Hemocultura

Definiţii
Consideraţii fiziopatologice
Microorganisme izolate de la pacienţi cu bacteriemie
(Diekema et al, 1999)
• Enterobacteriaceae
– Escherichia coli…………………..............................1751 cazuri
– Klebsiella spp……………………………………..................765
– Enterobacter spp………………….............................399
– Serratia spp…………………………………………………………..136
– Proteus mirabilis……………………………………………………122
– Salmonella, toate serotipurile………………………………..93
– Citrobacter spp……………………………………………………….76
– complex Enterobacter agglomerans.…………………….44
– Morganella morganii…………………………..................26
• Alte microorganisme
– Staphylococcus aureus……………………………………….2151
– Stafilococi coagulazo-negativi……………………………1256
– Enterococcus spp………………………………………………….794
– Streptococcus pneumoniae………………………………...475
– Pseudomonas aeruginosa……………………………………451
– Streptococi beta-hemolitici…………………………………307
– Acinetobacter spp……………………………………………….206
– Streptococi viridans……………………………………………154
– Stenotrophomonas maltophilia……………………………69
– Haemophilus spp………………………………………………….27
– Corynebacterium spp…………………………………………..20
Necesar
Procedura
 Specificaţii făcute în cererea de
analiză
• diagnosticul clinic
• ora recoltării
• în caz de tratament antimicrobian,
antibioticul şi ora ultimei administrări
înainte de prelevare
• dacă prelevarea a fost făcută în cursul
frisonului sau puseului febril
Interpretarea rezultatelor
 Absenţa creşterii

• absenţa bacteriilor în proba examinată

• sensibilitate insuficientă a metodei
• probe prelevate sub antibioticoterapie
Eficienţa terapiei antimicrobiene
 Practici greşite

• la bolnavii cateterizaţi prelevarea hemoculturii

exclusiv prin cateter NU
• efectuarea unei hemoculturi unice într-un singur
flacon NU
• însămânţarea unei cantităţi de sânge din
prelevarea pentru hemocultură mai întâi în
flacoane pentru alte testări (e.g., flacoane pentru
VSH, aparate pentru analiza gazelor sanguine NU
 Examenul LCR în
diagnosticul infecţiilor
SNC
Infecţiile SNC
URGENŢE
Infectarea SNC se poate produce:
 Prelevate patologice
• LCR
• sânge
• prelevate de la poarta de intrare a
infecţiei
 În LCR urmărim:

• Microbul infectant (după caz, bacterie, fung, protozoar,

virus).
• Antigene ale microbului infectant.
• Consecinţe ale metabolismului microbian şi metaboliţi
microbieni: hipoglicorahie, hiperlactacidorahie, apariţia
alcoolului etilic, a acizilor graşi volatili etc.
• Modificări care reflectă inflamaţia: pleiocitoză cu o anume
formulă leucocitară, hiperproteinorahie.
• Apariţia unor anticorpi.
• Modificări care reflectă perturbări hidroelectrolitice în
circulaţia sistemică pe fondul hiperproteinorahiei:
hipoclorurorahia.
 Meningite bacteriene şi fungice

1. Rară după vârsta de 5 ani.

2. Frecvenţă în creştere.
3. La pacienţi cu focare otice sau sinusale.
4. La pacienţi imunodeprimaţi.
5. Meningite iatrogene.
• Meningite virale
– enterovirusuri (Coxsackie A7, A9, B2-5, ECHO, rar
poliovirus sau enterovirus 71)
– virusul urlian
– virusul rujeolic
– virusul varicela-zoster
– virusul gripal
– paramixovirusuri
– adenovirusuri
– citomegalovirus
– virus herpes-simplex
– virusul coriomeningitei limfocitare
– arbovirusuri

