FARMACOLOGIE

AN II; Medicină Dentară

Curs modul II

Titular curs:
Șef lucrări dr. Diana CIUBOTARIU
 Sistemul nervos vegetativ (farmacologia
sistemului nervos vegetativ)

Sistemul nervos (periferic) (mai precis, component sa motorie, efectorie,

eferentă):
• somatic (somatic nervous system) → responsabil cu precădere de reglarea
conștientă, controlată a unor funcții precum mișcarea, respirația, postura;
• vegetativ (component autonomă, independentă – autonomic nervous
system) → responsabil cu precădere de reglarea funcțiilor viscerelor
(organelor interne) – debit cardiac, flux sangvin la nivelul diverselor
organe, digestive, glande endocrine etc.. Se caracterizează prin lipsa
controlului conștient.

În cazul ambelor, arcuri reflexe (variabile ca mărime și complexitate)

reglează (în funcții de informațiile senzoriale primite, de input) intensitatea
semnalelor (output-urilor) motorii.
 Sistemul nervos vegetativ (autonom):

• component parasimpatică (cranio-sacral) (colinergică);

• component simpatică (toraco-lombar) (adrenergică);
• enteric.

Împărțirea parasimpatic / simpatic ține cont de originea

anatomică a fibrelor eferente;
Împărțirea în colinergic / adrenergic ține cont de natura
neuromediatorului care influențează receptorii de la
nivelul viscerelor.
 Receptori pe care Tipuri de liganzi sau substanțe Localizare
Neuromediator acționează
neuromediatorul care influențează activitatea anatomică

muscarinici (M1, cranio-

M2, M3, M4, M5) parasimpaticomimetice sacral
(colinomimetice)
parasimpaticolitice •nervii
PSM (colinolitice)
cranieni
parasimpatic PSL (III, VII, IX,
acetilcolină (Ach)
(colinergic) - agoniști ai receptorilor
menționați; X);
nicotinici (Nn, Nm) - inhibă enzimele care
- antagoniști ai
receptorilor menționați; •rădăcinile
contribuie la
degredarea
spinale
neuromediatorului; sacrale S2,
S3, S4

α1, α2
simpaticomimetice toraco-
(adrenomimetice)
simpaticomimetice
lombar
adrenalină / β1, β2, β3 simpaticolitice
(colinolitice) •rădăcinile
epinefrină) (A / E) SM simpaticolitice spinale
(colinolitice)
simpatic noradrenalină / - agoniști ai receptorilor toracale
menționați;
(adrenergic) noreprinefrină SL (T1-T12);
(NA / NE) - inhibitori ai recaptării
A, NA, D; •rădăcinile
D1, D2, D3, D4, D5 - antagoniști ai
receptorilor menționați; spinale
- inhibă enzimele care
dopamină (D, DA) contribuie la lombare
degredarea
neuromediatorului; L1-L2.
Atât în cazul sistemului simpatic, cât și a celor parasimpatic originea fibrelor
(preganglionare) este la nivelul unor nuclei ai sistemului nervos central:
• fibrele preganglionare parasimpatice părăresc sistemul nervos central prin:
– nervii cranieri (III, VII, IX, X);
– rădacinile spinale sacrale S2, S3, S4;
• fibrele preganglionare simpatice părăresc sistemul nervos central prin:
– rădacinile spinale toracale (T1-T12);
– rădacinile spinale lombare L1-L2.

Fibrele preganglionare fac sinapsă cu fibre postganglionare la nivelul

ganglionilor:
• parasimpatici, situați în apropierea organelor efectorii (exemplu: ganglionul
ciliar, pterigopalatin, otic, submandibular, ganglionii pelvini):
• simpatici, situați la nivelul:
– lanțurilor paravertebrale;
– prevertebral.

Sinapsa dintre fibrele preganglionare și cele postganglionare este mediată de

acetilcolină, atât în cazul sistemului nervos vegetativ (autonom) parasimpatic,
cât și a celui simpatic.
 Sistemul nervos vegetativ
parasimpatic
Medicamente / substanțele:

• parasimpaticomimetice (substanțe cu acțiune stimulatorie asupra SNV ps):

– directe – agoniști ai receptorilor muscarinici, nicotinici sau ambelor tipuri, selectivi
sau neselectivi;
– indirecte: inhibitori ai acetilcolinesterazei:
• medicamente;
• insecticide / gaze toxice de luptă.

• parasimpaticolitice (substanțe cu acțiune inhibitorie asupra SNV ps):

1. blocante (antagoniști competitivi) ale receptorilor muscarinici;
2. blocante (antagoniști competitivi) ale receptorilor nicotinici;
2. a. blocante ale receptorilor nicotinici de la nivelul ganglionilor
vegetativi (ganglioplegice sau substanțe anti Nn);
2. b. blocante ale receptorilor nicotinici de la nivelul joncțiunii
neuromusculare (miorelaxante cu acțiune sinaptică sau curarizante
sau substanțe anti Nm).
Acetilcolina
 Acetilcolina
Acetilcolina este esterul format în urma reacției de esterificare dintre acidul acetic și colină, structura sa de tip
ester fiind confirmată și de denumirea IUPAC: 2-acetiloxi-trimetil amoniu (clorură). Aceticolina a fost identificată
pentru prima oară în 1914 de cătreHenry Hallet Dale.

Biosinteza acetilcolinei (un proces simplu, ce poate face parte unei proporții înalte a eliberării sinaptice) are
loc la nivelul citoplasmei neuronilor colinergici terminali, din:
• colină (compus hidrosolubil, transportat din lichidul extracelular în neuronul terminal, prin mecanism de
transport activ, cu coparticiparea cationului de Na+ și a unui cotransportor) și
• acetilcoenzima A (sintetizată în mitocondriile terminațiilor nevoase)
în prezența enzimei colinacetiltransferaza (CAT), sintetizată în interiorul neuronului.

Acetilcolina este stocată în veziculele butonului terminal (sub formă de cuante, ce conțin 1.000-50.000
molecule).

Eliberarea acetilcolinei are loc atunci când se realizează un potenţial de acţiune terminal şi se declanşează un
influx suficient de ioni de calciu, pentru a destabiliza depozitul vezicular.

După eliberare în fanta sinaptică, molecula de acetilcolină are două posibilităţi:

•cuplarea cu receptorii colinergici;
• cuplarea cu situsul activ al enzimei acetilcolinesteraza (AchE), urmată de degradare catalitică (degradarea
catalitică se poate realiza și în prezenta pseudocolinestereazelor serice, enzime ce scindează și alți esteri ai
colinei, neavâd specificitate pentru acetilcolină, de exemplu scindează butirilcolina, succinilcolina).
După decuplarea de receptor, molecula de Ach este captată de AchE (degradarea, prin
hidroliză, se realizează în 2 etape succesive) (T1/2’milisecunde):
• în prima etapă, complexul acetilcolină - acetilcolinesterază este scindat în colină liberă
şi enzimă acetilată;
• în a doua etapă, enzima acetilată eliberează acetilcolinesterază şi acetat.

Mecanism de acțiune: molecula de acetilcolină poate cupla cu:

• receptori muscarinici M: când se evidenţiază profilul metilic al moleculei;
• receptori nicotinici N: când se evidenţiază profilul carbonilic al moleculei.

Molecula de acetilcolină posedă în structură o grupare de tip „onium“ (un atom de

azot care are toate valenţele satisfăcute şi este încărcat pozitiv, indiferent dacă este
cuaternar sau terţiar). Moleculele ce posedă grupări de tip “onium” nu traversează
bariera hematoencefalică şi alte membrane (cea intestinală, de exemplu), deci nu pot fi
administrate pe cale orală şi, în doze terapeutice, nu traversează bariera
hematencefalică (deci nu asigură concentraţii active în sistemul nervos central).

Cuplarea acetilcolinei cu ambele categorii de receptori se poate realiza deoarece

acetilcolina este o moleculă flexibilă după 2 axe, ceea ce permite realizarea a 2
profiluri: metilic şi carbonilic.
Interacțiunea acetilcolinei cu receptorul muscarinic se face în cel puțin 4 puncte:
• la capătul cationic (un atom de azot cuaternar);
• la oxigenul esteric;
• la gruparea hidroxil atașată de atomul de carbon C3;
• la gruparea metil atașată de de atomul de carbon C2.

Receptorii muscarinici au cel puțin patru grupări active pe suprafața lor:

• o zonă anionică (situs de afinitate a receptorului muscarinic), care se cuplează cu capătul cationic al moleculei
de acetilcolină;
• o grupare încărcată pozitiv (interacționează cu oxigenul esteric al moleculei de acetilcolină);
• o altă grupare încărcată pozitiv (interacționează cu gruparea hidroxil atașată de atomul de carbon C 3 a
moleculei de acetilcolină);
• o regiune hidrofobă (interacționează cu gruparea metil atașată de de atomul de carbon C 2 a moleculei de
acetilcolină).
Ultimele trei puncte realizează situsul de activitate al receptorului muscarinic, în care atomii de oxigen ocupă
centrul esterofil.

În urma cuplării acetilcolinei cu receptorii muscarinici, crește permeabilitatea membranei celulare adiacente
pentru ionii de Na+, Cl-, K+ și Ca2+. La nivelul generatorului de ritm cardiac, crește permeabilitatea pentru ionii de
K+ și de Cl-, ceea ce determină hiperpolarizarea membranei, cu scăderea frecvenței cardiace, până la oprirea
cordului. La nivelul ganglionilor vegetativi, ai musculaturii netede și striate, creșterea permeabilității pentru ionii
de Na+ determină depolarizarea membranei, cu creșterea consecutivă a peristaltismului intestinal (efect
prokinetic) și a tonusului muscular. La nivelul celulelor glandulare (glande salivare, sudoripare,
medulosuprarenală), crește permeabilitatea pentru Ca 2+, ceea ce se traduce prin secreție glandulară.
 tipul de
alte proteină mecanism de transducție al
  denumiri localizare G de semnalului biologic
principalele efecte biologice
cuplaj

stimularea funcției cognitive (stimularea capacității de memorare și

sistem nervos central, în special au densitate învățare)
crescută la nivelul stimularea fosfolipazei  
cortexului cerebral, hipocampului și corpilor C (PL C) cu formare de stimularea activității sistemului nervos central, cu posibilitatea inducerii de
striați convulsii
M1 M1a
neuroni postganglionari (simpatici)
Gq / G11 IP3 și DAG din PIP2,  
unele situsuri presinaptice creșterea nivelului creșterea secreției glandulare, în particular a celei gastrice acide
nervi enterici intracelular al Ca2+  
glande (de la nivel digestiv: salivare, gastrice) creșterea gradului de depolarizare la nivelul ganglionilor autonomi
 

cord: efect inotrop negativ (scade forța de contracție), cronotrop negativ

inhibarea adenilat (scade frecvența cardiacă), dromotrop negativ (scade conducerea
imulsurilor)
miocard, ciclazei (deci scăderea  
musculatură netedă
M2 M2a, M2
cardiac unele situsuri presinaptice
Gi / G0 nivelului AMPc), mușchi neted: contracție
 
neuroni ai sistemului nervos central deschiderea canalelor nervi periferici: efect inhibitor
de potasiu  
sistem nervos central: inhibiție, tremor, hipotermie, analgezie

celulele glandelor exocrine stimularea fosfolipazei creșterea secreției glandulare, în particular a celei salivare, dar și gastrice,
 
vase sangvine (endoteliu, celule musculare C (PL C) cu formare de intestinale, bronșice etc.
 
M3 M2b, M2
glandular
netede vasculare) Gq / G11 IP3 și DAG din PIP2, mușchi neted: contracție (de exemplu: la nivelul vezicii biliare, bronhiilor,
 
neuroni ai sistemului nervos central
creșterea nivelului intestinului, veziculei biliare etc.)
intracelular al Ca2+  
 

neuroni ai sistemului nervos central inhibarea adenilat facilitarea eliberării de dopamină

M4 M4   Gi / G0 ciclazei (deci scăderea  
posibil terminații nervoase vagale nivelului AMPc) analgezie

stimularea fosfolipazei
endoteliu vascular, preponderent la nivelul
vaselor cerebrale C (PL C) cu formare de facilitarea eliberării de dopamină
M5 M5    Gq / G11 IP3 și DAG din PIP2,  
neuroni ai sistemului nervos central facilitarea vasodilatației la nivelul vaselor cerebrale
 
creșterea nivelului
intracelular al Ca2+
 Receptorii nicotinici

1. Nm (N de placă) – situați la nivelul joncțiunilor

neuromusculare; transmiterea semnalului biologic
postreceptor implică deschiderea canelelor de Na+
/ K+ și depolarizare membranară;

2. Nn (N neuronal) – situați la nivelul neuronilor

postganglionari și a unor situsuri preganglionare
colinergice; transmiterea semnalului biologic
postreceptor implică deschiderea canelelor de Na+
/ K+ și depolarizare membranară.
 Efecte farmacodinamice
(acetilcolină)
1. efecte ale stimulării receptorilor muscarinici:

a. La nivel cardio-vascular: scădere a tensiunii arteriale.

a1. cord (acţiune pe receptorii M2)
• efect inotrop negativ (scade forța de contracție), cronotrop negativ (scade frecvența cardiacă), dromotrop negativ
(scade conducerea imulsurilor);
a2. vascular: vasodilataţie;
b. la nivelul musculaturii netede:
• glob ocular: contracţia sfincterului irian (mioză) şi contracţia muşchiului ciliar (favorizează vederea de aproape şi
drenarea umorii apoase);
• digestiv: stimulează peristaltismul (efect prokinetic) şi tonusul gastrointestinal, musculatura colecistului şi a căilor
biliare;
• bronşic: constricţia musculaturii bronşice;
• genito-urinar: constricţia muşchiului detrusor al vezicii urinare, stimularea erecţiei la bărbat;
c.efecte la nivelul glandelor exocrine :
• stimulează secreţia glandelor (lacrimale, salivare, sudoripare, bronşice, gastro-intestinale, pancreas etc.).
• stimulează secreţia de adrenalină şi noradrenalină la nivelul medulosuprarenalei, reglează eliberarea de
adrenalină şi noradrenalină şi acetilcolină.

2. efecte ale stimulării receptorilor nicotinici:

a. la nivel neuromuscular (receptori Nm): fasciculaţii musculare, contracții musculare;
b. la nivelul ganglionilor neurovegetativi (receptori Nn): tahicardie, creşteri tensionale, tahiphnee.
 Clasificarea medicamentelor
parasimpaticomimetice
1. Parasimpaticomimetice cu acţiune directă

a. agonişti neselectivi ai receptorilor colinergici muscarinici (M) şi nicotinici (N):

• acetilcolina;
• esteri sintetici ai colinei:
• esteri ai alfa-metil-colinei cu acid acetic: metacolina;
• esteri ai colinei şi beta-metil-colinei cu acid carbamic: carbacol (are și acțiune de eliberare a Ach din depozite), betanecol.

b. alcaloizi colinomimetici şi derivaţii lor de sinteză cu acţiune semiselectivă pe receptorii M:

• alcaloizi naturali (pilocarpina);
• derivaţi de sinteză (muscarina, arecolina) – fără utilizări terapeutice;

c. agonişti selectivi ai receptorilor M:

• agonişti selectivi ai receptorilor M1: xanomeline, cevimeline;
• agonişti selectivi ai receptorilor M 2: oxotremorine – fără utilizări terapeutice, este utilizată pentru a produce Parkinson în modele animale
de studiu al acestei boli;
• agonişti selectivi ai receptorilor M3: aceclidine.

d. alcaloizi colinomimetici şi derivaţii lor de sinteză cu acţiune semiselectivă pe receptorii N:

• naturale (lobelina, nicotina) – fără utilizări terapeutice, exceptând utlizarea nicotinei pentru reducerea fumatului;
• derivaţi de sinteză (difenilmetilpiperazinium) – fără utilizări terapeutice.

e. agonişti selectivi ai receptorilor N: vareniclina.

 Clasificarea medicamentelor
parasimpaticomimetice
2. Parasimpaticomimetice cu acţiune indirectă (inhibitori ai acetilcolinesterazei)

A. Compuşi naturali: fisostigmina (eserina);

B. Derivaţi de semisinteză şi sinteză:

a.Inhibitori reversibili ai acetilcolinesterazei (AchE):

o alcooli simpli purtători ai unui grup amoniu cuaternar: edrofonium (acţiune scurtă, > 150s);
o acţiune medie, 3-6h
o esteri de alcool şi acid carbamic purtători ai unui grup amoniu cuaternar / terţiar:
neostigmina, piridostigmina, distigmina, clorura de ambenoniu, demecarium;
o alte structuri: tacrine, donepezil, rivastigmine, galantamina.

b.inhibitori ireversibili ai acetilcolinesterazei (AchE) = organofosforate (ac;iune

lungă>1000h):
o medicamente: ecotiofat, metrifonate;
o insecticide: paration, paraoxon (metabolit al paration, cu activitate mai pronunțată, mai toxică),
malation – fără utilizări terapeutice;
o gaze toxice de luptă: sarin, tabun, soman (liposolubile, se absorb și prin piele, nu doar inhalator) –
În cazul parasimpaticomimeticelor cu acțiune
indirectă:
• alcoolii simpli, purtători ai unei grupări cuaternare de amoniu, durata de acțiune este de aproximativ
5-15 minute. În etapa inițială, edrofonium se leagă reversibil la situsul activ al enzimei, (previne
accesul acetilcolinei; durată scurtă de acțiune, explicată prin legături electrostatice și de hidrogen)
formând un complex care apoi este hidrolizat, rezultând colină liberă și enzimă acetilată, care într-o
etapă ulterioară este hidrolizată la rândul ei în acetilcolinesterază și acetat;

• esterii de alcool și acid carbamic purtători ai unei grupări de amoniu secundar sau cuaternar, durata
de acțiune este de 30 minute – 6 ore. În etapa inițială, neostigmina se leagă reversibil la situsul activ al
enzimei, formând un complex care apoi este hidrolizat, rezultând colină liberă și enzimă carbamilată,
care într-o etapă ulterioară este hidrolizată la rândul ei în acetilcolinesterază și carbamat; clorura de
ambenoniu nu este hidrolizată de acetilcolinesterază – durata ei de acțiune este de 24 de ore;

• organofosforate se leagă ireversibil (covalent) la situsul activ al enzimei, formându-se un complex

care este supus hidrolizei, dar, în plus, are loc fosforilarea complexului activ insecticid – enzimă,
rezultând acetilcolinestează fosforilată; în etapa ulterioară, enzima fosforilată suferă un proces de
îmbătrânire, prin distrugerea unei legături P-O (fosfor – oxigen) a inhibitorului, legătura fosfor-enzimă
devenind mult mai stabilă. Durata de acțiune este foarte lungă (peste 1000 ore). De exemplu,
ecotiofat intră în acțiune la o oră după administrare, durata acțiunii fiind de 1 – 4 săptămâni.
 Indicaţii ale medicamentelor parasimpaticomimetice
Directe
Acetilcolina Metacolina
– oftalmologie (intraocular, în camera
anterioară, pentru prevenirea creșterii
preoperatorii a presiunii intraoculare
în cazul chirurgiei oftalmologice);
– cardiologie (intracoronarian:
detectarea spasmului coronarian în
angina Prinzmetal – în cadrul • primul derivat de semisinteză, ester al
coronarografiilor; TPSV (tahicardii colinei, cu efecte muscarinice foarte
paroxistice supraventriculare) – intense (doar alternativă terapeutică);
alternativă; pentru oprirea temporară
a cordului în cazul chirurgiei cardiace • Prezintă un radical metil (-CH3) în
ce necesită circulație extracorporeală); apropierea punctului de clivare →
 utilizări limitate, datorită acțiunii durată lungă de acțiune;
deosebit de scurte, dar și a lipsei • test de provocare în diagnosticul
penetrării membranelor fiziologice. astmului bronșic (topic);
 Indicaţii ale medicamentelor parasimpaticomimetice
Directe
pilocarpina
→ extrasă din Pilocarpum spp.;

• determină inițial hipertensiune, apoi

scăderea tensiunii arteriale;

Utilizări:
• glaucom (topic), xerostomie (intern);
• antidot în intoxicaţia acută cu atropină
(intravenos); xanomeline, cevimeline (M1 & M3)
• stimularea secreției salivare; aceclidine (M3)

 efecte de lungă durată (nescindată de

acetilcolinesteraze). • xerostomie (intern).
 Indicaţii ale medicamentelor parasimpaticomimetice
Indirecte
Directe
• fisostigmina: glaucom (topic), boala Alzheimer (atât
M, N timp cât există neuroni colinergici), ileus paralitic,
• carbacol: glaucom (topic); are și retenţie urinară, prevenirea exacerbării simptomelor
acțiune de eliberare a Ach din anticolinergice (antidepresive triciclice);
depozite → explică de ce se • edrofonium (intravenos): diagnosticul miasteniei
gravis, TPSV, detectarea terapiei inadecvate cu alte
administrează doar topic (dozele mari anticolinesterazice;
au și efecte gangliostimulante, chiar • neostigmina: miastenia gravis (pentru tratament; în
curarizante, imposibil de antagonizat scop dianostic doar ca alternativă la edrofonium), ileus
total prin administrarea de atropină); paralitic, retenţie urinară postoperatorie / postpartum,
decurarizare, intoxicaţia acută cu atropină;
• betanecol:
• piridostigmina: miastenia gravis, ileus paralitic,
– glaucom acut (de elecție) sau cronic retenţie urinară postoperatorie, decurarizare (mai
(topic); puțin eficientă ca neostigmina);
– pareze postoperatorii ale tubului digestiv, • distigmina: miastenia gravis, ileus paralitic, retenţie
ileus, retenţii urinare (intern); → fără urinară postoperatorie.
N efecte gangliostimulante. • clorura de ambenoniu: miastenia gravis (în caz de
• nicotina – în tratamentul intoleranță la piridostigmină, neostigmină);
dependenței de nicotină; • demecarium, ecotiofat: glaucom (topic);
• tacrine, donepezil, rivastigmine: boala Alzheimer;
• vareniclina – în tratamentul
• metrifonat: antihelmintic (infecţii cu Schistosoma
dependenței de nicotină (superioară haematobium, ca alternativă).
nicotinei) (agonist parțial).
 Parasimpaticomimetice
Efecte adverse ale medicamentelor
parasimpaticomimetice în cazul administrării
Contraindicaţii: sistemice:

• astm bronşic, BPOC; • hipersalivaţie, transpiraţii

abundente;
• hipertiroidie;
• greţuri, vărsături;
• epilepsie;
• dureri abdominale, diaree;
• leziuni ateromatoase
stenozante coronariene • bronhospasm;
acute severe; • scăderea tensiunii arteriale;
• ulcer peptic; • roşeaţa tegumentelor;
• sarcină. • reacţii iritative (nicotină –
patch-uri).
 Substanțe cu acțiune inhibitorie asupra
sistemului nervos vegetativ parasimpatic

PARASIMPATICOLITICE
 Substanțe cu acțiune inhibitorie asupra sistemului nervos
vegetativ parasimpatic

1. Blocante (antagoniști competitivi) ale receptorilor muscarinici;

2. Blocante (antagoniști competitivi) ale receptorilor nicotinici;

2. A. Blocante ale receptorilor nicotinici de la nivelul

ganglionilor vegetativi (ganglioplegice sau substanțe anti Nn);

2. B. Blocante ale receptorilor nicotinici de la nivelul joncțiunii

neuromusculare (miorelaxante cu acțiune sinaptică sau
curarizante sau substanțe anti Nm).
 Blocante (antagoniști competitivi) ale
receptorilor muscarinici - clasificare

1.1. Alcaloizi naturali:

• atropina (Hyosciamina) obținută din Atropa
belladona (mătrăgună) și Datura stramonium
(laur);
• scopolamina obținută din Hyoscyamus niger
(măselariță);
 Blocante (antagoniști competitivi) ale
receptorilor muscarinici - clasificare
1.2. substanțe antimuscarinice de semisinteză și sinteză
• amine cuaternare indicate în terapia bolilor gastro-intestinale sau genito-
urinare:
– antispastice și antiemetice: butilscopolamina;
– antispastice: propantelina, metantelina, metscopolamina, clidinium,
isopropamida, anisotropină, glicopirolat, oxifenonium, tridihexidil, hexociclium;
– incontinența urinară: trospium, emepronium;
• amine terțiare indicate în terapia bolilor gastro-intestinale sau genito-
urinare:
– antispastice: pirenzepina (selectiv M1, M3), telenzepine (selectiv M1, M3),
diciclomin (dicicloverine), oxifenciclimin, mebeverine;
– indicate în incontinența urinară:
• antimuscarinice neselective: oxibutinin, tolterodin, propiverin, flavoxate, fexoterodine;
• antimuscarinice selective: darifenacin (selectiv M1, M3), solifenacin (selectiv M1);
 Blocante (antagoniști competitivi) ale receptorilor
muscarinici – clasificare (continuare)

• amine cuaternare indicate în tratamentul astmului bronșic:

– cu durată scurtă de acțiune: ipratropium, oxitropium;
– cu durată lungă de acțiune: tiotropium;
• amine terțiare indicate în tratamentul bolii Parkinson și al
pseudoparkinsonismului:
– cu acțiune centrală și periferică: benztropina (Parkinson);
– cu acțiune centrală: trihexifenidil, orfenadrina, biperiden, prociclidina, difenciclimin
(parkinsonism medicamentos, indus, de exemplu, de reserpină);
• anticolinergice centrale indicate ca miorelaxante: clorzoxazona, ciclobenzaprina,
carisoprodol, clorfenezina, metaxalone, metocarbamol, orfenadrina;
• anticolinergice indicate în oftalmologie (midriatice): homatropina, ciclopentolat,
tropicamida;

• Inhibitori ai eliberării de Ach: toxina botulinică tip A și tip B.

 Blocante (antagoniști competitivi) ale receptorilor nicotinici
2. A. Blocante ale receptorilor nicotinici de la nivelul
ganglionilor vegetativi (ganglioplegice sau substanțe anti Nn)

• derivați cu amoniu cuaternar:

– hexametoniu, tetraetilamoniu, pentolinium, decametoniu,
bromură de azametoniu;
• structuri cu funcții amidice secundare:
– mecamilamina;
• structuri cu funcții amidice terțiare:
– pempidina;
• derivați sulfonici:
– camsilatul de trimetafan.

În prezent, utilizarea lor este tot mai limitată.

 Blocante (antagoniști competitivi) ale receptorilor nicotinici
2. B. Blocante ale receptorilor nicotinici de la nivelul joncțiunii neuromusculare
(miorelaxante cu acțiune sinaptică sau curarizante sau substanțe anti Nm)

2. b. 1. curarizante nedepolarizante (de ordinul I; pahicurare)

cu durată de acțiune lungă (peste 50 minute):
• derivați izochinolinici:
– d-tubocurarina, doxacurium, metocurine;
• derivați steroidieni:
– pipecuronium, pancuronium;
• alte structuri:
– gallamina;
cu durată de acțiune intermediară (20-50 minute):
• derivați izochinolinici:
– atracurium, cisatracurium;
• derivați steroidieni:
– rocuronium, vecuronium;
cu durată de acțiune scurtă:
• derivați izochinolinici:
– mivacurium;

2. b. 2. curarizante depolarizante (de ordinul II; leptocurare) (succinilcolina = suxametoniu)

(durată ultrascurtă).
ATROPINA – prezentată ca un prototip pentru
antimuscarinice
!!!! Dozele mari de atropină blochează nu
doar receptorii muscarinici, ci și pe cei
nicotinici (efecte ganglioplegice, chiar
curarizante).

EFECTE FARMACODINAMICE

PARTICULARITĂȚI FARMACOCINETICE

UTILIZĂRI TERAPEUTICE

CONTRAINDICAȚII

EFECTE ADVERSE
 Aparat cardiovascular

– cord:
• prin blocarea receptorilor muscarinici M2: ↑ν cardiacă (de obicei, tahicardia este precedată
de o scurtă perioadă de bradicardie, cu posibile tulburări de ritm) → probabil prin inhibarea
autoreceptorilor M1 de la nivelul neuronilor intercalari (fiind stimulată astfel eliberarea de
Ach);
• inhibarea muscarinică are efecte clinice mai puternice la nivel atrial decât la nivel
ventricular;
• concentrațiile toxice pot determina bloc intraventricular, efectul fiind atribuit unor
proprietăți anestezice locale;

– vase sangvine: vasodilatație cutanată, cu precădere la doze mari. Efectul este

aparent paradoxal și inexplicabil, având în vedere faptul că neuromediația
muscarinică determină vasodilatație. Efectul apare cu precădere în porțiunea
superioară a corpului și numai la unele persoane.

Dozele terapeutice de atropină nu modifică tensiunea arterială.

Atropina – efecte farmacodinamice

 Glob ocular

• paralizie ciliară (cicloplegie) → împiedică

acomodarea (durată de 12 zile în
administrare locală, de 48-72 ore după
administrare sistemică);

• paralizia sfincterului irian → midriază

(durată de 7-10 zile în administrare
locală, de 48-72 ore după administrare
sistemică);

• reducerea scurgerii umorii apoase prin

canalul Schlemm → posibilitatea de a
precipita un atac acut de glaucom, mai ales
în cazul persoanelor cu glaucom cu unghi
închis;

• reducerea secreției lacrimale; Atropina – efecte farmacodinamice

 Musculatura netedă (gastro-intestinală,
genitourinară, bronșică)
• ↓ tonusul musculaturii netede, în special în stările spastice,
dar motilitatea viscerală este mai puțin influențată;
– efectul atropinei asupra vaselor uretrale este mai slab, tonusul
vezicii urinare ↓, iar tonusul sfincterian ↑;
– la nivelul motilității digestive, după 3 zile de administrare a
atropinei la bolnavi cu diaree, datorită intervenției plexului
Auerbach, intestinul își reia motilitatea, de aceea continuarea
administrării atropinei nu mai are efect.

• bronhodilatație, efect mai evident la persoanele cu astm

bronșic (dar cu creșterea vâscozității secrețiilor);

Atropina – efecte farmacodinamice

• Glande exocrine:
– inhibă puternic secreția glandelor salivare (determină senzație de gură uscată)
și sudoripare (determină uscăciunea tegumentului), reduce secreția apoasă a
glandelor bronșice (determină creșterea vâscozității secreției bronșice).
Pentru inhibarea secrețiilor digestive, sunt necesare doze mai mari.

• SNC:
– acțiune antiemetică (util în combaterea grețurilor și vărsăturilor induse de
opiaceele folosite în timpul intervențiilor chirurgicale);
– ameliorează simptomele bolii Parkinson;
– la nivel medular, prin acțiune de antagonist al receptorilor medulari
intercalari, se produce miorelaxare (relaxarea musculaturii striate);
– dozele terapeutice → stimulante minime la nivel SNC [mai ales la nivelul
centrilor parasimpatici medulari, în timp ce la nivelul creierului se manifestă
un efect sedativ (are latență mai crescută de apariție, dar și durată
superioară)]; dozele toxice → stimulante la nivel SNC (excitație, halucinații,
agitație, chiar comă);

Atropina – efecte farmacodinamice

 Farmacocinetică
• absorbția → bună (structură cu N terțiar); permite administrarea pe
cale internă, parenterală (s.c., i.v.) sau conjunctivală (instilații);
• distribuție → largă, inclusiv la nivel SNC (trece BHE);
• este metabolizată (40%) în ficat, 60% eliminându-se nemetabolizată
prin rinichi;

• nivelul sanguin al atropinei scade repede, dar acțiunea este

îndelungată, din cauza legării puternice de receptor (asemănătoare
celor de tip covalent); efectele ↓ repede în toate organele, cu
excepția globilor oculari (persistă timp de 48-72 ore).

• T1/2=2h.

Atropina
 Indicații
• Sistemic în:
– asistolie, bradiaritmii severe (i.v.);
– antidot (i.v.) în intoxicația acute cu:
• esteri organofosforici(insecticide organofosforate);
• muscarină;
– antispastic;
– antidiareic (în combinație cu difenoxilat – Lomotril® → descurajarea abuzului de opiod);
– premedicație în anestezie, intervenţii chirurgicale în regiunea buco-faringiană;
• topic:
– midriază terapeutică (pentru prevenirea sinechiilor iris – corp ciliar în caz de irite sau irido-ciclite);
• antiemetic;
• hiperhidroze;
• hipertensiune intracraniană;
• adjuvant în:
– asociere cu opiaceele indicate ca analgezice în IMA (infarct miocardic acut);
– tratamentul bolii Parkinson;
– tratamentul miasteniei gravis (în doze mici, pentru a combate efectele muscarinice ale parasimpaticomimeticelor cu
acțiune indirectă);

• test în electrofiziologie pentru diagnosticul sindromului Wolff-Parkinson-White (WPW).

Atropina
 Contraindicații
• glaucom (mai ales formele cu unghi închis);
• hiperplazia benignă de prostată;
• angina pectorală;
• tulburări de ritm;
• tulburări de conducere;
• insuficiență cardiacă;
• vârste extreme:
– nou-născuți, copii mici (chiar în administrare topică) → sensibilitate crescută la
hipertermia secundară scăderii secrețiilor glandulare (sudoripare);
– vârstnici (mai ales la bărbații la care se suspicionează adenom de prostată);
• boala ulceroasă cu hipersecreție acidă (încetinirea golirii gastrice).

