. Anterior: maxilarul (tuberozitatea maxilarului)
38. Abcesul spatiului infratemporal poate difuza catre :
A. Sinusul maxilar
B. Orbita
C. Loja parotidiana
D. Planseul bucal
E. Glanda submandibulara
F. Glanda sublinguala
G. Limba
H. Fosa pterigopalatina
I. Neurocraniu
J. Spatiul temporal
39. Despre abcesul de spatiu infratemporal sunt adevarate
urmatoarele :
A. Examenul oral relevă o bombare în fundul de sac vestibular superior
B. Examenul oral nu evidentiaza modficari patologice
C. Debuteaza cu tumefactie manifesta si voluminoasa a hemifaciesului
D. Nu este acompaniat de trismus
E. Apare paralizia de nerv facial
F. Procesul supurativ fiind plasat profund este mult timp mascat de structurile
anatomice învecinate
G. Arcada zigomatica face imposibila incizia si drenajul pe cale cutanata
H. Apar hemicranii de intensitate medie
I. In stadii avansate se decelează un edem colateral, plasat în regiunea
temporală, care duce ta dispariţia reliefului ridicat de arcada temporo-
zigomatică
J. Debutul este marcat de alterarea stării generale asociată cu trismus
40. Despre supuratia de spatiu infratemporal putem afirma ca :
A. Diagnosticul diferential cuprinde si angina Ludwig
B. Etiologia dento-parodontala este rara
C. Diagnosticul diferential cuprinde si tumorile de glanda parotida
D. Diagnosticul diferential cuprinde si parotidita acuta supurata
E. Diagnosticul diferential cuprinde si nevralgii de trigemen
F. Diagnosticul diferential cuprinde si tumorile de fosa infratemporala
G. Semnele clinice sunt initial mascate
H. Abordul cutanat este indicat în cazul supuraţiilor cu caracter extensiv
I. Diagnosticul diferential cuprinde si abcesul de orbita
J. Incizia orală este indicată în supuraţii limitate
41. Referitor la incizia abcesului de spatiu infratemporal putem afirma
ca :
A. Inciziile vor interesa obligatoriu si spatiul canin
B. Se asociază incizii orale plasate în vestibulul superior şi cu incizii cutanate
plasate submandibular
C. Incizia plasată cranial va fi localizată temporal, suprazigomatic şi/sau
subzigomatic
D. Se poate remite spontant sub antibioterapie corespunzatoare
E. Incizia plasată caudal va fi localizată submandibular la două lăţimi de deget
sub marginea bazilară
F. Incizia introrala este sufcienta pentru a realiza un drenaj eficient
G. După secţionarea tegumentului, ţesutul celular subcutanat şi platisma se
explorează pe rând spaţiul submandibular şi spaţiul laterofaringian, apoi se
deschide spaţiul infratemporal
H. Incizia plasată caudal va fi localizată retrotuberozitar
I. După secţionarea tegumentului, ţesutul celular subcutanat şi platisma se
explorează pe rând spaţiul sublingual şi spaţiul pterigomandibular
J. Incizia craniala nu poate asigura singură un drenaj eficient
42. Limitele spatiului submandibular sunt urmatoarele :
A. Lateral: tegument şi m. platisma;
B. Superior: mandibula, m. milohioidian, m. maseter;
C. Lateral : Sistemul musculo-aponevrotic superficial
D. Medial: m. milohioidian, m. hioglos, m. stiloglos
E. Caudal : spatiul prevertebral
F. Inferior : spatiul parasternal
G. Anterior: pântecele anterior al m. digastric, spaţiul submental
H. Posterior : burta anterioara a m. digastric
I. Superior : limba
J. Inferior: osul hioid;
43. Diagnosticul diferential al abcesului de spatiu submandibulare se
face cu :
A. Adenopatii metastatice
B. Cancerul de planseu bucal
C. Goma sifilitica
D. Chistul de canal tireoglos
E. Litiaza submandibulară supurată
F. Abcesul spaţiului corpului mandibular
G. Adenita submandibulară acută supurată
H. Warthonita
I. Adenopatii specifice
J. Chistul de canal branhial
44. Despre abcesul de loja submandibulara putem afirma ca :
A. Se insoteste de devierea limbii catre partea sanatoasa
B. Este prezenta asimetria faciala prin edem inflamator
C. Se insoteste de devierea limbii catre partea afectata
D. Sunt prezente trismusul, disfagia si odinofagia
E. Dificultatile respiratorii sunt majore in acest caz
F. Evolutia in recesus este forma cel mai des intalnita
G. Etiologia abcesului submandibular poate fi si de origine salivara
H. Incizia intraorala se realizeaza doar in cazul evolutiei in recesus
I. Poate lua nastere de la difuzarea unui abces de spatiu infratemporal in loja
maseterina
J. Exista o forma particulara cu evolutie in recesus
45. Limitele spatiului sublingual sunt :
A. Posterior : m. platysma
B. Medial: muşchii genioglos şi geniohioidian
C. Caudal : ramul ascendent al mandibulei
D. Inferior : bolta palatina
E. Anterior: faţa internă a arcului mentonier; medial: muşchii genioglos şi
geniohioidian
F. Superior: mucoasa sublinguala
G. Anterior : rafeul pterigomandibular
H. Anterior : limba
I. Lateral: arcul mentonier;
J. Inferior: m. milohioidian
46. Diagnosticul diferential al abcesului de spatiu sublingual se face cu :
A. Osteomul
B. Abcesul spaţiului submandibular
C. Tumori chistice de planşeu bucal
D. Flegmonul difuz al planşeului bucal
E. Ranula
F. Drenajul intraoral este cel mai frecvent utilizat
G. Nevralgia de trigemen
H. Cancerul de planseu bucal
I. Warthonita şi periwarthonita
J. Chsitul de canal tireoglos
47. Despre abcesul de spatiu sublingual se pot afirma urmatorele :
A. După evacuarea colecţiei supurate, se plasează o lamă de dren sau o meşă
iodoformată laxă
B. Tumefacţia submentonieră este limitată
C. Tumefacţia submentonieră este importanta
D. Etiologia poate fi reprezentata de procese periapicale ce erodează corticala
internă deasupra inserţiei muşchiului milohioidian
E. Având în vedere că această supuraţie reprezintă punctul de plecare al
flegmonului de planşeu, ea este în mod frecvent abordată pe cale cutanată
F. Apara ca extensie a unui abces perimabdibular intern
G. Bolnavul acuză dureri spontane şi provocate în timpul masticaţiei, deglutiţiei şi
fonaţiei
H. Necesita traheostomia de urgenta
I. Etiologia poate fi reprezentata de procese periapicale ce erodează corticală
internă sub inserţia muşchiului milohioidian
J. Având în vedere că această supuraţie reprezintă punctul de plecare al
flegmonului de planşeu, ea este în mod frecvent abordată pe cale intraorala
48. Spaţiul submentonier are urmatoarele limite :
A. Posterior : limba
B. Anterior : arcadele dentare
C. Lateral: pântecele anterior al m. digastric
D. Superior: m. milohioidian;
E. Inferior : m. stilohioidian
F. Inferior: fascia cervicală superficială
G. Inferior : m. platysma
H. Posterior: osul hioid
I. Superior : m. stiloglos
J. Anterior : m. coborator al unghiului gurii
49. Despre abcesul de spatiu submentonier putem afirma urmatoarele :
A. Diagnosticul diferential se face cu litiaza submandibulara
B. Diagnosticul diferential se face cu faringita acuta
C. Diagnosticul diferential se face cu adenite supurate submentoniere
D. Abcesul de spaţiu submentonier recunoaşte drept cauze infecţiile
dentoparodontale ale frontalilor inferiori
E. Diagnsoticul diferential se face cu abcesul spatiului sublingual
F. Diagnsoticul diferential se face cu stafilococii cutanate
G. Necesita incizia la nivelul limbii
H. Etiologia sa poate fi reprezentata de stafilocociile cutanate labio-mentoniere
sau extinderea proceselor supurative din spaţiile învecinate
I. Incizia cutanată este plasată intraoral, decliv de colecţia supurată
J. Se incizeaza in santul mandibulo-lingual pentru asigurarea drenajului
50. Despre spatiul masticator putem afirma urmatorele :
A. Spaţiul masticator este format din spaţiul maseterin, spaţiul pterigomandibular
şi spaţiul temporal
B. Spatiul maseterin este delimitat inferior de chinga pterigomaseterină
C. Supuraţiile spaţiului maseterin au ca punct de plecare patologia infecţioasă a
molarilor inferiori.
D. Spaţiul masticator este format din spaţiul maseterin, spaţiul retrostilian şi
spaţiul infratemporal
E. Spatiul maseterin este delimitat medial de faţa interna a ramului mandibular;
F. Spatiul maseterin este delimitat medial de faţa externă a ramului mandibular;
G. Spatiul maseterin este delimitat inferior de polul superior al glandei parotide
H. O varianta etiologica o reprezintă osteomielita sau tumorile chistice
suprainfectate ale ramului mandibular
I. Supuraţiile spaţiului maseterin au ca punct de plecare patologia infecţioasă a
molarilor superiori.
J. Tegumentele acoperitoare sunt intotdeauna nemodificate
51. Diagnosticul diferential al spatiului maseterin se face cu :
A. Adenita acuta supurata submandibulara
B. Parotidita epidemica
C. Abcesul parotidian, în care tumefacţia manşonează marginea posterioară a
ramului mandibular;
D. Tumori maligne ale bazei limbii
E. Infectii specifice
F. Abcesul spaţiului bucal, în care tumefacţia este plasată anterior
G. Angina Ludwig
H. Osteomielita ramului mandibular, unde evoluţia este îndelungată şi examenul
radiologic confirmă diagnosticul
I. Formaţiuni chistice sau tumorale benigne sau maligne ale ramului mandibular
care au erodat corticalele osoase;
J. Adenita supurată pretragiană, care debutează nodular, preauricular
52. Spaţiul pterigomandibular are urmatoarele limite :
A. Lateral: faţa internă a ramului mandibular
B. Inferior: osul hioid
C. Posterior: glanda parotidă;
D. Medial: m. pterigoidian
E. Inferior: chinga pterigomaseterină;
F. Lateral: faţa externa a ramului mandibular
G. Anterior: rafeul Pterigomandibular;
H. Anterior: spatiul canin
I. Medial: m. pterigoidian medial;
J. Posterior: glanda submandibulara
53. Despre spatiul pterigomandibular putem afirma urmatoarele :
A. La deschiderea gurii mentonul deviaza de partea afectata.
B. Diagnositcul diferential se poate face cu formaţiuni tumorale de spaţiu
pterigomandibular
C. Diagnositcul diferential se poate face cu osteomielita de ram mandibular,
D. Diagnositcul diferential se poate face cu supuratia de loja submandibulara
E. Trismusul este absent
F. Diagnositcul diferential se poate face cu abcesul submentonier
G. Diagnositcul diferential se poate face cu supuraţii ale spaţiului laterofaringian
H. La deschiderea gurii mentonul deviaza de partea sanatoasa.
I. Trismusul este intens
J. Diagnositcul diferential se poate face cu parotidita acuta supurata
54. Limitele anatomice ale spaţiul temporal superficial şi profund sunt :
A. Profund – m. digastric
B. Profund – marginea bazilara a mandibulei
C. Superficial - medial: m. temporal
D. Superficial - lateral: fascia temporala superficiala
E. Profund – bolta palatina
F. Pofund - medial: osul temporal
G. Profund - superior: inserţia m. temporal pe creasta temporală inferioară;
H. Profund - lateral: m. temporal
I. Superficial – m. stiloglos
J. Superficial – glanda parotida
55. Despre supuratiile spatiului temporal putem afirma urmatoarele :
A. Trismusul este absent
B. Este o supuratie de spatii fasciale primare
C. Abcesul spaţiului temporal apare prin extinderea proceselor supurative ale
spaţiile vecine
D. Etiologia de baza este dento-parodontala
E. Incizia cutanată este plasată suprazigomatic sau temporal paralel şi anterior de
vasele temporale superficiale
F. Incizia intraorala este localizata in vestibulul bucal anterior
G. Are un caracter autolimitant
H. Tabloul clinic este asemănător supuraţiilor celorlalte spaţii, ce intră în
alcătuirea spaţiului masticator
I. Trismusul este intens
J. Calea orală este indicată în supuraţiile localizate ale spaţiilor temporale
superficiale şi profunde
56. Flegmonul planşeului bucal:
A. Are ca punct de plecare procese septice dentoparodontale sau
pericoronaritele supurate ale molarilor de minte inferiori.
B. Are un caracter autolimitant
C. Flegmonul planşeului bucal se mai numeşte şi „angina Ludwig“.
D. Necesita incizie introrala
E. Reprezinta o supuratie periosoasa
F. Flegmonul de planşeu debutează cel mai frecvent sub forma unei supuraţii a
spaţiului sublingual.
G. Clinic se remarcă fenomene toxico-septice generale, cu discordanţă între puls
şi temperatură, precum şi insuficienţe multiple de organ
H. Procesul supurativ cuprinde toate structurile planşeului bucal
I. Prezinta aceleasi caracteristici anatomo-clinice ca si abcesul
J. Are ca etiologie infectiile faringo-amigdaliene
57. Flegmonul difuz hemifacial:
A. Flegmonul difuz hemifacial are ca punct de plecare leziuni dento-parodontale,
traumatisme cranio-faciale, precum şi stafilococii cutanate faciale.
B. Tratamentul chirurgical urmăreşte drenarea tuturor spaţiilor afectate prin
incizii cutanate şi orale, fără a respecta considerentele fizionomice cervico-
faciale
C. Nu prezinta risc vital
D. Diagnostic diferenţial se poate face cu tumori jugale infectate
E. Inciziile urmaresc pastrarea aspectului estetic facial
F. Tratamentul nu presupune obligatoriu antibioterapie
G. Diagnostic diferenţial se poate face cu abcese ale spaţiului bucal
H. Se poate extinde la nivelul sinusului maxilar şi orbitei
I. Etiologia este adesea fungica
J. In cazurile unor dimensiuni reduse se poate opta doar pentru incizia intraorala
58. Fasciita necrozanta:
A. Exista o evolutie autolimitanta
B. Un rol deosebit pare a avea streptococul betahemolitic
C. Pot apare manifestări buloase pe măsură ce se instalează procesul de necroză
şi lichefacţie
D. Necesita indepartarea tesutului muscular aferent
E. Forma anatomo-clinica este de abces
F. Tromboza septică a vaselor terminale duce la necroza sistemului musculo-
aponevrotic
G. Poarta de intrare poate fi decelata cu usurinta la nivelul tegumentului
H. Tegumentele ce acoperă fascia necrozată îşi modifică aspectul din congestiv în
brun-violaceu ca urmare a trombozei vasculare
I. Tegumentele sunt destinse si lucioase, eritematoase
J. In etapele tardive simptomatologia dureroasă se ameliorează, instalându-se o
hipoestezie locală ca urmare a afectării terminaţiilor nervoase senzitivePoarta
de intrare nu poate fi decelată întotdeauna cu uşurinţă
59. Complicaţiile infecţiilor oro-maxilo-faciale :
A. Tratamentul implică de asemenea suprimarea factorului cauzal dentar
B. Tromboza sinusului cavernos
C. Mediastinita
D. Meningita
E. Abcesul cerebral
F. Pneumonia
G. Abcesul orbitei
H. Cu risc vital scazut
I. Abcesul prevertebral
J. Endocardita infectioasa
60. Urmatoarele afirmatii referitoare la osteomielita sunt adevarate :
A. Examenul radiologic nu este concludent
B. Osteomielita supurata are imaginea radiologica specifica de „sarcofag”
C. Osteomielita nu necesita tratament chirurgical
D. Osteomielita cronica nesupurata se numeste si „Garre”
E. Este o afectiune frecventa a oaselor maxilare
F. In osteomielita supurata simptomele se amelioreaza dupa fistulizare
G. Osteomielita cronica nesupurata este rara si apare la tineri
H. Poate fi supurata, nesupurata si specifica
I. Nu apare imagine radiologica de sechestru osos
J. Osteomielita apare imediat dupa celulita acuta
61. Care afirmatii sunt false in legatura cu supuraţiile oromaxilo-
faciale ?
A. Streptococii generează apariţia unui tablou clinic de supuraţie difuză de tipul
flegmoanelor.
B. Coagulaza actioneaza prin depolimerizarea substantei fundamental rezultand
astfel flegmoane expansive.
C. Stafilococii genereaza infectii de tipul flegmonului difuz.
D. Hialuronidaza faciliteaza producerea de fibrina si astfel duce la limitarea
colectiei purulente.
E. Echipamentul enzimatic stafilococic include coagulaze ce transformă
fibrinogenul în fibrină, limitând astfel extinderea procesului supurativ.
F. Numărul şi virulenţa germenilor cauzali joacă un rol major în rapiditatea
extinderii procesului supurativ de-a lungul spaţiilor fasciale.