• Meningite amibiene
– Naegleria fowleri
– Acantamoeba-Hartmanella
 Etiologia meningitelor bacteriene
Meningită acută Streptococcus pneumoniae
(pleiocitoză cu PN) Neisseria meningitidis
Listeria monocytogenes
Streptococcus agalactiae
Haemophilus influenzae
Staphylococcus aureus
Bacili gram-negativi (Enterobacteriaceae,
P. aeruginosa şi alţi BGN nonfermentativi)
Bacterii anaerobe
Bacillus anthracis
Meningită acută Stafilococi coagulazo-negativi
(corelată cu şunt LCR) Staphylococcus aureus
Propionibacterium spp.
BGN enterici (e.g., E.coli, Klebsiella spp.)
BGN non-fermentativi (e.g., P. aeruginosa,
Acinetobacter spp.)
Meningită cronică Nocardia asteroides
(pleiocitoză cu Lf) Brucella spp.
Leptospira interrogans
Mycobacterium tuberculosis
Treponema pallidum
Borrelia burgdoferi
Prelevarea şi transportul probelor
Criterii de calitate
 Examene rapide
• Bacterioscopia
• Depistarea antigenică
1)Uneori < 100, alterori > 60000; la nou-născut şi sugar poate fi diagnosticată meningită
bacteriană acută (chiar şi cu cultură sterilă) dacă sunt prezente peste 8 leucocite sau peste
1PMN/mm3 LCR.
2)Raportul glicorahie/glicemie < 0,31 are sensibilitate mai bună în meningitele bacteriene
acute şi evită rezultatele fals negative la pacienţi cu diabet zaharat.
3)Poate fi redusă la cca ¼ din pacienţii infectaţi cu virus herpes simplex sau urlian.
 Infecţii ale
tractusului respirator
superior
Consideraţii etiopatogenetice
Etiologia sindroamelor clinice
Prelevarea exsudatului faringian
Criterii de calitate
Simptomatologia faringitelor streptococice
persistă sub penicilinoterapie
• suprainfecţia streptococică a faringitelor
virale (continuă simptomatologia bolii
virale neinfluenţate de antibiotic);
• infecţie la pacient purtător faringian de
bacterii producătoare de β-lactamaze;
• reinfecţie cu S. pyogenes în mediul familial
sau în colectivităţi închise cu condiţii de
promiscuitate;
• tratament exclusiv cu penicilină V la copii.
Antibiograma
 Infecţiile
bronho-pulmonare
 Consideraţii etiopatogenetice

• Infecţii primare
• Infecţii secundare deficienţelor locale şi generale
ale apărării antiinfecţioase
– depresia eliminării microbiene din tractusul respirator
• infecţiile primare
• alergii
• bronşită cronică
• bronşiectazii
• corpi străini
• tumori
• traheostomie
• intubaţie traheală
– colonizări abortive sau de durată
– bacteriile mai virulente rup echilibrul instabil cu gazda şi
determină suprainfecţii
Prelevări
 Practici greşite

• A lăsa pacientului, de cu seară, colectorul cu

indicaţia superficială „tuşeşte şi scuipă” fără a
verifica dacă ştie ce înseamnă a expectora şi fără
a-i preciza ora când trebuie să tenteze
expectorarea.

• A solicita examinarea sputei în pneumoniile de

aspiraţie care sunt infecţii mixte cu bacterii
anaerobe şi facultativ anaerobe ale cavităţii orale.
Criterii de calitate şi interpretarea rezultatelor
sputoculturii
 Diagnosticul de
laborator al infecţiilor
tractusului urinar
Examenul citobacteriologic al
urinei este cea mai frecventă
solicitare adresată
laboratorului clinic.
Infecţiile urinare ale adultului
 Consideraţii etiopatogenice
• Majoritatea ITU - pe cale ascendentă - bacterii condiţionat patogene din
microbiota fecală ori perineală (Escherichia coli - 50%)
• Factori predispozanţi:
– uretra scurtă (femei)
– corpi străini (catetere)
– obstacole în calea fluxului urinar (litiază, adenom de prostată)
– reflux vezico-ureteral etc.
• Agenţi etiologici
– E. coli
– Proteus mirabilis
– Klebsiella pneumoniae
– enterococi
– Enterobacter aerogenes
– Staphylococcus saprophyticus
– S. aureus
– Candida albicans
– Corynebacterium urealyticum
– Oligella uretralis, O. ureolytica
• ITU nosocomiale
– Pseudomonas aeruginosa
– Stenotrophomonas maltophilia
– Acinetobacter spp.
• Disurie cauzată de uretrite
– Neisseria gonorrhoeae
– Chlamydia trachomatis
– Ureaplasma urealyticum
– Herpes simplex
Prelevarea urinei
 Pe cererea de analiză trebuie
precizat

• tipul probei: probă prinsă în zbor din jet mijlociu

(curată sau fără decontaminare specială a
organelor genitale); probă prelevată prin cateter

