CONTAMINAREA MICROBIANĂ A AERULUI

Aprecierea se face în spaţiile medicale, în fabricile de medicamente şi de alimente, în unităţile de

copii. Pentru unităţile medicale determinările sunt esenţiale deoarece permit reducerea la minim
a infecţiilor nosocomiale. În aer există o floră microbiană proprie ce se dezvoltă la 22C şi care
este saprofită . Există şi flora de contaminare de provenienţă umană şi animală ce se dezvoltă la
37C. Germenii din flora de contaminare nu se înmulțesc în aer deoarece nu au condițiile
necesare de temperatură, umiditate, substrat nutritiv, sunt expuși la acțiunea radiației solare șși
ultraviolete.

Supravieţuirea germenilor în aer este diferită în funcţie de specie şi sensibilitate: pneumococul,

virusul gripei, a rujeolei sau variolei supravieţuiesc câteva ore; stafilococul, streptococul, bacilul
difteric, BK, supravieţiuesc luni; formele sporulate de clostridii sau bacil tetanic supravieţuiesc
ani.

Forme de existenţă a germenilor – aceştia se găsesc în aer aderenţi de un suport:

-picăturile de secreţie Flügge conţin apă, mucus şi germeni microbieni; ele au dimensiuni mari,
se elimină prin tuse, strănut, vorbit, la o distanţă de maxim 1,5 – 2,5 m, astfel că această formă
de contaminare poartă numele de contaminare prin contact direct; ele nu rămân multă vreme în
aer ci se sedimentează pe suprafeţele pe care le contaminează; picăturile au o mare stabilitate
infectantă – capacitate patogrnică de 100%;

-nucleii de picătură Wells sunt particule de dimensiuni mici ce rezultă din secreţia nazo-
faringiană, salivară sau bronşică; au o stabilitate mare în aer unde rămân mult timp; prin
pierderea apei rămâne substratul organic şi agentul microbian; ei por fi transportaţi de curenţii de
aer la distanţe de 10 – 20 m de la un etaj la celălalt; prin pierderea apei ( strat protector) germenii
îşi micşorează capacitatea patogenică – 50%;

-praful bacterian apare din unirea particulelor de praf cu picăturile Flügge sau cu nucleii de
picătură; particulele de dimensiuni mari se sedimentează pe suprafeţe în timp ce cele cu
dimensiuni mici rămân în aer; cele cu dimensiuni mari vor fi readuse în aer prin măturat sau
scuturat; în această formă supravieţuiesc germenii cu rezistenţă mare în mediu.

Punerea în evidenţă a acestei flore este dificilă, motiv pentru care se recurge la anumiţi
indicatori sanitari reprezentaţi de: numărul total de germeni la 37C, streptococii  hemolitici,
stafilococii patogeni, bacteriile coliforme.

Numărul total de germeni ce se dezvoltă la 37C este un indicator global ce permite aprecierea
florei de contaminare de proveniență umană și animală. Se mai face o determinare la 22C pentru
a aprecia flora proprie a aerului.
Streptococii  hemolitici apar în aer în prezența unei persoane bolnave sau a unui purtător
sănătos. Streptococul viridans este prezent la nivel nazo-faringian la majoritatea persoanelor.

Stafilococii pot fi prezenți la nivelul căilor respiratorii sau cutanat, prezența lor în aer indicând o
contaminare umană. Se pot determina toți stafilococii sau numai tulpinile cu caracter de
patogenitate.

Coliformii au proveniență intestinală ei fiind un indicator de insalubrizare a aerului.

Determinarea contaminării aerului se face prin metoda sedimentării sau a aspiraţiei.

În metoda sedimentării plăcile sterile, cu mediu de cultură, sunt expuse între 5 şi 60 minute
proporţional cu gradul de contaminare al aerului din spațiul medical. În saloane se pun 5 plăci
din care 4 în colțuri și una în mijloc, în rezerve două într-un colț și în mijloc. Ulterior plăcile sunt
incubate la 37C şi se numără coloniile. Metoda are avantaje: simplă, permite obținerea unui
număr mare de probe. Are și dezavantaje: nucleii de picătură nu sedimentează, pot sedimenta doi
germeni suprapusi și inițial nu s-a știut din ce volum de aer provin germenii. Ulterior s-a ajuns la
concluzia ca în 5 minute sedimentează germenii din 10 litri aer pe o suprafată de 10/10 deci s-a
obținut formula: n x 10000/S x K

Unde n este numărul de colonii ssedimentate pe placă, Ssuprafața plăcii iar K raportul dintre t/5
unde t este timpul de sedimentare.