G. Streptococii generează enzime de tipul streptokinazei şi hialuronidazei
H. Streptococii dau in general nastere infectiilor limitate, de tipul abcesului.
I. Stafilococii si streptococii detin acelasi echipament enzimatic generand
procese supurative similare
J. Stafilococul auriu determină apariţia unei colecţii limitate
62. Urmatoare afirmatii despre flegmon sunt false:
A. Nu difuzeaza de obicei in spatiile invecinate
B. Un semn caracteristic este reprezentat de prezenta sfacelelor si bulelor
gazoase ce determina crepitatii la palpare
C. Nu este insotit de sindrom toxico-septic
D. Tegumentele acoperitoare sunt eritematoase si congestive
E. Tumefactia in cazul flegmonului facial si al planseului bucal este masiva si dura
la palpare
F. Reprezinta o colectie limitata
G. Este o supuratie difuza
H. Prezinta un caracter expansiv
I. Este caracterizat de tromboza septica si necroza intinsa
J. Starea generala se prezinta discret alterata
63. Semnele generale ale sindromului toxico-septic in cazul
flegmonului nu sunt :
A. Hiperglicemie in absenta diabetului
B. Proteinurie
C. Trombocitoza
D. Temperatura mai mare de 38°C sau mai mică de 36°C
E. Eozinofilie marcata
F. Tahipnee
G. Tahicardie cu alura ventriculara mai mare de 90 de batai pe minut
H. Hipoglicemie
I. Alcaloza respiratorie
J. Alterarea statusului mental
64. Abcesul spatiului infratemporal poate nu difuza catre :
A. Fosa pterigopalatina
B. Sinusul maxilar
C. Orbita
D. Spatiul temporal
E. Limba
F. Glanda sublinguala
G. Planseul bucal
H. Glanda submandibulara
I. Neurocraniu
J. Loja parotidiana
65. Sinusul maxilar:
A. Nu are raporturi anatomice de vecinătate cu dinții laterali ai arcadei superioare
B. Baza piramidei este reprezentată de peretele lateral al fostei nazale și este
situată medial iar vârful este situat lateral către osul zigomatic
C. Mucoasa pereților sinusului este de tip respirator, formată dintr-un epiteliu
cilindric unistratificat
D. Inconstant, este o cavitate pneumatică situată în procesele osului maxilar
E. Este singurul sinus prezent la nou născut
F. Este cel mai puțin voluminos sinus paranazal
G. Este o cavitate pneumatică situată în corpul osului maxilar
H. Dezvoltarea definitivă a sinusului maxilar se produce în jurul vârstei de 10 ani
I. La adult, sinusul ocupă aproape în totalitate osul maxilar având forma unei
piramide patrulatere
J. Se formează în luna 3-4 a vieții intrauterine
66. Factorii favorizanți ai sinuzitei maxilare de cauză dentară pot fi:
A. Factori locali – fumatul și expunerea la mediu cu noxe
B. Factori generali – fumatul și expunerea la mediu cu noxe
C. Factori generali – scăderea motilitatii ciliare simultan cu creșterea secreției de
mucus
D. Factori generali – diminuarea rezistenței generale a organismului față de
infecții
E. Factori locali – inflamația cronică sau afecțiuni alergice ale mucoasei rino-
sinuzale
F. Factori locali – obstrucția ostiumului din meantul nazal mijlociu prin mecanism
inflamator
G. Factori generali – obstrucția ostiumului din meantul nazal mijlociu prin
mecanism inflamator
H. Factori locali– diminuarea rezistenței generale a organismului față de infecții
I. Factori locali – obstrucția ostiumului din meantul nazal mijlociu prin mecanism
mecanic
J. Factorii generali – inflamația cronică sau afecțiuni alergice ale mucoasei rino-
sinuzale
67. Factorii determinanți ai sinuzitei maxilare de cauză dentară sunt:
A. Factori locali – obstrucția ostiumului din meantul nazal mijlociu prin mecanism
mecanic
B. Factori locali – inflamația cronică sau afecțiuni alergice ale mucoasei rino-
sinuzale
C. Împingerea unei rădăcini în sinusul maxilar în timpul extracții dentare
D. Factori locali – obstrucția ostiumului din meantul nazal mijlociu prin mecanism
inflamator
E. Eșecurile tratamentelor endodontice-Obturație de canal complete
F. Erori de indicație sau tehnică chirurgicală în sinus lifting
G. Eșecurile tratamentelor endodontice
H. Afecțiunile dento-parodontale ale dinților sinuzali
I. Comunicare oro-sinuzală neobservată
J. Fumatul și expunerea la mediu toxic
68. Accidente și complicații ale extracții dentare ce determină apariția
sinuzitei maxilare de cauză dentară:
A. Comunicare oro-sinuzala neobservată
B. Parodontită apicala acută sau cronică a dinților sinuzali
C. Împingerea unui rădăcini în sinusul maxilar în timpul extracții dentare
D. Perforarea spațiului subantal prin chiuretaj intempestiv
E. Împingerea molar de minte superior în sinusul maxilar în timpul odontectomiei
F. Osteita procesului alveolar
G. Obturație de canal cu depășire la un dinte cu raport sinuzal
H. Inserarea unor implanturi endoosoase necorelate cu dimensiunea subantrala
I. Comunicare oro-sinuzală incorect tratată
J. Chisturi radiculare suprainfectate
69. Sinuzita maxilara acută:
A. Procesul inflamator al mucoasei sinuzale trece prin două faze succesive
B. Celulele epiteliale se descuameaza
C. Poate fi parțială sau totală
D. Cresc numărul de cili
E. Cili dispar
F. Se acumulează exudat în sinus
G. Procesul inflamator al mucoasei sinuzale trece prin trei faze succesive
H. Au fost clasificate trei stadii: reversibile, parțiale reversibile, ireversibile
I. Mucoasa se tumefiaza
J. Tratată, sinuzita catarală evoluează spre forma supurata
70. Sinuzită maxilara cronică:
A. Poate fi parțială, localizată numai la mucoasa planșeului sinuzal
B. A fost clasificată în trei stadii: reversibila, parțial reversibilă, ireversibilă
C. Mucoasa sinusului profund alterată, hiperplaziata, îngroșată neuniform,
prezintă formațiuni polipoide și chistice
D. Imunologic există scăderi ale nivelelor IgM
E. Poate fi parțială, cuprinzând întreaga mucoasă sinuzala
F. Formațiunile polipoide și chistice reduc mult cavitatea sinusală
G. Imunologic există scăderi ale nivelelor IgG
H. Poate fi totală, cuprinzând întreaga mucoasă sinuzala
I. Germenii microbieni cei mai frecvent implicați sunt specii aerobe
J. Poate fi totală, localizată numai la mucoasa planșeului sinuzal
71. Semnele clinice obiective majore specifice sinuzitei maxilare acute
sunt:
A. Tuse
B. Durerea iradiază în regiunea orbitală, fronto-temporală, occipitala
C. Febră, 38-39 °C
D. Durere unilaterală localizată la nivelul etajului mijlociu al feței
E. Obstrucție nazala
F. Senzație de plenitudine sau presiune în regiunea geniana
G. Rinoree purulentă, anterioară sau posterioară, unilaterală
H. Dureri dentare uneori caracter pulsatil localizate de obicei la nivelul unui
premolari sau molar superior
I. Tegumente geniene moderat tumefiate și congestionate
J. Halitoza
72. Semnele clinice subiective majore specifice sinuzitei maxilare acute
sunt:
A. Uneori hiposmie sau chiar anosmie
B. Presiunea digitala exercitată pe peretele antero-lateral al sinusului este
dureroasă
C. Senzație de presiune în regiunea genială
D. Cacosmie subiectiva
E. Durerea iradiază în regiunea orbitală, fronto-temporală, occipitala
F. Obstrucție nazala
G. Oboseală
H. Febră, 38-39 °C
I. Senzație de plenitudine
J. Durere unilaterală localizată la nivelul etajului mijlociu al feței
73. Semnele clinice obiective minore care însoțesc sinuzită maxilara de
cauză dentară sunt:
A. Rinoree purulentă, anterioară sau posterioară, unilaterală
B. Oboseală
C. Stare generală alterată
D. Febră, 38-39 °C
E. Dureri dentare uneori caracter pulsatil localizate de obicei la nivelul unui
premolari sau molar superior
F. Tuse
G. Tegumente geniene moderat tumefiate și congestionate
H. Durere unilaterală localizată la nivelul etajului mijlociu al feței
I. Halitoză
J. Obstrucție nazala
74. Semnele clinice ale sinuzite maxilare cronice de cauză dentară sunt:
A. Ușoară jenă dureroasă în zona sinusului afectat, în special în poziția decliva a
capului
B. Stare generală afectată
C. Refularea lichidelor pe nas- în comunicările oro-sinuzale
D. Rinoree anterioară și/sau posterioară, cu caracter muco-purulentă, bilaterala
E. Dacă există durere, aceasta este prezentă mai ales dimineața
F. Durere puternică în zona sinusului afectat
G. Febră
H. Ușoară jenă dureroasă în zona sinusului afectat, în special în poziția verticala a
capului
I. Halenă fetida
J. Rinoree anterioară și/sau posterioară, cu caracter muco-purulentă, unilaterală
75. Diagnosticul diferențial al sinuzitei maxilare acute de cauză dentară:
A. Sinuzită maxilara alergică
B. Tumorile maligne de mezostructură
C. Puseul de reacutizare a unei sinuzite maxilare cronice
D. Sinuzita consecutivă fracturilor de maxilar cu hematom intrasinuzal
suprainfectat
E. Supurațiile geniene de cauză dentară
F. Osteomielita maxilarului
G. Sinuzită acută rinogena
H. Sinuzită maxilara fungica
I. Rinita purulentă unilaterală secundară unei rinolitiaze sau a unui corp străin
J. Mucocelul
76. Diagnosticul diferențial al sinuzitei maxilare cronice de cauză
dentară:
A. Mucocelul
B. Sinuzită maxilara alergică
C. Supurațiile geniene de cauză dentară
D. Rinita purulentă unilaterală secundară unei rinolitiaze sau a unui corp străin
E. Puseul de reacutizare a unei sinuzite maxilare cronice
F. Osteomielita maxilarului
G. Sinuzită maxilara fungica
H. Tumorile maligne de mezostructură
I. Sinuzită acută rinogena
J. Sinuzita consecutivă fracturilor de maxilar cu hematom intrasinusal
suprainfectat
77. Cura radicală a sinusului maxilar:
A. Abordul sinusului maxilar se realizează la nivel bosei canine
B. Implica trepanarea peretelui antero-extern al sinusului și delimitarea unui volet
osos deasupra apexurilor dentare
C. Are ca scop îndepărtarea parțiala a mucoasei sinusului maxilar
D. Asigurare drenajului sinuzal se va realiza prin crearea unei contradeschideri în
fosa nazală, la nivelul meantului mijlociu
E. Abordul sinusului maxilar se realizează la nivelul fosei canine
F. În cazul sinuzitelor maxilare cronice de origine dentară procedeul chirurgical
cel mai indicat este Caldwell-Luc
G. Are ca scop îndepărtarea în totalitate a mucoasei sinusului maxilar
H. Imaginea radiologică postoperatorie este concludentă
I. Implica trepanarea peretelui postero-extern al sinusului și delimitarea unui
volet osos deasupra apexurilor dentare
J. Prin calea de abord creată se îndepărtează în totalitate conținutul sinusului
maxilar
78. Semne clinice si diagnostic in comunicare oro-sinuzală imediată:
A. Sângerare mai ușoară in alveola, uneori cu aspect aerat
B. Sângerare mai abundentă in alveola,uneori cu aspect aerat
C. La explorarea blândă a alveolei cu un stilet butonat evidențiază o senzatie de
cădere in gol
D. De cele mai multe ori, este prezenta simptomatologia asociata sinuzitei
maxilare cronice
E. Prezenta unui chist sau a unui granulom care a erodat peretele sinusului
F. Proba Valsava negativă
G. Proba Valsava pozitivă
H. Prezenta unui fragment osos Atașat de apex
I. Întotdeauna aspectul sângerării este aerat
J. Pacienții acuza tulburări funcționale
79. Etiopatogenia comunicării oro-sinuzale:
A. Procese patologice infecțioase nespecifice( TBC, lues)
B. Podeaua sinusului maxilar are variații anatomice dimensionale semnificative
putând fi între 0,2-16 mm
C. Podeaua sinusului maxilar are variații anatomice dimensionale semnificative
putând fi între 0,2-16 cm
D. Deschiderea accidentală a sinusului maxilar se datorează de cele mai multe ori
absenței sau interpretări eronate a examenul la radiologic preextractional
E. Se produc cel mai frecvent extracției Dinților cu raport sinuzal
F. Existența unui proces periapical cronic în această situație crește riscul
deschiderii sinusului maxilar în timpul extracții dentare
G. Procese patologice infecțioase specifice( osteita, osteomielita)
H. Comunicările se produc prin desființarea peretelui osos care separa anatomic
cavitatea orală de cavitatea sinuzală
I. Traumatismele la nivelul etajului inferior al feței
J. Deschiderea accidentală a sinusului maxilar se datorează de cele mai multe ori
absenței sau interpretări eronate a examenul la radiologic postextractional
80. Tratamentul deschiderii oro-sinuzale în cazul în care deschiderea
este mică sub 2 mm:
A. Trebuie să favorizeze formarea unui cheag normal
B. Este posibil ca în unele cazuri comunicările oro-sinuzale mici să rămână
nediagnosticate și se închid spontan prin formarea cheagului
C. Necesită tratament chirurgical
D. Pacientul va evita variațiile presionale intra-sinuzale timp de 3-4 luni
E. Se recomandă plastia comunicării într-unul sau două planuri cu lambou
vestibular și/sau palatinal
F. Alimentația în primele trei zile va fi lichidă sau semi-lichidă
G. Pacientul va evita variațiile presionale intra-sinuzale timp de 3-4 săptămâni
H. Se impun aplicarea unor măsuri suplimentare pentru menținerea cheagului
care constau în primul rând prin sutură margino-marginală a gingivomucoasei
alveolei postextracționale
I. Supraalveolar se va aplica o Mesa iodoformata menținută cu ligatură de sârmă
“în 8” pe dinții vecini
J. Nu necesită tratament chirurgical
81. Tratamentul deschiderii oro-sinuzale în cazul în care deschiderea
este medie,de 2-6mm:
A. Se poate confecționa placă linguală acrilica de protecție în regim de urgență
B. Nu este necesară antibioterapie
C. Este necesară profilaxia sinuzitei maxilare prin prescrierea unui decongestiv
nazal și antibioterapie
D. Plaga va fi protejată astfel pentru 5-7 luni
E. Supraalveolar se va aplica o Mesa iodoformata menținută cu ligatură de sârmă
“în 8” pe dinții vecini
F. Cel mai des în practică se utilizează lamboul vestibular trapezoidal alunecat
G. Se recomandă plastia comunicării într-unul sau două planuri cu lambou
vestibular și/sau palatinal
H. Se impun aplicarea unor măsuri suplimentare pentru menținerea cheagului
care constau în primul rând prin sutură margino-marginală a gingivomucoasei
alveolei postextracționale
I. Plaga va fi protejată astfel pentru 5-7 zile
J. Se poate confecționa placă palatinală acrilica de protecție în regim de urgență
82. Alegerea tipului de lambou pentru plastia comunicării orosinuzale
în cazul deschiderii sinuzale de peste 7 mm se va realiza în funcție de:
A. Prezența sau absența dinților
B. Patologia generală a pacientului
C. Nu se alege in funcție de experiența chirurgului
D. Prezența lucrărilor protetice fixe
E. În funcție de dotările cabinetului
F. Se alege strict după mărime și localizarea defectului
G. Opțiunea pacientului
H. Experiența chirurgului
I. Mărimea și localizarea defectului
J. Cantitatea și starea țesuturilor disponibile
83. Plastia comunicării într-un singur plan:
A. Dezavantajul lamboului vestibular trapezoidal alunecat cu baza în fundul de
sac vestibular este ca produce modificări minime a adâncimii șanțului
vestibular
B. Este cea mai folosită în practică
C. Se poate utiliza și lambou vestibular triunghiular transpoziționat cu pedicul
anterior sau posterior
D. Se poate utiliza și lambou dreptunghiular palatinal
E. Sutura se realizează in dreptul orificiului de comunicare
F. Avantajul lamboului vestibular trapezoidal alunecat cu baza în fundul de sac
vestibular este ca poate produce retractii gingivale ulterioare asemănătoare
bolii parodontale
G. Lamboul dreptunghiular palatinal cu pedicul posterior, rotat si avansat in
defect are o vascularizație buna
H. Se utilizează un lambou vestibular trapezoidal alunecat cu baza în fundul de
sac vestibular
I. Se utilizează un lambou vestibular triunghiular alunecat
J. Lamboul dreptunghiular palatinal cu pedicul posterior, rotat si avansat in
defect are o vascularizație deficitara
84. Lamboul vestibular dreptunghiular palatinal:
A. Zona de corticala palatinala neacoperită de fibromucoasa se va epiteliza “Per
secundam”
B. Are vascularizație deficitara
C. In prezent, se utilizează numai lamboul palatinal cu pedicul posterior rotat și
avansat in defect
D. Are vascularizație buna
E. In prezent, se utilizează numai lamboul palatinal cu pedicul anterior, rotat și
avansat in defect
F. Lamboul e simplu de realizat din punct de vedere tehnic
G. Produce modificări minime a adâncimii șanțului vestibular
H. Grosimea sa este comparabila cu cea a fibromucoasei crestei alveolare
I. Lamboul e mai dificil de realizat din punct de vedere tehnic
J. Produce retractii gingivale ulterioare asemănătoare bolii parodontale
85. Plastia comunicării oro-sinuzale in doua planuri:
A. Planul oral(profund) va fi reprezentata de de un lamboul palatinal, ce cele mai
multe ori cu pedicul posterior, care va fi rotat pe suprafața sângerândă
formată de planul profund
B. Planul sinuzal(profund) rezulta prin alunecarea si răsturnarea unei colerete de
mucoasa vestibulara astfel încât fata mucozala a acestui lamboul sa fie
orientata către sinus, iar cea sângerândă către cavitatea orală
C. Este mai ușor de realizat
D. Planul oral va fi suturat fără tensiune
E. Planul oral(superficial) va fi reprezentata de de un lamboul palatinal, ce cele
mai multe ori cu pedicul posterior, care va fi rotat pe suprafața sângerândă
formată de planul profund
F. Este mai dificil de realizat
G. Este mai puțin sigura decât cea intr-un singur plan
H. Planul profund va fi suturat in tensiune
I. Planul sinuzal(superficial) rezulta prin alunecarea si răsturnarea unei colerete
de mucoasa vestibulara astfel încât fata mucozala a acestui lamboul sa fie
orientata către sinus, iar cea sângerândă către cavitatea orală
J. Este mai sigura decât cea intr-un singur plan
86. Comunicarea oro sinuzală veche:
A. Pentru comunicările orosinuzale vechi de dimensiuni mari se poate efectua
plastia comunicării într-un singur plan
B. Pentru comunicările oro-sinuzale vechi de mici dimensiuni se poate efectua
plastia comunicării într-un singur plan, cu lamboul vestibular trapezoidal
C. Pentru comunicările oro-sinuzale vechi de mici dimensiuni se poate efectua
plastia comunicării într-un singur plan, cu lamboul vestibular triunghiular
D. Necesită practicarea unei cure radicale a sinusului maxilar
E. Ulterior curii radicale al sinusului maxilar, se va practica plastia comunicării
oro-sinuzale în aceeași ședință
F. Presupune un sinus maxilar infectat
G. Ulterior curii radicale al sinusului maxilar, se va practica plastia comunicării
oro-sinuzale într-o ședință ulterioară
H. Presupune un sinus maxilar cu modificări cronice ireversibile ale mucoasei
I. Nu necesita tratament chirurgical
J. Presupune un sinus maxilar cu modificări cronice reversibile ale mucoasei
87. În cazul plastiei în două planuri a comunicării oro-sinuzale vechi se
poate opta:
A. Pentru planul oral – lambou in coreleta și lambou vestibular
B. Pentru planul oral – lambou vestibular si lambou palatinal
C. Planul oral poate fi reprezentat fie de un lambou vestibular fie de unul
palatinal existând astfel două variante de plastie
D. Pentru planul oral – lambou in coreleta și lambou lingual
E. Pentru planul sinuzal profund- lamboul vestibular din vecinătate răsturnate in
defect, cu fata mucozala către cavitatea orala si cea sângerândă către sinus
F. Planul oral poate fi reprezentat fie de un lambou vestibular fie de unul
palatinal existând astfel 4 variante de plastie
G. Pentru planul sinuzal profund– lamboul in colereta
H. Pentru planul sinuzal profund- lamboul vestibular din vecinătate răsturnate in
defect, cu fata mucozala către sinus si cea sângerândă către cavitatea orală
I. Pentru planul oral – lambou in coreleta și lambou palatinal
J. Nu se realizează tratament chirurgical
88. Următoarele afirmații despre plastia comunicării oro-sinuzale vechi
medii sau mari sunt adevărate:
A. Dacă plastia s-a efectuat în primele 7-10 zile, este necesar uneori asocierea cu
cura radicală a sinusului maxilar
B. În cazul în care plastia comunicării oro-sinuzale nu s-a realizat în primele 7-10
zile, se va temporizata aproximativ 3-4 luni
C. Intervenție chirurgicală va presupune rareori cura radicală a sinusului maxilar
în cazul în care plastia comunicării s-a realizat după temporizarea de
aproximativ 3-4 luni
D. Cura radicală a sinusului maxilar este însoțită de plastia comunicării într-unul
sau două planuri
E. Dacă plastia comunicării oro-sinuzale medii sau mari nu s-a realizat imediat
postextracțional se mai poate efectua în primele 7-10 zile
F. Intervenție chirurgicală va presupune obligatoriu cura radicală a sinusului
maxilar în cazul în care plastia comunicării s-a realizat după temporizarea de
aproximativ 3-4 luni
G. Dacă plastia comunicării oro-sinuzale medii sau mari nu s-a realizat imediat
postextracțional se mai poate efectua în primele 7-10 săptămâni
H. În cazul în care plastia comunicării oro-sinuzale nu s-a realizat în primele 7-10
zile, se va temporizata aproximativ 3-4 săptămâni
I. Dacă plastia s-a efectuat în primele 7-10 zile, este necesar întotdeauna
asocierea cu cura radicală a sinusului maxilar
J. Cura radicală a sinusului maxilar nu este însoțită de plastia comunicării într-
unul sau două planuri
89. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate privind decontaminarea si
debridarea plagilor din teritoriul oro-maxilo-facial:
A. Se vor identifica si ligatura vasele de calibru semnificativ care au determinat
hemoragii importante
B. Plagile se vor explora numai sub anestezie generala
C. Marginile necrotice se pastreaza pentru a nu avea pierdere de substanta
D. Plaga se va explora sub anestezie locala
E. Apa oxigenata nu se utilizeaza niciodata in plagile oro-maxilo-faciale
F. Nu se respecta considerentul de maxima conservare a tesuturilor viabile
G. Nu se ligatureaza vasele care au determinat hemoragii importante
H. Se vor indeparta corpii straini
I. Se vor practica spalaturi abundente cu ser fiziologic si solutii antiseptice
J. Se vor exciza marginile cu aspect necrotic
90. Sunt considerate plagi infectate/complicate urmatoarele:
A. Plagile mai recente de 6 ore
B. Plagile asociate cu arsuri
C. Plagile cu lipsa contaminarii externe (pamant, rugina, saliva de animal)
D. Plagile rezultate in urma unor agenti traumatici ascutiti cu energie cinetica
scazuta
E. Plagile zdrobite
F. Plagile superficiale
G. Plagile neinfectate
H. Plagile cu margini necrotice
I. Plagile mai vechi de 12 ore
J. Plagile profunde
91. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate cu privire la sutura primara
imediata a plagilor oro-maxilo-faciale:
A. La copii se prefera folosirea firelor neresorbabile
B. Marginile plagii pot fi suturate in tensiune
C. Utilizarea firelor resorbabile utilizate in plagile intalnite la copii nu prezinta
riscul unor cicatrici inestetice
D. Pentru plagile mucoasei orale este optima folosirea de fire multifilament
E. Pentru plagile tegumentare se recomanda sutura cu fir monofilament
neresorbabil
F. Plagile neinfectate for fi suturate cat mai tardiv dupa traumatism
G. Este sutura care se practica intre 24 si 72 de ore de la traumatism
H. Este sutura care se practica in primele 24 de ore
I. Sutura intradermica se utilizeaza in cazul plagilor taiate, necontaminante,
recente cu margini nete
J. Cel mai frecvent se utilizeaza sutura cu fire separate
92. Urmatoarele afirmatii sunt false cu privire la sutura primara
imediata a plagilor oro-maxilo-faciale:
A. Sutura intradermica se utilizeaza in plagile zdrobite cu margini neregulate
B. Cantitatea de material de sutura in planurile profunde trebuie sa fie cat mai
mare pentru a preveni dehiscenta plagii
C. Adezivii tisulari se utilizeaza mai ales in plagile profunde cu pierderi de
substanta
D. Sutura plagilor tegumentelor faciale respecta o serie de puncte cheie
E. Benzile adezive se aplica de-alungul plagii
F. Limitarea tensiuni in marginile plagii se poate realiza prin utilizarea de benzi
adezive
G. Clipsurile sau capsele sunt indicate mai ales pentru plagile scalpului sau cele
cervicale
H. Firele resorbabile utilizate in plagile intalnite la copii prezinta riscul aparitiei
unor cicatrici inestetice
I. Plagile profunde se sutureaza in mai multe planuri
J. Ultimile fire care se aplica sunt cele de la nivelul punctelor cheie ale plagilor
93. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate cu privire la sutura primara
intarziata a plagilor oro-maxilo-faciale:
A. Marginile plagii trebuie avivate inainte de practicarea suturii
B. Este sutura realizata la mai mult de 24 de ore de la traumatism pana la 3-7 zile
C. Aplicarea de pansamente cu betadina inainte de sutura primara intarziata este
contraindicata
D. Plaga trebuie protejata de la traumatism pana la sutura primara intarziata prin
suturi de pozitie si pansamente cu solutii antiseptice
E. Zonele de tesut necrotic se indeparteaza inainte de practicarea suturii
F. Sutura de pozitie este contraindicata inainte suturii primare intarziate
G. Dupa excizarea tesuturilor necrotice nu se aviveaza marginile plagii inaintea
practicarii suturii primare intarziuate
H. Aplicarea catorva fire de sutura la distanta de marginile plagii este
contraindicata inaintea suturii primare intarziate
I. Este sutura realizata la mai mult de 7-10 zile
J. Plagile nu dezvolta tesut de granulatie intr-un interval mai mic de 3-7 zile
94. Urmatoarele afirmatii referitoare la sutura secundara a plagilor oro-
maxilo-faciale sunt false:
A. Este contraindicata in plagile infectate si plagile zdrobite cu pierderi de
substanta
B. Consta de fapt in ghidarea vindecarii secundare
C. Este indicata in plagile necomplicate, recente, cu margini regulate
D. Se realizeaza la mai mult de 7-10 zile de la traumatism
E. Plaga este de cele mai multe ori complicata cu un proces supurativ trenant
F. Este sutura practicata intre 24 de ore si 3-7 zile de la traumatism
G. Trebuie evitata pe cat posibil datorita aparitiei unor cicatrici inestetice
H. Este indicata in plagi intinse cu zdrobiri ale tesuturilor si lipsa de substanta
I. Este sutura care reduce cel mai mult aparitia cicatricilor inestetice
J. Nu se practica niciodata anterior excizii limitate, de avivare si degajare la
nivelul plagii
95. Principiile generale ce trebuie respectate in sutura plagilor oro-
maxilo-facile sunt:
A. Structurile afectate nu necesita refacerea continuitatii
B. Nu se tine cont de repozitionarea anatomica a structurilor lezate
C. Reconstructia defectelor post-traumatice se va realiza cu tesuturi cat mai
apropiate ale structurilor afectate
D. Firele de sutura neresorbabile vor fi mentinute 7 zile
E. Drenajul plagilor post-traumatice este necesar cand la nivelul spatiului “mort”
nu s-a obtinut o hemostaza perfecta
F. Drenajul aspirativ al spatiului “mort” al plagilor post-traumatice conduce la
infectarea secundara
G. Nu se utilizeaza niciodata lambouri locale sau de la distanta pentru
reconstructia defectelor post-traumatice
H. Se va avea in vedere refacerea continuitatii structurilor afectate
I. Daca vindecarea plagii este intarziata firele de sutura se suprima mai devreme
de 7 zile
J. Structurile lezate vor fi repozitionate cat mai aproape de pozitia lor anatomica
96. Factorii de risc locali pentru vindecarea plagilor sunt:
A. Suprainfectarea plagii
B. Radio/chimioterapia in antecedente
C. Deficiente nutritionale
D. Corpi straini restanti in plaga dupa realizarea suturii
E. Imunosupresia
F. Folosirea excesiva a electrocoagularii
G. Sutura plagii in tensiune
H. Plagile zdrobite
I. Bolile metabolice
J. Varsta avansata
97. Factorii de risc generali pentru vindecarea plagilor sunt:
A. Varsta avansata
B. Suprainfectarea plagilor
C. Radio/chimioterapia antecedente
D. Diabetul zaharat
E. Imunosupresia
F. Hematoame
G. Plagile zdrobite
H. Deficiente nutritionale
I. Corpi straini restanti in plaga dupa efectuarea suturii primare
J. Sutura plagii in tensiune
98. Din zonele de minima rezistenta ale mandibulei fac parte:
A. Linia oblica externa
B. Zona parasimfizara
C. Unghiul mandibulei
D. Simfiza menoniera
E. Procesul alveolar
F. Apofiza coronoida
G. Gaura mentoniera
H. Marginea bazilara
I. Capul condilian
J. Colul condilului mandibular
99. Mecanismele de producere ale fracturilor de mandibula sunt:
A. Mecanismul de flexie
B. Mecanismul de presiune
C. Mecanismul de zdrobire
D. Mecanismul de taiere
E. Mecanismul de rotire
F. Mecanismul de torsiune
G. Mecanismul de alunecare
H. Mecanismul de tasare
I. Mecanismul de smulgere
J. Mecanismul de forfecare
100. Clasificarea fracturilor de mandibula dupa numarul liniilor de
fractura cuprinde:
A. Duble
B. Cvadruple
C. Incomplete
D. In lemn verde
E. Triple
F. Complete
G. Cominutive
H. Unice
I. Simple
J. Compuse
101. Clasificarea fracturilor de mandibula dupa localizarea anatomica a
liniei de fractura cuprind:
A. Fracturi intracapsulare
B. Fracturi cominutive
C. Fracturi incomplete
D. Fracturi mediene
E. Fracturi deschise
F. Fracturi laterale
G. Fracturi paremediene
H. Fracturi subcondiliene joase
I. Fracturi complete
J. Fracturi compuse
102. Semnele clinice de intrerupere a continuitatii osoase in fracturile de
mandibula sunt:
A. Tulburarile de ocluzie
B. Deformari osoase ale etajului inferior al fetei
C. Hematoame ale planseului bucal
D. Echimoze ale vestibulului bucal inferior
E. Crepitatii osoase
F. Luxatii dentare
G. Puncte osoase dureroase
H. Diminuarea sau absenta transmiterii miscarilor in ATM de partea lezata
I. Plagi perimandibulare
J. Mobilitatea osoasa anormala a fragmentelor osoase
103. Semnele clinice de probabilitate ale fracturilor de mandibula sunt:
A. Plagi perimandibulare
B. Hemoragia intraorala
C. Echimoze ale planseului bucal
D. Absenta transmiterii miscarilor in ATM
E. Deformari osoase ale etajului inferior al fetei
F. Edemul partilor moi perimandibulare
G. Hematoame de planseu bucal
H. Tulburarile de ocluzie
I. Crepitatiile osoase
J. Mobilitatea osoasa anormala
104. Despre fractura mediana de mandibula sunt adevarate urmatoarele
afirmatii:
A. Prezinta ocluzie in doi timpi
B. Prezinta o situatie clinica particulara – fractura in lambda
C. Pot prezenta “ocluzie in armonica”
D. Determina tulburari respiratorii severe prin pierderea insertiilor anterioare ale
limbii
E. Aspectul de “fractura in banduliera” este specific
F. Linia de fractura traverseaza simfiza mentoniera
G. In traumatisme puternice pot prezenta inocluzie verticala in zona frontala
H. Linia de fractura are traiect oblic descendent paramedian ocolind simfiza
mentoniera
I. Este situata intre incisivul central inferior si insivul lateral inferior
J. Este situata intre cei doi incisivi centrali inferiori
105. Despre fractura paramediana de mandibula sunt adevarate
urmatoarele afirmatii:
A. Simfiza mentoniera este interesata
B. Poate prezenta “ocluzie in doi timpi”
C. Simfiza mentoniera nu este interesata
D. Linia de fractura este situata distal de caninul inferior
E. Linia de fractura are un traiect descendent parasimfizar
F. Poate fi situata intre incisivul lateral inferior si caninul inferior
G. Prezinta un aspect tipic de “fractura in lambda”
H. Poate prezenta “ocluzie in armonica”
I. Poate fi situata intre incisivul central inferior si incisivul lateral inferior
J. Poate prezenta aspectul de “fractura in banduliera”
106. In fracturile de mandibula subcondiliene inalte relatia dintre
fragmentul mic si restul mandibulei poate fi:
A. Fara contact intre fragmentele osoase
B. Fara deplasare
C. De torsiune
D. De basculare anterioara
E. De tasare
F. De rotatie
G. De telescopare mediala
H. De inversare
I. De elongare
J. De telescopare laterala
107. Complicatiile tardive ale fracturilor de mandibula sunt:
A. Hematoamele planseului bucal
B. Anchiloza temporo-mandibulara
C. Consolidarea vicioasa
D. Consolidarea intarziata
E. Complicatiile septice
F. Tulburarile de crestere ale mandibulei
G. Leziunile neurologice
H. Hemoragiile intraorale
I. Insuficienta respiratorie obstructiva respiratorie
J. Pseudartroza
108. Scorul Glasgow cuprinde in cadrul evaluarii raspunsului motor:
A. Postura anormala in flexie la stimul dureros
B. Deshiderea ochilor spontana
C. Retragerea membrului la stimul dureros
D. Localizarea stimulului dureros
E. Raspuns verbal orientat
F. Raspuns verbal confuz
G. Miscarile voluntare la comenzi verbale
H. Postura in extensie la stimul dureros
I. Deschiderea ochilor la stimul verbal
J. Deschiderea ochilor la durere
109. Dintre complicatiile tardive ale fracturilor de mandibula nu fac
parte:
A. Consolidarea vicioasa
B. Edemul cerebral post-traumatic
C. Pseudartroza
D. Anchiloza temporo-mandibulara
E. Constrictia de mandibula
F. Lezarea pachetului vasculo-nervos alveolar inferior
G. Insuficienta respiratorie obstructiva superioara
H. Complicatiile septice
I. Consolidarea intarziata
J. Hemoragia intraorala
110. Dezideratul tratamentului fracturilor de mandibula presupune:
A. Pozitionarea condililor mandibulari cat mai posterior in cavitatea glenoida
B. Bascularea mandibulei spre anterior
C. Refacerea fizionomiei etajului inferior al fetei
D. Refacerea formei anatomice a etajului inferior al fetei
E. Obtinerea unei laterodeviatii mentoniere in toate cazurile
F. Obtinerea unei ocluzii cap la cap in toate cazurile
G. Refacerea continuitatii doar la nivelul marginii bazilare a mandibulei
H. Asigurarea unor conditii favorabile pentru aplicarea ulterioara a unui
tratament protetic
I. Restabilirea unei ocluzii habituale
J. Restabilirea miscarilor in articulatia temporo-mandibulara
111. Semnele clinice orientative ale leziunilor de coloana cervicala
asociate fracturilor de mandibula sunt:
A. Soc cardiogen
B. Imposibilitatea flexiei antebratelor si abilitatea extensiei acestora
C. Reactia la un stimul dureros situat deasupra dar nu si sub nivelul claviculei
D. Extremitati mobile
E. Hipertensiune arteriala nejustificata, ce nu cedeaza la tratament
F. Reactia la un stimul dureros situat la membrele inferioare
G. Abilitatea de a flecta antebratele si imposibilitatea extensiei acestora
H. Extremitati flasce, areflexive
I. Hipotensiune arteriala nejustificata de o hemoragie
J. Respiratie diafragmatica
112. Semnele clinice orientative ale fracturilor de baza de craniu asociate
fracturilor de mandibula sunt:
A. Echimoze retroauriculare bilaterale
B. Inegalitate pupilara
C. Echimoze cervicale
D. Midriaza bilaterala areactiva
E. Otolicvoree
F. Epistaxis
G. Rinolicvoree
H. Hemoragie retroperitoneala
I. Plagi auriculare
J. Echimoze periorbitare bilaterale
113. Semnele clinice orientative ale hemoragiilor intracraniene si
edemului cerebral asociate fracturilor de mandibula sunt:
A. Tinitus pulsatil
B. Respiratie diafragmatica
C. Aparitia brusca a unei cefalee severe
D. Soc spinal
E. Otoragie
F. Epistaxis
G. Rinolicvoree
H. Inegalitate pupilara
I. Deviatia conjugata a ochilor in jos sau de partea afectata
J. Pierderea starii de constienta
114. Semnele clinice orientative ale insuficientei respiratorii obstructive
superioare asociate fracturilor de mandibula sunt:
A. Otoragie
B. Dispnee predominant inspiratorie
C. Midriaza unilaterala areactiva
D. Tiraj suprasternal
E. Tinitus pulsatil
F. Rinolicvoree
G. Echimoze mastoidiene
H. Coborarea proeminentei laringiene in inspir
I. Cianoza fetei
J. Turgescenta jugularelor
115. Cauzele insuficientei respiratorii superioare obstructive la pacientii
cu traumatisme oro-maxilo-faciale sunt:
A. Hematom disecant al limbii si planseului bucal
B. Pierderea insertiei anterioare a limbii si glosoptoza
C. Aspirarea de corpi straini
D. Otoragia bilaterala
E. Rinolicvoreea
F. Bloc maxilar fracturat si deplasat mult spre posterior
G. Epistaxisul anterior bilateral
H. Edem al partilor moi oro-faringiene
I. Fracturile complexului zigomatic
J. Hematoamele intraorbitare
116. Alegerea metodelor de tratament definitiv in fracturile de
mandibula sunt conditionate de urmatoarele elemente principale:
A. Starea generala a bolnavilor
B. Directia liniei de fractura
C. Posibilitatile materiale ale pacientului
D. Existanta de fracturi asociate ale maxilarului
E. Tipul traumatismului
F. Conditiile de viata si munca ale pacientului
G. Existenta de fracturi unice sau multiple
H. Existenta asigurarii medicale a pacientului
I. Sensul si gradul dislocarii fragmentelor osoase
J. Agentul traumatic
117. Indicatiile osteosintezei in fracturile de mandibula sunt:
A. Fracturi fara deplasare in zona dentata a mandibulei
B. Fracturi retrodentare cu ascensionarea fragmentului distal
C. Fracturi cu minima deplasare in zona dentata a mandibulei
D. Fracturi cominutive cu deplasare importanta a fracmentelor osoase
E. Fracturi cu deplasare in zona dentata la care reducerea manuala s-a efectuat
cu usurinta
F. Fracturi incomplete
G. Fracturi vechi consolidate vicios
H. Fracturi cu angrenare stransa a capetelor osoase
I. Fracturile mandibulei asociate cu fracturi ale masivului facial
J. Fracturi subcondiliene fara deplasare la pacienti edentati total
118. Fractura Le Fort I intereseaza:
A. Sutura fronto-malara
B. Fosa canina
C. Rebordul orbitar inferior
D. Etmoidul
E. 1/3 medie a apofizelor pterigoide
F. Osul lacrimal
G. Creasta zigomato-alveolara
H. Tuberozitatea maxilara
I. 1/3 inferioara a apofizelor pterigoide
J. Apertura piriforma
119. Fractura Le Fort II intereseaza:
A. Rebordul orbitar inferior
B. Arcada temporo-zigomatica
C. Sfenoidul
D. 1/3 superioara a apofizelor pterigoide
E. 1/3 medie a apofizelor pterigoide
F. Oasele nazale
G. Fosa canina
H. Osul lacrimal
I. Sutura fronto-malara
J. Apofiza ascendenta a maxilarului
120. Fractura Le Fort III intereseaza:
A. Apofizele pterigoide in 1/3 superioara
B. Fosa canina
C. Apofiza ascendenta a maxilarului
D. Apofizele pterigoide in 1/3 medie
E. Oasele nazale
F. Apertura priforma
G. Etmoidul
H. Peretele anterior al sinusului maxilar
I. Osul lacrimal
J. Creasta zigomato-alveolara
121. Aspectele clinice in fracturile Le Fort I sunt:
A. Anestezie sau hipoestezie in teritoriului nervului infraorbitar
B. Mobilitatea anormala a intregului masiv facial
C. Palpare dureroasa retrotuberozitar, in dreptul apofizei pterigoide
D. Epifora
E. Diplopie
F. Tulburari de ocluzie
G. Semnul Guerin prezent
H. Mobilitatea blocului palato-alveolar
I. Echimoze in potcoava la nivelul fundului de sant vestibular maxilar
J. Chemozis
122. Aspectele clinice in fracturile Le Fort II sunt:
A. Epistaxis bilateral
B. Epifora
C. Anestezie sau hipoestezie in teritoriul nervului infraorbitar
D. Tulburari de ocluzie
E. Edem facial important, aspect de “facies in butoi”
F. Rinolicvoree
G. Otolicvoree
H. Exoftalmie cu diplopie
I. Echimoze in potcoava la nivelul fundului de sant vestibular maxilar
J. Mobilitatea anormala a intregului masiv facial
123. Aspectele clinice caracteristice in fracturile Le Fort III sunt:
A. Anestezie sau hipoestezie in teritoriului nervului infraorbitar
B. Enoftalmie cu diplopie
C. Otolicvoree
D. Mobilitate anormala doar a blocului palato-alveolar impreuna cu piramida
nazala
E. Mobilitatea anormala a intregului masiv facial
F. Rinolicvoree
G. Semnul Guerin prezent
H. Exoftalmie cu diplopie
I. Echimoze in potcoava la nivelul fundului de sant vestibular maxilar
J. Palpare dureroasa la nivelul fundului de sant vestibular superior
124. Dintre fracturile mixte ale masivului facial fac parte:
A. Fractura Huet
B. Fractura Basserau
C. Fractura Wassmud III
D. Fractura Richet
E. Fractura Walther
F. Fractura Wassmud II
G. Fractura Le Fort I
H. Fractura Le Fort II
I. Fractura Le Fort III
J. Fractura “in inima de carte de joc”
125. Manifestarile clinice orbitare comune fracturilor masivului facial
sunt reprezentate de:
A. Exoftalmie
B. Enoftalmie
C. Diplopie
D. Cecitate
E. Nistagmus
F. Discontinuitate in treapta a rebordului orbitar inferior sau lateral
G. Midriaza fixa
H. Ptoza palpebrala superioara
I. Chemozis conjunctivo-bulbar
J. Ulcere corneene
126. Tulburarile morfologice comune fracturilor masivului facial sunt
reprezentate de:
A. Rinolicvoree
B. Accentuarea diametrelor transversale si/sau verticale ale fetei
C. Epistaxis anterior
D. Diplopie
E. Prezenta de hematoame, echimoze, escoriatii si plagi cervico-faciale
F. Mobilitate anormala mai mult sau mai putin importanta in functie de tipul de
fractura
G. Infundarea etajului mijlociu al fetei
H. Edem post-traumatic facial important
I. Epifora
J. Anestezie in teritoriul nervului infraorbitar
127. Semnele clinice orale comune fracturilor de masiv facial sunt
reprezentate de:
A. Echimoze ale mucoasei orale
B. Fracturi corono-radiculare
C. Intreruperea conturului osos ale crestei zigomato-alveolare
D. Plagi ale fibromucoasei orale
E. Epistaxis anterior
F. Luxatii dentare
G. Rinolicvoree
H. Hipoestezie in teritoriul nervului infraorbitar
I. Epifora
J. Enoftalmie
128. Manifestarile neurologice comune fracturilor de masiv facial sunt
reprezentate de:
A. Hipoestezia in teritoriul nervului oftalmic
B. Anestezia in teritoriul nervului temporo-bucal
C. Anestezia in teritoriul nervului occipital
D. Hipoestezia in teritoriul nervului infraorbitar
E. Anesteziain teritoriul nervului palatin mare
F. Anestezia in teritoriul nervului infraorbitar
G. Rinolicvoree
H. Otolicvoree
I. Anestezia in teritoriul nervului alveolar inferior
J. Anestezia in teritoriul nervului mentonier
129. Osteosinteza cu sarma se va efectua tinand cont de urmatoarele
recomandari:
A. Orificiile vor fi plasate la distanta de apexurile dentare si canalul mandibular
B. Orificiile vor fi situate cat mai aproape de apexurile dentare si canalul
mandibular
C. Se practica orificii monocorticale
D. Se va utiliza instrumentar rotativ la turatie redusa
E. Se practica orificii bicorticale
F. Orificiile vor avea o directie perpendiculara pe corticala osoasa
G. Orificiile vor fi plasate la cel putin 6 mm de focarul de fractura
H. Diametrul orificiilor va fi mai mic decat al sarmei utilizate
I. Se va utiliza instrumentar rotativ la turatie redusa
J. Orificiile vor avea o directie excentrica catre focarul de fractura
130. Osteosinteza cu placute si suruburi se va realiza respectand
urmatoarele principii:
A. Secventialitatea aplicarii suruburilor se va face dinspre focar spre capatl
placutei in mod alternativ
B. Placuta de osteosinteza fixata pe linia de compresiune va fi plasata cat mai jos
spre marginea bazilara
C. Placutele de osteosinteza trebuie sa fie pozitionate atat pe liniile de maxima
tensiune cat si pe cele de compresiune
D. Orificiile suruburilor trebuie sa fie mai mari ca diametrul suruburilor si forate
excentric
E. Este obligatorie modelarea placutelor de osteosinteza (modelare
tridimensionala)
F. Inserarea suruburilor se va face excentric
G. In fracturile cominutive se utilizeaza fixarea cu suruburi bicorticale
H. Plasarea celui mai apropiat surub de osteosinteza fata de focarul de fractura se
va face la cel putin 2 mm
I. Plasarea suruburilor se va face in mod inegal de o parte si de alta a focarului
de fractura
J. Se recomanda folosirea suruburilor monocorticale cu lungime in concordanta
cu pozitia placutei
131. Zonele de maxima rezistenta ale masivului facial sunt:
A. Stalpul lateral (maxilo-malar)
B. Stalpul posterior (pterigoidian)
C. Stalpul mijlociu (canin)
D. Traversa mijlocie (supraorbitara)
E. Traversa inferioara (infraorbitara)
F. Stalpul posterior (maxilo-malar)
G. Stalpul anterior (pterigoidian)
H. Stalpul anterior (canin)
I. Traversa inferioara (palatina)
J. Traversa superioara (supraorbitara)
132. Obiectivele tratamentului fracturilor masivului facial sunt:
A. Micsorarea dimensiunii transversale a fetei
B. Reabilitarea functionala
C. Indiferent de leziune tratamentul nu se adreseaza orbitelor si piramidei nazale
D. Reabilitarea fizionomica
E. Refacerea integritatii morfologiei piramidei nazale si a orbitelor
F. Micsorarea etajului mijlociu al fetei
G. Restabilirea ocluziei habituale
H. Refacerea ocluziei “in doi timpi”
I. Obtinerea unui telecantus considerabil
J. Refacerea dimensiunii verticale si transversale a fetei
133. Zonele de rezistenta ale masivului facial unde se aplica materialul
de osteosinteza sunt:
A. Marginile aperturii piriforme
B. Peretele anterior al sinusului maxilar
C. Pertele anterior al sinusului frontal
D. Fosa canina
E. Apofiza piramidala a maxilarului
F. Planseul orbitei
G. Rebordul orbitar inferior
H. Tuberozitatea maxilarului
I. Creasta zigomato-alveolara
J. Septul nazal
134. Tulburarile fizionomice din cadrul complicatiilor tardive ale