• tratamentul antimicrobian, eventual

Transportul şi conservarea urinei
 Practici greşite

• prelevarea urinei în eprubetă

• transvazarea probei din oală de noapte în epubetă
• prelevarea de probe de la paciente cu scurgeri
vaginale altfel decât pe masa ginecologică şi cu
tampon introdus în orificiul vaginal după toaleta
vulvei
• prelevarea probelor sub terapie antibacteriană
fără semnalarea acesteia
• prelevarea de probe din punga de drenaj
• trimiterea pentru cultivare a vârfului cateterului
urinar NU
– colonizat cu bacterii din uretră, care nu sunt
neapărat implicate în infecţie
– contaminat la retragerea cateterului
• Intervalul de timp şi temperatura la care
au fost menţinute probele până la
examinare.
• Absenţa substanţelor antibacteriene.
• Absenţa celulelor epiteliale scuamoase.
• Prezenţa unui singur morfotip microbian
la microscopia directă a frotiului colorat
Gram.
• Bacteriurie semnificativă cu o singură
specie bacteriană.
Interpretarea rezultatelor
Interpretarea rezultatelor
Diagnosticul de laborator al infecţiilor

tractusului genital
Tractusul genital:microbiota indigenă(MI), agenţi etiologici
Supuraţii
 Tipuri de prelevate
• Aspirate din cavităţi normal sterile (ascită, exsudate
peritoneale, pleurale, pericardice, articulare);

• Aspirate din colecţii purulente apărute prin metastazare

septică sau care evoluează în raport anatomic cu cavităţi
normal colonizate (stomatologice, digestive, ginecologice);

• Puroiul din plăgi (muşcate, traumatice, chirurgicale ş.a.)

sau abcese fistulizate prin învelişuri cu microbiotă
indigenă. Aceste probe pot fi contaminate şi colonizate cu
bacterii comensale sau saprofite ale ambientului;

• Supuraţii ale ţesuturilor denudate (arsuri, escare),

totdeauna contaminate.

FRECVENT PRELEVAREA PROBELOR DIN SUPURAŢII ESTE

IREPETABILĂ!
 Necesar

• Facilităţi pentru antiseptizarea suprafeţei puncţionate (≈

hemocultură);
• Facilităţi pentru îndepărtarea prin spălare a exsudatului
stagnant de pe suprafeţele denudate (soluţie salină
izotonă, tampoane de tifon, pensă sterile);
• Perforator dermic de 4 mm steril, dacă urmărim prelevarea
unei probe biopsice;
• Tampoane sterile;
• Medii de transport speciale puse la dispoziţie de către
laborator cu instrucţiunile pentru utilizare;
• Lame de microscop pentru efectuare de frotiuri
extemporaneu.
 Prelevări intraoperatorii

• Când intervenţia chirurgicală este

determinată de suspiciunea unui abces
(pelvin, abdominal, toracic ş.a.) trebuie
pregătite în prealabil recipiente sterile
pentru colectarea şi expedierea puroiului.
Dacă este excizată membrana piogenă,
câteva fragmente trebuie expediate pentru
examinare bacteriologică în interval de 30
minute.
 Prelevări din fistule

• Rar tamponul prelevat de la orificiul

fistulizat depistează corect
microorganismul cu semnificaţie clinică.
Sunt indicate spălarea şi antiseptizarea
îngrijită a tegumentului urmată de
chiuretarea cât mai profundă a traiectului
fistulos cu expedierea imediată a probei
spre examinare.
 Practici greşite, care afectează
calitatea probelor:

• – Prelevarea pe tampon pentru izolarea

bacteriilor anaerobe.
• – Prelevarea pe tampon a unei probe care
poate fi recoltată cu seringa, prin biopsie
sau chiuretaj.
• – Prelevarea de ţesut necrotic din leziuni
expuse contaminării/colonizării cu
microbiota indigenă ori corpi străini.
Fecale
• Infecţiile gastrointestinale au etiologie variată
(parazitară, bacteriană, virală), mecanisme
patogenetice multiple (invaziv, toxigen) şi diareea
ca semn comun.

• Uzual, în sindromul diareic, coprocultura vizează

enterobacteriile patogene: Shigella,
Salmonella, Yersinia.

• Boală diareică acută pot determina şi bacterii

condiţionat patogene cu capacităţi toxigene şi/sau
invazive (E coli, Klebsiella pneumoniae, vibrioni
NAG), dar depistarea lor depăşeşte posibilităţile
laboratorului clinic.
 Prelevarea din scaunul emis
spontan

• Necesar:
– container de carton cerat cu utilizare unică
– recipient recuperabil dezinfectat după utilizare prin tratare cu soluţie
de cloramină B 4% timp de 6 ore, spălat apoi cu apă şi săpun şi clătit
abundent cu apă; înainte de utilizare va fi clătit cu apă clocotită;
– coprorecoltor cu mediu de transport pentru probele destinate
coproculturii;
– coprorecoltor fără mediu de transport pentru probele destinate
examenului coproparazitologic.