Observații: sub tratament cu atropină, trebuie evitată expunerea la soare.

Atropina
 Efecte adverse
• tulburări de vedere (vedere neclară), fotofobie, ↑
presiunea intraoculară în glaucom;
• reducerea motilității gastro-intestinale;
• reducerea secreției salivare (senzație de gură uscată),
sudoripare (uscăciunea tegumentelor), lacrimale;
• la persoanele cu hiperplazie benignă de prostată
determină retenție acută de urină.

• Intoxicația acută cu atropină: antidot → pilocarpină i.v.

sau neostigmină i.v..
Atropina
 Scopolamina (Hyoscyamus niger)
Farmacocinetică: este rapid și în proporție ridicată distribuită la nivelul creierului;

Efecte farmacodinamice: aceleași ca la atropină:

– mai puternice asupra:
• globii oculari;
• asupra secreției salivare;
– efecte mai slabe asupra:
• cordului;
• organelor abdominale.
La nivelul sistemului nervos central → sedare, efect hipnotic și amnezie retrogradă
(efecte euforizante, halucinogene – de la prima doză, dependență psihică);

Indicații (se utilizează derivatul de semisinteză butilscopolamina):

– antispastic;
– antiemetic (de elecție în censtoze);
• în stări de agitație psihomotorie de diverse etiologii;
• premedicație în anestezie;
• diagnosticul WPW.

Contraindicații și efecte adverse → a se vedea atropina.

– În plus, efectele sedative o contraindică și la persoanele care efectuează munci de precizie, conducători auto.
Antimuscarinice de semisinteză și sinteză

Agenții antimuscarinici cu structură amidică

cuaternară și terțiară au fost dezvoltați pentru
a produce efecte periferice mai intense, cu
efecte mai reduse asupra sistemului nervos
central. Ele sunt absorbite incomplet, dar nu
penetrează bariera hemato-encefalică și la
nivelul globului ocular, au acțiune mai lungă
și sunt eliminate mai lent.
 Antimuscarinice de semisinteză și sinteză
utilizate mai ales în gastroenterologie
Amine cuaternare
• butilscopolamina* (antagonist neselectiv pe r. M). Indicații:
– antispastic la nivelul tractului digestiv si genito-urinar;
– premedicație în anestezie;
– antiemetic (de elecție în cenestoze).
• propantelina*, glicopirolat, clidinium → indicate în antispastic la nivelul tractului digestiv;

Amine terțiare
• pirenzepina (antagonist selectiv pe receptorii M1):
– efecte farmacodinamice: inhibă secreția acidă gastrică & secreția de pepsină;
– indicații: antispastic digestiv.
– avantaj: poate fi administrată în tahiaritmii;
• diciclomin (dicicloverin) → antispastic digestiv; efectul antimuscarinic este completat de un
efect antispastic direct pe fibra musculară netedă; este indicat în terapia colonului iritabil;
• mebeverine → antispastic digestiv frecvent recomandat.

* - efecte minime la nivel SNC

Antimuscarinice indicate în incontinența urinară

• amine cuaternare: trospium, emepronium;

• amine terțiare :
– antimuscarinice neselective: oxibutinin, tolterodin, propiverin,
flavoxate, fexoterodine;
– antimuscarinice selective: darifenacin (M1, M3), solifenacin (M1);

Efecte:
– contracția sfincterului vezical urinar + relaxarea musculaturii netede
vezicale = creșterea capacității vezicii urinare;
– incontinența urinară: mielomeningocel, tulburări neurologice, post-
prostatectomie, enurezis.
• ipratropium, oxitropium, tiotropium → indicate în astm bronșic cu debut
recent (inhalator).
dezavantaj: ↑ vâscozitații secreției bronșice;

• anticolinergicele centrale:
– Parkinson, pseudoparkinsonism
• benztropina → indicații: terapia bolii Parkinson (adjuvant) → trece rapid bariera hematoencefalică,
efectele muscarinice periferice sunt mai puțin intense;
• trihexifenidil, orfenadina, biperiden, prociclidina, difenciclimin → antagoniști ai receptorilor
muscarinici de la nivelul sistemului nervos central → indicații: pseudoparkinsonism medicamentos,
de exemplu, indus de rezerpină (singura alternativă);
– clorzoxazona, ciclobenzaprina, carisoprodol, clorfenezina, metaxalone,
metocarbamol, orfenadrina → antagoniști ai receptorilor muscarinici de la nivelul
neuronilor intercalari medulari → indicații: spasmul muscular localizat al musculaturii
striate (nu în caz de leziuni piramidale, spinale, supraspinale, scleroză în plăci);

• homatropina → indicații: midriaza terapeutică (irite, iridociclite, pentru a

prevenit formarea sinechiilor cristalin – iris; cristalin – cornee), terapia
prolapsului irian (efect cu durata de 1-3 zile);
• ciclopentolat (efect cu durata de 24 ore), tropicamida (efect cu durata de 6-24
ore)→ indicații: midriaza diagnostică, terapia prolapsului irian.
 Toxina botulinică
• produsă de Clostridium botulinum.
Mecanism de acțiune → inhibarea eliberării de Ach de la nivelul terminației nervoase (blocarea formării și fuziunii cu
membrana a veziculelor de neuromediator).
Paralizia musculaturii striate apare după 2-5 zile, durează ≈2-3 luni, (efect evident abia după 7-10 zile și deplin maxim 2-4
luni) pentru dispărând treptat.
Indicații:
– spasm localizat al mușchilor globilor oculari, acalazia cardiei;
– hiperhidroză axilară primară, torticolis;
– analgezic: nevralgia de trigemen, lombalgii, dureri miofasciale;
– cosmetică: reducerea ridurilor faciale.

Efecte adverse:
•disfagie; Contraindicații:
•uscăciunea gurii; •sarcină;
•ptoză palpebrală; •alăptare;
•reacții alergice; •miastenia gravis ;
•atrofie musculară (administrări •infecții în regiunea care va fi tratată;
repetate); •tratament cu:
•formare de anticorpi antitoxina •chimioterapice antibacteriene;
botulinică (în administrări repetate). •AINS.
 Ganglioplegice (utilizări terapeutice relativ limitate,
utilizări în cadrul studiilor farmacologice și fiziologice)

• derivați cu amoniu cuaternar:

– hexametoniu, tetraetilamoniu, pentolinium, decametoniu,
bromură de azometoniu;
• structuri cu funcții amidice secundare:
– mecamilamina;
• structuri cu funcții amidice terțiare:
– pempidina;
• derivați sulfonici:
– camsilatul de trimetafan.

Structurile terțiare trec rapid BHE, determinând, chiar la doze medii,

fenomene SNC (sedare, tremor, convulsii, mișcări coreiforme, până la
tulburări neuropsihice → imposibilitatea utilizării terapeutice).
• Mecanism de acțiune: blocarea
neurotransmisiei colinergice, atât în ganglionii
SNV parasimpatic, cât și simpatic);
 Efecte farmacodinamice (ganglioplegice)
• sistem cardiovascular:
– cord: tahicardie, efect inotrop negativ;
– vase sangvine: vasodilatație → hipotensiune și sincopă prin ↓ RVP și a
returului venos);
• tract digestiv și genito-urinar:
– scăderea motilității și tonicității (tract digestiv, vezică urinară);
– inhibarea erecției și a ejaculării;
• SNC:
– doar mecamilamina traversează BHE (determină sedare, tremor, mișcări
coreiforme, tulburări mentale);
• glande exocrine → inhibarea secreției sudoripare, salivare;
• creșterea presiunii intraoculare.
Mecamilamina (doar intern)
Indicații: HTA (cazuri moderate, severe, hipertensiune malignă fără
complicații);

Trimetafan (doar i.v.)

Indicații:
• pentru producerea scăderii controlate a tensiunii arteriale la nivelul
câmpului operator (reduce sângerarea);
• urgențe hipertensive (în special în anevrismul disecat de aortă), edem
pulmonar acut;
Efecte adverse:
• simpatoplegie (hTA mai ales ortostatică, disfuncție sexuală);
• parasimpaticoplegie (constipație, retenție urinară, precipitarea crizei
de glaucom, voalarea vederii, uscăciunea mucoaselor);
• eliberare de histamină (reacții alergice) – relativ izolat.
 Blocante (antagoniști competitivi) ale receptorilor nicotinici
2. B. Blocante ale receptorilor nicotinici de la nivelul joncțiunii neuromusculare
(miorelaxante cu acțiune sinaptică sau curarizante sau substanțe anti Nm)
2. B. 1. curarizante nedepolarizante (de ordinul I; pahicurare)

cu durată de acțiune lungă (peste 50 minute):

• derivați izochinolinici:
– d-tubocurarina, doxacurium, metocurine;
• derivați steroidieni:
– pipecuronium, pancuronium;
• alte structuri:
– gallamina;

cu durată de acțiune intermediară (20-50 minute):

• derivați izochinolinici:
– atracurium, cisatracurium;
• derivați steroidieni:
– rocuronium, vecuronium;

cu durată de acțiune scurtă (sub 20 minute):

• derivați izochinolinici:
– mivacurium;

2. B. 2. curarizante depolarizante (de ordinul II; leptocurare)

• succinilcolina (suxametoniu).
 Curarizante nedepolarizante (de ordinul I;
pahicurare)
Mecanism de acțiune: antagoniști
Indicații:
competitivi ai receptorilor Nm; – producerea miorelaxarii în intervenții
blochează canalele de Na+/K+ găsite în chirurgicale;
poziție deschisă → relaxare musculară. – laringoscopii, bronhoscopii, esofagoscopii;
– manevre ortopedice;
Farmacocinetică: – profilaxia rupturilor musculare, a fracturilor, în
– terapia cu electroșocuri.
nu traversează bariera hematoencefalică
(prezintă gruparea “-onium”, cu N
cuaternar) → administrare intravenoasă Contraindicații:
în exclusivitate; – intervenii chirurgicale la nivelul globilor oculari;
– durata de acțiune este scurtă; – glaucom;
– atracurium & cisatracurium: – miotonii.
metabolizare de tip Hofmann
(autometabolizare la temperatura
corpului și pH fiziologic) → de elecţie în Avantaj:
insuficenţa renală; gallamina nu este
În supradozare, ca antidot se indică PSM
metabolizată;
– muşchii mai bine irigaţi sunt mai rapid
indirecte: neostigmina, piridostigmina,
supuşi acţiunii acestora. (clorură de) ambenoniu, fisostigmină.
 Curarizante nedepolarizante (de ordinul I;
pahicurare)

d-Tubocurarina → Strychnos toxifera (currara).

• Efecte adverse:
• nu produc o bună relaxare a glotei;
• elibereaza histamină → rash, bronhoconstricție;
• hipotensiune arterială (prin acțiune ganglioplegică și
blocantă asupra medulosuprarenalei);
• efecte anticoagulante.
•Avantaje: lipsa acțiunii pe rec. M2 cardiaci;
 Eliberare de Acțiune pe Acțiune pe Relaxarea Alte
histamină receptorii M2 receptorii Nn glotei particularități
cardiaci
blocarea MSR
d-tubocurarina ++ - + nu
anticoagulante
- metabolizare
atracurium + - nu Hofman
- metabolizare
cisatracurium - - nu
Hofman
doxatracurium - - - nu
metacurina + - ± nu
mivacurium ± - - nu
pancuronium ± ± - nu
pipecuronium ± - - nu
rocuronium ± ± - nu
vecuronium ± - - nu
gallamina - + ± nu
 Curarizante depolarizante (de ordinul II; leptocurare)
– succinilcolina (suxametonium)
Mecanism de acțiune: agonist parțial al receptorilor Nm → efecte
asemănătoare Ach (dar cu persistență mai lungă în fanta
sinaptică);
Determină deschiderea calelor de Na+ și K+ asociate
receptorilor Nm → depolarizare (inițial apar fasciculații,
dar ulterior impulsurile nervoase ulterioare sunt
blocate, membrana se repolarizează și devine
insensibilă la depolarizare → stabilizare membranară
→ paralizie flască).
Indicații:
– miorelaxare în pentru producerea intubației orotraheale;
– în terapia cu electroșocuri.
Farmacocinetică: administrare i.v. (degradată rapid de colinesteraze
plasmatice).
Avantaje (pentru inducerea curarizarii):
• instalare și încetare rapidă a acțiunii;
• asigură o foarte bună relaxare a glotei.
Dezavantaj:
• lipsa antidotului în caz de supradozare;
• dureri musculare la revenirea din curarizare;
• stimulare (slabă) a receptorilor M2 cardiaci → tahicardie;
• eliberare ușoară de histamină;
• efecte ganglioplegice (slabe).
Efecte adverse:
• fasciculații musculare (dureri la revenirea din
curarizare; pierderea K+ din celule);
• hiperkaliemie, mai ales la persoanele cu arsuri,
traumatisme, insuficiență renală + tratament cu
digitalice, IECA, diuretice economisitoare de K+,
antiaritmice I, III, V;
• hipertermie malignă (idiosincrazie);
• creșterea presiunii intraoculare;
• creșterea presiunii intragastrice.
Contraindicații:
• hiperkaliemie (insuficiență renală, aritmii,
paralizii musculare, arsuri severe, stări
septice);
• precipitarea atacului de glaucom;
• imobilizări prelungite;
• miotonii;
• scăderea activității colinesterazelor serice
(idiosincraziei – 24 ore durata de acțiune).
Sistemul nervos vegetativ simpatic
Simpaticomimetice Simpaticolitice

Sinteza și metabolizarea catecolaminelor;

Receptori adrenergici și dopaminergici:

• localizare;
• mecanism de transducție a semnalului biologic;
• efecte mediate prin intermediul acestora.
 CATECOLAMINELE (naturale)
prezența în structura lor moleculară a unei
grupări catecol → caracter puternic
polarizat (traversează cu dificultate
barierele fiziologice).

• adrenalina (epinefrina) (A / E / Adr) → produsă de

medulosuprarenală și de alte celule cromafine,
acționând pe receptorii 1, 2, 1, 2, 3;
• noradrenalina (norepinefrina) (NA / NE) →
eliberată de neuronul postganglionar al simpaticului
periferic, de neuroni cerebrali și de
medulosuprarenală, acționând pe receptorii 1, 2,
1 și în foarte mică măsură pe receptorii 2;
• dopamina (neuromediator chimic al mai multor
sisteme neuronale centrale, și, posibil, și periferice),
acționează pe receptorii dopaminergici D (D1 – D5),
și în mai mică măsură pe receptorii  și 
adrenergici (D1 = D 2 = D3 = D4 = D5 >>  > ).
• Adrenalina → bronhodilatatoare,
puternice acţiuni metabolice şi la
nivelul SNC;
• Noradrenalina → aproape complet
lipsită de acţiuni pe SNC şi metabolice;
nu este bronhodilatatoare; este
puternic vasoconstrictoare;
• Dopamina: afinitate pe receptorii
dopaminergici >>  > .
 Biosinteza catecolaminelor Degradarea catecolaminelor
• iniţiată de la fenilalanină* (Phe* = aminoacid MAO intervin în metabolizarea
esențial) sau tirozină (Tyr); catecolaminelor intracelulare din
• hidroxilarea tirozinei (etapă limitantă) se face terminaţiile nervoase şi în măsură mai
sub cataliza tirozinhidroxilazei (cofactor: redusă din alte ţesuturi (există în sistemul
tetrahidrobiopterina). Se produce în citosol L- circulator, dar în măsură redusă la nivelul
dihidroxifenilalanina (L-DOPA); fantei sinaptică). MAO sunt localizate pe
• L-DOPA: decarboxilată sub influenţa DOPA- suprafaţa externă a membranei
decarboxilazei → dopamina, iar în unii neuroni mitocondriale. Există două tipuri de MAO:
(dopaminergici) aceasta este etapa finală a A şi B.
biosintezei catecolaminelor;
• MAO-A: E, NE, 5HT, D & tiramină;
• în numeroşi neuroni din SNC, din terminaţiile
post-ganglionare simpatice şi MSR, dopamina • MAO-B: principala enzima care inactivează
este hidroxilată pe carbonul β al catenei laterale D (la om), dar are acțiune și pe NE.
la noradrenalină prin dopamin-betahidroxilază.
Enzima este localizată pe membrana granulelor
COMT este o enzimă existentă în fanta
cromafine;
sinaptică, dar și la nivel circulator; sunt
• într-un număr limitat de neuroni centrali şi în
distribuite în toate ţesuturile, dar în primul
celulele cromafine din medulo-suprarenală,
noradrenalina este transformată în adrenalină rând în ficat şi rinichi. Metilează direct L-
prin metilarea grupării aminice din catena DOPA, dopamina, adrenalina şi
laterală. Reacţia este mediată de noradrenalina, dar şi compuşii lor
feniletanolamin-N-metil-transferază. dezaminaţi.
3-metoxi-4-hidroximandelic (VMA)
S-adenozill-L-homocisteina (SAH) este un derivat aminoacidic
utilizat în mai multe căi metabolice în majoritatea
organismelor. Este un intermediar în sinteza cisteinei și
adenozinei. SAH este format prin demetilarea S-adenozil-L-
metioninei (SAM).
 Receptori adrenergici - alpha
Receptorii α1 prin activarea proteinelor Gq
stimulează fosfolipaza C şi în final prin
intermediul IP3 şi DAG cresc concentraţia
intracelulară a Ca2+. La om au fost descrise
patru subtipuri de receptori α1, fiecare
codificat de o genă diferită: α1A, α1B, α1D şi α1L.
Localizări:
• α1A– neocortex, hipocamp, cord, rinichi,
musculatura netedă (cu densitate crescută la
nivelul arterei caudale, vaselor deferente,
mușchiului dilatator pupilar, mușchilor
pilomotori, musculaturii netede a sfincterelor,
musculaturii netede a prostatice), limfocite,
macrofage;
• α1B – idem α1A , la care se adaugă ficat și splină;
• α1C – idem α1A;
• α1L – idem α1A.
Receptorii α2 se cuplează cu proteine Gi. Prin inhibiţia adenilatciclazei
scad concentraţia intracelulară a cAMP. Ca mecanisme secundare
de transducție a semnalelor biologice, sunt descrise activarea
canalelor de K+ și blocarea canalelor de Na+.
Receptorii α2 postsinaptici: topografie extrasinaptică, periferică, fiind
expuşi catecolaminelor circulante. Pe vase, stimularea lor determină
vasoconstricţie şi hipertensiune.
Receptorii α2 presinaptici (rol cardinal în controlul eliberării mediatorilor:
membrana presinaptică şi blochează eliberarea
neurotransmiţătorilor; autoreceptori pe terminaţiile adrenergice: ↓
eliberarea de NA). Pe vase au acţiune simpaticolitică,
vasodilatatoare, antihipertensivă.
Localizare:
• α2A și – plachete, cortex, musculatura netedă vasculară, adipocite,
celule juxtaglomerulare renale, terminații nervoase adrenergice și
colinergice, postsinaptic, la nivelul sistemului nervos central;
• α2B – cortex, musculatura netedă vasculară, adipocite, celule
juxtaglomerulare renale, terminații nervoase adrenergice și
colinergice, postsinaptic, la nivelul sistemului nervos central;
• α2C – idem α1B.
 Receptori adrenergici – beta și dopaminergici
Receptorii adrenergici β sunt legaţi funcţional de proteine Gs,
cu activarea adenililciclazei şi creşterea intracelulară a
AMPc. Se disting trei subtipuri de receptori β: β1, β2 şi β3.
Receptorii β1 au atât localizare presinaptică, cât și
postsinaptică și sunt caracteristici cordului. La nivelul
cordului, domină proporţional faţă de receptorii β2. În
insuficienţa cardiacă, progresiv, raportul între densitățile
receptorilor β1 și β2 devine favorabil receptorilor β2.
Receptorii β1 presinaptici sunt localizați la nivelul terminații
presinaptice nervoase adrenergice și colinergice și al celulor
juxtaglomerulare renale.
Receptorii β1 postsinaptici sunt localizați la nivelul celulelor
musculare netede, în ficat, cord, mușchi scheletic, limfocite,
mastocite.
Receptorii β2 (localizare postsinaptică exclusivă) sunt localizați
la nivelul celulelor musculare netede (muşchiul neted
bronşic, gastrointestinal, al tractului urinar, pe uter), în ficat,
cord, mușchi scheletic, limfocite, mastocite.
Efectele stimulării lor se evidenţiază prin bronhodilataţie,
vasodilataţie, acţiune tocolitică.
Receptorii β3 sunt localizați preponderent în adipocite și sunt
implicaţi în lipoliză.
D1 se găsesc în creier (mai ales în corpii striaţi, nucleus
accumbens şi tuberculul olfactiv) şi periferic, la nivelul
musculaturii netede a vaselor din teritoriul renal.
Majoritatea receptorilor D1 (denumiți D1A) sunt cuplaţi
pozitiv cu adenilat ciclaza prin intermediul unei proteine
Gs. Receptorii D1B sunt cuplaţi pozitiv cu fosfolipaza C
printr-o proteină reglatoare Gi; acţionarea lor pune în
funcţie sistemul mesager IP3-DAG.
D2 sunt situaţi postsinaptic sau presinaptic (autoreceptori
inhibitori). Se găsesc mai ales în neostriat si sistemul
limbic. Sunt cuplaţi negativ cu adenilat-ciclaza şi
acţionarea lor provoacă scăderea AMP c, creşterea
conductanţei pentru K+ sau scăderea conductanţei
pentru Ca2+.
D3 sunt localizaţi mai ales in creierul limbic şi sunt cuplaţi
negativ cu adenilat ciclaza.
D4 se găsesc in hipocamp şi scoarţa frontală, dar şi la
nivelul cordului. Sunt cuplaţi negativ cu adenilat-ciclaza.
D5, situaţi predominant in hipotalamus şi hipocamp, sunt
cuplaţi pozitiv cu adenilat-ciclaza.
Datorită similarităţii structurale şi mai ales în ceea ce
priveşte modul de transmitere a semnalului biologic,
receptorii de tip D1 şi D5 sunt încadraţi în categoria D1-
like, iar cei de tipul D2, D3 şi D4 în categoria D2-like.
 Efecte ale catecolaminelor
La nivelul vaselor:
La nivelul globilor oculari:
- α1 – midriază cu favorizarea scurgerii umorii apoase;
- prin intermediul receptorilor α2 – scăderea producției de
umoare apoasă;
- prin intermediul receptorilor β2 și D2 – favorizarea
producției de umoare apoasă & relaxarea mușchiului ciliar.
La nivelul cordului:
- α1 – inotrop pozitiv;
- β1 – inotrop pozitiv, crește conducerea la nivelul
nodulului sino-atrial și conducerea atrio-
ventriculară, conducerea prin fascicului Hiss și
rețeaua Purkinje (efect dromotrop pozitiv);
favorizează automatismul ectopic; crește
consumul de oxigen al miocardului (eficiența
cordului diminuă sub acțiunea CA).
La nivelul vaselor coronare, unde există o densitate
crescută de receptori α1, dar și β1 și β2 și D1 și D2,
(predomină ultimele trei categorii), efectul este
coronarodilatator.
Vasele viscerelor (excepție: vasele ficatului și
pulmonului) suferă o vasodilatație medie sub acțiunea
catecolaminelor.
Adrenalina:
Scade permeabilitatea precapilară și postcapilară;
•în doze mici (0,1µg/kg) → vasodilatație și scăderea
tensiunii arteriale (receptorii β2 vasculari sunt cei mai sensibili
la acțiunea adrenalinei);
•în doze medii (1µg/kg) → creșterea tensiunii arteriale
(sistolică și diastolică, deoarece predomină efectul pe
receptorii α1 vasculari), dar cu scăderea rezistenței periferice
globale, creșterea frecvenței cardiace și a debitului cardiac;
•în doze mari (10µg/kg) → creșterea tensiunii arteriale
(predomină efectul pe receptorii α1 vasculari), dar cu
bradicardie prin ripostă compensatorie vagală;
Noradrenalina (indiferent de doză) → creșterea
tensiunii arteriale, a rezistenței periferice, bradicardie
prin ripostă compensatorie vagală.
Dopamina (indiferent de doză) → vasodilatație
în teritoriul renal, mezenteric, scade rezistența
periferică, are efect inotrop pozitiv puternic,
crește debitul cardiac, dar tensiunea arterială și
frecvența cardiacă rămân nemodificate.
 Efecte ale catecolaminelor
La nivelul musculaturii netede:
Gastrointestinale:
• α1 și β2: relaxarea musculaturii
netede a tubului digestiv;
Tract genitorurinar:
•β2: relaxarea musculaturii peretelui
vezicii urinare, a musculaturii uterine în
timpul sarcinii;
•α1: contracția sfincterului vezical, a
musculaturii uterine;
•α1: stimularea ejaculării;

• α1: contracția sfincterelor Bronșii: β2: relaxarea musculaturii

tractului gastrointestinal; bronșice (bronhodilatație medie);
• prin intermediul receptorilor α: Mușchi pilomotori:
inhibarea plexurilor α1: stimularea contracției (erecția firelor
mezenterice (componenta de păr, transpirație palmară);
simpatică a sistemului nervos
vegetativ nu influențează
secreția gastrointestinală);
 Efecte ale catecolaminelor
Efecte metabolice
În condiții fiziologice, catecolaminele produc:
 hiperglicemie prin:
• intermediul receptorilor β2, se produce
inhibarea sintezei de glicogen și stimularea
glicogenolizei);
• stimularea gluconeogenezei (prin
intermediul receptorilor α2);
• reducerea captării glucozei în periferie
(prin intermediul receptorilor α2);
• inhibarea secreției de insulină din
celulele de tip β ale insulelor Langerhans
pancreatice;
 hiperlactacidemie;
 hiperkaliemie;
În condiții doze mari, catecolaminele produc:
•acidoză metabolică (activarea β2 induce captarea
K+ în celule, deci scăderea K+ extracelular; se produce
o scădere a K+ plasmatic în timpul stresului, respectiv
o protecție împotriva creșterii excesive a K+ plasmatic
în timpul unui efort fizic intens);
•hiperlipemie, mediată prin intermediul β1 și β3
(stimularea acestora induce lipoliză, spre deosebire
de stimularea receptorilor α2, care inhibă lipoliza);
 
La nivelul rinichilor:
Prin intermediul receptorilor β1 presinaptici:
stimularea sintezei și a eliberării de renină;
Prin intermediul receptorilor α2 presinaptici:
inhibarea eliberării de renină;
Metabolism bazal:
Creșterea metabolismului bazal (efect calorigen);
Noradrenalina joacă un rol important în apărarea
organismului față de frig;
În condiții fiziologice, catecolaminele cresc consumul
de oxigen;
 Efecte ale catecolaminelor
La nivelul trombocitelor La nivelul sistemului nervos central
• prin intermediul • creșterea atenției,
receptorilor α2A: stimularea nervozitate, tremor,
anxietate, insomnie,
agregării plachetare.
anorexie.
- adrenalina scade eliberarea de neuromediatori ai anafilaxiei (histamină, bradikinină; α1 –
mastocite, limfocite) prin stabilizarea membranelor → indicații în caz de șoc anafilactic (are
și efect vasoconstrictor, bronhodilatator!!!);

•β1 presinaptici: creșterea sintezei de melatonină de către glanda pineală;

•stimularea simpatică determină creșterea eliberării de prostaglandine;
•prin intermediul receptorilor β2: stimularea celule α pancreatice (glucagon); T3, T4 (CA cresc
conversia T4 în T3); eritropoietina;
•prin intermediul receptorilor β: calcitonina, parathormon.

•prin intermediul receptorilor α2 → efecte antiinflamatorii;

•prin intermediul receptorilor D → grețuri, vomă, scăderea producției de prolactină.
Reglarea sintezei și a eliberării de catecolamine
Reglarea presinaptică
Presinaptic, se găsesc autoreceptori (denumiți și
“autoceptori”): receptorii α2, β1 și D2, care reglează
eliberarea unuia dintre neurotransmițători:
o prin intermediul receptorilor α2 presinaptici:
inhibarea eliberării noradrenalinei din terminațiile
nervoase, deci, la nivel periferic, este inhibată
activitatea simpaticului;
o prin intermediul receptorilor β1 presinaptici:
stimularea eliberării noradrenalinei;
o prin intermediul receptorilor D2 presinaptici:
inhibarea eliberării noradrenalinei și - Scăderea sintezei receptorilor (“down-reglare”);
dopaminei;
Terminațiile nervilor adrenergici, pot regla și alți
receptori (heteroreceptori), cum ar fi receptorii
muscarinici M1 pentru acetilcolină, receptorii
pentru prostaglandine și pentru polipeptide;
Reglarea postsinaptică
- Desensibilizarea adrenoreceptorilor (toleranța sau
reacția refractară sau tahifilaxia), ce apare după
expunerea la catecolamine sau medicație
simpaticomimetică (descrisă pentru medicația α-
simpatico-mimetică);
- Sechestrarea receptorilor într-o veziculă formată
din membrana celulară (descrisă, cu precădere în
cazul utilizării de β2 stimulante adrenergice la
pacienții cu astm bronșic – este ilustrat rolul
proteinei β-arestină în sechestrare);
- Inactivarea receptorilor prin fosforilare;
Are loc modularea fiecărui proces primar, la
nivelul complexului neurotransmițător – receptor,
prin procese simultane, realizate prin intermediul
unora sau altora dintre mediatorii chimici, care
acționează pe diferiți receptori.
Reglarea presinaptică (alpha2)
 Clasificare SM
1. Stimulante ale receptorilor adrenergici
1. 1. Stimulante ale receptorilor α, β-adrenergici și / sau ai receptorilor dopaminergici:
 acțiune directă (agoniste pe receptori): adrenalina (epinefrina), noradrenalina (norepinefrina), dopamina, ibopamina (agonist selectiv D1 și α),
fenoldapam (agonist selectiv D1);
 acțiune indirectă (de eliberare a noradrenalinei) și directă (agonist pe receptorii adrenergici): efedrina;
1.2. Stimulante ale receptorilor α-adrenergici (vasoconstrictoare):
 cu administrare sistemică: fenilefrina (este și eliberator al noradrenalinei din depozitele celulare), etilefrina, metoxamina, midodrine, metaraminol;
 cu administrare topică (locală): nafazolina (este și eliberator al noradrenalinei din depozitele celulare), tetrizolina, oximetazolina, xilometazolina.
1.3. Stimulante ale receptorilor beta-adrenergici:
 agoniști semiselectivi ai receptorilor β 1, β2-adrenergici (stimulante beta-adrenergice de generația a II-a):
 cu acțiune semiselectivă și de scurtă durată (1-4 ore): isoprenalina (isoproterenol), orciprenalina, etilnorepinefrina;
 cu acțiune predominantă pe receptorii beta-vasculari: bufenina, bametan;
 agoniști selectivi ai receptorilor β 1-adrenergici: dobutamina, prenalterol, xamoterol;
 agoniști selectivi ai receptorilor β 2-adrenergici (stimulante β-adrenergice de generația a III-a):
 indicate în astmul bronșic:
 cu durată relativ scurtă de acțiune (3-6 ore): albuterol (salbutamol);
 cu durată medie de acțiune (6-8 ore) și efect rapid (după 1-2 minute): fenoterol, terbutalina, clenbuterol, pirbuterol, procaterol;
 cu durată lungă de acțiune (12 ore) și efect tardiv (după 10-12 minute): salmeterol, formoterol;
 cu durată foarte lungă (superlungă) de acțiune (24 ore): bambuterol.
 indicate în travaliul prematur: salbutamol, ritodrine, isosuprină, isoetarină.