fracturilor masivului facial sunt reprezentate de:
A. Diplopia
B. Limitarea deschiderii gurii
C. Permanentizarea unor comunicari oro-nazale sau oro-sinuzale
D. Enoftalmia
E. Exoftalmia
F. Obstructia cailor aeriene prin retropozitia vicioasa a blocului maxilar
G. Aplatizarea si largirea diametrului transversal al fetei
H. Asimetrii faciale produse prin laterodeviatii ale etajului mijlociu al fetei
I. Retrudarea etajului mijlociu al fetei
J. Tulburari de ocluzie
135. Tulburarile functionale din cadrul complicatiilor tardive ale
fracturilor masivului facial sunt reprezentate de:
A. Diplopia
B. Tulburari de ocluzie
C. Asimetrii faciale produse prin laterodeviatii ale etajului mijlociu al fetei
D. Permanentizarea unor comunicari oro-nazale sau oro-sinuzale
E. Exoftalmia
F. Retrudarea etajului mijlociu al fetei
G. Enoftalmia
H. Limitarea deschiderii gurii
I. Obstructia cailor aeriene prin retropozitia vicioasa a blocului maxilar
J. Aplatizarea si largirea diametrului transversal al fetei
136. Clasificarea fracturilor de complex zigomatic cuprinde urmatoarele
entitati anatomo-clinice:
A. Fracturi posterioare ce intereseaza numai arcada temporo-zigomatica
B. Fracturi ale boltii palatine
C. Fracturi ale oaselor nazale
D. Fracturi anterioare cu deplasare, totale – fractura disjunctie
E. Fracturi ale rebordului alveolar maxilar
F. Fracturi anterioare cu deplasare, totale – fractura cominutiva a malarului
G. Fracturi anterioare cu deplasare, partiale – reborb orbitar inferior
H. Fracturi ale peretelui anterior al sinusului frontal
I. Fracturi anterioare cu deplasare, partiale – planseul orbitei (fractura blow-out)
J. Fracturi ale apofizelor pterigoide
137. Traumatismele tesuturilor parodontale cuprind:
A. Luxatia cu extruzie
B. Fractura peretelui alveolei dentare
C. Subluxatia
D. Fractura coronara nepenetranta
E. Fractura coronara penetranta
F. Luxatia cu intruzie
G. Zdrobirea procesului alveolar
H. Contuzia parodontala
I. Avulsia completa
J. Fractura corono-radiculara
138. Tehnicile de imobilizare in traumatismele dento-alveolare cuprind:
A. Imobilizare cu suruburi monocorticale
B. Gutiera din rasini compozite cu gravare acida
C. Gutiere acrilice
D. Imobilizarea cu sarma in 8
E. Suspensie Adams
F. Imobilizare cu ligaturi Ivy
G. Imobilizare prin ligatura “in scara”
H. Imobilizare semirigida
I. Imobilizare cu placuta palatina cu tije extraorale
J. Sinele linguale
139. Complexul zigomatic include:
A. Rebordul orbitar inferior
B. Osul lacrimal
C. Apofiza pterigoida
D. Apofiza coronoida
E. Apofiza piramidala a maxilarului
F. Arcada temporo-zigomatica
G. Osul malar
H. Peretele anterior al sinusului maxilar
I. Peretele anterior al sinusului frontal
J. Osul nazal
140. Tulburarile de sensibilitate din cadrul complicatiilor tardive ale
fracturilor de masiv facial cuprind:
A. Deviatia de sept nazal
B. Diplopia
C. Exoftalmia
D. Ageuzia
E. Hiposmia
F. Anosmia
G. Hipoestezia in teritoriul nervului infraorbitar
H. Hiperestezia in teritoriul nervului infraorbitar
I. Enoftalmia
J. Anestezia in teritoriul nervului infraorbitar
141. Complexul zigomatic are raporturi anatomice de vecinatate cu:
A. Nervul infraorbitar
B. Osul parietal
C. Apofiza pterigoida
D. Osul nazal
E. Osul palatin
F. Nervul aveolar inferior
G. Fosa infratemporala
H. Orbita
I. Apofiza coronoida
J. Sinusul maxilar
142. Evolutia procesului de consolidare in fracturile masivului facial este
urmarita saptamanal, prin examenul clinic, pe perioada imobilizarii
intermaxilare si presupune:
A. Identificarea semnelor clinice ale unor complicatii septice
B. Verificarea amplitudinii deschiderii gurii
C. Controlul competentei fantelor palpebrale
D. Controlul miscarilor oculare
E. Corectarea tulburarilor de ocluzie dentara
F. Controlul si refacerea integritatii sistemului de imobilizare
G. Control imagistic din 2 in 2 saptamani
H. Verificarea mobilitatii anormale a maxilarului
I. Verificarea integrarii alimentatiei solide
J. Aprecierea gradului de igiena orala a pacientului
143. In fracturile verticale cu deplasare ale masivului facial, dupa
reducerea manuala, metodele de imobilizare de urgenta sunt
reprezentate de:
A. Atela monomaxilara
B. Imobilizare cu suruburi monocorticale
C. Ligatura hipocratica
D. Placuta palatina cu tije extraorale
E. Sinele linguale
F. Imobilizare intermaxilara rigida
G. Ligaturi de sarma “in punte”
H. Gutiera acrilica
I. Imobilizare intermaxilara elastica
J. Gutiera din rasini compozite cu gravare acida
144. Traumatismele dento-parodontale cuprind urmatoarele leziuni
dentare:
A. Fisura coronara
B. Luxatia dentara cu extruzie
C. Subluxatia dentara
D. Fractura coronara fara expunerea pulpei dentare
E. Fractura coronara penetranta
F. Fractura coronara nepenetranta
G. Fractura radiculara
H. Luxatia dentara laterala
I. Luxatia dentara cu intruzie
J. Avulsia dentara
145. Caracteristicile gutierelor acrilice utilizate pentru imobilizare in
traumatismele dento-alveolare sunt urmatoarele:
A. Mentin o igiena orala perfecta
B. Sunt fizionomice
C. Sunt nefizionomice
D. Nu asigura o fixare rigida a dintilor
E. Nu necesita o etapa de laborator
F. Necesita o etapa de laborator
G. Nu permit abordul pentru tratamentul endodontic
H. Permit abordul endodontic al dintelui
I. Dificile in asigurarea igienei orale
J. Asigura o fixare rigida a dintilor
146. Gutierele din rasini compozite cu gravare acida, utilizate pentru
imobilizare in traumatismele dento-alveolare au urmatoarele
caracteristici:
A. Permit mentinerea igienei orale
B. Nu asigura o fizionomie buna
C. Nu apar iritatii gingivale
D. Asigura o stabilitate foarte buna
E. Nu asigura o stabilitate buna
F. Asigura o fizionomie buna
G. Reprezinta o metoda complicata de fixare a dintilor
H. Nu permit mentinerea igienei orale
I. Reprezinta o metoda relativ simpla de fixare a dintilor
J. Apar iritatii gingivale
147. Imobilizarea semirigida utilizata in traumatismele dento-
parodontale prezinta urmatoarele caracteristici:
A. Nu asigura stabilitatea dintilor imobilizati
B. Permite miscarile dintilor traumatizati in timpul actelor functionale
C. Se utilizeaza tehnici de demineralizare
D. Fixarea nu utilizeaza rasini compozite
E. Asigura stabilitatea dintilor traumatizati
F. Este recomandata in cazurile cand sunt si fracturi alveolare asociate
G. Nu permite miscarea dintilor imobilizati in timpul actelor functionale
H. Este recomandata in cazurile cand nu exisita fracturi alveolare asociate
I. Fixarea se realizeaza cu rasini compozite asociate cu sarma ortodontica
flexibila
J. Nu utilizeaza tehnici de demineralizare
148. Fracturile vechi, vicios consolidate ale complexului zigomatic
necesita interventii chirurgicale de corectare reprezentate de:
A. Osteotomia cu repozitionarea planseului orbitar
B. Rezectia insertiei muschiului temporal de pe apofiza coronoida
C. Reconstructia reliefului infraorbitar prin plastie de aditie cu cartilaj
D. Aditie cu inaltarea planseului orbitei in caz de diplopie persistenta
E. Rezectia apofizei ascendente a maxilarului
F. Suspensia pleoapei superioare cu fire de slicon
G. Cura radicala a sinusului maxilar
H. Mecanoterapia
I. Rezectia apofizei coronoide
J. Reconstructia reliefului infraorbitar prin plastie de aditie cu material aloplastic
149. Nu sunt considerate plagi infectate/complicate urmatoarele:
A. Plagile rezultate in urma unor agenti traumatici ascutiti cu energie cinetica
scazuta
B. Plagile zdrobite
C. Plagile mai recente de 6 ore
D. Plagile mai vechi de 12 ore
E. Plagile neinfectate
F. Plagile asociate cu arsuri
G. Plagile profunde
H. Plagile superficiale
I. Plagile cu margini necrotice
J. Plagile cu lipsa contaminarii externe (pamant, rugina, saliva de animal)
150. Despre fractura paramediana de mandibula nu sunt adevarate
urmatoarele afirmatii:
A. Linia de fractura este situata distal de caninul inferior
B. Poate fi situata intre incisivul central inferior si incisivul lateral inferior
C. Poate prezenta “ocluzie in armonica”
D. Poate prezenta “ocluzie in doi timpi”
E. Simfiza mentoniera nu este interesata
F. Poate fi situata intre incisivul lateral inferior si caninul inferior
G. Prezinta un aspect tipic de “fractura in lambda”
H. Poate prezenta aspectul de “fractura in banduliera”
I. Linia de fractura are un traiect descendent parasimfizar
J. Simfiza mentoniera este interesata
151. Fractura Le Fort I nu intereseaza:
A. Apertura piriforma
B. Creasta zigomato-alveolara
C. Osul lacrimal
D. 1/3 medie a apofizelor pterigoide
E. Etmoidul
F. 1/3 inferioara a apofizelor pterigoide
G. Fosa canina
H. Tuberozitatea maxilara
I. Rebordul orbitar inferior
J. Sutura fronto-malara
152. Fractura Le Fort II nu intereseaza:
A. Apofiza ascendenta a maxilarului
B. Rebordul orbitar inferior
C. Fosa canina
D. Arcada temporo-zigomatica
E. 1/3 superioara a apofizelor pterigoide
F. Sfenoidul
G. 1/3 medie a apofizelor pterigoide
H. Sutura fronto-malara
I. Osul lacrimal
J. Oasele nazale
153. Hiperplazia:
A. Este constituita dintr-o masa tisulară proliferativa
B. Se datorează creșterii volumetrice a celulelor
C. Mai sunt numite si tumori vasculare
D. Este o tumora propriu-zisa de dezvoltare
E. Este bine diferențiată
F. Atât clinic cât si histopatologic se aseamănă cu o tumora propriu-zisă
G. Poate fi in general asociata cu prezenta unui factor stimulator
H. Nu este bine diferențiată
I. Nu are capacitatea de creștere autonoma
J. Are capacitatea de creștere autonomă
154. Tumorile benigne propriu-zise:
A. Stoparea acesteia se face doar prin extirparea completa
B. De cele mai multe ori, evoluția este lenta
C. Sunt proliferări distrofice de țesuturi, reversibile
D. Au capacitatea de creștere continua, autonoma
E. De cele mai multe ori, evoluția este rapida
F. Are caracter metastazant
G. Sunt proliferări distrofice de țesuturi, ireversibile
H. Creșterea tumorala se face prin infiltrare
I. Au capacitatea de creștere teoretic nelimitata
J. Nu au capacitatea de creștere continua, autonoma
155. Chisturile părților moi orale si cervico-faciale:
A. Pot fi datorate si transformării chistice a glandelor sebacee( chist mucoid,
ranula)
B. Pot fi datorate si transformării chistice a foliculului pilos(chistul sebaceu)
C. Sunt in general chisturi de dezvoltare
D. Chisturile salivare( ale părților moi orale) sunt chistul sebaceu si chistul cu
incluzii epidermale
E. Chisturile cervicale sunt chistul brachial, chistul canalului tireoglos si gușă
linguală
F. Pot fi datorate si transformării chistice a glandelor salivare
G. Pot fi datorate si transformării chistice a foliculului pilos(ranula)
H. Nu pot fi datorate transformării chistice a glandelor salivare, a folicului pilos
sau a glandelor sebacee
I. Pot fi datorate si transformării chistice a foliculului pilos( chistul epidermoid)
J. Cel mai frecvent au origine embrionara
156. Despre chistul dermoid sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Apare cel mai frecvent in jurul vârstei de 50 de ani
B. Se datorează transformării chistice a incluziilor epiteliale restante de la locul de
unire a arcurilor brahiale, pe linia mediana
C. Localizarea este de-a lungul mușchiului sternocleidomastoidian
D. Este un chist de dezvoltare
E. Apare cel mai frecvent la tineri
F. Uneori este prezent chiar la naștere
G. Se localizează des la nivelul limbii
H. Deriva din incluzia epiteliala restanta a unui pliu endodermic al celei de-a doua
fante brahiale
I. Se localizeaza oriunde pe linia mediana
J. Localizarea tipica este la nivelul vestibulului bucal, paramedian
157. Chistul dermoid oral:
A. Are perioada lunga de latenta, după care se dezvolta rapid volumetric, in
aproximativ 1-3 săptămâni
B. Nu destinde mucoasa acoperitoare
C. Are creștere rapida
D. Destinde mucoasa acoperitoare
E. Variază in dimensiuni de la câțiva milimetri pana la 10-12 cm
F. Are creștere lenta, asimptomatică
G. Are consistentă dura, fiind imobil pe planurile adiacente
H. Se dezvolta deasupra planului m. milohioidian, in planșeul bucal anterior
I. Chistul dermoid care se dezvolta deasupra planului m. milohioidian, duce la
apariția unei deformații submentoniere
J. Are consistentă ferma-elastică, fiind mobil pe planurile adiacente
158. Diagnosticul diferențial al chistului dermoid cu localizare in
planșeul bucal se poate face cu:
A. Adenita submentoniera
B. Tumorile glandelor sublinguale
C. Supuratiile lojei sublinguale
D. Limfangiomul chistic al planșeului bucal
E. Chistul teratoid
F. Abcesul lojei submentoniere
G. Ranula suprahioidiana
H. Chistul canalului tireoglos
I. Adenopatia metastatica submentoniera
J. Ranula sublinguala
159. Diagnosticul diferențial al chistului dermoid cu localizare sub planul
m. milohioidian se poate face cu:
A. Ranula sublinguala
B. Adenopatia metastatica submentoniera
C. Limfangiomul chistic al planșeului bucal
D. Supuratiile lojei sublinguale
E. Tumorile glandelor sublinguale
F. Adenita submentoniera
G. Chistul canalului tireoglos
H. Chistul teratoid
I. Abcesul lojei submentoniere
J. Ranula suprahioidiana
160. Tratamentul chistului dermoid este:
A. Abordul se poate face oral sau cutanat, în funcție de localizare
B. Strict chirurgical
C. Abordul se face doar cutanat
D. Uneori, pentru formele de mari dimensiuni, este necesar abordul mixt oral și
cutanat
E. Abordul se face doar intraoral
F. Nu este necesar tratament chirurgical
G. Recidivele după extirparea completă sunt extrem de rare
H. Constă în extirparea în totalitate a acestuia
I. Nu se poate realiza abordul mixt intraoral și cutanat
J. Rata de recidivă este mare
161. Chistul branhial:
A. Localizarea tipică a chistului este în planșeul bucal pe linia mediană
B. 2/3 din chisturile branhiale apar pe partea dreapta și doar o treime pe partea
stânga
C. Apare în special după vârsta de 50 de ani
D. 2/3 din chisturile branhiale apar pe partea stângă și doar o treime pe partea
dreaptă
E. Se localizează oriunde pe linia mediană
F. Apare în special la adolescenți sau la adulți tineri
G. Este localizat de-a lungul mușchiului sternocleidomastoidian
H. Apare mai frecvent la sexul feminin
I. Derivă din incluzia epitelială restantă a unui pliu endodermic al celei de-a doua
fante brahiale
J. Apare mai frecvent la sexul masculin
162. Chistul branhial:
A. Se mobilizează cu mișcările capului și în deglutiție
B. La palpare are o consistență dură sau fluctueta
C. Poate fi localizat și perianglomandibular
D. După perioada de latenta, se dezvoltă rapid volumetric în aproximativ 1-3
săptămâni
E. Se prezintă ca o masă cervicală situată pre- și sub-sternocleidomastoidian, in
treimea superioară și medie a acestuia în dreptul bifurcație carotice
F. Foarte des poate fi localizat în treimea inferioară a mușchiului
sternocleidomastoidian
G. Tegumentele acoperitoare sunt modificate
H. Are o perioadă lungă de latenta
I. Are o perioadă scurtă de latenta
J. Are dimensiuni variabile putând ajunge până la 8-10 cm
163. Chistul branhial:
A. La palpare are o consistență moale sau fluctuență
B. Se mobilizează cu mișcările capului și în deglutiție
C. Nu se mobilizează cu mișcările capului și nici în deglutiție
D. Este dureros
E. Dimensiunile pot ajunge până la 8-10 mm
F. Tegumentele acoperitoare sunt nemodificate
G. Adera la planul tegumentar
H. Are dimensiuni variabile putând ajunge până la 8-10 cm
I. Nu aderă la planul tegumentar, este nedureros
J. Tegumentele acoperitoare sunt modificate
164. Diagnosticul diferențial al chistului branhial se poate face cu:
A. Chistul teratoid
B. Adenita submentoniera
C. Adenite cronice specifice
D. Adenopatii metastatice cervicale
E. Ranula suprahioidiana
F. Lipomul laterocervical
G. Tumorile glandelor sublinguale
H. Limfangioame cervicale
I. Adenopatii din limfoame
J. Chistul canalului tireoglos
165. Tratamentul chistului branhial:
A. Nu sunt citate cazuri de malignizare a chistului branhial
B. Abordul chirurgical este cervical printr-o incizie tegumentară verticala
C. Extirparea chistului branhial presupune desprindere acestuia de pachetul
vasculo-nervos al gâtului, iar porțiunea sa inferioară de pe peretele lateral al
faringelui și de vârful apofizei stiloide
D. Sunt citate cazuri de malignizare a chistului branhial
E. În trecut se folosea abordul prin incizie verticală de-a lungul marginii
anterioare a mușchiului sternocleidomastoidian
F. Extirparea chistului branhial presupune desprindere acestuia de pachetul
vasculo-nervos al gâtului
G. Extirpat în totalitate, chistul branhial recidiveaza
H. Extirpat în totalitate, chistul branhial nu recidivează
I. În trecut se folosea abordul prin incizie orizontala de-a lungul marginii
posterioare a mușchiului sternocleidomastoidian
J. Abordul chirurgical este cervical printr-o incizie tegumentară orizontală
166. Ranula sublinguala:
A. Pe măsură ce crește în volum ranula ridică mucoasa vestibulului bucal
B. Are dimensiuni variabile
C. Se mai numește si ranula “in bisac”
D. Este localizată median în planșeul bucal deasupra mușchiului milohioidian
E. Este localizată paramedian în planșeul bucal deasupra mușchiului milohioidian
F. Prin transparența mucoasei planșeului bucal este vizibil conținutul lichidian al
acesteia fapt care îi conferă o colorație tipică albăstruie
G. Prin transparența mucoasei planșeului bucal este vizibil conținutul lichidian al
acesteia fapt care îi conferă o colorație tipică galbuie
H. Pe măsură ce crește în volum ranula ridică mucoasa planșeului bucal
I. Este localizată paramedian în planșeul bucal sub mușchiului milohioidian
J. Se prezintă clinica o formațiune chistica
167. Ranula sublinguala:
A. Este dureroasă
B. Aderă la corticală linguala a mandibulei
C. Are consistență fluctuenta
D. Aderă de planurile profunde
E. Se mai numește si ranula “in bisac”
F. Este nedureroasă
G. Uneori poate depășii linia mediană apărând ușor strangulată la nivelul frenului
lingual
H. Nu aderă de planurile profunde
I. Nu aderă la corticală linguală a mandibulei
J. Are consistență dură
168. Ranula sublinguala:
A. Se poate perfora spontan eliminandu-se un lichid vâscos caracteristic
B. Poate împinge limba în sus de aceasi parte
C. De multe ori, ranula se poate suprainfecta
D. Singura deosebire dintre lichidul vâscos eliminat și saliva, este cantitatea mare
de ptialina
E. După perioada de latenta, se dezvoltă rapid volumetric în aproximativ 1-3
săptămâni
F. Poate împinge limba în sus și de partea opusă
G. Singura deosebire dintre lichidul vâscos eliminat și saliva, este cantitatea mică
de ptialina sau chiar lipsa acestuia
H. Poate ajunge la dimensiuni importante ocupând în totalitate hemiplanșeul
I. Derivă din incluzia epitelială restantă a unui pliu endodermic al celei de-a doua
fante brahiale
J. Uneori poate depășii linia mediană apărând ușor strangulată la nivelul frenului
lingual
169. Ranula in bisac:
A. Este o variantă clinică mai rar întâlnită
B. Clinic formațiune chistica bombează submentonier și/sau submandibular
paramedian
C. Prin presiunea exercitată la nivelul compartimentului superior, formațiunea
chestii că bombează sub mucos îmi planșeul bucal având caracteristicile unei
ranule sublinguale
D. Formațiune chistica apare ca fiind formată din două compartimente
E. Formațiune chistica cu conținut salivar trece în regiunea suprahioidiana
F. Are forma unei clepsidre
G. Este o variantă clinică des întâlnită
H. Oral, la nivelul planșeului bucal, compartimentul supramilohioidian(inferior) al
runulei în bisac este mai puțin evident clinic
I. Tegumentele acoperitoare au aspect modificat
J. Oral, la nivelul planșeului bucal, compartimentul supramilohioidian(superior) al
runulei în bisac este foarte evident clinic
170. Diagnosticul diferențial al ranulei sublinguale se face cu:
A. Hemangioame ale planșeului bucal
B. Adenopatii metastatice cervicale
C. Adenite cronice specifice
D. Chistul gastrointestinal heterotopic
E. Chistul dermoid
F. Dilatațiile chistice ale canalului Wharton
G. Limfangioame cervicale
H. Tumori benigne ale glandelor parotide
I. Adenopatii din limfoame
J. Chistul teratoid
171. Tratamentul ranulei:
A. Extirparea este destul de dificilă având în vedere faptul că membrana chistica
este foarte subțire și extrem deaderentă la țesuturile adiacente
B. Se va extirpa și glanda sublinguală implicată pentru a preveni apariția
recidivelor
C. În cazul ranulei sublinguale abordul este cutanat
D. Ranula suprahioidiana cu evoluție strict sub mușchiul milohioidian necesită un
abord chirurgical oral
E. Constă în extirparea ranulei inclusiv a membranei chistice
F. În cazul runulei sublinguale abordul este oral
G. Ranula în bisac necesită întotdeauna abord chirurgical mixt
H. Nu se va extirpa glanda sublinguală implicată
I. O variantă des utilizată este marsupializare
J. Este chirurgical
172. Tratamentul ranulei:
A. Ranula in bisac necesită uneori un abord chirurgical mixt oral și cutanat
B. O variantă des utilizată este marsupializare
C. Tratamentul este chirurgical și constă în extirparea ranulei inclusiv a
membranei chistice împreună cu glanda sublinguală implicată
D. Ranula în bisac necesită întotdeauna abord chirurgical mixt
E. În cazul ranulei sublinguale abordul este cutanat
F. În cazul ranulei sub linguale abordul chirurgical este oral la nivelul planșeului
bucal
G. Nu se va extirpa glanda sublinguală implicată
H. O variantă terapeutică mai puțin folosită astăzi este marsupializarea ranulei
I. Ranula suprahioidiana cu evoluție strict sub mușchiul milohioidian necesită un
abord chirurgical oral
J. Ranula suprahioidiana cu evoluție strict sub mușchiul milohioidian necesită un
abord chirurgical cervical
173. Granulomul piogen:
A. Este formată din țesut granulativ, ca răspuns la un factor iritativi local
B. Leziunile recente sunt mai puțin vascularizate
C. La palpare are o consistență dură
D. Este o masă pseudotumorală pediculata sau sesilă
E. La palpare, leziunea este dureroasă
F. A mai fost denumit și botriomicom
G. Evoluția este la început lenta
H. Are dimensiuni de la câțiva milimetri la câțiva centimetri
I. Este o leziune hiperplazia cu aspect pseudotumoral localizată la nivelul crestei