Aspiraţia implică folosirea unui aspirator şi a unui sistem de reţinere steril. Se foloseşte metoda
prin filtrare, prin barbotare, prin impact sau prin electroprecipitare. Rezultatele obţinute vor fi
comparate cu cele de referinţă din legislaţia în vigoare.

În metoda prin filtrare se folosește un sistem de aspirare și un filtru steril din nisip de cuarț, sulfat
de sodiu sau diverse zaharuri. Se face aspirația și reținerea, ulterior filtrul este descărcat în lichid
izotonic steril.

În metoda barbotării se folosește vasul impinger steril în care se găsește mediul de cultură lichid
sau soluție izotonică sterilă care apoi se însămânțează.

În metoda prin impact se folosește un aparat care permite proiectarea jetului de aer direct pe
suprafața mediului de cultură.

În metoda precipitării se folosește ionizarea particulelor din aer ce de depun pe electrozi.

Dezavantaje – umărul mic de probe; avantaje – se absoarbe aerul în totalitate deci se determină și
nucleii de picătură.

Spatiu 15 min.dupa dezinfectie Activitate

NTG/m3 Staf.patog/placa Str.ß NTG/m3 Staf.patog Str.ß
hemol/placa /placa hemol/placa
I 200 0 0 300 0 0
II 300 0 0 600 0 0
III 500 0 0 1000 0 0

I – laborator de solutii perfuzabile, depozit materiale sterile, salon prematuri

II – Sali de operatie, Sali de nastere, saloane nou-nascuti

III – saloane de copii sub 1 an, sali de alaptare, saloane ATI.

Din aer germenii se depun pe obiecte şi suprafeţe, pe care le contaminează. Determinarea acestei
contaminări se realizează prin metoda:

Tamponului - se foloseşte un tampon steril şi un cadru metalic steril care va delimita suprafaţa
de ştergere; tamponul are în partea superioară o cantitate de lichid care coboară și îl umezește în
momentul folosirii deoarece ștergerea umedă este mai eficientă.

Metoda peliculelor adezive - sunt pelicule ce se folosesc pentru a lipi germenii de pe obiecte şi
a-i transfera steril pe mediul de cultură.

A spălării măinilor - într-un vas cu apa sterilă se fac mişcări de spălare ce permit trecerea
germenilor în lichidul care apoi va fi însămânțat.

A amprentelor - aplicarea obiectului pe suprafaţa mediului de cultură; metodă neavaantajoasă

deoarce nu știm cât dim suprafață a fost aplicată..

Suprafetele pot avea pana la 2 germeni/cm2, cu lipsa stafilococului patogen si a E.coli

enteropatogen

Pe mainiile personalului sanitar ce vine in contct cu bolnavii pot exista pana la 40

germeni/suprafata unei maini, iar pentru medicii chirurgi se admit maxim 15 germeni/maana.