• Procedura: pacientul instruit să nu contamineze scaunul cu urină,

defecă în container de carton cerat sau recipient recuperabil. Cu
linguriţa coprorecoltorului prelevă fragmentele
mucosanguinolente, porţiunile lichide, mucoase când acestea
există, sau porţiuni din diferite puncte ale unui scaun omogen.
Proba în cantitate de circa 1 g se suspensionează în mediul de
transport.
 Prelevarea din scaunul emis
spontan

• Necesar:
– container de carton cerat cu utilizare unică
– recipient recuperabil dezinfectat după utilizare prin tratare cu soluţie
de cloramină B 4% timp de 6 ore, spălat apoi cu apă şi săpun şi clătit
abundent cu apă; înainte de utilizare va fi clătit cu apă clocotită;
– coprorecoltor cu mediu de transport pentru probele destinate
coproculturii;
– coprorecoltor fără mediu de transport pentru probele destinate
examenului coproparazitologic.

• Procedura: pacientul instruit să nu contamineze scaunul cu urină,

defecă în container de carton cerat sau recipient recuperabil. Cu
linguriţa coprorecoltorului prelevă fragmentele
mucosanguinolente, porţiunile lichide, mucoase când acestea
există, sau porţiuni din diferite puncte ale unui scaun omogen.
Proba în cantitate de circa 1 g se suspensionează în mediul de
transport.
 Transport

• Probele trebuie să ajungă în laborator în

maxim 1 oră, dacă nu este posibilă
respectarea acestui interval, probele pot fi
conservate prin refrigerare la 4°C maxim
24 de ore.

• Cererea de analiză, care însoţeşte proba,

trebuie să specifice circumstanţele clinico-
epidemiologice (sindrom holeriform,
călătorie în străinătate şi unde anume).
Supuraţii
 Tipuri de prelevate
• Aspirate din cavităţi normal sterile (ascită, exsudate
peritoneale, pleurale, pericardice, articulare);

• Aspirate din colecţii purulente apărute prin metastazare

septică sau care evoluează în raport anatomic cu cavităţi
normal colonizate (stomatologice, digestive, ginecologice);

• Puroiul din plăgi (muşcate, traumatice, chirurgicale ş.a.)

sau abcese fistulizate prin învelişuri cu microbiotă
indigenă. Aceste probe pot fi contaminate şi colonizate cu
bacterii comensale sau saprofite ale ambientului;

• Supuraţii ale ţesuturilor denudate (arsuri, escare),

totdeauna contaminate.

FRECVENT PRELEVAREA PROBELOR DIN SUPURAŢII ESTE

IREPETABILĂ!
 Consideraţii fiziopatologice
• Supuraţiile pot fi monobacteriene sau polimicrobiene, cu
implicarea celor mai variate microorganisme. Orice supuraţie este
etapă evolutivă a unui proces inflamator.
• Inflamaţia evoluează numai într-un ţesut viu (viabil), niciodată în
ţesut necrotic.
• Problema esenţială la examinarea puroiului este diferenţierea
dintre bacteria cu semnificaţie clinică şi cele de contaminare a
probelor.
• Puncţionarea şi aspiraţia puroiului din colecţii închise nu exclud
riscul contaminării probelor cu microbiota învelişurilor, mai ales
dacă antiseptizarea zonei de puncţie este superficială şi lasă
tegumentul umed. Şi mai mare este riscul contaminării la
puncţionarea membranelor mucoase. Oricare dintre contaminanţi
pot fi virtual cauză de supuraţie – rezultat fals pozitiv. De aceea
semnificaţia clinică a izolatelor în aceste situaţii trebuie bazată pe
contextul citobacterioscopic al probei.
• Exsudatul stagnant şi ţesutul necrotic din arsuri, escare, plăgi este
constant contaminat şi colonizat cu bacterii neimplicate în
etiologia inflamaţiei. De aceea prelevarea trebuie făcută din
ţesutul inflamat după îndepărtarea exsudatului stagnant. După
caz, putem prefera aspiraţia exsudatului prin puncţie direcţionată
din tegument sănătos spre focarul inflamator.
 Necesar

• Facilităţi pentru antiseptizarea suprafeţei puncţionate (≈

hemocultură);
• Facilităţi pentru îndepărtarea prin spălare a exsudatului
stagnant de pe suprafeţele denudate (soluţie salină
izotonă, tampoane de tifon, pensă sterile);
• Perforator dermic de 4 mm steril, dacă urmărim prelevarea
unei probe biopsice;
• Tampoane sterile;
• Medii de transport speciale puse la dispoziţie de către
laborator cu instrucţiunile pentru utilizare;
• Lame de microscop pentru efectuare de frotiuri
extemporaneu.
 Puncţia colecţiilor purulente
închise