alveolare care derivă din periost sau din structurile ligamentului parodontal
J. Este o hiperplazie reactivă a mucoasei cavității orale
174. Granulomul piogen gingival:
A. Apare în spațiul interdentar în special pe versantul vestibular
B. Apare în legătură cu un dinte care prezintă o carie subgingivala sau o lucrare
protetica fixă adaptată deficitar
C. Microiritația locală și inflamația cronică pe fondul unei igiene orale deficitare
constituie factorul cauzal
D. Este forma cea mai rară de granulom piogen oral
E. Apare pe fondul unui factor iritativi mecanic cronic de cele mai multe ori legat
de traumatizarea mucoasei în timpul contactului arcadelor dentare
F. Este forma cea mai frecventă de granulom piogen oral
G. Este localizat la nivelul mucoasei labiale, linguale sau jugale
H. Se mai numește și epulisul granulomatos
I. Se mai numește și botriomicom
J. Apare în spațiuli interdentar în special pe versantul oral
175. Tratamentul granulomului piogen gingival:
A. Se realizează extracția dintelui/dinților întotdeauna
B. Constă în extirparea chirurgicală cu margini de siguranță de aproximativ 2 mm
C. Este necesară totodată îndepărtarea faptului iritativi local
D. O plagă se închide de obicei prin sutură primară
E. Plaga postoperatorie se vindecă per secundam
F. Dacă se constată că osul este moale, dimineralizat, se practică chiuretajul osos
până în țesutul sănătos
G. constă în extirparea chirurgicală cu margini de siguranță de aproximativ 2 cm
H. Se îndepărtează periostul subiacent
I. Recidivele sunt dese
J. Nu se îndepărtează periostul subiacent
176. Tratamentul botriomicomului:
A. Recidivele sunt dese
B. Nu este necesară îndepărtarea factorului iritativ local
C. Este de asemenea necesară identificarea și îndepărtarea factorului iritativ local
D. Constă în extirparea chirurgicală cu margini de siguranță de aproximativ 2 mm
E. Se realizează extracția dintelui / dinților întotdeauna
F. Se poate aștepta și epitelializarea secundara
G. Recitativele sunt rare și apar de obicei în contextul în care extirparea a fost
incompletă și nu s-a îndepărtat factorul iritativi local
H. Constă în extirparea chirurgicală împreună cu țesutul adiacent clinic normal
I. Plaga se închide de obicei prin sutură primară
J. Plagă se închide de obicei per secundam
177. Fibromul osifiant periferic:
A. Localizarea cea mai frecventă este în regiunea posterioară
B. Nu este un fibrom propriu-zis
C. Apare mai frecvent la sexul masculin
D. Se mai numește și epulis fibros
E. Este posibilă prezența unor osificari intralezionale care derivă din structurile
dure parodontale
F. Este o hiperplazie reactivă a țesutului conjunctiv fibros parodontal
G. Apare mai frecvent la pacienții în vârstă
H. Poate apărea și la nivelul crestei alveolare edentate
I. Are dimensiuni mici de până la 2 mm
J. Se localizează la nivelul creste alveolare dentate, fiind întotdeauna în legătura
cu prezența unui dinte cauzal
178. Granulomul periferic cu celule gigante:
A. Apare cel mai frecvent la persoane tinere
B. Este localizată la nivelul crestei alveolare care derivă din periost sau din
structurile ligamentului parodontal
C. Este o leziune hiperplazica cu aspect pseudotumoral
D. Are etiologie iritativa
E. Dimensiunile sunt de aproximativ 2 mm
F. Leziunea este asociată cu hiperparatiroidismul
G. Leziunea nu este asociată cu hiperparatiroidismul
H. Apare cel mai frecvent la sexul masculin
I. Nu are etiologie iritativa
J. Se mai numește și Epulis cu celule gigante
179. Granulomul periferic cu celule gigante:
A. Consistență este moale
B. Se prezintă ca o leziune nodulara
C. Este sesil, mai rar pediculat
D. Consistență este ferm elastică
E. Dimensiunile sunt de aproximativ 2 mm
F. Radiologic nu se evidențiază liza osoasa
G. De obicei este pediculat
H. Culoarea este roșie violacee
I. În situații dese, poate fi expresia clinică a exteriorizări la nivelul părților moi a
granulomului central cu celule gigante
J. Dimensiunile sunt de aproximativ 2 cm
180. Tratamentul granulomului periferic cu celule gigante:
A. Se realizează extracțiile dinților / dintelui întotdeauna
B. Rata de recidivă este de aproximativ 50%
C. Se îndepărtează și periostului subiacent până la nivelul osului alveolar
D. Nu este obligatoriu îndepărtarea factorului iritativi local
E. Este chirurgical
F. Chiuretajul osos până în țesut sănătos nu este obligatoriu în localizăriile la
nivelul creste alveolare edentate
G. Constă în extirparea în totalitate a formațiunii cu margini libere plasate în
țesutul sănătos de aproximativ 2 mm
H. Este necesară îndepărtarea prin chiuretaj a țesutului parodontal din care derivă
leziunea
I. Vindecarea plăgi se face prin epitelizare secundară, fiind protejată cu mese
iodoformate sau ciment parodontal
J. Rata de recidivă este de aproximativ 20%
181. Papilomul:
A. Modul de transmitere a virusului nu este cunoscut
B. Are dimensiuni mari de peste 2 cm
C. Nu poate apărea la copii
D. Are dimensiuni mari de peste 1 cm
E. Are drept cauză probabilă infecția cu virusul papiloma uman
F. Cea mai afectată vârstă este între 30 și 50 de ani
G. Localizările papiloamelor sunt tipice cu predilecție la nivelul mucoasei palatului
dur, a vălului palatin și chiar a luetei
H. Este o proliferare tumorală benignă a stratului spinos ale epiteliului
I. Tipurile virale 2/6/11 sunt în mod relativ constant identificate în papiloamele
cu localizare orală
J. Suprafața formațiuni tumorale este regulată, fiind de culoare albă, roșiatică,
sau având aspectul mucoasei normale
182. Papilomul sino-nazal:
A. Este asimptomatic
B. Este simptomatic
C. Prezintă trei variante histopatologice
D. Nu este necesar tratament chirurgical de extirpare
E. Este localizat la nivelul mucoasei sinusurilor paranazale
F. Este localizat la nivelul mucoasei cavității nazale
G. Prezintă două variante histopatologice
H. De cele mai multe ori este descoperit întâmplător la un examen endoscopic
sinusal
I. Este localizat în special la nivelul sinusului frontal
J. Prin evoluție acesta nu poate desființa peretele sino-nazal
183. Tumorile benigne cu origine la nivelul glandelor salivare mici:
A. Aspectul clinic al tumorilor benigne este comun, iar atitudinea terapeutică este
convergentă pentru toate aceste forme
B. Predomină tumorile maligne
C. Predomină tumorile benigne
D. Adenomul pleomorf este cea mai rară tumoră benignă a glandelor salivare
mici
E. Formele tumorale maligne care afectează glandele salivare mici sunt
adenomul pleomorf, adenomul canalicular, adenomul cu celule bazale
F. Formele tumorale benigne care afectează glandele salivare mici au aceasi
localizare, incidență și caractere anatomopatologice
G. Se dezvoltă prin proliferarea tumorală a structurilor epiteliale ale acestora
H. Formele tumorale benigne care afectează glandele salivare mici sunt
adenomul pleomorf, adenomul canalicular, adenomul cu celule bazale
I. Adenomul pleomorf este cea mai frecventă tumoră benignă a glandelor
salivare mici
J. Se diferențiază pe criterii clinice
184. Fibromul:
A. Fibroamele tegumentare se prezintă sub formă de noduli cu consistență
moale, imobili, proeminenți subtegumentar
B. Reprezintă cea mai frecventa formațiune tumorală benignă întâlnită la nivelul
mucoasei cavității orale
C. Localizarea este variată la nivelul cavității orale
D. Apare mai frecvent la sexul masculin
E. FARA ENUNT
F. Are dimensiuni variabile de la 0,5 mm până la 2 mm
G. În localizării le linguale apare cu predilecție pe fața dorsală, marginile laterale
și vârful limbii
H. Este considerată mai degrabă o hiperplazie reactivă a țesutului conjunctiv
fibros
I. Nu este o tumoră benignă propriu-zisă
J. Apare la ambele sexe, mai frecvent la sexul feminin
185. Tratamentul fibromului:
A. Este exclusiv chirurgical
B. La nivelul tegumentelor cervico-faciale, fibroamele sunt localizate de obicei
subtegumentar, extirparea acestora făcându-se fără dificultate
C. În localizăriile mucozale ale fibromul se extirpă împreună cu baza de
implantare
D. Incizia eliptică este plasată în țesut normal la aproximativ 2 mm de marginile
clinice ale formațiuni tumorale
E. Incizia eliptică este plasată în țesut normal la aproximativ 2 cm de marginile
clinice ale formațiuni tumorale
F. Incizia eliptică este plasată în țesut normal la aproximativ 0.5mm de marginile
clinice ale formațiuni tumorale
G. Tratamentul nu este chirurgical
H. La nivelul tegumentelor cervico-faciale, fibroamele sunt localizate de obicei
subtegumentar, extirparea acestora făcându-se cu dificultate
I. Este exclusiv chirurgical și constă în extirparea parțială a formațiuni tumorale
J. Constă în extirparea în totalitatea formațiuni tumorale
186. Fibromatoza la gingivala:
A. Nu împiedică erupția dinților în cazul apariției la vârsta dentiției permanente
B. Gingivomucoasa are aspect normal la vârsta copilăriei
C. Este ereditară dar nu și congenitală
D. Gingivomucoasa acoperitoare este normală sau palidă, fiind dureroasă și
sângerândă
E. Are caracter recidivant practic refăcându-se la 1-2 luni de la intervenție
F. Este o afecțiune cu caracter ereditar autozomal dominant
G. Dezvoltarea fibromatoasa apare la vârsta adolescenței sau chiar mai târziu
H. Are o consistență moale fibroasa
I. Poate face parte dintr-un sindrom care să includă fibromatoza gingivala,
hipertricoza, retard mintal si epilepsie
J. Tratamentul nu este chirurgical
187. Lipomul:
A. Se localizează în special pe trunchi și membre dar poate apărea și în teritoriul
Oro-Maxilo-Facial
B. Este o tumoră maligna a țesutului adipos
C. In localizările jugale este vorba despre un lipom propriu-zis
D. Tratamentul chirurgical al lipomatozei cervico-faciale din Sindromul Madelung
este simplu, datorită caracterului compact al acestuia
E. Este o tumoră benignă a țesutului adipos
F. În localizările de la nivelul cavității orale, lipomul apare mai ales la nivelul
regiunii jugale, în vestibulul bucal, la nivelul limbii, planșeului bucal, sau în
grosimea buze
G. La nivel cervico-facial se prezintă ca o masa tumorală cu creștere lentă
H. Lipomul oral are ca diagnostic diferențial adenopatiiIe cervicale
I. Patogeneza tumori este incertă
J. Tratamentul lipoamelor solitare nu este chirurgical
188. Hemangiomul:
A. Este cea mai frecventă tumoră a perioadei copilăriei
B. Pentru hemangioamele mici care nu induc afectări funcționale se preferă
tratamentul medicamentos
C. Se localizează în special în teritorul Oro-Maxilo-Facial
D. Este prezent la aproximativ 50% din copiii cu vârsta de 1 an
E. Hemangioamele complet dezvoltate sunt rareori prezente la naștere dar se
poate uneori identifica o macula de culoare deschisă cu o rețea
teleangiectatica
F. Este mai frecvent prezent la sexul feminin (3:1)
G. Este mai frecvent prezent la sexul masculin (2:1)
H. Este mai frecvent prezent la sexul masculin (3:1)
I. Este prezent la aproximativ 5-10% din copiii cu vârsta de 1 an
J. Pentru leziunile în etapă proliferativa, care prezintă ulcerații hemoragii
repetate sau crește marcată, tratamentul chirurgical este preferabil celui
medicamentos
189. Din categoria chisturi de dezvoltare odontogene fac parte:
A. Chistul folicular
B. Chistul rezidual
C. Chistul radicular lateral
D. Keratochistul odontogen primordial
E. Chistul branhial
F. Chistul parodontal lateral
G. Chistul radicular
H. Chistul osos anevrismal
I. Keratochistul dentiger
J. Chistul de eruptie
190. Clinic keratochistul odontogen se poate manifesta astfel:
A. Liza corticalei la mandibula in zona frontala este mai mare spre lingual
B. Determina mobilitatea dintilor adiacenti
C. Nu determina tulburari sensitive in teritoriu
D. Determina tulburari sensitive in teritoriu
E. Se extind mai mult in plan vestibulolingual
F. Se extind mai mult in plan meziodistal
G. Liza corticalei la mandibula in zona laterala este mai mare spre vestibular
H. Initial sunt asimptomatice
I. Determina resorbtia radacinilor dentare adiacente
J. Liza corticalei la maxilar este mai mare spre palatinal
191. Imaginea radiologica in keratochistul odontogen poate fi:
A. Leziune radiotransparenta multiloculara
B. Imagine radiotransparenta de os ros de șoarece
C. Leziune cu densitate crescuta si limite imprecise
D. Leziune radioopaca cu contur radiotransparent
E. Leziune radiotransparenta uniloculara
F. Leziune cu densitate crescuta ce alterneaza cu zone radiotransparente
G. Leziune radiotransparenta cu limite nete si corticalizare perilezionala
H. Leziune radiotransparenta cu limite nete
I. Leziune radiotransparenta ce determina liza radacinilor dentare din vecinatate
J. Leziune radioopaca bilobata
192. Diagnosticul diferential al keratochistului odontogen dentiger se
face cu:
A. Epulisul fibros
B. Chistul folicular
C. Chistul odontogen adenomatoid
D. Ameloblastomul
E. Fibromul ameloblastic
F. Odontomul complex
G. Tumora odontogena adenomatoida
H. Epulisul cu celule gigante
I. Odontomul compus
J. Chistul branhial
193. Diagnosticul diferential al keratochistului odontogen primordial
unilocular se face cu:
A. Chistul adhioidian
B. Chistul rezidual
C. Cavitatea osoasa idiopatica
D. Ameloblastomul
E. Odotomul compus
F. Chistul branhial
G. Mixomul odontogen
H. Chistul parodontal
I. Chistul odontogen adenomatoid
J. Odontomul complex
194. Tratamentul chirurgical in cazul keratochistului consta in:
A. Chistectomie si umplerea cavitatii cu tesut osos spongios
B. Rezectie apicala
C. Glosectomie partiala
D. Rezectie osoasa marginala
E. Glosectomie totala
F. Chistectomie si umplerea cavitatii cu sange
G. Pelvectomie partiala
H. Marsupializare
I. Rezectie ososasa segmentara
J. Evidare ganglionara functionala
195. Variantele de aspecte radiologice in cazul chistului folicular sunt:
A. Imagine radiotransparenta multiloculara situata lateral de un dinte inclus
B. Radiotransparenta unilocular ace inconjoara coroana unui dinte semiinclus
C. Imagine radiotransparenta presarata cu mici radioopacitati
D. Imagine radiotransparenta strabatuta de travee radiopace ce impart cavitatea
in mai multe camere
E. Radiotransparenta care se extinde spre apical nerepectand jonctiunea
amelodentinara a coletului dintelui inclus, circumscriind in totalitate dintele
F. Radiotransparenta uniloculara suprapusa peste bifurcatia radacinilor molarului
de minte inferior semiinclus
G. Imagine radioopaca ce circumscriie coroana unui dinte inclus
H. Radiotransparenta uniloculara ce inconjoara coroana unui dinte inclus
I. Radiotransparenta uniloculara ce intereseaza doar portiunea distala a
molarului de minte inferior semiinclus
J. Radiotransparenta multiloculara ce are in interior un dinte inclus
196. Diagnosticul diferential al chistului folicular se poate face cu:
A. Odontom compus
B. Malformatii arteriovenoase
C. Epulis cu cellule gigante
D. Fibrom ameloblastic
E. Cavitatea osoasa esentiala
F. Ameloblastom
G. Chistul branhial
H. Chistul odontogen adenomatoid
I. Tumora odontogena adenomatoida
J. Keratochist odontogen dentiger
197. Diagnosticul diferential al chistului parodontal lateral se face cu:
A. Parodontopatia marginala cronica profunda
B. Keratochistul odontogen primordial
C. Chistul odontogen calcificat
D. Odontom compus
E. Cementoblastom
F. Mixom
G. Chistul radicular lateral
H. Chistul folicular
I. Dentinom
J. Ameloblastomul unichistic
198. Forma endoosoasa cu calcificari a chistului odontogen calcificat
trebuie diferentiata de:
A. Tumora odontogena adenomatoida
B. Odontomul
C. Carcinomul pelvilingual
D. Chist branhial
E. Hiperplazii epulis like
F. Osteomul periferic
G. Fibrom osifiant
H. Chist ad hioidian
I. Fibroame gingivale
J. Carcinomul gingivoalveolar
199. Chistul nazopalatin poate avea urmatoarele aspecte clinice:
A. Tumefiere vestibulara mandibulara pe linia mediana
B. Tumefiere palatinala fluctuenta si dureroasa la palpare
C. Tumefiere paralinguala fluctuenta
D. Tumefiere in fundul de sant vestibular in regiunea frontala deformand buza
E. Masa tumorala ulcerovegetanta palatinala
F. Tumefiere palatinala cu mucoasa prezentand fistula prin care se elimina
continut chistic
G. Masa tumorala ulcerata palatinala cu baza indurata
H. Tumefiere palatinala cu mucoasa integra asemanatoare cu abcesul palatin
I. Deformare a palatului anterior
J. Tumefiere paralinguala cu aspect inflamator
200. Diagnosticul diferential al chistului nazopalatin se face cu:
A. Epulisul fibros
B. Chistul radicular cu punct de plecare unul sau ambii incisive centrali
C. Epulisul osteogen
D. Tumora maligna endoosoasa maxilara
E. Canal incisiv normal
F. Epulisul cu celule gigante
G. Cementoblastom
H. Odontomul complex
I. Keratochistul odontogen primordial derivat din meziodens
J. Condrosarcom maxilar (zona frontala)
201. Urmatoarele aspecte clinice corespund unui chist radicular:
A. Dinte cauzal devital
B. Masa tumorala ulcerovegetanta cu burjoni sangeranzi situata in vestibulul
bucal
C. Sensibilitate la percutia in ax a dintelui cauzal
D. Masa tumorala dura ce face corp comun cu tablia osoasa
E. Ulceratie gingivala cu margini indurate
F. Jena dureroasa la palpare in vestibulul buccal in dreptul dintelui cauzal
G. Tumefiere vestibulara ce are la palpare cosistenta de minge de celuloid sau
coaja de ou spart
H. In cazul suprainfectarii evolueaza spre abces vestibular ,palatinal sau de spatiu
fascial primar
I. Tumefiere moale depresibila si pulsatila localizata in vestibulul bucal
J. Masa tumorala ulceroinfiltrativa gingivala
202. Urmatoarele variante de tratament chirurgical sunt posibile in cazul
chistului periapical:
A. Chistectomie prin cura radicala sinusala si extractie dentara sau rezectie
apicala
B. Chistectomie si rezectia dintelui cauzal
C. Marsupializare chist in asociere cu rezectie apicala sau extractie dentara
D. Chistectomie prin abord vestibular si extractie dentara
E. Glosectomie partiala
F. Extirpare chist prin rezectie segmentara de mandibula
G. Gingivectomie
H. Extirpare chist prin rezectie partiala de maxilar
I. Extractie dentara si chistectomie prin alveola postextractionala
J. Pelvectomie
203. Care din urmatoarele afirmatii despre chistul rezidual este
adevarata:
A. Are aspectul radiologic de radiopacitate cu contur net radiotransparent
B. Are aspectul clinic asemanator cu un epulis
C. Are aspectul radiologic de radiotransparenta ce inconjoara coroana unui dinte
inclus
D. Este un chist radicular ce persista dupa tratamentul endodontic
E. Are aspectul radiologic de radiotransparenta multiloculara
F. Are aspectul radiologic de radiotransparenta ce inconjoara coroana unui dinte
semiinclus
G. Chistul rezidual dupa extractia dentara se prezinta radiologic ca un chist
radicular persistent la nivelul crestei edentate
H. Se considera chist rezidual acel chist restant dupa extractia dentara fara
chiuretarea alveolei
I. Este un chist radicular ce persista dupa extractia dentara
J. Chistul rezidual dupa tratament endodontic are aspectul radiologic al unui
chist periapical localizat la un dinte cu obturatie de canal
204. Urmatoarele aspecte clinice sau radiologice corespund cavitatii
osoase idiopatice:
A. Apare mai fervent la copii sub 10 ani
B. Este extrem de rara la adultii de peste 35 ani
C. Prezinta o deformare dura dureroasa a tabliei osoase vestibulare
D. Apare mai frecvent la varste cuprinse intre 10-20 ani
E. Clinic este total asimptomatica
F. Dintii adiacenti leziunii sunt vitali si nu prezinta resorbtie osoasa
G. Clinic se prezinta ca o bombare in sticla de ceas a tabliei vestibulare
H. Determina tulburari sensitive locale
I. Apare mai frecvent la varste cuprinse intre 60-70 ani
J. Radiologic apare ca o radiotransparenta bine delimitata ce se insinueaza
printre radacinile dintilor
205. Urmatoarele afirmatii despre chistul anevrismal sunt adevarate:
A. Clinic se prezinta ca o formatiune ulcerovegetanta gingivala
B. Este localizata mai frecvent in zona frontala a maxilarului
C. Radiologic apare ca o radiotransparenta uniloculara sau multiloculara ce
determina resorbtia radacinilor dintilor adiacenti
D. Radiografic apare ca o leziune radioopaca cu contur imprecise delimitat
E. Localizarea la nivelul oaselor maxilare este sub 2 %
F. Localizarea la nivelul oaselor maxilare este de peste 6%
G. Se localizeaza mai frecvent la mandibula in zona posterioara
H. Este format din lacune vasculare intraosoase separate de septuri fibroase
I. Se prezinta ca o deformatie cu crestere rapida la care se asociaza durerea si
parestezii pe nervul alveolar inferior
J. Este formata din tesut osos compact
206. Urmatoarele aspecte clinice corespund ameloblastomului:
A. Imaginea radiologica cea mai frecventa este de radiopacitate inconjurata de
un interliniu rdiotransparent
B. Apare rar la varstele 10-19 ani
C. Ameloblastomul multichistic apare radiologic sub forma unei
radiotransparente cu contur net uniloculara
D. Localizarea cea mai freventa este zona frontala a maxilarului
E. Ameloblastomul solid apare radiologic ca o radiotransparenta ce prezinta
radiopacitati dispuse in raze de soare
F. Ameloblastomul se localizeaza mai des la mandibula in zona molarului 3 si a
ramului vertical
G. Localizarile de la nivelul maxilarului sunt mai rare si intereseaza zona
posterioara
H. Dupa efractionarea corticalelor ameloblastomul are tendinta de a invada
partile moi
I. Se prezinta ca o tumefactie a mandibulei cu crestere lenta
J. Apare mai frecvent la varste sub 15 ani
207. Urmatoarele aspecte radiologice corespund ameloblastomului:
A. Radiopacitate policiclica inconjurata de radiotransparenta
B. Raditransparenta cu contur net ,bine delimitat
C. Apare resorbtia radacinilor dintilor adiacenti tumorii
D. La nivelul leziunii multiloculare poate apare si un dinte inclus intraosos
E. Radiotransparenta multiloculara cu margini neregulate
F. Imagine de soare care rasare
G. Imagine radiotransparenta policiclica cu multiple radiopacitati centrale
H. Loculatiile de mici dimensiuni dau aspectul de figure de miere
I. Radiotransparente inconjurate de radiopacitati ce dau aspect de miez de paine