2. Alți eliberatori de catecolamine (alții decât efedrina, fenilefrina, nafazolina):

 amfetamina și derivații săi: amfetamina, hidroxiamfetamina, fenmetrazina, pemolin, fenilpropanolamina, metilfenidat, metilen-dioxi-metamfetamina
(MDMA – Ecstasy®). dextroamfetamina, metamfetamina;
 alte structuri: amantadina.
3. Simpaticomimetice speciale: cocaina, tiramina;
4. Stimulante ale SNV simpatic cu acțiune predominantă la nivel central.
 Clasificare SM
1. Stimulante ale receptorilor adrenergici
1. 1. Stimulante ale receptorilor α, β-adrenergici și / sau ai receptorilor
dopaminergici:
 acțiune directă (agoniste pe receptori): adrenalina (epinefrina),
noradrenalina (norepinefrina), dopamina, ibopamina (agonist
selectiv D1 și α), fenoldapam (agonist selectiv D1);
 acțiune indirectă (de eliberare a noradrenalinei) și directă (agonist pe
receptorii adrenergici): efedrina;
1.2. Stimulante ale receptorilor α-adrenergici (vasoconstrictoare):
 cu administrare sistemică: fenilefrina (este și eliberator al noradrenalinei
din depozitele celulare), etilefrina, metoxamina, midodrine,
metaraminol, mefentermină;
 cu administrare topică (locală): nafazolina (este și eliberator al
noradrenalinei din depozitele celulare), tetrizolina, oximetazolina,
xilometazolina.
 Clasificare SM
1.3. Stimulante ale receptorilor beta-adrenergici:
 agoniști semiselectivi ai receptorilor β1, β2-adrenergici (stimulante beta-adrenergice de
generația a II-a):
 cu acțiune semiselectivă și de scurtă durată (1-4 ore): isoprenalina (isoproterenol),
orciprenalina, etilnorepinefrina;
 cu acțiune predominantă pe receptorii beta-vasculari: bufenina, bametan;
 agoniști selectivi ai receptorilor β1-adrenergici: dobutamina, prenalterol, xamoterol;
 agoniști selectivi ai receptorilor β2-adrenergici (stimulante β-adrenergice de generația a
III-a):
 indicate în astmul bronșic:
 cu durată relativ scurtă de acțiune (3-6 ore): albuterol (salbutamol);
 cu durată medie de acțiune (6-8 ore) și efect rapid (după 1-2 minute): fenoterol,
terbutalina, clenbuterol, pirbuterol, procaterol;
 cu durată lungă de acțiune (12 ore) și efect tardiv (după 10-12 minute): salmeterol,
formoterol;
 cu durată foarte lungă (superlungă) de acțiune (24 ore): bambuterol.
 indicate în travaliul prematur: salbutamol, ritodrine, isosuprină, isoetarină.
 Clasificare SM

2. Alți eliberatori de catecolamine (alții decât efedrina, fenilefrina,

nafazolina):
 amfetamina și derivații săi: amfetamina, hidroxiamfetamina,
fenmetrazina, pemolin, fenilpropanolamina, metilfenidat, metilen-
dioxi-metamfetamina (MDMA – Ecstasy®). dextroamfetamina,
metamfetamina, modafinil, armodafinil;
 alte structuri: amantadina.
3. Simpaticomimetice speciale: cocaina, tiramina (inhibitori ai
recaptării catecolaminelor);
4. Stimulante ale SNV simpatic cu acțiune predominantă la nivel central:
a. antiparkinsioniene;
b. antidepresive.
 Efecte adverse în administrare i.v., în stările

Adrenalina
cu șoc prelungit:
• anxietate, paloare, palpitații;
• creșterea tensiunii arteriale (cu complicații
de tip edem pulmonar, accident vascular
cerebral, infarct miocardic, aritmii până la
Indicații fibrilație ventriculară);
• alergii de tip I (reacții de • hiperglicemie.
hipersensibilizare de tip I) severe (de
exemplu, șoc anafilactic) (i.v.); Contraindicații:
• resuscitare în șocul cardiorespirator • angină pectorală, tahiaritmii,
(i.v.); hipertensiune arterială;
• glaucom (topic); • persoane cu risc crescut de accident
• sângerări difuze la suprafața pielii sau vascular cerebral;
mucoaselor (topic); • hipertiroidii;
• asociere cu anestezice locale (datorită • nu se asociază cu:
efectului vasoconstrictor, le crește  preparate cu calciu;
acestora din urmă durata de acțiune);  anestezice locale (în cazul anesteziei
• astm bronșic (însoțit de edem al extremităților: degete, urechi, penis –
mucoaselor) – inhalator. risc de necroză datorat vasoconstricției
puternice);
 Nordrenalina
• agonist al receptorilor α1, α2, β1-
adrenergici, în timp ce receptorii β2, β3
sunt foarte puțin stimulați.
Indicații:
 sângerări difuze la suprafața pielii sau
mucoaselor (topic);
 asociere cu anestezice locale (datorită
efectului vasoconstrictor, le crește
acestora din urmă durata de acțiune);
Efecte adverse sunt mai atenuate
comparativ cu adrenalina, iar
contraindicații sunt comune, în schimb
devin relative.
Dopamina
• agonist al receptorilor dopaminergici (stimulează acești
receptori chiar la doze mici). Activarea receptorilor D1 de
la nivelul paturilor vasculare periferice se traduce ca efect
farmacodinamic prin vasodilatație, în timp ce activarea
receptorilor dopaminergici D2 presinaptici determină
scăderea eliberării de dopamină și noradrenalină.
Stimularea receptorilor β-adrenergici este realizată doar la
doze medii, iar dozele mari (în exclusivitate) sunt capabile
să stimuleze receptorii α-adrenergici.
Este indicată în șocul cardiogen (singura
catecolamină cu o astfel de utilizare). E
indicată și în șocul septic cu hipotensiune.
Efecte adverse: grețuri, vărsături, dureri anginoase.
Contraindicații:
• hipotensiune arterială, hipertensiune arterială, tulburări
de ritm, tulburări de conducere, angină pectorală;
• scleroze cerebrale;
• glaucom;
• migrenă;
• manii, schizofrenii.
 Efedrina Indicații (în general, ca
 eliberează noradenalina din depozitele alternativă la alte terapii):
celulare;
 agonist α1, α2, β1, β2, β3.

Efecte farmacodinamice: obloc atrioventricular (ca

- inotrop pozitiv, crește conducerea sino-atrială și
atrioventriculară;
alternativă, p.o.);
- vasoconstricție (crește tensiunea arterială sistolică și ohipotensiune arterială
diastolică);
- scade permeabilitatea capilară și postcapilară (care ușoară (ca alternativă, p.o.);
sunt crescute sub influența diverșilor factori ocriza de astm bronșic (în
patologici);
- bronhodilatație; inițierea terapiei, inhalator);
- la nivel SNC, determină efecte de tip amfetaminic
(psihoanaleptice: trezire corticală, creșterea puterii de
oreduce edemul mucoasei
concentrare, a atenției, a capacității de memorizare, nazale (rinite) sau conjunctivale
învățare) și anorexigene, creşterea capacităţii de efort
fizic; (conjunctivite), atât cu, cât și fără
- reducerea eliberării de histamineă, midriază, componentă alergică.
hiperglicemie.
 Efedrina Pseudoefedrina (izomer optic)
– efecte mai atenuate pe SNC,
Efecte adverse: efecte presore mai slabe.
o tahiaritmii (până la fibrilație
ventriculară);
o creșteri ale valorilor tensiunii
arteriale, uneori excesive, dureri
anginoase, hiperglicemie; Contraindicații:
o tahifilaxie (după administrări hipertensiune arterială, tahiaritmii, angină
pectorală;
repetate, datorită epuizării depozitelor
de noradrenalină); psihoze endogene (manii, schizofrenii).
o agitaţie, anorexie, dependență
psihică; Observație: cocaina, deoarece reduce
Farmacocinetică: recaptarea noradrenalinei de către terminația
Traversează cu ușurință barierele postsinaptică simpatică, va împiedica
fiziologice, inclusiv bariera pătrunderea efedrinei în terminația sinaptică,
hematoencefalică; are o absorbție mai iar astfel îi va reduce efectele.
bună față de catecolamine (administrare
tipică, dar și sistemică (i.v. / p.o.).  
 Alte alpha-stimulante (administrare sistemică)
Fenilefrina (agonist α1, iar în foarte slabă măsură și α2 și
eliberator al noradrenalinei din depozite), crește tensiunea
arterială sistolică și diastolică, iar, prin ripostă
compensatorie vagală, după creșterea valorilor
tensiunii arteriale, determină o scurtă perioadă de
bradicardie; determină o midriază de scurtă durată
(câteva minute) și reduce edemul mucoasei conjunctivale
sau nazale.
Durata de acțiune superioară catecolominelor se exlică
prin faptul că nu e atacată de COMT.
Indicații terapeutice:
• rinite sau conjunctivite nespecifice / alergice (topic sau
p.o.);
• producerea midriazei diagnostice (topic);
• hipotensiune arterială (p.o.),
• tahicardii paroxistice supraventriculare (alternativă, p.o.);
• vasoconstrictor asociat anestezicelor locale;
• priapism;
• diagnosticul sindromului Claude-Bernard-Horner cu
leziuni preganglionare și postganglionare.
Efete adverse: tahifilaxie, creșterea tensiunii arteriale,
tahicardie.
Contraindicații: hipertensiune arterială, angină pectorală,
hipertiroidii.
Etilefrina (agonist α1, α2-adrenergic) crește tensiunea arterială sistolică
și diastolică; e indicată în terapia de fond a hipotensiunii arteriale.
Mododrine (agonist α1-adrenergici) este indicat în terapia de fond a
hipotensiunii arteriale ortostatice (p.o.), inclusiv cea produsă de L-DOPA
(dar nu trece BHE); acțiune cu durata de 4-6 ore;
 
Metoxamina (agonist α1-adrenergici) crește tensiunea arterială sistolică
și diastolică, iar, prin ripostă compensatorie vagală, determină
bradicardie. Indicații : hipotensiune arterială (alternativă, p.o.);
 
Metaraminol (agonist α1-adrenergic; are și efecte indirecte) crește
tensiunea arterială sistolică și diastolică, determină bradicardie reflexă,
crește tonusul venos, dar scade fluxul sangvin renal și cerebral. La om,
determină vasoconstricția vaselor pulmonare. Indicații terapeutice:
hipotensiune arterială (alternativă), TPSV și priapism (efecte de durată);
Mefentermina (agonist α1-adrenergici; are și efecte indirecte).
Indicații: hipotensiune arterială (alternativă) (acțiune prelungită).
Efete adverse: tahifilaxie, creșterea nocturnă a tensiunii
arteriale, tahicardie, crize anginoase, tahifilaxie.
Contraindicații: hipertensiune arterială, angină pectorală,
tahicardie, insuficiență renală, retenție de urină,
hipertiroidii.
 Stimulante ale receptorilor α –adrenergici, cu administrare locală

Tetrizolina: agonist al receptorilor α1, α2 –

Nafazolina: agonist al receptorilor α1, α2- adrenergici. Efecte farmacodinamic: reduce
adrenergici; eliberează noradenalina din edemul mucoasei nazale sau conjunctivale,
depozitele celulare, dar în mică măsură. fiind deci indicată în rinite și conjunctivite
(Visine®);
Efecte farmacodinamic: reduce edemul mucoasei
nazale sau conjunctivale, fiind deci indicată în Oximetazolina: agonist al receptorilor α1, α2-
rinite și conjunctivite.
adrenergici; indicată în rinite alergice sau
nespecifice. Efecte adverse: rinite atropice
Efecte adverse:
• tahifilaxie;
(incidență relativ redusă), hipotensiune
• atrofia mucoase nazale, până la rinită atrofică; arterială (efecte clonidin-like, la nivelul
• la copiii sub 3 ani, există riscul hipotensiunii sistemului nervos central) (nu la copii sub 4
arteriale, până la colaps, tulburări respiratorii, șoc, luni);
comă (efect pus pe seama unei hiperstimulării a
receptorilor α2-adrenergici presinaptici la această
Xilometazolina: agonist al receptorilor α1, α2-
vârstă);
• în schimb, la adulți, dozele crescute pot determina
adrenergici; indicată în rinite alergice sau
creșteri ale tensiunii arteriale și a conductivității nespecifice (nu la copii sub 4 luni).
la nivelul țesutului excitoconductor (risc de
fibrilație ventriculară);
 Stimulante ale receptorilor β-adrenergici

Clasificare Contraindicații
 agoniști semiselectivi ai receptorilor β 1, β2-adrenergici (stimulante beta-adrenergice de
generația a II-a):  glaucom (pentru β2-
 cu acțiune semiselectivă și de scurtă durată (1-4 ore): isoprenalina (isoproterenol),
stimulante);
orciprenalina, etilnorepinefrina;
 cu acțiune predominantă pe receptorii beta-vasculari: bufenina, bametan;  migrene și alte tipuri
 agoniști selectivi ai receptorilor β 1-adrenergici: dobutamina, prenalterol, xamoterol;
de cefalee pulsatilă
(pentru β2-stimulante);
 agoniști selectivi ai receptorilor β2-adrenergici (stimulante β-adrenergice de generația a
III-a):  aritmii, tahicardii
 indicate în astmul bronșic: paroxistice
 cu durată relativ scurtă de acțiune (3-6 ore): albuterol (salbutamol);
 cu durată medie de acțiune (6-8 ore) și efect rapid (după 1-2 minute): fenoterol, supraventriculare;
terbutalina, clenbuterol, pirbuterol, procaterol;
 cu durată lungă de acțiune (12 ore) și efect tardiv (după 10-12 minute): salmeterol,
 hipertensiune arterială;
formoterol;  hipertiroidii;
 cu durată foarte lungă (superlungă) de acțiune (24 ore): bambuterol.
 indicate în travaliul prematur: salbutamol, ritodrine, isosuprină, isoetarină.  psihoze endogene.
 Stimulante ale receptorilor β1 și β2-adrenergici
Isoprenalina (isoproterenol) 1-4 ore
Bufenina și bametan
= agonist exterm de puternic β1 și β2-adrenergic, iar în mică măsură stimulant α-
adrenergic;
= agoniști ai receptorilor β 1-
Efecte farmacodinamic: cronotrop și inotrop pozitiv; bronhodilatator puternic.
adrenergici și β2-adrenergici (în
Indicații: mult mai mare măsură a celor β2-
• resuscitatrea stopului cardiogen din infarctul miocardic acut, cu asistolă sau bloc adrenergici față de cei β1: β2>> β1);
atrioventricular total (i.v.); bradicardie aresponsivă la atropină;
• astm bronșic (doar inițial, sub formă de aerosoli, apoi se intervine cu β2-stimulante);
Efecte farmacodinamice:
Efecte adverse: grețuri, vărsături, diaree; colorații dentare. bronhodilatator puternic, puternic
vasodilatator.
Dezavantaje: durata de acțiune relativ scurtă și stimularea puternică a receptorilor Indicații: claudicație intermitentă,
β1-adrenergici cardiaci.
sindrom Raynaud (rar folosite în
Orciprenalina, etilnoradrenalina 1-4 ore prezent).
= agonist exterm de puternic al receptorilor β 1 și β2-adrenergici (în mult mai mare măsură a celor β 2-adrenergici față de cei
β1: >> β1);
Efecte: bronhodilatator puternic, slab cronotrop și inotrop pozitiv.
Indicații: astm bronșic (rar folosit);
Avantaje: orciprenalina este mai greu supusă acțiunii enzimelor ce metabolizează catecolaminele.
 Stimulante selective ale receptorilor β1

Dobutamina Prenalterol
 Mecanism de acțiune: agonist
Mecanism de acțiune: agonist al receptorilor β1-
adrenergici, iar la doze mari este și agonist al
parțial al receptorilor β1-adrenergici;
receptorilor α1-vasculari;  Indicații: unele forme de
insuficiență cardiacă (în terapia
Efecte farmacodinamic: inotrop pozitiv accentuat, dar nu
influențează semnificativ frecvența cardiacă și tensiunea asociată);
arterială; induce fenomen de down-reglare a
receptorilor β1-adrenergici (formă de tahifilaxie); poate
induce aritmii, dureri anginoase; reduce edemul Xamoterol
mucoaselor;

Indicații: insuficiență cardiacă medie;

Indicații: șoc cardiogen, insuficiență cardiacă
congestivă; Efecte adverse: hipotensiune arterială,
bronhospasm.
Efecte adverse: tahicardie cu creșterea consumului de
oxigen cardiac.
Beta-2 stimulante utilizate în astmul bronșic

Efecte farmacodinamice Efecte adverse

 bronhodilatator;
 imunosupresor;  tremor, mai ales la nivelul
 antiinflamator;
mâinilor;
 la concentrații scăzute, determină activarea
canalelor de K+, Ca2+ - dependente din  anxietate, nervozitate,
celulele musculare netede de la nivelul
căilor respiratorii și ale limfocitelor;
agitație, cefalee;
 determină fenomene de stabilizare  palpitații, dureri anginoase;
membranară (inhibă degranularea
mastocitelor);  hiperpotasemie (doze mai
 stimulează mecanismele de autoepurarea mari).
bronșică mucociliară.
 Eliberatori de catecolamine– alții decât nafazolină, efedrină,
fenilefrină ((amfetamina și derivații, amantadina); amfetaminele.
Indicații
• amfetamina , dexamfetamina (potență superioară) –narcolepsie,
Efecte farmacodinamice:
sindrom hiperkinetic, hiperactivitate cu deficit în menținerea atenției la
 eliberare de NA și dopamină – efecte
copii (ADHD), enurezis, ca adjuvant în boala Parkinson, pentru stimularea
psihoanaleptice și anorexigene;
performanțelor psihomotorii, adjuvant în crizele epileptice petit-mal.
dependență psihică puternică, având
• metamfetamina – acțiuni asemănătoare amfetaminei, dar cu o intensitate
potențial adictiv; după câteva săptămâni
mai mare a acțiunilor la nivel central și periferic (narcolepsie, ADHD,
de consum, apare psihoza amfetaminică,
sindrom hiperkinetic);
cu delir organizat;
• fenmetrazina – are acțiuni asemănătoare amfetamine, determină
 stimulează direct sistemul reticulat
dependență; este indicată ca anorexigen;
activator ascendent;
• metilfenidat şi metabolitul dexmetilfenidat, și pemolin – au efecte
 inhibă MAO (monoamin-oxidaza);
farmacodinamice majore și potențial adictiv similar cu al amfetaminei;
 inhibă recaptarea de catecolamine.
• fenilpropanolamina – este o variantă amfetaminică cu efecte slabe asupra
În periferie: determină creșterea tensiunii
comportamentului psihic; administrarea sa determină hipertensiune
arteriale, efect inotrop pozitiv,
arterială severă și risc de leziune miocardică ;
cronotrop pozitiv și dromotrop pozitiv.
• hidroxiamfetamina – pătrunde mai slab în sistemul nervos central, dar
Farmacocinetică: efectele sale periferice sunt datorate proprietăților de eliberare a
catecolaminelor. Este indicată ca alternativă în sindromul Claude-Bernard
• amfetaminele au penetranţă superioară Horner cu leziuni preganglionare (alternativă);
în SNC în comparație cu efedrina;
• metilen-dioxi-metamfetamina (MDMA, Ecstasy®) – efecte
• dexmetilfenidatul este un metabolit activ farmacodinamice: euforie, halucinații, comportament stereotip.
al metilfenidatului. • lisdesamfetamină;
• modafinil, armodafinil - anorexigen, narcolepsie.
 Eliberatori de catecolamine– alții decât nafazolină, efedrină,
fenilefrină ((amfetamina și derivații, amantadina); amfetaminele.

Efecte adverse:
 grețuri, vărsături, constipație Contraindicații:
sau diaree;
 psihoze (schizofrenii, psihoze
 hipertensiune arterială, bipolare), labilitate psihică;
tahiaritmii, cefalee, dureri
 sindrom Tourette;
anginoase;
 hipertensiune arterială,
 declanșarea episoadelor acute în
tahiaritmii;
psihoze endogene;
 dependență psihică;
 leziuni ateromatoase coronarine
 tulburări ale gândirii coerente (psihoză amfetaminică sau cerebrale severe;
cu delir organizat);
 pemolin: hepatotoxicitate.  glaucom.
 Eliberatori de catecolamine – alții decât
nafazolină, efedrină, fenilefrină (amantadina)
• creşte de asemenea eliberarea de
Amantadina dopamină în sistemul nervos central, dar
scade şi recaptarea acestui
Acţionează prin inhibarea
neuromediator, cu efecte directe
proteinei M2 de pe capsida dopaminergice postsinaptice (acţiune
virală (virus gripal), cu antiParkinsoniană), fiind şi inhibitor al
receptorilor NMDA.
prevenirea penetrării
materialului genetic viral în Se indică în profilaxia şi terapia infecţiilor cu
celula gazdă (mai exact, în virusul gripal A şi în Parkinson (ca
nucleu); inhibă și asamblarea alternativă, în monoterapie, sau asociat
altor antiparkinsoniene; este bine
și eliberarea de noi virioni. tolerată, dar cu eficiență relativ redusă).
Este activă doar pe virusurile Efectele adverse includ: intoleranţă
gripale tip A. digestivă, tulburări la nivelul sistemului
nervos central (nervozitate,
imposibilitatea concentrării, pete
luminoase în câmpul vizual).
 Simpaticomimetice speciale
Cocaina Tiramina
• este un produs rezultat din metabolismul
normal al tirozinei, rapid metabolizată
prin MAO (mono-amin-oxidază);
Mecanism de acțiune: inhibă recaptarea mecanismele de acțiune includ atât
noradrenalinei din terminația nervoasă.
blocarea recaptării noradrenalinei, cât și
stimularea eliberării acesteia din
Efecte farmacodinamice:
depozite, efectele farmacodinamice fiind
• efecte simpaticomimetice centrale și periferice
(midriază, tahiaritmii, creșteri tensionale);
similare celor ale noradrenalinei.
• perforație de sept nazal (prin prizare nazală, în La pacienții tratați cu inhibitori de MAO,
administrare cronică), aceste efecte pot fi puternic intensificate,
• orgasm în mai puțin de 1 minut. determinând o creșterea marcată a
Utilizări: tensiunii arteriale. Alimentele cu conținut
• în scop nemedical (ca drog); dependența psihică la crescut de tiramină (brânzeturi sau
cocaină este puternică, iar rapid se instalează băuturi fermentate) trebuie consumate cu
degradarea psihică; prudență de către persoanele cu
• mai rar ca anestezic local în anestezia de hipertensiune arterială și sunt
suprafață:
contraindicate în cursul terapie cu IMAO
– oftalmologie;
– oto-rino-laringologie.
(inhibitori de monoamin-oxidază).
 SM cu utilizare în neurologie / psihiatrie
Substituirea carenţei de dopamină (Parkinson
sau pseudoparkinsonism medicamentos)
L-Dopa (Levodopa) ± inhibitori ai enzimelor care
inactivează periferic şi/sau central L-Dopa:
1. inhibitori ai Dopa-decarboxilazei
benserazida, carbidopa;
2. inhibitori ai MAO tip B (IMAO-B): selegiline,
rasagiline, lazabemide, mofegiline;
Antidepresive
A. antidepresive triciclice (de generaţia I): 3 subgrupe cu formule
generale asemănătoare:
1. imipramina, desipramina, clomipramina, trimipramină;
2. amitriptilina, nortriptilina, butriptilina;
3. doxepin, protriptilin.
(IDDC):
B. antidepresive heterociclice (de generaţia a II-a sau a III-a):
4. cu acţiune neselectivă pe neurotransmiţătorii aminici:
a. cu efecte anticolinergice: maprotilin, nomifensine, amoxapine;
b. fără efecte anticolinergice: venlafaxine, bupropion;

3. inhibitori ai catecol-o-metil-transferazei (ICOMT): 5. antagonişti ai receptorilor 5-HT2A/5-HT2C: trazodone,

tolcapone, nitecapone, entacapone, CGP-28014 nefazodone, mirtazapine.

(atipic).
C. inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI): fluoxetine,
4. Alţi agonişti ai receptorilor dopaminergici :
sertraline, paroxetine, fluvoxamine, citalopram, escitalopram,
a) ergopeptine: bromocriptina, lisuride, terguride, mitalopram.
pergolide, cabergoline.
b) derivaţi neergopeptinici: piribedil, ropinirole, D. inhibitori de monoaminooxidază (IMAO):
apomorfina, pramipexole, talipexole. 1) neselectivi:
a. hidrazide: fenelzina; isocarboxazid;
5. eliberatori de dopamină: amantadina, amfetaminele;
b. nehidrazide: tranilcyipromine; dextroamfetamina;
6. precursori ai noardrenalinei: DL-Threo-3,4- 2) selectivi, de tip IMAO-A: moclobemide, brofaromine,
dihidroxifenilserine (DOPS); toloxatone.
7. grefe de țesut cromafin în nucleul caudat.
E. Inhibitori selectivi ai recaptării noradrenalinei: reboxetine.
 Medicația simpaticolitică
1. Blocante ale receptorilor alfa-
adrenergici
1.1. blocante semiselective (acțiune inhibitoare asupra
receptorilor α1=α2-adrenergici): fentolamina; derivați
hidrogenați ai alcaloizilor polipeptidici din Ergot (derivați
hidrogenați ai ergotoxinei – complex format din ergocristină,
ergocriptină și ergocornină; dihidroergocristina), nicergoline;
1.2. blocante selective:
a. blocante selective α1-adrenergice (acțiune inhibitoare a
receptorilor α1-adrenergici): fenoxibenzamina, prazosin,
terazosin, doxazosin, trimazosin, tamsulozin, alfuzosin,
indoramin, silodosin;
b. blocante selective α2-adrenergice (acțiune inhibitoare a
receptorilor α2-adrenergici): yohimbina, tolazoline,
rauwolscina;
c. blocante ale receptorilor α2-postsinaptici și stimulante ale
receptorilor α2-presinaptici: urapidil.
3. Blocante ale receptorilor α și β-adrenergici: labetalol, carvedilol (este și blocant al
receptorilor NMDA), medroxolol, bucindolol. 4. Inhibitori ai sintezei de dopamină:
2. Blocante ale receptorilor beta-
adrenergici
2.1. blocante semiselective (acțiune inhibitoare a
receptorilor β1= β2-adrenergici):
fără activitate simpaticomimetică intrinsecă (fără ASI):
propranolol, timolol, sotalol, nadolol, bupranolol;
cu activitate simpaticomimetică intrinsecă (cu ASI):
oxprenolol, alprenolol, pindolol, penbutolol,
carteolol;
2.2. blocante selective β1 (β1-blocante):
fără ASI: metoprolol, atenolol, bisoprolol, betaxolol,
esmolol, nebivolol (nebivolol este și donor de NO);
cu ASI: acebutolol, celiprolol;
2.3. blocante selective β2 (nu prezintă, deocamdată,
indicații terapeutice): butoxamina;
metyrosine (inhibitor competitiv al
tirozinhidrozilazei).
 Medicația simpaticolitică
5. Neurosimpaticolitice
5.1. Cu acțiune predominant centrală:
o stimulante (agoniști) selective ale receptorilor imidazolinicici I 1: moxonidina,
rilmenidina;
o stimulante (agoniști) ale receptorilor α 2-presinaptici și ale receptorilor imidazolinici I 1:
clonidina, apraclonidina, brimonidina, tizanidina, dexmedetomidina;
o cu mecanisme asociate de acțiune: metildopa, guanabenz, guanfacina;

5.2. Cu acțiune centrală și periferică: rezerpina;

5.3. Cu acțiune predominant periferică: guanetidina, guanadrel, bethanidina,

debrisoquin.
 Medicația simpaticolitică
6. Neuroleptice
6.1. Blocante (antagoniști competitivi) neselectivi ai receptorilor α1 și α2 adrenergici, D1, D2, D4 (secundar pot
bloca și receptorii muscarinici, H1, 5HT2)
o fenotiazine:
o cu lanţ secundar alifatic (α1=M=H1=5HT2≥D1>D2) (secundar pot bloca și receptorii muscarinici): clorpromazina,
levomepromazina;
o cu lanţ secundar piperidinic (α1=M=H1=5HT2≥D1>D2): tioridazina;
o cu lanţ secundar piperazinic (D2>D1=D4>α1>5HT2): flufenazina, trifluoperazina, perfenazina;
o tioxantene (D2>D1=D4>α1>5HT2): tiotixen, clorprotixen.
o butirofenone (D2>D1=D4>α1>5HT2): haloperidol, droperidol;
o alte structuri: risperidone (D2=5HT2), clozapine D4>=H1=α1>D2>D1), quetiapine (D2=α1=α2=H1=5HT2), olanzapine
(5HT2>H1>α1=D2=D1), sertindole (5HT2>>D2=α1), molindone, sulpiride, loxapine, remoxipride, ziprasidone, aripiprazole,
paliperidone, iloperidone, asenapine, lurasidone;

6.2. blocante (antagoniști competitivi) neselectivi ai receptorilor α1 și α2 adrenergici & D1 şi D2: difenilbutilpiperidine: pimozide.
 Blocante ale receptorilor alfa-adrenergici (α1, α2)
Fentolamina Indicații terapeutice:
Mecanisme de acțiune: - feocromocitom (tratamentul preoperator şi
- antagonist competitiv al receptorilor: intraoperator, cazuri inoperabile; pentru
o α1= α2-adrenergici; diagnosticul feocromocitomului);
o serotoninergici tip 5HT2; - flebite, tromboflebite;

- agonist al receptorilor: - traumatisme asociate cu tulburări circulatorii;

o muscarinici (M); - sindrom Raynaud;

- insuficiență cardiacă acută (edem pulmonar
o histaminergici H (H1 și H2);
acut), alternativă terapeutică în unele cazuri de
- are acțiune directă pe musculatura netedă vasculară .
infarct miocardic acut;
- şoc;
Efecte farmacodinamice:
- disfuncţii erectile (în asociere cu papaverina,
- vasodilatație cu scăderea tensiunii arteriale prin:
o blocarea receptorilor α1-adrenergici postsinaptici (prin mecanism compensator, se
prin injectare în vasele peniene).
produce scăderea rezistenței vasculare periferice și creșterea întoarcerii venoase);
o prin acțiune de agonist la nivelul receptorilor histaminergici H1; Reacții adverse:
o prin acțiune directă pe musculatura netedă vasculară; - tahicardie, tahiaritmii (fibrilație ventriculară,
- dezinhibarea, la nivel central, a eliberării de noradenalină (blocarea receptorilor la doze mari), hipotensiune ortostatică;
α2-adrenergici presinaptici) → la nivel periferic, se realizează efect inotrop pozitiv și - dureri abdominale, vărsături, crize ulceroase;
creșterea debitului cardiac;
- administrarea intrapeniană de lungă durată
- efecte de tip parasimpaticomimetic (stimularea peristaltismului tractului digestiv,
contractare musculaturii netede bronșice) – efecte antagonizate de atropină; stimularea conduce la reacții fibrotice locale.
secreției gastrice acide;
- stimularea secreției gastrice acide (datorată atât acțiunii de agonist al receptorilor
Contraindicații: ulcer, hipovolemie.
muscarinici (M), cât și al receptorilor histaminergici H2.
 Blocante ale receptorilor alfa-adrenergici (α1, α2)
Derivați hidrogenați ai alcaloizilor polipeptidici din Ergot (derivați hidrogenați ai
ergotoxinei – complex format din ergocristină, ergocriptină și ergocornină),
nicergoline (Sermion®).
Surse: bobul de secară parazitat de Clavicept purpureae.
Mecanisme de acțiune:
- au efect pe fibra musculară netedă vasculară relaxant prin efect
de agonist parțial α-adrenergic; contracturant prin efect
direct;
- complexul ergotoxinei:
o antagonist competitiv al receptorilor α1 = α2-adrenergici;
o antagonist competitiv al receptorilor serotoninergici tip
5HT (5HT2);
Efecte farmacodinamice:
- complexul ergotoxinei: vasodilatație cu hipotensiune arterială
și bradicardie prin mecanism central;
• prin hidrogenare (dihidroergotoxina), determină vasodilatație
cu hipotensiune arterială, în primul rând, prin inhibarea
centrală a activității vasomotorii, cu bradicardie centrală.
Efectele centrale se produc la doze inferioare celor necesare
blocării α periferice. Efectul de vasoconstricție datorat
antagonizării parțiale a receptorilor α2-adrenergici presinaptici
este mult mai redus, astfel încât pot fi utilizați ca α-blocanți
selectivi, cu un grad de activitate intrinsecă.
Indicații terapeutice:
- adjuvant în tratamentul hipertensiunii arteriale;
- tulburări de irigaţie cerebrală;
- tulburări cerebrale de tip boală Alzheimer.
Reacții adverse:
- grețuri, vărsături, diaree;
- toxicitate asupra endoteliului vascular;
-somnolență, hipotensiune marcată, accentuată de
- somnolență, hipotensiune marcată, accentuată de ortostatism;
ortostatism;
- la doze mari: fenomene de „ergotism”: stimulare nervoasă
-la doze mari: fenomene de „ergotism”: stimulare
centrală, cu insomnie, halucinații, coșmaruri, delir;
nervoasă centrală, cu insomnie, halucinații, coșmaruri,
- nefrotoxicitate (doze mari sau terapie de lungă durată),
delir;hepatotoxicitate.
Contraindicații:
- psihoze endogene;
- sarcină, alăptare, perioada perinatală, copii mici;
- hipotensiune arterială, bradicardie;
- insuficiență hepatică, insuficiență renală.
 Blocante ale receptorilor alfa-adrenergici (α1)
Fenoxibenzamina Indicații terapeutice:
- feocromocitom (tratamentul preoperator şi
intraoperator, cazuri inoperabile; pentru diagnosticul
Mecanisme de acțiune:
feocromocitomului);
o antagonist competitiv al receptorilor α1-adrenergici, și, în mai
- flebite, tromboflebite;
mică măsură, antagonist competitiv al receptorilor α 2-
- traumatisme asociate cu tulburări circulatorii;
adrenergici (formează legături covalente stabile cu receptorii - degerături;
adrenergici, ceea ce induce un efect de foarte lungă durată);
- sindrom Raynaud;
o antagonist al receptorilor serotoninergici tip 5HT (5HT 2),
- rar: insuficiență cardiacă acută (edem pulmonar
histaminergici H (H1), muscarinici (M); acut), alternativă terapeutică în unele cazuri de infarct
o stimulează eliberarea și inhibă recaptarea noradrenalinei; miocardic acut.
o blochează transportul tubular renal al bazelor organice;
- are acțiune directă pe musculatura netedă vasculară. Reacții adverse:
- hipotensiune ortostatică sau de efort sau postprandială; palpitații
după ingestia de etanol; dureri anginoase; tahicardie, aritmii;
Efecte farmacodinamice: - inhibarea ejaculării (α);
- prin blocarea receptorilor: - uscăciunea gurii (M);
- mioză, congestia mucoasei nazale, grețuri, vărsături;
o α1-adrenergici: scădere marcată a valorilor tensiunii arteriale,
- sedare, oboseală, pierderea percepției timpului;
cu hipotensiune ortostatică și scăderea rezistenței vasculare - convulsii (la doze mari).
periferice. Prin mecanism reflex, cresc frecvența și debitul
cardiac; Contraindicații:
o α2-adrenergici și prin creșterea turn-overului noradrenalinei: - hipovolemie;
creșterea debitului cardiac și a frecvenței cardiace și a forței - angină pectorală, aritmii;

de contracție a cordului (efect cronotrop și inotrop pozitiv); - insuficiență coronariană, ulcer gastroduodenal, hiperplazie
benignă de prostată, glaucom (idem atropină = antimuscarinic).
 Blocante ale receptorilor alfa-adrenergici (α1)

prazosin, terazosin, doxazosin, trimazosin, tamsulosin, alfuzosin,

indoramin, silodosin
Mecanisme de acțiune:
• antagoniști competitivi ai receptorilor α1- Indicații terapeutice:
adrenergici, și, în măsură nesemnificativă, • prazosin: terapia de fond a
antagoniști competitivi ai receptorilor α2-
hipertensiunii arteriale;
adrenergici;
• terazosin, doxazosin, indoramin:
• alfuzosin și tamsulosin sunt relativ selective pe
receptorii α1-adrenergici de la nivelul vaselor • terapia de fond a hipertensiunii
prostatei; tamsulozin este eficient și în blocarea arteriale;
receptorilor α1-adrenergici de la nivelul • hiperplazia benignă de prostată;
ureterelor (relaxare a musculaturii netede); • alfuzosin și tamsulosin, silodosin:
hiperplazia benignă de prostată.
Efecte farmacodinamice:
• prin blocarea receptorilor α1-adrenergici: Reacții adverse:
relaxarea musculaturii netede vasculare, atât la • hipotensiune posturală, severă mai ales
nivel arterial, cât și venos, cu scăderea valorilor
tensiunii arteriale. Avantaj: determină tahicardie
după prima doză (colaps).
compensatorie doar moderat, după scăderea
valorilor tensiunii arteriale.
 Blocante selective α2-adrenergice

yohimbina/rauwolscina, tolazoline
Indicații
• yohimbina:
• Yohimbina recunoaște drept • analgezic în neuropatii diabetice
sursă Corynante yohimbe. (diabetul zaharat de tip II);
• cercetări experientale au demonstrat
că determină o bună ameliorare a
Mecanisme de acțiune: funcției sexuale masculine, însă la om
efectele sunt limitate.
antagoniști competitivi ai
receptorilor α2-adrenergici, și, • tolazoline:
• alternativă terapeutică în afecțiuni
în măsură nesemnificativă, vasospastice periferice, sindrom
antagoniști competitivi ai Raynaud;
receptorilor α1-adrenergici. • hipertensiune pulmonară cu sindrom
de detresă respiratorie la nou-născuți.
 Blocante ale receptorilor α2-postsinaptici și stimulante
ale receptorilor α2-presinaptici: urapidil.

