1.

Boala vasculară periferică (BVP) se caracterizează prin:

A. Mortalitatea asociată bolilor cardiovasculare şi

cerebrovasculare coexistente face ca numai o parte
dintre pacienţii cu BVP să ajungă la amputaţie.
B. Afectează 4,5% dintre femeile de vârstă medie.
C. Este cauzată cel mai frecvent de ateroscleroză.
D. Frecvent pacienții sunt tratați promt și nu ajung la
amputație.
E. Afectează 7% dintre bărbaţii de vârstă medie.
F. Cel mai frecvent afectează arterele coronare și infra-
inghinale.
G. Cauza cea mai frecventă este reprezentată de
neuropatie periferică.
H. Ischemia instalată poate fi doar acută.
I. Afectează bărbații și femeile în procent egal.
J. Afectează de obicei arterele aorto-iliace şi infra-
inghinale.
2. Ischemia cronică a membrelor inferioare din boala arterială
periferică include:

A. Clinic pulsul la palpare este de obicei prezent sau ușor

diminuat.
B. Ateroscleroza prematură la pacienţii cu vârstă sub 45
ani poate fi asociată cu trombofilie şi
hiperhomocisteinemie.
C. Factori de risc comuni sunt consumul de alcool și
hipertrigliceridemia.
D. Ulceraţia poate apărea în asociere cu colorarea închisă
a degetelor picoarelor sau cu gangrenă.
E. Factori de risc comuni sunt fumatul și
hipercolesterolemia.
F. Boala arterială periferică poate fi descrisă utilizând
clasificarea Forrest și Fontaine.
G. Clinic pulsurile pot fi diminuate sau absente.
H. Factori de risc comuni sunt diabetul și hipertensiunea.
I. Clinic ulcerația poate apărea la membrele superioare cu
gangrenă.
J. Ateroscleroza prematură la pacienţii cu vârstă sub 45
este frecventă secundară.
3. Clasificarea Fontaine pentru boala arterială periferică cuprinde:

A. Stadiul II: durere nocturnă

B. Stadiul III: necroză/gangrenă
C. Stadiul II: durere nocturnă
D. Stadiul III: claudicaţie intermitentă
E. Stadiul II: claudicaţie intermitentă
F. Stadiul IV: necroză/gangrenă
G. Stadiul I: simptomatic
H. Stadiul III: durere de repaus
I. Stadiul III: durere nocturnă
J. Stadiul I: asimptomatic
4. În ceea ce privește diagnosticul diferențial al bolii arteriale
periferice, ischemia cronică a membrelor inferioare sunt
adevărate afirmațiile:

A. Include claudicaţia de canal spinal (în care toate

pulsurile sunt absente).
B. Include claudicaţia de canal spinal (în care toate
pulsurile sunt prezente).
C. Include claudicaţia venoasă (durere cu intermitent).
D. Nu include boala Buerger (bărbaţi tineri, mari fumători).
E. Include compresia arterei poplitee (pacienţi vârstnici,
care pot avea pulsuri anormale).
F. Include osteoartrita de şold/genunchi (des durere de
genunchi în repaus).
G. Include displazia fibromusculară.
H. Poate fi făcut cu neuropatia periferică.
I. Include claudicaţia venoasă (durere cu caracter de
tensiune la mers, cu tromboză venoasă în antecedente).
J. Poate fi făcut cu poli-neuropatia centrală.
5. Afirmațiile corecte privind investigațiile din boala arterială
periferică sunt:

A. Angiografia cu substracţie digitală (ASD) trebuie utilizată

doar imediat anterior intervenţiei.
B. Angiografia prin IRM cu substanţă de contrast este
investigația de primă linie.
 C. Angiografia prin IRM cu substanţă de contrast oferă o
imagine excelentă a ambelor membre inferioare cu o
singură injectare de substanţă de contrast.
D. Valorile mai mici de 0,7 ale IGB sunt asociate cu
ischemie critică de membru.
E. Claudicaţia intermitentă este asociată cu un IGB de 0,5-
0,9, în timp ce valorile mai mici de 0,5 sunt asociate cu
ischemie critică de membru.
F. Ultrasonografia Duplex folosind modul B şi Doppler
color este de obicei investigaţia de linia a II-a.
G. Severitatea bolii este indicată de indicele gleznă/braţ
(IGB).
H. Imagistica diagnostică include următoarele opţiuni:
Ultrasonografia Duplex folosind modul B şi Doppler
color sau Angiografia CT.
I. Severitatea bolii este indicată de estimarea pulsurilor.
J. Angiografia cu substracţie digitală (ASD) este utilizată în
toate cazurile de ischemie.
6. Tratamentul din ischemia cronică a membrelor inferioare din
cadrul bolii arteriale periferice (BAP) include:

A. Intervenţia vasculară pentru claudicaţia intermitentă nu

este în general recomandată.
B. Toţi pacienţii necesită un tratament agresiv al factorilor
de risc, deoarece BAP îi expune şi la un risc
semnificativ de cardiopatie ischemică şi boală
cerebrovasculară.
C. Exercitiile fizice sunt contraindice în BAP.
D. Stenturile arteriale pot fi implantate în afectarea
femurală recurentă.
E. Oxalatul de naftidrofuril este contraindicat în
tratamentul BAP.
F. Procedurile de by-pass nu pot fi utilizate la acești
pacienți.
G. Oxalatul de naftidrofuril este un agent vasodilatator
care inhibă receptorii 5-hidroxitriptamină 2 (5-HT2)
vasculari şi trombocitari.
 H. Angioplastia transluminală percutanată este prima
opţiune şi este efectuată printr-un cateter inserat în
artera femurală.
I. În ischemia critică prin afectare arterială nefezabillă
revascularizării, amputaţia poate fi necesară.
J. În ischemia critică prin afectare arterială fezabillă
revascularizării, amputaţia poate fi necesară.
7. Tablou clinic în ischemia acută de membru inferior include:

A. Pulsurile sunt diminuate sau absente.

B. Membrul afectat este cald, eritematos cu apariţia
petelor sau a tulburărilor trofice.
C. Durerea este insuportabilă.
D. Durerea este insuportabilă.
E. Pulsurile sunt prezente sau diminuate.
F. Membrul afectat este rece, cu apariţia petelor sau a
marmorării la nivelul pielii.
G. Pacienţii pot dezvolta sindrom de compartiment cu
durere de gambă la compresie.
H. Pacienţii acuză cele „5 P-uri": durere (pain), picior
decolorat, alb (paliditate), parestezie, paralizie şi
senzaţia de picior rece, mort („perishing”).
I. Durerea necesită antiinflamatoare și miorelaxante
pentru calmare.
J. Sensibilitatea şi mobilitatea piciorului sunt prezente în
ischemia severă.
8. Etiologia ischemiei acute de membru inferior (IAM) se
caracterizează prin:

A. Poate fi cauzată de boală embolică sau trombotică.

B. Boala embolică se datorează frecvent unui tromb
intracardiac sau unei aritmii cardiace cum este fibrilaţia
atrială.
C. Grefoanele protetice şi venoase în general nu se pot
tromboza.
D. Boala embolică se datorează frecvent unui tromb
intracardiac sau unei aritmii cardiace cum este
extrasistola atrială.
 E. Ischemia acută de membru superior este un eveniment
des întâlnit.
F. Trombul se poate forma şi în vase normale la indivizii
care prezintă hipercoagulabilitate din cauza unui proces
malign sau al unei trombofilii.
G. Emboliile din mixoamele atriale sunt frecvente.
H. Anevrismele popliteale se pot tromboza şi emboliza
distal.
I. IAM este cauzată cel mai frecvent de boala embolică.
J. IAM este cauzată cel mai frecvent de boala trombotică.
9. Tratamentul ischemiei acute de membru inferior (IAM) include:

A. Pacienţii care prezintă ameliorare clinică pot fi trataţi cu

heparină şi prin tratamentul cauzei subiacente.
B. Pacienţii cu simptome ischemice uşoare spre moderate
care au un grefon ocluzionat pot avea nevoie de
tromboliză de grefon.
C. Efectuarea de bypass este contraindicată.
D. Edemul secundar poate conduce la „sindrom de
compartiment" ce nu necesită tratament.
E. Tratamentul IMA include doar intervenția chirugicală.
F. La pacienţii cu AVRT ţinta ablaţiei este reprezentată de
calea/căile accesorii.
G. Pacienţii care prezintă embolie pot beneficia de
îndepărtare chirurgicală (embolectomie).
H. La pacienţii cu ameliorare clinică heparina este
contraindicată.
I. Amputaţia poate fi necesară în ischemia severă
nerevascularizabilă.
J. Cei cu emboli apăruţi post IM sau în context de fibrilaţie
atrială necesită Aspirină pe termen lung.
10. În ceea ce privește sindroamele aortice acute:

A. HIM este considerat un precursor al disecţiei.

B. Plăcile aortice penetrante profunde pot conduce la HIM,
disecţie sau ulcerare/perforare.
C. Hematomul intramural apare tipic în aorta ascendentă.
D. Disecţia de aortă începe de obicei cu o fisură la nivelul
intimei.
 E. Există o predispoziţie pentru disecţie de aortă la
pacienţii cu boli autozomale.
F. Sindroamele aortice acute includ disecţia de aortă,
hematomul intramural (HIM) şi anevrismul de aortă
ascendentă.
G. Sindroamele aortice acute includ disecţia de aortă,
hematomul intramural (HIM) şi ulcerele aortice
penetrante.
H. HIM apare tipic în aorta descendentă toracică.
I. Disecţia de aortă începe de obicei cu o fisură la nivelul
mediei arteriale.
J. HIM este nu considerat un precursor al disecţiei.
11. În ceea ce privește clasificarea disecției de aortă:

A. Tipul B cuprinde aorta descendentă toracică, distal de

originea arterei subclavii stângi.
B. Tipul A include tipul II De Bakey (se extinde până la
aorta abdominală).
C. Tipul A implică aorta ascendentă de la valva aortică şi
arcul aortic până proxima! de originea arterei subclavii
stângi.
D. Tipul A include tipul I De Bakey (localizat la nivelul
aortei ascendente).
E. Majoritatea pacienţilor acuză o deteriorare a capacităţii
de efort sau a stării generale.
F. Tipul B cuprinde aorta ascendentă toracică, proximal de
originea arterei subclavii stângi.
G. Frecvent este asimptomatică.
H. Poate fi clasificată în funcţie de durata de la debutul
simptomelor până la diagnostic.
I. Disecția de aortă acută (mai puţin de 2 săptămâni),
subacută (2-8 săptămâni) şi cronică (peste 8 săptămâni).
J. Disecția de aortă acută (mai puţin de 1 săptămâni),
subacută (2-7 săptămâni) şi cronică (peste 7 săptămâni).
12. Tabloul clinic din disecția de aortă se caracterizează prin:

A. Durerea poate iradia în spate şi în braţe, mimând un

infarct miocardic.
B. Pacienții sunt asimptomatici frecvent.
 C. Pacienții pot prezenta simptome neurologice secundare
pierderii aportului sanguin al măduvei spinării.
D. Majoritatea pacienţilor se prezintă cu durere toracică
severă cu debut brusc şi localizare în centrul toracelui.
E. Pulsurile periferice pot fi prezente.
F. Extensia distală poate produce ischemie acută de
membru superior sau ischemie viscerală.
G. Majoritatea pacienţilor se prezintă cu durere toracică cu
debut progresiv și iradiere în epigastru.
H. Pacienţii pot prezenta şoc cardiogen.
I. Extensia distală poate produce insuficienţă renală acută.
J. Pacienţii nu prezenta şoc cardiogen.
13. Tratamentul disecției de aortă include:

A. Disecţiile de tip B au un prognostic mai bun cu rată de

supravieţuire de 89% la 1 lună.
B. Sunt utilizate betablocante intravenos (labetalol,
metoprolol) şi vasodilatatoare (NTG).
C. Cel puţin 50% dintre pacienţi asociază hipertensiune
arterială şi pot necesita medicaţie antihipertensivă de
urgenţă pentru a reduce tensiunea arterială sub 140
mmHg.
D. Disecţiile aortice de tip A necesită tratament
medicamentos.
E. Intervenţii endovasculare cu stentare pot fi indicate la
indivizii cu disecţii aortice cu extindere rapidă (>1
cm/an).
F. Pacienţii vor necesita urmărire pe termen lung prin
ecografie Doppler color.
G. Sunt utilizate betablocante intravenos (labetalol,
metoprolol) şi diuretice intravenase (furosemid).
H. Disecţiile de tip B necesită tratament chirurgical de
specialitate.
I. Disecţiile aortice de tip A necesită intervenţie
chirurgicală (înlocuirea arcului aortic).
J. Cel puţin 50% dintre pacienţi asociază hipertensiune
arterială şi pot necesita medicaţie antihipertensivă de
urgenţă pentru a reduce tensiunea arterială sub 120
mmHg.
14. Disecția de aortă cuprinde următoarele elemente:

A. Tensiune arterială este întodeauna crescută.

B. Uneori, infarctul de miocard poate complica o disecție
de aortă ascendentă.
C. Durerea cel mai frecvent iradiază în epigastru.
D. Cele două cauze frecvente sunt reprezentate de
ateroscleroză și boli ale țesutului conjunctiv.
E. Manifestările neurololgice sunt rare.
F. În cazul extravazării sângelui în alte organe poate
apărea sindrom de venă cavă superioară, hemoptizie,
hematemeză, pleurezie.
G. Elementul definitoriu al disecției de aortă îl reprezintă
faldul intimal în interiorul aortei, care poate fi vizualizat
prin diferite metode imagistice.
H. Simptomul principal este sincopa.
I. Disecția se poate propaga doar distal.
J. Simptomul dominant este durerea ce poate apărea
izolat sau să însoțească o sincopă.
15. Diagnosticul paraclinic din disecția de aortă include:

A. Ultrasonografia intravasculară poate identifica plăcile

de aterom ulcerate, fiind recomandată atunci când
arteriografia este normală.
B. Ecocardiograma are o valoare limitată în stabilirea
extinderii disecției.
C. Ecocardiograma poate fi utilizată în urgență, având o
sensibilitate și specificitate crescute.
D. Examenul prin rezonanță magnetică, în special angio-
IRM ar putea fi utilizat în urgență.
E. Ecocardiograma are o valoare înaltă în stabilirea
extinderii disecției.
F. Examenul prin rezonanță magnetică, în special angio-
IRM, este rezervat în special disecțiilor cronice, datorită
timpului prea lung de achiziționare a imaginilor pentru a
putea fi utilizată în urgență.
G. Ultrasonografia intravasculară este recomandată
înaintea arteriografiei.
 H. Radiografia toracică are un rol important în diagnosticul
disecției de aortă.
I. Criteriul de diagnostic pozitiv la examenul CT este
reprezentat de prezența faldului intimal în lumenul
aortic.
J. Ecocardiograma în urgență nu poate identifica și
cuantifica insuficiența aortică asociată.
16. Tratamentul disecției de aortă cuprinde:

A. În cazul disecțiilor distale, intervenția chirurgicală este

indicată doar la cazurile complicate.
B. Tratamentul medicamentos este rezervat disecțiilor
complicate de aortă ascendentă.
C. Tratamentul medicamentos este rezervat disecțiilor
necomplicate de aortă descendentă.
D. Xenogrefele, alogrefele sau autogrefele sunt
recomandate pacienților tineri.
E. În general, se preferă betablocante cu administrare
orală.
F. În cazul contraindicațiilor la medicația betablocantă, se
pot utiliza pentru scăderea tensiunii arteriale
anticalcice: verapamil, diltiazem, nifedipină.
G. Până la primirea datelor imagistice este necesară
calmarea durerii (miorelaxante).
H. Medicamentele de elecție sunt blocantele de canal de
calciu.
I. Dupa un episod de disecție aortică, pacienții trebuie
recontrolați la 1, 3, 6 și 12 luni, ulterior anual.
J. Odată suspicionată boala, pacienții trebuie transferați în
unitatea de terapie intensivă.
17. Ischemia arterială acută (IAA) se caracterizaeză prin:

A. Principala cauză este ateroscleroza.

B. IAA are două cauze principale: embolia şi ocluzia
trombotică.
C. Prezentarea precoce (ore) a pacientului cu IAA este
înalt sugestivă pentru mecanismul trombotic.
D. IAA depăşită nu este o urgenţă chirurgicală.
 E. Ultrasonografie duplex asistată color are utilitate
limitată.
F. Semnele clinice apar întotdeauna amonte de obstrucţie.
G. Semnele clinice apar întotdeauna sub nivelul
obstrucţiei.
H. IAA reprezintă întreruperea rapidă sau bruscă a perfuziei
arteriale, care ameninţă viabilitatea tisulară.
I. IAA depăşită este o urgenţă chirurgicală.
J. Diagnosticul paraclinic include evaluare imagistică în
funcţie de categoria Rutherford.
18. Tratamentul în Ischemia arterială acută (IAA) este
caracterizat de:

A. Metodele de revascularizare chirurgicale sunt metodele

preferate la pacienții cu comorbidități și risc operator
crescut.
B. Măsurile urgente în prespital includ anticoagularea cu
heparină nefracţionată – gestul terapeutic esenţial în
absenţa contraindicaţiilor.
C. Tromboliza se aplică doar în cazurile cu deficit
neurologic.
D. Se recomandă aplicare de căldură locală.
E. Măsurile urgente în prespital includ tratamentul
antiagregant.
F. Metodele de revascularizare endovasculare sunt
metodele preferate la pacienții cu comorbidități și risc
operator crescut.
G. Măsurile urgente în prespital includ calmarea durerii,
asigurarea poziţiei declive a membrului afectat şi a
temperaturii optime.
H. Revascularizarea chirugicală este optimă în primele 12
ore de la debut.
I. Dacă membrul este viabil dar revascularizarea nu este
posibilă, singura opţiune este stabilizare cu tratament
medical.
J. Tromboliza este urmată de angioplastie cu balon și
implantare de stent sau chirurgie deschisă în funcţie de
tipul de leziune restantă documentată angiografic.
19. Boala arterială periferică (BAP) a membrelor inferioare are
următoarele caracteristici:

A. Durerea este întotdeauna sub nivelul leziunii critice.

B. Ulcerul ischemic este dureros, localizat la
antepicior/pretibial, cu margini neregulate.
C. Boala arterială periferică reprezintă afectarea de orice
etiologie a ramurilor non-coronariene ale aortei.
D. Valoarea normală a IGB este 0,8-1,9.
E. Claudicaţia intermitentă este simptomul caracteristic şi
definește stadiul II de boală.
F. Metodele de primă linie pentru diagnostic sunt indicele
gleznă-braţ şi ultrasonografia duplex asistată color.
G. Claudicaţia intermitentă este simptomul caracteristic şi
definește stadiul III de boală.
H. Metodele de primă linie pentru diagnostic sunt
Angiografia CT multidetector şi angiografia RMN.
I. Angiografia cu substracţie digitală este metoda actuală
preferată de diagnostic.
J. IGB reprezintă raportul între valoarea cea mai mare a
TA sistolice (TAS) la gleznă (măsurată atât la artera
pedioasă cât şi tibiala posterioară) şi valoarea cea mai
mare a TAS radiale.
20. Tratamentul în Boala arterială periferică (BAP) a membrelor
inferioare cuprinde:

A. Măsurile de prevenție se aplică în funcție de stadiul

clinic.
B. Tratamentul de revascularizare este recomandat doar
pacienților cu control inadecvat al factorilor de risc.
C. Tratamentul de revascularizare este recomandat doar
pacienților cu control adecvat al factorilor de risc.
D. Măsurile de prevenție includ şi tratamentul
antitrombotic.
E. Statinele nu au beneficiu cert in tratamentul BAP.
F. Revascularizarea endovasculară este folosită de primă
intenție în ocluziile aorto-iliace.
G. Betablocantele selective agravează claudicația.
H. La toţi pacienţii simptomatici se recomandă aspirina în
doze mici (75-100 mg)
 I. Revascularizarea endovasculară este indicată în
leziunile stenotice/ocluzive aorto-iliace < 5 cm și
femuro-popliteale < 25 cm.
J. Întreruperea obligatorie a fumatului – cea mai eficientă
metodă pentru ameliorarea evoluției.
21. Despre tabloul clinic în anemia prin deficit de fier se poate
afirma:

A. Claudicația intermitentă poate fi precipitată de anemie.

B. Clinic se poate obiectiva hipertrofia papilelor linguale.
C. În cazul în care pierderea de sânge este rapidă,
simptomele sunt mai ușoare.
D. Semnele clinice secundare deficitului de fier apar la
scurt timp.
E. Anemia poate agrava problemele cardio-respiratorii.
F. Pacienții cu un nivel ușor scăzut al hemoglobinei pot fi
asimptomatici.
G. La examenul clinic, pacienții pot prezenta koilonichie.
H. Deficitul de fier se poate manifesta prin păr și unghii
friabile.
I. La examenul clinic poate fi decelat un suflu diastolic.
J. Printre semnele anemiei este inclusă bradicardia.
22. Selectați afirmațiile adevărate despre metabolismul fierului:

A. Hepcidina este esențială în reglarea absobției fierului.

B. Absorbția fierului nu este influențată de aportul recent
de fier.
C. Absorbția fierului are loc la nivelul ileonului.
D. Reciclarea fierului se obține din hemoglobina hematiilor
senescente, atunci când acestea sunt distruse.
E. Cea mai mare parte a fierului provine din absorbția de la
nivel intestinal.
F. Fierul non-heminic este mai bine absorbit decât fierul
heminic.
G. Fierul este depozitat sub formă de feritină și
hemosiderină.
H. Nivelul seric al fierului are un ritm nocturn.
I. Fierul circulă în plasmă legat de transferină.
 J. Nu există mecanism fiziologic pentru eliminarea fierului
în exces.
23. Selectați afirmațiile adevărate despre metabolismul fierului:

A. Absorbția este crescută în caz de hemoliză.

B. Absobția este crescută în caz de sângerare.
C. Fierul feros (Fe2+) este absorbit mai bine decât fierul
feric (Fe3+).
D. Absobția este scăzută în hemocromatoză, datorită
supraîncărcării depozitelor.
E. Absorbția este scăzută la altitudine mare.
F. Absorbția este crescută atunci când depozitele sunt
scăzute.
G. Formarea complexelor cu fitat și fosfat crește absorbția.
H. Aciditatea gastrică ajută la păstrarea fierului în stare
ferică.
I. Creșterea activității eritropoietice determină scăderea
absobției fierului.
J. Fierul heminic este absobit mai bine decât fierul non-
heminic.
24. Despre anemia feriprivă se poate afirma:

A. Anemia feriprivă este o anemie de tip microcitar.

B. Sângerarea poate fi o cauză a anemiei feriprive.
C. Cea mai mare cantitate de fier din organism se află sub
formă ferică, ce este insolubilă și are o biodisponibilitate
redusă.
D. Malabsorbția poate fi o cauză a anemiei feriprive.
E. Fierul feric este absorbit mai ușor.
F. Absobția fierului poate fi crescută în sarcină.
G. Este cea mai frecventă cauză de anemie la nivel
mondial.
H. Anemia feriprivă este o anemie de tip macrocitar.
I. Absorbția zilnică de fier este de aproximativ 60%.
J. Fierul feros are o biosponibilitate slabă.
25. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la diagnosticul
clinic în anemia feriprivă:

A. Caracteristicile clinice ale deficitului de fier pot fi

observate la toți pacienții.
 B. Presupune obiectivarea prezenței sângelui în materiile
fecale.
C. Deficitul de fier nu dă modificări la nivelul fanerelor.
D. Sindromul Paterson-Brown-Kelly se asociază cu anemia
megaloblastică.
E. Sindromul Plummer-Vinson presupune asocierea
anemiei feriprive cu glosita și stomatita angulară.
F. Pacienții cu deficit de fier pot prezenta atrofierea
papilelor linguale.
G. Medicația administrată nu poate induce anemie feriprivă.
H. Părul și unghiile fragile fac parte din tabloul clinic.
I. Anamneza trebuie orientată către antecedentele
personale fiziologice cu privire la durata menstruațiilor.
J. Stomatita angulară nu este printre semnelor
caracteristice deficitului de fier.
26. Despre diagnosticul paraclinic în anemia feriprivă se poate
afirma:

A. Anizocitoza se referă la modificarea de formă e

eritrocitelor.
B. Printre investigațiile biologice necesare se numără
hemoleucograma, sideremia și feritina.
C. Frotiul de sânge periferic nu este necesar pentru
stabilirea dianosticului de anemie feriprivă.
D. Saturația transferinei este o metodă mai precisă de
evaluare a statusului marțial.
E. Investigarea tractului gastro-intestinal este deseori
necesară în stabilirea diagnosticului etiologic al anemie
feriprive.
F. În deficitul de fier, eritrocitele sunt microcitare și
hipercrome.
G. Diagnosticul paraclinic al anemiei feriprive nu necesită
determinarea feritinei.
H. Feritina poate fi ușor crescută în anemia cu deficit de
fier.
I. Feritina scăzută confirmă diagnosticul de anemie
feriprivă.
J. Deficitul de fier este prezent când capacitatea de legare
a fierului crește peste 19%.
27. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la investigațiile
paraclinice în anemia feriprivă:

A. Feritina este un reactant de fază acută și are un nivel

seric scăzut în anemia prin deficit de fier.
B. Poikilocitoza se referă la variația formei eritrocitelor.
C. Feritina face diferența cu anemia din afecțiunile
maligne.
D. Numărul receptorilor transferinei reprezintă o
investigație utilizată de rutină în practica medicală, în
locul puncției medulare.
E. Feritina face diferența cu anemia din bolile inflamatorii .
F. Sideremia reflectă cantitatea de fier depozitat.
G. Numărul de receptori solubili ai transferinei permite
estimarea depozitelor de fier.
H. Hemoleucograma evidențiază poikilocitoză și
anizocitoză.
I. Pentru evaluarea depozitelor de fier este recoltată
hemosiderina.
J. Globulele roșii sunt macrocitare (VEM<80 fL) și
hipocrome (HEM<27 pg).
28. Diagnosticul diferențial în anemia feriprivă – afirmații
adevărate:

A. Anemia sideroblastică dobândită se asociază cu un VEM

adesea crescut și poate avea drept cauză tulburările
mieloproliferative.
B. Capacitatea totală de legare a fierului este un
parametru util pentru diagnosticul diferențial al
anemiilor microcitare.
C. VEM-ul este scăzut proporțional cu gradul anemiei în
talasemie.
D. Numărul de receptori solubili ai transferinei sunt normali
sau scăzuți în toate formele de anemie microcitară.
E. Fierul seric este scăzut în anemia sideroblastică.
F. Anemia microcitară hipocromă indică întotdeauna un
deficit real de fier.
G. Anemia feriprivă apare frecvent la pacienții cu lupus
eritematos sistemic - secundar deficitului de fier.
 H. Anemia din bolile cronice se caracterizează prin feritină
crescută și fier seric scăzut.
I. Depozitele de fier sunt normale sau crescute în
talasemie sau anemia sideroblastică.
J. Diagnosticul diferențial al anemiei feriprive se face cu
talasemia.
29. Despre anemiile microcitare se poate afirma:

A. Anemia sideroblastică este microcitară în tipurile

ereditare.
B. Talasemia se caracterizează prin valoarea normală a
fierului seric.
C. Fierul medular sau fierul în eritroblaști este prezent în
anemia prin deficit de fier.
D. Talasemia se caracterizează prin valoarea normală a
feritinei.
E. Capacitatea totală de legare a fierului este scăzută în
anemia prin deficit de fier.
F. Capacitatea totală de legare a fierului este crescută în
anemia prin deficit de fier.
G. Numărul de receptori solubili ai transferinei este
crescut în anemia prin deficit de fier.
H. În anemia sideroblastică, feritina este scăzută.
I. În talasemie valoarea feritinei este scăzută.
J. Feritina, reactant de fază acută, este scăzută în anemia
din bolile cronice.
30. Tratamentul în anemia feriprivă presupune:

A. Administrarea parenterală poate riscul de reacții

anafilactice.
B. Nivelul seric de hepcidină scade în urma administrării
tratamentului cu fier.
C. Taninurile ajută la transformarea fierului feric în fier
feros.
D. Răspunsul hematologic la tratamentul parenteral este
mai rapid comparativ cu cel oral.
E. Fierul oral poate fi continuat pe parcursul administrării
parenterale.
 F. În țările în curs de dezvoltare, administrarea fierului
parenteral reprezintă principala abordare terapeutică.
G. În caz de malabsorbție severă se impune utilizarea
fierului parenteral.
H. Cel mai eficient preparat de fier oral este sulfatul feros.
I. Reîncărcarea depozitelor de fier poate dura până la 6
luni.
J. Vitamina C ajută la creșterea absorbției fierului oral.
31. Despre tratamentul cu fier se pot afirma următoarele:

A. Fierul oral trebuie administrat pe o perioadă de până la 6

luni.
B. Eșecul terapeutic poate fi din cauza erorii de diagnostic.
C. Printre efectele adverse ale preparatelor de fier oral se
numără constipația.
D. Fierul cu administrare intravenoasă reîncarcă mult mai
lent depozitele.
E. Tratamentul cu fier oral presupune corecția
hemoglobinei și a depozitelor.
F. Taninurile din ceai cresc absobția fierului.
G. Pacienții trebuie să evite asocierea administrării
comprimatelor de fier cu sucul de portocale deoarece
inhibă absorbția fierului.
H. Doza standard de fier oral este de 200mg o dată pe zi.
I. Complianța la tratament poate fi redusă din cauza
efectelor adverse ale preparatelor orale de fier.
J. Lipsa complianței nu reprezintă o cauză în eșecul
tratamentului.
32. Care din următoarele afirmații sunt adevărate cu privire la
anemia feriprivă:

A. Fierul oral trebuie întrerupt în cazul administrării celui

parenteral.
B. O cantitate mică de fier se pierde zilnic prin materii
fecale, urină și transpirație.
C. Cauzele deficitului de fier pot fi date de cererile
crescute în sarcină și la adolescenți (creștere).
D. Hemocromatoza este o patologie ce determină o
absorbție scăzută a fierului.
 E. Anemia sau hipoxia se caracterizează de niveluri
crescute ale hepcidinei.
F. Feritina este vizibilă la microscop cu colorația Perls.
G. Nivelurile crescute ale hepcidinei vor stimula absorbția
fierului.
H. Hemocromatoza secundară apare în caz de transfuzii de
sânge regulate.
I. Efectele secundare ale preparatelor de fier includ
greată, diaree sau constipație.
J. Inflamația, prin prezența citokinelor inflamatorii,
determină scăderea hepcidinei.
33. Despre deficitul de fier nu se poate afirma:

A. Este secundar unor tulburări în sinteza ADN și diviziunea

celulară.
B. Apare post-gastrectomie.
C. În marea majoritate a cazurilor este secundar
pierderilor de sânge.
D. Fierul are niveluri mai crescute seara.
E. Nivelul normal al fierului seric este de > 150 umol/L.
F. Aportul și calitatea dietei nu influențează metabolismul
fierului în organism.
G. Parazitoza intestinală este o cauză frecventă.
H. Este mai frecvent la sugarii la care alimentația
diversificată este întârziată.
I. Apare atunci când cererea este redusă (sarcină).
J. Apare atunci când aportul de fier este insuficient pentru
cerințele de creștere.
34. Morfopatologia în anemia feriprivă include:

A. Pentru evaluarea depozitelor de fier trebuie folosite

colorații speciale.
B. Sideroblaștii din anemia feriprivă sunt <15%.
C. Trombocitele pot fi reduse numeric la examenului
frotiului de sânge.
D. În mod normal, eritrocitele sunt polinucleate.
E. În anemia moderată, globulele roșii sunt microcitare
normocrome.
 F. Feritina este insolubilă și nu se colorează cu albastru de
Prusia.
G. În anemia feriprivă, hemosiderina din macrofage este
crescută.
H. Anizocitoza și hipocromia sunt prezente de la debutul
anemiei, inclusiv în formele ușoare.
I. În stadiile avansate, eritrocitele ajung până la stadiul de
anulocite.
J. Oferă informații privind încărcarea cu hemoglobină a
eritrocitului.
35. Anemia hipocromă feriprivă – afirmații adevărate:

A. Apare atunci când hemoglobina scade <13g/dL la bărbați

și <12g/dL la femei.
B. Deficitul de fier este inițial latent, fără anemie.
C. Cantitarea de fier extrasă din alimente nu depinde de
tipul alimentului consumat.
D. Fierul în organism nu circulă niciodată singur, ci legat
de proteine.
E. Eliberarea în plasmă a fierului se face cu ajutorul
feroportinei.
F. Pierderile digestive reprezintă principala cauză de
anemie feriprivă la femeile aflate în pre-menopauză.
G. Prevalența cea mai mare a deficitului de fier este
înregistrată la bărbați.
H. Conțintul de fier al feritinei este mai mare decât al
hemosiderinei.
I. Transportul plasmatic al fierului este asigurat de
hepcidină.
J. Anemia hipocroma prin deficit de fier trebuie
diferențiată de anemia hipocromă secundară tulburărilor
în sinteza globinei.
36. Principalele cauze de anemie feriprivă includ:

A. Varice hidrostatice de membre inferioare.

B. Primul trimestru de sarcină.
C. Regimul vegetarian.
D. Deficitul de acid folic.
E. Boala celiacă.
 F. Colonizarea cu Helicobacter pylori.
G. Necesar crescut la sugari, copii sau adolescenți.
H. Insuficiența renală acută.
I. Parazitoze intestinale.
J. Deficitul de vitamina B6.
37. Consecințele clinice ale deficitului de fier sunt:

A. Unghii friabile, cu striații longitudinale.

B. Disfagie pentru alimentele lichide.
C. Creșterea pragului anginos.
D. Limbă depapilată.
E. Rezistență crescută la infecțiile.
F. Astenie fizică.
G. Crampe musculare la nivelul gambelor la urcatul
scărilor.
H. Cefalee, vertij.
I. Creșterea capacității la efort.
J. Limbă cu aspect palid, rugos, cu papile hipertrofiate.
38. Despre diagnosticul anemiei feriprive se pot afirma
următoarele:

A. Deficitul de fier determina reducerea atenției,

iritabilitate.
B. Pentru diagnosticul de certitudine este obligatoriu de
efectuat examenul măduvei osoase.
C. Anamneza implică identificarea consumului de aspirină
sau alte AINS.
D. Creșterea RDW (red cell distribution widht) este un
semn tardiv în anemia feriprivă.
E. Numărul de reticulocite este de obicei normal sau
scăzut.
F. Statusul de donator sau pierderile de sânge obiectivate
de pacient ne pot orienta către o anemie feriprivă.
G. Indicii eritrocitari sunt crescuți.
H. Feritina și capacitatea totală de legare a fierului sunt
crescute.
I. Paraclinic saturația transferinei este scăzută.
J. Anemia trebuie obligatoriu investigată doar dacă
deficitul de fier este sever.
39. Despre anemiile microcitare – afirmații adevărate:

A. Saturația transferinei este crescută în anemia din bolile

cronice inflamatorii.
B. Determinarea feritinei și a proteinei C reactive poate
orienta rapid diagnosticul în caz de anemie microcitară.
C. Talasemia are ca substrat sinteza anormală a globinei.
D. Anemia sideroblastică este confirmată prin
electroforeza hemoglobinei.
E. Sideremia și feritina sunt crescute în anemia
sideroblastică față de anemia feriprivă.
F. Capacitatea totală de legare a fierului este scăzută în
anemia feriprivă.
G. În anemia sideroblastică, depozitele de fier sunt
supraîncărcate din cauza sintezei anormale a globinei.
H. Se face cu alte anemii hipocrome microcitare.
I. Prezența hematiilor “în țintă” ridică suspiciunea de
talasemie.
J. Hepcidina este scăzută în anemia din bolile cronice.
40. Tratamentul anemiei feriprive presupune:

A. Absorbția fierului este redusă atunci când administrarea

se face pe stomacul gol.
B. Numărul de reticulocite crește după 3-4 zile sub
tratamentul marțial.
C. Preparatele cu administrare injectabile sunt indicate la
pacienții gastrectomizați.
D. Fierul lipozomal are efecte secundare minime față de
fierul feros.
E. Pentru minimalizarea efectelor adverse ale fierului oral
dozele zilnice pot fi fracționate în mai multe
administrări.
F. Fierul sucrosomial nu interacționează cu alimentele sau
cu medicamentele.
G. Calcularea dozei totale de fier elemental oral necesar
corecției ține cont de greutatea pacientului.
H. Tratamentul per os reprezintă standardul de tratamentul
la pacientul cu boală cronică de rinichi.
 I. Absorbția fierului este crescută de administrarea
concomitentă a inhibitorilor pompei de protoni.
J. Intoleranța digestivă la fier este rară.
41. Următoarele afirmaţii despre anemia megaloblastică sunt
adevărate:

A. Metamielocitele uriaşe sunt rar întâlnite în anemia

megaloblastică.
B. Dacă este uşoară, pot fi prezente leucopenia şi
trombocitopenia.
C. Metamielocitele uriaşe sunt frecvent întâlnite în anemia
megaloblastică.
D. Frotiul sanguin periferic prezintă macro-ovalocite cu
hipersegmentarea nucleului neutrofilelor.
E. Este caracterizată de prezenţa eritroblaştilor la nivelul
măduvei osoase.
F. VEM este de cele mai multe ori sub 96 fL.
G. VEM este de cele mai multe ori peste 96 fL.
H. Lactat dehidrogenaza (LDH) este de obicei scăzută.
I. Lactat dehidrogenaza (LDH) este de obicei normal.
J. Megaloblaştii sunt mari şi au nuclei imaturi mari.
42. Modificările megaloblastice apar în:

A. Deficitul de acid folic sau metabolismul anormal al

folatului.
B. Deficitul de vitamină B1 sau metabolismul anormal al
vitaminei B1.
C. Deficitul de vitamină B6 sau metabolismul anormal al
vitaminei B6.
D. Deficitele enzimatice congenitale ale enzimelor
implicate în sinteza ARN-ului.
E. Deficitele enzimatice congenitale ale enzimelor
implicate în sinteza ADN-ului.
F. Deficitele enzimatice rezultate în urma terapiei cu
medicamente care interferează cu sinteza ADN-ului.
G. Mielodisplazia datorată diseritropoiezei.
H. Deficitul de vitamină B12 sau metabolismul anormal al
vitaminei B12.
 I. Deficitul de vitamină K sau metabolismul anormal al
vitaminei K.
J. Deficitele enzimatice rezultate în urma terapiei cu
medicamente care interferează cu sinteza ARN-ului.
43. Despre vitamina B12 se poate afirma:

A. Nu se găseşte în plante.
B. Se găseşte în ouă şi lapte.
C. Se găseşte în carne şi peşte.
D. Nu este de obicei distrusă prin gătirea alimentelor.
E. Dieta zilnică obişnuită conţine 5-30 g de vitamină B12.
F. Se găseşte în plante.
G. Nu se găseşte în ouă şi lapte.
H. Este de obicei distrusă prin gătirea alimentelor.
I. Dieta zilnică obişnuită conţine 5-30 g de vitamină B12.
J. Nu se găseşte în carne şi peşte.
44. Selectaţi cauzele deficitului de vitamina B12:

A. Colectomie segmentară sigmoidiană.

B. Deficit congenital de factor VIII.
C. Dieta bogată în purine.
D. Deficit congenital de lactază.
E. Gastrectomie.
F. Botriocefaloză.
G. Deficit congenital de factor intrinsec.
H. Dieta vegetarian.
I. Deficit congenital de transcobalamină II.
J. Deficit congenital de imunoglobulină A.
45. Selectati investigaţiile recomandate în anemia
megaloblastică:

A. Hemoleucograma.
B. Dozarea serică a vitaminei B1.
C. Dozare ADH.
D. Dozarea serică a vitaminei B12.
E. Dozare LDH.
F. Dozarea serică a vitaminei B6.
G. Dozare biliverdină.
H. Dozare bilirubina serică.
I. Dozare 25-OH-vitamina D.
 J. Dozare holotranscobalamina.
46. Selectaţi cauzele deficitului de folaţi:

A. Patologia malignă cu scăderea turn over-ului cellular.

B. Patologia malignă cu creşterea turn over-ului cellular.
C. Utilizarea medicaţiei antihypertensive.
D. Utilizarea de Trimetoprim.
E. Consum de alcool.
F. Patologia gastrointestinală (boala celiacă, boala Crohn).
G. Utilizarea medicaţiei anticonvulsivante.
H. Utilizarea medicaţiei antiaritmice.
I. Consum de contraceptive.
J. Utilizarea de Trimetazidină.
47. Tabloul clinic în anemia pernicioasă se caracterizează prin:

A. Poate apărea stomatita angulară.

B. Poate apărea limba roşie, dureroasă (glosita).
C. Pacienţii au o culoare cianotică.
D. Poate să apară paraliazia de nerv abducens.
E. Poate să apară paraplegia.
F. Modificările neurologice tipice sunt cele ale unei
polineuropatii.
G. Nu apar modificări neurologice.
H. Poate să apară paraliazia facială periferică.
I. Poate să apară monopareza brahială.
J. Pacienţii au o culoare galben-lămâie.
48. Despre tratamentul deficitului de vitamină B12 şi
monitorizarea terapeutică se poate afirma:

A. Este necesară administrarea a 1000 g la fiecare 3 luni,

pentru restul vieţii pacientului.
B. Ameliorarea simptomatologiei clinice poate apărea în 24
de ore de la debutul tratamentului.
C. Este necesară administrarea a 1000 g la fiecare 3 ani
pentru restul vieţii pacientului.
D. Se poate observa o reticulocitoză la aproximativ 2-3 zile
de la începerea tratamentului.
E. Afectarea de lungă durată a măduvei spinării este
ireversibilă.
 F. Ameliorarea simptomatologiei clinice poate apărea în 48
de ore de la debutul tratamentului.
G. Hidroxicobalamina 1000 g poate fi administrată
intramuscular cu un maxim de 5-6 mg pe parcursul a 2
săptămâni.
H. Se poate observa o reticulocitoză la aproximativ 2-3
săptămâni de la începerea tratamentului.
I. Hidroxicobalamina 1000 mg poate fi administrată
intramuscular cu un maxim de 5-6 mg pe parcursul a 2
săptămâni.
J. Afectarea de lungă durată a măduvei spinării este
reversibilă.
49. Despre tratamentul deficitului de folaţi şi monitorizarea
terapeutică se poate afirma:

A. Deficitul de folaţi poate fi corectat prin administrarea

zilnică a 5 mg de acid folic.
B. Administrarea profilactică de acid folic (400 mg zilnic)
este recomandată tuturor femeilor care planifică sau
sunt la început de sarcină.
C. Femeile care au avut un copil cu defect de tub neural ar
trebui să ia 1 mg acid folic zilnic înainte şi în timpul unei
sarcini ulterioare.
D. Pentru a reumple depozitele de folaţi din organism,
suplimentarea acestuia se va face pe o perioadă de
aproximativ 4 luni.
E. Pentru a reumple depozitele de folaţi din organism,
suplimentarea acestuia se va face pe o perioadă de
aproximativ o lună.
F. Nu trebuie tratată orice boală cauzatoare de deficit de
folaţi.
G. Nu este recomandată administrarea profilactică de acid
folic femeilor care planifică sau sunt la început de
sarcină.
H. Deficitul de folaţi poate fi corectat prin administrarea
zilnică a 1 mg de acid folic.
I. Femeile care au avut un copil cu defect de tub neural ar
trebui să ia 5 mg acid folic zilnic înainte şi în timpul unei
sarcini ulterioare.
 J. Orice boală cauzatoare de deficit de folaţi trebuie
tratată.
50. Despre anemia pernicioasă se poate afirma:

A. Este frecventă la vârstnici.

B. Este prezentă la toate rasele.
C. Este frecventă la tineri.
D. Se caracterizează prin prezenţa gastritei hipertrofice.
E. Se caracterizează prin prezenţa gastritei atrofice.
F. Este mai frecventă la femei decât la bărbaţi.
G. Este frecventă la copii.
H. Este mai frecventă la bărbaţi decât la femei.
I. Este o afecţiune autoimună.
J. Nu este o afecţiune autoimună.
51. Din punct de vedere morfopatologic, anemia pernicioasă se
caracterizează prin:

A. Modificările histologice pot fi îmbunătăţite prin terapia

cu citostatice.
B. Apare hiperclorhidria.
C. Nu este prezentă gastrita autoimună.
D. Modificările histologice pot fi îmbunătăţite prin terapia
cu corticosteroizi.
E. Celulele parietale şi cele principale sunt înlocuite de
celule care secretă bilirubină.
F. Celulele parietale şi cele principale sunt înlocuite de
celule care secretă beta-amiloide.
G. Este prezentă gastrita autoimună.
H. Celulele parietale şi cele principale sunt înlocuite de
celule care secretă mucină.
I. Apare absenţa secreţiei factorului intrinsec.
J. Apare aclorhidria.
52. Modificările neurologice din anemia pernicioasă includ:

A. Pacienţii prezintă parestezii asimetrice la nivelul

degetelor de la mâini şi picioare.
B. Pierderea tardivă a sensibilităţii proprioceptive.
C. Poate să apară paraplegia.
D. Poate să apară paraliazia facială periferică.
E. Pierderea precoce a sensibilităţii vibratorii.
 F. Pierderea tardivă a sensibilităţii vibratorii.
G. Pacienţii prezintă parestezii simetrice la nivelul
degetelor de la mâini şi picioare.
H. Pacienţii prezintă parestezii asimetrice la nivel facial.
I. Pierderea precoce a sensibilităţii proprioceptive.
J. Slăbiciune progresivă şi ataxie.
53. Medicamentele antifolat care pot cauza deficit de folaţi
sunt:

A. Paracetamol
B. Trimetoprim
C. Furosemid
D. Metoprolol
E. Propafenonă
F. Metamizol
G. Fenitoină
H. Metotrexat
I. Primidonă
J. Pirimetamină
54. Cauzele deficitului de folaţi prin utilizare excesivă sunt:

A. Patologic în prematuritate
B. Fiziologic în prematuritate
C. Patologic în sarcină
D. Reabsorbţia tubulară
E. Malabsorbţia
F. Fiziologic în lactaţie
G. Patologic în lactaţie
H. Hemodializă/dializă peritoneală
I. Fiziologic în sarcină
J. Dializa hepatică
55. Cauzele nutriţionale care pot cauza deficitul de folaţi sunt:

A. Hiperalimentaţia
B. Înfometare
C. Condiţii sociale precare
D. Dieta deficitară la copii
E. Dieta deficitară la tineri
F. Consum de tutun
G. Anorexia
 H. Dieta deficitară la vârstnici
I. Condiţii sociale îmbunătăţite
J. Consum de alcool
56. Cauzele patologice care pot cauza deficitul de fola ţi sunt:

A. Patologie malignă fără influenţă asupra turn over-ului

celular.
B. Patologie malignă cu creşterea turn over-ului celular.
C. Patologie hematologică cu creştere excesivă a
producţiei eritrocitelor.
D. Boală metabolică (homocistinuria) .
E. Hemodializă/dializă peritoneală .
F. Patologie hematologică fără influenţă asupra producţiei
eritrocitelor .
G. Boală inflamatorie .
H. Patologie malignă cu scăderea turn over-ului celular .
I. Patologie hematologică cu scădere excesivă a producţiei
eritrocitelor.
J. Dializa hepatica.
57. Frotiul de măduvă osoasă din anemia megaloblastică
evidenţiază:

A. Măduva osoasă este hipercelulară

B. Megacariocitele sunt crescute
C. Megacariocitele sunt scăzute
D. Megacariocitele au morfologie anormală
E. Hematopoieza este normală
F. Măduva osoasă este hipocelulară
G. Megacariocitele au morfologie normală
H. Hematopoieza este de tip megaloblastic
I. Precursorii eritrocitari sut mici
J. Precursorii eritrocitari sut mari, cu asincronism nucleo-
citoplasmatic.
58. Clinic, pacientul cu anemie Biermer prezintă:

A. Creştere în greutate
B. Tulburări gastrointestinale
C. Astenie fizică
D. Dificultăţi ale mersului
E. Tegumente cianotice
 F. Tegumente eritematoase
G. Tegumente normal colorate
H. Scădere ponderală
I. Greutatea corporală nu se modifică
J. Tegumente palide, subicterice
59. Despre factorul intrinsec se poate afirma:

A. Pentru absorbţia vitaminei B12 este necesară

combinarea obligatorie cu factorul intrinsec.
B. Are rolul de a transporta vitamina K la nivelul celulelor
epiteliale din jumătatea distală a intestinului subţire.
C. Pentru absorbţia vitaminei B12 nu este necesară
combinarea obligatorie cu factorul intrinsec.
D. . Complexul B12-factor intrinsec se leagă de un receptor
al celulelor mucoasei ileale şi este transportat prin
peretele intestinal în circulaţie
E. Distrugerea celulelor parietale gastrice nu determină
reducerea secreţiei de factor intrinsec de la nivelul
stomacului.
F. Distrugerea celulelor parietale gastrice determină
creşterea secreţiei de factor intrinsec de la nivelul
stomacului.
G. Distrugerea celulelor parietale gastrice determină
reducerea secreţiei de factor intrinsec de la nivelul
stomacului.
H. Complexul B12-factor intrinsec se leagă de un receptor
al celulelor mucoasei gastrice.
I. Are rolul de a transporta vitamina B12 la nivelul
celulelor epiteliale din jumătatea distală a intestinului
subţire.
J. Este produs de celula parietală din corpul şi fundul
stomacului.
60. Manifestările neurologice din deficitul de vitamina B12 se
caracterizează prin:

A. Tulburări sfincteriene anale şi vezicale.

B. Semn Babinsky pozitiv.
C. Semn Babinsky pozitiv.
D. Exagerarea reflexelor osteotendinoase.
 E. Sunt cele mai uşoare.
F. Sindrom piramidal cu parapareză spastică.
G. Sindrom extrapyramidal.
H. Diminuarea reflexelor osteotendinoase.
I. Abolirea reflexelor osteotendinoase.
J. Ataxie.
61. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la fiziopatologia
DSV sunt adevărate?

A. În cazul defectelor mari, non-restrictive, un volum mare

de sânge ajunge în circulaţia pulmonară, ducând la
remodelarea vascularizaţiei pulmonare şi hipertensiune
pulmonară.
B. În cazul defectelor mici, velocitatea şuntului este mare
şi volumul efectiv care şuntează prin defect este mic,
fără consecinţe hemodinamice.
C. Într-o inimă fără alte defecte structurale, şuntul prin DSV
va fi întotdeauna de la dreapta la stânga.
D. Într-o inimă fără alte defecte structurale, şuntul prin DSV
va fi de la stânga la dreapta.
E. În cazul defectelor mai mari, şuntul poate duce la
dilatarea atriului stâng şi a ventriculului stâng, aceasta
fiind o indicaţie de intervenţie sau corecţie.
F. În cazul defectelor mici, dar restrictive, un volum mare
de sânge ajunge în circulaţia pulmonară, ducând la
remodelarea vascularizaţiei pulmonare şi hipertensiune
pulmonară.
G. În cazul defectelor mai mari, şuntul poate duce la
dilatarea atriului stâng şi a ventriculului stâng, aceasta
nereprezentând o indicaţie de intervenţie sau corecţie.
H. În cazul defectelor mici, velocitatea şuntului este mare
şi volumul efectiv care şuntează prin defect este mic,
dar asociază consecinţe hemodinamice importante.
I. Sindromul Eisenmenger se referă la creșterea presiunii
ventriculare stângi în raport cu cea dreaptă și apariția
cianozei.
J. În cazul defectelor mari, non-restrictive, când presiunea
ventriculară dreaptă devine suprasistemică, şuntul
sângelui se inversează și apare cianoza.
62. Urmatoarele afirmatii referitoare la tabloul clinic al DSV
sunt adevărate:

A. În cazul DSV largi (non-restrictive), pe măsură ce

presiunile se egalizează, suflul scade în intensitate.
B. DSV restrictiv (,,boala Roger") este de cele mai multe
ori descoperită timpuriu deoarece pacienţii sunt
simptomatici.
C. După ce se instalează sindromul Eisenmenger, scade
riscul de apariție a cianozei şi a degetelor hipocratice
(clubbing).
D. DSV restrictiv (,,boala Roger") este de cele mai multe
ori descoperit accidental deoarece pacienţii sunt
asimptomatici.
E. DSV largi (non-restrictive) se prezintă de obicei cu
simptome de insuficienţă cardiacă în copilărie şi pot
duce la sindrom Eisenmenger.
F. Majoritatea DSV restrictive se închid spontan până la
vârsta de 10 ani.
G. Majoritatea DSV non-restrictive se închid spontan până
la vârsta de 18 ani.
H. DSV restrictive sunt asociate cu un suflu pansistolic
intens.
I. DSV restrictive se prezintă de obicei cu simptome de
insuficienţă cardiacă în copilărie şi se asociaza frecvent
cu hipertensiune pulmonară.
J. DSV non-restrictive sunt asociate cu un suflu
protosistolic intens, cu iradiere in axila
63. Urmatoarele afirmatii legate de investigațiile și tratamentul
DSV sunt adevărate:

A. Închiderea defectului (chirurgicală sau intervenţională)

este propusă pentru şunturile semnificative care
cauzează dilatare atrială şi ventriculară stângă, în
absenţa hipertensiunii pulmonare ireversibile
B. Ecocardiografia este utilizată pentru confirmarea DSV şi
evaluarea dilatării cavităţilor cardiace drepte.
C. DSV, indifenent de marime, determina intotdeauna
modificări decelabile radiologic sau ECG.
 D. În cazul defectelor mai largi, RMN este utilizată pentru
evaluarea dimensiunii şi localizării DSV şi a
consecinţelor hemodinamice.
E. Un DSV mic nu determină modificări decelabile
radiologic sau ECG.
F. Dacă dilatarea cavitatilor drepte asociata DSV este
tratat conservator, nu există riscul de apariție a
endarteritei sau endocarditei.
G. DSV pot să fie localizat sub valvele tricuspidă şi mitrala
H. Electrocardiografia este utilizată pentru confirmarea
DSV şi evaluarea dilatării cavităţilor cardiace drepte.
I. DSV pot să fie localizate sub valvele aortică şi
pulmonară sau în septul perimembranos sau muscular.
J. Opţiunile intervenţionale sunt corecţia chirurgicală sau
închiderea cu dispozitiv.
64. Următoarele afirmații referitoare la DSA sunt adevărate:

A. DSA de tip sinus venos poate fi localizat în partea

inferioară a septului, lângă orificiul de deschidere al
venei cave inferioare (defect de tip sinus venos inferior).
B. DSA de tip sinus venos poate fi localizat doar în partea
superioară a septului, lângă orificiul de vărsare al venei
cave superioare.
C. DSA de tip ostium secundum (cel mai frecvent) este
localizat la mijlocul septului (fossa ovalis).
D. DSA de tip ostium secundum este localizat în partea
superioară a septului, lângă orificiul de vărsare al venei
cave superioare.
E. DSA de tip ostium primum este localizat lângă orificiul
de vărsare al venei cave superioare.
F. DSA de tip sinus venos poate fi localizat doar în partea
inferioară a septului, lângă orificiul de deschidere al
venei cave inferioare.
G. DSA de tip ostium primum implica frecvent și valvele
atrioventriculare.
H. DSA de tip ostium primum (septal atrioventricular) este
localizat în porţiunea inferioară a septului interatrial.
 I. DSA de tip sinus venos poate fi localizat în partea
superioară a septului, lângă orificiul de vărsare al venei
cave superioare (defect de tip sinus venos superior).
J. DSA de tip ostium primum nu poate implica și valvele
atrioventriculare.
65. Următoarele afirmații referitoare la DSA sunt:

A. Supraîncărcarea de volum a cavităţilor drepte poate

cauza aritmii.
B. Presiunea pulmonară din DSA cu şunt stânga-dreapta
este scăzută datorită debitului sangvin crescut prin
vasele pulmonare
C. Un DSA cu şunt stânga-dreapta semnificativ nu se poate
asocia cu aritmii.
D. Un DSA cu şunt stânga-dreapta semnificativ determină
dilatare ventriculară stângă.
E. Un DSA cu şunt stânga-dreapta semnificativ determină
dilatare atrială dreaptă.
F. Boala vasculară pulmonară semnificativă apare la mai
puţin de 5% dintre pacienţii cu DSA
G. Un DSA cu şunt stânga-dreapta semnificativ determină
dilatare ventriculară dreaptă.
H. Un DSA cu şunt stânga-dreapta semnificativ determină
supraîncărcarea de volum a cavităţilor drepte.
I. Un DSA cu şunt stânga-dreapta semnificativ determină
supraîncărcarea de volum a cavităţilor stângi.
J. Un DSA cu şunt stânga-dreapta semnificativ determină
dilatare atrială stângă.
66. Următoarele afirmații referitoare la diagnosticul paraclinic
al DSA sunt adevărate:

A. IRM-ul şi CT-ul sunt utile pentru evaluarea drenajului

venospulmonar aberant şi confirmarea defectelor de tip
sinus venos.
B. Direcţia şuntului este evaluată prin Doppler color.
C. ECG-ul poate arăta bloc de ramură dreaptă
D. Ecocardiografia este utilizată pentru confirmarea
diagnosticului
 E. Ecocardiografia este utila pentru evaluarea drenajului
venos pulmonar aberant şi confirmarea defectelor de tip
sinus venos.
F. Radiografia toracică poate evidenţia stază pulmonară si
bronhogramă aerică
G. ECG-ul poate arăta deviere axială stângă.
H. Radiografia toracică poate evidenţia artere pulmonare
dilatate şicardiomegalie datorită dilatării cavităţilor
cardiace drepte.
I. RMN este utilizată pentru confirmarea diagnosticului;
pune în evidenţă defectul de la nivel septal.
J. Ecografia transesofagiană este contraindicata datorita
riscului crescut de complicatii
67. Următoarele afirmații referitoare la diagnosticul clinic al
persistenţei de canal arterial (PCA) sunt adevărate:

A. Forma moderată: puls amplu (presiunea pulsului

crescută) şi suflu continuu care iradiază în spate.
B. La pacienţii cu PCA mare şi sindrom Eisenmenger
degetele hipocratice pot fi mai evidente şi saturaţiile la
nivelul degetelor de la picioare mai mici decât la mâini.
C. Forma silenţioasă: PCA mică, cu asocierea unui suflu
sistolic si descoperire incidentală la examenul clinic.
D. Forma mare: frecvent adultii nu au hipertenisune
pulmonara asociata, iar presiunea in artera pulmonara
scade in dinamica
E. La pacienţii cu PCA şi sindrom Eisenmenger nu exista
diferenta intre saturaţiile la nivelul degetelor de la
picioare si cea de la niveului degetelor mâinii.
F. Forma mare: la adulţi apare hipertensiunea pulmonară;
suflul dispare frecvent datorită egalizării presiunilor în
artera pulmonară şi aortă.
G. Forma mică: cu impact hemodinamic semnificativ, dar
fără suflu sistolic.
H. Forma silenţioasă: PCA mică, fără suflu - descoperire
incidentală la ecocardiografie.
I. Forma mică: fără impact hemodinamic sau şunt
semnificativ, dar cu suflu sistolic sau continuu.
 J. Forma moderată: puls amplu (presiunea pulsului
scăzută) şi suflu intermitent care iradiază anterior.
68. Următoarele afirmații referitoare la diagnosticul clinic al
persistenţei de canal arterial (PCA) sunt false:

A. Forma mare: fara impact hemodinamic semnificativ si

fără suflu sistolic.
B. La pacienţii cu PCA şi sindrom Eisenmenger degetele
hipocratice pot fi mai evidente şi saturaţiile la nivelul
degetelor de la picioare mai mici decât la mâini.
C. Forma mică: fără impact hemodinamic sau şunt
semnificativ, dar cu suflu sistolic sau continuu.
D. Forma medie: la adulţi apare hipertensiunea pulmonară
si suflul dispare.
E. Forma silențioasă: puls amplu (presiunea pulsului
scăzută) şi suflu intermitent care iradiază anterior.
F. Forma moderată: PCA mică, cu asocierea unui suflu
sistolic- descoperire incidentală la examenul clinic.
G. La pacienţii cu PCA şi sindrom Eisenmenger nu prezinta
diferenta intre saturaţiile la nivelul degetelor de la
picioare si cele de la mâini.
H. Forma moderată: puls amplu (presiunea pulsului
crescută) şi suflu continuu care iradiază în spate.
I. Forma mare: la adulţi apare hipertensiunea pulmonară;
suflul dispare frecvent datorită egalizării presiunilor în
artera pulmonară şi aortă.
J. Forma silenţioasă: PCA mică, fără suflu - descoperire
incidentală la ecocardiografie.
69. Următoarele afirmații referitoare la investigațiile și
tratamentul persistenţei de canal arterial (PCA) sunt adevărate:

A. ECG-ul poate demonstra afectarea atriului stâng (unde P

largi) şi complexe QRS cu voltaj crescut datorită
supraîncărcării ventriculului stâng.
B. Cateterismul cardiac drept poate fi necesar la adultul
diagnosticat cu PCA şi presiune pulmonară crescută
semnificativ pentru a estima mărimea şuntului şi
rezistenţa vasculară pulmonară.
C. Radiografia toracică la un adult cu şunt stânga-dreapta
semnificativ va evidenţia artere pulmonare dilatate şi
 index cardiotoracic crescut (dilatare ventriculară
stângă).
D. Cateterismul cardiac drept este contraindicat la adultul
diagnosticat cu PCA şi presiune pulmonară crescută
semnificativ, din cauza riscului de endocardita
E. Radiografia toracică nu evidentiaza modificari
semnificative, astfel nu se recomanda;
F. Ecocardiografia nu se recomada a se utiliza in
determinarea dimensiunilor cardiace si a prezentei
hipertensiunii pulmonare
G. Dacă electrocardiografic există deviere axială dreaptă şi
unda R înaltă în Vl, aceasta poate semnifica prezenţa
sindromului Eisenmenger.
H. ECG-ul poate demonstra afectarea atriului drept (unde P
bifide) şi complexe QRS cu voltaj crescut in derivatiile
standard datorită supraîncărcării ventriculului drept.
I. Dacă electrocardiografic există deviere axială dreaptă şi
undă Rl înaltă în V3, aceasta poate semnifica prezenţa
sindromului Eisenmenger.
J. Ecocardiografia Doppler color şi continuu a arterei
pulmonare proximal poate evidenţia prezenţa şuntului.
70. Următoarele afirmații referitoare la investigațiile și
tratamentul persistenţei de canal arterial (PCA) sunt false:

A. Radiografia toracică la un adult cu şunt stânga-dreapta

semnificativ nu va evidenţia index cardiotoracic crescut
(dilatare ventriculară dreaptă).
B. Cateterismul cardiac drept este contraindicat la adultul
diagnosticat cu PCA şi presiune pulmonară crescută
semnificativ, din cauza riscului embolic crescut
C. ECG-ul poate demonstra afectarea atriului stâng (unde P
largi).
D. Prezenţa şuntului poate fi obiectivată prin
ecocardiografia Doppler color şi continuu a arterei
pulmonare.
E. Cateterismul cardiac drept contribuie la investigarea
adultului diagnosticat cu PCA şi presiune pulmonară
crescută semnificativ.
 F. Prezenţa sindromului Eisenmenger nu se poate obiectiva
electrocardiografic.
G. Radiografia toracică la un adult cu şunt stânga-dreapta
semnificativ va evidenţia artere pulmonare dilatate.
H. Dacă electrocardiografic există undă Fl înaltă în Vl,
acesta poate fi un criteriu al sindromului Eisenmenger.
I. ECG-ul poate decela doar afectarea atriului drept (unde
P bifide).
J. Ecocardiografia Doppler color nu se recoamda a se
utiliza la pacientii adulti cu PCA
71. Următoarele afirmații referitoare la stenoza pulmonară sunt
adevărate:

A. Este de obicei o leziune congenitală, dar poate apărea

mai rar în cadrul bolii reumatismale sau a sindromului
carcinoid.
B. Grade mai mici de obstrucţie pulmonară conduc la
apariţia fatigabilităţii, sincopei şi a simptomelor de
insuficienţă cardiacă dreaptă.
C. Stenoza pulmonară ușoară-medie conduce la aparitia
tusei si stazei pulmonare
D. Stenoza pulmonară poate fi valvulară, subvalvulară sau
supravalvulară.
E. Stenoza pulmonară congenitală poate fi asociată cu
tetralogia Fallot, sindromul Noonan sau cu rubeola
congenitală.
F. Obstrucția pulmonară severă se manifestă prin sincopă și
fatigabilitate marcată.
G. Obstrucţia pulmonară severă poate fi incompatibilă cu
viaţa.
H. Este intotdeauna o leziune congenitală,
I. Obstrucţia la ejecţia ventriculului drept are ca rezultat o
hipertrofie septala
J. Stenoza pulmonară congenitală poate fi asociată doar cu
sindromul Marfan
72. Următoarele afirmații referitoare la stenoza pulmonară nu
sunt adevărate:

A. Stenoza pulmonară congenitală poate fi asociată doar cu

rubeola congenitală.
 B. Stenoza pulmonară se regăsește doar la nivel
subvalvular.
C. Obstrucția pulmonară severă poate fi incompatibila cu
viata
D. Stenoza pulmonară uşoară poate fi asimptomatică
E. Este de obicei o leziune dobândită, de natura
aterosclerotica
F. Grade mai mici de obstrucţie pulmonară conduc la
apariţia hipertrofiei ventriculare stângi și, în timp, a
HTA.
G. Stenoza pulmonară congenitală poate fi asociată și cu
tetralogia Fallot
H. Este de obicei o leziune congenitală
I. Obstrucția pulmonară severă are prognostic favorabil in
80% din cazuri
J. Gradele mai mici de obstrucţie pulmonară sunt
simptomatice (fatigabilitate, sincopa, simptome de
insuficienta cardiaca dreapta)
73. Următoarele afirmații referitoare la dianosticul clinic al
stenozei pulmonare sunt adevărate:

A. Suflul mezosistolic se asociază adesea cu un freamăt.

B. Prezinta suflu mezosistolic, rugos, de ejecţie, cel mai
bine audibil în inspir, la nivelul marginii stângi a
sternului, în spaţiul II intercostal.
C. Impulsul ventriculului drept nu poate fi palpat.
D. Componenta zgomotului II de închidere a valvei
pulmonare este de obicei întârziată şi diminuată.
E. În stenoza moderată sau severă poate fi prezenta unda
venoasa cava
F. În stenoza moderată sau severă poate fi prezent
zgomotul IV ventricular stang
G. Componenta zgomotului II de închidere a valvei
pulmonare este de obicei promptă şi de intensitate
crescută.
H. Clinic se decelaza o pulsaţie hiperdinamică palpabilă la
nivel parasternal drept
I. Doar în stenoza severă pot fi prezente zgomotul IV
ventricular drept şi unda venoasă jugulară proeminentă.
 J. Poate exista un zgomot de ejecţie pulmonară, dacă
obstrucţia este la nivel valvular.
74. Următoarele afirmații referitoare la dianosticul clinic și
paraclinic al stenozei pulmonare sunt false:

A. Investigaţia de primă alegere rămâne ecocardiografia.

B. În cazul stenozelor pulmonare severe, traseul EKG
prezintă întotdeauna modificări patologice.
C. Radiografia toracică nu obiectivează semne asociate
stenozei pulmonare.
D. Radiografia toracică poate evidenţia arteră pulmonară
proeminentă din cauza dilatării post-stenotice.
E. Uneori, traseul ECG nu prezintă modificări chiar şi în
cazul unei stenoze pulmonare severe.
F. Cateterismul cardiac este investigaţia de primă alegere
G. Traseul ECG poate arăta atât prezenţa hipertrofiei
ventriculare drepte, cât şi dilatarea atriului drept.
H. Semnele clinice includ suflu mezosistolic, rugos, de
ejecţie, cel mai bine audibil în expir.
I. RMN cardiac constituie investigația de primă intenție în
diagnosticul stenozei pulmonare.
J. Suflul din stenoza pulmonară se asociază adesea cu un
freamăt.
75. Următoarele elemente sunt particulare diagnosticului clinic
și tratamentului stenozei pulmonare:

A. Doar valvulotomie pulmonară chirurgicală in cazul

stenozei pulmonare medii
B. Clic ejecţional, zgomot 2 dedublat, componenta
P2diminuată
C. Valvulotomie pulmonară cu balon
D. Doar valvulotomie pulmonară cu balon in cazul stenozei
pulmonare usoare
E. Pulsaţie hiperdinamică palpabilă la nivel parasternal
drept
F. Suflu protodiastolic în SICS 2-4, accentuat în inspir
(GrahamSteell)
G. Suflu ejecţional în al doilea spaţiu intercostal stâng;
H. Pulsaţie hiperdinamică palpabilă la nivel parasternal
stâng
 I. Componenta P2 întărită (în prezenţa hipertensiunii
pulmonare)
J. Valvulotomie pulmonară chirurgicală
76. Tetralogia Fallot cuprinde:

A. Un spectru de boli, de la stenoză pulmonară ușoară până

la atrezie pulmonară
B. Aorta derulată
C. Doar atrezie pulmonară
D. Obstrucţia tractului de ejecţie al ventriculului drept
E. Hipertrofie ventriculară stângă
F. DSA mare
G. Aorta călare pe sept
H. Dilataţia tractului de ejecţie al ventriculului drept
I. Hipertrofie ventriculară dreaptă
J. DSV mare, mal-aliniat
77. Următoarele afirmații referitoare la tetralogia Fallot sunt
adevărate:

A. Majoritatea pacienţilor cu tetralogie prezintă simptome

în copilărie.
B. Crizele hipoxice pot fi oprite prin manevre posturale,
cum ar fi pozitia de squatting.
C. Majoritatea pacienţilor cu tetralogie dezvolta simptome
la vârsta adultă.
D. Crizele hipoxice sunt episoade de cianoză severă
observate la adulți datorită spasmului la nivel
subendocardic
E. În mica copilărie, cianoza apare de obicei datorită
presiunilor crescute în cavităţile drepte care cauzează
un şunt dreapta-stânga.
F. Simptomele depind de gradul hipertrofiei ventriculare
G. Manevrele posturale s-au dovedit ineficiente în sistarea
crizelor hipoxice.
H. Simptomele depind de gradul stenozei pulmonare.
I. Cianoza apare de obicei datorită presiunilor crescute în
cavităţile stângi care cauzează un şunt stânga-dreapta.
 J. Crizele hipoxice sunt episoade de cianoză severă
observate la copii datorită spasmului miocardului
subpulmonar.
78. Următoarele afirmații referitoare la tetralogia Fallot sunt
adevărate:

A. Poziția de squatting nu este eficientă în cazul crizelor

hipoxice.
B. Toți pacienţii cu tetralogie Fallot corectată duc o viaţă
sedentară, cu necesitatea respectării unor restricţii
severe.
C. Tetralogia Fallot se caracterizează doar printr-un defect
septal ventricular larg.
D. Mulţi pacienţi cu tetralogie Fallot corectată duc o viaţă
activă, fără restricţii.
E. La sugarii cu stenoză pulmonară severă, şuntul
sistemico-pulmonar poate fi folosit inițial, până arterele
pulmonare sunt suficient de mari pentru corecţie.
F. Supravieţuirea pacienţilor cu corecţie chirurgicală este
excelentă.
G. Supravieţuirea pacienţilor cu corecţie chirurgicală este
rezervată.
H. Tetralogia Fallot cuprinde un spectru de boli.
I. În cazul crizelor hipoxice, beneficiile de sistare ale
manevrelor posturale au fost dovedite.
J. La sugarii cu stenoză pulmonară severă, şuntul
sistemico-pulmonar este o metodă de corecție
permanentă.
79. Următoarele afirmații referitoare la tetralogia Fallot sunt
adevărate:

A. Majoritatea pacienților cu tetralogie Fallot au nevoie de

proteza aortica
B. Majoritatea pacienților cu tetralogie Fallot vor avea
nevoie de înlocuire valvulară pulmonară în timp.
C. Regurgitarea pulmonară semnificativă reziduală
corecției inițiale este în general bine tolerată la vârstă
tânără.
D. Majoritatea copiilor cu tetralogie Fallot pot ajunge la
vârsta adultă fără a necesita o intervenție de corecție.
 E. Regurgitarea pulmonară semnificativă reziduală
corecției inițiale este în general dificil de tolerat,
insotita de simpotme severe.
F. La cei cu corecţie cu patch transanular complicaţiile
tardive includ aritmii atriale şi ventriculare, insuficienţă
cardiacă şi moarte subită.
G. Majoritatea adulţilor cu tetralogie Fallot au suferit o
corecţie totală.
H. Pacienții care au suferit corecție chirurgicală tardiva si
totala au un prognostic rezervat
I. La cei cu corecţie cu patch transannular, moartea subită
nu reprezintă o complicație tardivă.
J. Pacienții care au suferit corecție chirurgicală au nevoie
de urmărire specializată.
80. Următoarele afirmații referitoare la tetralogia Fallot sunt
adevărate:

A. La examenul clinic se decelează zgomot doi greu audibil

datorită intensităţii prea crescute a componentei
pulmonare.
B. Datorită obstrucţiei importante la nivelul tractului de
ejecţie al ventriculului drept, sângele este şuntat prin
defectul septal ventricular de la dreapta la stânga.
C. Tetralogia Fallot se caracterizează printr-un defect
septal interatrial, o aorta derulată, obstrucţia tractului
de ejecţie al ventriculului drept şi hipertrofie
ventriculară stângă.
D. Datorită obstrucţiei importante la nivelul tractului de
ejecţie al ventriculului drept, sângele este şuntat prin
defectul septal ventricular de la stânga la dreapta.
E. Pacienții cu tetralogie Fallot prezintă cianoză centrală.
F. La examenul clinic se decelează zgomot doi unic
datorită intensităţii prea scăzute a componentei
pulmonare, pentru a fi auzită.
G. La examenul clinic se decelează suflu diastolic de
ejecţie, adesea asociat cu freamăt în spaţiul 2
intercostal drept, aproape de stern.
H. Tetralogia Fallot se caracterizează printr-un defect
septal ventricular larg, o aortă călare deasupra
 ventriculilor stâng şi drept, obstrucţia tractului de
ejecţie al ventriculului drept şi hipertrofie ventriculară
dreaptă.
I. La examenul clinic se decelează suflu sistolic de
ejecţie, adesea asociat cu freamăt în spaţiul 2
intercostal stâng, aproape de stern.
J. Pacienții cu tetralogie Fallot prezintă cianoză calda.
81. Care dintre afirmațiile de mai jos despre pleureziile
netuberculoase sunt adevărate:

A. Paote fi acumulare de lichid liber (in pleura

compartimentata)
B. Nu pot fi cauzate de boli de sistem
C. Prezintă spectru etiologic limitat
D. Reprezintă o acumulare intrapleurală de lichid
E. Pot fi consecința atât a afectării pleurale per se, cât și a
numeroase afectiuni pulmonare si extrapulmonare
F. Sunt cele mai rare boli ale pleurei
G. Spectrul etiologic, foarte larg, include bolile
cardiovasculare
H. Se clasifica in functie de compozitia lichidului pleural in
exudat si transudat
I. Se împart în lichid liber pleural sau lichid închistat
J. Poate fi acumulare de lichid inchistat(in marea cavitate)
82. Care dintre următoarele afirmații referitoare la clasificarea
pleureziilor netuberculoase sunt adevărate:

A. În funcție de procesul patologic de baza, pot fi acute si

cronice
B. În funcție de compoziția lichidului pleural, pleureziile pot
fi de tip exudat sau transudat
C. Pleurezia inchistata poate fi apicala, costomarginala,
diafragmatica si mediastinala
D. In functie de localizare se clasifica in pleurezii
secundare unei afectiuni pulmonare sau extrapulmonare
E. In functie de procesul patologic de baza pot fi
secundare unei afectiuni pulmonare sau unei afectiuni
extrapulmonare
F. În funcție de evoluție, se împart în: exudat si transudat
G. In functie de etiologie pot fi acute sau cronice
 H. Pleurezia închistată nu poate fi mediastinală
I. In functie de compozitia lichidului pleural se clasifica in
acute si cronice
J. In functie de localizare se pot clasifica in pleurezia
marii cavitati si in pleurezii inchistate.
83. Conform criteriile Light de diferențiere exsudat-transudat, care
dintre următoarele afirmații sunt adevărate:

A. Trasudatul prezinta LDH pleural/LDH seric <0,6

B. Raportul colesterol pleural/colesterol seric ≥0,3
orienteaza spre caracter de transudate al lichidului
pleural
C. Exsudatul prezintă colesterol pleural <42mg/dl
D. LDH pleural ≥0,45 din limita superioara a normalului
LDH seric este present în transudat
E. Exudatul se caracterizează prin raportul proteine
pleurale/proteine serice ≥0,5
F. Raportul proteine serice – proteine pleurale ≤3,1 g/dl
orienteaza spre caracter de transudat al lichidului
pleural
G. LDH pleural/LDH seric <0,6 in lichidul pleural cu
caracter de transudat
H. Transudatul prezintă proteine pleurale <3 g/dl
I. Dacă cel puțin 1 din cele 3 criterii de mai jos enumerate
sunt îndeplinite, se consideră exsudat (proteine
pleurale/proteine serice ≥0,5, LDH pleural/LDH seric
≥0,6, LDH pleural ≥0,45 din limita superioară a
normalului LDH seric)
J. LDH pleural/LDH seric ≥0,6 este prezent în exudat
84. Care dintre următoarele afirmații despre etiologiile exudatelor
din pleureziile netuberculoase, sunt adevărate:

A. In pleurezia secundară infecției SARS-CoV-2 aspectul

lichidului este seros sau serosanguin, predominant
unilateral
B. Pleurezia poate fi prima manifestare a lupusului
eritematos sistemic
C. O cauza frecventa de pleurezie este uremia
 D. In pancreatita se asociaza pleurezie de obicei
unilaterala, de aceasi parte cu afectarea pulmonara
E. Pleurezia parapneumonică se poate complica cu
empiem pleural.
F. Nitrofurantoinul nu determină pleurezie de cauza
medicamentoasă
G. Infarctul pulmonar se poate complica cu empiem
pulmonar
H. In infarctul pulmonar, pleurezia se asociaza cu dispnee
severă, nejustificata prin marimea pleureziei
I. Infecțiile virale determină pleurezie in cantitate mare,
de obicei cu manifestari pulmonare
J. Azbestoza este o cauza rara de pleurezie
85. Care dintre următoarele afirmații despre pleureziile
netuberculoase sunt adevărate:

A. Lichidul pleural in cantitate mica (<300ml ) se insoteste

de absenta sau diminuarea transmiterii vibratiilor
vocale
B. Pleurezia care se insoteste de edeme, ortopnee si
dispnee paroxistica nocturna sugereaza etiologie
neoplazica
C. Murmurul vezicular este diminuat până la absent
D. Examenul fizic depinde de cantitatea de lichid acumulat
în spațiul pleural
E. La percutie se obiectiveaza matitate situata decliv la
percutie
F. Asocierea febrei la pleurezie sugereaza etiologie
neoplazica
G. Semnele generale de gravitate ale pleureziei sunt:
bradicardia și hipertensiunea arterială
H. Frecătura pleurală și suflu pleuretic sunt prezente în
perioada de constituire sau de resorbţie a lichidului
I. Pleurezia din insuficienta cardiaca e insotita de scadere
ponderala si hemoptizie.
J. În pleureziile masive se poate observa bombarea
peretelui toracic si largirea spatiilor intercostale de
partea afectata
86. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii privind investigatiile
paraclinice in pleurezii:

A. In revarsatele pleurale de mari dimensiuni se observa

impingerea mediastinului de partea sanatoasa
B. Diateza hemoragica este o contraindicație absolută
pentru efectuarea puncției pleurale
C. Puncția pleurală in scop evacuator va extrage maxim
100ml
D. Puncția pleurală poate determina contaminarea
lichidului pleural şi transformare în empiem
E. Radiologic se descrie opacitate de intensitate
subcostala, neomogena
F. Ecografia pleurală permite ghidarea procedurilor
invazive in timp real
G. În revărsatele pleurale de mari dimensiuni se observă
radiologic atragerea mediastinului de partea afectata
H. Ecografia pleurala nu ofera date privind caracteristicile
lichidul pleural, fiind preferata tomografia
computerizata
I. Tratamentul cu anticoagulate reprezintă contraindicație
relativă în efectuarea puncției pleurale
J. Examenul radiologic descrie opacitate de intensitate
supracostala, omogena cu limita concava in sus si
inauntru
87. Care dintre următoarele afirmații referitoare la analiza lichidului
pleural sunt FALSE:

A. Pentru confirmarea suspiciunii de embolie pulmonară se

recomanda biopsia pleurala percutana
B. Valorile crescute ale glicopleuriei sugerează artrita
reumatoidă sau empiemul pleural
C. pH-ul pleural < 7,2 sugereaza etiologie tumorala
D. Valori crescute ale NT-proBNP >1300-4000 ng/l sunt
sugestive pentru insuficienţa cardiaca
E. pH-ul pleural > 7,30 corelat cu un pH sanguin normal
orientează către empiem pleural
F. pH-ul pleural < 7,1-7,2 sugerează un risc crescut de
complicaţii locale, cu transformare rapida in empiem si
neceistatea toracocentezei evacuatorii de urgenta
 G. Valorile LDH pleural < 1000 UI/l sugerează prezenţa
empiemului
H. Amilaza pleurală este recomandată în cazurile de
pancreatită, ruptură de esofag, neoplazie
I. Cultura lichidului pleural este rare ori pozitiva
J. Valorile scazute ale glicopleuriei sugereaza o cauza
maligna, tuberculoasa sau lupica
88. Care dintre următoarele afirmații despre pleureziile idiopatice
sunt false:

A. Printre etiologiile probabile ale pleureziei idiopatice se

numara azbestoza
B. Pleurezia idiopatică nu poate fi secundara administrarii
de droguri
C. Limfocitele din lichidul pleural sunt <95% din totalul
celulelor
D. Pleurezia idiopatica are etiologie clara
E. Pacientul cu pleurezie idiopatică este instabil
F. i.d.r. la tuberculină este negativ şi valorile ADA pleurale
sunt negative
G. Pleurezia idiopatică se însoțește de febră înaltă
H. Pleurezia idiopatică poate fi secundară migrării lichidului
de ascită existent în cantitate mica
I. Pacientul cu pleurezie idiopatică prezintă scădere în
greutate importantă
J. Revărsatul pleural ocupă <50% din hemitorace
89. Care intre următoarele afirmații despre formele clinice frecvente
de pleurezie netuberculoasă sunt adevărate:

A. Lichidul pleural din pleurezia lupica este caracterizat de

glicopleurie <30mg/dl si raport ANA pleural/seric <1
B. Pleurezia lupica survine atat in LES cat si in lupusul
medicamentos
C. Pleurezia din mezoteliomul pleural apare predominant
sub 60 de ani, secundar expuneri la pulberi de azbest
D. Pleurezia neoplazica evolueaza cu lichid in cantitate
mai mare si cu tendinta la refacere rapida dupa
evacuare
E. Pleurezia parapneumonică nu are tendință la închistare
F. Pleurezia reumatoidă apare mai frecvent la vârstnici
 G. Pleurezia din pancreatite se asociaza cu factor
reumatoid seric ridicat
H. Pleurezia parapneumonica este de obicei unilaterala
I. Pleurezia din pancreatite este frecvent bilaterala, cu
nivel scazut de amilaze serice si in lichidul pleural
J. Predominanta PMN in lichidul pleural descrie pleurezia
parapneumonica
90. Diagnosticul diferențial al pleureziilor netuberculoase se face cu
următoarele patologii:

A. Pleurezia inchistat apicala – tamponada cardiaca

B. Pleurezia marii cavități – cancer bronhopulmonar aplical
C. Pleurezia marii cavitati -Chist hidatic voluminous la
baza pulmonului
D. Pleurezia închistată interlobară – tumora fantoma
E. Pleurezie inchistata diafragmatica -Abces subfrenic
F. Pleurezia marii cavitati - Pahipleurită intinsa
G. Pleurezia inchistata apicala – abces subfrenic
H. Pleurezie apicală – pericardita exudativa masiva
I. Pleurezia marii cavitati- neoplasmul bonhopulmonar
masiv
J. Pleurezie închistată diaphragmatic- pneumonia lobului
inferior
91. Printre caracteristicile pleureziile cu caractere de transudat se
numara:

A. In mixedem lichidul pleural din pleurezie este transudat

daca se asociaza cu pericardita
B. Pleurezia din infarctul pulmonar are caracter de
transudat si se complica cu empiem pulmonar
C. Pleurezia cu lichid cu caracter de transudat poate fi
primul semn din LES
D. Hipoalbuminemia asociaza pe langa pleurezie, edeme
sau anasarca
E. Pleurezia din pancreatite este bilaterala are lichid cu
caracter transudat
F. Pleurezia din ciroza hepatica are localizare
preponderant dreapta
G. Pleurezia din insuficienta cardiaca se asociaza cu
scaderea presiunii oncotice datorita proteinuriei masive
 H. In majoritatea cazurilor pleurezia din sindromul nefrotic
este bilaterala
I. In pleurezia din insuficienta cardiaca este bilaterala in
81%
J. Pleurezia parapneumonica are lichid cu caracter de
transudat si se complica cu empiem
92. Care dintre următoarele afirmații referitoare la tratamentul
farmacologic din pleureziile netuberculoase, sunt adevărate:

A. Tratamentul simptomatic presupune trataement

antipyretic de cate ori este necesar
B. Corticoterapia face parte din tratamentul patogenic,
utilizata pentru actiunea sa antiinflamatorie si
antiexudativa si antifibrinoasa
C. Administrarea de antitusive crește riscul de vindecare
cu defect
D. Tratamentul etiologic reprezinta baza tratamentului
E. Tratamentul chirurgical nu are indicatie in pleureziile
parapneumonice, mai ales in care nu se poate obtine o
evacuare corecta a lichidului pleural cu ajutorul
tehnicilor clasice
F. Pentru junghiul toracic se recomandă antalgice, aplicaţii
locale calde, Fenilbutazonă 200 mg ´ 3/zi, 7 zile (in plus
grabeste resorbţia lichidului)
G. Kineziterapia este recomandată doar în faza cronică a
patoologiei
H. Implantarea de shunt-uri pleuro-peritoneale în
pleureziile recurente sau în cazul pleureziilor chiloase –
este o soluţie terapeutică de rezervă
I. La majoritatea pacientilor cu transudat, tratamentul
corect al afectiunii de baza nu va conduce la rezorbtia
lichidului pleural
J. Corticoterapia se recomandă de la debutul patologiei,
chiar și în absența unui factor etiologic cert
93. Care dintre următoarele afirmații despre pleureziile
netuberculoase sunt adevărate:

A. Pleureziile se întâlnesc întotdeauna în cantitate redusă

B. Reprezintă o acumulare de lichid în spațiul pleural
 C. Revărsatul lichidian subpulmonar poate sugera un
hemidiafragm coborât
D. Se manifestă clinic la o acumulare de minim 300 ml de
lichid pleural
E. Pe radiografia toracica lichidul pleural se obiectivează
prin ștergerea unghiului costofrenic
F. Lichidul pleural poate fi localizat (închistat) sau liber (în
cantitate crescută)
G. Prezența opacităților omogene dense care ocupă o parte
sau întreg hemitoracele poate sugera o pleurezie
H. Revărsatul pleural se întâlnește întotdeauna unilateral
I. Pe radiografia toracică lichidul pleural se evidențiază la
minim 500 ml
J. Lichidul localizat inferior de plămân poate simula un
hemidiafragm ascensionat.
94. Care dintre următoarele afirmații despre puncția pleurală sunt
false:

A. Lichidul pleural se extrage rapid

B. Aspirarea lichidului pleural poate fi necesară în scop
diagnostic mai ales dacă este unilateral
C. Probele de lichid pleural sunt trimise pentru examen
citologic
D. Puncția pleurală se poate efectua și în scop terapeutic
în cazul revărsatelor pleurale mici
E. Acul este introdus printr-un spațiu intercostal situate în
partea de jos a zonei identificate ecografic
F. Aspectul lichidului pleural nu ne aduce nicio informație
G. Aspirarea lichidului pleural este necesară pentru
determinarea etiologiei unui revărsat pleural
H. Lichidul pleural este examinat și din punct de vedere
bacteriologic
I. Este de obicei efectuată sub ghidaj ecografic
J. Aspirarea lichidului pleural se realizează doar în scop
diagnostic
95. Care dintre următoarele afirmații despre transudate sunt false:

A. LDH mai mic de 200 UI/L

B. O posibilă cauză este hipotiroidismul
 C. Este frecvent determinată de pneumonia bacteriană
D. Proteine pleurale: proteine serice >0,5
E. Apare frecvent post-infarct miocardic
F. Pot fi bilaterale
G. LDH pleural:LDH seric >0,6
H. LDH pleural >2/3 din limita superioară a valorii normale
serice (105-333 UI/L)
I. Raportul LDH pleural/LDH seric sub 0,6.
J. Proteine sub 30 g/L
96. Care dintre următoarele afirmații despre exudate sunt adevărate:

A. Conţinutul de proteine din exudat este de peste 30 g/L

B. Exsudatul se poate întâlni în sindromul unghiilor
galbene, revărsat din cauza limfedemului
C. LDH este mai mare de 200 UI/L.
D. Exudatul se întâlnește în sindromul Meigs
E. O posibilă cauză de apariție a exudatului o reprezintă
hipoproteinemia
F. carcinomul bronşic determină exudat - lichidul poate
avea frecvent aspect hemoragic
G. Exudatul este frecvent întâlnit în insuficiența cardiacă
H. Exudatul se întâlnește în pericardita constrictivă
I. Biopsia pleurală poate fi necesară dacă diagnosticul nu
a fost stabilit prin toracocenteza diagnostică.
J. Exudatele pot fi bilaterale, fiind adesea în cantitate mai
mare pe partea dreaptă
97. Transudatul pulmonar se găsește în următoarele patologii:

A. Infarct pulmonar
B. Carcinomul bronşic
C. Tuberculoza
D. Pericardita constrictivă
E. Hipoproteinemie (ex. sindromul nefrotic)
F. Tumori ovariene care determină revărsate lichidiene
pleurale stângi
G. Insuficienţa cardiacă
H. Sindromul Meigs.
I. Hipotiroidismul
J. Mezoteliom
98. Care dintre următoarele afirmații despre revărsatele pleurale
maligne sunt adevarate:

A. Drenarea pleurală lentă determină șoc

B. Drenarea revărsatelor pleurale determină ameliorare
temporară
C. Drenajul revarsatelor pleurale este rapid si produce
vindecare
D. Empiemul poate fi complicatie a pneumoniei
E. Revărsatele ar trebui drenate lent, deoarece
modificarea rapidă a dimensiunii mediastinului provoacă
durere severă şi ocazional şoc
F. Cele care se refac și sunt simptomatice pot fi aspirate
G. Chilotoraxul este secundar unui traumatism sau a
invaziei neoplazice
H. Empiemul nu necesita drenaj
I. După aspirare este contraindicate administrarea de
tetraciclină sau pudră de talc
J. Drenarea pleurală lentă determină durere severă
99. Criteriile Light pentru diagnosticul revărsatului de tip exsudat,
sunt următoarele:

A. Conţinutul de proteine din exsudate este de peste 30 g/L

B. LDH pleural >2/3 din limita superioară a valorii normale
serice (105-333 UI/L)
C. Proteine sub 30 g/L
D. Proteine pleurale: proteine serice < 0,5
E. LDH pleural:LDH seric >0,6
F. Proteine pleurale: proteine serice >0,5
G. Conţinutul de proteine din exsudate este de sub 30 g/L
H. Raportul LDH pleural/LDH seric sub 0,6
I. LDH mai mic de 200 UI/L
J. LDH este mai mare de 200 UI/L
100. Care dintre următoarele afirmații despre biopsia pleurală
sunt adevărate:

A. Nu se recomandă drenarea unui revărsat pleural în

timpul acestei proceduri
B. Un mijloc alternativ de obținere a unui fragment pleural
este toracoscopia video-asistată (VATS)
 C. Se recomandă biopsie pleurală numai în contextul
prezenței revărsatelor pleurale bilateral
D. Biopsia se realizează din pleura viscerală
E. Biopsiile pleurale pot fi obținute sub ghidaj CT sau
ecografic
F. Biopsiile pleurale se efectuează în orb
G. Biopsia necesită investigarea unui revărsat pleural
transudat
H. Se realizează în cazurile de revărsat pleural unilateral
I. Permite investigarea unui revărsat pleural exudativ
J. Are indicație în momentul în care apare o îngroșare cu
caracter suspect al pleurei
101. Factorii etiologici de mediu pentru cancerul
bronhopulmonar sunt :

A. factorii genetici
B. expunere la azbest
C. boli pulmonare preexistente
D. expunere la produse petroliere
E. infecţia cu HIV
F. expunere la crom
G. expunere la nichel
H. expunere la radiaţii ionizante
I. fibroza pulmonară
J. deficit de alpha 1 antitripsina
102. Factorii etiologici ce ţin de gazdă pentru cancerul
bronhopulmonar sunt reprezentaţi de :

A. boli pulmonare preexistente

B. fibroza pulmonară
C. expunere la hidrocarburi aromatice policiclice
D. factorii genetici
E. expunere la produse petroliere
F. expunere la nichel
G. infecţia cu HIV
H. deficit de alpha 1 antitripsina
I. expunere la arsen
J. expunere la crom
103. Urmatoarele informatii despre cancerul bronho pulmonar
sunt adevarate:
 A. cancerul pulmonar a fost clasificat în carcinom cu
celule mici şi carcinom non-microcelular
B. prezenţa oncogenei de fuziune a kinazei limfomului
anaplazic este frecvent întâlnită la nefumători
C. caracteristicile moleculare au posibile beneficii la
pacientii inrolati numai in studiile clinice
D. sunt frecvente mutaţiile de activare din cadrul
receptorului factorului de creştere epidermică la
pacienţii tineri
E. carcinom non-microcelular este divizat in
adenocarcinom, carcinom scuamo-celular şi carcinom
cu celule mari
F. carcinom cu celule atipice este divizat in
adenocarcinom, carcinom cu celule scuamoase şi
carcinom cu celule mari
G. cancerul pulmonar a fost clasificat în carcinom cu
celule mari şi carcinom non-microcelular
H. sunt frecvente mutaţiile de activare din cadrul
receptorului factorului de creştere epidermică la femei
şi cei de origine asiatică
I. caracteristicile moleculare în subtipurile de cancer
conferă un potenţial beneficiu prognostic si o terapie
personalizată
J. prezenţa oncogenei de fuziune a kinazei limfomului
anaplazic frecvent întâlnită la femei şi cei de origine
asiatică
104. Despre tabloul clinic al cancerului bronhopulmonar este
ADEVĂRAT că:

A. pacienţii pot dezvolta pleurezie datorită invaziei

metastatice a pleurei
B. tumorile centrale determină colapsul plămânului şi
dispneea de efort
C. tusea este neglijată atât de pacienţi, cât şi de
personalul medical
D. tusea este simptomul cel mai frecvent întâlnit
E. tusea este insotită de expectorație rozat-perlata
F. tusea apare predominant nocturn, în clinostatism
 G. pacienţii cu cancer pulmonar prezintă frecvent
insuficienta cardiaca asociata, care este o cauză a
dispneei
H. tumorile centrale determină obstrucţia căilor aeriene
mici, cauzând dispneea de repaus
I. pacienţii nu dezvolta pleurezie
J. Numeroşi pacienţi cu cancer pulmonar prezintă BPOC
asociat, care este o cauză a dispneei
105. Despre tabloul clinic al cancerului bronhopulmonar este
ADEVĂRAT că:

A. tumora Pancoast invadează plexul brahial

B. sidromul Horner este determinat de compresia nervilor
parasimpatici
C. sidromul Horner constă în mioză, ptoză palpebrală şi
anhidroză
D. tumora Pancoast nu determină durere care iradiază de-a
lungul braţului
E. Ganglionii mediastinali sau invazia tumorală directă
determină compresia nervului laringeu recurent stâng.
F. invazia nervului frenic cauzează paralizia
hemidiafragmului ipsilateral
G. Wheezingul este polifonic,
H. Adenopatiile mediastinale voluminoase sunt frecvent
asimptomatice
I. obstrucţia parţială a căilor respiratorii cauzează
pneumonie post-obstructivă
J. invazia nervului frenic cauzează paralizia
hemidiafragmului controlateral
106. Despre tabloul clinic al cancerului bronhopulmonar este
adevarat că:

A. tumorile traheale nu implică stridor

B. invazia directă a nervului frenic implica paralizia
hemidiafragmului ipsilateral
C. invazia directă a nervului frenic nu determină apariţia
aritmiilor maligne
D. curbele flux-volum prezintă scăderea dramatică a
fluxului inspirator
 E. invazia directă a nervului frenic implică paralizia
intregului diafragm
F. tumorile traheale implică dispnee progresivă
G. invazia directă a nervului frenic implica esofagul,
producând disfagie progresiva
H. curbele flux-volum prezintă scăderea lentă a fluxului
inspirator
I. invazia directă a nervului frenic poate implica pericardul
si determina revărsat pericardic
J. Toate tumorile pot provoca pneumonie post-obstructiva
107. Despre metastazarea la distanţă a cancerului
bronhopulmonar este ADEVARAT că:

A. invadează rar ganglionii axilari sau intraabdominali

B. metastazele la nivelul suprarenalelor nu duc de obicei la
insuficienţă suprarenală
C. ficatul, oasele si creierul sunt situsuri frecvente pentru
metastaze
D. meningita carcinomatoasă este frecvent intâlnită
E. invadează frecvent ganglionii mediastinali şi cervicali
F. dacă este implicată coloana vertebrală, nu există riscul
de compresie a măduvei spinării
G. simptomele comune sunt anorexia, greaţa şi scăderea
ponderală
H. metastazele cerebrale prezentate ca leziuni înlocuitoare
de spaţiu
I. pleureziile maligne sunt frecvent asimptomatice
J. apar dureri osoase şi fracturi patologice, urmare a
invazie tumorale
108. Manifestările endocrine non-metastatice ale cancerului
bronhopulmonar sunt:

A. hipercalcemia (de obicei in carcinomul cu celule

scuamoase)
B. hipoglicemia
C. hipocalcemie (de obicei in carcinomul cu celule mari)
D. sindrom de secreţie ectopică de adrenocorticotropină
E. sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic
(SIADH)
F. Sindromul de secreţie ectopică de renină
 G. de obicei se asociaza cu carcinomul cu celule mici
H. de obicei se asociaza cu carcinomul non microcelular
I. Foarte frecvent ginecomastie
J. hipotiroidie
109. Urmatoarele afirmatii despre manifestările neurologice non-
metastatice ale cancerului bronhopulmonar sunt adevarate:

A. pot fi identificate mielopatii – precum boala neuronală

motorie
B. poate aparea anemia hemolitica
C. poate aparea polimiopatia
D. pot fi hipocratismul
E. sunt in proporţie de 1-2%
F. poate aparea sindromul miastenic (Sindromul Lambert-
Eaton)
G. poate aparea sindromul de secreţie inadecvată de
hormon antidiuretic
H. pot fi intâlnite trombofelbite migratorii
I. pot fi intâlnite encefalopatii - precum degnerescenţa
subacută cerebeloasă
J. pot fi obiectivate neuropatii – precum neuropatia
periferică senzitivo-motorie
110. Despre investigaţiile realizate pentru stadializare şi
diagnostic, este ADEVĂRAT că:

A. O radiografie cu aspect normal exclude o tumoră

subiacentă
B. Pe radiografia toracică, pleurezia nu poare masca o
formaţiune subiacentă
C. Radiografia toracică poate obiectiva deformarea carinei,
lărgirea hilului
D. Radiografia toracica relevă consolidare persistenta
carespunzatoare unei obstrucţii parţiale a bronşiei
E. Radiografia toracica poate obiectiva limfangita
carcinomatoasa
F. Radiografia toracică poate prezenta formaţiuni tumorale
peste 1 cm in diametru
G. Radiografia toracică poate prezenta pleurezie de obicei
unilaterală
 H. Dacă există suspiciunea de metastaze cerebrale, este
necesară efectuarea unei radiografii cranio-cerebrale.
I. Rezonanţa magnetică nucleară (RMN) este recomadata
pentru diagnosticul tumorilor pulmonare primare,
J. Radiografia toracică poate prezenta formaţiuni tumorale
sub 1 cm in diametru
111. Ca etiologie, insuficienta cardiaca poate fi cauzata de:

A. Cardiomiopatie
B. Intoxicatie cu Paracetamol
C. Ciroza hepatica
D. Emfizemul pulmonar
E. Hipertensiune
F. Boala cardiaca ischemica
G. Tuberculoza pulmonara
H. Consumul de alcool
I. Hipotiroidie
J. Valvulopatii (mitrale, aortice, tricuspide)
112. Urmatoarele modificări fiziopatologice se pot întâlni in
insuficienţa cardiacă:

A. Retenţie de sare şi apă

B. Secreţie scăzută de aldosteron
C. Vasodilataţie periferică
D. Dilatare ventriculară
E. Stimularea parasimpatică
F. Vasoconstricţie periferică
G. Inhibarea simpatică
H. Dilatarea atriului drept
I. Stimulare simpatică
J. Secreţie crescută de peptid natriuretic atrial
113. Investigaţiile de laborator care urmează sunt eficiente în
diagnosticul de insuficienţă cardiacă:

A. Nivelul ACTH seric

B. Troponina
C. Peptidul natriuretic
D. Imunoglobulina G
E. Testele hepatice
F. Creatinina si electroliti serici
 G. Dopamina serică
H. Hormonii Tiroidieni
I. Peptidul C
J. Hormonii paratiroidieni PTH
114. Insuficienţa cardiacă are ca simptome:

A. Tuse
B. Fatigabilitate
C. Ortopnee
D. Transpiraţii nocturne
E. Hematemza
F. Dispnee paroxistica nocturna
G. Dureri toracice
H. Hemoptizie
I. Dispnee de efort
J. Dureri epigastrice
115. Insuficienţa cardiacă are ca semne:

A. Insuficienţa cardiacă are ca semne:

B. Zgomote cardiace trei şi patru prezente
C. Hipersonoritatea pulmonară la percuţie
D. Bradipnee
E. Diminuarea suflului laringo –traheal la ascultaţie
F. Presiune venoasă jugulară crescută
G. Raluri pulmonare subcrepitante bazale bilateral
H. Cardiomegalie
I. Tahicardie
J. Pulsul radial filiform
116. Clasificarea New York Heart Association (NYHA) a
insuficienţei cardiace cuprinde :

A. Clasa I- activitatea fizică scăzută determină apariţie de

oboseală
B. Clasa III- fara simptome în repaus, la activitatea fizică
mai scăzută decât cea obişnuită apar dispnee,oboseală
şi palpitaţii
C. Clasa II- fără limitarea activităţii fizice
D. Clasa II- Palpitaţiile apar în repaus şi dispneea apare la
activitatea fizică crescută
E. Clasa III- Oboseală, dispnee şi palpitaţii la repaus
 F. Clasa III- Simptome de oboseală şi palpitaţii apar în
repaus dar dispnee apare la activitatea fizică mare
G. Clasa I- activitatea fizică obişnuită nu determină
oboseală,dispnee sau palpitaţii
H. Clasa IV- Oboseala, dispneea sau palpitaţiile nu apar în
repaus
I. Clasa II- fără simptome în repaus, dar la activitatea
fizică obişnuită apar oboseală,dispnee şi palpitaţii
J. Clasa IV- simptome de insuficienţă cardiacă apar în
repaus şi sunt exacerbate de orice activitate fizică
117. Disfuncţia sistolică a ventriculului drept poate fi secundară
următoarelor boli:

A. Infarctul de ventricul drept

B. Bolile cardiace congenitale ale adultului
C. Boli cronice ale cordului stang
D. Insuficienţă renală cronică
E. Pneumotorax
F. Anemie megaloplastică
G. Hipertensiune pulmonară primară
H. Bronşită acută
I. Hipotiroidie
J. Hipertensiune pulmonară secundară
118. Radiografia toracică evaluează prezenţa de:

A. Revarsatul pleural la nivelul scizurilor

B. Congestie venoasă pulmonară
C. Linii Kerley B
D. Activitatea nodului sinoatrial
E. Plăci în artera coronară stângă
F. Miocardita
G. Infarctul miocardic acut
H. Cardiomegalie
I. Valvulopatii
J. Edemul pulmonar
119. Ecocardiografia este o investigaţie folosită în insuficienţa
cardiacă şi care evaluează:

A. Edemul pulmonar
B. Infarctul miocardic acut
 C. Tulburarile cinetice parietale regionale
D. Presiunea venelor jugulare
E. Bolile valvulare
F. Activitatea nodulului atrioventricular
G. Plăci calcificate în artere coronare
H. Funcţia sistolică şi diastolică
I. Dimensiunea cavităţilor cardiace
J. Cardiomiopatiile
120. Următoarele investigaţii pot ajuta în diagnosticul
insuficienţei cardiace:

A. Spirometrie
B. Radiografie toracică
C. Cateterism cardiac
D. Ecocardiografie de stres
E. Coronarografie
F. ECG
G. Myocardial perfusion scan (MPS)
H. Calciferol seric
I. Hba1c seric
J. IRM cardiac
121. Care dintre următoarele afirmaţii privind recomandările
generale pentru stilul de viaţă în insuficienţa cardiacă cronică
sunt adevărate ?

A. Este interzisă activitatea sexuală în insuficienţa

cardiacă cronică
B. Se recomandă vaccinarea împotriva infecţiei
pneumococice şi a gripei
C. Consumul de alcool trebuie limitat dat fiind efectul
inotrop pozitiv
D. În insuficienţa cardiacă severă trebuie redus aportul de
lichide
E. Este indicată activitatea izometrică intensă
F. Este indicat tratament anticoagulant în insuficienţa
cardiacă cronică pentru prevenţia tromboembolismului
venos
G. Se recomandă 20-30 minute de mers pe jos, de 3-5 ori pe
săptămână
H. Este necesară restricţia de sare
 I. Fumatul trebuie întrerupt
J. Administrarea de inhibitori de fosfodiesterază tip 5 este
indicată în insuficienţa cardiacă
122. Care dintre următoarele afirmaţii privind diureticele în
insuficienţa cardiacă cronică sunt adevărate ?

A. Ameliorează dispneea şi toleranţa la efort

B. Trebuie monitorizaţi regulat electroliţii serici şi funcţia
renală
C. Diureticele cresc riscul de hiperkaliemie şi
hipermagneziemie
D. Trebuie administrate pacienţilor care au supraîncarcare
de fluide
E. Diureticele au efect clar dovedit asupra supravieţuirii
F. Diureticele cresc reabsorbţia tubulară de sodiu şi clor
G. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă poate fi
necesară combinaţia unui diuretic de ansă cu un diuretic
tiazidic
H. Hidroclorotiazida este diuretic de ansă
I. Bumetanid este diuretic tiazidic
J. Cresc excreţia renală de apă şi sare
123. Care dintre următoarele afirmaţii privind inhibitorii enzimei
de conversie a angiotensinei (IECA) sunt adevărate ?

A. Hipokaliemia este un efect advers la IECA

B. Tusea este un efect advers la IECA
C. IECA ameliorează simptomele dar nu influenţează
mortalitatea în insuficienţa cardiacă cronică
D. IECA sunt indicaţi în insuficienţa cardiacă
asimptomatică secundară infarctului miocardic
E. IECA îmbunătăţesc supravieţuirea în insuficienţa
cardiacă din toate clasele funcţionale (NYHA I-IV)
F. Valsartan este un medicament din clasa IECA
G. IECA sunt indicate doar în insuficienţa cardiacă cronică
din clasa funcţională NYHA III-IV
H. Utilizarea IECA este contraindicată în stenoza de arteră
renală
I. IECA impune monitorizarea regulată a frecvenţei
cardiace
J. Perindopril este un medicament din clasa IECA
124. Care dintre următoarele afirmaţii privind medicamentele
recomandate în insuficienţa cardiacă cronică sunt adevărate ?

A. Digoxinul este indicat pacienţilor cu insuficienţă

cardiacă şi fibrilaţie atrială
B. Betablocantele scad morbiditatea şi mortalitatea la
pacienţii cu insuficienţă cardiacă
C. Betablocantele sunt indicate în insuficienţa cardiacă
cronică doar dacă frecvenţa cardiacă depăşeşte 100
bătăi/minut
D. Digoxin se asociază frecvent cu amiodarona în
insuficienţa cardiacă pentru reducerea aritmiilor
ventriculare
E. Ivabradina poate fi adaugată tratamentului betablocant
pentru scăderea frecvenţei cardiacă în fibrilaţia atrială
F. Digoxinul este indicat tuturor pacienţilor cu insuficienţă
cardiacă
G. Ivabradina are ca efect advers scăderea tensiunii
arteriale
H. Betablocantele trebuie evitate în insuficienţa cardiacă
acută
I. Ivabradina este indicată pacienţilor la care frecvenţa
cardiacă rămâne crescută sub tratament cu
betablocante
J. Betablocantele sunt indicate în toate gradele de
severitate a insuficienţei cardiace
125. Care dintre următoarele afirmaţii privind medicamentele
recomandate în insuficienţa cardiacă cronică sunt adevărate ?

A. Inhibitorii de receptori de angiotensină şi de neprilizină

au demonstrat superioritate în scăderea morbidităţii şi
mortalităţii faţă de tratamentul cu IECA
B. Administrarea antagoniştilor de aldosteron creşte riscul
de hipopotasemie
C. Spironolactona are ca efect advers ginecomastia
D. Sacubitril/Valsartan este un medicament din clasa
inhibitorilor de receptori de angiotensină şi de
neprilizină (ARNI)
E. Un efect secundar frecvent al antagoniştilor de
receptori de angiotensină II este tusea
 F. Antagoniştii de aldosteron îmbunătăţesc supravieţuirea
la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
G. Iniţierea ARNI necesită oprirea IECA cu 3 zile înainte de
a începe administrarea
H. Eplerenona face parte din clasa antagoniştilor de
receptori de angiotensină II
I. Sacubitril/Valsartan este o combinaţie între un IECA şi
un antagonist de receptor de angiotensină II
J. Spironolactona este contraindicată pacieţilor cu infarct
miocardic şi insuficienţă cardiacă
126. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate despre
dispozitivele implantabile în insuficienţa cardiacă cronică ?

A. Terapia de resincronizare cardiacă se asociază

tratamentului medical optim la pacienţii cu disfuncţie
ventriculară stângă semnificativă şi interval QRS
prelungit (bloc de ramură stânga)
B. Terapia de resincronizare cardiacă se asociază
tratamentului medical optim la pacienţii cu aritmii
ventriculare simptomatice maligne
C. După implantarea CRT se constată ameliorarea
simptomelor, reducerea evenimentelor determinate de
insuficienţă cardiacă şi scăderea mortalităţii la pacienţii
cu insuficienţă cardiacă în clasele III şi IV NYHA
D. Pacienţii cu indicaţie de CRT şi ICD pot primi un
dispozitiv combinat CRT-D
E. Terapia CRT este contraindicată pacienţilor cu bloc de
ram stâng
F. ICD poate reversa procesul de remodelare ventriculară
şi poate reduce regurgitarea mitrală funcţională
G. Dispozitivul ICD se indică la pacienţii cu bloc de ram
stâng sau drept
H. Terapia de resincronizare presupune plasarea unui
electrod în ventriculul drept şi a unui electrod în atriul
drept
I. Pacienţii cu insuficienţă cardiacă şi aritmii ventriculare
simptomatice ar trebui evaluaţi pentru indicaţia de
implantare de ICD
 J. Terapia de resincronizare presupune plasarea unui
electrod în ventriculul drept şi a unui electrod în sinusul
coronarian pentru stimularea ventriculului stâng
127. Care dintre următoarele afirmaţii despre transplantul
cardiac sunt adevărate ?

A. Ateroscleroza coronariană a alogrefei este principala

cauză de insuficienţă a grefei pe termen lung şi apare la
30-50% dintre pacienţi la 5 ani
B. Transplantul cardiac este indicat pacienţilor cu
insuficienţă cardiacă severă cu speranţă de viaţă mai
mare de 1 an
C. Procesul de rejet vascular determină hipotensiune
arterială post-transplant
D. Alogrefele cardiace funcţionează ca un cord normal
E. Vârsta sub 60 ani reprezintă o contraindicaţie a
transplantului cardiac
F. Rezistenţele vasculare pulmonare crescute reprezintă o
contraindicaţie a transplantului cardiac
G. Denervarea cardiacă post-transplant determină
creşterea frecvenţei cardiace de repaus
H. Cancerul activ este o contraindicaţie absolută a
transplantului cardiac
I. Transplantul cardiac este indicat pacienţilor cu
insuficienţă cardiacă severă cu speranţă de viaţă mai
mică de 6 luni
J. Prezenţa rezistenţelor vasculare pulmonare crescute
reprezintă o indicaţie pentru transplantul cardiac
128. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate ?

A. Miocardul hibernant se defineşte ca persistenţa

disfuncţiei ventriculare la testul de stres cu inotrope
B. Tehnicile de identificare ale miocardului hibernant
includ ecocardiografia de stres, imagistica nucleară,
IRM şi PET
C. După revascularizare coronariană în miocardul hibernant
nu se ameliorează tulburările de cinetică regională
D. Miocardul siderat este o disfuncţie ventriculară
reversibilă care persistă după un episod de ischemie
 E. Miocardul siderat este o disfuncţie ventriculară
ireversibilă a ventriculului stâng
F. Miocardul hibernant răspunde pozitiv la testul de stres
cu inotrope indicând prezenţa miocardului viabilCare
poate să recupereze după revascularizare
G. Miocardul hibernant şi siderat răspund la
revascularizarea coronariană
H. Miocardul hibernant este o disfuncţie reversibilă a
ventriculului stâng
I. Miocardul siderat defineşte zona de formare a cicatricii
miocardice, ce nu poate fi tratată prin revascularizare
coronariană
J. Tehnicile de identificare a miocardului hibernant includ
ecocardiografia transtoracică, CT-ul coronarian şi
angiografia coronariană
129. Care dintre următoarele afirmaţii privind medicamentele
recomandate în insuficienţa cardiacă sunt adevărate ?

A. Medicamentele inotrope administrate intravenos şi

medicamentele vasopresoare sunt utilizate la pacienţii
cu insuficienţă cardiacă acută care asociază deteriorare
hemodinamică severă
B. Toţi pacienţii cu insuficienţă cardiacă trebuie să
beneficieze de tratament cu aspirină, clopidogrel şi
statină
C. Anticoagulantele orale sunt recomandate la pacienţii în
ritm sinusal cu anevrim ventricular stâng sau tromb
D. Ivabradina se indică pacienţilor în fibrilaţie atrială
E. Toţi pacienţii cu insuficienţă cardiacă au indicaţie de
tratament anticoagulant oral
F. Anticoagulantele orale sunt recomandate la pacienţii cu
fibrilaţie atrială
G. Combinaţia de hidralazină şi nitraţi creşte postsarcina şi
presarcina
H. Hidralazina este un medicament diuretic
I. Combinaţia de hidralazină şi nitraţi reduce postsarcina şi
presarcina
J. Toţi pacieţii spitalizaţi cu insuficienţă cardiacă necesită
anticoagulare profilactică
130. Elementele esenţiale ale monitorizării pacientului cu
insuficienţă cardiacă cronică sunt:

A. Efectuarea unui test de toleranţă la efort

B. Calcularea scorului CHA2DS2-vasc
C. Măsurarea circumferinţei abdominale
D. Evaluarea clasei funcţionale NYHA
E. Evaluarea prin ecocardiografie transesofagiană
F. Efectuarea coronarografiei anual
G. Imagistică prin rezonanţă magnetică
H. Monitorizare Holter
I. Monitorizarea greutăţii corporale
J. Evaluarea creatininei şi electroliţilor serici
131. Următoarele afirmații referitoare la bronhopneumopatia
obstructivă cronică (BPOC) sunt adevărate:

A. Obstrucția se asociază cu un răspuns inflamator anormal

al plămânilor la particule și gaze nocive
B. Se asociază doar cu obstrucția difuză a căilor aeriene
C. Se asociază frecvent cu diferite comorbidități
D. Cuprinde o varietate de sindroame clinice (emfizem
pulmonar, boala căilor aeriene mici și bronșita cronică)
asociate cu obstrucția difuză a căilor aeriene și
distrugerea parenchimului pulmonar
E. Nu are ca și consecință creșterea travaliului respirator
F. Nu se poate asocia cu hipertensiunea arterială
G. Este caracterizată prin obstrucția difuză a căilor aeriene,
complet reversibilă
H. Ar putea face parte dintr-un proces inflamator sistemic
generalizat
I. Obstrucția este acută și se asociază cu un răspuns
inflamator anormal al plămânilor la particule și gaze
nocive
J. Este caracterizată prin obstrucția difuză a căilor aeriene,
care nu este complet reversibilă
132. Următoarele afirmații despre clasificarea emfizemului sunt
adevărate:

A. În formele severe ale emfizemului centro-acinar, întreg

plămânul este doar o colecție de bule
 B. Emfizemul centro-acinar este cea mai frecventă formă
de emfizem
C. În emfizemul centro-acinar distensia și distrugerea
țesutului pulmonar se concentrează în jurul bronhiolei
terminale
D. În emfizemul centro-acinar, alveolele mai distale nu își
păstrează arhitectura
E. În emfizemul pan-acinar distensia și distrugerea țesutul
pulmonar afectează întregul acin
F. Emfizemul pan-acinar se asociază cu deficitul de 1-
antitripsină
G. Emfizemul centro-acinar se asociază cu deficitul de 1-
antitripsină
H. Emfizemul pan-acinar este forma cea mai frecventă de
emfizem
I. Limfom
J. În emfizemul neregulat, fibroza și distrugerea
parenchimului pulmonar este parcelară, independent de
structura acinară
133. Următoarele afirmații referitoare la patogenia
bronhopneumopatiei obstructive cronice (BPOC) sunt adev ărate:

A. Alpha1-antritripsina este un inhibitor de proteinază

sintetizat la nivel hepatic
B. Lavajul bronhoalveolar și biopsiile bronșice prelevate de
la fumători arată un număr crescut de eozinofile
C. În deficitul de a1-antitripsină, proteina se acumulează în
ficat, ceea ce conduce la concentrații mici la nivel
pulmonar
D. Deficitul de a1-antitripsină nu poate determina și
afectare hepatică
E. Infecția respiratorie este cea mai rară cauză precipitantă
a exacerbărilor acute ale BPOC
F. Infecția respiratorie este deseori cauza precipitantă a
exacerbărilor acute ale BPOC
G. Fumul de țigară nu are un efect nociv asupra
surfactantului
H. Nu se recomanda utilizarea promptă a anitibioticelor și
vaccinarea de rutină antigripală și antipneumococică
 I. Fumul de țigară are un efect nociv asupra surfactantului,
favorizând hiperinflația pulmonară
J. Lavajul bronhoalveolar și biopsiile bronșice prelevate de
la fumători arată un număr crescut de neurofile
134. Următoarele afirmații despre semnele si simptomele din
bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) sunt adevărate:

A. În formele ușoare ale BPOC, semnele clinice pot fi

absente, sau pot fi prezente raluri sibilante
B. În formele severe, pacienții prezintă polipnee și expir
prelungit
C. În formele avansate, pacienții pot dezvolta insuficiență
respiratorie, hipertensiune pulmonară și cord pulmonar
cronic
D. Pacienții sunt mai predispuși la infecții ale tractului
respirator superior
E. Pacienții sunt mai predispuși la infecții ale tractului
respirator inferior
F. Pacienții cu BPOC nu pot dezvolta insuficiență cardiacă
dreaptă
G. Edemul papilar este sensibil și specific pentru
diagnosticul BPOC
H. Depresia nu este un efect sistemic al BPOC
I. În formele severe, pacienții prezintă bradipnee și inspir
prelungit
J. Simptomele caracteristice ale BPOC sunt tusea
productivă cu spută sero-mucoasă, wheezing-ul și
dispneea
135. Următoarele afirmații despre semnele din
bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) sunt adevărate:

A. Pacienții nu pot dezvolta insuficiență respiratorie și

hipertensiune pulmonară
B. Plămânii prezintă hiperinflație
C. Edemul papilar nu poate fi prezent
D. Hipercapnia severă induce stare confuzională și
somnolență
E. Se pot observa folosirea mușchilor respiratori accesori,
tiraj intercostal inspirator și expir cu buze pensate
F. Distanța crico-sternală este crescută
 G. În forme severe ale BPOC, semnele clinice pot fi
absente
H. Distanța crico-sternală este redusă
I. Pacienții cu hipercapnie pot prezenta vasodilatație
periferică, puls amplu și asterix (flapping tremor)
J. Excursiile costale respiratorii sunt crecute
136. Următoarele afirmații referitoare la diagnosticul
bronhopneumopatiei obstructive cronice (BPOC) sunt adev ărate:

A. Semnele de hiperinflație pot fi întâlnite și în alte boli, cu

ma ar fi astmul
B. Gradul de dispnee poate fi evaluat folosind scorul de
dispnee MRC
C. Semnele de hiperinflație apar doar în BPOC
D. Există semne clinice patognomonice
E. Diagnosticul este cel mai frecvent clinic și se bazează
pe istoricul de dispnee și tuse productivă la un fumator
cronic
F. Nu există manifestări clinice patognomonice
G. Testul de evaluare a BPOC (CAT) este un instrument de
evaluare a simptomelor de către pacient
H. În absența istoricului de fumat, astmul nu este un
diagnostic probabil
I. Gradul de dispnee evaluat prin scorul de dispnee MRC
cuantifică impactul bolii asupra sănătății și calității vieții
pacienților
J. Gradul de dispnee poate fi folosit folosind scorul de
dispnee MRC
137. Următoarele afirmații despre testele funcționale pulmonare
din bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) sunt
adevărate:

A. PEF este crescut

B. Factorul de transfer gazos al monoxidului de carbon
este scăzut în prezența unui grad semnificativ de
emfizem
C. Obstrucția nu este niciodată reversibilă
D. Volumele pulmonare sunt întotdeauna scăzute
E. Volumele pulmonare pot fi crescute
 F. Obstrucția este parțial reversibilă la mulți pacienți (de
obicei o modificare a VEMS<15%)
G. Aportul VEMS/CVF (indicele Tiffeneau) este crescut
H. Raportul VEMS/CVF (indicele Tiffeneau) este scăzut și
PEF este redus
I. Volumele pulmonare pot fi normale
J. Factorul de transfer gazos al monoxidului de carbon
este scăzut în prezența unui grad redus de emfizem
138. Următoarele afirmații despre investigațiile din
bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) sunt adevărate:

A. ECG este deseori normală

B. Gazometria arterială nu este utilă
C. Nu se recomanda niciodată măsurarea nivelului seric și
a genotipului de a1-antitripsină
D. Măsurarea nivelului seric și a genotipului de a1-
antitripsină este recomandată la pacienții nefumători
sau cu un debut prematur al bolii
E. Hemoglobina și hemtocritul pot fi scăzute
F. Hemoglobina si hematocritul pot fi crescute datorită
hipoxemiei persistente
G. Radiografia toracică este adesea normală, chiar și în
stadiile avansate ale bolii
H. Ecocardiografia este utilă pentru a evalua funcția
cardiacă, în cazurile în care dispneea este
disproporționată
I. Pe electrocardiogramă pot fi pezente blocul de ramură
stângă și semne de hipertrofie ventriculară stângă
J. Radiografia pulmonară este întotdeauna modificată
139. Următoarele afirmații despre ventilția non-invazivă (VNI)
sunt adevărate:

A. Contraindicațiile absolute ale VNI sunt: deformări faciale

severe, arsuri faciale, astm, vărsături
B. VNI crește necesitatea intubației traheale
C. Pacientului i se va propune VNI în cazurile cu alcaloză
respiratorie persistentă
D. Scorul Glasgow de evaluare a comei <8 reprezintă o
contraindicație absolută a VNI
E. Tulburările cognitive sunt contraindicații relative ale VNI
 F. VNI reduce necesitatea intubației traheale și scade
mortalitatea
G. Pacientului i se va propune VNI în cazurile cu acidoză
respiratorie persistentă cu ph<7,35
H. Scorul Glasgow de evaluare a comei <8 reprezintă o
contraindicație relativă a VNI
I. Ventilația asistată prin sondă traheală este întotdeauna
necesară la pacienții cu BPOC
J. VNI crește mortalitatea
140. Următoarele afirmații despre prognosticul
bronhopneumopatiei obstructive cronice (BPOC) sunt adev ărate:

A. Un pacient cu indice BODE de 0-2 are o rată de

mortalitatea de 10% la 4 ani
B. Scăderea VEMS este un factor de prognostic nefavorabil
C. Un scor de 0 pe scala MMRC indică faptul că pacientul
este dispnei atunci când se îmbracă
D. Vârsta înaintată și agravarea obstrucției căilor aeriene
sunt factori de prognostic nefavorabili
E. Un pacient cu indice BODE de 0-2 are o rată de
mortalitatea de 80% la 4 ani
F. Indicele de predicție BODE este constituit din indicele
de masă corporală, gradul de obstrucție a căilor aeriene,
gradul de dispnee și capacitatea de efort
G. Vârsta înaintată nu este un factor de prognostic
nefavorabil
H. Indicele de predicție BODE nu este util în determinarea
momentului de trimitere pentru evaluare în vederea unui
transplant pulmonar
I. În indicele de predicție BODE nu este inclus și gradul de
dispnee
J. Un pacient cu indice bode DE 7-10 are o rată de
mortalitate de 80% la 4 ani
141. Următoarele afirmații referitoare la clasificarea severității
obstrucției difuze a căilor aeriene în BPOC sunt adevărate:

A. Forma severă asociază un 30% ≤ VEMS≤ 50% prezis

B. Forma foarte severă asociază un VEMS < 30% prezis
C. Forma ușoară asociază un VEMS≥80% prezis și un raport
VEMS/CVF>0.7
 D. Forma moderată asociază un 50% ≤ VEMS≤ 80% prezis
E. Se efectuează pentru pacienții cu raport VEMS/CVF <0.7
F. Forma severă asociază un 50% ≤ VEMS≤ 80% prezis
G. Forma ușoară asociază un VEMS≥80% prezis
H. Forma ușoară asociază un VEMS≥50% prezis
I. Forma moderată asociază un 30% ≤ VEMS≤ 50% prezis
J. Forma foarte severă asociază un VEMS < 50% prezis
142. Referitor la terapia medicamentoasa a BPOC, este
adevărat:

A. Este folosita pentru tratamentul exacerbărilor pe

termen scurt
B. Curele de recuperare respiratorie sunt o parte esențiala
in tratamentul exacerbărilor acute a BPOC
C. Corticosteroizii inhalatori se utilizează la cei cu
exacerbări frecvente si VEMS>50% din valoarea prezisa
D. Este folosita pentru ameliorarea simptomelor pe termen
lung
E. Preparatele de teofilina cu durata lunga de acțiune aduc
un beneficiu redus in BPOC
F. Carbocisteina nu prezinta niciun beneficiu in prevenția
exacerbărilor BPOC
G. Cea mai utila măsura terapeutica medicamentoasă este
de a convinge pacientul sa reducă fumatul
H. Administrarea prompta de antibiotic ar trebui evitata in
episoadele acute
I. Cuprinde utilizarea de bronhodilatatoare
J. Multe medicamente utilizate sunt similare cu cele
folosite in astm
143. Referitor la oxigenoterapie și recomandările acesteia în
tratamentul BPOC, sunt adevărate:

A. S-a demonstrat îmbunătățirea supraviețuirii după

administrarea continua de oxigen cu debit mai mare de
4L/min
B. Administrarea oxigenului la domiciliu se face cel mai
bine folosind concentratoarele de oxigen
C. Îmbunătățirea substanțială a mortalității a fost atinsă
după administrarea oxigenului timp de 19 ore/zi
 D. S-a demonstrat îmbunătățirea supraviețuirii după
administrarea continua de oxigen cu debit de 2L/min
E. Este recomandata la pacienții cu BPOC cu
pao2>55mmhg in aer ambiant într-o perioada de
stabilitate clinica
F. Se recomandă pacienților cu BPOC care prezinta
pao2<60mmhg diurnă in aer ambiant și care asociază
insuficiență cardiacă
G. Se recomandă pacienților cu BPOC care prezinta
pao2<55mmhg cu policitemie secundara, hipoxemie
nocturna, edeme periferice sau semne de hipertensiune
pulmonara
H. Este recomandata in prezența apneei obstructive de
somn care nu a beneficiat de terapia cu presiune
pozitiva continua
I. Scăderea presiunii in artera pulmonara a fost obținută la
administrarea oxigenului timp de 15 ore/zi
J. Aduce un beneficiu pacienților care prezintă
carboxihemoglobina <3% (pacienți care au oprit
fumatul)
144. Referitor la masurile adiționale de tratament in cazul BPOC
este adevărat:

A. Pacienții cu BPOC ar trebui sa primească o singura doza

de vaccin pneumococic polizaharidic polilipidic și
vaccinare antigripala anuala
B. Valvele endobronşice obstruează bronhiile din plămânii
emfizematoşi hiperinflaţi și determină reducerea
eficientă a volumelor pulmonare
C. Transplantul uni-pulmonar este recomandat la pacienții
cu emfizem terminal
D. Policitemia secundara necesita flebotomie daca
hematocritul este >55%
E. A fost recomandată administrarea anuală de α1-
antitripsină pe cale intravenoasă la pacienții cu nivel
seric <310 mg/L
F. Pacientii cu BPOC ar trebui sa primească două doze de
vaccin pneumococic polizaharidic polilipidic,
vaccinarea antigripala fiind lipsita de beneficii
 G. Policitemia secundara necesita flebotomie daca
hematocritul este <55%
H. Transplantul uni-pulmonar este recomandat la toate
formele de BPOC
I. A fost recomandată administrarea săptămânala sau
lunara de α1-antitripsina pe cale intravenoasa la
pacienții cu nivel seric <310 mg/L și funcție pulmonară
alterată
J. La pacienții cu dispnee refractară la tratament se
recomandă administrarea unui sedativ cu durată lunga
de acțiune, cum ar fi lorazepamul
145. Referitor la exacerbările BPOC, sunt adevărate:

A. Decizia de administrare pe termen lung a

corticosteroizilor, antibioticelor şi bronhodilatatoarelor
trebuie luată în timpul episodului acut de exacerbare
B. Corticosteroizi, antibiotice şi bronhodilatatoare trebuie
administrate în faza acută a exacerbării
C. Pacienții trebuie încurajați să elimine secrețiile
respiratorii prin tuse
D. La pacienții cu risc de hipercapnie, oxigenoterapia se
ajustează pentru a menține saturația >95%
E. Exacerbările BPOC pot determina doar insuficiență
respiratorie de tip I
F. Fizioterapia toracică nu aduce beneficii in obținerea
unui eliminări adecvate a secrețiilor
G. Pot fi precipitate de infecții virale sau bacteriene
H. Tratamentul constă în inițierea oxigenoterapiei
I. Oxigenoterapia pe canula nazala este folosită pentru a
furniza concentrații controlate de oxigen.
J. Se manifesta prin tuse, bronhospasm acut si dispnee
146. Recomandările pentru utilizarea oxigenoterapiei la
domiciliu la adulți cuprind:

A. Persistența apneei obstructive în somn în pofida terapiei

cu presiune pozitivă continuă, după evaluare de către un
specialist
B. Fibroza chistică cu pao2>60 mmhg în absența
hipoxemiei nocturne
 C. Astm cronic sever cu pao2 <55 mmhg (7,3 kpa) sau
dispnee persistentă invalidantă
D. Pneumopatie difuză cu pao2 >60 mmhg și dispnee ușoară
E. Bronhopneumopatie obstructivă cronică cu pao2
cuprinsă între 55 şi 60 mmhg (între 7,3 şi 8 kpa) în
prezența policitemiei secundare, hipoxemiei nocturne,
edemelor periferice sau semnelor de hipertensiune
pulmonar
F. Hipertensiunea pulmonară cu afectare gravă a
parenchimului pulmonar
G. Bronhopneumopatie obstructivă cronică cu pao2 <55
mmhg (7,3 kpa) în aer ambiant într-o perioadă de
stabilitate clinică
H. Insuficiență cardiacă cu pao2 diurnă >70 mmhg
I. Cancer pulmonar sau o altă boală terminală cu dispnee
invalidantă
J. Carboxihemoglobina <3%
147. Tratamentul BPOC cuprinde:

A. Sevrajul tabagic
B. Utilizarea antibioticelor de tip Penicilina la pacienții cu
exacerbări frecvente
C. Agenți mucolitici de tip Roflumilast
D. Agoniști ai receptorilor α-adrenergici
E. Oxigenoterapie
F. Inhibitori de fosfodiesteraza de tip 4 cum ar fi teofilina
G. Medicamente anticolinergice cum ar fi carbocisteina
H. Recuperarea respiratorie
I. Utilizarea de bronhodilatatoare
J. Utilizarea corticosteroizilor
148. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate, referitor la
tratamentul BPOC:

A. Cea mai utilă măsură terapeutică este de a convinge

pacientul să oprească fumatul
B. Salbutamol este un agonist α-adrenergic administrat in
formele grave de BPOC
C. Pacienții își pot administra un antibiotic la 2-3 ore după
ce sputa devine galbena sau verde
 D. Corticoterapia orala se administrează la pacienții cu
exacerbări frecvente si VEMS <50%
E. Roflumilast se utilizează alături de bronhodilatatoare in
cazul exacerbărilor acute
F. Carbocisteina este utila in prevenția exacerbărilor BPOC
la pacienții care prezinta frecvent astfel de episoade
G. Administrarea prompta de antibiotice nu influențează
durata exacerbărilor
H. Corticoterapia orala este administrata in exacerbări
acute
I. Curele de recuperare respiratorie sunt o parte esențială
în tratamentul BPOC
J. Inhibitorii de fosfodiesteraza de tip 4 se utilizează ca
adjuvant alături de bronhodilatatoare in tratamentul de
întreținere la pacienții cu VEMS <50% din valoarea
prezisa si bronșita cronica
149. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate, referitor la
tratamentul BPOC:

A. Roflumilast este un inhibitor de fosfodiesterază cu

proprietăți antiinflamatorii
B. Pe termen lung, oxigenoterapia nu prezinta beneficii
C. Salbutamol este agonist β-adrenergic administrat in
doza de 200 μg la 4-6 ore
D. Medicamentele utilizate in tratamentul BPOC difera de
tratamentul astmului bronșic
E. Folosirea medicamentelor anticolinergice (LAMA)
previne degradarea VEMS
F. Curele de recuperare respiratorie nu produc modificări
semnificative in simptomatologia pacienților
G. Folosirea LAMA (anticolinergic cu durata lunga de
acțiune) nu previne declinul VEMS
H. Administrarea pe termen lung a unei macrolide creste
frecventa exacerbarilor
I. Preparatele de teofilină cu durată lungă de acțiune aduc
un beneficiu redus în BPOC.
J. Măsurile sanitare cuprind evaluarea regulata a funcției
pulmonare, servajul tabagic si vaccinarea antigripala
anuală și antipneumococica
150. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate, referitor la
exacerbările BPOC:

A. Exacerbarea BPOC este o cauză rară de insuficiență

respiratorie
B. Pacientul trebuie încurajat sa elimine secrețiile
respiratorii prin tuse
C. Încurajarea tusei agravează simptomatologia pacienților
cu exacerbare
D. Pacienții cu exacerbare pot prezenta tuse, bronhospasm
acut, dispnee
E. In tratamentul insuficientei respiratorii, scopul principal
este de a îmbunătăți pao2 prin oxigenoterapie continua
F. În tratamentul insuficienței respiratorii, se va lua în
considerare ventilația non-invazivă doar în absența
acidozei respiratorii
G. Masca cu procent fix este folosita pentru a furniza
concentrații controlate de oxigen
H. In insuficiență respiratorie de tip II, nivelul paco 2 este
crescut și pacientul este dependent de stimulul hipoxic
I. La pacienții cu risc de hipercapnie, oxigenoterapia se
ajustează pentru a menține o saturație >95%
J. Corticosteroizii nu se administrează in faza acuta a
exacerbării
151. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate, referitor la
exacerbările BPOC: pag 959-960 rezi

A. Exacerbarea BPOC este o cauză rară de insuficiență

respiratory F
B. Pacientul trebuie încurajat sa elimine secrețiile
respiratorii prin tuse A
C. Încurajarea tusei agravează simptomatologia pacienților
cu exacerbare F
D. Pacienții cu exacerbare pot prezenta tuse, bronhospasm
acut, dispneeA
E. In tratamentul insuficientei respiratorii, scopul principal
este de a îmbunătăți pao2 prin oxigenoterapie continua
A
 F. În tratamentul insuficienței respiratorii, se va lua în
considerare ventilația non-invazivă doar în absența
acidozei respiratorii F
G. Masca cu procent fix este folosita pentru a furniza
concentrații controlate de oxygen A
H. In insuficiență respiratorie de tip II, nivelul paco 2 este
crescut și pacientul este dependent de stimulul hypoxic
A
I. La pacienții cu risc de hipercapnie, oxigenoterapia se
ajustează pentru a menține o saturație >95% F
J. Corticosteroizii nu se administrează in faza acuta a
exacerbării F
152. Cordul pulmonar cronic: pag 127 sorodoc

A. Presupune dilatare acută de VD, care are un perete

subţire, secundară cel mai frecvent tromboembolismului
pulmonar masiv F
B. Apare consecutiv bolilor ce afectează structura şi/sau
funcţia pulmonului A
C. Poate asocia disfuncţie de VD A
D. Implică hipertrofia şi dilataţia VD A
E. Insuficienţa cardiacă dreaptă apare de obicei în stadiile
avansate ale bolii A
F. Insuficienţa cardiacă dreaptă apare de obicei în stadiile
incipiente ale bolii F
G. Apare doar ca urmare a patologiilor ce interesează
cordul stâng sau al bolilor cardiace congenitale F
H. Nu apare ca rezultat al bolilor cardiace congenitale A
I. Apare ca rezultat al bolilor care interesează cordul
stâng sau al bolilor cardiace congenitale F
J. Frecvent apare ca urmare a sindromului de detresă
respiratorie acută F
153. Sunt boli caracterizate prin limitarea fluxului aerian
(obstrucţie):

A. Astmul bronşic A
B. Fibrozele pulmonare F
C. Bronşiectazia A
D. Fibroza chistică A
 E. Alveolita alergică extrinsecă F
F. Toracoplastia F
G. Cifoscolioza F
H. Bronşiolita obliterantă A
I. Bolile neuromusculare F
J. BPOC A
154. În cordul pulmonar cronic, mecanismele prin care boala
pulmonară determină hipertensiune pulmonară şi consecutiv,
afectarea VD sunt: pag 128 sorodoc

A.Remodelarea bronhiilor F
B.Creşterea ariei patului vascular pulmonary F
C.Remodelarea vasculară A
D.Obstrucţia capilarelor pulmonare F
E.Obstrucţia vaselor pulmonare importante A
F.Inflamaţia A
G.Vasoconstricţia A
H.Reducerea anatomică a ariei patului vascular pulmonary
A
I. Infecţia F
J. Vasodilataţia F
155. Următoarele afirmaţii despre BPOC sunt adevărate: pag 128
sorodoc

A. Pacienţii ,,blue bloater” suferă mai frecvent de

hipertensiune pulmonară şi, consecutiv, de cord
pulmonar cronic, decât pacienţii ,,pink puffer’ A
B. Pacienţii cu cord pulmonar cronic datorat BPOC prezintă
o forma de obicei avansată de boală cu pao₂≤60% A
C. Pacienţii cu cord pulmonar cronic datorat BPOC prezintă
o formă de obicei avansată de boală cu VEMS crescut F
D. Hipertensiunea pulmonară în BPOC este determinată de
vasoconstricţia pulmonară produsă de hipoxia alveolară,
acidoză şi hipercapnie A
E. Este cea mai obişnuită cauză de cord pulmonar cronic A
F. Pacienţii cu cord pulmonar cronic datorat BPOC prezintă
o formă de obicei avansată de boală cu VEMS scăzut A
G. Hipertensiunea pulmonară în BPOC este determinată de
vasoconstricţia pulmonară produsă de hipoxia alveolară,
alcaloză şi hipocapnie F
 H. Pacienţii ,,pink puffer” suferă mai frecvent de
hipertensiune pulmonară şi, consecutiv, de cord
pulmonar cronic, decât pacienţii ,,blue bloater” F
I. Pacienţii cu cord pulmonar cronic datorat BPOC prezintă
o formă de obicei avansată de boală cu pao₂≥60% F
J. Hipertensiunea pulmonară în BPOC este determinată de
vasodilataţia pulmonară produsă de hipoxia alveolară,
acidoză şi hipercapnie F
156. Următoarele simptome pot fi întâlnite în cordul pulmonar
cronic: pag 129 sorodoc

A. Transpiraţii F
B. Frison F
C. Tuse A
D. Sincopă A
E. Hemoptizii A
F. Puls arterial amplu F
G. Dispnee A
H. Febră F
I. Secreţii nazale F
J. Fatigabilitate A
157. Următoarele afirmaţii despre diagnosticul paraclinic în
cordul pulmonar cronic sunt adevărate: pag 129-131 sorodoc

A. Ecocardiografia transtoracică poate evidenţia dilatarea

cavităţii VD, cu hipertrofie de perete liber VD şi
aplatizarea septului interatrial F
B. Anomaliile ECG pot include deviaţie axială stângă,
aspect de ,,P pulmonar”, BRS F
C. Scintigrafia miocardică de perfuzie evidenţiază un raport
de captare VD/VS anormal de mic F
D. Radiografia toracică evidenţiază hiperinflaţie şi dilatarea
cordului drept A
E. Radiografia toracică evidenţiază hiperinflaţie şi dilatarea
cordului stâng F
F. Cateterismul cardiac drept poate fi util pentru evaluarea
severităţii hipertensiunii pulmonare A
G. Anomaliile ECG pot include deviaţie axială dreaptă,
aspect de ,,P pulmonar”, BRD A
 H. Datorită hiperinflaţiei pulmonare voltajul complexului
QRS poate fi crescut F
I. Scintigrafia miocardică de perfuzie evidenţiază un raport
de captare VD/VS anormal de mare A
J. Ecocardiografia transtoracică poate evidenţia dilatarea
cavităţii VD, cu hipertrofie de perete liber VD şi
aplatizarea septului interventricular A
158. Profilaxia primară în cordul pulmonar cronic implică: pag
131 s

A. Se va combate sindromul restrictiv cu bronhodilatatoare

la pacienţii cu BPOC F
B. Tromboembolismul cronic va fi tratat cu antiagregante
plachetare F
C. Se va combate sindromul obstructiv bronşic cu
bronhodilatatoare la pacienţii cu BPOC A
D. Evitarea expunerii la frig la pacienţii cu BPOC A
E. Bolnavii cu apnee de somn vor beneficia de utilizarea
presiunii pozitive pe mască A
F. Pacienţii cu boli infiltrative şi fibrozante pulmonare vor
fi trataţi cu anticoagulante F
G. Se va combate sindromul obstructiv bronşic cu
corticosteroizi la pacienţii cu BPOC F
H. Se va combate sindromul obstructiv bronşic cu
imunosupresive la pacienţii cu BPOC F
I. Renunţarea fumatului la pacienţii cu BPOC A
J. Pentru bolile infiltrative şi fibrozante pulmonare vor
intra în discuţie corticosteroizii A
159. Următoarele afirmaţii despre tratamentul în cordul pulmonar
cronic sunt false: pag 131-132 s

A. Administrarea oxidului nitric produce vasoconstricţie

pulmonară marcată F
B. Pentru pacienţii cu BPOC terapia cu oxigen se
recomandă la valori ale sao₂>88% F
C. Riscul instalării toxicităţii digitalice este mic F
D. Pentru pacienţii cu cord pulmonar cronic terapia cu
oxigen se recomandă la valori a pao₂<59mmhg A
E. Digitala este recomandată în fazele de insuficienţă
respiratory F
 F. Administrarea oxidului nitric produce vasodilataţie
pulmonară marcată A
G. Pentru pacienţii cu cord pulmonar cronic terapia cu
oxigen se recomandă la valori ale pao₂>59mmhg F
H. Anticoagularea are indicaţie fermă în cordul pulmonar
cronic secundar hipertensiunii pulmonare idiopatice A
I. Diureticele trebuie indicate cu prudenţă deoarece
depleţia excesivă de volum poate scădea debitul cardiac
A
J. Anticoagularea are indicaţie fermă în cordul pulmonar
cronic secundar tromboembolismului pulmonary A
160. Următoarele afirmaţii despre tratamentul în cordul pulmonar
cronic sunt adevărate:

A. Medicaţia specifică HTP include prostacicline A

B. Medicaţia specifică HTP nu include blocanţii receptorilor
endotelinei F
C. Oxigenul se administrează pe canulă nazală într-o doză
maximă de 6 l/min A
D. Medicaţia specifică HTP include inhibitori de
fosfodiesteraza 5 A
E. Flebotomia este indicată ca tratament adjuvant la
pacienţii cu cord pulmonar cronic şi policitemie severă
A
F. Oxigenul se administrează pe canulă nazală într-o doză
maximă de 12 l/min F
G. Tratamentul de elecţie în cordul pulmonar cronic este
cel chirurgical F
H. Flebotomia creşte presiunea şi rezistenţa vasculară
pulmonară F
I. Flebotomia scade presiunea şi rezistenţa vasculară
pulmonară A
J. Înafara efectului bronhodilatator, teofilina are un slab
efect inotrop negative F
161. Următoarele afirmaţii despre cordul pulmonar cronic sunt
adevărate:

A. Pacienţii prezintă cel mai adesea dispnee A

B. La administrarea de oxigen pot apărea simptome de
hipercapnie (cefalee recurentă, confuzie, vărsături) A
 C. Hipoxia datorată hipoventilaţiei este, de obicei, mai
accentuată ziua F
D. La administrarea de oxigen pot apărea simptome de
hipocapnie (cefalee recurentă, confuzie, vărsături) F
E. Pacienţii pot prezenta angină pectorală de effort A
F. Pacienţii prezinta cel mai adesea sincopă F
G. Semne şi simptomele sunt datorate solicitării cordului
stâng F
H. Pacienţii pot prezenta tulburări neurologice A
I. Hipoxia datorată hipoventilaţiei este, de obicei, mai
accentuată noaptea A
J. Antecedentele de tuse productivă şi dispnee, posibil cu
wheezing, sunt rar relatate F
162. Cordul pulmonar cronic poate fi cauzat de:

A. Fibroză chistică A
B. Abces pulmonary F
C. Astm bronşic A
D. Scleroză multiplă F
E. Lordoză F
F. Gripă F
G. BPOC A
H. Pneumonie F
I. Boli neuromusculare A
J. Miastenia gravis A
163. BPOC:

A. Se caracterizează prin limitarea incomplet reversibilă a

fluxului de aer A
B. Face parte din categoria bolilor caracterizate prin
limitarea fluxului aerian (restricţie) F
C. Limitarea cronică de aer este produsă de distrucţia
parenchimului pulmonar (bronşiolită obstructivă) F
D. Este cauza majoră de insuficienţă cronică respiratorie şi
cord pulmonar cronic A
E. Asociază răspuns inflamator anormal al plămânilor la
particule nocive A
F. Limitarea cronică de aer este produsă de afecţiunea
căilor aeriene mici (bronşiolită obstructivă) A
 G. Face parte din categoria bolilor caracterizate prin
scăderea volumelor respiratorii (obstrucţie) F
H. Limitarea cronică de aer este produsă de distrucţia
parenchimului pulmonar (emfizem) A
I. Este cea mai rară cauză de cord pulmonar cronic F
J. Limitarea cronică de aer este produsă de afecţiunea
căilor aeriene mici (emfizem) F
164. Ecocardiografia transtoracică în cordul pulmonar cronic
poate evidenţia: pag 131 s

A. Hipertrofie de perete liber VD A

B. Dilatarea cavităţii VD A
C. Micşorarea cavităţii VD F
D. Hipertrofie de sept interventricular F
E. VS în formă de litera D în secţiune transversal A
F. VS mai mare decât VD F
G. Regurgitare tricuspidiană A
H. Dilatarea cordului stâng F
I. Aplatizarea septului interventricular A
J. Aplatizarea septului interatrial F
165. Nu sunt cauze de cord pulmonar cronic:

A. Sepsisul A
B. Fibroza chistică F
C. Infarctul miocardic A
D. Pneumonia A
E. Sarcoidoza F
F. Astm bronşic F
G. Abcesul pulmonary A
H. Bronşiectazia F
I. Rinita alergicăA
J. BPOC F
166. Examenul clinic la pacientul diagnosticat cu cord pulmonar
cronic poate obiectiva:

A. Hemoptizii F
B. Suflu sistolic de insuficienţă tricuspidiană A
C. Puls arterial amplu în starea de debit cardiac crescut
indusă de hipoxie A
D. Ronchusuri A
 E. Tegumente reci în starea de debit cardiac crescut
indusă de hipoxie F
F. Galop telediastolic drept F
G. Puls arterial amplu în starea de debit cardiac scăzut
indusă de hipoxie F
H. Suflu diastolic de insuficienţă tricuspidiană F
I. Respiraţie şuierătoare A
J. Galop protodiastolic drept A
167. Pacienţii cu hipertensiune pulmonară (HTP) se pot prezenta
cu urmatoarele simptome: pag 1115 rezi

A. Sincopă A
B. Vertij F
C. Dispnee A
D. Slăbiciune A
E. Distensie abdominală A
F. Tremor membre superioare F
G. Anizocorie F
H. Angină A
I. Afazie F
J. Puls absent la membrele inferioare F
168. Semnele clinice ale hipertensiunii pulmonare (HTP),
hipertrofiei ventriculare drepte şi insuficienţei cardiace dreapte
includ:

A. Suflul diastolic precoce de regurgitare pulmonară A

B. Anizocorie F
C. Asimetria pulsului la membrele superioare F
D. Suflu sistolic carotidian bilateral F
E. Enoftalmie F
F. Ascita A
G. Zgomotul 2 accentuat în focarul pulmonar (P2) A
H. Hepatomegalie A
I. Vertij F
J. Pulsaţia parasternală stângă A
169. Hipertensiunea pulmonară cu mecanism NECLAR şi/sau
MULTIFACTORIAL poate apare în:

A. Hipertensiunea pulmonară cronică tromboembolică F

B. Boală pulmonară interstiţială F
 C. Boli mieloproliferative A
D. Limfangioleiomiomatoză A
E. Sindrom de apnee în somn F
F. Boală pulmonară obstructivă cronică F
G. Boală Gaucher A
H. Histiocitoză pulmonară A
I. Expunere cronică la altitudine înaltă F
J. Insuficienţă renală cronică pe hemodializă A
170. Investigaţiile paraclinice esenţiale în hipertensiunea
pulmonară (HTP) sunt reprezentate de:

A. Endoscopie digestivă inferioară F

B. Radiografie sinusuri frontale F
C. CT cranio-cerebral F
D. Cateterismul cardiac drept A
E. Radiografia toracică A
F. Ecocardiografia A
G. Ultrasonografia abdominală A
H. Electrocardiograma A
I. Ecografie Doppler carotidian F
J. Ph-metrie esofagiană F
171. Tratamentul in hipertensiunea pulmonară cuprinde:

A. Dispozitive de asistare ventriculara stângă F

B. Metode contraceptive (anticoncepţionalele care conţin
doar progesteron şi dispozitivul Mirena) A
C. Shunt ventriculo-arterial F
D. Blocantele canalelor de calciu A
E. Protezare aortică trans-cateter F
F. Implantare de defibrilator automat F
G. Inhibitori ai fosfodiesterazei tip 5 A
H. Intervenţie chirurgicală Nissen F
I. Antagonişti ai receptorilor de endotelină A
J. Vaccinarea pentru gripă şi pneumonie pneumococică A
172. Următoarele semne și simptome sunt specifice pneumoniei:
sinopsis pag 142

A. Murmurul vezicular diminuat și freamătul vocal diminuat.

A
B. Tusea productivă sau seacă. A
 C. Durerile toracice pleuritice. A
D. Murmurul vezicular absent și freamătul vocal accentuat
F
E. Matitatea la percuţie. A
F. Tusea exclusiv productive. F
G. Sonoritatea la percuție. F
H. Durerile toracice atipice. F
I. Tahipneea. A
J. Bradipneea. F
173. Pneumonia virală este caracterizată de următoarele:

A. Are simptome clasice și tuse seacă. A

B. Este mai frecventă la adulţii foarte tineri şi la vârstnici.
F
C. Are o evoluție auto-limitată. A
D. Este o pneumonie comună şi la adulţi. A
E. Este asociată cu utilizarea aerului condiţionat. F
F. adenovirusul, citomegalovirusul, virusul sinciţial
respirator. A( cred ca este continuarea lui J) ? F
G. Agenții patogeni implicați sunt virusurile gripale,
paragripale și Mycoplasma pneumoniae. F
H. Se caracterizează clinic prin febră înaltă, durere
pleuritică, tuse productive F
I. Reprezintă cea mai frecventă formă de pneumonie la
copii. A
J. Agenții patogeni implicați sunt virusurile gripale,
paragripale, A
174. Pneumoniile bacteriene tipice au ca agenți patogeni:

A. Streptococcus pneumoniae. A
B. Pneumocystis jirovecii. F
C. Pseudomonas aeruginosa. A
D. Mycoplasma pneumoniae.F
E. Haemophilus influenzae. A
F. Legionella pneumophila.F
G. Chlamydophila pneumoniae.F
H. Staphylococcus aureus. A
I. Klebsiella pneumoniae. A
J. Citomegalovirusul. F
175. Despre pneumonia produsă de Streptococcus pneumoniae
se pot afirma următoarele:

A. Este cea mai rară pneumonie bacteriană la adulţi. F

B. Are simptome atipice: absența febrei, tuse seacă. F
C. Are simptome clasice: febră înaltă, durere pleuritică,
tuse productivă.A
D. Tratamentul este reprezentat de macrolide. A
E. Se tratează cu beta-lactamine. A
F. Este cea mai frecventă pneumonie bacteriană la adulţi.
A
G. Beta-lactaminele nu sunt utile pentru tratament. F
H. Pacienții cu anemie falciformă au risc mai mare de
infecţie. A
I. Pacienții cu anemie falciformă nu sunt afectați de
infecţie. F
J. Nu necesită tratament (este auto-limitată). F
176. Despre pneumonia produsă de Klebsiella pneumoniae se pot
afirma următoarele:

A. Afectează alcoolicii, pacienţii cu anemie falciformă. A

B. Se tratează cu o combinaţie de cefalosporine şi
aminoglicozide.A
C. Nu apare la pacienţii cu risc crescut de aspiraţie.F
D. Nu sunt afectați pacienţii cu spitalizare prelungită.F
E. Apare la pacienţii cu risc crescut de aspiraţie.A
F. Sunt afectați pacienţii cu spitalizare prelungită.A
G. Nu afectează alcoolicii, sau pacienţii cu anemie
falciformă.F
H. Simptomele și semnele clasice sunt: tuse productivă
sau seacă, dispnee, frisoane, transpiraţii nocturne,
durere toracică pleuritică și spută cu aspect de “jeleu de
coacăze”.A
I. Se tratează cu o combinație de fluorochinolone,
aminoglicozide, cefalosporine de generaţia a treia.F
J. Simptomele și semnele clasice sunt: debut lent, tuse
seacă și formarea de abcese.F
177. Caracteristici ale pneumoniei cu Pseudomonas aeruginosa:

A. Apariția la pacienți cu patologii cronice.A

 B. Insuficienţă respiratorie, astenie.F
C. Debut brusc și simptome clasice.A
D. Răspuns terapeutic la fluorochinolone, aminoglicozide,
cefalosporine de A
E. Afectarea pacienților cu imunosupresie sau cu fibroză
chistică.A
F. Cruțarea pacienților cu imunosupresie sau cu fibroză
chistică.F
G. generaţia a treia. F
H. Este o pneumonie nozocomială.A
I. Apariția la pacienți cu anemie falciformă.F
J. Este o pneumonie comunitară.F
178. Caracteristici ale pneumoniilor bacteriene atipice:

A. Mycoplasma pneumoniae afectează nou-născuţi şi

copii.F
B. Toate răspund la tratament cu macrolide.A
C. Mycoplasma pneumoniae afectează adulții tineri.A
D. Legionella pneumophila este asociată cu utilizarea
aerului condiţionat.A
E. Agenți patogeni implicați: Streptococcus grup B,
Enterobacter sp.F
F. Agenți patogeni implicați: Mycoplasma pneumoniae,
Legionella pneumophila, Chlamydophila pneumoniae.A
G. În pneumonia cu Legionella pneumophila apare test
pozitiv la aglutinină.F
H. În pneumonia cu Legionella pneumophila, alături de
simptomele clasice, mai apar greaţă, diaree, confuzie,
ataxie.A
I. Legionella pneumophila afectează pacienţii cu fibroză
chistică.F
J. Toate răspund la tratament cu trimetoprim-
sulfametoxazol.F
179. Tratamentul empiric al pneumoniei comunitare în
ambulatoriu se realizează cu:

A. Amoxicilină/clavulanat + doxiciclină la pacienții cu

comorbidități.A
 B. Amoxicilină/clavulanat + azitromicină la pacienții cu
comorbidități.A
C. Ceftriaxonă.F
D. Ceftriaxonă + moxifloxacină.F
E. Levofloxacină sau moxifloxacină la pacienții cu
comorbidități.A
F. Azitromicină orală la pacientul anterior sănătos.A
G. Ceftriaxonă + Levofloxacină.F
H. Ceftriaxonă + doxiciclină.F
I. Doxiciclină la pacientul anterior sănătos.A
J. Ceftriaxonă + Azitromicină.F
180. Tratamentul intraspitalicesc empiric al pneumoniei
comunitare presupune administrarea de:

A. Doxiciclină la pacientul anterior sănătos.F

B. Levofloxacină sau moxifloxacină la pacienții cu
comorbidități.F
C. Amoxicilină/clavulanat + azitromicină la pacienții cu
comorbidități.F
D. Ceftriaxonă + Levofloxacină.A
E. Ceftriaxonă + Doxiciclină.A
F. Ceftriaxonă + Moxifloxacină.A
G. Ceftriaxonă + azitromicină sau doxiciclină sau
levofloxacină sau moxifloxacină.A
H. Ceftriaxonă + Azitromicină.A
I. Azitromicină orală la pacientul anterior sănătos.F
J. Amoxicilină/clavulanat + doxiciclină la pacienții cu
comorbidități.F
181. Pneumonia asociată asistenţei medicale este identificată
prin factori de risc după cum urmează:

A. Antibioterapie intravenoasă sau chimioterapie în

ultimele 90 de zile.F
B. Rezidența într-un cămin de îngrijire în ultimele 30 de
zile.F
C. Spitalizare >2 zile în ultimele 90 de zile.A
D. Spitalizare >2 zile în ultimele 30 de zile.F
E. Rezidența într-un cămin de îngrijire în ultimele 90 de
zile.A
 F. Antibioterapie intravenoasă sau chimioterapie în
ultimele 30 de zile.A
G. Îngrijirea rănilor, îngrijirea traheostomiei sau îngrijirea
ventilatorului în ultimele A
H. Dializa cronică în ultimele 30 de zile.A
I. 30 de zile. F
J. Îngrijirea rănilor, îngrijirea traheostomiei sau îngrijirea
ventilatorului în ultimele 90 de zile. F
182. Toţi pacienţii cu pneumonie asociată asistenţei medicale
necesită tratament intraspitalicesc cu:

A.
Levofloxacină + Linezolid. F
B.
Levofloxacină + Vancomicină. F
C.
Ceftazidime + Levofloxacină + Vancomicină A.
D.
Piperacilină/tazobactam + Azitromicină + Linezolid. A
E.
Cefepime + Linezolid. F
F.
Cefepime + Azitromicină + Linezolid. A
G.
Piperacilină/tazobactam + Levofloxacină + Vancomicină.
A
H. Piperacilină/tazobactam + Azitromicină.F
I. Piperacilină/tazobactam + Vancomicină.F
J. Cefepime + Levofloxacină + Linezolid. A
183. Următoarele enunțuri despre pneumonia de aspirație sunt
adevărate: pag 144 sinopsis

A. Debutul este brusc, cu subfebrilitate, bradipnee,

murmur vezicular prezent, fără raluri. F
B. Protecţia căilor respiratorii reprezintă un factor de risc.
F
C. Tratamentul este reprezentat de antibiotice cu spectru
larg care acoperă streptococi şi bacterii anaerobe. A
D. Nu este prezentă leucocitoză. F
E. Alterarea conştienţei și afecţiunile neurologice care
determină A
F. Reprezintă infecţia plămânului secundară inhalării
secreţiilor orofaringiene colonizate. A
G. Radiografia toracică poate dezvălui infiltrate în
segmentele superioare ale lobilor superiori. F
H. Radiografia toracică poate dezvălui infiltrate în anumite
regiuni pulmonare dependente de gravitaţie. A
 I. disfagie reprezintă factori de risc. F
J. Debutul este insidios, cu febră, tuse, alterare status
mental, tahipnee, diminuare murmur vezicular, raluri. A
184. Factorii de risc pentru pneumonia comunitară sunt: pag 964
rezi

A. Vârsta între 16-65 ani. F

B. Tratamentul imunosupresor (inclusiv corticoterapia
prelungită). A
C. Rezidența în căminele pentru vârstnici. F
D. Diabetul zaharat sau boala cronică de rinichi. A
E. Fumatul de ţigarete. A
F. Ventilaţia mecanică într-o unitate de terapie intensivă. F
G. Fibroza chistică. A
H. Factorii iatrogeni: administrarea drogurilor
intravenoase. F
I. Infecţia HIV sau infectia respiratorie virală recentă. A
J. Alte afecțiuni respiratorii: bronșita acută. F
185. Următoarele manifestări extrapulmonare pot să apară în
pneumoniile comunitare:

A. Reactivarea herpes simplex labial este relativ frecventă

în pneumonia A
B. Reactivarea herpes simplex labial este relativ frecventă
în infecțiile determinate de Legionella sau Mycoplasma.
F
C. Eritemul polimorf şi eritemul nodos, sunt întâlnite în
pneumonia cu Mycoplasma. A
D. Mialgiile, artralgiile şi starea generală alterată, mai ales
în infecțiile determinate de Legionella sau Mycoplasma.
A
E. Miocardita şi pericardita, cel mai frecvent în pneumonia
cu Legionella.F
F. Mialgiile, artralgiile şi starea generală alterată, mai ales
în infecțiile determinate de pneumococ. F
G. pneumococică. F
H. Hepatita, în pneumonia cu Mycoplasma. F
I. Hepatita, în pneumonia cu Legionella. A
J. Miocardita şi pericardita, cel mai frecvent în pneumonia
cu Mycoplasma. A
186. Scorul CURB-65 acordă 1 punct pentru fiecare dintre
criteriile de mai jos:

A. B: Blood pressure: Tensiunea arterială sistolică <90

mmHg; diastolică <60 mmHg. A
B. 65: Vârsta <65 ani. F
C. 65: Vârsta >65 ani. A
D. B: Blood pressure: Tensiunea arterială sistolică >90
mmHg; diastolică >60 mmHg. F
E. R: Respiratory rate: Frecvenţa respiratorie >30
respiraţii/min. A
F. R: Respiratory rate: Frecvenţa respiratorie <30
respiraţii/min F
G. C: Confusion: Confuzia este prezentă (scorul testului
mental abreviat <8/10). A
H. C: Confusion: Confuzia este absentă (scorul testului
mental abreviat >8/10). F
I. U: Urea: Nivelul ureei sanguine >42 mg/dl. A
J. U: Urea: Nivelul ureei sanguine <42 mg/dl. F
187. Între markerii pneumoniei comunitare severe se regăsesc:

A. Numărul de leucocite: 4-20 x 103/Μl F

B. Afectarea a mai mult de un lob evidențiată de
radiografia toracică. A
C. Scorul CURB-65: 0-1 F
D. Prezența febrei la vârstnici F
E. Hemoculturi: positive A
F. Afectarea unui singur lob evidențiată de radiografia
toracică. F
G. Scorul CURB-65: 3+ A
H. Numărul de leucocite: <4 x 103 /μL sau >20 x 103/Μl A
I. Absenţa febrei la vârstnici A
J. Hemoculturi: negative F
188. Următoarele reprezintă afirmații corecte despre pneumonia
comunitară: pag 964-965 rezi

A. zile în suspiciunea clinică de pneumonie comunitară la

pacienții spitalizați. F?
B. care au pneumonie comunitară moderată sau severă,
ideal înainte de administrarea antibioticelor. F?
 C. În pneumonia cu Mycoplasma, numărul de leucocite
este de obicei >15 x 103/μL (cu neutrofilie 90%). F
D. este<94%. F
E. Gazometria arterială este necesară dacă saturaţia
oxigenului A
F. În pneumonia cu Mycoplasma, în prezenţa anemiei
trebuie exclusă hemoliza (testul Coombs direct şi
măsurarea aglutininelor la rece). A
G. În pneumonia cu Legionella apare limfopenie fără
leucocitoză marcată, hiponatremie, hipoalbuminemie şi
nivele mari ale transaminazelor service. A
H. O radiografie toracică normală la prezentare trebuie
repetată după 6 săptămâni în suspiciunea clinică de
pneumonie comunitară la pacienții spitalizați. F
I. O radiografie toracică normală la prezentare trebuie
repetată după 2-3 A?
J. Cultura sputei şi hemoculturile sunt necesare la toţi
pacienţii A?
189. Între cauzele pneumoniei lent rezolutive se numără:

A. Revărsatul lichidian pleural (transudat). F

B. Tuberculoza. A
C. Astmul bronșic. F
D. Rezistenţa antibiotică subiacentă. A
E. Apariția atelectaziei. F
F. Abcesul pulmonar. A
G. Carcinomul bronhioloalveolar. A
H. Revărsatul lichidian pleural parapneumonic (exudat). A
I. Retenția sputei. F
J. Malnutriția. F
190. Micro-organismele implicate în pneumonia nosocomială
sunt: pag 967 rezi

A. Klebsiella spp. A
B. Mycobacterium tuberculosis. F
C. Escherichia spp. A
D. Acinetobacter spp. A
E. Bacterii Gram-pozitive. F
F. Enterobacter spp. A
 G.
Bacterii aerobe. F
H.
Haemophilus influenzae. F
I.
Pseudomonas spp. A
J.
Staphylococcus aureus (cu excepția S. Aureus
meticilino-rezistent) F
191. Următorii agenți patogeni sunt implicați în apariția
pneumoniei la vârstnic: pag 54 sorodoc

A. Anaerobi (în special în pneumoniile de aspirație și la

persoanele instituționalizate). A
B. Pneumococ și Haemophilus influenzae (40-60% din
pneumoniile nosocomiale). F
C. Bacili gram-negativi (15-50% din pneumoniile
comunitare).F
D. Legionella pneumophila. A
E. Bacili gram-negativi (40-60% din pneumoniile
nosocomiale). A
F. Pneumococ și Haemophilus influenzae (15-50% din
pneumoniile comunitare). A
G. Virusurile paragripale. F
H. Stafilococ (în special la persoanele instituționalizate
sau aflate în servicii de îngrijire pe termen lung). A?
I. Stafilococ (în special la persoanele instituționalizate
sau aflate în servicii de îngrijire pe termen lung). A?
J. Aerobi (în special în pneumoniile de aspirație și la
persoanele neinstituționalizate). F
192. Între factorii de apărare (pulmonari și generali) care
favorizează colonizarea infecțioasă a plămânului se numără: pag
55 sorodoc

A. Distrugerea celulelor ciliate ale aparatului respirator

post-viroze A
B. Stări de hiperimunitate (spontane sau iatrogene).F
C. Exotoxinele eliberate de germeni.F
D. Afectarea capacității bactericide a fagocitelor.A
E. Defecte ciliare congenitale.A
F. Alterarea stării de conștiență cu tulburări de deglutiție și
aspirația secrețiilor orofaringiene.A
G. Granulopeniile dobândite (chimioterapice,
antiinflamatorii nesteroidiene).A
 H. Granulocitoza congenitală.F
I. Capsula polizaharidică ce conferă rezistență la
fagocitoză.F
J. Drenajul masiv de germeni din focarele de infecție
supurative ale căilor aeriene superioare.F
193. Investigațiile paraclinice rezervate pentru cazurile grave de
pneumonie: pag 57 sorodoc

A.Viteza de sedimentare a hematiilor.F

B.Hemoleucograma cu formula leucocitară.F
C.Examen bacteriologic al lichidului pleural A
D.Testare pentru antigenii solubili urinari Legionella și
pneumococ A
E. Testele rapide de detectare a secvenței genomice. F
F. Examen serologic (Mycoplasma, Chlamydia, Legionella).
A
G. Radiografia toracică (față și profil) cu monitorizare în
dinamică. F
H. Examenul bacteriologic al sputei pentru identificarea
agentului etiologic și antibiogramei. A
I. Reactanții de fază acută.F
J. Fibroscopie cu lavaj bronhiolo-alveolar și examinarea
bacteriologică a aspiratului traheal. A
194. Scorul PSI de prognostic la pacienții imunocompetenți cu
pneumonie comunitară ia în considerare, între altele: pag 58
sorodoc

A. Confuzia. F?
B. Anomaliile gazometrice (PaO2 <60 mmHg, PaCO2 >50
mmHg, pH <7,35). A
C. Ureea >20 mg/dl. F
D. Temperatura 35-40°C. F
E. Temperatura <35°C sau >40°C. A
F. Frecvența respiratorie >30/min. A
G. Vârsta >65 ani. F
H. Tahicardia >125/min. A
I. TA diastolică <60 mmHg F
J. TAs <90 mmHg. A
195. Între cauzele de sindrom de condensare care intră în
diagnosticul diferențial al pneumoniei pneumococice se numără:
pag 60 sorodoc

A. Vasculitele F
B. Abcesul pulmonar după evacuare. F
C. Abcesul pulmonar înainte de evacuare.A
D. Tuberculoza miliară. F
E. Alte neoplazii.F
F. Atelectazia pulmonară. A
G. Lobita neoplazică. A
H. Afectarea lobară din tuberculoza pulmonară. A
I. Bolile de țesut conjunctiv.F
J. Infarctul pulmonar.A
196. Elementele caracteristice pneumoniei cu streptococ sunt:
pag 62 sorodoc

A. Are o tendință crescută la complicații purulente (prin

producere de hialuronidază și fibrinolizină): pleurezie,
pericardită, mediastinită, abcedare. A
B. Este precedată de o infecție streptococică (amigdalită,
erizipel, septicemie). A
C. Tratamentul pentru streptococul penicilino-rezistent
(secretor de beta-lactamază) se face i.v. exclusiv cu
Vancomicină sau Teicoplamină sau Linezolid. F
D. Radiologic se evidențiază zone opace multiple, unele
centrate de microclarități (pneumatocele), asociate
eventual cu complicații pleurale (pleurezie,
hidropneumotorax). F
E. Examenele de laborator evidențiază leucocitoză cu
neutrofilie sau leucopenie, putând fi însoțită de anemie
și trombocitopenie. F
F. La examenul clinic se constată un contrast între
semnele fizice discrete (focare de submatitate și
crepitante pe ambele arii) și starea generală gravă, cu
dispnee și cianoză. A
G. Apare de obicei pe un teren predispozant: copii sau
bătrâni.F
H. Tratamentul pentru streptococul penicilino-rezistent
(secretor de beta-lactamază) se face i.v. cu Augmentin
 sau Cefotaxim + Claritromicină sau Levofloxacină p.o.,
timp de 7 zile. A
I. Radiologic se evidențiază focare mici de condensare de
intensitate subcostală pe ambele arii (are caracter
lobular, bronhopneumonic). A
J. În perioada de stare, stare generală gravă, tuse cu
expectorație purulentă cu striuri sanghinolente, dispnee
severă și cianoză, elemente ce pot evolua rapid spre
insuficiență respiratorie acută. F
197. Tratamentul etiologic în pneumonia interstițială se face cu:
pag 69 sorodoc

A. Pyrimetamină + Sulfametoxidiazină, Cotrimoxazol +

corticoterapie i.v., timp de 21 zile, în caz de infecție cu
Pneumocystis carinii. A
B. Eritromicină sau Claritromicină timp de 7-14 zile, în
infecțiile cu Mycoplasma pneumoniae. A
C. Amantadină sau Rimantadină timp de 2-5 zile, dacă se
suspectează o etiologie virală. A
D. Amantadină sau Rimantadină timp de 2-5 zile, în
infecțiile cu Mycoplasma pneumoniae. F
E. Eritromicină sau Claritromicină timp de 7-14 zile, dacă
se suspectează o etiologie virală. F
F. Rifampicină + Eritromicină, timp de 14-21 zile, în
infecțiile cu Pneumocystis carinii. F
G. Rifampicină + Eritromicină, timp de 14-21 zile, în
infecțiile cu Legionella. A
H. Pyrimetamină + Sulfametoxidiazină, Cotrimoxazol +
corticoterapie i.v., timp de 21 zile, în caz de infecție cu
Legionella. F
I. Tetraciclină timp de 7-14 zile, în infecțiile cu germeni cu
dezvoltare extracelulară. F
J. Tetraciclină timp de 7-14 zile, în infecțiile cu germeni cu
dezvoltare intracelulară (Chlamidia, Mycoplasma,
Coxiella). A
198. Durata tratamentului antibiotic este de: pag 64 sorodoc

A. 7-14 zile, în pneumonia cu Pneumocystis. F

B. 21 zile, în pneumonia cu Mycoplasma. F
 C. 14 zile după defervescență, în pneumonia cu Streptococ
forme rezistente. A
D. 3 zile după defervescență, în pneumonia cu pneumococ.
A
E. Minim 21 zile, în pneumonia cu stafilococ sau anaerobi.
F
F. 14-21 zile, în pneumonia cu Legionella. A
G. Minim 14 zile, în pneumonia cu stafilococ sau anaerobi.
A
H. 14-21 zile, în pneumonia cu Pseudomonas sau
Klebsiella. F
I. 14 zile după defervescență, în pneumonia cu Streptococ.
F?
J. Minim 21 de zile, în pneumonia cu Pseudomonas sau
Klebsiella. A
199. Pneumonia cu stafilococ se caracterizează prin
următoarele: pag 63 sorodoc

A. Se complică frecvent cu septicemie cu metastaze

septice și abcese (cerebrale, renale, hepatice). A
B. Apare de obicei la pacienții tarați (prin diabet, alcoolism,
insuficiență hepatică sau renală cronică). A
C. În cazul stafilococului meticilino-sensibil, tratamentul
se face i.v. exclusiv cu Vancomicină sau Teicoplamină
sau Linezolid. F
D. Nu este necesară obținerea PCR-ului din exsudatul
nazofaringian pentru a confirma necesitatea de
continuare a terapiei antibiotice. F
E. În perioada de stare, pacienții au stare generală gravă,
tuse cu expectorație purulentă cu striuri sanghinolente,
dispnee severă și cianoză, elemente ce pot evolua rapid
spre insuficiență respiratorie acută. A
F. Tratamentul va dura minim 2 săptămâni în caz de
septicemii. F
G. Poate fi precedată de o infecție stafilococică cutanată. A
H. Tratamentul pentru stafilococului meticilino-sensibil se
face i.v. cu Augmentin sau Cefotaxim + Claritromicină
sau Levofloxacină p.o., timp de 7 zile. F
 I. În caz de stafilococ meticilino-rezistent se utilizează i.v.
Oxacilină sau Cloxacilină sau Nafcilină i.v. +
Gentamicină sau Amikacină. F
J. Radiologic se evidențiază zone opace multiple, unele
centrate de microclarități (pneumatocele), prezentând
uneori niveluri hidroaerice, asociate eventual cu
complicații pleurale (pleurezie, hidropneumotorax). A
200. Care dintre afirmațiile următoare referitoare la bronșiectazii
sunt adevărate? pag 148 sinopsis

A. Se caracterizează prin inflamație neutrofilică și infecții

recurente A
B. Sputa este în cantitate redusă și mucoasă F
C. Sunt dilatații tranzitorii ale căilor aeriene F
D. Tusea este de obicei rară F
E. Sunt dilatații anormale și permanente ale căilor aeriene
A
F. Tusea este de obicei persistentă A
G. Hemoptizia nu apare niciodată F
H. Se caracterizează prin inflamație eozinofilică și infecții
rare F
I. Sputa este în cantitate mare și purulentă A
J. Se caracterizează prin afectarea clearance-ului
mucociliar A
201. Printre cauzele bronșiectaziilor se numără: pag 72 sorodoc

A. Cordul pulmonar cronic F

B. Hipocratismul digital F
C. Afectarea bronșică postinfecțioasă (pneumonii
bacteriene sau virale) A
D. Tuberculoza pulmonară A
E. Statusul posttransplant hepatic F
F. Refluxul gastroesofagian F
G. Obstrucția esofagiană mecanică extrinsecă F
H. Obstrucția bronșică mecanică extrinsecă (prin tumoră
extrinsecă) A
I. Obstrucția bronșică mecanică intrinsecă (prin tumoră
endobronșică) A
 J. Defectele genetice ale clearance-ului mucociliar
(dischinezia ciliară primitivă – sindromul Kartagener) A
202. Printre simptomele și semnele clinice în bronșiectazii se
numără: pag 937-938 rezi

A.Sputa în cantitate mare și purulentă A

B.Sputa mucoasă în cantitate redusă F
C.Hemoptizia, frecvent ca un semn al infecției A
D.Tusea, de obicei persistentă A
E.Tuse rară F
F.Hemoptizia nu se regăsește niciodată între semnele de
bronșiectazie F
G. Creșterea volumului și purulenței sputei în cazul infecției
bronșiectaziilor A
H. Reducerea volumului sputei în caz de infecție a
bronșiectaziilor F
I. Dispneea ameliorată pe măsură ce boala progresează F
J. Dispneea agravată pe măsură ce boala progresează A
203. În ceea ce privește investigațiile paraclinice în
bronșiectazii:

A. La tomografia computerizată de înaltă rezoluție (hrCT)

poate fi observat un raport bronho-arterial crescut,
numit semnul ”inelului cu pecete” A
B. La pacienții cu vârsta sub 40 ani trebuie efectuat testul
sudorii și evaluarea genetică pentru fibroza chistică A
C. Investigația de elecție este reprezentată de tomografia
computerizată de înaltă rezoluție (hrCT) A
D. Radiografia toracică poate evidenția căi respiratorii în
”șină de tramvai”, opacități inelare și chisturi A
E. Investigația de elecție este reprezentată de radiografia
toracică F
F. Radiografia toracică este întotdeauna modificată F
G. La tomografia computerizată de înaltă rezoluție (hrCT)
pot fi evidențiate căile respiratorii în ”șină de tramvai” A
H. Oxidul nitric nazal este un test util pentru screeningul
fibrozei chistice F
I. Evaluarea genetică pentru fibroza chistică trebuie
efectuată la pacienții cu vârsta peste 80 ani F
 J. Radiografia toracică evidențiază opacitate omogenă,
densă, care ocupă un întreg hemitorace F
204. Care dintre afirmațiile următoare referitoare la tratamentul
bronșiectaziilor sunt adevărate?

A. Durata tratamentului exacerbărilor este de obicei de 2

săptămâni A
B. Este indicată administrarea pe termen lung a
chinolonelor F
C. Tratamentul exacerbărilor durează 4-6 săptămâni F
D. Ciprofloxacina în doză mare, pe cale orală, este eficientă
pentru tratamentul infecției cu Pseudomonas
aeruginosa A
E. În cazul infecției cu Pseudomonas aeruginosa este
folosit tratamentul cu un singur antibiotic, în doză unică
F
F. În cazul infecției cu Pseudomonas aeruginosa este
folosită adesea o combinație de 2 antibiotice A
G. Este recomandată combinarea prin rotație a
tratamentelor antibiotic F
H. Azitromicina administrată pe termen lung crește
frecvența exacerbărilor F
I. Soluția salină hipertonică nebulizată funcționează ca
agent mucoactiv A
J. Drenajul postural este utilizat în mod frecvent A
205. Care dintre afirmațiile referitoare la tratamentul în
bronșiectazii sunt false?