J. Loculatiile de mari dimensiuni dau aspect de baloane de sapun
208. Diagnosticul diferential al ameloblastomului solid sau multichistic
cu aspect multilocular se face cu:
A. cementoblastom
B. osteomul
C. Displazia fibroasa
D. osteoblastomul
E. Osteomul osteoid
F. Keratochistul odontogen
G. Mixomul odontogen
H. Corpi straini intraososi
I. Fibromul ameloblastic
J. Chistul osos anevrismal
209. Urmatoarele forme anatomopatologice se pot intalni in cazul
ameloblastomului:
A. Forma acantomatoasa
B. Forma cu celule clare
C. Forma pavimentoasa
D. Forma foliculara
E. Forma desmoplastica
F. Forma adenomatoida
G. Forma sarcoidala
H. Forma cu celule granulare
I. Forma scuamocelulara
J. Forma plexiforma
210. Urmatoarele variante de tratament chirurgical in cazul
ameloblastomului mandibular sunt posibile:
A. Hemirezectia de mandibula cu dezarticulare
B. Rezectia marginala
C. Hemirezectia de mandibula fara dezarticulare
D. Chiuretajul tumorii cu riscul aparitiei recidivelor
E. Rezectia segmentara
F. Evidare ganglionara radicala
G. Rezectie subtotala de maxilar
H. Marsupializare
I. Rezectie partiala de maxilar
J. Rezectie totala de maxilar
211. Diagnosticul diferential al ameloblastomului unichistic se poate
face cu:
A. Keratochistul odontogen primordial
B. cementoblastom
C. osteoblastom
D. Cavitatea osoasa idiopatica
E. Odontomul complex
F. Chistul radicular
G. Osteom osteoid
H. Odontomul compus
I. Chistul median mandibular
J. Chistul rezidual
212. Clasificarea pe criteriul extensiei microscopice a ameloblstomului
unichistic recunoaste urmatoarele forme:
A. Ameloblastom folicular
B. Ameloblastom in situ mural
C. Ameloblastom microinvaziv intramural
D. Ameloblastom in situ intraluminal
E. Ameloblastom bazocelular
F. Ameloblastom plexiform
G. Ameloblastom desmoplastic
H. Ameloblastom scuamocelular
I. Ameloblastom invaziv
J. Ameloblastom microinvaziv transmural
213. Urmatoarele afirmatii despre tumora odontogena calcificata sunt
adevarate:
A. Clinic apare ca o deformare a mandibulei cu crestere extrem de lenta
nedureroasa
B. Afecteaza in general pacienti adulti
C. Este o tumora rara de origine odontogena
D. Radiologic apare ca o radiotransparenta uniloculara sau multiloculara
E. Radiologic apare ca o imagine radiopaca cu contur imprecis
F. Radiologic poate prezenta focare de calcificare intratumorala
G. Este o tumora neodontogena osteogena
H. Este o tumora frecventa la maxilar
I. Apare frecvent la copii
J. Radiologic apare ca o imagine de radioopacitate dispusa radiar
214. Diagnosticul diferential al tumorii Pindborg se face cu:
A. Fibromul osifiant
B. Keratochistul odontogen primordial sau dentiger
C. Fibrom ameloblastic
D. Chistul radicular
E. Osteoblastom
F. Chistul odontogen calcificat
G. Carcinomul gingivoalveolar
H. Carcinomul central
I. Sarcomul Kaposi
J. Ameloblastom
215. In categoria tumori ale epiteliului odontogen cu ectomezenchim
odontogen intra:
A. Fibro-odontomul ameloblastic
B. Fibromul
C. Tumora odontogena adenomatoida
D. Mixomul odontogen
E. Odontomul
F. Fibromul ameloblastic
G. Odontoameloblastomul
H. Osteomul
I. Fibromul odontogen central
J. cementoblastomul
216. In categoria tumori ale ectomezenchimului odontogen cu sau fara
epiteliu odontogen inclus intra:
A. Fibromul odontogen central
B. Tumora odontogena cu cellule granulare
C. Fibromul odontogen periferic
D. Odontomul
E. Fibromul ameloblastic
F. Fibromul odontogen periferic
G. Fibroodontomul ameloblastic
H. Odontoameloblastomul
I. Tumora odontogena adenomatoida
J. Mixomul odontogen
217. In categoria tumori neodontogene osteogene intra:
A. cementoblastomul
B. cherubismul
C. Osteoblastomul
D. osteopetroza
E. Torusul
F. condromul
G. Displazia osoasa
H. Osteomul
I. FARA ENUNT
J. Tumora bruna
218. In categoria tumori neodontogene non osteogene intra:
A. Displazia osoasa
B. Fibromul ameloblastic
C. Displazia fibroasa
D. Tumora centrala cu cellule gigante
E. Tumora bruna din hiperparatiroidism
F. Condromul
G. Fibromul osifiant
H. Cementoblastom
I. Histiocitoza X
J. Cherubismul
219. Care afirmatie despre fibromul ameloblastic este reala:
A. Imaginea radiografica frecventa este de radiopacitate cu contur imprecis
B. Este confundat des cu odontomul
C. Apare in special la pacienti tineri
D. Aspectul radiologic tipic este de raze de soare
E. Face parte din categoria de tumori neodontogene
F. Apare in special la batrani si copii
G. In majoritatea cazurilor in leziune apare un dinte inclus
H. Combina elemente de transformare tumorala epiteliala si ectomezenchimala
I. Localizarea de predilectie este zona frontala a maxilarului
J. Formele de mici dimensiuni apar radiografic ca radiotransparente
uniloculare,bine delimitate
220. Care afirmatie despre odontom este corecta:
A. Face parte din tumorile neodontogene osteogene
B. Este tumora epiteliului odontogen cu ectomezenchim odontogen
C. Este o tumora maligna
D. Prezinta doua forme anatomoclinice forma compusa si forma complexa
E. Este o tumora relative frecventa
F. Radiologic apare ca o radiotransparenta strabatuta de multiple travee
radioopace
G. In stadiul matur este format din smalt si dentina si cantitati variabile de pulpa
si cement
H. In stadiul precoce este format din cement si dentina
I. Este o tumora extrem de rara
J. Sunt considerate hamartoame (anomalii de dezvoltare)
221. Diagnosticul dieferential al odontomului se face cu:
A. Cementoblastomul
B. Chistul radicular
C. Osteomul osteoid
D. Osteomul
E. Sarcomul mandibular
F. Carcinomul gingivoalveolar
G. Osteoblastomul
H. Carcinomul mandibular
I. Perlele de smalt
J. Chistul dentiger
222. Care afirmatie despre fibroodontomul ameloblastic este reala:
A. Rar imaginea radiografica este de masa calcificata de mari dimensiuni cu
contur radiotransparent discret
B. Apare radiologic ca o radiotransparenta uniloculara cu o zona radioopaca
asemanatoare structurii unui dinte
C. Se localizeaza mai frecvent in zona posterioara a oaselor maxilare
D. Apare frecvent la varste de 45-50 ani
E. Este o tumora maligna
F. Este o tumora neodontogena osteogena
G. Tumora ce combina caracteristicile fibromului ameloblastic cu cele ale
odontomului
H. Apare frecvent la pacienti cu varsta inaintata
I. Se localizeaza frecvent in zona canina a maxilarului
J. Apare mai ales la copii in jur de 10 ani
223. Diagnosticul diferential al odontoameloblastomului se face cu:
A. Displazia fibroasa
B. Sarcom
C. Keratochistul odontogen dentiger
D. Odontomul ameloblastic
E. Displazia osoasa
F. Fibroodontomul ameloblastic
G. Odontomul compus
H. Ameloblastomul
I. Tumora bruna
J. Cherubism
224. Care afirmatie despre tumora odontogena adenomatoida este reala:
A. Apare in special intre varstele 10-19 ani
B. In 2/3 cazuri afecteaza sexul feminin
C. Este o tumora maligna rara
D. Mai este denumita chist odontogen adenomatoid
E. E o tumora neodontogena osteogena
F. Este frecventa la batrani
G. Este rezultatul transformarii in hamartoma chistic a epiteliului odontogen
H. Este mai frecventa la sex masculin
I. Este rara peste 30 ani
J. Aspectul tipic radiologic este de miez de paine
225. Diagnosticul diferential al tumorii odontogene adenomatoide se
face cu:
A. Tumora centrala cu cellule gigante
B. Odontomul complex
C. Mixomul odontogen
D. Ameloblastomul
E. Oseomul periferic
F. Cementoblastomul
G. Odontomul compus
H. Fibromul ameloblastic
I. Keratochistul odontogen
J. Osteoblastomul
226. Dintre aspectele clinice si epidemiologice ale fibromului odontogen
central se remarca:
A. Apare mai frecvent la femei
B. Se localizeaza atat la maxilar cat si la mandibula
C. Apare mai frecvent la barbati
D. Este o tumora extrem de rara
E. Este o tumora a epiteliului odontogen
F. Poate fi prezenta la orice varsta
G. In formele de mici dimensiuni este asimptomatica
H. Formele de mari dimensiuni sunt asimptomatice
I. Este o tumora foarte frecventa
J. Apare de predilectie la varstnici
227. Diagnosticul diferential al fibromului odontogen central se face cu:
A. Tumora centrala cu celule gigante
B. Odontom compus
C. Osteoblastom
D. Mixomul odontogen
E. Cementoblastom
F. Ameloblastom
G. Odontom complex
H. Osteom osteoid
I. Fibromul ameloblastic
J. Keratochistul odontogen
228. Care afirmatie despre mixomul odontogen este adevarata:
A. Zona de predilectie este unghiul mandibular
B. Deriva din papila mugurelui dentar
C. Poate fi situat oriunde la nivelul maxilarului sau mandibulei
D. Apare mai frecvent intre 15-30 ani
E. Radiografic apare ca radiotransparenta uni sau multiloculara
F. Clinic si radiologic este asemanator chistului radicular
G. Deriva din epiteliul odontogen
H. Radiologic se evidentiaza impingerea sau liza radacinilor dintilor adiacenti
tumorii
I. Este o tumora maligna
J. Apare mai frecvent la varste peste 70 ani
229. Diagnosticul diferential in cazul mixomului odontogen se poate
face cu:
A. Tumora centrala cu celule gigante
B. Osteom osteoid
C. Osteoblastom
D. Hemangiom osos
E. Displazia osoasa
F. Odontomul
G. Fibromul ameloblastic
H. Keratochistul odontogen
I. Perle de smalt
J. Ameloblastom
230. Care afirmatie despre cementoblastom este adevarata:
A. Afecteaza adesea dintii mandibulari
B. Radiografic apare ca o radiotransparenta ce inconjoara radacina unui dinte
inclus
C. Este o tumora maligna
D. Se mai numeste cementom adevarat
E. Afecteaza adesea dintii maxilari centrali
F. Este o tumora neodontogena
G. Apare mai frecvent la adolescenti
H. Face parte din tumorile ectomezenchimului odontogen
I. Este mai frecventa la varstnici
J. Este o proliferare de tip hamartom a cementoblastilor
231. In cadrul diagnosticului diferential al cementoblastomului intra in
discutie:
A. Hipercementoza
B. Osteita condensanta
C. Fibromul osifiant
D. Ameloblastomul
E. odontomul
F. Chistul globulomaxilar
G. Chistul nazopalatin
H. Chistul radicular
I. Chistul rezidual
J. Carcinomul gingivoalveolar
232. Aspectele clinice , epidemiologice ale osteomului sunt date de:
A. Apare mai frecvent la grupa de vrsta 60-70 ani
B. Alta localizare de predilectie este sinusul frontal
C. Zona de predilectie este cea frontala mandibulara
D. Clinic apare ca o deformare fluctuenta
E. Osteomul de condil determina devierea mentonului de aceeasi parte cu
leziunea
F. Osteomul endostal deformeaza tablia osoasa inca din stadiile incipiente
G. In majoritatea cazurilor apare solitar
H. Frecventa mai crescuta la barbati
I. Apar mai ales la tineri
J. Apare mai frecvent pe versantul lingual mandibular
233. In cadrul diagnosticului diferential al osteomului intra:
A. Osteoblastom
B. Torusul
C. Carcinom gingivoalveolar
D. Rabdomisarcom
E. Carcinomul adenoid chistic
F. Chistul rezidual
G. Fibrom osifiant
H. Chistul radicular
I. Osteosarcom
J. Odontom complex
234. In manifestarile sindromului Gardner intra:
A. Osteoame multiple cu localizari variate
B. Chisturi sebacee multiple
C. Multiple tumori brune la nivelul maxilarelor
D. Leziuni pigmentare retiniene
E. Transformare fibrochistica a ficatului
F. Tumora centrala cu cellule gigante
G. Leziuni able corneene
H. Multipli polipi intestinali
I. Multiple chisturi radiculare
J. Existenta odontoamelor sau dintilor supranumerari
235. Urmatoarele date epidemiologice si patogenice sunt valabile in
cazul osteoblastomului:
A. 30% dincazuri intereseaza oasele lungi
B. Este o tumora maligna osoasa
C. 10 % din cazuri intereseaza vertebrele
D. Oasele lungi sunt foarte putin interesate (sub 5 %)
E. Are o frecventa redusa de sub 1% din tumorile osoase
F. Este o tumora osoasa foarte frecventa
G. 35% din cazuri intereseaza vertebrele
H. Viscerocraniul este afectat cel mai frecvent peste 50% din cazuri
I. Viscerocraniul este afectat in proportie de 15 %
J. Apare mai frecvent la mandibula in zona posterioara
236. Manifestarile clinice si radiologice ale osteoblastomului sunt date
de:
A. La persoanele in varsta poate avea o evolutie agresiva cu durere marcata si
dimensiuni foarte mari
B. Deformare osoasa discreta de consistenta ferm dura
C. Are dimensiuni de 2-4 cm
D. Radiografic apare o radiotransparenta rotunda bine delimitate cu focare
multiple de radiopacitate
E. Este nedureroasa
F. Se prezinta ca o deformare fluctuenta in dreptul apexului dentar
G. Radigrafic se prezinta ca o radiopacitate marcata prost delimitata
H. Deformare cu consistenta de minge de celuloid
I. La nivelul oaselor maxilare determina dureri moderate difuze
J. Radigrafic prezinta imagine de soare ce rasare
237. Diagnosticul diferential al osteoblastomului se face cu:
A. Osteosarcom (forma de debut)
B. Chistul dentiger
C. cementoblastom
D. Osteomielita
E. Condrosarcom (forma de debut)
F. Ameloblastom
G. Chistul radicular
H. Carcinomul gingivoalveolar
I. Fibromul osifiant
J. Chistul rezidual
238. Diagnosticul diferential al fibromului osifiant in faza de
radiotransparenta se face cu:
A. Chistul radicular de mari dimensiuni
B. Keratochistul
C. Perle de smalt
D. Odontom complex
E. Fibromul ameloblastic
F. Chistul rezidual
G. Odontom compus
H. Cementoblastom
I. Osteoblastom
J. Ameloblastomul unilocular
239. Care afirmatie despre condrom este adevarata:
A. Este o tumora formata din tesut osos imatur
B. La nivelul viscerocraniului localizarile mai frecvente sunt premaxila, condilul si
corpul mandibular
C. Poate determina mobilitatea dintilor si resorbtii radiculare
D. Este o tumora benigna neodontogena osteogena
E. Este o tumora formata din cartilaj hialin matur
F. Apare frecvent la nivelul oaselor maxilare
G. Este o tumora odontogena epiteliala
H. Radigrafic apare ca o radiopacitate intense cu contur net
I. In teritoriul oromaxilofacial sunt extrem de rare
J. Este o tumora odontogena ectomezenchimala
240. Osteocondromul condilului trebuie diferentiat de:
A. Carcinomul gingivoalveolar
B. Osteosarcom
C. Osteoblastom
D. Adenomul pleomorf
E. Condrosarcom
F. Osteom
G. Keratochist
H. Chistul radicular
I. Carcinomul de mezostructura
J. Fibrom osifiant
241. Torusul palatin este:
A. Prezent adesea la copii
B. O tumora benigna odontogena ectomezenchimala
C. O tumora maligna osoasa periferica
D. Dur la palpare
E. Prezent cel mai adesea la adulti
F. Nedureros spontan
G. Dureros si ulcerat
H. Moale, depresibil la palpare
I. Situat de-a lungul suturii mediane a palatului dur
J. Prezent la 20-40 % din populatie
242. Torusul mandibular este:
A. O tumora odontogena mezenchimala
B. Situat pe fata corticala externa a mandibulei
C. Prezent in proportie de 50 % din populatie
D. De consistenta ou de celuloid
E. Situat pe fata linguala a corpului mandibular
F. Mai frecvent intalnit la femei
G. O exostoza
H. Mai frecvent intalnit la sexul masculin
I. Prezent in proportie de 5-20% din populatie
J. De consistenta dura osoasa
243. Tumora centrala cu celule gigante este:
A. O tumora benigna cu caracter osteocondensant
B. O tumora neodontogena
C. Mai frecventa la varste peste 70 ani
D. Este o tumora maligna
E. Este o tumora benigna odontogena
F. Mai frecventa la varste cuprinse intre 20-30 ani
G. Cunoscuta si sub denumirea de tumora cu plasmocite
H. Exteriorizata la nivelul partilor moi orale dup ace corticala osoasa a fost
erodata in totalitate
I. Cunoscuta si sub denumirea de tumora cu mieloplaxe
J. O tumora benigna cu caracter agresiv si osteolitic marcat
244. Diagnosticul diferential al tumorii cu celule gigante se face cu:
A. osteoblastom
B. Leziune vasculara osoasa cu flux crescut
C. Odontom complex
D. Mixom odontogen
E. Odontom compus
F. Osteom osteoid
G. Ameloblastom
H. cementoblastom
I. Keratochistul odontogen
J. Fibrom ameloblastic
245. Care din afirmatiile de mai jos sunt adevarate in cazul unei tumori
brune:
A. Este o tumora benigna odontogena nonosteogena
B. Este o tumora rara
C. Apare la copii mi frecvent
D. Afectarea osoasa consta in aparitia unei osteodistrofii generalizate cu
reducerea densitatii osoase si stergerea desenului trabecular
E. Clinic si radiologic tumora bruna este identica cu tumora centrala cu celule
gigante
F. Afectarea osoasa consta in aparitia unei osteodistrofii cu cresterea densitatii
osoase si accentuarea desenului trabecular
G. Leziunile osoase apar in contextul unui hiperparatiroidism primar sau secundar
H. Este o tumora frecventa
I. Radiologic se caracterizeaza prin osteodensitate crescuta
J. Apare la varste peste 50 ani
246. Displazia fibroasa monoostotica se caracterizeaza prin:
A. Afecteaza un singur os
B. Apare la adulti in a doua jumatate a vietii
C. Afecteaza oasele maxilare si oasele lungi
D. Deformatie dureroasa cu crestere rapida
E. Este o forma clinica extrem de rara
F. In stadii avansate imaginea radiografica este de modificare a radioopacitatii
osoase cu aspect de sticla mata
G. In stadii avansate imaginea radiologica este de radiotransparenta bine
delimitate cu contur net ce inglobeaza apexurile dentare
H. Afecteaza mai des maxilarul decat mandibula
I. Este cea mai frecventa forma clinica de displazie (peste 80% din cazuri)
J. Afecteaza in special copii
247. Diagnosticul diferential al malformatiilor vasculare intraosoase se
face cu:
A. Torusul palatin
B. Osteomielita cronica sclerozanta
C. Cementoblastomul
D. Mixomul odontogen
E. Ameloblastomul
F. Osteoblastomul
G. Displazia fibroasa
H. Odontomul compus
I. Fibromul ameloblastic
J. Osteomul osteoid
248. Diagnosticul de cherubism se stabileste in baza urmatoarelor
elemente:
A. Aspect clinic de facies bucalat
B. Leziuni cu celule gigante la nivelul oaselor maxilare
C. Nu prezinta modificari ale calcemiei care sa sugereze hiperparatiroidism
D. Pacient la varsta copilariei
E. Leziuni cu celule clare la nivelul oaselor maxilare
F. Leziuni multiple ,pe o singura parte
G. Aspect clinic de facies alungit
H. Prezinta hiperparatiroidism primar sau secundar
I. Bilateralitate si prezenta leziunilor multiple
J. Pacient varstanic
249. Variantele de aspecte radiologice in cazul chistului folicular nu sunt:
A. Radiotransparenta multiloculara ce are in interior un dinte inclus
B. Imagine radiotransparenta multiloculara situata lateral de un dinte inclus
C. Radiotransparenta care se extinde spre apical nerepectand jonctiunea
amelodentinara a coletului dintelui inclus, circumscriind in totalitate dintele
D. Radiotransparenta unilocular ace inconjoara coroana unui dinte semiinclus
E. Imagine radiotransparenta strabatuta de travee radiopace ce impart cavitatea
in mai multe camere
F. Imagine radiotransparenta presarata cu mici radioopacitati
G. Radiotransparenta uniloculara ce inconjoara coroana unui dinte inclus
H. Imagine radioopaca ce circumscriie coroana unui dinte inclus
I. Radiotransparenta uniloculara suprapusa peste bifurcatia radacinilor molarului
de minte inferior semiinclus
J. Radiotransparenta uniloculara ce intereseaza doar portiunea distala a
molarului de minte inferior semiinclus
250. Torusul palatin nu este:
A. Prezent cel mai adesea la adulti
B. O tumora maligna osoasa periferica
C. Moale, depresibil la palpare
D. Dureros si ulcerat
E. Dur la palpare
F. Nedureros spontan
G. Situat de-a lungul suturii mediane a palatului dur
H. Prezent la 20-40 % din populatie
I. O tumora benigna odontogena ectomezenchimala
J. Prezent adesea la copii
251. Clasificarea pe criteriul extensiei microscopice a ameloblstomului
unichistic nu recunoaste urmatoarele forme:
A. Ameloblastom invaziv
B. Ameloblastom desmoplastic
C. Ameloblastom microinvaziv transmural
D. Ameloblastom scuamocelular
E. Ameloblastom plexiform
F. Ameloblastom microinvaziv intramural
G. Ameloblastom in situ mural
H. Ameloblastom folicular
I. Ameloblastom in situ intraluminal
J. Ameloblastom bazocelular
252. Urmatoarele afirmatii despre tumora odontogena calcificata nu
sunt adevarate:
A. Este o tumora rara de origine odontogena
B. Radiologic apare ca o radiotransparenta uniloculara sau multiloculara
C. Afecteaza in general pacienti adulti
D. Este o tumora neodontogena osteogena
E. Radiologic apare ca o imagine radiopaca cu contur imprecis
F. Radiologic poate prezenta focare de calcificare intratumorala
G. Radiologic apare ca o imagine de radioopacitate dispusa radiar
H. Apare frecvent la copii
I. Este o tumora frecventa la maxilar
J. Clinic apare ca o deformare a mandibulei cu crestere extrem de lenta
nedureroasa
253. Urmatoarele variante de tratament chirurgical in cazul
ameloblastomului mandibular nu sunt posibile:
A. Chiuretajul tumorii cu riscul aparitiei recidivelor
B. Rezectie partiala de maxilar
C. Rezectie totala de maxilar
D. Rezectie subtotala de maxilar
E. Marsupializare
F. Hemirezectia de mandibula fara dezarticulare
G. Rezectia segmentara
H. Hemirezectia de mandibula cu dezarticulare
I. Evidare ganglionara radicala
J. Rezectia marginala
254. Diagnosticul diferential al ameloblastomului unichistic nu se poate
face cu:
A. Osteom osteoid
B. Odontomul complex
C. Chistul radicular
D. Keratochistul odontogen primordial
E. Chistul median mandibular
F. Chistul rezidual
G. Cavitatea osoasa idiopatica
H. osteoblastom
I. cementoblastom
J. Odontomul compus
255. Factorii de risc locali in aparitia tumorilor maligne oro-maxilo-
faciale sunt:
A. Alcoolul
B. Imunosupresia medicamentoasa
C. Imunodepresia HIV
D. Radiatiile UVB
E. Candida albicans
F. Avitaminoza A
G. Virusul papiloma uman
H. Deficitul cronic de fier
I. Tutunul
J. Varsta
256. Leziunile cu potential de malignizare ale mucoasei orale sunt:
A. Cheilita actinica
B. Lichenul plan
C. Keratoza actinica
D. Candidoza cronica hiperplazica
E. Nevul melanocitic
F. Fibroza submucoasa orala
G. Keratoacantomul
H. Eritroleucoplazia
I. Glosita sifilitica
J. Disfagia sideropenica
257. Forma ulcerativa de debut a tumorilor maligne orale este
caracterizata de:
A. Leziunile cel mai adesea sunt nedureroase initial
B. Caracterizeaza tumorile maligne orale cu debut la nivelul glandelor salivare
mici
C. Suprafata leziunii este brazdata de santuri cu aspect ulcerativ-fisural
D. Debuteaza cel mai adesea pe un fond de leucoplazie, eritroplazie sau leuco-
eritroplazie
E. Un element util in orietarea diagnosticului il constituie aspectul mai neted al
fundului ulceratiei.