• Adaptează la seringă un ac suficient de gros

pentru a evita puncţia oarbă în cazul puroiului
vâscos. Antiseptizează cu grijă tegumentul în
zone de puncţie încât să rămână uscat.
Puncţionează şi aspiră. Transvazează imediat
puroiul în recipient special care asigură
supravieţuirea bacteriilor anaerobe. În lipsa
acestor recipiente, îndepărtează urmele de aer
din seringă şi înfige imediat acul într-un dop de
cauciuc steril pentru obturarea seringii. Proba
prelevată prin procedeul „seringă anaerobă”
trebuie examinată în interval de 30 minute după
prelevare.
 Prelevări intraoperatorii

• Când intervenţia chirurgicală este

determinată de suspiciunea unui abces
(pelvin, abdominal, toracic ş.a.) trebuie
pregătite în prealabil recipiente sterile
pentru colectarea şi expedierea puroiului.
Dacă este excizată membrana piogenă,
câteva fragmente trebuie expediate pentru
examinare bacteriologică în interval de 30
minute.
 Prelevări din fistule

• Rar tamponul prelevat de la orificiul

fistulizat depistează corect
microorganismul cu semnificaţie clinică.
Sunt indicate spălarea şi antiseptizarea
îngrijită a tegumentului urmată de
chiuretarea cât mai profundă a traiectului
fistulos cu expedierea imediată a probei
spre examinare.
Prelevări din arsuri, plăgi şi ulcere
cutanate cronice

• Denudările mari impun prelevări din mai multe puncte ale leziunii.
• Abordarea focarului inflamator direct prin suprafaţa denudată
– Îndepărtează exsudatul stagnant sau eventualii agenţi topici
antimicrobieni prin spălare cu soluţie salină izotonă şi tampoane din
tifon manipulate aseptic cu pensă hemostatică.
– Umectează un tampon din dacron, poliester, vată sau alginat. Învârte
tamponul pe patul lezional suficient de ferm pentru a determina o
minimă sângerare din ţesutul subiacent.
– Expediază imediat tamponul spre examinare.
• Intraoperator. Debridează, excizează plaga şi prelevă o probă
bioptică din ţesutul viabil de la baza plăgii.
• Puncţia oblică şi aspiraţie prin tegument normal pentru abordarea
focarului inflamator este o alternativă cu bune rezultate în ulcerele
cutanate cronice. Antiseptizează tegumentul sănătos de la
periferia leziunii. Puncţionează oblic pentru a conduce acul sub
suprafaţa denudată. Aspiră. Expediază seringa imediat la
laboratorul deja prevenit.
 Practici greşite, care afectează
calitatea probelor:

• – Prelevarea pe tampon pentru izolarea

bacteriilor anaerobe.
• – Prelevarea pe tampon a unei probe care
poate fi recoltată cu seringa, prin biopsie
sau chiuretaj.
• – Prelevarea de ţesut necrotic din leziuni
expuse contaminării/colonizării cu
microbiota indigenă ori corpi străini.
 Interpretarea rezultatelor
• Probele prelevate prin puncţie şi aspiraţie: au semnificaţie clinică
izolatele care au aceleaşi caractere microscopice cu bacteriile observate pe
frotiul direct. Când pacientul are semne de infecţie sistemică, izolarea
aceleiaşi bacterii în hemocultură este alt criteriu major de semnificaţie clinică
a izolatelor din puroi.

• Probele prelevate cu seringa intraoperator sau biopsice: bacteriile

observate la examenul direct şi/sau izolate au semnificaţie clinică.

• Probele prelevate prin chiuretarea leziunii (traiect fistulos): au

semnificaţie clinică izolatele pe care le regăsim asociate polimorfonuclearelor
în microscopia directă.

• Probele prelevate biopsic din plăgi şi arsuri: sunt semnificative clinic

izolatele condiţionat patogene în cantităţi de ≥ 105 UFC/g de ţesut. Indiferent
de cantitate, izolarea streptococilor β-hemolitici au semnificaţie clinică.

• Probele prelevate pe tampon de pe suprafaţa arsurilor, plăgilor,

ulcerelor cutanate. Prezenţa celulelor epiteliale scuamoase la microscopia
directă semnifică îndepărtarea ineficientă a exsudatului stagnant contaminat
şi colonizat de microbiota tegumentului ori saprofiţi ai mediului extern.
Semnificaţia clinică a izolatelor condiţionat patogene nu poate fi stabilită. În
aceste condiţii semnificativă este numai izolarea de streptococi β-hemolitici.
În cazul probelor corect prelevate izolarea a ≥ 106 UFC per tampon este
semnificativă.