Ordinul 1101/2016
Organizarea activităților de supraveghere, prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței
medicale în unitățile sanitare publice și private cu paturi
→ Supravegherea și raportarea infecțiilor asociate asistenței medicale
→ METODOLOGIA de supraveghere a expunerii accidentale a personalului care lucrează în
sistemul sanitar la produse biologice
PRECAUȚIUNILE STANDARD Măsuri minime obligatorii pentru prevenirea și limitarea
infecțiilor asociate asistenței medicale
1. igiena mâinilor, care este esențială pentru a reduce riscul de răspândire a infecțiilor. Utilizarea
antisepticelor alcoolice este metoda preferată în toate situațiile clinice, cu excepția cazurilor când
mâinile sunt vizibil murdare (de exemplu, sânge, alte fluide biologice) sau după examinarea
pacienților cu infecție cu Clostridium difficile sau norovirus, situații în care trebuie utilizate apa
și săpunul;
2. utilizarea echipamentului individual de protecție (de exemplu: mănuși, halate, protectoare
faciale), în funcție de expunerea anticipată. Igiena mâinilor este întotdeauna etapa finală după
îndepărtarea și aruncarea echipamentului;
3. practici sigure de injectare, proceduri specifice pentru a preveni transmiterea bolilor
infecțioase de la un pacient la altul sau între un pacient și personalul medical în timpul preparării
și administrării medicamentelor de uz parenteral;
4. manipularea în condiții de siguranță a echipamentelor medicale sau contactul cu suprafețele
potențial contaminate din imediata apropiere a pacientului, proceduri specifice pentru prevenirea
transmiterii bolilor infecțioase de la un pacient la altul sau între un pacient și personalul medical
în timpul manipulării echipamentelor medicale și contactul cu obiectele sau suprafețele din
mediu;
5. igiena respiratorie și eticheta de tuse (tehnica de tuse și strănut cu utilizarea de batiste de nas
de unică folosință cu poziționarea la minimum 1 metru față de celelalte persoane, urmată de
igiena mâinilor), ca element al precauțiilor standard care se adresează în primul rând pacienților
și însoțitorilor acestora cu simptomatologie de posibilă infecție respiratorie care se aplică oricărei
persoane cu asemenea manifestări când intră în unitatea sanitară.
Acest element al precauțiilor standard este aplicat pentru prevenirea promptă a infecțiilor
respiratorii și trebuie aplicată la intrarea în unitatea sanitară (zonele de recepție și de triaj ale
pacienților).
Precauțiile adresate căii de transmitere
Măsuri de precauție care se adresează căii de transmitere a agentului patogen sunt destinate să
completeze precauțiile standard la pacienții cu colonizări sau infecții, probabile sau cunoscute, cu
agenți patogeni transmisibili sau cu patogeni importanți din punct de vedere epidemiologic.
Aceste măsuri de precauție suplimentare sunt utilizate pentru situațiile în care calea de
transmitere nu este complet întreruptă prin utilizarea precauțiilor standard.
Cele trei categorii de măsuri adresate căilor de transmitere includ:
- Căile de transmitere pentru care pot fi necesare măsuri suplimentare de precauție sunt:
1. Transmiterea prin contact:

1.1. direct, când microorganismul se poate transmite de la o persoană la alta (contactul cu

produse biologice): în timpul asistenței medicale și îngrijirii bolnavului de către cadrele medicale
sau în contact cu membrii familiei sau cu alți pacienți;
1.2. indirect, prin intermediul suprafețelor/obiectelor contaminate care implică transferul unui