F. Fundul ulceratiei este acoperit de sfacele necrotice sau cruste hemoragice
G. Marginile ulceratiei prezinta un versant intern congestiv
H. Marginile ulceratiei sunt rulate spre interior
I. Baza ulceratiei are consistenta ferma si limite imprecise
J. Marginile ulceratiei prezinta un versant extern anfractuos
258. Osteosarcomul:
A. Apare mai frecvent la barbati
B. Radiologic se constata o distructie osoasa neregulata
C. Originea tumorii este in zona medulara centrala
D. Afecteaza mai frecvent maxilarul, in special in zona anterioara
E. Este o tumora agresiva, caracteristica fiind neoformarea de tesut osteoid
F. Coloratia PAS evidentiaza cantitati crescute de glicogen
G. Este cel mai frecvent tip de sarcom
H. Apare mai frecvent la barbati, in special in jurul varstei de 30-35 de ani
I. Apare mai frecvent la femei, in special in jurul varstei de 25-30 de ani
J. Radiologic prezinta o radiotransparenta larga, cu pereti grosi, cu zona centrala
de calcifiere “ in perna de ace”
259. Condrosarcomul:
A. Este un sarcom cu neoformare de tesut cartilaginos
B. Este pe locul doi ca frecventa dupa osteosarcom
C. Apare mai frecvent in jurul varstei de 25-30 de ani
D. In forme avansate are loc invazia partilor moi
E. Afecteaza mai frecvent maxilarul, in special in regiunea anterioara
F. Apare mai frecvent la sexul feminin
G. Riscul de aparitie creste odata cu varsta
H. Imaginea radiologica este specifica, denumita “ in foi de ceapa”
I. Leziunea este doar partial delimitata si nu prezinta scleroza periferica
J. Afecteaza mai frecvent mandibula, in special in regiunea posterioara
260. Carcinomul bazocelular:
A. Este cel mai frecvent tip de tumora maligna tegumentara
B. Forma nodulara este cea mai inselatoare din punct de vedere clinic
C. Pentru leziunile slab delimitate, excizia se face cu margini libere de 1 cm
D. Forma pigmentara este asemanatoare unui nev pigmentar sau unui melanom
malign
E. Metastazele intereseaza ganglionii regionali, plamanii si oasele
F. Metastazele ganglionare sunt frecvente
G. Formele avansate se prezinta sub forma unor leziuni extinse in suprafata, care
pot fi ulcerative sau vegetante
H. Este cel mai frecvent tip de tumora maligna a buzelor
I. Poate fi intalnit sub trei forme anatomo-clinice:superficiala, nodulara,
pigmentara
J. In tratamentul formelor de debut se poate practica chiuretajul si
electrocauterizarea
261. Melanomul maligneste catacterizat de, cu exceptia:
A. Expunerea cronica si constanta la soare creste incidenta melanomului
B. Expunerea la soare, in special in copilarie, este cel mai important factor de risc
C. Apare cel mai frecvent intre 50 si 60 de ani
D. Melanomul lentigo maligna este o tumora cu crestere rapida superficiala
grefata pe o hiperplazie melanica difuza cu aspect lentiginos
E. Melanomul nodular este extrem de invaziv inca de la debut
F. Incidenta melanomului la caucazieni este de 7 ori mai mare decat la negri
G. Apare mai frecvent la copii
H. La nivelul cavitatii orale apare rar
I. La nivelul cavitatii orale intereseaza cu prediectie mucoasa jugala
J. Localizarea ce mai frecventa este zona geniana
262. Complicatiile si sechelele tratamentului chirurgical sunt
reprezentate de, cu exceptia:
A. Dificultati neurologice
B. Mucozita
C. Pierderea sensibilitatii gustative
D. Dificultati de fonatie
E. Alopecia
F. Xerostomia
G. Disfagia
H. Fistula
I. Stomatotoxicitatea directa
J. Dehiscenta plagii
263. Tumorile maligne ale comisurii intermaxilare:
A. Pentru formele cu punct de plecare la nivelul glandelor salivare accesorii,
predominacarcinomul mucoepidermoid sau adenocarcinomul
B. In majoritatea cazurilor sunt de tip carcinom bazocelular
C. Debuteaza cel mai frecvent sub forma unui nodul interstitial
D. Cel mai important semn fiind prezenta trismusului
E. Debutul poate fi sub forma de mica ulceratie sau fisura a mucoasei
F. In perioada de stare forma cea mai frecventa este cea ulcero-distructiva
G. Adenopatia cervicala este tardiva
H. Tulburarile asociate sunt tardive
I. In perioada de stare, forma cea mai frecventa este cea ulcero-vegetanta
J. Diagnosticul diferential se face cu ulceratii traumatice,leziuni specifice,tumori
benigne,abcesul maseterin
264. Tumorile maligne ale fibromucoasei palatului dur:
A. Forma ulcero-vegetanta are la origine debutul verucos de culoare gri-
albicioasa
B. Pentru formele ulcerative se poate face diagnostic diferential cu: ulceratii
specifice, afte bucale, ulceratii traumatice
C. Are un caracter specific de invazie perinervoasa si totodata un potential
metastazantmai redus
D. Forma ulcero-distructiva se extinde in suprafata si profunzime, invadand
sinusul maxilar, fosele nazale sau valul palatin
E. Isi au de cele mai multe ori originea in glandele salivare accesorii
F. Un factor de risc important este fumatul “invers”, asociat cu consumul cronic
de alcool
G. Pentru formele nodulare se face diagnostic diferential cu: abcesul palatinal,
sarcomul Kaposi
H. Sunt prezente tulburari de fonatie si masticatie
I. In cazul tumorilor de dimensiuni mari se prefera o excizie larga, monobloc cu
rezectie osoasa a palatului dur subiacent
J. Apare cu predilectie la persoanele cu varsta peste 40 de ani
265. Leucoplazia este definită ca fiind :
A. Care nu poate fi indepartata prin stergere
B. O pată sau un placard de culoare roșie
C. Care poate fi îndepărtată prin ștergere
D. O pată albă
E. Mai mare de 10 mm
F. Mai mare de 5 mm
G. care nu poate fi încadrată în nici o altă entitate patologică.
H. Care poate fi încadrată în alte entități patologice
I. Mai mica de 5 mm
J. Un placard alb
266. Leucoplazia verucoasă proliferativă :
A. uneori fiind în asociere cu candidoza orală
B. este de cele mai multe ori expresia clinică a displaziei de gradul II a mucoasei
orale
C. este de cele mai multe ori expresia clinică a displaziei de gradul III a mucoasei
orale
D. Evoluează lent spre carcinom verucos
E. este de cele mai multe ori expresia clinică a displaziei de gradul I a mucoasei
orale
F. Nu poate evolua spre carcinom spinocelular
G. Se prezintă clinic sub forma unor placarde leucoplazice multiple
H. Evoluează rapid spre carcinom verucos
I. se grefează cu focare eritroplazice, situaţie în care evoluţia este spre carcinom
spinocelular
J. Se prezintă clinic sub forma unor placarde leucoplazice unice
267. Eritroplazia (Boala Bowen, eritroplazia Queirat) :
A. Nu poate fi îndepărtată prin ştergere
B. Are aspect catifelat
C. NU este considerată o formă de debut a tumorilor maligne ale mucoasei
cavităţii orale
D. Se prezinta clinic ca o pată albă sidefie nereliefată, cu aspect neted
E. Nu poate fi încadrată în nici o altă entitate patologică.
F. Este expresia clinică a displaziei severe şi carcinomuiui in situ
G. Este definită clinic ca fiind o pată albă
H. Are aspect varucos
I. Este definită clinic ca fiind o pată roşie,
J. Nu este expresia clinică a displaziei severe şi carcinomuiui in situ
268. In cadrul formei ulcerative ale tumorilor maligne orale, elementele
clinice ale ulceraţiei au următoarele caracteristici:
A. marginile ulceraţiei sunt rulate spre exterior
B. fundul ulceraţiei are aspect neted
C. baza ulceraţiei nu este extinsă în ţesuturile învecinate
D. marginile ulceraţiei sunt rulate spre interior;
E. baza ulceraţiei fiind mai extinsă în ţesuturile învecinate
F. Marginile ulceratiei au un versant extern neted, congestiv şi un versant intern
anfractuos;
G. Baza ulceratiei are consistenţă fermă şi limite imprecise
H. fundul ulceraţiei nu este acoperit de sfacele necrotice sau cruste hemoragice;
I. fundul ulceraţiei are aspect granular şi este acoperit de sfacele necrotice sau
cruste hemoragice;
J. Baza ulceratiei are consistenţă moale şi limite precise
269. În perioada de stare, caracteristică pentru tumorile maligne ale
părţilor moi orale este :
A. indurarea bazei leziunii
B. Aria perilezională nu este congestiva si tumefiata
C. Iniţial durerea este de intensitate moderată
D. fixarea formaţiunii
E. Initial nu este prezentă durerea
F. Infiltrare delimitată
G. infiltrarea difuză
H. Aria perilezională este congestiva si tumefiata
I. Iniţial durerea este de intensitate mare
J. Nu este specifică fixarea fomațiunii
270. Aspecte particulare ale tumorilor maligne ale cavităţii orale:
A. Tumefactia insoteste durerea in aproape 90% din cazuri
B. Caracterul de „versatilitate” al acestor tumori este dat de faptul că în perioada
de stare, este uneori dificil de stabilit punctul de plecare al tumorii, deoarece
invadează din aproape în aproape structurile adiacente
C. Tabloul clinic al tumorilor maligne ale oaselor maxilare nu este variabil
D. Tumefactia insoteste durerea in aproape 80% din cazuri
E. Tabloul clinic al tumorilor maligne ale oaselor maxilare este variabil, în funcţie
de localizarea topografică şi de stadiul evolutiv al tumorii.
F. Simptomatologia dentară nu se poate manifesta niciodată prin durere la
nivelul unuia sau mai multor dinţi
G. Simptomatologia dentară se poate manifesta prin durere la nivelul unuia sau
mai multor dinţi
H. Durerea este prezenta in 80 % din situatii ca prim semn
I. Nu este present “caracterul de versatilitate”
J. Durerea este prezenta in 90 % din situatii ca prim semn
271. Pentru tumorile maligne ale maxilarului, alte semne indirecte sunt:
A. edemul regional, până la fosa temporală.
B. Ulceratii ale tegumentului
C. Epistaxis bilateral
D. epistaxis unilateral
E. modificarea acuităţii vizuale diplopie, exoftalmie,
F. Anestezia în teritoriul n.trigemen
G. trismus;
H. Edem localizat
I. anestezia în teritoriul n. infraorbital senzaţie de „obraz de carton”);
J. Mentinerea acuitatii vizuale
272. Cheilita actinică (“buza fermierului”, “buza marinarului”):
A. Apare mult mai frecvent la femei
B. Se localizeaza mult mai frecvent la buza superioara
C. Apare la persoane de peste 45 de ani
D. Apare mult mai frecventă la bărbaţi
E. Este analogul keratozei actinice de la nivelul tegumentului
F. Poate să apara la orice varsta
G. Apare atat la femei, cat si la barbati, in proportii egale
H. Se localizează în special la buza inferioară
I. Apare în urma expunerii cronice şi prelungite la radiaţiile solare
J. Apare la persoane de peste 35 de ani
273. Keratoacantomul :
A. Se caracterizează printr-o creştere rapidă, ajungând la dimensiuni de 3-4 cm în
câteva luni.
B. Se caracterizează printr-o creştere rapidă, ajungând la dimensiuni de 1-2 cm în
câteva săptămâni.
C. Este denumit şi „pseudocarcinom” sau „carcinom cu vindecare spontană”.
D. Este o leziune la limita între benign şi malign
E. Nu este implicata etiologia virala, doar cea genetica
F. Histologic, leziunea are aspectul unui carcinom spinocelular slab diferenţiat.
G. Apare mai frecvent la bărbaţi şi pare a se asocia adesea aparent cu un
traumatism local.
H. Apare mai frecvent la femei şi nu se asociaza cu un traumatism local.
I. Initial leziunea are consistență dură
J. Studiile ultrastructurale indică o etiologie virală
274. Nevul melanocitic dobandit :
A. Apare mai frecvent la sexul masculin
B. Are culoare alba sau roșie
C. Are dimensiuni mai mici de 1 cm
D. Apare mai frecvent la sexul feminin
E. Este o proliferare localizată a structurilor tegumentului
F. Este prezent frecvent pe mucoasa orală
G. Se poate prezenta ca o leziune cu aspect macular, foarte discret reliefata
H. Este prezent frecvent pe tegumentul cervico-facial
I. Are dimensiuni mai mari de 1 cm
J. Se poate prezenta ca o leziune cu aspect macular, foarte bine reliefata, slab
demarcata
275. Carcinomul verucos :
A. Apare ca o leziune reliefată alba sau roz
B. Are o suprafață neregulată
C. În general are o creștere lentă
D. Baza de implantare este largă
E. O caracteristică aparte este discontinuitatea membrane bazale
F. Este o formă aparte de carcinom spinocelular
G. Are suprafața regulată
H. Este localizată la nivelul tegumentului, rareori la mucoase.
I. În general are o creștere rapidă
J. Este o formă foarte puțin invazivă
276. Carcinomul cu celule fuziforme:
A. Este o variantă de carcinom spinocelular, cu celule de aspect fuziform
B. Această formă este în general foarte agresivă, cu o mortalitate între 42% şi
61%
C. Această formă nu este agresivă
D. localizarea la nivelul buzei are un prognostic mult mai scăzut faţă de
localizările orale
E. Este o variantă de carcinom bazocelular
F. Se poate localiza la nivelul roşului de buză, dar poate interesa şi alte regiuni
G. De cele mai multe ori clinic se prezintă ca o masă verucoasă
H. Oral, interesează cel mai frecvent buza superioară
I. Oral, interesează cel mai frecvent buza inferioară, limba şi mucoasa crestei
alveolare.
J. De cele mai multe ori clinic se prezintă ca o masă polipoasă; alteori are aspect
ulcerativ.
277. Diagnosticul diferențial în cadrul tumorilor maligne ale buzelor se
face cu:
A. Ulceraţii tuberculoase
B. Sancrul primar
C. Cheilitele microbiene sau chimice
D. Ulcerații mecanice
E. Carcinomul bazocelular
F. Melanomul
G. Carcinomul cu celule fuziforme
H. Leziuni datorate unor arsuri;
I. Carcinomul verucos
J. Carcinoamele glandelor salivare mici
278. Avantajele Tehnicii de reconstructie Camille Bernard:
A. Deformarea fantei orale este minimă
B. Irigația lamboului este slabă
C. efectul fizionomie este net superior, retracţia lamboului fiind aproape absentă
D. permite ca mişcările funcţionale mandibulare să nu se mențină în limite
fiziologice;
E. există o hipoestezie marcată.
F. refacerea roşului de buză şi a comisurilor labiale se realizează în condiţii
fizionomice acceptabile;
G. irigaţia lamboului este bogată
H. edemul rezidual care persistă mult timp postoperator la nivelul buzei.
I. Cicatricile postoperatorii nu sunt plasate în pliuri naturale
J. Cicatrice postoperatorii plasate în pliuri naturale
279. Evolutia tumorilor maligne ale buzelor :
A. oOdată depășită etapa locală apare afectarea osoasă de vecinătate.
B. Afectarea osoasă mandibulară are loc în special în cazul evoluţiei tumorii pe
faţa ventral a buzei.
C. Starea general este afectată de la inceput.
D. Este în general lentă.
E. Odată depășită etapa locală, nu apar metastazele la distanţă.
F. Odată depășită etapa locală apare adenopatia metastatică loco regional.
G. Datorită evoluţiei prin contiguitate, tumorile maligne ale buzelor nu se extend.
H. Starea generală nu este afectată decât în stadiile tardive de invazie tumorală.
I. Este in general rapida
J. Datorită evoluţiei prin contiguitate, tumorile maligne ale buzelor se extind,
invadând părţile moi labio-geniene.
280. Tumori maligne primare de origine mezenchimală sunt:
A. Limfomul Burkitt
B. Carcinomul odontogen
C. Sarcomul Ewing
D. Sarcomul periostal
E. Sarcomul odontogen
F. Angiosarcomul
G. Osteosarcomul
H. Limfomul osos non-hodgkinian
I. Condrosarcomul
J. Carcinosarcomul odontogen
281. Sarcomul Ewing:
A. La nivelul oaselor maxilare, este localizat cu predilecţie la nivelul corpului
mandibulei
B. incidenţa fiind dublă la femei față de bărbați
C. Simptomele sunt nespecifice şi cuprind deformarea osoasă, asociată adesea cu
durere, evoluţia fiind rapidă, în câteva luni.
D. Imaginea radiologică nu este specifică
E. Simptomele nu sunt associate cu durerea
F. Grupa de vârstă cel mai frecvent afectată este cuprinsă între 5 şi 30 ani.
G. Imaginea radiologică este specifică, denumită „în foi de ceapă”
H. este o tumoră rară care afectează predominant oasele membrelor inferioare
sau pelvisul.
I. Din punct de vedere histopatologic, se observă insule de celule tumorale mari,
nedelimitate
J. Grupa de vârstă cel mai frecvent afectată este cuprinsă între 40 şi 50 ani
282. Tiparul de rezecție osoasă a mandibulei pentru tumori maligne
orale extinse la nivelul mandibulei; rezectia osoasă marginală:
A. Invazia periostului se manifestă prin fixarea acestuia de osul subiacent,
neputând fi decolat.
B. Având în vedere păstrarea continuităţii osoase, intotdeauna este necesară
reconstrucţia imediată a unui astfel de defect
C. In general, rezecţia marginală a mandibulei este indicată în cazul tumorilor
maligne ale părţilor moi orale cu invazia periostului mandibular.
D. In porţiunea anterioară, simfizară, a corpului mandibular, rezecţia marginală a
mandibulei poartă numele de simfizectomie marginală.
E. Nu este obligatorie acoperirea substratului osos denudat prin sutura primară a
părţilor moi supraiacente cu ajutorul diferitelor tipuri de lambouri
F. Este o rezecţie osoasă fără întreruperea continuităţii mandibulei
G. Este o rezecţie osoasă cu întreruperea continuităţii mandibulei.
H. Se defineşte ca fiind rezecţia osoasă a procesului alveolar cu păstrarea
bazilarei corpului mandibular
I. Rezecţia marginală şi extirparea tumorii de părţi moi orale se va face
întotdeauna separat
J. Se defineşte ca fiind rezecţia osoasă a procesului alveolar fără păstrarea
bazilarei corpului mandibular
283. Tumori maligne primare de origine mezenchimală NU sunt:
A. Angiosarcomul
B. fibrosarcomul
C. Carcinomul odontogen
D. Carcinosarcomul odontogen
E. Limfomul Burkitt
F. Sarcomul odontogen
G. Sarcomul Ewing
H. Osteosarcomul
I. Sarcomul periostal
J. Limfomul osos non-hodgkinian
284. Condrosarcomul :
A. Dintre tipurile de sarcoame, condrosarcomul este este pe locul doi ca
frecvenţă, după osteosarcomul.