A. Pentru infecția cu Haemophilus influenzae asociată cu

bronșiectaziile se utilizează antibiotice orale, cum ar fi
amoxicilina, amoxicilina/acid clavulanic sau doxiciclina
A
B. Se recomandă terapii zilnice de clearance al căilor
respiratorii A
C. Pentru tratamentul bronșiectaziilor poate fi folosită
soluția salină hipertonică nebulizată A
D. Soluția salină hipertonică nebulizată este contraindicată
pentru tratamentul bronșiectaziilor F
E. Azitromicina administrată pe termen lung are efect
imunomodulator A
 F. Azitromicina administrată pe termen lung crește
frecvența exacerbărilor F
G. Nu mai este recomandată actual combinarea prin rotație
a tratamentelor antibiotic A
H. Terapiile de clearance al căilor respiratorii se
recomandă o dată pe lună F
I. Este indicată administrarea pe termen lung a
chinolonelor F
J. Pentru infecția cu Haemophilus influenzae asociată cu
bronșiectaziile se utilizează Ciprofloxacina administrată
intravenous F
206. Printre cauzele abcesului pulmonar se numără: pag 967 rezi

A. Embolii septici care conțin stafilococi A

B. Astmul bronșic F
C. Pneumonia de aspirație A
D. Obstrucția bronșică prin cancer endoluminal A
E. Statusul posttransplant pulmonar F
F. Diseminarea de la un abces hepatic amoebian A
G. Dischinezia ciliară F
H. Pneumonia comunitară tratată inadecvat A
I. Fibroza chistică F
J. Medicația bronhodilatatoare F
207. Printre microorganismele cauzale obișnuite ale abcesului
pulmonar se numără:

A. Klebsiella pneumonia A
B. Virusul sincițial respirator F
C. Candida spp F
D. Coronavirusurile F
E. Bacili enterici Gram negative A
F. Bacterii anaerobe (post aspirație) A
G. Helicobacter pylori F
H. Clostridium difficile F
I. Staphylococcus aureus A
J. Haemophilus influenza A
208. Printre carateristicile clinice ale abcesului pulmonar se
numără:

A. Alterarea stării generale A

 B. Creșterea în greutate F
C. Afebrilitatea F
D. Hipocratismul digital în supurația cronică A
E. Starea generală bună F
F. Scăderea ponderală A
G. Cantitatea redusă de spută, mucoasă, fără miros F
H. Febra oscilantă A
I. Striațiile longitudinale unghiale F
J. Cantitatea mare de spută, cu miros fetid A
209. Care dintre urmatoarele sunt afirmații adevărate, în legătură
cu explorările paraclinice în abcesul pulmonar:

A. Bronhoscopia este contraindicate F

B. Apare o imaine de cavitate cu nivel hidro-aeric pe
radiografia toracică A
C. Anemia macrocitară este prezentă F
D. Bronhoscopia poate fi efectuată pentru recoltarea de
probe A
E. Probele biologice inflamatorii sunt scăzute (CRP, VSH) F
F. Examenul computer-tomografic nu este util F
G. Examenul computer-tomografic este essential A
H. Anemia normocitară este prezentă A
I. Radiografia toracică obiectivează o opacitate omogenă,
cu marginea superioară cu concavitatea în sus și spre
hil F
J. Probele biologice inflamatorii sunt crescute (CRP, VSH)
A
210. Formele primitive (congenitale) de bronșiectazii pot fi
suspectate în următoarele situații: pag 72 sorodoc

A. Forme cu topografie bilaterală A

B. Forme cu debut precoce A
C. Forme asociate cu alte malformații congenitale A
D. Forme cu topografie unilaterală F
E. Forme asociate cu obstrucție bronșică F
F. Cazuri cu antecedente personale patologice de boli
bronhopulmonare vindecate cu defect F
G. Cazuri cu antecedente heredo-colaterale de
bronșiectazie A
H. Forme asociate cu insuficiență cardiac F
 I. Forme asociate cu alte deficiențe immune A
J. Forme cu debut tardive F
211. Din anamneza unui pacient cu bronșiectazii reies
următoarele: pag 73 sorodoc

A. Primul episod de pneumonie F

B. Debut insidious A
C. Debut brusc, în plină sănătate F
D. Un singur episod de hemoptizie F
E. Simptome debutate după 60 ani F
F. Pneumonii recidivante în aceeași zonă A
G. Simptome apărute din copilărie/adolescență, dar
neglijate A
H. Episoade bronșitice recidivante A
I. Pacient fără episoade anterioare de tuse F
J. Vechi tușitor A
212. La examenul obiectiv al pacienților cu bronșiectazii se pot
decela:

A. Semne de hipoxie cronică (hipocratism digital) în

formele cu evoluție îndelungată A
B. Hipertensiune arterială sistemică F
C. Semne de afectare a cordului drept în formele cu
evoluție îndelungată A
D. Suflu sistolic apical F
E. Raluri sibilante la nivelul ariilor pulmonare afectate A
F. Xantelasme F
G. Raluri crepitante în formele complicate cu pneumonie A
H. Frecătură pleurală F
I. Raluri subcrepitante la nivelul ariilor pulmonare
afectate A
J. Murmur vezicular abolit bilateral F
213. Printre complicațiile pulmonare ale bronșiectaziilor se
numără: pag 75 sorodoc

A. Pneumonii și bronhopneumonii recidivante A

B. Pleurezie purulentă F
C. Nefropatii interstițiale F
D. Fibroză pulmonară A
E. Insuficiență respiratorie cronică A
 F. Endocardită infecțioasă F
G. Cancer bronșic A
H. Abcese metastatice hepatice F
I. Abcese peribronșiectatice A
J. Pahipleurită F
214. Tratamentul farmacologic al bronșiectaziilor include: pag
77-78 sorodoc

A. Înlăturarea factorilor iritanți bronșici F

B. Evitarea variațiilor bruște de temperature F
C. Oprirea fumatului F
D. Bronhoaspirație cu bronhoscop, dacă drenajul postural
este inefficient F
E. Expectorante A
F. Repaus la pat în cursul episoadelor acute febrile F
G. Spitalizare și tratament cu cefalosporine generația a III-
a ± chinolone, dacă pacientul are stare generală alterată
și febră A
H. Tratament în ambulator cu Amoxicilină, dacă pacientul
are stare generală bună cu/fără febră A
I. Mucolitice A
J. Vitaminoterapie pentru creșterea capacității de apărare
a organismului A

215. Explorările de laboratorînabcesulpulmonararată:

A. Cavități multiple, de micidimensiuni

B. Agentul etiologic înexamenulsputeișiînhemoculturi
C. Imagine hidroaerică cu
conturgrosșinivellichidianorizontal
D. Trombocitopenie
E. Opacitatepneumonică
F. Leucocitoză cu neutrofilie
G. Examenulsputei cu leucocitealterate, piocite,
fibreelastice
H. Anemiemegaloblastică (fals, anemieferibrivă-
inflamatorie)
I. VSH accelerată
 J. Anemieferiprivă, înformele cu evoluțieîndelungată
(anemieinflamatorie)
216. Complicațiileabcesuluipulmonarinclud:

A. Hidrotoraxul
B. Hemoptizia
C. Insuficiențacardiacă
D. Piopneumotoraxul
E. Tuseacronică
F. Pericarditapurulentă
G. Tromboembolismulpulmonar
H. Amiloidozaprimară (fals, amiloidozăsecundarădă)
I. Pleureziapurulentă
J. Neoplasmul pe cicatrice
217. ????Tratamentul non-farmacologic al abcesuluipulmonar
include( pg 87 Șorodoc)-cred căvor invers, tratamentfarmacologic
ca săiasă 5 variante, ce am subliniat cu mov adică

A. Dietahipercalorică, la pacienții cu risc de malnutriție

B. Puncțiapleurală
C. Reabilitareapulmonarăinițiată post-
bronhoscopieintervențională
D. Drenajul postural
E. Fluidifiante, expectorante
F. Dietanormocalorică, cu aporthidricabundent, care
săfavorizezedrenajul
G. Traheostomia cu aspirație
H. Repausul la pat, minim 4-6 săptămâni
(încazulsupurațiilor acute)
I. Programul de reabilitarepulmonară, efectuatzilnic
J. Bronhoaspirația pe bronhoscop
218. Factoriifavorizanți ai dezvoltăriiabcesuluipulmonar pot fi:

A. Terapiaimunosupresivă
B. Fibrilațiaatrială
C. Insuficiențahepatică
D. Hemopatiimaligne
E. Trombozavenoasăprofundă
F. Ateroscleroza
G. Insuficiențarenală
 H. Diabetulzaharat
I. Ischemia arterialăperiferică
J. Diabetul insipid
219. Existămaimultecăi de transmitere a infecției, care
favorizeazădezvoltareaabcesuluipulmonar:

A. Princontiguitate de la o pleureziepurulentă
B. Calealimfatică
C. Caleahematogenă
D. Princontiguitate de la un abcesuterin
E. Caleaaeriană (bronhogenă)
F. Prinefracție de la plăgipenetrantesuprainfectate la
nivelulgambei
G. Princontiguitate de la un abces hepatic
H. Princontiguitate de la un abcesdentar
I. Prinefracție de la plăgitoracicepenetrantesuprainfectate
J. Princontiguitate de la o trombozăvenoasăprofundă
220. Examenul radiologic înabcesulpulmonarpoateevidenția:

A.Cardiomegalie
B.Imagine hidroaerică cu reacțieperifocală (inel marginal)
C.Împingereamediastinuluispreparteasănătoasă
D.Imagine hidroaerică cu conturgros
E.Opacitateomogenă, cu limitasuperioarăconcavăîn sus
șisprehil, care se prelungeștesprehil
F. Imagine hidroaerică cu
conturgrosșinivellichidianorizontal (”gură de cuptor”)
G. Hipertransparențăpulmonară
H. Cavități multiple, de micidimensiuni
I. Umbreliniareparalele (”șine de tramvai”)
J. Opacitatepneumonică, cu clarifierecentrală
221. Următoareleafirmațiidesprefibrozelepulmonare sunt
adevărate:

A. Fibrozelepulmonare sunt
caracterizateprinmodificărireversibile ale
parenchimuluipulmonar.
B. Cicatrizareaţesutuluipulmonarva induce
disfuncţieventilatorie restrictive.
 C. Reprezintăstadiul terminal
pentrunumeroasepatologiipulmonareinterstiţiale.
D. Prevalența lor este mare.(fals, prevalențămică)
E. Afecteazăsepturilealveolareşiţesutul perialveolar, care
se sclerozează.
F. Debutulestecelmaiadesea la vârste sub 50 de ani.
G. Fibrozelepulmonare sunt bolicronice,
maligneşiinfecţioase
H. Pot fi acute, subacute, cornice.
I. Pandemia COVID-19 s-a asociat cu o
scăderesemnificativăaincidențeicazurilor de
fibrozăpulmonară.
J. Evolueazăireversibilspreinsuficienţărespiratorieșideces.
222. Factorii de riscpentrufibrozelepulmonare sunt:

A. Stressul
B. Ocupația(miner, constructor)
C. Fumatul
D. Terapia anti-neoplazică(radio/chimio)
E. Vârsta
F. Hipercoagulabilitatea
G. Bolile cardio-vasculare
H. Obezitatea
I. Factoriigenetici
J. Sexulfeminin
223. Înfibrozapulmonară:(pg 988 Kumar)

A. Debutuleste, de obicei, înjurulvârstei de 20 de ani.(fals,

peste 50)
B. Degetelehipocratice sunt observateîn 25-50% din cazuri.
C. Testelefuncţionalerespiratoriiprezintă de obicei o
disfuncţieobstructivă(fals, restrictivă)
D. Este afectatăcapacitatea de a realizaschimbul de gaze,
ceeace duce la insuficienţărespiratorieprogresivă.
E. Pacienţii se prezintă, de obicei cu dureritoracice, febră,
transpirații.(fals, tuse, dispnee)
F. Debutulestebrusc.(e o boalăprogresivă)
G. Morfopatologicaspectulcaracteristiceste de "fagure de
miere"
 H. Fibrozapulmonarăidiopatică (FPI)
esteceamairarădintrepneumoniileinterstiţialeidiopatice.
(fals, esteceamaifrecventă!)
I. Examinareatoraceluipoatedecelaraluricrepitantebazal,
bilateral.
J. Uneoripacienții sunt trataţiîn mod
greşitpentruinsuficienţăcardiacă.
224. Următoarelesemnesausimptome pot fi
prezenteînfibrozapulmonarăidiopatică:

A. Ralurisibilante
B. Edemasimetricmembreleinferioare
C. Artralgiile, mialgiile
D. Scădereaponderalămoderată
E. Tuseauscată
F. Dispneea
G. Bradipnee
H. Asteniafizică
I. Dispneeparoxisticănocturnă
J. Raluri de fibroză situate la vârfurilepulmonare
225. Despretratamentulînfibrozapulmonarăidiopatică se
poatespunecă:

A. Oxigenoterapiaamelioreazăhipoxiașiîncetineșteastfelins
talareahipertensiuniipulmonare.
B. Malnutriția nu influențeazănegativevoluțiabolii.
C. Transplantulpulmonar se recomandă, în special, la
pacienții cu vârsta sub 55 ani.
D. Nici un tratament nu s-a dovedit a fi
eficaceînoprireasauîncetinireaevoluțieibolii.
E. Transplantulpulmonar se recomandă, în special, la
pacienții cu vârstapeste 55 ani.
F. Tratamentulpatogenic se recomandă de rutină.(fals, se
recomandădoarîncazurileatentselecționate)
G. Inhibitoriifosfodiesterazei 5
agraveazădispneeașihipoxia.(fals, o ameliorează)
H. Tratamentul antifibrotic opreșteevoluțiabolii.(fals, o
încetinește)
I. Transplantulpulmonar se recomandă, în special, la
pacienții cu stare de sănătateacceptabilă.
 J. NintedanibulșiPirfenidonaîncetinescdeclinul CVF cu
aproximativ 50%.
226. Principalelecauze ale fibrozelorpulmonare sunt:

A. Hepatitelecronicevirale
B. Alveolitaalergicăextrinsecă
C. Fibroza post-aspirație
D. Cirozabiliarăprimitivă
E. Amiloidoza
F. Fibrozapulmonarăprimitivă
G. Pneumopatiilemedicamentoase
H. Fibroza post-iradiere
I. Sarcoidoza
J. Colagenozele
227. Despreexplorărileparacliniceînfibrozapulmonară se
poateafirmacă:

A. Tomografiacomputerizatăpulmonarăprecizeazădiagnosti
cul de certitudine.(fals, biopsiepulmonară-diagn de
certitudine)
B. Spirometriaevidențiazădisfuncțieventilatorie de tip
obstructiv.
C. Bronhoscopiaprecizeazădiagnosticul de certitudine.
D. Capacitateavitalăestenormală.(fals, CV scăzut)
E. Tomografiacomputerizatăpulmonarăpermiteidentificarea
unoreventualeleziunipulmonarecoexistente.
F. Gazometriaarterialăpoateobiectivahipoxieșihipocapnie.
G. Indicele de permeabilitatebronșicăestescăzut.(este
normal!)
H. Spirometriaevidențiazădisfuncțieventilatorie de tip
restrictiv.
I. Aspectul de „fagure de miere” și de „sticlămată” pot fi
obiectivate pe radiografiapulmonară.
J. Spirometriaevidențiază capacitate
pulmonarătotalăredusă.
228. Desprefibrozapulmonarăidiopatică se poatespunecă:

A. Este
ceamaifrecventădintrepneumoniileinterstițialeidiopatice
.
 B. De obiceidebutulesteînjurulvârstei de 60 de ani.
C. Modificareahistologicăspecificăeste pneumonia
interstițialăuzuală.
D. Uneori, pacienții sunt tratați, în mod greșit,
pentruinfecțiitoracicerecurente.
E. Debutuleste, de obicei, brusc.fals, insidios
F. Este afectatăcapacitatea de a realizaschimbul de gaze,
ceeace duce la
insuficiențărespiratoriebruscinstalată.fals, IR
instalatăprogresiv!
G. Sindromul Hamman-Rich reprezintă forma cronicăși are
un prognostic bun.(fals, este o formăacută!)
H. Debutuleste, de obicei, insidios.
I. Pacienții se prezintă, de obicei, cu
dispneebruscinstalatășituseseacă.fals,
dispeneaesteinstalatăinsidios
J. Femeile sunt de douaorimaisusceptibile de a fi
afectate.fals, bărbații sunt maiafectați
229. Înfibrozapulmonarăidiopatică (6 răspunsuri)

A. Raportul VEMS/FVC este> 70%.

B. Radiografiatoracicăreprezintăexaminareaimagistică de
elecție.(fals, HRCT este)
C. Spirometriapoate fi normalăînboalaprecoce.
D. Examinareatoraceluideceleazăraluricrepitantebazal,
bilateral.
E. Biopsiapulmonarăchirurgicalăesteceamaifiabilămetodă
de obținere a probelorhistologice de diagnostic.
F. Anticorpiiantinuclearișifactorulreumatoid sunt teste
serologicespecifice.
G. Exacerbările acute sunt asociate cu o
mortalitatecrescută.
H. Examinareatoraceluideceleazăralurisibilanteînexpir.
I. Lavajulbronhoalveolarestenecesarîntotdeauna.(fals,
numaidacă se suspicionează o
cauzăinfecțioasăsaumalignă)
J. Hipertensiuneapulmonarăpoatecomplicainsuficiențaresp
iratorieprogresivă.
230. HRCT(high resolution CT)înfibrozapulmonarăidiopatică:
 A. Aspectul de „fagure de miere” estedat de perețiiîngroșați
uniform a spațiiloraerienemici.(FALS, pereții sunt
îngroșați NEUNIFORM)
B. Este examinareaimagistică de elecție.
C. Procesul fibrotic nu modificăarhitecturanormală a
plămânilor.
D. Nu poatedemonstraaspectul de
fibrozăpulmonarăidiopatică.
E. Modificările sunt mai accentuate la vârfuri.(fals, la baze
sunt mai accentuate)
F. Modificările sunt mai accentuate la baze.
G. Desenul reticular estemai evident
încampurilepulmonarecentrale.(FALS;
maiaccentuatînperiferie!)
H. Poateobiectivaîngroșareareticularăsubpleurală.
I. Obiectiveazăaspectul de „fagure de miere”.
J. Obiectiveazăbronșiectazii de tracțiune.
231. Înlegătură cu tratamentulînfibrozapulmonarăidiopatică,
umătoareleafirmații sunt corecte:

A. Tratamentulfarmacologicopreșteevoluțiabolii.
B. Boala de reflux trebuietratatădacăestesimptomatică.
C. Tratamentulimunosupresoresteîn general evitat.
D. Nintedanib-uleste un inhibitor intracelular al
tirozinkinazelor.
E. Cele maifrecventeefectesecundare ale Pirfenidonei sunt
celecardiovasculare.
F. Paciențiitrebuieevaluațipentrunecesarul de
oxigenoterapie, reabilitarepulmonarășiîngrijirepaliativă.
G. Steroizii sunt tratamentul de elecție.
H. Pirfenidonaîncetinește rata de declin a FVC.
I. Toțipacienții sunt eligibilipentrutransplantulpulmonar.
J. Tratamentulimunosupresoresteîn general recomandat.
232. Selectațiafirmațiacorectăînlegătură cu
fibrozapulmonarăidiopatică:

A. Lavajulbronhoalveolarestenecesarnumaidacă se
suspicionează o cauzăinfecțioasăsaumalignă.
B. Raportul VEMS/CVF este> 70%.
 C. Limfocitozaestefrecventîntâlnităînfibrozapulmonarăidiop
atică.(Fals, înfibroză e neutrofilie)
D. Diagnosticuldiferențial principal
îlreprezintăcelelaltebolipulmonareinterstițiale.
E. Volumelepulmonareșitransferulgazos sunt crescute.
F. O scădere de 10% a capacitățiivitaleforțateconferă un
prognostic bun.
G. Duratamedie de supraviețuireestepeste 10 ani.(fals, 2-5
ani supraviețuire!)
H. Neutrofiliaestefrecventîntâlnităînfibrozapulmonarăidiopa
tică.
I. Se producfibroblasteînexces,
iarmatriceaextracelularăînexces se depuneîninterstițiu.
J. Pacienții se prezintă, de obicei, cu un debut brusc.
233. Următoareleafirmațiireferitoare la tromboflebitasuperficial ă
sunt adevărate:

A. O cauzăfrecventăestemenținereaîndelungată a
unuicatetervenos
B. Este definităclarrelația de
cauzalitatedintretrombofiliileereditareșitromboflebitasu
perficială
C. Pacienții cu antecedente de tromboflebităsuperficialăau
un riscmai mare de a dezvoltaemboliepulmonară
D. Poateapăreasecundaradministrăriiunorsoluții cu scop
diagnostic sauterapeutic
E. Bolile de colagen nu pot fi implicate
înfiziopatologiatromboflebiteisuperficiale
F. Patologiiletumorale nu se pot asocia cu
aparițiatromboflebiteisuperficiale
G. Pacienții cu antecedente de tromboflebităsuperficială nu
au un riscmai mare de a dezvoltaemboliepulmonară
H. Vasculitelesistemice nu pot fi implicate
înfiziopatologiatromboflebiteisuperficiale
I. Aparemaifrecvent la pacienții cu
insuficiențăvenoasăcronică
J. Reprezintă un procesinflamatorceafectează cu
predilecțiesistemulvenos superficial de la
nivelulmembrelorinferioare
234. Desprediagnosticul clinic întromboflebitasuperficială se pot
afirmaurmătoarele:

A. Tromboflebitasuperficialăsepticăesteasociatăprezențeic
ateterelorintravenoase
B. ???Tromboflebitasuperficială post-traumaticăpoate fi
întâlnită
C. La inspecțiepacientul nu vaavea cordon indurat,
durerosfals
D. Forma clasică, prezentă la membreleinferioare
E. Trombozahemoroidală nu reprezintă o formă de
tromboflebităsuperficialăfals
F. Trombozaunuihematom perianal nu este o formă de
tromboflebităsuperficialăfals
G. Tromboflebitasuperficialăchimicăiatrogenăpoateapărea
post-scleroterapie
H. Tromboflebitasuperficială post-traumatică,
fărăechimozăfals
I. Forma clasică, prezentă la membrelesuperioarefals
J. Inspecțiaevidențiază cordon indurat, dureros, cu
eritemșiedem al țesuturilor din jur
235. Diagnosticultromboflebiteisuperficiale include:

A. Ecografiavasculară nu trebuieefectuatăși la
nivelulsistemuluivenosprofund
B. Nu se recomandăecografie Doppler venos
C. In tromboflebitasuperficială nu se
observănimicpatologic la examenul clinic
D. Examenul clinic
E. Ecografia Doppler
F. Venografia cu substanță de contrast esterarutilizată
G. Ecografiavascularătrebuieefectuatăși la
nivelulsistemuluivenosprofund
H. Este importantăreevaluareaecografică la 48-72 ore, mai
ales dacătromboflebitasuperficialăestelocalizată la < 3
cm de joncțiuneasafeno-femurală
I. Venografia cu substanță de contrast esteesențială
J. Este importantăreevaluareaecografică la 48-72 ore, mai
ales dacătromboflebitasuperficialăestelocalizată la > 3
cm de joncțiuneasafeno-femurală
236. Principaleleafecțiuni cu care se
realizeazădiagnosticuldiferențialîntromboflebitasuperficială, sunt:

A. Celulitainfecțioasă
B. Vasculita
C. Trombozavenoasăprofundă
D. Infarctulmiocardicacut
E. Accidentul vascular cerebral hemoragic
F. Blocul atrioventricular total
G. Șoculcardiogen
H. Chistul Baker
I. Disecția de aortă
J. Limfangita
237. Tratamentultromboflebiteisuperficiale include:

A. Obligatoriutratament chirurgical
B. Măsurigenerale
C. Se pot aplicacompreseumedeșicalde
D. Nu estenecesartratament
E. Se pot aplicacompreserecișiuscate
F. Evitareaimobilizăriiprelungite
G. Purtareaciorapilorelastici
H. Obligatoriuimobilizareprelungită
I. Tratamentfarmacologic
J. Este interzisăpurtareaciorapilorelastici
238. Tratamentulfarmacologicîntromboflebitasuperficială
include:

A. Nu există un consens cu privire la tratamentul cu

heparine cu greutatemolecularămică
B. Anticoagularea cu heparinăfracționatăesteobligatorie
C. Anticoagularea cu heparinănefracționatăesteobligatorie
D. Este obligatorieadministrarea de Fondaparinux
E. Tratamentul antibiotic
esterecomandatîntromboflebitasuperficialăseptică
F. Aplicarealocală de preparate cu heparină
G. Nu estenecesartratamentfarmacologic
H. Analgezia cu preparate ceconținaspirină
I. Tratamentul antibiotic esteobligatoriu
 J. Tratamentul antibiotic esterecomandatîntromboflebita
cu supurație
239. Următoareleafirmațiireferitoare la
trombozavenoasăprofundă sunt adevărate:

A. Celmairar sunt afectatevenele de la nivelulextremităților

Embolia pulmonară-
B. Incidențaestemai mare la femei
precoce C. Este o afecțiunecauzată de aparițiaunuitrombus, de
obiceiîntr-o venăprofundă
Tardiv-sdr posttrombotic
D. Incidențaestemaimare la bărbați
E. O complicațieprecoceestesindromulposttrombotic
F. Celmaifrecvent sunt afectatevenelesuprahepatice
G. Boalaestegravăprincomplicațiimajore, precum
emboliapulmonară
H. Diagnosticulprecoceesteesențial
I. O complicațietardivăesteemboliapulmonară
J. Boalaestegravăprincomplicațiimajore, precum
sindromulpostrombotic
240. Afirmațiileadevăratereferitoare la
trombozavenoasăprofundă, sunt:

A. Stazasanguinăapareîndeteriorareavalvulelorvenoase
Vena iliacă comună
B. Hipercoagulabilitateasanguinăpoatesăapară ca urmare a
stângă este
comprimată de
unui defect al factorilorimplicați direct înprocesul de
artera iliacă hemostază
comună stângă C. Stazavenoasăexplicălocalizareamaifrecventă la
înainte de vărsarea nivelulmembrului inferior stâng
ei în vena cavă) D. Stazavenoasăexplicălocalizareamaifrecventă la
nivelulmembrului inferior drept
E. Consumul de cotraceptiveorale nu creșteriscul de
trombozăvenoasăprofundă
F. Pacienții cu imobilizareprelungită la pat nu au un risc
major de trombozăvenoasăprofundă
G. Sindromulanticorpilorantifosfolipidici nu reprezintă un
factor de risc principal pentrutrombozavenoasăprofundă
H. Unul din factoriimajori de riscestevârsta sub 20 ani
I. Triada Virchow cuprinde: stazăvenoasă,
leziuneapereteluivenosșihipercoagulabilitateasanguină
J. In aparițiatrombozeivenoaseprofundeeste implicata
triadalui Virchow
241. Tabloul clinic al trombozeivenoaseprofundedepinde de:

A.
Vârstatânără a pacientei
B.
Localizareașiextindereaobstrucțieivenoase
C.
Meseriapacientului
D.
Existențaemboliilor
E.
Vârstamedicului
F.
Nu existăfactori care săinfluențezetabloul clinic al
trombozeivenoaseprofunde
G. Existențașiamploareainflamațieiparietaleșiperivenoase
H. Educațiapacientului
I. Asociereamanifestărilor de insuficiențăarterială
J. Reacția de vecinătateșirăspunsul general al
organismului
242. Principalelemanifestăricliniceîntâlniteîntrombozavenoasăpr
ofundă sunt:

A. Disecția de aorta
B. Modificăriletegumentare
C. Durerea
D. Dilatarearețeleivenoasesuperficiale
E. Infractulmiocardic
F. Cordonulvenostrombozat
G. Edemul care cedeazăimediatînpozițiedeclivă
H. Edemul
I. Blocul atrioventricular
J. Febraseveră
243. Explorareaparaclinicăîntrombozavenoasăprofundă are ca
scop:

A. Stabilirealocalizării
B. Precizareaetiologiei
C. Localizareatrombozei nu se poatediagnosticaparaclinic
D. Stabilireaeventualelorcomplicații
E. Nu se
efectueazăinvestigațiiparacliniceîntrombozavenoasăprof
undă
F. Tratamentulcâtmai rapid cu trombolitic
G. Stabilireaextinderiitrombozei
H. Confirmareadiagnosticului
 I. Examenul clinic punediagnosticul de certitudine
J. Nu poateprecizacomplicațiile
244. Diagnosticuldiferențial al trombozeivenoaseprofunde se
face cu:

A. Blocul atrioventricular total

B. Infarctulmiocardicacut
C. Lifedemul unilateral
D. Edemele de altacauză
E. Accidentul vascular cerebral
F. Ischemia acutăperiferică
G. Celulita
H. Limfedemul bilateral(!!DD cu limfedem unilateral)
I. Disecția de aortă
J. Flebitesuperficiale
245. Profilaxiatrombozeivenoase profunde presupune:

A. In ultima lună de sarcină se

administreazănumaiantivitamine K
B. Anticoagulareprofilactică la pacienții cu risc
Atenție! În sarcină pt C. Imobilizareprelungită la pat
gravidele cu risc de tvp, D. Prevenirealeziunilorpereteluivenos
dăm heparine E. Poziționareacâtmaideclivă a membrelorinferioare
Antivitaminele K sunt F. Mobilizareprecocepostoperator
interzise în primul G. Scădereacoagulabilitățiisângelui
trimestru și în ultima H. Nu se administreazătratament anticoagulant indiferent
lună de sarcină! de risculpacienților
I. Combatereastazeivenoase
J. Antivitaminele K se administreazăînprimultrimestru de
sarcină la toategravidele
246. Anticoagulanteleoraledirecte care pot fi utilizate la
pacienții cu trombozăvenoasă profunda sunt:

A. La anticoagulanteleoraledirecteestenecesarăurmărirea
INR
Dabigatran-inhibă B. Rivaroxaban
direct trombina C. Dabigatran
D. Apixaban
Apixaban,
E. Dabigatranulinhibăfactorul X activat
Rivaroxaban,
Edoxaban- inh fact X F. Se preferăutilizareaantivitaminei K
activat
 G. Apixabanulinhibă direct trombina
H. Nu pot fi utilizateanticoagulanteoraledirecte la pacienții
cu trombozăvenoasăprofundă
I. Dabigatranulinhibă direct trombina
J. Edoxaban
247. Factorii de riscpentrutromboembolismulpulmonar sunt:

A. Consumul de contraceptive nu este nu factor de risc

B. Infarctulmiocardicacutînprezențatratamentului
anticoagulant corect
C. Tulburările de coagulare nu crescriscul de
tromboembolismulpulmonar
D. Vârstapeste 60 ani
E. Intervențiiortopedice pe femur
F. Imobilizareaprelungită la pat
G. Sarcinașiperioada postpartum precoce
H. Perioada postpartum tardivă (după 1 an de la naștere)
I. Neoplaziile
J. Anorexia
248. Următoareleafirmațiireferitoare la emboliapulmonară cu
riscînalt sunt adevărate:

A.Tabloul clinic este de cord pulmonaracut

B.Debutulestebrusc
C.Foarterarpoatecauzadeces
D.Este rarîntâlnităînserviciile de chirurgie
E.In 50% din cazuri se soldează cu decesîn prima oră de la
debut
F. Este ceamaigravăformă de emboliepulmonară
G. Pacientulpoateaveainstabilitatehemodinamică
H. Este ceamaiușoarăformă de emboliepulmonară
I. Nu se asociazăniciodată cu deces
J. Nu se asociază cu șoccardiogengrav
249. Debutulînemboliapulmonară cu riscînaltpoate fi prinunul din
următoarelesimptomeșisemne:

A. Accident vascular cerebral

B. Frecvențarespirațiilorpeste 30/minut
C. Intotdeaunapacientulva fi stabilhemodinamic
D. Niciodatăpacientul nu poateaveașoccardiogen
 E. Cianoză de tip central
F. Infarct miocardicacut
G. Dureretoracicăviolentă
H. Frecvențarespirațiilor sub 30/minut
I. Dispneeseveră
J. Sincopă
250. Investigațiileimagistice care pot fi utilizate la pacienții cu
emboliepulmonară sunt:

A. Radiografiatoracica
B. Tomografiacomputerizatăcerebrală
C. Ecocardiografia
D. Tomografiacomputerizatătoracică
E. Monitorizarea ABPM
F. Monitorizarea HOLTER ECG
G. Arteriografiapulmonară
H. Testul de efort la cicloergometru
I. Indicelegleznă-braț
J. Scintigrafiapulmonară de perfuzie
251. Următoareleafirmațiireferitoare la
tratamentultromboembolismuluipulmonar sunt adevărate:

A. Pacientul nu necesităinternare
B. Presupunetratamentulcorect al
trombozeivenoaseprofunde
C. Unul din
obiectiveînemboliapulmonarămasivăesteprevențiamorțiis
ubite
D. Nu estenecesartratamentmedicamentos
E. Tratamentulestedoar chirurgical
F. Tratamentulprofilacticestesuficient
G. Nu se efectueazăniciodatătratamenttrombolitic
H. Este esențialăcombatereastazeivenoase
I. Tratamentulesteprofilacticșicurativ
J. Tratamentulcurativeste medical și chirurgical
252. Contraindicațiile absolute ale
terapieitromboliticeîntromboembolismulpulmonar sunt:

A. Accident ischemic tranzitorînultimele 6 lunirealtivă

B. Istoricul de accident vascular cerebral hemoragic
 C. Accident vascular cerebral ischemic înultimele 6 luni
D. Traumatismesauneoplasmecerebralecunoscute
E. Traumatism cranianînultimele 3 săptămâni
F. Boalahepaticăavansatărelativă
G. Ulcer peptic active relativă
H. Hemoragiegastrointestinalăîn ultima lună
I. Terapieanticoagulantăoralărelativă
J. Sarcinaci relativă
253. Astmulbronșic:

Dispnee de tip A. Determinăepisoaderepetate de dispnee de tip inspirator

expirator! B. Determinăepisoaderepetate de dispneeîn special
încursulnopțiisaudimineațadevreme
(wheezing)
C. Determinăepisoaderepetate de dispneeîn special
Noaptea/dimineața încursulzileisausearatârziu
devreme
D. Wheezingulși angina pectorală fac parte din tabloul
+senzație de clinic
contricție toracică E. Tuseaesteinițialseacă, ulterior cu
expectorațieredusăcantitativ
F. Tuseaesteinițialproductivă, ulterior seacă,
anunțândsfârșitulcrizei
G. Determinăepisoaderepetate de dispnee de tip expirator
H. Wheezingulșiconstricțiatoracică fac parte din tabloul
clinic
I. Este o boalăinflamatorieacută a căiloraeriene
J. Este o boalăinflamatoriecronică a căiloraeriene
254. Astmulbronșic:

A. Simptomele sunt variabileîntimpsau ca intensitate

B. Obstrucțiacăilorbronșiceestereversibilăspontansau sub
tratament
C. Infecțiilerespiratorii nu pot
precipitaaparițiasimptomelor.
D. Simptomele sunt constanteîntimpsau ca intensitate
E. Elementuldefinitoriuesteobstrucțiavariabilășiireversibilă
a căilorbronșice
F. Infecțiilerespiratorii pot precipitaaparițiasimptomelor.
G. Simptomele pot fi precipitate de alergeni,
exercițiifiziceșiexpunere la substanțeiritante
 H. Obstrucțiacăilorbronșice nu estereversibilăspontansau
sub tratament
I. Elementuldefinitoriuesteobstrucțiavariabilășireversibilă
a căilorbronșice
J. Simptomele nu pot fi precipitate de
exercițiifiziceșischimbăriclimatice.
255. Înaparițiaastmuluibronșic sunt implicați:
Factori predispozanți-
A. Factoripredispozanți – atopia, factoriigenetici
atopie, factori genetici
B. Factoripredispozanți – alergeni, aspirina
Factori cauzali-alergeni, C. Factoricauzali – atopia, factoriigenetici
aspirina, effort fizic, aditivi
D. Factoricauzali – alergeni, aspirina
alimentary
E. Factoricauzali – efortulfizic, aditiviialimentari
Factori trigger- infecții F. Efortulfizic, stresul, modificările endocrine
respiratorii, betablocante, premenstruale nu pot declanșaaparițiaastmuluibronșic
reflux Gastroesofagian, G. Factoripredispozanți – efortulfizic, aditiviialimentari
efort fizic, stres, modif
H. Factori trigger – efortulfizic, stresul, modificări
endocrine
premenstruale/sarcina, endocrine premenstruale
tireopatii I. Factori trigger – infecțiirespiratorii, beta-blocantele,
refluxulgastroesofagian
J. Factori trigger – infecțiiurinare, blocantelecanalelor de
calciu, diareea
256. Desprefenotipurile de astmbronșic sunt
adevărateurmătoareleafirmații:(pg 40 Șorodoc)

A. Astmulalergicestefrecvent cu debut încopilărie

B. Astmulindus de efortulfizicestecelmaifrecventîntâlnit la
copiișiadulțiitineri
C. Astmul persistent se
caracterizeazăprinsimptomebronhospasticepermanente
D. Înastmul persistent pacientulesteasimptomaticîn afara
crizelor
E. Astmul cu debut tardivestediagnosticatîn special la
femei
F. Astmul non-alergicsauintrinsec se întâlnește la copii
G. Astmul cu debut tardivestediagnosticatîn special la
bărbați
H. Astmulindus de efortulfizicestecelmaifrecventîntâlnit la
fumătorișifoștifumători
 I. Astmulalergicestefrecvent cu debut la vârstaadultă
J. Astmul non-alergicsauintrinsec se întâlnește la adulți
257. Fiziopatologiaastmuluibronșic:

A. La obstrucțiabronșică se
asociazăinflamațiașihiperreactivitateabronșică.
B. Obstrucțiabronșicăestedifuză,
reversibilăparțialsaucomplet.
C. Inflamațiarezultă din
interacțiuneadintrevirușiirespiratorișialergeniidomesticis
auprofesionali
D. Obstrucțiabronșicăestesecundarăacumulării de
eozinofileșipolimorfonucleare
E. Obstrucțiabronșicăestesecundarăbronhospasmului,
edemuluimucoaseișisecreției de mucus
F. La obstrucțiabronșică se
asociazăîntotdeaunainfecțiabacterianășihiperreactivitat
eabronșiolelorterminale.
G. Hiperreactivitateabronșicăestesecundarăexpuneriicăilor
respiratorii la agențiiritanținespecifici.
H. Hiperreactivitateabronșicăestesecundarăinteracțiuniicel
ulelorinflamatorii.
I. Obstrucțiabronșicăestedifuză, ireversibilăcomplet.
J. Inflamațiarezultă din
interacțiuneadintreceluleleinflamatorii,
mediatoriiinflamatorișicelulelerezidente ale
căilorrespiratorii
258. Simptomelesugestive de astm sunt:

A. Senzație de arsurătoracică
B. Tuseainițialseacă, spre final mucoasă
C. Wheezing-ulșidispneeanocturnă au valoarepredictivămai
mare
D. Tuseainițialmucoasă, spre final seacă
E. Wheezing (respirațieșuierătoare)
F. Dispneea predominant inspiratorie
G. Dispneea predominant expiratorie
H. Senzație de constricțietoracică
I. Wheezing (respirațiesacadată)
 J. Wheezing-ulșidispneeanocturnă au
valoarepredictivămică
259. Examenul clinic încriza de astmbronșicrelevă:

A. Posibilautilizare a musculatoriiaccesoriitoracice
B. Posibilautilizare a musculatoriiaccesoriiparavertebrale
C. Torace mat la percuție, tuse
D. Toracehipersonor la percuție, tuse
E. Inspirprelungit, wheezing
F. Toracecifotic, hipermobil
G. Expirprelungit, wheezing
H. La ascultațiatoracelui se obiectiveazăralurisibilante la
vârfurileplămânilor
I. La ascultațiatoracelui se obiectiveazăralurisibilante pe
ambeleariipulmonare
J. Toracedestins, hiperinflat
260. Diagnosticulparaclinicînastmulbronșic include:

A. Fotopletismografie
B. Endoscopiedigestivăsuperioară
C. Teste alergologice
D. Radiografiatoracică
E. Teste de provocarebronșică
F. Fluxulexpirator de vârf
G. Spirometria
H. Testaregenetică
I. Ecocardiografia
J. Test de stress la dobutamină
261. Spirometria:

A. Este necesarăpentruidentificareaobstrucțieibronșice
B. Este necesarăpentruidentificareainflamațieibronșice
C. Identificăseveritateaobstrucțieibronșice
D. Obstrucțiabronșicăestedefinităprinscădereaindicelui de
permeabilitatebronșicăTiffeneau sub 90%(FALS, scade
sub 70%)
E. Este utilizatăpentruevaluareafuncțieifonatorii
F. Nu oferă date
desprereversibilitateașivariabilitateaobstrucțieibronșice
 G. Poateapreciareversibilitateașivariabilitateaobstrucțieibr
onșice
H. Este utilizatăpentruevaluareafuncțieirespiratorii
I. Nu poateapreciaseveritateaobstrucțieibronșice
J. Obstrucțiabronșicăestedefinităprinscădereaindicelui de
permeabilitatebronșicăTiffeneau sub 70%
262. Desprediagnosticulparaclinicînastmulbronșic sunt
adevărateurmătoareleafirmații:

A. Hipereozinofiliașihipersecreția de IgEspecifice sunt

caracteristiceastmuluibronșicalergic
B. Se poate induce hiperreactivitateabronșică cu
ajutorultestelor de provocare (metacolină, histamină)
C. Răspunsulbronhodilatator se referă la scăderea VEMS cu
≥12% sau ≥300ml dupăinhalarea a 400µg salbutamol
D. Dacă nu se poateefectuaspirometria, se
vamăsurafluxulexpirator de vârf (PEF) cu
ajutorulpeakflowmetrului
E. Încazulastmuluialergic, înspută se
vorevidențiafrecventeeozinofile, cristale Charcot-Leyden
șispiraleCurschmann
F. Se poatemăsurafluxulexpirator de vârf (PEF) cu
ajutorulspirometriei
G. Hiperneutrofiliașihipersecreția de IgA specifice sunt
caracteristiceastmuluibronșicalergic
H. Încazulastmuluialergic, înspută se
vorevidențiafrecventeneutrofile, hematiișiagențialergeni
I. Se poate induce hiperreactivitateabronșică cu
ajutorultestelor de provocare (adrenalină, atropină)
J. Răspunsulbronhodilatator se referă la creșterea VEMS
cu ≥12% sau ≥200ml dupăinhalarea a 400µg salbutamol
263. Despreclasificareaastmuluibronșicînfuncție de gradul de
severitate se pot face următoareleafirmații:

A. Înstadiul 2, astmul persistent ușor, sunt simptome>1

dată pe săptămânăși> 1 dată pe zi
B. Înstadiul 3, astm persistent moderat, nu sunt simptome
de astm nocturn
C. Înstadiul 3, astm persistent moderat, sunt
simptomecotidiene
 D. Înstadiul 1 sunt posibileexacerbări severe
E. Înstadiul 2, astmul persistent ușor, sunt simptome>1
dată pe săptămână, dar< 1 dată pe zi
F. Stadiul 1, astmulintermitent, prezintăsimptome>1 dată
pe săptămână
G. Înstadiul 1 nu sunt posibileexacerbări severe
H. Există 3 stadii ale acesteiafecțiuni
I. Există 4 stadii ale acesteiafecțiuni
J. Stadiul 1, astmulintermitent, prezintăsimptome<1 dată
pe săptămână
264. Despreclasificareaastmuluibronșicînfuncție de gradul de
severitate se pot face următoareleafirmații:

A. Înstadiul 3, astm persistent moderat, VEMS esteîntre

60-80% din valorileteoretice
B. Înstadiul 3, astm persistent moderat, VEMS este sub
60% din valorileteoretice
C. Înstadiul 1, astmintermitent, sunt simptome de astm
nocturn <2 ori pe lună
D. Înstadiul 1, astmintermitent, PEF sau VEMS <80% din
valorileteoretice
E. Înstadiul 3, astm persistent moderat, se
recomandăutilizareazilnică de beta2-agoniști cu
duratăscurtă de acțiune
F. Înstadiul 1, astmintermitent, PEF sau VEMS ≥80% din
valorileteoretice
G. Înstadiul 2, astm persistent ușor, PEF sau VEMS < 80%
din valorileteoretice
H. Înstadiul 1, astmintermitent, nu sunt simptome de astm
nocturn
I. Înstadiul 3, astm persistent moderat, se
recomandăutilizarea o dată pe săptămână de beta2-
agoniști cu duratăscurtă de acțiune
J. Înstadiul 2, astm persistent ușor, PEF sau VEMS ≥80%
din valorileteoretice
265. Diagnosticuldiferențial al astmuluibronșic se face cu
următoarelepatologii:

A. Disfuncția de corzivocale
B. Bronșiectazii
 C. Insuficiențacardiacă
D. Cancerul de hipofaringe
E. Insuficiențavenoasăcronică
F. Sinuzitacronică
G. Migrena cu aură
H. Faringoamigdalitaacută
I. Bronhopneumopatiacronicăobstructivă
J. Trombembolismulpulmonar
266. Principiile de tratamentînastmulbronșic sunt:

A. Este interzisăpacienților cu
astmvaccinareaantigripalășiantipneumococică
B. Profilaxiaprimarăconstăînevitareaschimbărilorclimatice
C. Pacienții cu astm sunt încurajațisă practice o
activitatefizicăconstantă
D. Este importantăevitareaexpunerii la fumul de tutun
E. Activitateafizicăesteinterzisăpacienților cu astm
F. Nu esteimportantăevitareaexpunerii la fumul de tutun
G. Profilaxiaprimarăconstăînevitareatuturorfactorilorcauzal
iși a triggerilor
H. Se
recomandăprevențiainfecțiilorrespiratoriiintercurentepri
nvaccinareantigripalășiantipneumococică.
I. Identificareașievitareafactorilordeclanșatori nu face
parte din managementulastmuluibronșic
J. Obiectivele pe termen lung sunt
controlulsimptomelorșireducereariscului de exacerbări.
267. Înceeacepriveștecontrolulterapeutic al astmuluibronșic
sunt adevărateurmătoareleafirmații:

A. Exacerbările sunt absenteînastmulcontrolat

B. Simptomelediurne sunt ≤2
ocazii/săptămânăînastmulcontrolat
C. Simptomele nocturne sunt
prezenteînastmulparțialcontrolat
D. Exacerbările sunt absenteînastmulparțialcontrolat
E. Exacerbările sunt
prezenteunaînfiecarelunăînastmulnecontrolat
 F. Exacerbările sunt
prezenteunaînfiecaresăptămânăînastmulnecontrolat
G. Clasificareaînfuncție de controlulterapeutic se face
încontrolatșinecontrolat
H. Simptomelediurne sunt ≥2
ocazii/săptămânăînastmulcontrolat
I. Simptomele nocturne sunt
absenteînastmulparțialcontrolat
J. Clasificareaînfuncție de controlulterapeutic se face
încontrolat, parțialcontrolatșinecontrolat
268. Despretratamentulfarmacologic al
astmuluibronșicurmătoareleafirmații:

A. Dozelemici de corticosteroiziinhalatori sunt eficienteîn

a preveniexacerbările severe
B. Se recomandă ca tratamentul cu
corticosteroiziinhalatorisă fie
inițiatcâtmaitârziudupăstabilireadiagnosticului de astm
C. Dozelemici de corticosteroiziinhalatori nu
previnbronhoconstricțiaindusă de efortulfizic
D. Tratamentulprecoce cu corticosteroiziinhalatori nu
influențeazăfuncțiapulmonară
E. Tratamentulprecoce cu
corticosteroiziinhalatoridetermină o
funcțiepulmonarămaibună
F. Dozelemici de corticosteroiziinhalatori nu sunt
eficienteîn a preveniexacerbările severe
G. Se recomandă ca tratamentul cu
corticosteroiziinhalatorisă fie
inițiatcâtmairepededupăstabilireadiagnosticului de astm
H. Doardozelemari de
corticosteroiziinhalatorireducspitalizărileșimortalitateap
acienților cu astm
I. Dozelescăzute de
corticosteroiziinhalatorireducspitalizărileșimortalitateap
acienților cu astm
J. Dozelemici de
corticosteroiziinhalatoriprevinbronhoconstricțiaindusă
de efortulfizic
269. Despretratamentulfarmacologic stadial al astmuluibronșic
se pot face următoareleafirmații:

A. Înstadiul 3, astmul persistent moderat, tratamentul de

fond constăîn doze mici de corticoiziinhalatoriși beta2-
agoniști cu duratăscurtă de acțiune
B. Înstadiul 1, astmulintermitent, estenecesartratament de
fond
C. Înstadiul 3, astmul persistent moderat, tratamentul de
fond constăîn doze medii-mari de corticoiziinhalatoriși
beta2-agoniști cu duratălungă de acțiune
D. Înstadiul 1, astmulintermitent, nu se
administreazătratament de fond
E. Înastmul persistent sever corticoterapiaorală pe termen
lung nu esteeficientă
F. Înastmul persistent ușor, tratamentul de fond (celpuțin 3
prize zilnic) constăîn doze mari-moderate de corticoizi
inhalator
G. Înastmul persistent sever corticoterapiaorală pe termen
lung poate face parte din tratamentul de fond
H. Înstadiul 1, astmulintermitent, se voradministra beta2-
agoniști cu duratăscurtă de acțiune inhalator
I. Înstadiul 1, astmulintermitent, se evităadministrarea
beta2-agoniștilor cu duratăscurtă de acțiune inhalator
J. Înastmul persistent ușor, tratamentul de fond (2 prize
zilnic) constăîn doze mici-moderate de corticoizi
inhalator
270. Complicațiileimediate, încriză, ale astmuluibronșic sunt:

A. Pneumotoraxulspontan
B. Dilatațiibronșice
C. Atelectaziilimitate
D. Insuficiențărespiratoriecronică
E. Sincopavagală de tuse
F. Osteoporoză
G. Starea de răuastmatic
H. Emfizemulpulmonar
I. Pneumomediastinul
J. Infecțiibronșicerepetate
271. Despremedicația de fond înastmulbronșic se poateafirma:
 A. Antileucotrienele nu pot fi folosite ca
opțiunepentrutratamentul de fond
B. Beta2-agoniștii cu duratălungă de acțiune pot fi
folosițifărăcorticosteroiziinhalatoriînastm
C. Dozelemari de corticoiziinhalatori nu
determinăefectesecundaresistemice
D. Beta2-agoniștii cu duratălungă de acțiune pot
determinabradicardie, diareesaucrampe.
E. Corticoiziiinhalatori sunt
celmaieficienttratamentînastmul sever.
F. Beta2-agoniștii cu duratălungă de acțiune pot
determinatahicardie, cefaleesaucrampe.
G. Beta2-agoniștii cu duratălungă de acțiune nu
artrebuifolosițifărăcorticosteroiziinhalatoriînastm din
cauzarisculuicrescut de efectesecundare severe
H. Candidozaorofaringianășidisfonia pot fi efectesecundare
locale la administrareacorticoizilorinhalatori
I. Antileucotrienele pot fi folosite ca
opțiunepentrutratamentul de fond
J. Corticoiziiinhalatori sunt
celmaieficienttratamentînastmul persistent.
272. Despremedicația de fond înastmulbronșic se poateafirma:

A. Tratamentul cu corticoizisistemicidoar pe termen lung

poateajuta la tratareaexacerbărilor acute severe.
B. Antileucotrienele (montelukast) nu pot fi folosite la
copiiîntratamentul de fond.
C. Dacătratamentul cu
corticosteroizisistemiciesteadministratmaimult de 2
săptămâni se impunescădereaprogresivă a dozelor
D. Dacătratamentul cu
corticosteroizisistemiciesteadministratmaimult de 2
săptămâni se impunescădereabruscă a dozelor
E. Înadministrarea pe termen scurt a
corticosteroizilorsistemici pot
apăreauneleefectesecundare.
F. Doarînadministrarea pe termen lung a
corticosteroizilorsistemici pot
apăreauneleefectesecundare.
 G. Antileucotrienele (montelukast) pot fi folositemai ales la
copiiîntratamentul de fond.
H. Cromoglicatul de sodiu are un rolfoarte important
întratamentulastmului pe termen lung.
I. Cromoglicatul de sodiu are un
rolfoartelimitatîntratamentulastmului pe termen lung.
J. Tratamentul cu corticoizisistemici pe termen
scurtesteesențialîntratareaexacerbărilor acute severe.
273. Tratamentulînanemiilehemolitice include:

A.Este obligatorietransfuziaeritrocitară
B.Nu necesitătratament
C.Tratamentsuportiv
D.Este obligatorieadministrarea de concentrattrombocitar
E.Splenectomie
F.Niciodata nu se recomandăimunosupresie
G.Transfuziaeritrocitarăestecontroversatăîn anemia
hemoliticăautoimună
H. Imunosupresieîn anemia hemoliticăautoimună
I. Opțiunileterapeutice sunt aceleași, indiferent de
subtipul de anemie
J. Tratamentulpatologiei de bază
274. Următoareleafirmațiireferitoare la sferocitozaereditară sunt
adevărate:

A. Splenectomia nu vaameliora anemia

B. Splenectomiaesterecomandatăîntoatecazurile
C. Dupăsplenectomievaccinareaesteobligatoriepentru
Streptococcus pneumoniae
D. Splenectomiavavindecasauameliora anemia
E. Dupăsplenectomiesupraviețuireaglobulelorroșiiestesemn
ificativagravată
F. Cele maimultedistrugeri ale globulelorroșii au loc înficat
G. Splenectomiaesterecomandatădoar la pacienții cu
anemiesimptomatică
H. Celemaimultedistrugerialeglobulelorroșii au locînsplină
I. Dupăsplenectomiesupraviețuireaglobulelorroșiiestesemn
ificativîmbunătățită
 J. Dupăsplenectomievaccinareapentru Streptococcus
pneumoniae esteinterzisă
275. Tratamentulîneliptocitozaereditară include:

A. Splenectomia nu vindecă anemia hemolitică la cei cu

hemolizăseveră
B. Transfuziile de sânge sunt indicate la toțipacienții
C. Splenectomiapoateameliora anemia hemolitică la cei cu
hemolizăseveră
D. Splenectomiavindecă anemia hemolitică la cei cu
hemolizăseveră
E. La toțipaciențiiestenecesarăsplenectomia
F. Splenectomia nu vaameliora anemia hemolitică la cei cu
hemolizăseveră
G. Splenectomiapoate fi indicatăînunelecazuri
H. Majoritateapersoanelor nu necesitănici o terapie
I. Ocazional pot fi necesaretransfuzii de sânge la cei cu
hemolizăseveră
J. Toțipaciențiinecesitătratament
276. Tratamentulsuportivîn anemia falciformă include:

A. Nu se trateazăinfecțiile
B. Se vor administracâtmaipuținelichide (sub 500 ml)
C. Administrarea de oxigenestecontraindicată
D. Oxigenoterapie
E. Transfuzie de masăeritrocitară la toțipacienții
F. Echilibrarehidroelectrolitică
G. Nu se voradministraanalgezice
H. Transfuzie de masăeritrocitarăîncaz de complicații
severe
I. Analgezice
J. Tratamentulinfecției
277. Tratamentulîntalasemie include:

A. Tratamentulhemosiderozei
B. Transfuzie de masăeritrocitară
C. In cazurilehomozigote/hemolizăseverăesteindicat
transplant alogenic de celule stem dupăvârsta de 50 ani
D. Nu se administreazătransfuzie de masăeritrocitară
 E. In cazurilehomozigote/hemolizăseverăesteindicat
transplant alogenic de celule stem dupăvârsta de 70 ani
F. Splenectomiaestemereucontraindicată
G. Nu esteindicatăprofilaxiainfecțiilor
H. In cazurilehomozigote/hemolizăseverăesteindicat
transplant alogenic de celule stem întimpulcopilăriei
I. Profilaxiainfecțiilor
J. Splenectomie
278. Tratamentulîn anemia hemoliticăautoimună cu anticorpi la
cald include:

A. Nu se vatratapatologia de bază
B. In cazurile de hemolizăcronicăsaurăspunsscăzut la
corticosteroizi, utilizarea de agențisupresori
C. Niciodată nu estenecesarătransfuzia de masăeritrocitară
D. Tratamentcauzal
E. Tratamentsimptomatic
F. Corticosteroizi
G. Splenectomia, considerată ca fiind prima linie de
tratament
H. Nu se voradministracorticosteroizi
I. Splenectomia, considerată ca fiindlinia a doua de
tratament
J. Nu există un tratamentcauzal
279. Tratamentulsimptomaticîn anemia hemoliticăautoimună cu
anticorpi la rece include:

A.
Nu se administrează acid folic
B.
Protecțieîmpotrivafrigului
C.
Protecțieîmpotrivacăldurii
D.
Corticoterapiaesteceamaieficientă
E.
Splenectomiaesteceamaieficientă
F.
In hemolizacronică se
administreazădroguriimunosupresive
G. Corticoterapiașisplenectomia sunt de obiceiineficiente
H. Plasmaferezăînhemolizaacutăseveră
I. Se administrează acid folic
J. Plasmafereză la toțipacienții
280. Afirmațiileadevăratereferitoare la
mecanismeleanemieihemoliticeimunedrog-induse sunt:
 A. Mecanismimunogenic complex drog-eritrocit
B. Existăpatrumecanismealehemolizeiimunedrog-induse
C. Mecanismimunogenic complex drog-leucocit
D. Existăcincimecanisme ale hemolizeiimunedrog-induse
E. Mecanismimunogenic complex drog-trombocit
F. Mecanismimunsimplu
G. Mecanismantiantigen
H. Mecanismhapten
I. Mecanismautoanticorp
J. Mecanismimun complex
281. Agențiiinfecțioși pot
determinahemolizăprindiferitemecanisme organ specifice:

A. Eliberare de toxine
B. Inducereaunuiprocesneoplazic
C. Parazitaredirectă
D. Inducerehipersplenism
E. Mecanismimun
F. Aparițiadisecției de aortă
G. Prin bloc atriventricular total
H. Aparițiainfarctuluimiocardic
I. Trombozaveneibrahialedrepte
J. Alteraresuprafațăeritrocitară
282. Afirmațiileadevăratereferitoare la
hemolizaasociatătransfuzieieritrocitare sunt:

A. Reacțiilehemolitice acute nu pot induce moartea

B. Reacțiilehemoliticeîntârziate de obicei sunt
rezultatulanticorpilor IgG împotrivatrombocitelor
C. Reacțiilehemolitice acute pot fi asimptomatice
D. Reacțiilehemolitice acute de
obiceiimplicăincompatibilitatea ABO
E. Pot fi reacțiihemolitice acute
șireacțiihemoliticeîntârziate
F. Reacțiilehemolitice acute pot duce la insuficiențărenală
G. Reacțiilehemoliticeîntârziate apar înprimelesecunde
post-transfuzie
H. Reacțiilehemoliticeîntârziate se prezintătipic ca o
hemolizăintravasculară
 I. Reacțiilehemolitice acute apar tipicînprimele 24 ore
post-transfuzie
J. Reacțiilehemoliticeîntârziate se prezintătipic ca o
hemolizăextravasculară
283. Anemiilehemolitice se caracterizeazăprin:

A. Numărul de leucociteșitrombociteeste normal

B. Numărul de leucociteșitrombociteeste de
asemeneascăzut
C. Distrugereaglobulelorroșii nu esteurmată de regenerare
(hiperreticulocitoză)
D. Sunt
anemiiperifericeproduseprindistrugereaglobulelorroșii
E. Măduvaosoasăprezintăhiperplazieeritropoieticășicreștere
aeritroblaștilor
F. Sunt anemii centrale
produseprindistrugereaglobulelorroșii
G. În general, sunt normocromenormocitare
H. Distrugereaglobulelorroșiiesteurmată de regenerare
(hiperreticulocitoză)
I. În general, sunt hipocromemicrocitare
J. Măduvaosoasăprezintăhipoplazieeritropoieticășipoikiloci
toză
284. Anemiihemoliticeintracorpusculare
(defecteintraeritrocitare) sunt următoarele:

A. Eliptocitoza
B. Stomatocitoza
C. Deficiența de glucoză-6-fosfat dehidrogenază
D. Sferocitoza
E. Hemolizaindusă de medicamente
F. Anemia hemoliticăautoimună cu anticorpi la rece
G. Deficiența de piruvatkinază
H. Sindromulhemolitic-uremic
I. Anemia hemoliticăautoimună cu anticorpi la cald
J. Purpura trombotic-trombocitopenică
285. Anemiihemoliticeextracorpusculare
(defecteextraeritrocitare) sunt următoarele:

A. Hemolizaindusăchimic (otravă de șarpe)

 B. Anemia hemoliticăautoimună
C. Hemolizatermică (arsuri)
D. Anemia hemoliticămicroangiopatică
E. Talasemia
F. SindromulZieve: anemiehemolitică +
boalăhepaticăindusă de alcool + hiperlipidemie
G. Sferocitoza
H. Deficiența de piruvatkinază
I. Acantocitoza
J. Hemoglobinuria paroxisticănocturnă
286. Simptome ale anemiilorhemolitice sunt următoarele:

A. Claudicațiiintermitente
B. Edemeperiferice
C. Rinităalergică
D. Diplopie
E. Acufene
F. Dispnee la efort
G. Tahicardie, palpitații
H. Dificultăți de concentrare
I. Slăbiciune, oboseală
J. Piele/mucoasepalide
287. Tabloul clinic din hemolizaacută (˝crizahemolitică˝)
cuprinde:

A. Splenomegalie
B. Dureri de spate, dureriabdominale
C. Convulsii
D. Hemoglobinurie
E. Dureri de cap
F. Litiazărenală
G. Calculi veziculari de bilirubină
H. Icter
I. Febră, frisoane
J. Hepatomegalie
288. Pentruevaluareahemolizei din anemiilehemolitice sunt utile
următoarele teste diagnostice:

A. Lactatdehidrogenazaserică (LDH)
B. Bilirubinaserică – totalășiindirectă
 C. Examenulsputei
D. Biopsiarenală
E. Gamaglutamiltranspeptidaza (GGT)
F. International Normalized Ratio (INR)
G. Testulantiglobulinic direct (Testul Coombs)
H. Numărul de reticulocite
I. Amilazapancreatică
J. Hemogramacompletă
289. Diagnosticuldiferențial al anemiilorhemolitice se face cu:

A. Insuficiențarenalăacută
B. Reticulocitoza din cursultratamentelor cu fier, vitamina
B12
C. Emboliapulmonară
D. Intoxicația cu metalegrele
E. Afecțiuniicterice cu hiperbilirubinemieindirectă
F. Anemia megaloblastică
G. Criza de lombosciatică
H. Pancreatitaacută
I. Anemia posthemoragicăacută
J. Mioglobinuria din distrucțiilemusculareîntinse
290. Prezentareaclinicăînsferocitozaereditarăpoate include:

A. Absențasemnelorsausimptomelorclinice
B. SemnHommanspozitiv
C. Icter, adesea cu infecțieviralăconcomitentă
D. Dezorientare temporo-spațială
E. Edeme la membreleinferioare
F. Scădereaacuitățiivizuale
G. Splenomegalieușoarăpână la moderată
H. Ulcerulpiciorului
I. Migrenăpulsatilă
J. Formarea de calculi biliaripigmentari
291. Despretalasemii sunt adevărateurmătoareleafirmații:

A. Paciențiihomozigoți cu talasemiemajoră (anemia Cooley)

nu prezintăhepatosplenomegalie
B. Fierulșiferitinaserică sunt scăzute
C. Este o anemiehipocromămacrocitară (Hb șiHtcrescute)
 D. Paciențiiheterozigoți cu talasemieminoră nu prezintă de
obiceisimptomeclinice
E. Paciențiihomozigoți cu talasemiemajoră (anemia Cooley)
prezintăhemolizăcronică, icter
F. Pacienții cu talasemiemajoră nu prezintă de
obiceisimptomeclinice
G. Paciențiihomozigoți cu talasemiemajoră (anemia Cooley)
nu prezintăhemolizăcronică, icter
H. Este o anemiehipocromămicrocitară (Hb ,, Ht )
I. Fierulșiferitinaserică sunt crescute
J. Paciențiihomozigoți cu talasemiemajoră (anemia Cooley)
prezintăhepatosplenomegalie
292. Următoarele sunt anemiihemoliticedobândite:

A. Anemiilehemoliticeprindefecte ale membranei

B. Hemoliza non-imună din arsurile severe
C. Deficitul de piruvatkinază
D. Anemia Cooley
E. Hemoliza non-imună din infecții
F. Hemolizadrog-indusă
G. Boalaaglutininelor la rece
H. Hemolizaasociatătransfuzieieritrocitare
I. Anemia falciformă
J. Siclemia