Urapidil

Mecanism de acțiune: Efecte farmacodinamice:

• antagonist al receptorilor
α1-adrenergici postsinaptici;
• agonist al receptorilor α2-
adrenergici presinaptici;
• agonist al receptorilor
5HT1A.
scăderea valorilor tensiunii
arteriale, efect anxiolitic.
Indicații: tratamentul de fond
a hipertensiunii arteriale.
** - solubilitate puternică în lipide, penetrabilitate mare în creier;
* - solubilitate moderată în lipide.

Blocante ale receptorilor beta-adrenergici

blocante semiselective (acțiune inhibitoare a
receptorilor β1= β2-adrenergici) blocante selective β1 (β1-blocante)
a. fără activitate simpaticomimetică
intrinsecă (fără ASI): propranolol, a. fără ASI: landiolol – aritmii,
timolol**, sotalol, nadolol, superselectiv; metoprolol**,
bupranolol, levobunolol; atenolol, bisoprolol*, betaxolol*,
b. cu activitate simpaticomimetică
esmolol, nebivolol (nebivolol
intrinsecă (cu ASI): oxprenolol, este și donor de NO şi agonist β3);
alprenolol, pindolol, penbutolol*,
carteolol, mepindolol, metipranolol*; b. cu ASI: acebutolol, celiprolol*;
•blocante selective β2 (nu prezintă, deocamdată, indicații terapeutice): butoxamina, ICI-118.551
• blocante selective β3: SR 59230A;

•blocante ale receptorilor α și β-adrenergici: labetalol, carvedilol* (este și blocant al

receptorilor NMDA), medroxolol, bucindolol*.
 Blocante ale receptorilor beta-adrenergici

Mecanisme de acțiune:
- antagoniști ai receptorilor β1-adrenergici
≈ β2-adrenergici;
Prezentăm propranololul (β-­
- antagoniști ai receptorilor α-adrenergici
blocant neselectiv, fără ASI) ca
și muscarinici (în măsură mult mai
redusă și dependent de doză); pe un prototip al medicației β-
- antagoniști ai receptorilor blocante, urmând a se
serotoninergici 5HT dispuși la nivelul evidenția apoi caracteristici
sistemului nervos central (nu se cunoaște deosebite ale altor
semnificația clinică a acestui mecanism);
reprezentanți ai medicației β-
- sotalol este și blocant de canale de K +
blocante.
(antiaritmic de clasă III).
 Propranolol
Efecte farmacodinamice B. la nivelul sistemului renină-angiotensionă-
aldosteron: scade nivelul reninei plasmatice (prin
- la doze experimentale → efect de tip anestezic blocarea receptorilor β1 presinaptici localizați la
local (prin mecanism de „stabilizare membranară”);
nivelul celulelor juxtaglomerulare renale);
- în caz de supradozare → efecte de tip chinidinic
C. la nivelul aparatului respirator: bronhoconstricție;
(alungire interval QT, torsadă de vârfuri, aritmii
D. la nivel ocular: reduce secreția apoasă la nivelul
ventriculare). 
epiteliului ciliar (prin blocarea receptorilor β 1), deci
  scade presiunea intraoculară;
A. la nivel cardiovascular: E. la nivelul sistemului nervos central: efect anxiolitic
1. Cord (beta-blocantele sunt antiaritmice de clasă II) : prin mecanism central (blocarea receptorilor β 1
- deprimă conducerea impulsurilor la nivelul nodulilor presinaptici), dar și prin reducerea tulburărilor
sino-atrial, atrioventricular (efect dromotrop negativ), cardiovasculare circulatorii (reduce tahicardia
prelungește durata sistolei mecanice; provocată de efort, emoții, frig);
- scade debitul cardiac; F. la nivelul metabolismului:
- scade forța de contracție a cordului (efect inotrop - inhibă efectul glicogenolitic și lipolitic al
negativ); catecolaminelor;
- scade consumul de oxigen miocardic; - crește nivelul plasmatic al trigliceridelor și scade
2. vase: prin mecanism compensator, crește rezistența colesterolul HDL plasmatic (determină aterogeneză);
vasculară periferică (efect care însă poate să diminueze în
- scad conversie T4 în T3.
timp);
 Propranolol
Indicații terapeutice
• angină pectorală stabilă (cu valori normale ale tensiunii
arteriale sau cu valori crescute);
• infarct miocardic asociat cu hipertensiune arterială;
• tahiaritmii, aritmii supraventiculare, aritmii ventriculare
(antiaritmic clasă II);
• hipertensiune arterială, feocromocitom (numai în
asociere cu α-blocante);
• anxietate;
• migrenă;
• tremor esențial benign, tremor indus de terapia cu
săruri de litiu în psihozele bipolare;
• adjuvant în:
• boala Parkinson;
• sindromul de abstinență la alcoolicii cronici, pacienții
cu dependență de opiacee, sau substanțe halucinogene;
• hipertiroidie, tireotoxicoză;
• schizofrenie, manie;
• hipertensiune portală (de elecție este propranololul –
pentru prevenirea hemoragiilor digestive prin rupturi
ale varicelor esofagiene);
Efecte adverse
• bradiaritmii, până la bloc atrioventricular (rar, chiar oprirea
cordului);
• agravarea insuficienței cardiace globale;
• maschează efectul hipoglicemiant al insulinei și al
antidiabeticelor orale (reduce intensitatea palorii,
transpirației, tahicardiei);
• bronhospasm;
• tulburări neurospihice: depresii, astenie, halucinații,
coșmar;
• administrarea cronică poate determina hipoacuzie,
scăderea potenței sexuale;
• mar rar, determină: tulburări digestive (greață, vărsături,
diaree sau constipație), reacții imunologice de tip II
(sindrom lupoid), reacții imunologice de tip I (febră,
purpură, eritem cutanat);
• întreruperea bruscă a administrării de β­blocante
determină declanșarea unui sindrom de abstinență
(caracterizat prin crize anginoase, infarct miocardic, aritmii
cardiace – până la fibrilație ventriculară, insomnie,
nervozitate, creșterea marcată a valorilor tensiunii
arteriale);
• uscăciunea gurii.
 Beta-blocante
Blocantele semiselective (acțiune inhibitoare
a receptorilor β1 = β2-adrenergici)
• cu activitate simpaticomimetică
intrinsecă (cu ASI): oxprenolol,
alprenolol, pindolol, penbutolol,
carteolol → prezintă aceleași indicații,
contraindicații, efecte adverse ca și
propranololul; având în vedere prezența
activității simpaticomimetice intrinseci,
acțiunea deprimantă asupra cordului este
mai redusă, ceea ce face să nu fie
contraindicate în caz de insuficiență
cardiacă sau bradiaritmii (rămânând,
totuși, contraindicate în caz de bloc
atrioventricular).
Blocante selective β1 (β1-blocante) fără ASI
• metoprolol, atenolol, bisoprolol, betaxolol, esmolol,
nebivolol → prezintă aceleași indicații,
contraindicații, efecte adverse ca și propranololul;
având în vedere selectivitatea pe receptorii β1-
adrenergici (deci faptul că, spre deosebire de cazul
blocantelor neselective, nu determină blocarea
receptorilor β2-adrenergici), astmul bronșic nu mai
constituie o contraindicație în cazul acestora.
• metoprolol și bisoprolol pot fi indicate și în terapia
insuficienței cardiace. Bisoprolol are metabolizare
hepatică 50% și renală 50% (deci poate fi administrat
și la persoane cu insuficiență hepatică sau renală);
• betaxolol este preferat în terapia glaucomului;
• nebivolol este și donor de NO (este foarte eficient la
pacienții cu angină pectorală și astm bronșic, dar este
contraindicat în caz de glaucom).

Blocante selective β­1 (β­1-blocante) cu ASI:
acebutolol, celiprolol
→ prezintă aceleași indicații, contraindicații,
efecte adverse ca și propranololul; având în
vedere selectivitatea pe receptorii β­1-
adrenergici (deci faptul că, spre deosebire de
cazul blocantelor neselective, nu determină
blocarea receptorilor β2-adrenergici), astmul
bronșic nu mai constituie o contraindicație în
cazul acestora. având în vedere prezența
activității simpaticomimetice intrinseci,
acțiunea deprimantă asupra cordului este mai
redusă, ceea ce face să nu fie contraindicate în
caz de insuficiență cardiacă sau bradiaritmii
(rămânând, totuși, contraindicate în caz de
bloc atrioventricular).
Blocante ale receptorilor α și β-
adrenergici: labetalol, carvedilol
(este și blocant al receptorilor
NMDA), medroxolol, bucindolol
Sunt antagoniști ai receptorilor α1, α2 și β1
și β2-adrenergici. Se indică cu precăderea
în terapia infarctului miocardic acut,
deoarece produc și efecte antioxidante
prin captarea radicalilor liberi de oxigen.
Labetalol este indicat cu precădere în
feocromocitom și crizele hipertensive;
carvedilol este indicat în insuficiența
cardiacă, hipertensiune arterială, angină
pectorală.
Reacții adverse: hipotensiune arterială
posturală și tahicardie reflexă moderată.
Față de contraindicațiile β-blocantelor,
apare în plus insuficiența hepatică.
 Propranolol
Particularități farmacocinetice:
Contraindicații Propranololul este bine absorbit din tractul
• astm bronșic, bronșite spastice, digestiv; nu se leagă semnificativ de
bronhopneumopatia cronică albuminele plasmatice (se leagă de
obstructivă; glicoproteina acidă α1). Cmax apare la 1-2
• bradiaritmiii; ore după administrare. Propranololul este
• bloc atrioventricular;
metabolizat în ficat (efect al primului pasaj
major). Este inhibitor al metabolizării
• diabet zaharat;
hepatice a xenobiticelor.
• dislipidemii severe;
• insuficiență vasculară periferică,
sindrom Raynaud;
• sindroame depresive;
• sarcină (determină încetinirea creșterii
intrauterine, hipoglicemie neonatală și
bradicardie).
• Blocante selective β2 (nu • Inhibitori ai sintezei de
prezintă, deocamdată, dopamină: metyrosine
indicații terapeutice): (inhibitor competitiv al
butoxamina. tirozinhidrozilazei).
Indicații: feocromocitom
(forme inoperabile sau
metastatice; inhibă sinteza
de catecolamine de către
tumoră). Se administrează
asociat fenoxibenzaminei.
 Neurosimpaticolitice
1. Cu acțiune predominant centrală:
a. stimulante (agoniști) selective ale receptorilor imidazolinicici I1:
moxonidina, rilmenidina;
b. stimulante (agoniști) ale receptorilor α2-presinaptici și ale receptorilor
imidazolinici I1: clonidina, apraclonidina, brimonidina, tizanidina,
dexmedetomidina;
c. cu mecanisme asociate de acțiune: metildopa, guanabenz,
guanfacina;

2. Cu acțiune centrală și periferică: rezerpina;

3. Cu acțiune predominant periferică: guanetidina, guanadrel, bethanidina,

debrisoquin.
 Neurosimpaticolitice cu acțiune predominant centrală
stimulante (agoniști) selective ale receptorilor imidazolinicici
I1: moxonidina, rilmenidina
Mecanisme de acțiune: Avantaje
o agoniști ai receptorilor imidazolinicici I1;
• nu determină efecte metabolice;
o agoniști ai receptorilor α2-presinaptici; • nu sunt nefrotoxice sau hepatotoxice;
o blochează influxul de sodiu în celulele juxtaglomerulare renale; • nu influențează dinamica cardiacă, nu
determină hipotensiune ortostatică marcată;
Efecte farmacodinamice:
• nu produc sindrom de abstinență ca urmare a
o efecte centrale: prin acțiunea predominantă asupra receptorilor imidazolinici
întreruperii bruște a administrării;
I1, și secundar, asupra receptorilor α2-presinaptici, scade tonusul simpatic și
eliberarea de noradrenalină la nivelul centrului vascular → spre deosebire de • nu determină toleranță;
clonidină și substanțele înrudite [stimulante (agoniști) ale receptorilor α2- • nu induc depresii;
presinaptici și ale receptorilor imidazolinici I 1, dar și agoniști parțiali ai
• nu influențează activitatea intelectuală;
receptorilor α1 și α2-postsinaptici: clonidina, apraclonidina, brimonidina,
• nu influențează dinamica sexuală;
tizanidina, dexmedetomidina] nu se produc și efecte sedative;
o efecte periferice: prin acțiunea asupra receptorilor α2-presinaptici scade și • la doze uzuale, nu sunt contraindicate
eliberarea de noradrenalină (scad deci valorile tensiunii arteriale, rezistența conducătorilor auto.
vasculară periferică, iar la nivel renal, scade fluxul ionilor de sodiu în celulele
tubulare renale → efect natriuretic).
Se administrează în doză unică zilnică, în monoterapie sau
Produc efect imediat, dar intensitatea acestuia crește, asociat cu diuretice, blocante ale canalelor de calciu sau
atingând intensitatea maximă după 3-4 săptămâni. inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei.

NSL - C
 Neurosimpaticolitice cu acțiune predominant centrală
stimulante (agoniști) selective ale receptorilor
imidazolinicici I1: moxonidina, rilmenidina
Indicații Reacții adverse

- rilmenidina: hipertensiune arterială ușoară / - rar: uscăciunea gurii, greață, constipație;

- doze mari: scăderea libidoului, cefalee, depresii.
moderată (în cazul controlului insuficient
cu alte grupe de antihipertensive sau / și în
situațiile în care există contraindicații la alte Contraindicații:
grupe de antihipertensive). - depresii severe, insuficiență renală severă clearence-ul
creatininei este redus sub 15 mL/minut), sindrom
Categoriile de pacienți care beneficiază de
Raynaud.
terapie cu rilmenidină sunt, cu precădere,
tinerii, persoanele cu hipertrofie ventriculară
stângă, cei cu diabet zaharat, cei cu Precauții:
ateroscleroză cerebrală, cei cu insuficiență - sevraj preanestezic; nu se întrerupe brusc administrarea;
- evitarea asocierii cu:
renală (cu precădere dacă clearence-ul
- etanol;
creatininei nu este redus sub 15 mL/minut); - barbiturice;
- moxonidina: hipertensiune arterială - antidepresive ticiclice;
- neuroleptice.
moderată.
NSL - C
Neurosimpaticolitice cu acțiune predominant centrală stimulante (agoniști) ale
receptorilor α2-presinaptici și ale receptorilor imidazolinici I1: clonidina,
apraclonidina, brimonidina, tizanidina, dexmedetomidina

Mecanisme de acțiune

o agoniști ai receptorilor imidazolinicici I1;

o agoniști ai receptorilor α2-presinaptici;
o agoniști parțiali ai receptorilor α1 și α2-postsinaptici.

NSL - C
 Neurosimpaticolitice cu acțiune predominant centrală stimulante (agoniști) ale
receptorilor α2-presinaptici și ale receptorilor imidazolinici I1: clonidina,
apraclonidina, brimonidina, tizanidina, dexmedetomidina
Efecte farmacodinamice
- La nivelul globilor oculari, scade
- inhibarea tonusului simpatic (scade tensiunea
secreția apoasă la nivelul proceselor
arterială sistolică și diastolică), cu creșterea
ciliare, unele din aceste substanțe
tonusului parasimpatic (bradicardie).
Hipotensiunea arterială marcată ortostatică determinată de (derivați imidazolinici, congeneri ai
administrarea clonidinei este rară, de intensitate redusă. clonidinei: apraclonidina,
În administrare intravenoasă, se produce inițial o scurtă brimonidina, dexmedetomidina)
perioadă de creștere a valorilor tensiunii arteriale, prin
stimularea receptorilor α1-postsinaptici, urmată de scăderea fiind indicate în terapie topică în
valorilor tensiunii arteriale (din acest motiv, este indicată glaucomul cu unghi deschis;
administrarea p.o.).
- la nivelul celulelor juxtaglomerulare
La doze terapeutice, nu au fost înregistrate efecte presoare,
dar, în cazul supradozării, clonidina poate determina renale: inhibă sinteza și eliberarea
hipertensiune arterială severă. reninei;
La întreruperea bruscă a administrării (dacă se omit 1 – 2
doze), apare sindrom de abstinență (creșterea valorilor
- la nivelul glandelor exocrine: reduce
tensiunii arteriale, tahicardie, cefalee, nervozitate, secreția glandelor salivare (uscăciune
transpirații);
a gurii) și a glandelor gastro-
- Scăderea rezistenței vasculare renale (fluxul sanguin
renal se menține normal pe toată durata terapiei); intestinale (constipație);
NSL - C
 Neurosimpaticolitice cu acțiune predominant centrală stimulante (agoniști) ale
receptorilor α2-presinaptici și ale receptorilor imidazolinici I1: clonidina,
apraclonidina, brimonidina, tizanidina, dexmedetomidina

Efecte farmacodinamice
- la nivelul sistemului nervos central: o prin stimularea receptorilor α2-presinaptici
o efecte sedative-hipnotice, indiferență față de mediul înconjurător; (dar, posibil, și prin blocarea parțială a
dexmedetonidina determină cel mai puternic efect hipnotic; receptorilor α1-postsinaptici) inhibă
o restabiliește inhibiția presinaptică și postsinaptică medulară,
ejacularea;
fiind un miorelaxant eficient în spasmul localizat al musculaturii
striate, dar și în cel produs de leziuni piramidale (pentru această o prin stimularea receptorilor α 2-
indicație, se utilizează tizanidina și dexmedetonidina); presinaptici, inhibă eliberarea de insulină,
o blochează eliberarea de noradrenalină (determinând, în funcție
efectul glicogenolitic și lipolitic al
de sensibilitatea individuală, stări depresive);
o inhibă simptomele induse de oprirea bruscă a administrării de catecolaminelor, cu creșterea nivelurilor
opiacee; plasmatice ale trigliceridelor și
o prin stimularea receptorilor α1 și α2-postsinaptici, determină efect scăderea colesterolului HDL plasmatic;
anorexigen; o prin stimularea receptorilor α1,
o efect antiemetic;
stimulează gluconeogeneza;
o prin stimularea receptorilor α2-presinaptici (dar, posibil, și prin
blocarea parțială a receptorilor α2-postsinaptici) inhibă nocicepția la o prin stimularea receptorilor α 2-
nivelul cornului posterior medular, cu efect analgezic. Pentru efect postsinaptici vasculari, determină
analgezic, sunt utilizate preponderent tizanidina și dexmedetonidina
vasoconstricție cerebrală moderată.
(dexmedetonidina în mod limitat, deoarece determină hipotensiune
marcată); NSL - C
 Neurosimpaticolitice cu acțiune predominant centrală stimulante (agoniști) ale
receptorilor α2-presinaptici și ale receptorilor imidazolinici I1: clonidina,
apraclonidina, brimonidina, tizanidina, dexmedetomidina

Indicații Contraindicații
clonidina:
• alternativă în tratamentul de fond al hipertensiunii arteriale; • stări depresive (depresii
• alternativă în glaucom;
• migrenă, alte cefaleei pulsatile;
endogene);
• adicția la opiacee (atenuează simptomatologia sindromului de abstinență); • sarcină;
• experimental: alternativă în tratamentul diareei;
• insuficiență cardiacă severă;
apraclonidina: glaucom (preoperator și după terapia laser);
• insuficiență renală severă;
brimonidina: glaucom (forme ce nu necesită intervenție chirugicală, inclusive
cu unghi deschis);
• diabet zaharat;
• dislipidemii;
dexmedetomidina:
• glaucom (utilizare clinică limitată, datorată efectului hipotensiv accentuat); • bradicardie, bloc
• analgezic;
• sedativ-hipnotic;
atrioventricular;
• miorelaxant; • sindrom Raynaud;
tizanidina: • feocromocitom;
• miorelaxant (spasm muscular localizat, limitat în spasmul produs de leziuni
piramidale);
• analgezic.
NSL - C
Neurosimpaticolitice cu acțiune predominant centrală stimulante (agoniști) ale
receptorilor α2-presinaptici și ale receptorilor imidazolinici I1: clonidina,
apraclonidina, brimonidina, tizanidina, dexmedetomidina

Interacțiuni medicamentoase Efecte adverse

NU se asociază cu
antidepresivele triciclice.
• hipotensiune ortostatică (rar întâlnită, de
intensitate redusă);
• bradicardie;
• uscăciunea gurii;
• inapetență;
• sedare, somnolență (redusă în cazul
administrării transdermice), stări depresive,
indiferență față de mediul înconjurător;
• tulburări metabolice (creșterea glicemiei, a
trigliceridelor);
• tulburări ale funcției sexuale;
• sindrom de abstinență la întreruperea
bruscă a administrării;
• reacții locale în administrare transdermică.

NSL – C
 Neurosimpaticolitice cu mecanisme asociate de acțiune: metildopa

Mecanism de acțiune Efecte farmacodinamice

• metildopa este un analog al L-Dopa, care • scăderea valorilor tensiunii arteriale (mai
accentuată la pacienții hipertensivi față de
traversează bariera hematoencefalică, fiind
persoanele normotensive);
transformat în α-CH3-noradenalină și α-CH3- • creșterea ușoară a rezistenței vasculare
dopamină; α-CH3-noradenalina este periferice;
depozitată în veziculele neuronilor • scăderea frecvenței cardiace (deci efect
adrenergici, unde înlocuiește noradenalina; cronotrop negativ) și a debitului cardiac (dar
eliberată din aceste terminații, are rol de fals efectul este mai redus față de intensitatea celui
determinat de clonidină);
neurotransmițător, interacționând cu
• scăderea nivelului reninei plasmatice;
receptorii adrenergici postsinaptici;
• blocarea drenării umori apoase la nivelul
• agonist al receptorilor α2-presinaptici; globului ocular;
• agonist al receptorilor α1-postsinaptici • pseudoparkinsonism, diskinezie tardivă;
vasculari (la nivelul arteriolelor);
• agonist al receptorilor dopaminergici (inclusiv
D2).

NSL – C a
 Neurosimpaticolitice cu mecanisme asociate de acțiune: metildopa
Farmacocinetică
• biodisponibilitate: 25%;
• suferă, în proporție ridicată, efect al
primului pasaj hepatic;
• clearence-ul α-CH3-Dopa este puternic
redusă în cazul insuficienței renale;
• traversează bariera hematoencefalică
prin mecanism activ;
• nu traversează bariera feto-placentară;
• efectul maxim se obține după 4-6 ore de
la după administrare pe cale internă și
persistă peste 24 de ore (acțiunea
persistă și după disparția din circulația a
medicamentuluii nemetabolizat);
Efecte adverse Adrenalina
• sedare, scăderea inițiativei, astenie, scăderea
capacității de concentrare, scăderea atenției,
lentoare în ideație (după administrarea pe
termen lung), hipnoză, somnolență, coșmaruri,
depresie psihică, vertije;
• simptome de tip extrapiramidal;
• hiperprolactinemie (atât la bărbați, cât și la
femei);
• inhibarea secreției salivare, dar și a grețurilor și
vărsăturilor, inapetență, constipație;
• !!!! edeme (deși scade renina), hepatotoxicitate
(inclusiv hepatite autoimune);
• reacții alergice, febră, granulocitopenie,
trombocitopenie, anemie hemolitică autoimună
(tip II), test Coombs pozitiv;
NSL – C a
 Neurosimpaticolitice cu mecanisme asociate de acțiune: metildopa

Avantaje față de neurosimpaticoliticele

Contraindicații
periferice
• primele 6 luni de sarcină;
• nu determină mioză; • depresii;
• nu determină ptoză • afecțiuni hepatice;
• feocromocitom;
palpebrală; • boală Parkinson;

• hipotensiunea ortostatică • glaucom.

este minimă, iar

hipotensiunea indusă de Indicații
efort este mult mai puțin tratamentul hipertensiunii arteriale esențiale (de
elecție în hipertensiunea arterială din sarcină).
frecventă.

NSL – C a
 Neurosimpaticolitice cu mecanisme asociate de acțiune: guanfacina,
guanabenz ADHD

Mecanism de acțiune: Indicații:

• sunt agoniști ai receptorilor α2- • hipertensiunea arterială cu niveluri crescute ale reninei plasmatice la
presinaptici (și, în foarte mică tânăr;
măsură, ai receptorilor α1: α2 > > > • hipertensiunea arterială cu leziuni coronariene;
α1); • hipertensiunea arterială cu infarct miocardic în antecedente;
• hipertensiunea arterială cu hipertrofie ventriculară stângă.
Efecte farmacodinamice: Efecte adverse:
Contraindicații: •
• scăderea: tensiunii arteriale, sedare, somnolență, coșmaruri,
• sarcină; depresie psihică, vertije;
scăderea rezistenței vasculare
• depresii; • inhibarea secreției salivare, dar și a
periferice, scăderea debitului
cardiac; • feocromocitom; grețurilor și vărsăturilor, inapetență,
• copii sub 12 ani. constipație;
• scăderea nivelului reninei
• scăderea potenței, incontinență
plasmatice;
Avantaje: urinară.
• scade nivelul reninei plasmatice și al catecolaminelor circulante;
Farmacocinetică
• nu influențează dinamica sexuală;
Traversează: • nu sunt nefrotoxice;
• bariera hematoencefalică; • nu interferă cu:
• bariera feto-placentară; •digitalicele;
• filtrele de dializă; •antidiabeticele orale;
•anticoagulantele orale;
•antiinflamatoarele nesteroidiene. NSL – C a
 Neurosimpaticolitice cu acțiune centrală și periferică: rezerpina

Surse: Rauwolfia sandwicensis Farmacocinetică:

• traversează bariera rapid hematoencefalică.
Mecanism de acțiune: blocare recaptării și
stocării catecolaminelor în veziculele cu
Indicații:
neuromediatori din butonii terminali ai
neuronilor adrenergici (rezultă depleție de • hipertensiunea arterială (ca alternativă; rezerpina este rar utilizată);
noradrenalină, dopamină și serotonină în
neuronii centrali și periferici și depleție de Efecte adverse:
catecolamine în granulele cromafine ale • hipotensiune arterială ortostatică marcată;
medulosuprarenalelor); efectele asupra • astenie, sedare, depresie mentală, pseudoparkinsonism, anxietate, coșmaruri;
veziculelor adrenergice sunt ireversibile. • stimulează eliberarea de gastrină, determinând hipersecreție gastrică;
• stimulează apetitul alimentar, determinând creștere ponderală; spasme digestive,
Efecte farmacodinamice: diaree;
• la nivel central: sedare, depresie mentală, • retenție hidrosalină (deși scade renina);
• congestia mucoasei nazale;
scăderea agresivității,
• impotență sexuală;
pseudoparkinsonism;
• tulburări de ciclu menstrual, risc de neoplasm de sân.
• la nivel periferic:
• scăderea marcată a tensiunii arteriale,
atât în clinostatism, cât și în ortostatism; Contraindicații:
• doze medii: scăderea tensiunii • stări depresive;
arteriale, scăderea rezistenței vasculare • ulcer gastroduodenal, gastro-enterite acute, colite acute;
periferice, bradicardie, scăderea • epilepsie;
debitului cardiac, deprimarea reflexelor • boală Parkinson;
vasculare simpatice. • sarcină;
• Dozele optime se obțin după 2 – 3 • adult tânăr.
săptămâni de terapie. NSL – C +P
 Neurosimpaticolitice cu acțiune periferică: guanetidina, guanadrel,
debrisoquin, bethanidine
Farmacocinetică Debrisoquina este frecvent
Guanetidina •bidisponibilitate variabilă (3-50%); utilizată pentru fenotiparea
•eliminare renală (50%); enzimei CYP2D6, implicată în
•timp de înjumătățire: 5 zile. metabolismul a numeroase
Mecanism de acțiune: medicamente.
• inhibă eliberarea noradrenalinei din
Indicații:
terminațiile nervilor simpatici;
hipertensiunea arterială (ca alternativă; rar utilizată);
• guanetidina este captată în terminațiile
nerovase prin același mecanism ca și Efecte adverse:
noradrenalina, formează legături •hipotensiune posturală (accentuată de efort fizic, căldură, ingestie de
covalente cu granulele din depozite și etanol; poate conduce la ischemie posturală sau miocardică);
astfel înlocuiește noradrenalina, •bradicardie;
producând o depleție gradată a •deprimare cardiacă (efect inotrop negativ);
depozitelor de noradrenalină din •retenție hidrosalină, edeme;
terminațiile nervoase. •diaree;
•inhibarea ejaculării; Guanadrel
•senzația de slăbiciune; Are proprietăți
Efecte farmacodinamice: •mioză, ptoză palpebrală (CBH).
• Cord, vase: asemănătoare
• scăderea tensiunii arteriale sistolice Contraindicații: guanetidinei. Este
și diastolice; •feocromocitom; indicat în
• scăderea forței de contracție a hipertensiunea
Interacțiuni medicamentoase:
cordului (efect inotrop negativ); arterială (ca
→ nu se asociază cu:
• scăderea debitului cardiac; •antidepresive triciclice; alternativă; rar
• bradicardie severă (efect cronotrop •neuroleptice fenotizinice; utilizat).
negativ); •cocaină, amfetamine;
• local: poate determina efect anestezic. •vasoconstrictoare simpatomimetice.
NSL - P
 Clasificarea autacoizilor
Autacoizii, impropriu
numiți și hormoni locali, sunt
substanțe care se eliberează
local, în numeroase țesuturi,
asigurând homeostazia sau
reacția țesutului și organului
respectiv.
Sunt sintetizați și / sau
prezintă receptori inclusiv la
nivelul sistemului nervos
central.
1. Amine biologic active:
•histamina;
•serotonina (5-hidroxitriptamina);
2. Polipeptide biologic active:
• angiotensina şi sistemul renină-angiotensină-
aldosteron;
• kininele şi sistemul kalikreină-kinină;
• peptidele natriuretice (ANP, BNP, CNP);
• peptidul intestinal vasoactiv (VIP);
• substanţa P;
• neurotensina;
• endotelinele;
• peptid înrudit genetic cu calcitonina (CGRP);
• neuropeptidul Y;
• sistemul opiopeptidelor endogene;
3. Lipide biologic active şi peptidolipide
(eicosanoizi) (metaboliţi ai acidului
arahidonic):
A. obţinuţi pe calea
ciclooxigenazei:
•prostaglandine: PGA → PGJ;
•tromboxani: TX A, TX B;
B. obţinuţi pe calea
lipooxigenazei:
•leucotriene: LTA → LTE;
•lipoxine;
•hepoxiline;
C. obţinuţi pe calea epoxigenazei:
epoxiprostaglandine, dioli;
D. obţinuţi sub acţiunea radicalilor
liberi: isoprostani.
A. Analogi de prostaglandine:
a. indicaţi în obstetrică-ginecologie:
• derivaţi de PG E1: gemeprost;
• derivaţi de PG E2: dinoprostone,
sulprostone;
• derivaţi de PG F2α: carboprost, dinoprost;
• derivaţi de PG E2: enprostil, arbaprostil,
rioprostil;
b. indicaţi în afecţiunile cardiovasculare:
• derivaţi de PG E1: alprostadil, prostin;
• derivaţi de PG I2: epoprostenol, iloprost;
c. indicaţi în glaucom: derivaţi de PG F2α:
latanoprost, travoprost, bimatoprost, unoprostane.
d. indicaţi în ulcer peptic:
• derivaţi de PG E1: misoprostol;
• derivaţi de PG E2: enprostil, arbaprostil,
rioprostil;
B. Antagonişti de leucotriene:
inhibitori ai 5-lipoxigenazei: Zileuton;
antagonişti ai receptorilor pentru leucotriene LTD4:
montelukast, zafirlukast, pranlukast.
 Histamina
Mecanism de acțiune, receptori
Mecanismul molecular de acțiune al histaminei este
La nivelul cordului și al vaselor sangvine:
reprezentat de acțiunea acesteia în calitate de agonist al
receptorilor histaminergici, localizați transmembranar sau
la suprafața membranelor celulelor țintă:
• Receptori H1: distribuiți la nivelul musculaturii netede,
endoteliului și creierului; mecanismul de transducție a
semnalului biologic presupune formare de IP3 și DAG din
PIP2, creșterea nivelului intracelular al Ca2+;
• Receptori H2: distribuiți la nivelul mucoasei gastrice,
mușchiului cardiac, al mastocitelor și creierului;
mecanismul de transducție a semnalului biologic presupune
stimularea adenilat ciclazei (deci creșterea nivelului AMPc);
• Receptori H3: distribuiți la nivelul plexului mezenteric,
creierului și a diverși neuroni; stimularea lor determină
scăderea eliberării histaminei din neuronii histaminergici;
• Receptori H4.
Efecte farmacodinamice
 scăderea tensiunii arteriale sistolice și
diastolice, creșterea frecvenței cardiace;
 efect aritmogen la persoanele cu fibrilația
atrială redusă prin intervenție chirurgicală;
 prin intermediul receptorilor H 1, se produce
dilatarea și scăderea rezistenței vaselor coronare
la pacienții cu artere coronare normale, dar la
pacienții cu angină pectorală, are loc o
supervasodilatație periferică, inductoare de
ischemie cardiacă;
 vasodilatația vaselor mici (precapilare,
postcapilare), cu retracția celulelor endoteliale →
hipotensiune arterială, edem, hemoconcentrare.
 Histamina
Efecte farmacodinamice
La nivelul musculaturii netede bronșiolare →
bronhoconstricție (prin intermediul receptorilor H1);
• Concentrațiile crescute ale histaminei pot
La nivelul tractului gastrointestinal: determina descărcări ale
• contracția musculaturii netede gastrointestinale (prin medulosuprarenalei;
intermediul receptorilor H1);
• stimularea secreției gastrice acide (prin intermediul
Triplul răspuns:
receptorilor H2);
• se obține prin injectarea intradermică a
La nivelul musculaturii netede a altor organe și sisteme histaminei și constituie un răspuns din
(musculatura netedă de la nivelul globului ocular, a tractului partea:
gastrointestinal), efectele sunt nesemnificative. Totuși, în o musculaturii netede a microcirculației;
cursul sarcinii, histamina, prin intermediul receptorilor H 1,
poate induce avort.
o endoteliului capilar sau venular;
o terminațiilor nervoase senzitive.
La nivelul terminațiilor nervoase: • constă în: edem, roșeață, vasodilatație
• stimulare terminațiilor nervoase care mediază durerea și bruscă (prin reflex de axon).
pruritul;
• concentrația locală crescută a histaminei determină
depolarizarea terminațiilor nervoase aferente (axonale);
 Histamina
Indicaţii: Efecte adverse:
• bronhoconstricţie;
• pentru diagnosticul capacităţii secretorii • hipotensiune arterială;
gastrice (înlocuit cu testul la • tahicardie;
pentagastrină); • tulburări gastro-intestinale;
• pentru diagnosticul feocromocitomului • astenie.
(înlocuit cu metoda determinării nivelului
urinar al metaboliţilor catecolaminelor); Contraindicaţii:
• pentru diagnosticarea hiperreactivităţii • astm bronşic;
bronşice (constituie, însă, un risc major, • ulcer peptic activ;
• complicaţii ale ulcerului peptic (de exemplu,
din cauza efectelor adverse ale
hemoragice).
histaminei).