B. Afectează mai frecvent mandibula
C. Riscul de apariţie scade odată cu vârsta.
D. Se localizează la nivelul oaselor mandibulare în 9% din cazuri
E. Riscul de apariţie creşte odată cu vârsta.
F. Tabloul clinic nu include durere
G. Afectează mai frecvent maxilarul (60% din cazuri), in special regiunea
anterioara
H. Se localizează la nivelul oaselor maxilare în 9% din cazuri.
I. Este un sarcom cu neoformare de ţesut cartilaginos
J. Dintre tipurile de sarcoame, condrosarcomul este este pe locul trei ca
frecvenţă, după osteosarcomul.
285. In cadrul tumorilor maligne ale maxilarului, clasificarea anatomo-
clinică a lui Sibleau se face astfel:
A. Tumori maligne de suprastructura
B. Tumori maligne de infrastructura
C. Tumori etmoido-maxilare sau etmoido-maxilo-orbitale
D. tumori maligne primare de origine mezenchimala
E. Tumori benigne de mezostructura
F. Platoul palato-alveolar
G. Tumori benigne de infrastructura
H. Tumori maligne primare odontogene
I. Tumori maligne de mezostructura
J. Tumori benigne de suprastructura
286. Clasificarea TNM pentru carcinoamele de mezostructura:
A. Tis: Tumoră in situ;
B. T4: Tumoră care invadează peretele posterior sinuzal, ţesutul subcutanat sau
tegumentul obrazului, podeaua sau peretele medial al orbitei, fosa
infratemporală, lamele etmoidale;
C. T1: Tumoră limitată la mucoasa sinusului maxilar, fără infiltrarea structurilor
osoase;
D. Tx: Tumora primară nu poate fi evaluată;
E. T2: Tumoră limitată la mucoasa sinusului maxilar, fără infiltrarea structurilor
osoase;
F. T0: Nu există dovezi despre prezenţa unei tumori primare;
G. T1 : Tumoră in situ;
H. T1: Nu există dovezi despre prezenţa unei tumori primare;
I. T3: Tumoră care invadează structuri dincolo de podeaua sau peretele medial al
sinusului maxilar sau/şi lama cribriformă, baza craniului, rinofaringele, sinusul
sfenoidal, sinusul frontal.
J. T2: Tumoră care erodează sau distruge pereţii osoşi (inclusiv podeaua sau
peretele medial al sinusului maxilar), dar nu interesează peretele posterior
sinuzal;
287. Clasificarea TNM pentru carcinoamele de mezostructura, sunt false
urmatoarele:
A. T2: Tumoră care erodează sau distruge pereţii osoşi (inclusiv podeaua sau
peretele medial al sinusului maxilar), dar nu interesează peretele posterior
sinuzal;
B. T1 : Tumoră in situ;
C. T0: Nu există dovezi despre prezenţa unei tumori primare;
D. T4: Tumoră care invadează peretele posterior sinuzal, ţesutul subcutanat sau
tegumentul obrazului, podeaua sau peretele medial al orbitei, fosa
infratemporală, lamele etmoidale;
E. T3: Tumoră care invadează structuri dincolo de podeaua sau peretele medial al
sinusului maxilar sau/şi lama cribriformă, baza craniului, rinofaringele, sinusul
sfenoidal, sinusul frontal.
F. Tx: Tumora primară nu poate fi evaluată;
G. T2: Tumoră limitată la mucoasa sinusului maxilar, fără infiltrarea structurilor
osoase;
H. T1: Tumoră limitată la mucoasa sinusului maxilar, fără infiltrarea structurilor
osoase;
I. Tis: Tumoră in situ;
J. T1: Nu există dovezi despre prezenţa unei tumori primare;
288. Dupa clasificarea lui Brown şi colab. a maxilectomiilor şi defectelor
rezultate, avem urmatoarele clase :
A. Clasa 1 : maxilectomie fără comunicare oro- sinuzală;
B. Clasa a 5-a: defecte după maxilectomie joasă (care nu includ podeaua sau
conţinutul orbitei);
C. Clasa a 2-a: defecte după maxilectomie înaltă (interesând conţinutul orbitei);
D. Clasa a 2-a: defecte după maxilectomie joasă (care nu includ podeaua sau
conţinutul orbitei);
E. Clasa a 2-a include podeaua sau continutul orbitei
F. Clasa a 3-a: defecte după maxilectomie înaltă
G. Clasa 3 : maxilectomie fără comunicare oro- sinuzală;
H. Clasa a 1-a: maxilectomie radicală (inclusiv cu exenteraţie de orbită).
I. Clasa a 3-a interesează conţinutul orbitei;
J. Clasa a 4-a: maxilectomie radicală (inclusiv cu exenteraţie de orbită).
289. Dupa clasificarea lui Brown şi colab. a maxilectomiilor şi defectelor
rezultate, sunt false urmatoarele:
A. Clasa a 3-a: defecte după maxilectomie înaltă
B. Clasa 1 : maxilectomie fără comunicare oro- sinuzală;
C. Clasa a 2-a: defecte după maxilectomie înaltă (interesând conţinutul orbitei);
D. Clasa a 5-a: defecte după maxilectomie joasă (care nu includ podeaua sau
conţinutul orbitei);
E. Clasa a 3-a interesează conţinutul orbitei;
F. Clasa a 2-a: defecte după maxilectomie joasă (care nu includ podeaua sau
conţinutul orbitei);
G. Clasa a 1-a: maxilectomie radicală (inclusiv cu exenteraţie de orbită).
H. Clasa a 2-a include podeaua sau continutul orbitei
I. Clasa a 4-a: maxilectomie radicală (inclusiv cu exenteraţie de orbită).
J. Clasa 3 : maxilectomie fără comunicare oro- sinuzală
290. Sistemul limfatic :
A. Contine ganglioni limfatici
B. Nu realizeaza anostomoze intre ele
C. Capilarele limfatice au un diametru mai mare decat capilarele sanguine
D. Capilarele limfatice au un diametru mai mic decat capilarele sanguine
E. Capilarele limfatice au diametru uniform
F. Prezinta trunchiuri colectoare
G. Vasele limfatice au traiect rectiliniu
H. Vasele limfatice nu se gasesc subcutanat
I. Format din vase limfatice
J. Format din capilare limfatice
291. Despre sistemul limfatic sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
A. Se interpun pe traiectul vaselor limfatice
B. Ganglionii sunt organizati doar in lanturi limfatice
C. In ganglion intra un numar de vase aferente
D. Pot fi izolati sau in lanturi limfatice
E. Gangionii limfatici sunt organe de dimensiuni mari
F. Ganglionii pot fi doar izolati
G. Din ganglion pleaca un singur vas eferent
H. In ganglion intra un singur vas aferent si pleaca mai multe vase eferente
I. Nu se interpun pe traiectul vaselor limfatice
J. Gangionii limfatici sunt organe de dimensiuni reduse
292. Ganglionul limfatic prezinta:
A. Nu continue capsula conjunctiva
B. Doar arie corticala si medulara
C. Arie paracorticala
D. Capsula conjunctiva
E. Tunica vasculara
F. Arie corticala
G. Vas afferent ce iese la nivelul hilului ganglionar
H. Vas eferent ce iese la nivelul hilului ganglionar
I. Arie medulara
J. Teaca vasculara
293. Factori care influenteaza diseminarea metastatica a tumorii
primare:
A. Invazia perinervoasa nu influenteaza diseminarea metastatica
B. Forma de debut
C. Gradul de diferentiere
D. Dimensiunea tumorii
E. Localizarea tumorii primare
F. Forma histopatologica
G. Profunzimea de invazie
H. Varsta
I. Factori iritativi locali
J. Patologie asociata
294. Diagnosticul diferenţial al metastazelor ganglionare cervicale
consecutive tumorilor maligneoro-maxilo-faciale trebuie făcut cu:
A. Tumorile benigne parotidiene
B. Nu se face cu afectiuni congenitale
C. Nu se face cu structurile anatomice normale
D. Carcinomul bazocelular
E. Infectii ale regiunii cervicale
F. Tumori maligne cervicale neganglionare
G. Adenopatii din hemopatii maligne
H. Adenite inflamatorii sau imunologice
I. Tumorile maligne parotidiene
J. Tumori benigne cervicale
295. Investigaţiile paraclinice curente în contextul tumorilormaligne oro-
maxilo-faciale sunt:
A. Metode imagistice:RMN
B. Metode de colorare vitala
C. Metode de colorare vitala: flow citometrie
D. Metode chirurgicale: marker tumorali
E. Metode chirurgicale:radiografii
F. Alte metode: flow citometrie
G. Metode chirurgicale
H. Metode chirurgicale: coloratia cu albastru de toluidina
I. Examinare clinica
J. Metode imagistice:comuter tomografie
296. Contraindicatiile biopsiei incizionale sunt:
A. Tumori cutanate in perioada de stare
B. Zone anatomice cu risc vital
C. Pacienti care refuza interventia chirurgicala
D. Leziuni osoase radiotransparente
E. Tumori inoperabile
F. Tumori la care se urmareste reconversia tumorala
G. Tumori parotidiene
H. Leziuni acute cu caracter inflamator
I. Leziuni tumorale extinse
J. Leziuni vasculare
297. Indicatiile biopsiei incizionale sunt:
A. Leziunilor tumorale extinse
B. Tumorilor parotidiene
C. Tumori la care se urmareste intai reconversia tumorala si apoi tratamentul
chirurgical
D. Tumorilor sau adenopatiilor inoperabile(risc vital)
E. Limfangioamele
F. Tumorilor inoperabile dar care beneficiaza de tratament radio chimio terapic
G. Hemangioamele
H. Tumorilor osoase radiotransparente
I. Leziuni cu caracter inflamator
J. Bolnavilor care refuza interventia chirurgicala
298. Prognosticul tumorilor maligne:
A. Este dependent de statusul pacientului
B. Gradul de diferentiere nu influenteaza prognosticul
C. Ruptura capsulara reprezinta un factor de risc favorabil
D. Depende de prezenta adenopatiei cervicale
E. Foloseste ca indice rata de supravietuire la 5 ani
F. Tumorile nediferentiate au un prognostic mai bun
G. Nu este dependent de invazia perinervoasa
H. Este influentat de prezenta metastazelor la distanta
I. Invazia tegumentara nu influenteaza prognosticul
J. Depinde de localizarea tumorii primare
299. Obiectivele tratamentului multimodal :
A. Urmareste vindecarea:supravietuirea la 10 ani
B. Asigurarea vindecarii:supravietuirea la 5 ani
C. Asigurarea calitatii vietii
D. Reintegrare sociala a pacientului
E. Include tratament chirurgical si /sau radio-chimioterapic
F. Reabilitarea functionala
G. Terapia de sustinere nu este inclusa
H. Urmareste doar reabilitare functionala
I. Secventialitatea etapelor se face doar in functie de examenul clinic
J. Nu include imunoterapie
300. Principiile generaleale tratamentuluichirurgical cu intenţie curativă
au fost sintetizatede către Langdon astfel:
A. Se fac compromisuri excizionale in favoare plastiei
B. Asigurarea marginilor libere nu este necesara
C. Metoda de plastie se alege inaintea extirparii tumorale
D. Nu se prefera plastia imediata
E. Presupune conduita terapeutica cervicala
F. Metoda de plastie se alege in timpul extirparii chirurgicale a tumorii
G. Interventia chirurgicala nu presupune plastia defectului postoperator
H. Interventia chirurgicala cuprinde plastia defectului postoperator
I. Se preferea plastia imediata
J. Interventia chirurgicala cuprinde extirparea tumorala cu margini libere
301. Clasificarea evidărilor cervicale în funcţiede amploarea
intervenţiilor este următoarea:
A. Nu cuprinde evidare radicala extinsa
B. Evidare partiala
C. Evidare cervicala radical modificata tip II
D. Evidare cervicala radical modificata tip V
E. Evidare selectiva
F. Evidare cervicala radicala
G. Evidare cervicala radical modificata tip III
H. Evidare profilactica
I. Evidare cervicala radical modificata tip IV
J. Evidare cervicala radical modificata tip I
302. Piesa operatorie in evidarea cervicala radicala include:
A. Muschiul trapez
B. Vena jugulara interna
C. Muschiul SCM
D. Artera carotida comuna
E. Ganglioni cervicali
F. Nervul hipoglos
G. Glanda submandibulara
H. Glanda parotida
I. Ganglioni suboccipitali
J. Muschiul omohioidian
303. Indicatiile evidarii cervicale radicale sunt:
A. Ganglioni limfatici fixaţi care devin mobili după radioterapie
B. Ganglionilimfatici clinic pozitivi după realizarea unei evidări cervicale radicale
modificate sau selective
C. Ganglioni limfatici fixaţi care devin mobili dupa chimioterapie
D. Unul sau mai multi ganglioni cervicali palpabili
E. Ganglioni ce raman fixate dupa radioterapie sau chimioradioterapie
F. Mase cervicale metastatice mai mari de 3 cm,indiferent de localizare;
G. Ganglioni nepalpabili
H. Mase cervicale metastatice mai mici de 3 cm,indiferent de localizare;
I. Evidare profilactica
J. Un ganglion palpabil in special in nivelul I
304. Avantajele evidarii radicale modificate de tipIII:
A. Reprezinta varianta terapeutica optima in N0
B. Posibilitatea unei evidari cervicale bilaterale in N0
C. Este mai invaziva decat evidarea cervicala radicala
D. Pierdere de sensibilitate minima
E. Morbiditate mare a centurii scapulare
F. Edem postoperator redus
G. Extirparea venei jugulare interne scade riscul de metastazare ganglionara
H. Posibilitatea unei evidari bilaterale in N2c
I. Morbiditate minima sau scazuta a centurii scapulare
J. Se mentine conturul cervical
305. Tumorile maligne ale limbii si planseului bucal:
A. Au evolutie relatuv asimptomatica in faza de debut
B. Formele de debut sunt ulcerative
C. Initial leziunile sunt dureroase
D. Debut sub forma nodulara, neinvaziva
E. Pacientii prezinta frecvent adenoparii metastatice cervicale
F. Sunt forme extrem de invazive
G. Au caracter limfofil marcat
H. Nu se gasesc pe un fond leoplazic
I. Au un slab caracter limfofil
J. Ulceratiile nu se asocuaza cu factori iritativi locali
306. Diagnosticul diferenţialal tumorilor maligne ale limbii şi planşeului
bucal poate face cu:
A. Ulceratii traumatice
B. Afte bucale
C. Sifilisul primar
D. Tumori benigne
E. Tumorile benigne ale glandelir salivare mari
F. Ulceratie tuberculoasa
G. Nu se face cu sialolitiaza canalului Wharton
H. Nu include abcesul limbii
I. Tumorile maligne ale pielii
J. Carcinomul bazocelular
307. Evolutia tumorilor maligne ale limbii si planseului bucal:
A. Aparitia durerii este tardiv
B. Nu determina anchiloza pelvi-linguala
C. Se extinde spre valul palatin
D. Se extinde din aproape in aproape
E. Se extinde spre pilierul amigdalian
F. Adenopatia apare tardiv
G. Evolutie lenta
H. Nu prezinta afectare functionala
I. Formele pelvilinguale putandu-se extinde ulterior si la nivelul mandibulei
J. Este de obicei rapida
308. Despre tratamentul tumorilor maligne ale planseului lingual in T1
fara interesarea mucoasei versantului lingual al mandibulei:
A. Marginile de siguranta se situeaza la 2 cm in suprafata
B. Se indica pelvectomia simpla
C. Inchiderea defectului se realizeaza per secundam
D. Permite controlul asupra recidivelor locale
E. Marginile se situeaza la 1 cm in suprafata
F. Presupune utilizarea grefelor de piele pentru plastia defectului
G. Se realizeaza inchiderea defectului per primam
H. Marginile se situeaza la 1 cm in profunzime
I. Se indica glosopelvectomia partiala
J. Marginile de siguranta se situeaza la 2 cm in profunzime
309. Tratamentul tumorilor maligne pelvilinguale in T2:
A. Se realizeaza sutura margino-marginala la nivelul planseului
B. Aplicarea de grefe de piele nu este indicata
C. Asigurarea de margini libere tridimensional
D. Inchiderea se realizeaza per primam prin sutura margino-marginala la nivelul
limbii
E. Se practica pelvectomia simpla
F. Vindecarea se realizeaza per secundam atat la nivelul limbii cat si la nivelul
planseului bucal
G. Aplicarea de grefe libere de piele la nivelul planseului
H. Se practica glosopelvectomie partiala
I. Nu se practica sutura margino-marginala la nivelul limbii
J. Vindecare per secundam la nivelul planseului bucal
310. Tumorile maligne ale mucoasei jugale:
A. Nu se asociaza cu mestecarea betelului
B. Punctul de plecare este epiteliul mucoasei jugale
C. Debutul sub forma nodulara este cel mai frecvent
D. Mai rar punctul de plecare este de la nivelul glandelor salivare aceesorii
E. Text răspunsreprezinta 60% din tumorile cu evolutie orala
F. Foarte rar apar la nivelul proiectiei planului de ocluzie pe mucoasa jugala
G. Nu apar pe fondul unor leziuni leucoplazice preexistente
H. Incidenta crescuta corelata cu mestecatul de betel
I. Reprezinta 8-12% din tumorile maligne cu evolutie orala
J. Asociate cu traumatizarea mucoasei la nivelul planului de ocluzie
311. Diagnosticul diferential al tumorilor maligne ale mucoasei jugale se
poate face cu:
A. Ulceratii traumatice
B. Ulceratii tuberculoase
C. Tumorile maligne ale bazei limbii
D. Ulceratii sifilitice
E. Nu include adenite geniene
F. Litiaza canalului Stenon
G. Nu se face cu ulceratiile traumatice
H. Tumori maligne pelvilinguale
I. Afte bucale
J. Nu se face cu abcesul genian
312. Conduita terapeutica chirurhicala in cazul tumorilor maligne ale
mucoasei jugale:
A. Asigurarea marginilor libere negative tridimensional
B. Impune o extirpare chirurgicala larga
C. Nu este necesara mecanoterapia
D. Nu se poate realiza vindecarea per secundam
E. Nu se poate opta pentru aplicarea unor grefe libere de piele
F. Inceperea mecanoterapiei se recomanda la 4-6 saptamani
G. In forme limitate, abordul este intraoral
H. Se va realiza vindecarea per secundam
I. Extiraprea va depasi muschiul buccinator
J. Cicatricile orale nu au caracter retractil
313. Tumorile maligne ale cumisurii intermaxilare:
A. Nu pot fi extensii de la nivelul tumorilor mucoasie jugale
B. Au ca si factori de risc aceiasi ca si celelalte forme de tumori maligne ale
cavitatii orale
C. Provin din epiteliul de invelis
D. Debutul poate fi sub forma ulcero-distructiva
E. Numite si tumori ale trigonului retromolar
F. Provin din glandele acesorii ale mucoasei spatiului retromolar
G. In perioada de stare pot fi sub forma de nodul
H. Pot fi prin extensie de la nivelul mucoasei jugale
I. In perioada de stare pot fi sub forma de mica ulceratie
J. Debutul poate fi sub forma ulcero vegetanta
314. Tumorile maligne ale fibromucoasei palatului dura u urmatoarele
particularitati:
A. Localizarea la nivelul fibromucoasei palatului dur este rara
B. Fumatul invers asociat cu consumul de alcool creste incidenta
C. Cel mai frecvent isi au originea la nivelul epiteliului
D. Nu pot fi sarcom Kaposi
E. Nu pot fi expresia extensiei tumorale de la nivelul maxilarului
F. Poate aparea la personae tinere
G. Poate fi expresia extensiei tumorilor maligne de infrastructura a maxilarului
H. Nu poate aparea la persoanele tinere
I. Isi au de cele mai multe ori originea in glandele salivare accesorii
J. Localizarea la nivelul palatului dur ese frecventa
315. Factorii de risc locali in aparitia tumorilor maligne oro-maxilo-
faciale nu sunt:
A. Alcoolul
B. Radiatiile UVB
C. Imunosupresia medicamentoasa
D. Deficitul cronic de fier
E. Tutunul
F. Imunodepresia HIV
G. Candida albicans
H. Virusul papiloma uman
I. Avitaminoza A
J. Varsta
316. Leziunile cu potential de malignizare ale mucoasei orale nu sunt:
A. Eritroleucoplazia
B. Lichenul plan
C. Nevul melanocitic
D. Keratoza actinica
E. Keratoacantomul
F. Candidoza cronica hiperplazica
G. Disfagia sideropenica
H. Fibroza submucoasa orala
I. Glosita sifilitica
J. Cheilita actinica
317. Despre sistemul limfatic nu sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
A. Din ganglion pleaca un singur vas eferent
B. Ganglionii pot fi doar izolati
C. Gangionii limfatici sunt organe de dimensiuni mari
D. Ganglionii sunt organizati doar in lanturi limfatice
E. Se interpun pe traiectul vaselor limfatice
F. In ganglion intra un numar de vase aferente
G. Nu se interpun pe traiectul vaselor limfatice
H. Pot fi izolati sau in lanturi limfatice
I. Gangionii limfatici sunt organe de dimensiuni reduse
J. In ganglion intra un singur vas aferent si pleaca mai multe vase eferente
318. Diagnosticul diferenţialal tumorilor maligne ale limbii şi planşeului
bucal nu se poate face cu:
A. Tumorile benigne ale glandelir salivare mari
B. Ulceratii traumatice
C. Ulceratie tuberculoasa
D. Nu include abcesul limbii
E. Tumorile maligne ale pielii
F. Sifilisul primar
G. Afte bucale
H. Carcinomul bazocelular
I. Tumori benigne
J. Nu se face cu sialolitiaza canalului Wharton
319. Pentru tumorile maligne ale maxilarului, alte semne indirecte nu
sunt:
A. Epistaxis bilateral
B. Edem localizat
C. modificarea acuităţii vizuale diplopie, exoftalmie,
D. Mentinerea acuitatii vizuale
E. Ulceratii ale tegumentului
F. trismus;
G. anestezia în teritoriul n. infraorbital senzaţie de „obraz de carton”);
H. Anestezia în teritoriul n.trigemen
I. epistaxis unilateral
J. edemul regional, până la fosa temporală.
320. Diagnosticul diferential al tumorilor maligne ale mucoasei jugale un
se face cu:
A. Tumorile maligne ale bazei limbii
B. Litiaza canalului Stenon
C. Nu se face cu abcesul genian
D. Ulceratii tuberculoase
E. Nu include adenite geniene
F. Ulceratii traumatice
G. Tumori maligne pelvilinguale
H. Afte bucale
I. Ulceratii sifilitice
J. Nu se face cu ulceratiile traumatice