microorganism printr-o contaminare intermediară (de exemplu, contaminarea obiectelor,
echipamentului, mâncării), când:
1.2.1. igiena mâinii personalului ce asigură actul medical/îngrijire este inadecvată;
1.2.2. echipamentul nu este curățat, dezinfectat sau sterilizat corespunzător între pacienți;
1.2.3. patogenii sunt transferați prin instrumentar.
2. Transmiterea prin picături:
2.1. picăturile infecțioase expulzate, atunci când se strănută sau se tușește, sunt prea grele pentru
a pluti în aer și se transferă la mai puțin de 2 m de la sursă;
2.2. răspândirea picăturilor poate fi:
2.2.1. directă - se realizează când acestea ajung la nivelul mucoaselor sau sunt inhalate;
2.2.2. indirectă - se realizează când acestea cad pe suprafețe sau mâini și sunt transmise pe
mucoase sau alimente. Acest mod de transmitere este mai frecvent și este descris în infecțiile
respiratorii comune, gripă, infecții cu virus sincițial.
3. Transmiterea aeriană - transmitere care se realizează prin intermediul particulelor mici (≤ 5μm
în mărime) care transportă microbii și pot fi transferați prin intermediul curenților de aer pe o
distanță mai mare de 2 m de la sursă. Aceste particule sunt inhalate (de exemplu, în cazul
varicelei zoster, rujeolei și tuberculozei pulmonare).
Măsurile suplimentare de precauție care vizează calea de transmitere includ:
1. pentru transmiterea prin contact:
1.1. utilizarea echipamentului de protecție când este posibil contactul cu un mediu contaminat cu
microbi rezistenți la antibiotice (de exemplu, enterococci rezistenți la vancomicină (VRE),
Staphylococcus aureus rezistent la meticilină MRSA) sau Clostridium difficile;
1.2. pacientul se poate amplasa într-o rezervă singur sau într-un salon cu un alt pacient infectat
cu același patogen;
1.3. la intrarea în salon trebuie purtate mănuși curate și echipament de protecție curat;
2. pentru transmiterea prin picături pacientul se amplasează într-o rezervă singur sau se
cohortează într-un salon cu alți pacienți infectați cu același agent patogen.
Este necesară purtarea de protectoare faciale când se lucrează la 1-2 metri de pacient. În situația
în care este necesar transportul pacientului, acestuia i se aplică o mască.
3. pentru transmiterea aeriană - plasarea pacientului într-o cameră de izolare cu presiune negativă
a aerului în raport cu coridoarele, aerul fiind evacuate direct spre exterior sau recirculat prin filtre
HEPA de înaltă eficiență cu 6-12 schimburi de aer pe oră.
În rezervele cu antecameră (sasuri), riscul de circulație al aerului între cameră și coridor este
redus la minimum. Acest sistem este mai ușor de susținut, dar dificil de amenajat din punct de
vedere arhitectonic.
În situația în care nu există astfel de facilități simpla plasare a pacientului singur într-o rezervă
care să aibă grup sanitar și duș reduce riscul de transmitere.
Pentru bolile care au mai multe căi de transmitere se poate utiliza o combinație de măsuri de
precauție. Fie că aceste măsuri sunt utilizate singular sau în combinație, acestea trebuie utilizate
întotdeauna în plus față de precauțiile standard.
Este important de reținut:
Microorganismele care cauzează infecții asociate asistenței medicale pot să fie transmise de la
pacienți infectați sau colonizate la alți pacienți și la personalului medical, de îngrijire sau
auxiliar. Măsurile adecvate și aplicate în mod corespunzător pot reduce transmiterea acestora.
Măsurile se aplică în conformitate cu semnele și simptomele pacientului și în general nu se
așteaptă rezultatele de laborator.