Factori care stimulează eliberarea histaminei

• fizici: traumatisme, arsuri etc.;
• chimici (inclusiv medicamente, între care:
o opiacee, chinină, hidralazină, peniciline naturale și de semisinteză, cefalosporine,
vancomicină, chinidină, bradikinină, kalidină, curarizante (d-tubocurarină, atracurium,
metacurină, pipecuronium, pancuronium, rocuronium, vecuronium, galamina),
barbiturice, dextrani;
o venin de șerpi și înțepături de insecte, alergene din polenuri.
 Betahistina: mecanism de acțiune: antagonist pe H 3 și agonist slab pe
Agonişti ai receptorilor receptorii H1.

histaminici Efecte farmacodinamice: creșterea nivelelor de neurotransmițători (histamină,

acetilcolină, norepinefrină și serotonină) eliberate din terminațiile nervoase →
explică efectele vasodilatatoare în urechea internă.
1. betahistina:
Indicații: simptome de vertij asociate cu boala Ménière.
2. betazole (agonist al receptorilor Reacții adverse: cefalee.
H2 şi antagonist H1): utilizat
experimental – testarea capacităţii Antagonişti ai receptorilor
histaminici
secretorii acide gastrice;
3. impromidine (agonist selectiv • betahistidina;
H3, inhibitor al eliberării • antagonişti competitivi ai
histaminei, noradrenalinei, receptorilor H3: idophenpropit;
acetilcolinei, serotoninei, • agonişti inverşi: thioperamide
inhibitor al sintezei histaminei). (antagonist competitiv al
receptorilor H3 şi H4); tiprolisant,
Agoniști H1: histaprodifen;
Agoniști H2: amamină; clobenpropit (antagonist
Agoniști H3: R-metilhistamină, imetit, imepip; competitiv al receptorilor H3).
Agoniști H4: clobenpropit, imetit, clozapină.
 Inhibitori ai eliberării de histamină
Cromoglicatul de sodiu Nedocromil
determină inhibarea eliberării de histamină și leucotriene din mastocitele Este un derivat de acid cromoglicic,
sensibilizate, blocarea influxului transmembranar de calciu provocat de folosit sub formă de sare sodică.
interacțiunea anticorp tip imunoglobulină E la suprafața mastocitelor,
fosforilarea unei proteine specifice sau inhibarea fosfodiesterazelor cu
Mecanismul de acțiune și efectele
creșterea nivelului AMPc intracelular, alterarea funcției canalelor de clor din
farmacodinamice: similare
membrana celulară, inhibând astfel activitatea celulară, interferă cu efectele
cromoglicatului disodic, dar efectele sunt
factorului de agregare plachetară (PAF). Prezintă specificitate de acțiune pe
organ, deoarece inhibă selectiv anafilaxia pulmonară la om și primate, fără a o
mult mai puternice. Are şi efect
inhiba și pe cea cutanată. antitusiv.

Farmacocinetică: este o sare disodică a acidului cromoglicic, stabilă, dar foarte Indicații: astm bronșic, rinite alergice,
insolubilă, fiind deci slab absorbit la nivelul tractului gastrointestinal. Se
conjunctivite alergice.
administrează topic, prin: inhalarea unei pulberi fine, sau ca suspensie în aerorosoli
presurizați dozați, sau ca soluție aerosolizată. Se elimină nemetabolizat, prin bilă,
salivă, urină. Reacții adverse: cefalee, gust amar,
greţuri, disconfort abdominal, creșteri de
Administrare: cu 1-2 ore anterior expunerii la alergen. Uneori sunt necesare 3-4 transaminaze. Astfel de reacții sunt, de
săptămâni de terapie pentru a se obține eficiență terapeutică.
regulă, minore și prezintă un caracter
tranzitor.
Indicații: astm bronșic, rinite alergice, conjunctivite alergice, alergii alimentare.

Reacții adverse: poate determina, rar, dermatite reversibile, urticarie; creșteri de Inhibitori ai eliberării de histamină
transaminaze, miozite, infiltrate pulmonare cu eozinofile, artralgii, disurie, amlexanox, lodoxamida, pemirolast,
greţuri, gust neplăcut, gastroenterite. Foarte rar, apar: bronhospasm trecător, reprinast, metilxantine, flavonoizi.
tuse, wheezing.
 Antagoniştii competitivi ai receptorilor H1
A. generaţia I (traversează bariera hemato-encefalică) B. generaţia a II-a (nu traversează bariera
hematoencefalică; au și efect antiinflamator):
o alchilamine*: clorfeniramin, bromfeniramin, o derivaţi piperidinici: loratadina şi
feniramin, triploridină, dexclorfeniramin; metabolitul său, desloratadina,
o derivaţi fenotiazinici*: prometazina, rupatadina – este şi antagonist PAF
proclorperazina, tietilperazina, alimemazina; şi inhibitor al eliberării de TNFα, se
o etanolamine*: difenhidramina, carbinoxamina, metabolizează la loratadină;
doxilamina, dimenhidrinate;  terfenadina şi metabolitul său,
o imidazoline: antazoline; fexofenadina;
 astemizol;
o etilamindiamine: pyrilamina=mepiramina,
o derivaţi piperazinici: cetirizina,
tripelenamine;
levocetirizina;
o etilendiamine*: cloropiramina;
o derivaţi fenotiazinici*: mequitazina;
o triciclice: doxepin;
o alchilamine*: acrivastine;
o piperazine: hidroxizine, cyclizine, meclizin,
o alte structuri: ebastine,
buclizin;
levocabastine, azelastin,
o piperidine: ciproheptadina (de asemenea un
mizolastina, olopatadina.
antagonist al receptorilor 5HT2), fenindamina,
cele marcate cu * (derivaţii
azatadina; fenotiazinici, etanolaminele,
o alte structuri:, clemastina, clorfenoxamina, alchilamine, etilendiamine) prezintă
dimetinden, bamipine, ketotifen; efecte anticolinergice.
 Antagoniştii competitivi ai receptorilor H 1

Efecte farmacodinamice particulare Indicații terapeutice

• tratamentul alergiilor;
• derivații fenotiazinici și alchilaminele • ca anxiolitice, sedative-hipnotice (cei de
prezintă efecte de blocare a generaţia I) – mai puternici la derivaţii
receptorilor α1-adrenergici; fenotiazinici, piperazinici, etanolaminele,
etilamindiamine;
• efect antiparkinsonian: etanolaminele, • ca antiemetice (derivaţii fenotiazinici,
alchilamine, etilendiamine; piperazinici, etanolaminele – explicat prin
• efect antiserotoninergic: efectul anticolinergic); în sarcină: doxilamina;
• sindrom Menière (proclorperazina);
ciproheptadina;
• cenestoze;
• efect anestezic local: etanolaminele, • terapia bolilor psihice (clorpromazina -
derivați piperidinici, etilendiamine; antipsihotic);
• hidroxizin: inhibă eliberarea de • stimularea apetitului (ciproheptadina);
histamină, substanță P, serotonină, • boala Parkinson (difenhidramina şi alte
etanolamine);
prostaglandine.
• sindromul cistitei interstiţiale (hidroxizin);
 Antagoniştii competitivi ai receptorilor H1

Farmacocinetică Efecte adverse

• derivații piperazinici și piperidinici nu se
administrează concomitent cu sucurile de
• sedare (generația I),
grapefruit, deoarece este inhibată excitaţie paradoxală la copii,
metabolizarea de inactivare a compușilor nervozitate, euforie;
carboxilați, determinând tahiaritmii
severe, fibrilație atrială mergând până la • efecte antimuscarinice;
fibrilația atrială ireversibilă); • creştere ponderală
• cetirizin este metabolit al hidroxizin;
• desloratadina este metabolit al
(ciproheptadina);
loratadinei; • tahiaritmii fatale (torsada
• rupatadina se metabolizează la vârfurilor: astemizol,
loratadină;
• fexofenadina
terfenadina).
este metabolit al
terfenadinei.
 Antagonişti competitivi ai receptorilor H2
Efecte adverse:
cimetidina, ranitidina, nizatidina
Cimetidina:
(prezintă şi un mecanism de • la nivelul sistemului nervos central: stări
acţiune adiţional de blocare a confuzionale, halucinații, delir, agitație;
acetilcolinesterazei), famotidina. • efecte hematologice: granulocitopenie,
anemie aplastică;
• efecte la nivel endocrin: ginecomastie,
Efecte farmacodinamice: scăderea secreției gastrice de acid
clorhidric. galactoree, scăderea spermatogenezei, scăderea
lididoului;
Farmacocinetică: cimetidina este inhibitor al metabolizării • efecte la nivel hepatic: creșterea
hepatice a medicamentelor. transaminazelor, icter colestatic, hepatite acute.
Ranitidina: la nivel hepatic (creșterea
Indicații: transaminazelor, icter colestatic, hepatite acute);
• ulcerul gastric si duodenal, ulcerul de bont gastric Famotidina: efecte adverse: cefalee, efecte
(formă de ulcer peptic), ulcere de stress; adverse la nivel hepatic (creșterea
• sindromul Zollinger- Ellisson; transaminazelor, tranzitorie);
• reflux gastroesofagian;
Nizatidina: cefalee, efecte prokinetice, creşterea
• leucemia cu bazofile; tranzitorie a transaminazelor, reducerea
• dispepsie neuroulceroasă; frecvenţei şi a forţei de contracţie a cordului.
• prevenirea gastritelor induse de stres, condiții de
hipersecreție (mastocitoze sitemice), prevenirea
ulcerelor determinate de antiinflamatoarele steroidale Contraindicaţii: insuficienţa renală şi hepatică
sau nesteroidale. severă, psihoze endogene.
 Sistemului renină – angiotensină -
aldosteron

Angiotensinogen (13 aa): fără activitate pe receptori

Renina, sau angiotensinaza, este o enzimă
AT1;
implicată în sistemul renină-angiotensină-
Angiotensina I (10aa): slab vasocontrictor;
aldosteron, care mediază vasoconstricția
Angiotensina II (8 aa): vasocontrictor foarte
și volumul plasmei sanguine.
puternic (agonist AT1).
Angiotensina III (7 aa): acțiune slab
vasocontrictoare; Sinteza reninei de celulele aparatului juxta-
Angiotensina IV (6 aa): acțiune slab vasodilatatoare. glomerular renal apare ca răspuns la:
• scăderea tensiunii arteriale sau a
Ang II vs. saralazină: înlocuirea celor 2 aminoacizi presiunii de perfuzie renale (ischemie
terminali din structura Ang II: se obține un
renală);
antagonist al receptorilor AT1 (și AT2).
• hiperpotasemie;
 
• hiponatremie.
 saralazină

Relația
structură chimică - activitate farmacodinamică
• Angiotensinogen (13 aa): fără activitate pe
receptori AT1;
• Angiotensina I (10aa): slab vasocontrictor;
• Angiotensina II (8 aa): vasocontrictor foarte
puternic (agonist AT1).
• Angiotensina III (7 aa): acțiune slab
vasocontrictoare;
• Angiotensina IV (6 aa): acțiune slab
vasodilatatoare.

• Ang II vs. saralazină: înlocuirea celor 2 aminoacizi

terminali din structura Ang II: se obține un
antagonist al receptorilor AT1 (și AT2).
 Angiotensinogen
renină
Ang I (1-10)
Vasoconstricție
arteriolară ECA
Ang II (1-8)
Efect dipsogen

Aldosteron
Ang III (2-8)

Ang IV (3-8)
fragmente
Creșterea volumului peptidice
circulant, creșterea inactive (1-6)
tensiunii arteriale crește eliberarea de
adrenalină și noradrenalină
din glanda
medulosuprarenală;
 Sistemului renină – angiotensină -
aldosteron
Receptorii pentru angiotensină (sunt 4 tipuri)
mediază următoarele efecte biologice:
Sistemul renină – angiotensină - aldosteron
• AT1: reglează pe termen lung tensiunea
–
arterială și volumul extracelular al
cresc tensiunea arterială sistolică și
diastolică: organismului.
• stimulează sinteza și eliberarea de
aldosteron; • AT2: reglează TA, modulează activitatea
• determină efect dipsogen; stimulează unor canale ionice (Ca2+ / K+), suprimă
reabsorbția de Na+ în tubul contort proximal;
•
creșterea celulară și tisulară, modulează
stimulează vasoconstricția arteriolară
directă, în special la nivel coronar, cerebral și diferențierea neuronală, inițiază
renal; apoptoza, modulează comportamentul;
• cresc eliberarea de noradrenalină în fanta • AT3: puțin cunoscut;
sinaptică;
–
• AT4: intervine în procese de
determină hipertrofie și hiperplazie
celulară: memorizare, inhibiția reabsorbției
• cresc exprimarea de colagen și fibronectină tubulare, hipertrofie cardiacă,
în fibroblastele cardiace; angiogeneză. 
• cresc exprimarea receptorilor pentru LDL
oxidate în coronare;
Stimularea sistemului renină – angiotensină - aldosteron

 stimularea producerii de aldosteron: angiotensina sintetică,

hormonii glucocorticoizi, estrogeni, hormonii tiroidieni;
 stimularea producerii de renină: minoxidil, hidralazina, diazoxid,
diureticele tiazidice, diureticele de ansă;

Indicaţii ale angiotensinei sintetice: şoc fără hipovolemie, colaps (ca

alternativă la noradrenalină).
Avantaj: nu favorizează tahiaritmiile, nu determină
hiperlactacidemie.
 Inhibarea sistemului renină – angiotensină – aldosteron
Antagoniştii competitivi ai
receptorilor pentru angiotensină II
(antagonişti ai RAT)
 neselectivi (pe receptorii
AT1 și AT2): saralazin;
 selectivi pe receptorii
AT1 ai vaselor: valsartan,
losartan, candesartan,
telmisartan, irbesartan,
eprosartan, olmesartan,
eprosartan, azilsartan.
Indicații: hipertensiunea arterială esenţială, insuficienţa cardiacă
congestivă, prevenția nefropatiei diabetice (irbesartan și
telmisartan).
Contraindicaţii: sarcină, insuficienţă renală.
Efecte adverse: similare cu cele ale IECA (în particular hipotensiune
arterială, teratogenicitate, hiperpotasemie, nefrotoxicitate), cu
excepţia tusei şi angioedemului (nu inhibă degradarea bradikininei).
Doza trebuie crescută progresiv.
Particularități:
• losartan are și efect uricozuric, fiind metabolizat cu formarea unui
metabolit activ (acid 5-carboxietilic);
• olmesartan este un promedicament;
• biodisponibilitate modestă (excepție: ibesartan);
• telmisartan are cea mai lungă durată de acțiune;
• eliminare:
• losartan este eliminat renal și biliar;
• telmisartanul, olmesartanul și irbesartanul sunt eliminate în principal prin
bilă.
 Inhibarea sistemului renină – angiotensină – aldosteron

Inhibitori ai enzimei de conversie a

angiotensinei (IECA)
Reprezentanți, clasificare
Mecanism de acțiune:
 de tip sulfhidril: captopril;
- inhibă enzima de conversie
zofenopril;
ceea ce determină:
 de tip dicarboxilat: enalapril,
lisinopril, ramipril, quinapril, inhibarea conversiei
perindopril, benazepril; angiotensinei I în
 de tip fosfonat: fosinopril; angiotensina II;
 alte structuri: moexipril, spirapril, inhibarea degradării
trandolapril, cilazapril, alacepril, bradikininei, substanței P și
altiopril, fentiapril, pivalopril, enkefalinelor.
delapril, imidapril.
 Inhibarea sistemului renină – angiotensină – aldosteron
Inhibitori ai enzimei de conversie a
angiotensinei (IECA)
Farmacocinetică
Absorbția: este redusă de prezența alimentelor (captopril, lisinopril,
 prin blocarea producției de angiotensină II,
Efecte farmacodinamice
apare:
moexipril).

• blocarea producției de aldosteron, cu Circuit enterohepatic: moexipril, zofenopril, fosinopril.

creșterea concentrației plasmatice a K+,
Se găsesc sub formă de:
inhibarea retenției hidrosaline;
 medicamente active: captopril, lisinopril;
• scăderea remodelării vasculare și  promedicamente: zofenopril, enalapril, ramipril, quinapril, perindopril,
miocardice; benazepril, fosinopril; moexipril, spirapril, trandolapril, cilazapril, alacepril,
• stimularea eliberării de prostaglandine altiopril, fentiapril, pivalopril, delapril, imidapril.

vasodilatatoare (PG E1, PG I2);

Metabolizarea se realizează la nivel hepatic: inactivare pentru
• scăderea postsarcinii, scăderea presiunii medicamentele active, activare pentru promedicamente.
intraglomerulare renale;
• scăderea nivelului reninei plasmatice; Traversează ușor barierele fiziologice, dar nu și barierea
• reducerea secreției de endotelină 1; hematoencefalică. Se acumulează în mușchiul neted, celule miocardice.
• creșterea sensibilității receptorilor
Eliminare:
pentru insulină.
• preponderent renal (majoritatea);
 nu influențează forța de contracție a
• fosinopril și moexipril au și eliminare biliară;
cordului.
• zofenoprin și trandalopril au eliminare preponderent biliară.
Inhibarea sistemului renină – angiotensină – aldosteron
Inhibitori ai enzimei de conversie a
angiotensinei (IECA)
Indicații

 hipertensiune arterială (de elecție la pacienții cu diabet zaharat,

insuficiență cardiacă, accidente coronariene acute, vârstnici,
hipertrofie ventriculară stângă);
 post – infarct miocardic acut (previne remodelarea ventriculului
stâng);
 prevenirea nefropatiei diabetice.
 Inhibarea sistemului renină – angiotensină – aldosteron
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA)
Eficiența este maximă după 2 săptămâni Efecte adverse
de la debutul terapiei. A. care ţin de clasă:
Contraindicații: • hipotensiune arterială;
• tuse uscată iritativă, angioedem (mai puțin evidente
A. absolute: stenoză de arteră la fosinopril și moexipril);
renală (bilaterală sau pe rinichi • hiperpotasemie;
unic); creatininemie; • creşterea concentraţiei acidului uric;
hiperpotasiemie; sarcină • hipoglicemie;
trimestrele al II-lea şi al III-lea, • greţuri, diaree;
• nefrotoxicitate;
angioedem în antecedente;
• teratogenitate;
hipotensiune arterială B. care ţin de medicament:
simptomatică; • captopril, alacepril, zofenopril: alterarea gustului,
B. relative: asocierea cu: diuretice reacţii imunologice de tip I, neutropenie, creşterea
transaminazelor, proteinurie, pancreatite;
economisitoare de potasiu, • captopril: efecte de tip boală Addison (prin scăderea
glicozizi cardiotonici; acțiunii 11-beta-hidroxi-steroid dehidrogenazei);
antiinflamatoare nesteroidiene. • enalapril: sincope, crampe musculare, glosită,
creşterea transaminazelor, tulburări vizuale, acufene.
Inhibarea sistemului renină – angiotensină – aldosteron

Medicamente care blochează secreţia de

Inhibitori ai activităţii reninei: renină:

 enalkiren, remikiren, aliskiren • clonidina, metildopa,

acționează prin suprimarea marcată a guanfacina, guanabenz,
activității reninei plasmatice și rilmenidina, moxonidina,
consecutiv a concentrației plasmatice de –
angiotensină II.
betablocantele.
Efectul farmacodinamic este reprezentat Antihipertensive din grupa inhibitorilor ANP-
de scăderea tensiunii arteriale, eficiența peptidazei (și IECA)
fiind similară IECA și inhibitorilor
receptorilor pentri angiotensină, dar • omapatrilat, sampatrilat,
biodisponibilitatea în cazul administrării fasidotrilat.
pe cale internă trebuie ameliorată.
 Lipide biologic active şi peptidolipide
(eicosanoizi) (metaboliţi ai acidului arahidonic)

A. obţinuţi pe calea ciclooxigenazei:

•prostaglandine: PGA → PGJ;
•tromboxani: TX A, TX B;
B. obţinuţi pe calea lipooxigenazei:
•leucotriene: LTA → LTE;
•lipoxine;
•hepoxiline;
C. obţinuţi pe calea epoxigenazei: epoxiprostaglandine,
dioli;
D. obţinuţi sub acţiunea radicalilor liberi: isoprostani.
 Lipide biologic active şi peptidolipide
(eicosanoizi) (metaboliţi ai acidului arahidonic)

A. Analogi de prostaglandine:
a. indicaţi în obstetrică-ginecologie:
•derivaţi de PG E1: gemeprost;
•derivaţi de PG E2: dinoprostone, sulprostone;
•derivaţi de PG F2α: carboprost, dinoprost;
b. indicaţi în afecţiunile cardiovasculare:
•derivaţi de PG E1: alprostadil, prostin;
•derivaţi de PG I2: epoprostenol, iloprost;
c. indicaţi în glaucom: derivaţi de PG F2α: latanoprost, travoprost, bimatoprost, unoprostane.
d. indicaţi în ulcer peptic:
•derivaţi de PG E1: misoprostol;
•derivaţi de PG E2: enprostil, arbaprostil, rioprostil;
B. Antagonişti de leucotriene:
inhibitori ai 5-lipoxigenazei: zileuton;
antagonişti ai receptorilor pentru leucotriene LTD4: montelukast, zafirlukast, pranlukast.
 Lipide biologic active
Efecte farmacodinamice
La nivelul musculaturii netede La nivelul musculaturii netede a
vasculare: aparatului reproducător:
Prostaglandinele:
•Prostaglandinele:
- PG A2, PG E2, PG I2 (prostaciclina) → dilatare
arteriolară; - PG E2 → contractă pătrimea din
- PG F2α → dilatare arteriolară slabă, dilatare venulară
puternică; porțiunea proximală a trompelor
- PG E2, PG F2α → constrictori ai vaselor ombilicale; uterine, dar relaxează segmentele
Tromboxanii:
distale, stimulează contracțiile
- Tx A2 → puternic constrictor ai vaselor ombilicale,
vasoconstrictor al vaselor coronare și renale; miometrului;
- Tx B2 → slab constrictor ai vaselor pulmonare;
- PG F2α → efecte contractile pe
Leucotrienele: toate segmentele trompelor
- LT C4 și LT D4 → slabi vasoconstrictori ai arterei uterine, stimularea contracțiilor
pulmonare și ai musculaturii netede venoase; arteriolele
cutanate inițial se contractă, apoi se relazează; miometrului;
- LT D4 → constricție intensă a arterelor coronare;
 Lipide biologic active
Efecte farmacodinamice
La nivelul musculaturii netede a La nivelul musculaturii netede a
aparatului respirator aparatului digestiv:
Prostaglandinele: Prostaglandinele:
• PG E → relaxează musculatura netedă bronșică și
antagonizează răspunsul contractil indus de • PG E → crește concentrația bilei, determină
bradikinină, histamină, acetilcolină și serotonină; relaxarea sfincterului piloric, determină
• PG I2 → relaxează musculatura netedă bronșiolară; contracția musculaturii netede longitudinale și
• PG D2, PG F2α → contractă puternic musculatura relaxarea musculaturii netede circulare a
musculaturii netede de la nivelul tractului
netedă bronșiolară;
gastrointestinal;
Tromboxanii:
• PG F2α → contracția musculaturii netede
• Tx A2 → puternic bronhocontrictor (cel mai
longitudinale și circulare a musculaturii netede
puternic dintre eicosanoizi);
de la nivelul tractului gastrointestinal;
Leucotrienele:
• PG F2α → contracția musculaturii netede
• LT B4, LT C4 și LT D4 → puternic bronhoconstrictori;
circulare a musculaturii netede de la nivelul
Hepoxilinele:
tractului gastrointestinal;
• contracții slabe, cresc intensitatea contracțiilor
induse de histamină.
 Lipide biologic active
Efecte farmacodinamice
Acțiuni la nivelul altor țesuturi:
• tromboxanii induc agregare plachetară,
prostaciclina o inhibă;
• LT C4 și LT D4 → cresc permeabilitatea
vasculară la nivelul venulelor postcapilare;
• pentru celule musculare netede cu diverse
localizări: tromboxanii induc contracția, PG E2
induce în special relaxare, dar și contracție, în
funcție de țesut;
• hipotalamus: PG E2 induce febră (activarea
centrului termoreglator);
• rinichi: PG E2 induce stimularea eliberării de
renină, reglează distribuția renală a fluxului
sanguin;
• pentru limfocitele timus-dependente, PG E2
induce stimularea sau suprimarea proliferării,
în funcție de subsetul de limfocite;
• 12-HETE induce migrarea
intradermică a neutrofilelor;
• LT B4 → puternic factor chemotactic
pentru neutrofile la nivelul mucoasei
colonului, la pacienții cu boli
inflamatorii intestinale; determină
activarea unui subset al limfocitelor
T, care pot suprima specific
răspunsurile altor subseturi de
limfocite.
Acțiunile individuale ale eicosanoizilor pot facilita sau
inhiba producția sau efectele altor eicosanoizi, cu
același situs de acțiune. De exemplu, în unele țesuturi,
LT C4 și LT D4 pot modifica generarea de prostaglandine
și tromboxani. La nivelul pulmonului uman, PG F2α
modifică generarea leucotrienelor.
Prostaglandine Leucotriene
• sunt produse ale metabolismului • sunt produse ale metabolismului
acidului arahidonic. Acestea sunt acidului arahidonic. Leucotrienele
sintetizate în țesuturi și (LTC4, LTD4 și LTE4) sunt sintetizate
stimulează contractilitatea deeozinofile, mastocite și
mușchiului uterin și a altor monocite. Acestea acționează
mușchi netezi și au capacitatea asupra receptorilor leucotrienici și
de a reduce tensiunea arterială, determină creșterea
reglează gastrică secreția acidă, permeabilității vasculare,
reglează temperatura corpului și formarea edemelor, producția de
agregarea plachetară și mucus, contracția mușchiului
controlează inflamația și neted al căilor respiratorii,
permeabilitatea vasculară. chemotaxia celulelor inflamatorii.
 Derivați prostaglandinici indicaţi în ulcer
peptic
Efecte farmacodinamice: efect
• derivaţi de PG E1: citoprotector, inhibarea
secreției acide gastrice.
misoprostol;
• derivaţi de PG E2: enprostil,
arbaprostil, rioprostil;
Efecte adverse:
Indicații: prevenirea
• misoprostol: diaree, crampe
ulcerațiilor induse de
abdominale, stimularea
antiinflamatoare nesteroidale
contracțiilor uterine;
sau de stres, gastropatii induse
• enprostil: diaree.
de antiinflamatoare
nesteroidale la pacienți cu
artrită reumatoidă. Contraindicații: sarcină.
 Derivați prostaglandinici indicaţi în
afecţiunile cardiovasculare
• derivaţi de PG E1: alprostadil Indicații:
(este și antiagregant), • alprostadil: persistența de canal
prostin; arterial, arteriopatie obliterantă a
• derivaţi de PG I2: membrelor inferioare, sindrom
Raynaud;
eproprostenol (este și • iloprost: în chirurgia cardiacă,
antiagregant), iloprost, arteriopatie obliterantă a membrelor
treprostinil; inferioare, sindrom Raynaud;
• prostin: în tulburări de erecție;
• eproprostenol: arteriopatie
obliterantă a membrelor inferioare,
sindrom Raynaud, hipertensiune
pulmonară;
• treprostinil: hipertensiune
pulmonară.
Derivați prostaglandinici indicaţi în glaucom:

• derivaţi de PG F2α:
latanoprost, travoprost,
bimatoprost, unoprostane.
 Derivați prostaglandinici indicaţi în obstetrică-ginecologie:

• derivaţi de PG E1: gemeprost;

• derivaţi de PG E2: dinoprostone, Indicații: inducerea avortului în
trimestrul I sau II de sarcină,
sulprostone;
delivrarea completă după moartea
• derivaţi de PG F2α: carboprost,
fetală, hemoragii post-partum.
dinoprost;
Efecte adverse pentru derivații
prostaglandinici:

• derivaţii de PG E, derivaţii de PG I2 şi derivaţii de PGF2α: greţuri, vărsături, diaree,

crampe abdominale;
• derivaţii de PGE şi derivaţii de PG I2: hipotensiune arterială, tahiaritmii;
• derivaţii de PGF2α: hipertensiune arterială, bronhoconstricţie.
 Antagonişti de leucotriene
• inhibitori ai 5-lipoxigenazei: zileuton;
• antagonişti ai receptorilor pentru
leucotriene LT D4: montelukast,
zafirlukast, pranlukast.
Mecanism de acțiune:
• Zileuton - prin inhibarea 5-lipoxigenazei
determină inhibarea producției de
leucotriene bronhospastice (LT C4, LT
D4), dar și de LT B4 (care are rol
chemotactic și de activare a leucocitelor
de la nivelul mucoasei bronșice).
Indicații: terapia de fond a astmului
bronșic indus de efort, indus de
antigene; montelukast și zafirlukast sunt
eficiente și în astmul bronșic indus de
acidul acetilsalicilic.
Efecte adverse: montelukast și zafirlukast
induc reacții alergice (reacții cutanate,
angioedem, anafilaxie,
hipereozinofilie), cefalee, insomnie,
tulburări gastrointestinale, creșteri
tranzitorii ale transaminazelor.
INFLUENŢAREA FARMACOLOGICĂ A SISTEMULUI
NERVOS CENTRAL
OPIACEELE.
 Sursa de obţinere a opiului

   
   

Papaver somniferum
 Opiaceele
 Opiul este un extract din sucul unei specii de
mac alb (Papaver somniferum).
 Opioidele sunt substanţe endogene sau exogene
care produc efecte similare cu cele determinate
de morfină.
 Opiați (termen mai vechi) sunt derivați de
sinteză și semisinteză ai morfinei.
 Analgezicele narcotice sau morfinice sunt
opiacee care, la doze mari, produc somnul
narcotic.
 Opiopeptidele endogene sunt substanţe
endogene, care acţionează ca agonişti la nivelul
receptorilor opioizi; opiopeptidele endogene
formează sistemul enkefalin-endorfinic.
Cel mai frecvent intoxicaţiile acute sunt produse însă de
morfină, petidină=meperidină, heroină, pentazocină.
• Utilizate mai ales în scop analgetic: morfină,
meperidină=petidină (Mialgin®), pentazocină
(Fortral®), piritramida, levometadil, levorfanol,
mai rar buprenorfina şi tramadolul (agonişti
parţiali ai receptorilor μ);
• utilizate mai ales ca antitusive: codeină,
propoxifen (levo / dextro), dextrometorfan (dau
mai rar intoxicaţii acute);
• utilizate mai ales pentru anestezie generală
(fentanil, alfentanil, sufentanil, remifentanil);
• utilizate mai ales ca antidiareice: loperamid,
difenoxilat, difenoxin (dau mai rar intoxicaţii
acute);
• utilizate mai ales ca tratament substitutiv pentru
dependenţi de opiacee (metadonă, LAAM);
• utilizate exclusiv ca drog (heroina);
 1. Receptorii opioizi
 Clasificarea receptorilor opioizi
 Receptori opioizi specifici:
 localizaţi presinaptic:
o receptorii μ (mu) → μ1 şi μ2;
o receptorii δ (delta) → δ1 şi δ2; κ
o receptorii κ (kappa) → κ1, κ2 şi κ3;
 localizaţi postsinaptic:
o receptorii μ (mu) → μ1 şi μ2.
 Receptori nespecifici:
 receptorii σ (sigma);
 receptorii ԑ (epsilon).
 Receptorii μ, δ şi κ sunt localizaţi şi la nivel spinal (la nivelul neuronilor din
cornul dorsal medular şi al aferenţelor primare ale acestora, specializate în
transmiterea durerii).
167
 Transmiterea semnalului biologic postreceptor

Receptorii opioizi sunt cuplaţi cu proteina Gi, care este cuplată cu

adenilatciclaza → prin stimularea receptorilor se produce scăderea
concentraţiei intracelulare de AMPc.