Infecţiile nosocomiale – Infecţii dobândite în cursul spitalizării/îngrijirilor medicale acordate

bolnavului şi care, la admiterea sa în serviciul medical nu se afla în perioada de incubaţie a bolii
sau la debut. IN sunt o reflectare a schimbărilor petrecute în ecosistemul uman, urmare a
utilizării abuzive a antibioticelor, a creşterii grupurilor de imundepresaţi, scăderea interesului
igienizarea vieţii cotidiene, perturbarea reporturilor între diferitele categorii de agenţi patogeni.
IN nu sunt limitate la cadrul prestaţiilor medico-sanitare, ele reflectă situaţia din populaţia
generală pe care, de asemenea, o influenţează.
Incidenţa este în creştere în lume, cauzele sunt comune dar şi diferite, în raport cu gradul de
dezvoltare a unei ţări sau regiuni.
După forma clinică sunt dominante urmatoarele tipuri de infecţii: INFECŢII URINARE - 40%;
INFECŢII PRIN CATETER - 25% PNEUMONII - 20% INFECŢIILE PLĂGII OPERATORII
- 15%
Teoretic, orice agent patogen din lumea virusurilor, bacteriilor, paraziţilor sau micetelor, poate
produce IN.
În mod frecvent, cele mai grave IN sunt cauzate de agenţi patogeni cu rezistenţă mare în mediul
ambiental, iar pentru unele bacterii, acestea se caracterizează prin plurirezistenţa la antibiotice
(stafilococi, E. coli, Klebsiella, Proteus, Pseudomonas aeruginosa, Yersinia, Campylobacter). La
acestea se adaugă virusurile hepatice, HIV, virusurile cu poartă de intrare la nivelul căilor
respiratorii, micetele, paraziţii.
Infecţii urinare nosocomiale se pot manifesta sub formă de:
-bacteriurie asimptomatică - urocultură cantitativ pozitivă (> 10 colonii/ml) + sondaj vezical (sau
la care s-a retras sonda de 1 săptămână); 2 uroculturi cantitativ, cu acelaşi agent patogen în
absenţa sondei
-bacteriurie simptomatică - febră - 38°C, fără alte localizări ale unor focare
infecţioase;polakiurie, disurie, tenesme vezicale; urocultură cantitativ pozitivă + leucociturie >
104 / ml
Aceste infecţii apar in urmatoarele situatii: sondaj vezical (80%) = creşte riscul proporţional cu
durata menţinerii sondei – 5-10% pentru fiecare zi;endoscopie, citoscopie/ chirurgie urologică.
Există o serie de pacienţi expuşi la un risc crescut:sex feminin antibioterapie prelungită; vârsta >
50 ani ; traumatizări; diabet; diaree nosocomială + sondă.
Măsurile de prevenţie recomandate: limitarea indicaţiilor pentru cateterizare urinară;respectarea
regulilor generale de igienă; aplicarea sondei în condiţii de asepsie;sistem închis de drenaj.
Pneumoniile nosocomiale se manifestă sub forma unor opacităţi parenchimatoase recente şi
evolutive diagnosticate radiologic la un bolnav de la care: s-a izolat un agent patogen din: spută,
secreţii traheo-bronşice prin bronhoscopie sau lavaj bronho-alveolar, produs extras prin puncţie
pleurală/ abces; semne clinice relevante (expectoraţie, febră > 38oC recentă, hemoculturi
pozitive în absenţa altor focare de infecţie).
Aceste infecţii apar mi ales la pacientii care au fost expusi la : manevre de intubare după diverse
tehnici (orală/ nazală); durata mare a ventilaţiei asistate.
Boala pare mai ales la personanele cu: vârsta > 70 ani, stare de şoc, sedare; anergie, intervenţie
chirurgicală recentă;detresă respiratorie, insuficienţă respiratorie cronică, traheotomie, reintubări
Măsurile de prevenţie recomandate: la pacienţii cu risc exogen se recomandă: spălarea mâinilor
după fiecare contact cu pacientul; purtarea de mănuşi la îngrijirea pacienţilor asistaţi respirator +
aspiraţie; sterilizarea circuitelor de ventilaţie după utilizare la fiecare bolnav;
-la pacienţii cu risc endogen - prevenirea inhalării de secreţii gastrice prin poziţia
semişezândă;prevenirea inhalării secreţiilor oro-faringiene prin decontaminare înainte de
intubaţie; prevenirea colonizării căilor aeriene inferioare prin aspirare bronşică la ancombraţi/
respectarea asepsiei.
Infecţii ale plăgilor operatorii - este vorba de: infecţii superficiale: apărute în 30 de zile de la
intervenţie; cuprind pielea, ţesutul subcutanat, deasupra aponevrozelor; infecţii profunde: apărute
în 30 de zile de la intervenţie ® 1 an; la nivelul ţes. sau spaţiilor subaponevrotice + febră > 38°C,
durere localizată, sensibilitate la palpare, dehiscenţă; infecţii de organ sau ale unei zone
anatomice: apărute în 30 de zile după intervenţie ® 1 an, afectând un organ sau o zonă deschisă
în timpul intervenţiei.
Apariţia acestor infecţii este influnţată de: tipul intervenţiei chirurgicale; durata spitalizării pre-
operatorii; pregătirea pre-operatorie; caracteristicile intervenţiei (tipul câmpurilor, experienţa
echipei, hemostaza, durata, drenajul plăgii, cronologia timpilor operatori, mărimea echipei din