 Stimularea receptorilor μ presinaptici determină:

 blocarea şi inactivarea canalelor de Ca2+ voltaj dependente → blocarea
eliberării de neurotransmiţători excitatori (acetilcolină, noradrenalină,
glutamat, substanţă P, serotonină);
 creşterea sensibilităţii receptorilor 5HT3 pentru serotonină.

 Stimularea receptorilor μ postsinaptici determină:

 activarea canalelor de potasiu → hiperpolarizarea membranei neuronale.

168
 Efecte biologice mediate de receptorii opioizi
(continuare)

 Stimularea receptorilor δ (localizați presinaptic) determină blocarea

canalelor de Ca2+ voltaj dependente → inhibarea eliberării de acetilcolină,
noradrenalină, glutamat, substanţă P, serotonină, dopamină şi PG;
scăderea sensibilităţii receptorilor pentru aceşti neurotransmițători.

 Stimularea receptorilor κ (localizați presinaptic) determină blocarea şi

inactivarea canalelor de Ca2+ voltaj dependente → inhibarea eliberării de
acetilcolină, noradrenalină, substanţă P, glutamat, serotonină;
•scăderea sensibilităţii receptorilor 5HT3 pentru serotonină;
•scăderea producţiei de IP3 şi DAG.

169
Iniţial, apare o senzaţie euforică puternică
(în cazul administrării intravenoase a
A treia fază se caracterizează prin
heroinei, aceasta se manifestă la doar
10 secunde de la injectare), adesea
somnolenţă, lentoarea (până la
descrisă de subiect în termeni sexuali pierderea stării de conştienţă).
(asemenea unui orgasm puternic) –
„rush-ul” euforic. Toleranţa la „rush” Se descrie şi o a patra etapă, în care
este minimă, în schimb se obţine rapid
efectele subiective determinate de
toleranţă pentru faza ulterioară.
Injectarea mai rapidă determină o drog sunt minime, dar nu apare
intensitate mai crescută a euforiei. încă abatinenţa, conştientizarea
necesităţii administrării dozei
Urmează starea de bine general, stare de următoare (efectele de
calm, detaşare de lumea exterioară. condiţonare negativă).
 Administrarea repetată de opiacee

o Determină apariţia fenomenului de toleranţă (efecte din ce în ce mai

reduse, care necesită creșterea dozei).

La persoanele tinere şi sănătoase:

 adicţia se instalează rapid prin activarea genelor c-fos şi c-jun (gene cu rol
în transcripţia anumitor proteine, cum ar fi gena pentru proteinele G).
La persoanele cu dureri cronice:
 nu se produce dependenţă sau se produce tardiv, prin administrare
regulată, din cauza dereglării sistemului de producere a mediatorilor
algogeni şi dereglării activităţii genelor c-fos şi c-jun.

171
 Efectele biologice mediate de receptorii opioizi

 receptorii μ (mu) → analgezie spinală (în special) şi supraspinală, euforie,

mioză, deprimare respiratorie, constipaţie, dependenţă fizică, sedare,
modularea eliberării hormonilor şi neuromediatorilor.
 receptorii δ (delta) → analgezie spinală (în special) şi supraspinală,
modularea eliberării hormonilor şi neuromediatorilor;
 receptorii κ (kappa) → analgezie spinală şi supraspinală, mioză,
constipaţie, deprimare respiratorie slabă, efecte psihotomimetice,
dependenţă fizică, sedare, disforie.
 receptorii σ (sigma) → disforie, midriază, stimulare respiratorie,
halucinaţii vizuale şi auditive.
 receptorii ԑ (epsilon) → analgezie.
 2. Sistemul enkefaline-endorfine
 Este format din:
2 pentapeptide: leucin-enkefalina (leu-enkefalina) şi metionin-
enkefalina (met-enkefalina);
2 tetrapeptide: endomorfina I (selectivă pe receptorii μ spinali) şi
endomorfina II (selectivă pe receptorii μ spinali şi supraspinali).
 Precursorii opiopeptidelor endogene:
preproenkefalina (proenkelafina A);
proopiomelanocortina (POMC);
prodinorfina (proenkefalina B).

 La nivel plasmatic, au fost detectate codeină şi morfină în concentraţii

picomolare/ml (rol fiziologic mai puţin elucidat).

173
 Sistemul enkefaline-endorfine (continuare)
 Preproenkefalina (proenkefalina A):
 prezintă 6 secvenţe de met-enkefalină + 1 secvenţă de leu-enkefalină;
 afinitate puternică pentru receptorii δ, moderată pentru receptorii μ (moderată
pentru met-enk, mică pentru leu-enk), slabă pentru receptorii κ;
 acţiune de durată medie;
 concentraţii mari în: sistemul nervos simpatic preganglionar şi postganglionar,
creier.

 Preproopiomelanocortina (POMC):
 precursor pentru β-endorfină (31 aminoacizi) şi pentru unele peptide fără
proprietăţi opioide, dar cu proprietăţi de neurohormon (ACTH, MSH, β-
lipotropina);
 afinitate mai mare pentru receptorii μ decât pentru receptorii δ;
 acţiune de durată foarte lungă;
 concentraţii mari în: hipotalamus, mezencefal, plexul nervos de la nivelul
mucoasei gastrice, adenohipofiză.
174
 Sistemul enkefalin-endorfinic
 Prodinorfina (proenkefalina B):
 prezintă secvenţe de leu-enkefalină;
 precursor pentru dinorfinele A şi B, α şi β neoendorfine;
 afinitate mai mare pentru receptorii κ;
 acţiune de durată medie;
 concentraţii mari în: hipotalamus, mezencefal, retrohipofiză, lob temporal.

 dinorfina A: concentraţii crescute în cornul dorsal medular şi acţionează și ca agonist la nivelul

receptorilor NMDA; determină hiperalgezie de durată foarte lungă, în cazul unui proces inflamator.
 nociceptin (orphain FQ) este un ligand endogen cu structură similară dinorfinei, care se leagă
numai la receptorii ORL1 (orphanin opioid-receptor-like subtipul 1), cuplat la proteina G; intervine în
procesele de învăţare, memorizare; se opune efectului analgezic mediat de receptorii μ clasici.

 Substanțe cu precursor neidentificat: endomorfina 1& endomorfina 2 = Endomorfinele sunt

tetrapeptide amide la capătul carboxilic, iar la nivelul terminalului amino au un reziduu d-tirozină având o
afinitate remarcabilă pentru receptorii μ. Endomorfinele au o afinitate ridicată și selectivitate pentru
receptorii µ opioizi și produc analgezie.

175
 Roluri biologice ale opiopeptidelor
 Rol de neurotransmiţător, de neurohormon, de imunomodulator:
reglează activitatea SNV;
reglează tonusul afectiv;
reglează integrarea centrală şi interpretarea durerii;
intervine în procesul de memorizare;
reglează sistemul GABA-ergic;
intervin în mecanismul şocului traumatic şi septic;
reglează activitatea sistemului endocrin:
•stimulează eliberarea de ADH, STH, prolactină;
•inhibă eliberarea de LH;
reglează activitatea SI: proliferarea limfocitelor; chemotaxia,
producerea de anticorpi de tip Ig.
 Metabolizarea peptidelor endogene → sub acţiunea enkefalinazelor.

176
 3. Implicații terapeutice ale opiaceelor
Clasificare
 Agonişti ai receptorilor opioizi:
 alcaloizi naturali:
• cu afinitate înaltă: morfina, tebaina;
• cu afinitate redusă: codeina (metilmorfina), noscapina;

 derivaţi de semisinteză:
• cu afinitate înaltă: heroina (diamorfina sau diacetilmorfina),
etilmorfina, etorfina, hidromorfon, oximorfon;
• cu afinitate redusă: folcodină, dihidrocodeina, hidrocodon, oxicodon;

 derivaţi de sinteză:
• cu afinitate înaltă: meperidina, metadona, levometadil
(levoacetilmetadol = LAAM), fentanil, alfentanil, sufentanil,
remifentanil, levorfanol;
• cu afinitate redusă: propoxifen, dextropropoxifen, levopropoxifen,
dextrometorfan, loperamid, difenoxin, difenoxilat, dextromoramid;

177
 Opiacee folosite în terapie – clasificare (continuare)

 Agonişti parţiali ai receptorilor opioizi: buprenorfina, tramadol,

tapentadol;

 Agonişti-antagonişti ai receptorilor opioizi: pentazocina, dezocina,

nalorfina, nalbufina, butorfanol;

 Antagonişti competitivi ai receptorilor opioizi:

•cu acţiune centrală şi periferică: naloxon, naltrexon, nalmefene;
•cu acţiune periferică: alvimopan, metilnaltrexon.

178
 Opiacee – farmacocinetică
 opiaceele naturale şi cele de semisinteză sunt supuse efectului primului pasaj (mai puțin
codeina, oxicodon – au la C3 o grupare metil, ce substituie hidrogenul din gruparea hidroxi -OH
a nucleului aromatic) → se administrează numai pe cale injectabilă;
 traversează bariera hemato-encefalică (heroina traversează foarte rapid), bariera feto-
placentară;
 se concentrează în lapte, iar cele naturale şi de semisinteză se concentrează şi biliar (concentraţii
mari pentru hidromorfon, oximorfon, heroină);
 prezintă metabolizare hepatică (prin glucuronoconjugare):
• morfina → morfină 6-glucuronid (cu efect analgezic mai puternic decât morfina);
morfină 3-glucuronid (cu efect toxic la nivelul SNC);
• codeina → morfină (10%);
• heroina → 6 monoacetilmorfină → morfină (100%).
 opiaceele cu grupări hidroxil libere (de exemplu, morfină, levorfanol) sunt metabolizate
prin conjugare cu acid glucuronic;
 esterii (de exemplu, heroina, remifentanilul) sunt metabolizați prin esteraze;
 metabolismul oxidativ hepatic este calea metabolică a alfentanilului, sufentanilului, fentanil.
 eliminare: renal şi parţial biliar (cele naturale şi de semisinteză).

179
 Opiacee – efecte farmacodinamice

 Efecte ale opiaceelor la nivelul SNC:

•analgezie → inflențează două componente ale durerii:
interpretarea centrală a durerii;
componenta afectivă a durerii.
•euforie: prin acțiune pe receptorii µ;
•sedare, somnolenţă (în special, la vârstnici);
•mioză;
•rigiditatea trunchiului (prin acțiune pe receptorii opioizi medulari);
•deprimarea respiraţiei şi scăderea sensibilităţii centrului respirator la
variaţiile concentraţiei de CO2;
•inhibarea centrului tusei;
•inducerea de greţuri şi vărsături.

180
 Opiacee – efecte farmacodinamice (continuare)

 Efecte periferice:
• aparat cardiovascular: bradicardie, hipotensiune arterială;
• creşterea presiunii intracraniene;
• aparat respirator: cresc tonusul musculaturii bronşice, scad secreţia bronşică,
scad secreția salivară;
• aparat digestiv: cresc tonusul peretelui gastro-intestinal, scad peristaltismul
musculaturii gastro-intestinale, scad secreţia glandelor gastro-intestinale,
produc constipaţie, determină spasmul sfincterului Oddi, reflux pancreatic;
• aparat urogenital: cresc tonusul, scad peristaltismul musculaturii uro-genitale,
determină spasmul sfincterului vezicii urinare, inhibă contracţiile uterine;
• stimularea eliberării de histamină;
• stimulează eliberarea de ADH, STH, prolactină şi inhibă eliberarea de LH;
• efecte imunomodulatoare: chemotaxia PMN, modularea proliferării LyT,
producția de anticorpi de tip Ig.

181
 Opiacee – efecte farmacodinamice (continuare)

 Efecte farmacodinamice la care nu se obține obișnuință:

•mioză;
•rigiditatea trunchiului;
•constipație.

 Căi de administrare ale opiaceelor:

•morfina naturală: numai injectabil (s.c. sau i.v.);
•morfina sintetică (morfină sulfat): p.o., transdermic, spray nazal,
injectabil (s.c., i.v., epidural), pompe implantate subcutanat (PCA = patient
controlled analgesia), intrarectal;
Doza maximă admisă: 20 mg odată, 60 mg/24 ore.

•fentanil, buprenorfină: injectabil, sublingual, transdermic;

•remifentanil: intrarectal.

182
 Agoniştii receptorilor μ sunt cele mai
eficiente analgetice cunoscute.
Acţiunea analgezică se realizează atât la:
•nivelul rădăcinii posterioare a nervilor spinali;
•cât prin activarea circuitelor cu rol în controlul durerii (cu traseu descendent dinspre
mezencefal, prin cordonul anteromedial al măduvei spinării, către ganglionii spinali – pe
acest traseu nivelul receptorilor opioizi, dar şi al peptidelor endogene fiind deosebit de
ridicat).

Eficienţa este maximă pe componenta secundară a percepţiei dureroase, nu

pe cea primară (pe durerea de tip continuu, chinuitor, nu pe componenta
iniţială, acută).
Reducerea durerii neuropate este realizată doar de către doze relativ mari din aceste
substanţe, în schimb opiaceele sunt foarte eficiente în reducerea durerii de tip emoţional
(Koob şi Le Moal, 2006).

Doze relativ ridicate de opiacee realizează efecte anestezice locale, mediate probabil prin
acţiune la nivelul rădăcinii dorsale a nervilor spinali.
Activarea fibrelor nociceptive periferice
determină eliberarea substanței P și a
altor neurotransmițători care semnalează
durerea din terminalele nervoase din
cornul dorsal al măduvei spinării.
Eliberarea neurotransmițătorilor care
semnalează durerea este reglată de
endorfinele endogene sau de agoniștii
opioizi exogeni, acționând presinaptic
pentru a inhiba eliberarea substanței P,
provocând analgezie.
 Agoniști ai receptorilor opioizi
Morfina – indicații

 analgezic în:
•neoplazii;
•alte dureri cronice (reumatism cronic degenerativ, poliartrită
reumatoidă);
•dureri viscerale (colici reunoureterale, biliare);
•durerea din infarctul miocardic.
 edem pulmonar acut.
 preanestezie, intraoperator pentru anestezia generală echilibrată,
neuroleptanalgezie.

185
 Morfina – efecte adverse

 deprimare respiratorie;
 bradicardie, hipotensiune arterială;
 vărsături;
 constipație;
 spasm al sfincterului Oddi cu reflux biliar și pancreatic;
 retenție acută de urină;
 reacții imunologice de tip I;
 uscăciunea mucoasei orale;
 adicție (dependență psihică și fizică).

186
 Morfina – contraindicații

 contraindicații absolute:
•criza de astm bronșic;
•BPOC;
•travaliu, sarcină, alăptare;
•abdomen acut chirurgical;
•insuficiență cardiacă severă, tulburări de ritm, bradicardie, bloc atrio-
ventricular;
•hipertensiune intracraniană.
 contraindicații relative: insuficiență renală și hepatică, mixedem.

187
 Alți agoniști ai receptorilor opioizi

codeina (metilmorfina):
 indicații:
• antitusiv (în tusea uscată, iritativă) – de elecție;
• analgezic (singur sau în asociere cu alte analgezice) - în stomatologie, chirurgie
buco-maxilo-facială.
 are potențial adictiv.
 contraindicații: tusea productivă.

folcodina:
 indicații:
• antitusiv (în tusea uscată, iritativă) – de elecție.

dihidrocodeina și alți derivați de semisinteză (oxicodon, hidrocodon):

 indicații: analgezie (de elecție).
 au potențial adictiv mai mare decât morfina.
188
 Alți agoniști ai receptorilor opioizi (continuare)
 meperidina:
 prezintă și efecte de tip atropinic; bradicardie, hipotensiune arterială
accentuată.
 indicații: analgezic în colici viscerale, reumatism cronic degenerativ, infarct
miocardic.

 metadona:
 durată de acțiune mai lungă decât morfina, determină euforie și un sindrom de
abstinență de intensitate mai reduse decât morfina;
 este și antagonist NMDA;
 indicații: tratamentul adicției la opiacee, durere neuropată (antagonist
NMDA).

 levometadil (levoacetilmetadol = LAAM):

 durată de acțiune mai lungă decât morfina și metadona, determină euforie și un
sindrom de abstinență de intensitate mai reduse decât morfina; induce alungirea
QT.
189
 Alți agoniști ai receptorilor opioizi (continuare)

fentanil și derivații săi (alfentanil, sufentanil, remifentanil):

 efect analgezic de 80-100 de ori mai puternic decât morfina, dar sunt și
mult mai toxici;
 acțiune rapidă și de scurtă durată;
 indicații:
•neuroleptanalgezie (alături de droperidol sau haloperidol);
•anestezie generală echilibrată.
 remifentanil are eficacitate înaltă în administrare intrarectală / patch-uri
transdermice.

190
 Alți agoniști ai receptorilor opioizi (continuare)

propoxifen, dextropropoxifen, levopropoxifen, dextrometorfan, noscapină:

indicații: antitusiv (în tusea uscată).
contraindicații: tusea productivă.

loperamid, difenoxifen, difenoxilat, dextromoramid:

nu traversează bariera hemato-encefalică la dozele cu efect antidiareic.
indicații: diaree neinfecţioasă (dextromoramid şi ca analgezic);
contraindicaţii: diaree în caz de infecţii cu Shigella spp., Salmonela spp.
etc.

dextromoramid
– administrare internă, durată de acțiune relativ scurtă, induce
hipotensiune ortostatică.

191
 Agoniști parțiali ai receptorilor opioizi

 buprenorfina:
 mecanism de acțiune: agonist parțial al receptorilor µ, antagonist al receptorilor
κ.
 indicații:
• intoxicația acută cu opiacee la persoanele care sunt consumatoare cronice;
• detoxifiere (abstinență) (avantaj: deprimare respiratori mai atenuată);
• menținere (avantaj – posibilitatea administrării sublinguale; constipație mai
redusă; regim de obținere mai puțin reglementat);
• intoxicația cronică cu opiacee → pentru restabilirea sensibilității receptorilor
opioizi față de opiopeptidele endogene, după ce a fost tratată “furtuna
vegetativă”.

 tramadol, tapentadol:
 mecanism de acțiune: agonist parțial al receptorilor µ; tramadol crește eliberările
de serotonină.
 efecte adverse de intensitate redusă (uneori: confuzie, halucinații).
192
 Agoniști-antagoniști ai receptorilor opioizi
pentazocina, nalbufina, nalorfina, butorfanol

 indicații:
• analgezice – pentazocina, nalbufina;
• intoxicația acută cu opiacee la persoanele care sunt consumatoare cronice
– nalorfina.

 pentazocina și nalbufina sunt bune analgezice, dar produc disforie;

produc mai lent adicție.

193
 Antagoniști competitivi ai receptorilor
opioizi
•cu acțiune centrală și periferică: naloxon, naltrexon, nalmefene;
•cu acțiune periferică: alvimopan, metilnaltrexon.

 indicații:
• intoxicația acută cu opiacee la persoanele care nu sunt consumatoare
cronice;
• Naltrexone e indicat și în terapia dependenței de etanol (reduce craving-
ul)
• șoc posttraumatic cu leziuni medulare.

• alvimopan: ileus postoperator;

• metilnaltrexon: constipație severă indusă de opiacee.

194
 sistemul cerebral de
recompensă
Dependența
Dependenţă psihică
• Craving (anterior denumită dependenţă psihică,
craving). Termenul anglo-saxon craving se traduce mot-
à-mot prin poftă, sete, dorinţă extraordinară, derivând
de la verbul to crave a cărui traducere mot-à-mot prin
cerşire, tânjire. În domeniul dependenţelor, termenul
craving (care îl înlocuieşte pe cel de dependenţă psihică,
considerat depăşit) se referă la dorinţa intensă de a
reexperimenta efectele plăcute ale substanţei (stimulului
psihoactiv). Fenomenul de craving este totodată cauza
recăderilor consumului care urmează unei perioade
abstinenţă.
• Dependenţă psihică (psychical dependence,
psychological dependence) este un termen considerat de
domeniul trecutului, care se referea la faptul că în cazul
abuzului de o anumită substanţă (drog) organismul va
funcţiona mai bine în prezenţa respectivei substanţe,
dezvoltând toleranţă la acţiunea ei, pe de o parte, iar pe
de alta sindrom de abstinenţă în absenţa respectivei
substanţe. Termenul anglo-saxon înlocuitor utilizat în
prezent este craving.
Toleranţa este definită prin necesitatea creşterii continue a dozelor de substanţă administrată pentru obţinerea unui anumit efect, respectiv prin
diminuarea intensităţii efectului unei anumite doze faţă de perioadele anterioare. Sensibilitatea se poate restabili prin existența unei perioade de
neadministrare a substanței.
Există și toleranță încrucișată (de exemplu: dacă pacientul a devenit tolerant la morfină, administrarea unui analgezic din aceeași clasă (petidină)
produce efect diminuat față de cel determinat la o persoană nontolerantă.
Dependenţă fizică
• Sindromul de abstinenţă (withdrawal syndrome) reprezintă
o constelaţie de semne şi simptome (atât neuropsihice cât şi
vegetative) care urmează întreruperii bruşte a administrării
unei substanţe de abuz sau reducerii semnificative a dozelor
din substanţa respectivă. Sindrom de abstinenţă se obţine şi
prin administrarea unui antagonist al drogului de abuz
(exemplu: administrarea de heroină la dependenţii de
heroină). Semnele şi simptomele sindromului de abstinenţă
sunt în general reflectarea “în oglindă” de administrarea
respectivului drog la un individ fără istoric de abuz la
administrarea respectivului drog. Apariţia sindromului de
abstinenţă explică comportamentul compulsiv de căutare a
administrării drogului şi recăderile consumului de substanţe
psihoactive a căror administrare a fost recent întreruptă.
• Dependenţă fizică (physical dependence, psysiological
dependence) este un termen considerat în prezent
necorespunzător, care a fost utilizat pentru a defini prezenţa
toleranţei la acţiunea substanţei de abuz şi a sindromului de
abstinenţă la întreruperea administrării acesteia.
 Substanţe folosite în prezent ca Substanţe care au fost folosite ca Substanţe care nu sunt / nu au fost
medicamente medicamente folosite ca medicamente

Morfina Cocaina
Barbiturice Heroina (aprobată spre uz doar la Solvenţi
Metaqualona persoanele dependente, doar în Nicotina
Glutetimida unele țări) – heroină cu LSD (diamina acidului lisergic)
Anestezice generale intravenoase
recomandare medicală, pentru a Psilocibina
(ketamina)
Benzodiazepine
preveni uzul celei procurate ilegal) Mescalina
Canabis
Etanol
Cafeina  
 Dependența
Neuromediatori – sistemul de
recompensă
• Dopamina – principala;
• Glutamat, CRH – rol în
recăderi).
Structuri cerebrale sistemul de
recompensă
• VTA (aria tegmentală ventrală) (de aici
pleacă fibre dopaminergice);
• NAc – nucleul accumbens (aici are loc
eliberarea de dopamină – circuit
mezolimbic dopaminergic);
• Cortex prefrontal – aici ajung fibre
dopaminergice – circuit dopaminergic
mezocortical) – rol în conștientizarea
senzațiilor, atribuirea lor administrării
de drog;
• Amigdala;
• Hipocamp;
• Corpi striați (nuclei bazali);
 tipul exemple intensitatea dependenţei produse
analgetice morfina foarte puternică
narcotice heroina foarte puternică
deprimante etanol puternică
ale barbiturice puternică
sistemului metaqualona moderată
nervos altele glutetimida moderată
central anestezice generale moderată
solvenţi puternică
anxiolitice benzodiazepine moderată
amfetamine puternică
stimulante psihomotorii cocaina foarte puternică
(psihostimulante) cafeina slabă
nicotina foarte puternică
LSD (diamina acidului
lisergic) slabă sau absentă
psilocibina slabă sau absentă
halucinogene
mescalina moderată
fenciclidina slabă sau absentă
canabis
 Anestezice locale
  structura esterică structura amidică alte structuri
de sinteză:
benzocaina (anestezina)
cu durată scurtă de
procaina  
acțiune (20-60 minute)  
cloroprocaina
proparacaina
lidocaina (Xilina®)
cu durată medie de naturale: cocaina
mepivacaina  
acțiune (1-2 ore)  
prilocaina
articaina
bupivacaina
cu durată lungă de acțiune
tetracaina levobupivacaina clorura de etil
(> 3 ore)
ropivacaina
etidocaina

Alte structuri: zăpada carbonică, împachetări reci.

Anestezicele locale sunt medicamente care, administrate local, în anumite concentrații,

blochează temporar și reversibil, la locul aplicării, formarea sau transmiterea potențialului
de acțiune prin membrana celulelor excitabile (neuroni, celule musculare, corpusculi
gustativi etc.), determinând pierderea sensibilității dureroase.
 Mecanism de acțiune Tipuri de anestezie locală
- de suprafață: aplicare directă pe tegumente și mucoase;
 cele cu structură esterică sau
- de infiltrație (injectare în țesuturi, plan cu plan);
amidică: blocarea porții interne
- de conducere (efect mai puternic vs. variantele de mai sus):
a canalelor de sodiu, ceea ce
o regională:
determină blocarea transmiterii
o tronculară (în jurul unui trunchi nervos), plexală (în jurul unui
impulsurilor nervoase (în toate
plex nervos), paravertebrală (în jurul nervilor rahidieni, de la
tipurile de fibre nervoase); la ieșirea din găurile de conjugare până la locul de ramificare);
concentrații mai mari de o epidurală (peridurală) – în spațiul epidural, de la ieșirea din
medicament → anestezicele duramater la găurile de conjugare, în diferite regiuni ale coloanei
locale pot bloca canalele K+. vertebrale;
o regională intravenoasă este injectarea unui anestezic
 clorura de etil, zăpada
local într-o venă canulată a unei extremități care a fost
carbonică, împachetări reci:
exsanguinată cu un bandaj elastic și cu un turniquet
efect vasoconstrictor. localizat în proximitate umflat la o presiune cu 100-150
mm Hg deasupra tensiunii arteriale sistolice. Anestezia
Există o sensibilitate diferențială a fibrelor completă a membrului survine în 5-10 minute.
nervoase la anestezicele locale: fibrele mici
o spinală (rahianestezie / anestezie intrarahidiană) în spațiul
nemielinizate (mediază senzațiile de durere
și temperatură) sunt blocate înainte de subarahnoidian, între duramater și arahnoidă – sub a doua vertebră
fibrele mielinizate mai mari (mediază lombară.
informațiile posturale, la atingere, presiune
și motor).
 Particularități farmacocinetice
Metabolizare:
• anestezicele locale cu structură
esterică sunt hidrolizate rapid de
esterazele din țesuturi și plasmă,
timpul lor de acțiune fiind mai
scurt;
• anestezicele locale cu structură
amidică au acțiune cu durată mai
lungă decât cele esterice.
Toate anestezice locale au efect slab vasodilatator
(cu excepția cocainei si clorurii de etil, care au efect
vasoconstrictor). Pentru prelungirea anesteziei locale
este necesară asocierea cu adrenalina, noradrenalina
sau fenilefrina. În plus, asocierea cu vasoconstrictoare
împiedică resorbția sistemică, reduce sângerarea și
congestia locală, precum şi toxicitatea centrală.
Asocierea cu vasoconstrictoare nu se practică în
caz de anesteziere a extremităților (urechi, degete,
penis), în caz de infiltrații perivasculare, în caz de
anestezie peridurală, hipertensine arterială, aritmii.
Alternativă la simpaticomimetice: vasopresina.
Durata anesteziei depinde de anestezic și de țesut.
Utilizarea soluțiilor saturate de dioxid de carbon
CO2 acidifică mediul intracelular și grăbesc intrarea în
acțiune a anestezicului local.
 Bupivacaina este utilizată în anestezia de
Lidocaina (=Xilina®) – indicată: ca anestezic
suprafață, de infiltrație și de conducere.
local în anestezia de suprafață (soluție 2-4%),
Preponderent, se utilizează în anestezia locală în
anestezia de conducere – tronculară și epidurală
obstetrică (anestezie peridurală), deoarece nu
(soluție 5%), anestezia intrarahidiană, anestezia de
traversează placenta. Determină efecte
infiltrație (soluție 0,5-1%), inclusiv în stomatologie
cardiotoxice (efect inotrop negativ intens, aritmii
(soluție 2% sau 4%), dar și ca antiaritmic de clasă Ib
ventriculare cu scurtare de interval QRS), colaps.
în tratamentul aritmiilor ventriculare.
Efecte adverse: hipotensiune arterială, aritmii, efecte
asupra sistemului nervos central (confuzie, deprimare Ropivacaina este utilizată în anestezia de
respiratorie). infiltrație și de conducere. Traverseaza placenta,
dar poate fi utilizată în obstetrică (anestezie
Mepivacaina – indicată în anestezia de peridurală), deoarece nu determină efecte
suprafață (stomatologie, bronhoscopii), de infiltrație cardiotoxice la fel de pronunțate precum
(stomatologie), de conducere (epidurală, bupivacaina.
intrarahidiană). Efectul vasodilatator este foarte redus,
Anestezice locale cu structură esterică:
deci poate fi folosit fără asociere cu vasoconstrictoare.
benzocaina (anestezina), procaina, tetracaina,
Este contraindicată în obstetrică și la copiii sub 1 lună.
cocaina, proparcaina, cloroprocaina sunt
indicate în anestezia de suprafață, cu excepția
Prilocaina – stomatologie (infiltrație) și în procainei, care se utilizează și în anestezia de
anestezia regională. conducere sau infiltrație.
Proparacaina se utilizează doar în
Articaina – stomatologie (bună penetranță în os). oftalmologie.
 Alte efecte adverse / incidente /
Efecte adverse accidente

 reacțiile alergice sunt mai frecvente în cazul • lexiuni nervoase

anestezicele locale cu structură esterică; determinate de
 tahifilaxie (în administrări repetate, ca urmare a administrarea
acidozei repetate); incorectă, ce pot fi
 methemoglobinemie: la doze mari de prilocaină; ireversibile;
 efecte asupra sistemului nervos central: • cocaina determină
anxietate, neliniște, tremurături, deces datorită descuamarea
anoxiei cerebrale. epiteliului cornean,
 efecte cardiovasculare: în caz de
 cocaina: efect vasoconstrictor local și administrare
sistemic, efect inotrop, cronotrop și dromotrop repetată.
pozitiv (celelalte anestezice locale au efect
vasodilatator, cu exceptția cocainei și clorurii de
etil);
 anestezicele locale cu structură amidică au
efect inotrop, cronotrop și dromotrop negativ;
bupivacaina este cea mai cardiotoxică.
 Sub aspectul structurii chimice,
reprezintă o grupă destul de omogenă.
Molecula anestezicelor locale cuprinde 3
părţi: o parte hidrofilă (gruparea aminică),
legată printr-un lanţ scurt de atomi de
carbon (6-7Å) de o parte lipofilă (ciclu
aromatic). Cele două părţi (hidrofilă şi
lipofilă) formează două tipuri de legaturi,
ester şi amidă.