sala de intervenţie, rezolvarea în urgenţă).
Apariţia infecţii este influenţată de o serie de factori reprezentaţi de: vârste extreme, malnutriţie,
DZ, imunosupresie; şoc, anergie; antibioterapie prelungită; infecţii anterioare/ concomitente.
Masurile de prevenţie ce se impun sunt reprezentate de:
-în etapa preoperatorie se impune :scăderea duratei de internare;(explorare în ambulator);
pregătirea tegumentelor;
-în etapa operatorie:decontaminarea zonei de tegument, antiseptice a pacientului;decontaminarea
mâinilor chirurgilor; dezinfecţia aerului şi a obiectelor şi suprafeţelor din sala de operaţie.
Infecţiile prin cateter sunt - infecţii produse prin contaminarea cateterului (cultură
nesemnificativă, absenţa semnelor locale/generale); infecţii produse prin colonizarea cateterului
(cultură pozitivă în absenţa semnelor locale/generale = colonizarea de la un focar septic la
distanţă);infecţii clinice prin cateter (cultură pozitivă, semne locale/generale remise după
 îndepărtarea cateterului);bacteriemie prin cateter (cultură pozitivă şi bacteriemie cu acelaşi ag.
patogen în absenţa unui alt focar septic la distanţă).
Aceste infecţii sunt favorizate de prezenţa unor factori ce ţin de: mediu - absenţa măsurilor de
igienă; de cateter - tehnică defectuoasă.
Infecţiile apar frecvent la pacienţii cu: vârste extreme, tratament cu
imunosupresoare;neutropenie, leziuni cutanate;chimioterapie prelungită;infecţii la distanţă.
Măsurile ce se impun pentru un cateter perifeic sunt reprezentate de: asepsia riguroasă în
perioada de pauză; pansament ocluziv steril; schimbarea abordului venos la fiecare 72 de ore;
-pentru un cateter central se impune: limitarea indicaţiilor; asepsia timpilor operatori; fixarea
eficientă a cateterului; pansament ocluziv; schimbarea totală a tubulaturii de perfuzie la fiecare
48-72 h în caz de alimentaţie parenterală.
Procesul epidemiologic în infecţiile nosocomiale
Surse de agenţi patogeni :
- bolnavi cu boli netransmisibile, care pot prezenta forme atipice de boală transmisibilă sau
sunt purtători de agenţi patogeni;
- bolnavi cu o boală transmisibilă dar purtători ai altor agenţi patogeni.
În IN, purtătorii de agenţi patogeni, în afara celor trei categorii clasice (preinfecţioşi, bolnavi şi
postbolnavi) se mai clasifică şi în raport de zona anatomică pe care o colonizează (nazali,
faringieni, nazofaringieni, tegumentari, axilari, inghinali, fecali, urinari, vaginali).
Sursele de agenţi patogeni pot proveni din următoarele categorii populaţionale: personalul
medico-sanitar de bază, stagiari (medici, studenţi, elevi), personalul auxiliar (întreţinere,
bucătărie, spălătorie, magazii) şi vizitatori.
Modurile şi căile de transmitere
Modul direct presupune transmiterea agenţilor patogeni prin relaţii între bolnavi, între aceştia şi
personalul medico-sanitar, cu ocazia efectuării diferitelor prestaţii şi în cadrul „modului de viaţă”
specific serviciilor de asistenţă spitalicească sau de ambulatoriu, cu aglomeraţii şi condiţii
igienico-sanitare cu risc.
Modul indirect este predominant deoarece, frecvent, intervin agenţi patogeni cu rezistenţă mare,
având astfel posibilitatea să fie vehiculaţi prin aer, apă, pulberi de sol, obiecte (inclusiv
instrumentar medico-chirurgical, mobilier, elementele băilor şi WC-urilor, termometre spatule),
medicamente şi produse biologice cu administrare fracţionată şi expuse contaminări, mâinile
bolnavilor, şi diferitelor categorii de personal, care vin în raport cu aceştia.
Receptivitatea
Prin natura prestaţiilor solicitate, bolnavii sunt receptivi în grade diferite, faţă de agresiunea
agenţilor implicaţi în IN. Imunsupresaţii, bolnavii cu arsuri, marii traumatizaţi constituie grupuri
cu risc crescut faţă de IN.
Prevenţia
Măsurile prevenţionale generale includ:
-preocupări pentru ca proiectare şi realizarea construcţiilor pentru asistenţa medico-sanitară să
-dispună de circuite multiple şi alte facilităţi care, să evite diseminarea agenţilor patogeni;
-asigurarea unor operaţiuni corecte de igienizare cotidiană, decontaminare, dezinsecţie şi
deratizare periodică;
-triajul bolnavilor la internare şi în timpul spitalizării pentru depistarea precoce a unor riscuri de
infecţie;
-controlul stării de sănătate a personalului de toate categoriile;
-evitarea aglomeraţiilor, spitalizării prelungite, abuzului de antibiotice;
-controlul periodic al nivelului şi naturii contaminării spaţiilor, precum asistenţa pacienţilor, cu
agenţi patogeni;
-folosirea corectă a circuitelor pentru persoane şi materiale;
-reglementarea cu caracter prevenţional al accesului vizitatorilor.