Sub aspect fizico-chimic, majoritatea

anestezicelor locale sunt compuşi cu
caracter bazic formând săruri uşor solubile
în apă. În soluție (fiolă), se prepară și se
găsește de regulă forma bazică (clorhidrat),
care este mai stabilă, dar foarte polarizată.
În mediul slab alcalin al ţesuturilor, sărurile
pun uşor în libertate baza liposolubilă, ce
pătrunde în elementele nervoase. În apariţia
efectului anestezic local, pH-ul tisular este
un factor important. În ţesuturile inflamate,
unde pH-ul este acid, activitatea
anestezicelor locale scade considerabil.
 Anestezicele generale
Clasificare

1. anestezice generale cu administrare inhalatoare:

• gazoase: protoxid de azot (N2O), ciclopropan;
• lichide volatile: halotan, isofluran, enfluran, sevofluran, desfluran, metoxifluran, (eter etilic,
cloroform – scoase din uz).

2. anestezice generale cu administrare i.v.:

• tioarbiturice: hexobarbital, metohexital, tiopental, tiamilal, tiobutabarbital;
• derivați imidazolici: etomidat;
• steroizii anestezici: altesin;
• alte structuri: propanidid, propofol, ketamina, dexmedetomidina.

3. Adjuvanți pentru realizarea anesteziei generale echilibrate: benzodiazepine (midazolam,

diazepam, lorazepam). generale sunt medicamente prin care se suprimă
Anestezicele
temporar și reversibil starea de conștientă, sensibilitatea la durere,
reflexele somatice și vegetative.
 Preanestezia – previne multe din
reacțiile adverse, se realizează cu 12-24
ore înainte de intervenție; e
administrează:
 antihistaminice anti H1 (au efect antialergic si antiemetic);
 benzodiazepine cu efect anxiolitic-sedativ-hipnotic;
 anticolinergice (atropina / scopolamina): reduc hipersecreția O anestezie generală bună
salivară, bronșică, antagonizează efectele cardiovasculare se caracterizează prin
nedorite ale anestezicelor și ale opiaceelor; • relaxare musculară bună;
• instalarea și recuperarea
 opioide reduc sensibilitatea dureroasă (combaterea durerii) și
anesteziei trebuie să fie
potențează efectul analgezic al anestezicului general; rapidă, cu mai puține efecte
 neuroleptice; adverse;
 antiagregante plachetare cu durata scurtă de acțiune: • anestezicul general ar
abciximab, eptifibatid (cu 12 ore înainte de intervenția trebui să aibă un indice
chirurgicală, pentru a preveni trombozele venoase după narcotic ridicat.
intervenția chirurgicală);
 adjuvanți pentru realizarea anesteziei generale echilibrate:
benzodiazepine (midazolam, diazepam, lorazepam).
• Anestezia disociativă: cu ketamină;
• Neuroleptanalgezia: neuroleptic (haloperidol / droperidol)
+ analgezic din grupa opiaceelor (fentanil);
• Neuroleptanestezia: neuroleptic (haloperidol / droperidol) +
analgezic din grupa opiacee (fentanil) + protoxid de azot.
Anestezicele generale sunt substanţe care produc o stare de
inhibiţie sau de deprimare reversibilă a sistemului nervos
central, stare care se numeşte anestezie generală sau
narcoză. Anestezia generală se caracterizează prin:
pierderea cunoştinţei și somn profund (bolnavul nu poate fi
trezit decât la stimuli foarte puternici), analgezie, amnezie
retrogradă, pierderea sau diminuarea unor reflexe si
relaxarea musculaturii striate. Anestezia generală mai poate
fi considerată şi o comă reversibilă.
 Faza a II-a (excitaţie, agitaţie, delir). Se
datorează inhibării de către anestezic
Faza I-a (de inducţie, analgezie, preponderent a circuitelor inhibitorii
de „beţie”). Pacientul are cerebrale. Începe când bolnavul îşi
pierde conştiența, prezintă fenomene
conştiența prezentă, dar
de agitaţie psiho-motorie, mişcări
afectată, este euforic, poate involuntare, accese de râs sau plâns.
avea halucinaţii, poate Reflexele sunt exagerate, tonusul
răspunde la întrebări, muscular crescut, respiraţia
sensibilitatea dureroasă este neregulată, puls frecvent şi tahicardie.
Pupila este midriatică, se produc
scăzută variabil (analgezie
mişcări rapide ale globilor oculari,
superficială), respiraţia este amnezia este completă, poate apare
neregulată și tahipneică, voma. În aceasta faza nu se pot face
tensiunea arterială uşor intervenţii chirurgicale din cauza
crescută, pupile uşor tonusului muscular crescut şi a
tonusului simpatic crescut (pericol de
midriatice, amnezie
aritmii cardiace grave, faza cea mai
caracteristică. periculoasă
 •Planul 3. Se caracterizează prin paralizia
Faza a III-a (chirurgicală,
muşchilor intercostali inferiori, are loc o
„anestezie propriu-zisă”). Evoluează relaxare musculară marcată, începe paralizia
în patru planuri (deprimarea sistemului reticulat
diafragmului.
activator ascendant):
•Planul 4. Se produce paralizia
•Planul 1 (somn superficial). Bolnavul
intercostală completă, paralizia completă a
este imobil, respiraţia este amplă şi
diafragmului, dispare reflexul corneean,
regulată, tonusul musculaturii este uşor
midriază maximă, circulaţia deprimată.
crescut, presiune arterială normală, reflexul
de clipire (conjunctival) dispare treptat,
dispar reflexele faringiene, pupile slab Faza a IV-a (toxică). Se
miotice, dispar mişcările globilor oculari.
caracterizează prin frecventa
•Planul 2 (somn profund). Reflexele
dispar treptat astfel, iniţial dispare reflexul
respiratorie foarte scăzută spre
laringian, apoi reflexul corneean de clipire, stop respirator, tensiune arterială
reflexele peritoneale. Tonusul muscular este prăbuşită şi colaps, dispariţia
scăzut, pupile de dimensiuni normale,
respiraţia, pulsul şi presiunea arterială sunt
completă a reflexelor, midriază
normale sau uşor diminuate. În acest plan paralitică şi oprirea inimii
se efectuează majoritatea intervenţiilor (moarte).
chirurgicale majore.
 Anestezicele generale

Profunzimea anesteziei depinde de concentrația Potența unui agent anestezic inhalator

anestezicului în sistemul nervos central, depinde de concentrația alveolară minimă
lipofilicitatea anestezicului general și reactivitatea (MAC), cu 1 MAC definită ca concentrația
pacientului. Realizarea unei concentrații cerebrale
minimă de alveolare care duce la imobilitate
adecvate a unui anestezic inhalat necesită
transferul respectivului anestezic din aerul alveolar
(pierderea răspunsului) la 50% dintre pacienți
în sânge și apoi în creier. Transferul unui anestezic ca răspuns la incizie chirurgicală. MAC este de
din plămâni în sângele arterial depinde de obicei exprimat ca procentul de gaz dintr-un
solubilitatea acestuia, evaluat de sânge: coeficient amestec necesar pentru a obține efectul (MAC
de partiție de gaz (afinitatea relativă a unui este mic pentru anestezicele puternice).
anestezic pentru sânge în comparație cu aerul).
Există o relație inversă între solubilitatea în
Potența unui agent anestezic intravenos
sânge a unui anestezic și debutul acțiunii. De
exemplu, oxidul de azot are o solubilitate scăzută în depinde de concentrația plasmatică liberă de
sânge (coeficient de participare scăzut al sângelui: medicament care duce la imobilitate
gaz), astfel că puțin din anestezicul se dizolvă în (pierderea răspunsului) la incizia chirurgicală
sânge, ceea ce la rândul său are ca rezultat un la 50% dintre subiecți.
echilibru rapid între anestezicul inhalat și sângele
arterial, respectiv echilibrul rapid cu creier și debut
rapid de acțiune.
Anestezice generale – inhalatorii: gaze

Anestezicele generale cu administrare

inhalatoare
Sunt caracterizate prin:
 putere anestezică (exprimată cu
ajutorul concentrației alveolare
minime);
 putere analgezică.

Anestezicele generale gazoase au

indice narcotic mic, dar putere
analgezică mare; anestezicele
generale lichide volatile au indice
narcotic mare, dar putere analgezică
mică.
Anestezice generale – inhalatorii: gaze

Anestezice generale cu administrare inhalatoare:

Gaze:
indice narcotic mic,
Protoxid de azot (gaz ilariant) N2O putere analgezică mare

este un gaz, neexplosiv, incolor, inodor, fără • efecte adverse: deprimare miocardică,
gust. Coeficientul de repartizare a sângelui: creșterea irigației cerebrale, creșterea
gaz este scăzut. presiunii intracraniene,
• Perioada de inducere a anesteziei este imunosupresie și anemie după
scurtă (1-2 minute), dar excitația se administrare repetată în scopuri
manifestă intens. Revenirea din anestezie
nemedicale.
este, de asemenea, rapidă (1-4 minute).

• contraindicații: hipertensiune
Indicații:
intracraniană, pneumopericard,
• numai în asociere cu anestezicele
pneumoperitoneu, chiști pulmonari și
generale lichide volatile;
renali, ocluzie intestinală; primele două
• în concentrație de 40% + aer:
analgezie în travaliu.
trimestre de sarcină (afectare a
producerii de ADN).
 Anestezicele generale cu administrare
inhalatoare
Sunt caracterizate prin:
 putere anestezică (exprimată cu
ajutorul concentrației alveolare
minime);
 putere analgezică;
Anestezicele generale gazoase au
indice narcotic mic, dar putere
analgezică mare; anestezicele
generale lichide volatile au indice
narcotic mare, dar putere analgezică
mică.
Mecanisme de acțiune (anestezicele
generale lichide volatile)
o scăderea timpului de deschidere a canalelor
de Na+ acetilcolin-dependente;
o agonist pe receptorul GABAA;
o agonist pe receptorii α2-adrenergici
presinaptici subtip C4 centrali și, secundar,
accelerarea schimbului Na+/H+, cu
alcalinizare intracelulară, activarea
fosfolipazei A2 și eliberarea de tromboxan
A2 (influențarea agregării plachetare);
o activarea canalelor de K+ asociate cu
receptorii α2-adrenergici şi blocarea
canalelor de Ca2+-voltaj-dependente.
Anestezice generale – inhalatorii: lichide volatile
Halotan
• putere analgezică mică, putere anestezică mare;
• perioada de inducere a anesteziei este scurtă (3-
5 minute). Revenirea din anestezie este, de
asemenea, rapidă (5-10 minute), dar cu efecte
reziduale prelungite;
• metabolizat hepatic în proporție de 40-55%;
• foarte hepatotoxic la adulți (mortalitate 30-
50%), dar nu este hepatotoxic la copii.
Deprimă activitatea cardiacă (crește
sensibilitatea la catecolamine, determină
aritmii – risc de fibrilație atrială, fibrilație
ventriculară), scade tensiunea arterială și
debitul cardiac, crește presiunea
intracraniană, deprimă respirația.
Este contraindicat în neurochirurgie, la persoanele
cu afecțiuni cardiace, afecțiuni hepatice.
Izofluran, enfluran, sevofluran, desfluran
•putere analgezică medie, putere
anestezică mare. Inducția este scurtă, iar
revenirea rapidă (cea mai rapidă la
desfluran, apoi sevofluran).
•metabolizare hepatică:
–izofluran – în proporție foarte mică (<2%);
–enfluran – în proporție mică (8%);
–desfluran – în proporție mică (0,05%);
–sevofluran –în proporție foarte mică (2-5%);
Avantaj: nu sunt hepatotoxice, nu determină aritmii
(sensibilitatea la catecolamine: redusă la enfluran,
absentă la isofluran și sevofluran). Scad tensiunea
arterială și debitul cardiac.
Dezavantaj: deprimă activitatea cardiacă, sunt
toxice cerebrale (pot determina convulsii).
Contraindicații: insuficiența renală severă.
Anestezice generale – inhalatorii: lichide volatile

Eter etilic (foarte iritant pentru căile

respiratorii), cloroform (nu se mai
Metoxifluran folosesc in terapie).
• putere analgezică medie, putere • analgezică medie, putere anestezică
mare. Inducția este lungă (15-20
anestezică mare. Inducția este
minute), iar revenirea lentă (30
scurtă, iar revenirea rapidă. minute). Este miorelaxant.
Este metabolizat hepatic în • Efecte adverse: iritant pentru mucoase,
proporție de peste 70%. Este produce hipersecreție bronșică,
foarte hepatotoxic. Crește lacrimală, însoțite de tuse,
laringospasm, sughiț, crește nivelul
sensibilitatea la catecolamine.
catecolaminelor circulante.
Contraindicații: insuficiența
renală severă. Este inflamabil și exploziv în contact cu
oxigenul și chiar cu aerul atmosferic.
Anestezice generale – intravenoase

Anestezice generale cu administrare

intravenoasă
Barbiturice cu durată foarte scurtă de Mecanisme de acțiune
acțiune (10-20 minute), indicate
 agoniști ai segmentului barbiturat al
pentru inducerea anesteziei generale:
receptorului GABAA;
• hexobarbital, metohexital,  cresc eliberarea GABA;
tiopental, tiamilal,  inhibă reaptarea GABA;
tiobutabarbital.  scad eliberarea de neuromediatori
excitatori (noradrenalină,
• Farmacocinetică. Au durată
acetilcolină);
foarte scurtă de acțiune (10-20  interferă cu pătrunderea calciului în
minute). Se caracterizează prin sinaptosomii cerebrali;
fenomenul de “redistribuție a  inhibă oxidarea piruvatului;
barbituricului narcotic”. Se  decuplează fosforilarea oxidativă.
metabolizează preponderant
hepatic.
Anestezice generale – intravenoase
Barbiturice cu durată foarte scurtă de Contraindicații
acțiune (10-20 minute), indicate
- absolute:
pentru inducerea anesteziei generale:
Indicații hipovolemie, șoc hipovolemic;
 inducerea anesteziei generale; porfirinurie;
 endoscopii; astm bronșic;
 manevre ortopedice;
lipsa dotării pentru respirație
 intervenții chirurgicale de scurtă durată;
 stomatologie; artificială;
 profilaxia leziunilor post-ischemice cerebrale, cu - relative:
condiția asigurării normocapniei.
insuficiență coronariană;
hipertensiune arterială;
Efecte adverse: leziuni valvulare;
 scăderea forței de contracție a cordului, scăderea
debitului cardiac, hipotensiune arterială;  uremie;
 deprimarea respirației;  insuficiență suprarenaliană;
 inducerea unor mișcări involuntare;
 sepsis;
 stimularea eliberării de histamină;
 tuse, sughiț;  precauții în insuficiența hepatică.
Anestezice generale – intravenoase

Steroizi anestezici
• Indicații: manevre ortopedice,
Altesin = un amestec de doi intervenții chirurgicale de scurtă
steroizi fără efecte endocrine: durată.
alphaxolone, alphadolone);
• Efecte adverse: deprimare cardiacă
puternică, scade mult tensiunea
Efecte farmacodinamice: arterială și debitul cardiac
(tahicardie compensatorie, până la
putere anestezică foarte mare,
tahicardie ventriculară), deprimare
cu perioadă de inducție de 30 respiratorie.
minute, durata anesteziei este La revenirea din anestezie,
de 7-14 minute, revenire determină tuse, sughiț,
lentă. laringospasm, greață, vărsături,
apnee.
Anestezice generale – intravenoase
Derivați imidazolinici
Etomidat
Are putere anestezică foarte mare, cu
perioadă de inducție scurtă (câteva
secunde), durata anesteziei este de
7-14 minute, revenire lentă. Este
metabolizat de esteraze plasmatice.
Efecte adverse: deprimare cardiacă
puternică, deprimare respiratorie. Nu
induce aritmii, fiind preferat pentru
inducţia anesteziei la persoanele cu
leziuni ateromatoase coronariene. La
revenirea din anestezie, determină
tuse, stare de apnee, mioclonii,
durere la locul administrării.
Alte structuri
Propanidid
Are putere anestezică foarte mare, cu perioadă de
inducție scurtă (câteva minute), durata anesteziei este
de 7 minute, revenirea este rapidă (10-15 minute,
complet în 30 minute).
Efecte adverse: deprimare cardiacă puternică (risc de
“moarte subită” – deprimă ventriculul drept), deprimare
respiratorie, scade mult tensiunea arterială, tulburări
gastrointestinale, flebite, alergii, apnee, convulsii.
Este metabolizat prin esteraze plasmatice, fapt care face
să crească mult timpul de acțiune al succinilcolinei.
Propofol (2, 6 diizopropilfenol) – este asemănator cu
barbituricele, dar mai bine tolerat.
Durata efectului anestezic este de aproximativ 40
secunde; avantaje: nu induce grețuri, vărsături.
Induce euforie.
Este indicat pentru inducerea și menținerea
anesteziei generale.
Există 2 tipuri particulare de anestezie generale:
Anestezia disociativă: cu ketamină Neuroleptanalgezia: un neuroleptic
(haloperidol / droperidol) + analgezic
(fentanil)
• (intravenos, intramuscular) – mecanisme de • indicată în: neurochirurgie, ORL
acțiune: blocarea receptorilor NMDA, (oto-rino-laringologie),
inhibarea recaptării de noradrenalină și
laringoscopie, bronhoscopie,
dopamină.
chirurgie tiroidiană, arsuri întinse,
• durata anesteziei → 12-25 minute.
• Indicații: în chirurgia pediatrică, inducerea anesteziei
obstetrică, transportul
generale, transportul accidentaților, în analgezia accidentaților, vârstnici,
pentru pansarea plăgilor întinse (arsuri), manevre preoperator, endoscopii,
ortopedice, laringoscopice.
Avantaj: amnezia retrogradă.
potențarea anesteziei regionale,
Efecte adverse: agitație psihomotorie, halucinații, stupor, decolarea bandajelor.
tulburări de conștiență, adicție, efecte simpaticomimetice. • Avantaje: se pierde sensibilitatea
Dezavantaj: halucinațiile senzoriale și de percepție sunt
foarte intense la adulți, nu determină miorelaxare, nu
dureroasă; starea de conștientă a
suprimă reflexele faringiene. pacientului este păstrată, dar cu
Contraindicații: afecțiuni cardio-vasculare, hipertensiune stare de “indiferență” la durere, la
intracraniană, chirurgia oftalmologică, sarcină.
evenimentele din jur (se poate
discuta cu pacientul).
 ANALGEZICE – ANTIPIRETICE – ANTIINFLAMATOARE

1. Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)

 
1.1. Derivaţi salicilaţi:
1.1.1. Acid acetilsalicilic;
1.1.2. Alţi derivaţi salicilaţi: colinsalicilat de sodiu, salicilat de sodiu, salicilat de magneziu, tiosalicilat de sodiu, acid
salicilsalicilic (salsalate), diflunisal;
1.2. Derivaţi de acid propionic: ibuprofen, ketoprofen, naproxen, fenoprofen, pirprofen, carprofen, oxaprozin, tiaprofen;
1.3. Derivaţi de acid fenilalcanoic: flurbiprofen;
1.4. Derivaţi de acid acetic: etodolac;
1.5. Derivaţi de acid fenilacetic: diclofenac;
1.6. Derivaţi de acid pirolacetic: tolmetin;
1.7. Sulfoxizi: sulindac;
1.8. Derivaţi de indol: indometacin.
1.9. Cetone: nabumetona;
1.10. Derivaţi pirazolonici: fenilbutazona, oxifenilbutazona, azapropazona;
1.11. Oxicami: piroxicam, ampiroxicam, meloxicam, tenoxicam, droxicam;
1.12. Fenamaţi: acid mefenamic, meclofenamat, acid flufenamic, acid tolfenamic, acid niflumic;

1.13. Diferite structuri: pirfenidone; tenidap; nimesulid;

2. Inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2: celecoxib, parecoxib, valdecoxib, etoricoxib.
Acid acetilsalicilic (acid 2-acetoxibenzoic)
Mecanisme moleculare de acțiune:

Antiinflamator: prin inhibarea ireversibilă a COX-1, COX-2 si COX-3, antagonist competitiv al

receptorilor pentru PGE1 şi PGF2alfa .
 
Mecanisme neprostaglandinice:
 
- inhibă migrarea PMN şi macrofagelor în focarul inflamator;
- inhibă aderarea PMN la endoteliul lezat şi a PMN între ele;
- inhibă sinteza şi eliberarea de către PMN a radicalilor liberi de oxigen (în special, a anionului superoxid);
- inhibă enzimele proteolitice din monocite;
- inhibă activarea lizozomilor şi eliberarea de enzime lizozomale din monocite;
- inhibă sinteza de colagenaze din monocite;
- inhibă sinteza şi eliberarea factorilor de activare a osteoclastelor;
- inhibă sinteza factorului reumatoid;
- inhibă sinteza kininelor;
- inhibă sinteza mucopolizaharidelor, proteoglicanilor şi glucozaminoglicanilor;
- inhibă eliberarea de citokine proinflamatorii din celulele sinoviale;
- stimulează limfocitele T supresor.
Acid acetilsalicilic (acid 2-acetoxibenzoic)
B. Antipiretic
- mecanism central:
• inhibă COX la nivelul SNC;
• inhibă sinteza şi eliberarea de
IL-1 de către hipotalamus;
- mecanism periferic:
• vasodilataţia şi transpiraţia
determină pierderi de căldură;
• scade sensibilitatea receptorilor
periferici pentru IL-1.
C. Analgezic: mecanism central
• inhibarea unor centri subcorticali ai
durerii;
• mecanism periferic: durerea scade
datorită efectului antiinflamator.
D. Antiagregant plachetar: prin inhibarea
tromboxan-sintetazei: (se va inhiba
eliberarea de tromboxan A2); efectul se
manifestă doar la doze mici (80-325 mg/zi),
se pierde la creşterea dozei, se menţine 5-7
zile după ultima doză. Obs.: administrarea
unor doze mari şi/sau pe durate mari de
timp determină inhibarea sintezei unor
factori ai coagulării.
Acid acetilsalicilic (acid 2-acetoxibenzoic)
Farmacocinetică

• absorbția este bună (post-administrare pe cale internă, la nivelul

mucoasei gastrice și duodeno-jejunale);
• metabolizare rapidă de către esterazele plasmatice și
tisulare – rezultă acetat și salicilat (timp de înjumătățire: ~15
minute).
Salicilatul este un metabolit activ, cu timp de înjumătățire lung,
care se metabolizează prin conjugare și se elimină parțial ca atare,
prin secreție tubulară renală;
• are o cinetică saturabilă, traversează barierele fiziologice
(inclusiv bariera hematoencefalică și cea fetoplacentară);
• se concentrează în sinoviale.
Acid acetilsalicilic (acid 2-acetoxibenzoic)
Contraindicații
• hemofilie tip A; ulcer peptic; la
Indicații
copii mici cu afecțiuni febrile
 antiagregant plachetar (la doze de
virale (viroze respiratorii,
până la 325 mg/zi);
rujeola, varicela);
 analgezic;
• astm bronșic și alte forme de
 antipiretic;
alergie;
 antiinflamator;
 alte indicații la dozele cu efect • sarcină (determină întârziere în
antiagregant plachetar: creșterea intrauterină), perioada
încetinește evoluția cataractei; alăptării;
scade frecvența cancerului de • insuficiență renală, insuficiență
colon. hepatică, insuficiență cardiacă;
psihoze endogene.
 Acid acetilsalicilic (acid 2-acetoxibenzoic)
Efecte adverse și toxice
 gastrointestinale: ulcerații superficiale,
microhemoragii, perforații ale mucoasei  sistem nervos central:
digestive; odoze mici: efect euforic discret;
 hepatice: insuficiență hepatică acută (sindrom odoze mari: stimularea centrilor
Reye) la copii cu afecțiuni febrile virale (viroze
respiratori cu hipercapneee, salicilism
respiratorii, rujeola, varicela); hepatite
(hipoacuzie, tinitusuri, vertij);
asimptomatice la cei cu boli cronice autoimune
(LES = lupus eritematos sistemic, poliartrită odoze toxice: inhibarea centrului
reumatoidă); respirator, hipertermie, halucinații, delir,
 renale: retenție de apă și NaCl; nefrite comă;
interstițiale, tubulopatii;  cardiovascular: doze toxice: vasodilatație
 bronșice: bronhoconstricție (numai la unele (hipotensiune arterială), deprimare
persoane cu astm bronșic); miocardică;
 hematologice: la doze mici: efect antiagregant plachetar;
la doze toxice: efect anticoagulant; la pacienții suferinzi
 imunosupresie: pe componenta celulară
deefecte:
Alte colagenoze, terapia cu acid acetilsalicilic ar putea (sunt stimulate limfocitele T supresoare);
determinaenzimelor
•inhibarea anemie hemolitică
tisulare,autoimună.
inhibarea reacțiilor ATP-  reacții alergice de tip I si III;
dependente;
•la doze de sub 2g/zi: crește nivelul plasmatic al acidului  agravarea leziunilor cartilajului articular.
uric;
•la doze de peste 4g/zi: scade nivelul plasmatic al acidului
uric.
 Acid acetilsalicilic (acid 2-acetoxibenzoic)
• diureticele de ansă (furosemid) au
Interacțiuni. Nu se asociază cu: efectul diuretic și natriuretic redus de
către acidul acetilsalicilic; cele
• nitriți / nitrați cu doze antiagregante economisitoare de K+
de acid acetilsalicilic – risc de (spironolactonă), în asociere cu acid
hemoragii (asocierea este posibilă, acetilsalicilic au de asemenea efect
dar sub supravegherea cardiologului, diminuat;
care recomandă ajustare de doze); • penicilina G cu acid acetilsalicilic –
• alte antiinflamatoare nesteroidale, asocierea scade efectul uricozuric al
uricozurice (probenecid, acidului acetilsalicilic, crescând
sulfinpirazona), fenitoin, metotrexat, eliminarea benzilpenicilinei;
antidiabetice orale – cresc • acetazolamida crește (prin
concentrațiile plasmatice de acid
alcalinizarea urinii), iar clorura de
acetilsalicilic prin deplasarea acestuia
amoniu NH4Cl scade (prin acidifierea
de pe proteinele plasmatice;
urinii) eliminarea de acid
• glucocorticosteroizi cu acid
acetilsalicilic;
acetilsalicilic - scade nivelul plasmatic
de salicilați; • alcoolul etilic agravează sângerarea
gastro-intestinală produsă de salicilați.
 Alți derivați salicilați: colinsalicilat de sodiu,
salicilat de sodiu, salicilat de magneziu, tiosalicilat
de sodiu, acid salicilsalicilic (salsalate), diflunisal
Mecanism de acțiune: inhibarea COX-1 și
COX-2;
Efecte farmacodinamice: efect antiinflamator
slab, efecte analgezic si antipiretic de intensitate Diflunisal: efect antipiretic
medie comparativ cu acidul acetilsalicilic; mai slab decât al acidului
Avantaje: se concentrează mai puțin în acetilsalicilic, dar are o acțiune
sinovială, lezează mai puțin cartilajul articular,
de mai lungă durată și este mai
pot fi administrați la persoane cu afecțiuni
hematologice, renale, bronșice.
puțin iritant gastric decât
Indicații: afecțiuni inflamatorii reumatismale acesta (prin metabolizare
cronice (poliartrita reumatoidă, osteoartrite formează tot acetat și salicilat).
etc.); analgezic în colici biliare, dismenoree etc..
Efecte adverse și contraindicații: asemănătoare
cu ale acidului acetilsalicilic.
 Derivați ai acidului propionic: ibuprofen,
ketoprofen, naproxen, caprofen, pirprofen,
oxaprozin
Mecanism de acțiune: inhibarea COX-1 și Farmacocinetica
COX-2; ketoprofen inhibă lipoxigenaza și • absorbția este rapidă;
sinteza de leucotriena B4 (de aceea poate fi • timpul de înjumătățire este scurt;
administrat la persoanele cu astm bronșic). excepție: ketoprofen și naproxen au
timpul de înjumătățire mediu (sunt
Efecte farmacodinamice: necesare 2 administrări zilnice);
- antiinflamator de intensitate medie; caprofen permite doar 1 administrare
- analgezic (pirprofen are cea mai mare putere zilnică, iar oxaprozin permite o
analgezică dintre acești derivați); toți au însă administrare la 5-14 zile.
un efect analgezic mai puternic decât alte • ketoprofen circulă legat de
antiinflamatoare nonsteroidale; proteinele plasmatice (99%), dar nu
- antipiretic de intensitate medie comparativ cu interferă cu transportul plasmatic al
acidul acetilsalicilic; anticoagulantelor orale
- efect antiagregant plachetar independent de cumarinice sau glicozizilor
doză. cardiotonici.
 Derivați ai acidului propionic: ibuprofen, ketoprofen,
naproxen, caprofen, pirprofen, oxaprozin

Indicații Efecte adverse

• afecțiuni inflamatorii: boli • la nivelul SNC: tinitusuri, hipoacuzie,
reumatismale cronice (poliartrita vertij, cefalee, la pacienții cu LES →
reumatoidă, osteoartrite etc.), meningită asimptomatica;
afecțiuni ORL, stomatologice, • efecte gastro-intestinale mult reduse
ginecologice etc.; comparativ cu acidul acetilsalicilic:
• analgezic în dismenoree, iritație a mucoasei, ulcerații,
postoperator, colici biliare, etc.; hemoragii;
• alte indicații: • retenție de apă și NaCl;
– ibuprofen: migrenă; antipiretic și • alte: medulotoxicitate (anemie
analgezic la copii, persistență canal
aplastică, granulocitopenie,
arterial;
agranulocitoză), nefrotoxicitate (nefrite
– ketoprofen, naproxen: criza acută de
gută; oxaprozin: terapia de fond a
interstițiale, sindrom nefrotic,
gutei; insuficiența renală acută),
• hepatotoxicitate, reacții alergice de tip
pirprofen: analgezic în neoplazii
I, II, III;
(avantaj: nu determină adicție,
constipație). • fotosensibilizare (ibuprofen).
 Derivați ai acidului propionic: ibuprofen,
ketoprofen, naproxen, caprofen, pirprofen,
oxaprozin
Contraindicații Interacțiuni
• (ca la acidul acetilsalicilic):
hemofilie; ulcer peptic; astm
bronșic (cu excepția
ketoprofen) și alte forme de Ketoprofen este singurul AINS
alergie; care poate fi administrat la
• sarcină, alăptare; pacienți tratați cu
anticoagulante orale
• insuficiența renală, insuficiență
cumarinice sau cu digitale.
hepatică, insuficiența cardiacă,
• HTA severă;
• copii (excepție: ibuprofen).
 Derivați de acid fenilalcanoic (flurbiprofen)
Mecanism de acțiune: inhibarea COX-
1 și COX-2, în egală măsură.
• Efecte farmacodinamice: efect
antiinflamator și analgezic de
intensitate medie, efect antipiretic
de intensitate, comparativ cu acidul
acetilsalicilic.
Farmacocinetică: prezintă circuit
enterohepatic, se concentrază în
sinovială.
Indicații
o afecțiuni inflamatorii reumatismale
cronice (poliartrita reumatoidă,
osteoartrite, spondilită ankilopoetică,
artrită juvenilă etc.);
o analgezic (colici biliare, dismenoree,
migrenă, postoperator etc.);
o intraoperator, topic, în oftalmologie
(pentru a preveni miozitele);
• Efecte adverse: simptome
gastrointestinale mai reduse (15-20% din
pacienții tratați per os), granulocitopenie,
anemie hemolitică autoimună.
 Derivați de acid acetic Derivați de acid fenilacetic
Diclofenac, aceclofenac
Etodolac
• Mecanism de acțiune: inhibarea Mecanism de acțiune: inhibarea COX-1 = COX-2.
COX-1, dar mai ales COX-2. Efectul Efect antiinflamator puternic, efect analgezic mediu.
Avantaje: se concentrează puternic în sinovială, nu agravează
antiinflamator este de intensitate
puternic leziunile cartilajului articular.
medie, comparativ cu acidul Farmacocinetică: Absorbția post-administrare pe cale internă este foarte
acetilsalicilic. bună; metabolizarea se face la nivel hepatic, cu efect al primului pasaj și
circuit enterohepatic; eliminarea este pe cale renală (2/3) și biliară (1/3).
Avantaje: leziuni gastrice mult
reduse. Indicații:
o afecțiuni inflamatorii articulare (poliartrita reumatoidă,
• Indicații: afecțiuni inflamatorii
osteoartrite etc.) și extra-articulare;
reumatismale cronice (poliartrita o criza acută de gută;
reumatoidă, osteoartrite, spondilită o analgezic în colici biliare, renale, postoperator, flebite,
ankilopoetică, artrită juvenilă etc.) tromboflebite, traumatisme osteoarticulare, dismenoree
etc.;
• Efecte adverse: similare altor
o profilaxia miozitelor în oftalmologie.
antiinflamatoare nonsteroidale, la
care se adaugă cefalee, insomnie / Efecte adverse: iritație gastro-intestinală foarte puternică; retenție de
somnolență, confuzie, parestezii, apă și sare foarte puternică; creșterea transaminazelor serice. Efectul
medulotoxic (granulocitopenie) și nefrotoxic este slab.
tremor, erupții cutanate.
 Sulfoxizi: sulindac
Derivați de acid pirolacetic: tolmetin
Farmacocinetică: este un promedicament, care se transformă hepatic în
Mecanism de acțiune: inhibarea metabolitul activ sulfidic, prezintă circuit enterohepatic.
COX-1, dar mai ales a COX-2.
Indicații:
Efecte farmacodinamice: efect o afecțiuni inflamatorii articulare (poliartrită reumatoidă, osteoartrite etc.);
o
antiinflamator, analgezic, analgezic.

antipiretic de intensitate medie. Efecte adverse:

o iritație gastro-intestinală (ulcerații superficiale, dureri abdominale);
Farmacocinetică: circuit o medulotoxicicitate (anemie aplastică, agranulocitoză);
enterohepatic, timp de o nefrotoxic;
o creșterea transaminazelor serice;
înjumătățire foarte scurt. o reacții imunologice de tip I si III.
Indicații: poliartrită juvenilă,
osteoartrită, spondilită Cetone: nabumetona
ankilopoetică, poliartrită
Este un promedicament, al cărei metabolit activ inhibă în
reumatoidă.
egală măsură COX-1 și COX-2. Metabolizarea generează
Efecte adverse: similare altor un compus mai activ decât cel inițial. Este indicată în
AINS, reacții alergice. poliartrita reumatoidă, osteoartrite.
Efecte adverse: diaree, grețuri, vărsături, durei abdominale,
cefalee, erupții cutanate, creșterea transaminazelor serice.
 Derivați de indol: indometacin, acemetacin
Mecanism de acțiune: inhibarea COX-1 >> COX-2. Efecte adverse:
o iritație gastro-intestinală (dureri
Efecte farmacodinamice: efect antiinflamator foarte
abdominale, hemoragii, diaree, pancreatite
puternic, efect analgezic slab, efect antipiretic mediu.
hemoragice, ictere colestatice, hepatita
Farmacocinetică: absorbție foarte bună, metabolizare
acută toxică) - foarte puternică;
hepatică, eliminare renală. o retenție de apă și NaCl foarte puternică;
o SNC: cefalee, vertij, depresie psihică,
Indicații:
halucinații, psihoze, coșmar, delir;
o afecțiuni inflamatorii articulare (poliartrită reumatoidă,
osteoartrite etc.);
o lezarea cartilajului articular;
o afecțiuni inflamatorii extraarticulare (pericardite, o medulotoxicicitate (anemie aplastică,
pleurite, pleurezii, uveită etc.); neutropenie, trombocitopenie);
o criza acută de gută;
o nefrotoxic puternic;
o analgezic în colici biliare, renale, postoperator,
dismenoree etc.; o hiperkaliemie;
o persistența de canal arterial la nou-născut; o leziuni retiniene (utilizare cronică + doze
o febră (din boala Hodgkin, febra refractară la alte mari);
terapii);
o reacții imunologice de tip I si III.
o tocolitic în travaliul prematur (discutabil).
 Derivați pirazolonici: fenilbutazona, oxifenilbutazona,
azapropazona
Mecanism de acțiune: inhibarea COX-1 > COX-2;
Efecte adverse:
Efecte farmacodinamice: efect antiinflamator, o iritație gastro-intestinală
analgezic, antipiretic foarte puternice. (ulcerații superficiale, hemoragii
Farmacocinetică: absorbție foarte bună, se leagă
gastrointestinale);
în proporție de peste 90% de proteinele plasmatice:
metabolizarea este hepatică, cu generare de o retenție de apă și sare;
compuși activi. Eliminarea este renală. Prezintă o hepatotoxicitate;
avantajul unui timp de înjumătățire lung.
o nefrotoxicitate;
Indicații: o medulotoxicitate (anemie
o afecțiuni inflamatorii reumatismale cronice
aplastică, agranulocitoza,
(poliartrita reumatoidă, osteoartrite, spondilita
ankilopoetica etc.);
granulocitopenie);
o flebite, tromboflebite, tromboze, dureri o nevrită optică;
musculare, degerături; o reacții imunologice de tip I și II.
o criza acută de gută.
 Oxicami: piroxicam, meloxicam, tenoxicam,
droxicam
• Mecanism de acțiune: inhibarea COX- • Avantaje: se concentrează bine în
1 şi COX-2; piroxicam inhibă COX-1 sinoviala, lezează mai puțin cartilajul
>> COX-2. Meloxicam este relativ articular.
selectiv pe COX-2. • Indicații: afecțiuni inflamatorii
• Efecte farmacodinamice: efecte reumatismale articulare (poliartrita
antiinflamator și analgezic puternice. reumatoidă, osteoartrite, spondilita
• Farmacocinetică: absorbție foarte ankilopoetică etc.) și extraarticulare
(periartrite, tendinite); criza acută de
bună, neinfluențată de alimente. Se
gută.
leagă în proporție de peste 99% de
• Efecte adverse: SNC: cefalee, vertij,
proteinele plasmatice. Metabolizarea
tinitusuri; iritație gastro-intestinală
este hepatică. Eliminarea este renală.
mai puțin frecventă; retenție de apă și
Prezintă avantajul unui timp de
sare; reacții imunologice de tip I si III.
înjumătățire foarte lung (mai ales
tenoxicam).
 Fenamați: acid mefenamic, meclofenamat,
acid flufenamic, acid tolfenamic, acid
niflumic.
Mecanism de acțiune: inhibarea COX-1 și
Efecte adverse
COX-2; • meclofenamat, acid
flufenamic: diaree;
Efecte farmacodinamice: efect analgezic
foarte puternic, efect antiinflamator slab. • acid mefenamic: diaree, erupții
• Produc leziuni severe ale: cutanate;
o cartilajelor articulare (nu se administrează
• acid niflumic: iritație
mai mult de 1 săptămână la adulți);
o cartilajelor de creștere (contraindicație gastointestinală, afectarea
absoluta până la 18 ani). funcției renale și hepatice în caz
de administrare îndelungată,
Indicații: analgezic în boli reumatismale, tulburări hematologice.
dismenoree, tromboflebite, dureri traumatice,
în sfera ORL, ginecologică etc.
 Inhibitori selectivi de COX-2: celecoxib,
parecoxib, valdecoxib, etoricoxib.
Efecte farmacodinamice: la nivel renal inhibă natriureza, retenție de apă
și NaCl.

Farmacocinetică: absorbție bună (celecoxib: alimentele

lipofile îi întârzie absorbția); metabolizare hepatică
Rofecoxib = (parecoxib se transformă în metabolitul activ, valdecoxib);
Vioxx® (scos de eliminare renală.

pe piață, 2004 – Indicații:

accidente • afecțiuni inflamatorii articulare (boala artrozică, poliartrită reumatoidă);

• analgezic.
trombotice,
Efecte adverse: efecte gastro-intestinale de intensitate redusă (grețuri,
infarct miocardic diaree, sângerări); edeme ale membrelor inferioare, hipertensiune arterială.

acut, tromboze Contraindicații: insuficiența renală.

cerebrale).
 Inhibitori selectivi de COX-2: nimesulid

Mecanism de acțiune:
• inhibă selectiv COX-2;
• inactivează radicalii liberi de oxigen;
• inhibă activarea neutrofilelor.

Farmacocinetică: prin metabolizare generează un metabolit activ.

Indicații: afecțiuni inflamatorii articulare și extraarticulare; antipiretic; analgezic.

Efecte adverse: erupții cutanate, cefalee, grețuri, vărsături, dureri abdominale.

 2. Analgezice – antipiretice fară efect
antiinflamator

• Mecanism de acţiune:
inhibarea COX.
• derivaţi pirazolonici: • Efecte farmacodinamice:
aminofenazona, analgezic şi antipiretic.
noraminofenazona;
• fenacetina şi metabolitul său activ,
acetaminofen;
• zomepirac;
• ketorolac.
Aminofenazona Fenacetina

• Nu mai este utilizată în terapie. Efecte

farmacodinamice: analgezic și antipiretic.

• Farmacocinetică: administrată per os, formează•

Nu mai este utilizată în
compuși cu potențial carcinogen la nivelul
mucoase gastrice (după administrarea
terapie. Efecte
îndelungată, de doze mari). farmacodinamice: analgezic
• Efecte adverse: medulotoxicitate (anemie și antipiretic. Este puternic
aplastică, granulocitopenie, pancitopenie, nefrotoxică.
anemie hemolitică la cei cu deficit de glucozo-
6-fosfat dehidrogenază); hepatotoxicitate,
nefrotoxicitate, reacții imunologice de tip I și de
tip III, nevrite optice, dermatite exfoliative;
altele: pancreatite acute, ictere colestatice,
iritații gastro-intestinale, ulcerații gastro-
intestinale.
• Contraindicații: ulcer peptic.
Acetaminofen (Paracetamol) Metamizol (noraminofenazona / dipirona) –
N-acetil-para-aminofenol Novalgin®, Algocalmin®

• Efecte farmacodinamice:
• Farmacocinetică: Se metabolizează la un
analgezic (foarte eficient pentru
compus intermediar numit N-acetil-p
benzakinon-imină (compus puternic colici renale, biliare,
hepatotoxic și nefrotoxic – determină dismenoree) și antipiretic.
insuficiență hepatică acută și insuficiență
renală acută la doze toxice).
Efecte adverse: medulotoxicitate
Indicații: analgezic foarte puternic (anemie aplastica,
(postpartum, în migrenă, dismenoree) și granulocitopenie); hepatotoxicitate. 
antipiretic (de elecție: la copii cu infecții
virale).

Efecte adverse: hepatotoxicitate;

hematologice (leucopenie, trombocitopenie,
anemie aplastică, anemie hemolitică la cei cu
deficit în G6PD); methemoglobinemie.
Intoxicația acută cu acetaminofen: antidotul
este N-acetilcisteina.
 Zomepirac
Ketorolac
• Efect farmacodinamice:
• Efect farmacodinamice: analgezic foarte puternic.
analgezic foarte puternic • Efecte adverse: iritație
(preferat post-operator, în
gastro-intestinală,
locul opiaceelor).
medulotoxicitate.
• Efecte adverse: iritație
gastro-intestinală,
nefrotoxicitate, la
întreruperea bruscă (după 2
săptamâni de administrare)
determină sindrom de
abstinența.
 Medicaţia sângelui
Agenți activi farmacologic indicați în tratamentul tulburărilor de
hemostază

Sunt medicamente care corectează tulburările de

coagulare și accidentele hemoragice; unele
acționează asupra stadiului vascular al hemostazei
(numite hemostatice), altele asupra procesului de
coagulare (numite antitrombotice).

Soluţii pentru hidratare

macromoleculare / micromoleculare
 Clasificarea medicației tulburărilor de
hemostază
Antitrombotice (împiedica tromboza sau
Hemostatice (opresc sângerarea) coagularea sângelui)

• hemostatice cu acțiune locală;

• anticoagulante (împiedică
• hemostatice cu acțiune
coagularea sângelui);
sistemică:
• antiagregante plachetare
 coagulante (favorizează
coagularea sângelui);
(împiedică agregarea
trombocitelor);
 antifibrinolitice (împiedică
descompunerea trombilor). • fibrinolitice (lizează trombii
de fibrină).
 HEMOSTATICE
HEMOSTATICE CU ACȚIUNE LOCALĂ
• adrenalina (indicată în hemoragii • perclorura de fier Cl2FeO8 10-18%, acid
superficiale la nivelul tricloracetic 2-4% (hemoragii gingivale,
pulpare);
tegumentului sau mucoaselor); în
• apa oxigenată = H2O2 = peroxid de
mai mică măsură, în acest scop se hidrogen (agent oxidant, activ pe HIV ca
utilizează și noradrenalina; antiseptic, dar cu durată de acțiune scurtă, cât
timp e eliberat oxigenul; induce efervescență
• hemostatice adsorbabile: la aplicarea pe plagă. Se utilizează pentru plăgi
trombina, gelatina, fibrina (sub în concentrație de până la 6%, soluții pentru
gargară în concentrație de 1,5%, pentru
forma de pudră, bureți, pelicule), decolarea bandajelor aderente datorită
celuloză = matrice de coagulare, sângelui coagulat, ca dezodorizant, pentru
sterilizarea lentilelor de contact, eliminarea
extract tisular cu acțiune cerumenului din conductiv auditiv extern,
tromboplastinică; sunt indicate în albirea părului, eliminarea petelor de sânge;
efecte adverse: reacții iritative, escare,
hemoragii capilare de suprafață ulcerații orale – în caz de utilizare a produselor
(epistaxis, amigdalectomii), cu 3% concentrație;

inclusiv în sângerările difuze ale • vitamina C = acid ascorbic;

• rutoside: rutosid, troxerutin;
mucoasei orale.
HEMOSTATICE CU ACȚIUNE SISTEMICĂ / coagulante
VITAMINELE K
Surse
• vegetale: vitamina K1 (fitomenadiona);
• sintetizat de flora intestinală: vitamina
K2 (menaquinona);
• de sinteză: vitamina K3 (menadiona,
vikasolum).
Derivatul natural (fitomenadiona) este
lipsit de toxicitate, derivații de sinteză
sunt mai toxici.
Mecanism de acțiune:
vitamina K-epoxid este redusă, iar
forma redusă (hidrokinonă) are rol
de co-factor în sinteza hepatică a
factorilor II (protrombina), VII
(proconvertina), IX (globulina
antihemofilică B) si X (factorul
Stuart-Prower) ai coagulării. Astfel,
favorizează coagularea sângelui.
Ulterior, sub acțiunea epoxid-
reductazei, vitamina K este
regenerată.
HEMOSTATICE CU ACȚIUNE SISTEMICĂ / coagulante

VITAMINELE K
Farmacocinetică: Indicații:
• deficite de vitamina K (hemofilie, rezecții
• absorbție: vitaminele K1 și K2
intestinale, sindroame de malabsorbție,
sunt liposolubile (necesită antibioterapie prelungită etc.);
săruri biliare pentru absorbția • prevenirea hemoragiilor la prematuri;
din tractul gastro-intestinal; • antidot în supradozarea de anticoagulante
vitamina K3 este hidrosolubilă, orale (doar K1 și K2 sunt eficiente).

se absoarbe ca atare;
Efecte adverse: hemoliză (la persoane cu deficit
• metabolizare: hepatică (prin
de G6PD); icter nuclear la nou-născut (soluție
glucuronoconjugare); perfuzată rapid); dispnee, dureri retrosternale;
eliminare: renală. methemoglobinemie.
• administrare: fitomenadiona:
Contraindicații: tromboflebite, tromboembolii.
injectabil.
HEMOSTATICE CU ACȚIUNE SISTEMICĂ / coagulante
Sulfat de protamină
Mecanism de acțiune: molecula bazică a protaminei sulfat
Factorii coagulării: inactivează heparina și congenerii.
• factorul I (fibrinogen uman); Indicații: antidot în supradozarea de heparină, intervenții
• factorul VIII; chirurgicale ce folosesc circulație extracorporeală.
• factorul IX; Efecte adverse: dispnee, bradicardie, hipotensiune.
 
• factorul XIII (stabilizator al
fibrinei). Etamsilat
Mecanism de acțiune: crește rezistența capilară prin reducerea
permeabilității.
Administrare: soluție perfuzabilă
Indicații: tratamentul hemoragiilor prin fragilitate capilară;
intravenos.
menoragii, metroragii.
Efecte adverse: hipotensiune arterială tranzitorie, cefalee, erupții
Indicații: hemofilie (factorii VIII, IX, cutanate.
XIII); hipo- / afibrinogenemii (factorul I).  
Carbazocroma
Mecanism de acțiune: crește rezistența capilară prin reducerea
Efecte adverse: factorul VIII: alergii,
permeabilității.
formare de anticorpi, riscul transmiterii
Indicații: tratamentul hemoragiilor capilare; profilactic înaintea
unor infecții virale (hepatită, HIV); factorul intervențiilor chirurgicale (eficiență redusă).
IX:Stimulatori ai activității
febră, cefalee, modificări factorului
tensionale.
VIII: desmopresina, danazol.
Preparate cu calciu.
 HEMOSTATICE CU ACȚIUNE SISTEMICĂ / antifibrinolitice
ANTIFIBRINOLITICE (inhibitoare ale fibrinolizei = împiedică
descompunerea trombilor)
ACID EPSILON (ε)-AMINOCAPROIC (AEAC)
Mecanisme de acțiune: inhibă sistemul activator al
plasminogenului; alte efecte: antialergic,
antiinflamator. Administrare: parenteral. Aprotinina

Indicații: • polipeptid de origine animală;

– adjuvant în hemofilie;
• mecanism de acțiune: inhibă sistemul activator al
– hemoragii prin hiperfibrinoliză;
plasminogenului, chemotripsina, tripsina,
– profilactic: în hemoragii după extracții dentare, în
sângerări ale anevrismelor intracraniene; postchirurgical: kalikreina. Administrare: parenteral.
sângerari gastro-intestinale, post-prostatectomie;
afecțiuni hepatice.
Indicații: în hemoragii prin hiperfibrinoliză
Efecte adverse: hipotensiune, dureri abdominale, (pancreatită acută, peritonită septică, șoc
diaree, aritmii. etc.); profilactic: pentru reducerea sângerării în
Acid tranexamic intervenții pe cord deschis.

(efect de 10 ori mai puternic decât acidul

Efecte adverse: reacții alergice.
epsilonaminocaproic).
 Antitrombotice
Anticoagulante Antiagregante
• parenteral (heparina
nefracționată, heparinele cu
greutate moleculară mică),
heparinoizii (topic);
• antivitaminele K (intern);
• inhibitori direcți ai:
– trombinei;
– factorului Xa;
• altele (foarte noi);

• in vitro.

Fibrinolitice
 Antitrombotice / anticoagulante /
heparina / heparina nefracționată
Activitatea anticoagulantă a heparinelor se exprimă în unități internaționale (UI).

Heparina (nefracţionată) Mecanisme de acțiune:

 legare de antitrombina III (rezultă
are activitate un complex care inhibă factorii II,
anticoagulantă atât in vivo, IX, X, XI și XII ai coagulării);
cât și in vitro.
 activarea lipoproteinlipazei;
= polizaharid sulfatat heterogen, format
dintr-o lungă secvență de unități  inhibarea hialuronidazelor;
repetitive divers sufatate. Se disting:  inactivarea complementului seric;
 două grupe de molecule cu capacități  inhibarea producției de aldosteron;
diferite de a se lega de antitrombina
III;
 scăderea activității antitrombinei
 fracțiuni cu greutate moleculară III, în administrare cronică.
diferită.
 Antitrombotice / anticoagulante / heparina /
heparina nefracționată
Indicații:
- curativ: de elecție pentru tromboze
venoase profunde, embolii
pulmonare, embolii arteriale,
infarct miocardic acut;
- profilactic: postoperator (profilaxia
trombembolismului venos datorat
imobilizării prelungite).
Farmacocinetică: nu traversează
bariera fetoplacentară, nu trece în
lapte (este anticoagulantul de elecție
în sarcină).
Efecte adverse
• hemoragii prin supradozare (foarte frecvent);
• trombocitopenii prin anticorpi antiheparină (mai
frecvent de tip Ig G) (foarte frecvent);
• efect proagregant plachetar (are drept rezultat
trombembolii paradoxale);
• osteoporoză cu fracturi spontane;
• alopecie tranzitorie reversibilă; rar: reacții alergice
precum rinite, conjunctivite, bronhospasm, urticarie,
șoc anafilactic;
• În timpul terapiei cu heparină se urmărește aPTT (timp
de tromboplastină parțial activată).
Antidot în supradozare: protamină sulfat.
Contraindicații:
• administrare intramusculară;
• sângerări active hemofilie, trombocitopenie, purpură;
• endocardite;
• tuberculoză activă;
• carcinoame hepatice, insuficiență hepatică;
 Antitrombotice / anticoagulante / heparina /
heparinele cu greutate moleculară mică & heparinoizii
Heparinele cu greutate moleculară mică
• sunt obținute prin depolimerizarea heparinei.
Heparinoizii
• principalele preparate de heparină cu masă moleculară mică
utilizate mai frecvent, menționăm: dalteparina sodică (Fragmin®), Sunt polizaharide ce conțin grupări
enoxaparina (Clexane® sau Lovenox®), nadroparina calcică sulfonesterice, ca și heparina, fiind
(Fraxiparine®); reviparina sodică (Clivarine®), tinzaparina partea activă a moleculei.
(Innohep®), certoparina (Troparin®), danaproid, parnaparină; Efectul anticoagulant este inferior
Efecte farmacodinamice: efect anti-factor Xa, efect antitrombinic heparinei, dar sunt utili în
redus sau absent (doar la cele cu masă moleculară peste 5400Da); clarificarea serului. Nu
Farmacocinetică: se administrează doar subcutanat, au timp de influențează coagularea.
acțiune lung (18 ore), se elimină renal; Indicații: tratament local în
flebite superficiale,
Avantaje față de heparina nefracționată: se administrează doar de 1-2 tromboflebite, varice, hemoroizi,
ori pe zi (cea nefracționată se administrează de regulă la 6 ore), hematoame.
riscul de osteoporoză, embolii paradoxale, riscul de trombocitopenie Preparate: Lasonil®, Lioton®,
este mai redus, ca și cel al reacțiilor alergice. Nu necesită urmărirea Hirudoid®, Hepatrombin®,
aPTT. Relația doză-efect este mult mai predictibilă. Lipoven®.
 Antitrombotice / anticoagulante / anticoagulante
orale – antivitaminele K
Mecanism de acțiune: inhibarea epoxid-
• derivaţi de 4-hidroxicumarină: reductazei (enzima care intervine în regenerarea
warfarină, acenocumarol, vitaminei K), rezultă producerea de factori ai
coagulării (II, VII, IX, X) în formă inactivă.
bisdihidroxicumarina =
dicumarol, biscumacetat de etil, Efectul anticoagulant apare după o perioadă de
tioclomarol, ciclocumarol, latență de minim 8-12 ore, dar efectul terapeutic
fenprocumarona; se menține după 36 de ore post-încărcare).

• derivaţi de indan 1,3-dione: În timpul terapiei se urmărește INR (indice de

fenindiona, difenadiona, protrombină).

anisindiona, bromindiona,
Indicații: proteze valvulare; embolii pulmonare
fluindiona; cronice; embolii din fibrilația atrială cronică;
tromboze venoase profunde; profilaxia
secundară a accidentului vascular cerebral și
În supradozarea de anticoagulante orale:
fibrilației atriale; imobilizare postoperatorie;
antidot = vitamina K (K1, K2; K3 e ineficientă).
neoplazii.
 Antitrombotice / anticoagulante / anticoagulante
orale – antivitaminele K
Farmacocinetică  

- absorbție digestivă bună; Efecte adverse: hemoragii prin

- circulă legate de proteinele plasmatice (warfarină: supradozare; erupții cutanate; efecte
99%);
teratogene. Se adaugă:
- traversează bariera fetoplacentară;
- metabolizare hepatică;
• warfarină: bronhodilatare, alopecie;
- eliminare renală. • bisdihidroxicumarină: leziuni capilare,
Derivații de inandionă au timpul de acțiune foarte creșterea transaminazelor;
prelungit) – câteva săptămâni. • fenindionă: leziuni hepatice, afectarea
rinichilor;
Interacțiuni medicamentoase
• anisindionă: agranulocitoză,
– fenilbutazona, alte AINS (le deplasează de pe
proteine plasmatice): cresc efectul anticoagulant;
proteinurie.
– agregantele plachetare (sinergism de potențare);
– scad efectul anticoagulant al heparinei nefracționate: Contraindicații: sarcină, alăptare;
• colestiramina le scade absorbția;
hemofilie; hipertensiune arterială severă;
• inhibă metabolizarea: ketoconazol, eritromicină;
accident cerebral vascular hemoragic
• cresc metabolizarea: barbiturice, carbamazepina,
rifampicina (prin inducție enzimatică). acut.
 Antitrombotice / anticoagulante / altele
Inhibitori direcți ai trombinei (DTI)
hirudine recombinante:
• pentru administrare parenterală:
• i.v .: lepirudină, bivalirudină, argatroban;
• s.c.: desirudin, melagatran;
• pentru administrare internă: dabigatran, ximelagatran.
Mecanisme de acțiune: inhibă direct enzima trombina
(factorul II).
Indicații, efecte adverse și contraindicații → similare cu
heparina.
• Dabigatran (Pradaxa®) – împreună cu metaboliții
acil-glucorinidați, sunt inhibitori direcți ai
trombinei. Avantaj: nu necesită monitorizarea
parametrilor de coagulare. Efect anticoagulant mai
previzibil comparativ cu heparinele, efect
antiplachetar; absența trombocitopeniei mediate
imun.
• argatroban → eficient în gestionarea
trombocitopeniei heparin-induse.
Pentru supradozajul dabigatran, există antidot
Inhibitori indirecți ai factorului Xa
•administrare parenterală (pentazaharide): fondaparinux,
idraparinux, idrabiotaparinux;
• administrare internă: rivoroxaban, apixaban, edoxaban,
otamixaban, betrixaban, darexaban; -- intră rapid în acțiune.
Mecanisme de acțiune: se leagă la antitrombina cu o afinitate
mai mare decât heparina sau heparinele cu masă moleculară
mică, ceea ce duce la inactivarea factorului Xa.
Indicații, efecte adverse și contraindicații → similare cu
heparina.
Avantaje: nu este necesară monitorizarea parametrilor de
coagulare; regim simplu de dozare, care nu este asociat cu un risc
crescut de sângerare.
Alte anticoagulante utilizate
parenteral, mai recent introduse:
• drotegrogin-α (formă recombinată umană a proteinei C
activate);
• recomodulină (formă recombinată umană a
trombomodulinei), solulină (analog de trombomodulină);
• tifacogin (formă recombinată a factorului inhibitor a căii
tisulare);
• pegnivacogin (inhibitor direct al factorului IX activat).
Anticoagulante folosite in vitro: oxalat de sodiu, citrat de sodiu, edetat de sodiu, heparină.
 Antitrombotice / antiagregante

Indicații: prevenirea
evenimentelor vasculare la cei
cu risc trombotic crescut
(infarct miocardic, angină
pectorală instabilă, accidente
vasculare).
În timpul tratamentului se
urmărește timpul de sângerare.
• Contraindicații: accidente
vasculare hemoragice faza
acută, intervenții
chirurgicale recente.
• Efecte adverse: favorizarea
hemoragiilor.
 Antitrombotice / antiagregante
ACID ACETILSALICILIC (efect
antiagregant dependent de doză)
Mecanism de acțiune pentru
efectul antiagregant
plachetar: inhibarea
tromboxansintetazei; efectul
antiagregant se manifestă
doar la doze mici (80-325
mg/zi), se pierde la creșterea
dozei, se menține 5-7 zile
dupa ultima doză.
Blocante ale receptorilor plachetari
pentru fibrinogen (ADP): ticlopidine,
clopidogrel, prasuglel, ticagrelor
Pentru ticlopidină: mare
variabilitate individuală privind
metabolizarea (CYP2C19).
Efecte adverse: hemoragii,
tulburări hematologice
(leucopenie, agranulocitoza,
anemie aplastică), creșterea
transaminazelor și fosfatazei
alcaline, hipercolesterolemie,
hipertrigliceridemie.
 Antitrombotice / antiagregante
• Antagoniști ai receptorilor GP-IIb/IIIa ai
trombocitelor: abciximab, eptifibatida,
tirofiban, optifiban. Blochează receptorii
plachetari pentru integrină și alte molecule
proagregante. Ca efecte adverse, se citează
favorizarea hemoragiilor. Sunt contraindicate în
cazul accidentelor vasculare hemoragice în fază
acută, intervenții chirurgicale recente,
insuficiență hepatică.
• ritanserina --- antagonist 5HT2;
• vorapaxar – inhibitor ai receptorilor pentru
trombină;
• fenilbutazonă, sulfinpirazonă, acid flufenamic,
flurbiprofen, derivații de acid propionic
(ibuprofen, ketoprofen, naproxen, fenoprofen,
pirprofen, carprofen, oxaprozin, tiaprofen);
• alprostadil (analog PG E1), epoprostenol (analog
PG I2).
Dipridamol
Mecanism de acțiune: inhibă aderarea
plachetelor la suprafețele trombogenice.
Efecte farmacodinamice: în tratamente de lungă
durată se pare că se dezvolta circulația colaterală,
dar apare riscul de a „fura“ sângele din zona
ischemiată. Este indicat în cardiopatia ischemică
și pentru a preveni accidentele tromboembolice
sau atacurile ischemice tranzitorii).
Efecte adverse: de mică importantă (cefalee,
amețeli, vasodilatație cutanată, tulburări
digestive), dar dozele mari sau în caz de
administrare intravenoasă, apare o scădere
marcată a tensiunii arteriale, cu tahicardie
reflexă. Astfel, dipiridamol este utilizat și pentru a
diagnostica ischemia cardiacă.
 Antitrombotice / fibrinolitice
• streptokinaza [produsă de Streptococcus
Indicații (eficiente în primele 6 ore de la
hemoliticus (betta - β)];
formarea trombului): infarct miocardic
• urokinaza (sursa: rinichiul uman);
acut; tromboembolii pulmonare multiple;
• activatori tisulari ai plasminogenului
boala vasculară periferică (intraarterial),
(alteplaza, reteplaza, tenecteplase,
sindromul venei cave superioare (i.v.).
duteplase);
• APSAC = anistreplase (complex streptokinazic
Efecte adverse: hemoragii; reacții alergice,
activator al plasminogenului).
febră; mobilizarea fragmentelor de trombus
Mecanism de acțiune: activatori ai plasminogenului:
lizat; aritmii de reperfuzie; streptokinaza are
• streptokinaza – formează un complex cu proactivatorul proprietați antigenice.
plaminigenului (plasminogenul e convertit în plasmină
activă);
Contraindicații: alergii în antecedente.
• urokinaza – plasminogenul e convertit în plasmină activă;
• alteplaza, reteplaza, tenecteplase, duteplase – formează un
complex cu plasminogenul legat de fibrină; În supradozare de fibrinolitice se
• anistreplase – formează un complex cu proactivatorul administrează acid epsilon-aminocaproic.
plasminigenului.
 Substituenți de plasmă
Indicații: refacerea volemiei
după pierderi exagerate prin
diaree, vărsături, hemoragii,
arsuri etc..
Contraindicații: hipertensiune
arterială, edeme.
Substituenți micromoleculari (soluții
cristaloide):
– clorura de sodiu 0,9% (ser fiziologic);
– soluții Ringer (clorură de sodiu + clorură
de potasiu + clorură de calciu ± lactat de
sodiu);
– ser glucozat (glucoză 6%);
– ser bicarbonatat (NaHCO3 1,4%).
Substituenți macromoleculari (soluții
coloidale):
– polimeri ai glucozei de tip Dextran 40 sau
70 (masă moleculară: 40kDa / 70kDa);
– polimeri peptidici pe bază de gelatină
(Gelofusine®, Polygeline®);
– complex de molecule de amilopectină
hidroxilată (hidroxietilamidon):
• masă moleculară ridicată (450kDa-480kDa);
• masă moleculară medie (200kda-250kDa);
• masă moleculară mică: pentastarch,
hexastarch.
 Substituenți micromoleculari Substituenți macromoleculari

• Efecte farmacodinamice: • Efecte farmacodinamice: asigură

presiunea oncotică și coloid-osmotică; se
asigură presiunea osmotică; elimină din organism în mai mult de 24
refac volemia pentru un ore (parțial se degradează, parțial se
interval scurt de timp, elimină urinar); refac masa circulantă și
tensiunea arterială, pentru un interval
deoarece părăsesc repede lung de timp.
patul vascular. Dextran 40: acțiune antitrombotică prin
• Efecte adverse: inhibarea agregării trombocitare; împiedica
agregarea hematiilor.
– clorura de sodiu:
• Efecte adverse:
• hipernatremie, hipercloremie;
– supraîncarcarea circulației;
• supradozare: greață, vărsături, – Dextran 70: reacții imunologice de tip I,
cefalee, febră, crampe creșterea timpului de sângerare, interferă cu
abdominale, tahicardie, edeme dozarea glicemiei, proteinelor totale și
bilirubinei.
periferice și pulmonare, – Gelofusine, Hidroxietilamidon: rar: erupții
convulsii, stop respirator. cutanate.