Teste Anul V-Modulul Reumatologie Si Nefrologie

Release from Medtorrents.
com
Teste anul V - Modulul Reumatologie şi

Nefrologie
ARTRITA REACTIVĂ
1. Care este cea mai frecventă manifestare extraarticulară în artrita reactivă:

A. Insuficienţa aortică.
B. Insuficienţa cardiacă congestivă.
C. Balanita circinată.
D. Tulburări de conducere atrioventriculară.
= E. Uveita acută anterioară.
2. Care din următoarele afirmaţii referitoare la patogenia artritei reactive (ARe) este incorectă:
A. HLA B27 joacă un rol direct.
B. Patogenia ARe este incomplet cunoscută.
C. Sunt implicate mecanisme mediate imun.
D. Cresc reactanţii fazei acute.
=E. Nivelul seric scăzut al IgA.
3. Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii nu este caracteristică sacroileitei din artrită reactivă (ARe):
A. Sacroileita este o manifestare precoce în ARe.
B. De obicei cartilajul iliac este erodat înaintea celui sacrat.
C. Marginile articulaţiilor erodate neregulat sunt înlocuite de regenerarea fibrocartilajului.
= D. Nu întâlnim erodarea cartilajului iliac, chiar şi în stadiile avansate.
E. Leziunea iniţială constă din ţesut de granulaţie subcondral.
4. Testul Schöber reprezintă:

A. O metodă de apreciere a extensiei coloanei lombare.
B. Apreciază mişcările de rotaţie ale coloanei lombare.
C. Apreciază extensia coloanei dorsale.
-D. O metodă de apreciere a flexiei coloanei lombare.
E . Stabileşte gradul de mobilitate al şoldurilor.
5. Precizaţi care afirmaţie este reală la bolnavii cu artrită reactivă:

-A. Pacienţii cu boală severă pot prezenta valori crescute ale IgA şi IgG.
B. Pacienţii au valori scăzute ale fosfatazei alcaline indiferent de severitatea bolii.
C. Nivelurile serice ale IgA sunt scăzute.
D. Nivelurile serice ale IgE sunt crescute.
E. Factorul reumatoid este prezent la toate cazurile.
6. Care este leziunea esenţială la nivelul coloanei vertebrale în artrita reactivă:

A. Fractura corpului vertebral.
B. Coloana vertebrala in forma de bambuc.
C. Formarea depozitelor de fibrină.
-D. Asimetria proliferării ţesutului de granulaţie la joncţiunea dintre inelul fibros şi marginea corpului
vertebral.
E. Formarea de ţesut osos cu anchiloză.
7. Menţionaţi care este tratamentul de primă intenţie folosit în artritele reactive:

A. Corticosteroizi.
B. Citostatice.
-C. Antibiotice.
D. Antimalaricele de sinteză.
E. Sărurile de aur.
8. Artritele reactive se întâlnesc mai frecvent:

A. La indivizi în vârstă peste 60 ani.
1
Release from Medtorrents.com
B. La copii sub 5 ani.
-C. La indivizi între 18 - 40 ani.
D. În perioada de pubertate.
E. În decada de vârstă între 50 - 60 ani.
9. Din cele patru specii de Shigella, care a fost cel mai frecvent implicată în cazurile de artrită reactivă:
A. Shigella sonnei.
B. Shigella boydii.
C. Shigella dysenteriae.
-D. Shigella flexneri.
E. Toate cele enumerate.
10. Următoarele date de laborator se întâlnesc în artritele reactive cu o singură excepţie:

-A. Lichidul sinovial prezintă caracterele unei inflamaţii specifice cu predominanţa limfocitelor.
B. Anemie moderată.
C. VSH crescut în faza acută a bolii.
D. În cele mai multe grupuri etnice 50 - 75% din pacienţi sunt B27 pozitivi.
E. Reactanţii fazei acute tind să fie crescuţi.
11. Care este raportul între sexe pentru artrita reactivă cauzata de infecţia enterală:
A. Predomină sexul feminin.
B. Sex masculin/feminin - 1/2.
C. Sex masculin/feminin - 1/3.
D. Predomină sexul masculin.
-E. Sex masculin/feminin - 1/1.
12. Menţionaţi care este manifestarea extraarticulară ce nu se întâlneşte în artritele reactive:

A. Conjunctivita.
B. Keratoderma blenoragica.
C. Oniholiza.
D. Uretrita.
-E. Insuficienţă tricuspidiană.
13. Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii este corectă în tratamentul artritelor reactive:
-A. Sulfasalazină până la 3 g/zi poate fi benefică la pacienţii cu artrită reactivă persistentă.
B. Agenţii imunosupresivi se administreaza in stadiul precoce.
C. În cazurile severe se foloseşte methotrexat 150 mg/săptămână.
D. Sărurile de aur sunt utile ca primă indicaţie de tratament.
E. Administrarea sistemica de glucocorticoizi indicata in tendinite
14. Tratamentul artritelor reactive include următoarele măsuri generale cu excepţia:

A. Educarea pacienţilor in evitarea bolile sexual transmisibile.
B. Profilaxia infecţiilor intestinale.
C. Folosirea terapiei fizice adecvate.
-D. Dieta hipoproteică.
E. Sfaturi profesionale şi supraveghere pe termen lung.
15. Cea mai frecventă manifestare a afectarii coloanei vertebrale în artrita reactivă este:
A: spondilolistezis.
B: "coloana în bambuc ".
C: spondiloartrită.
D: anchiloza osoasă.
-E: fractură osteoporotică.
16. Metotrexatul administrat in artrita reactivă este cel mai eficient in:
A: sacroileită.
B: artrita periferică.
C: manifestarile oculare.
-D: complicaţiile renale.
E: complicaţiile pulmonare.
2
17. Următoarele afirmaţii referitoare la tratamentul artritelor reactive sunt adevarate, cu excepţia:
A: Administrarea Sulfasalazinei la pacienţii cu artrita reactiva persistenta.
B: Utilizarea Indometacinei.
-C: Fenilbutazona ca medicaţie de prima alegere.
D: Sărurile de aur şi D-Penicilamina sunt ineficiente.
E: Entezitele beneficiază de administrarea intralezională a glucocorticoizilor.
18. Artrita reactivă poate fi insoţita de urmatoarele simptoame generale, cu excepţia:

A: febră.
B: scăderea în greutate.
C: oboseală.
-D: anorexie.
E: stare generală alterată.
19. Un epizod infecţios poate precede simptoamele artritei reactive cu:

-A: 1-4 săpt.
B: 4-8 săpt.
C: 1-4 luni
D: 3-6 săpt.
E: 3-6 luni.
20. Artrita reactiva se defineşte astfel:

A: sindrom Reiter.
B: triada: artrită, uretrită si conjunctivită.
-C: sindrom clinic apărut la un organism gazdă cu susceptibilitate genetică şi iniţiat de un agent etiologic.
D: spondiloartropatie nediferenţiata.
E: este obligatoriu asociata cu HLA-B27.
21. Dintre bacteriile incriminate în declanşarea artritei reactive nu fac parte:

A: Yersinia.
B: Shigella.
C: Salmonela.
-D: Stafilococcus epidermidis.
E: Ureaplasma urealyticum.
22. Keratoderma blenorrhagica nu se caracterizează prin:

A: este o leziune specifică artritei reactive.
B: apare pe tegumente.
-C: apare pe mucoase.
D: sunt frecvente la nivel palmar şi plantar.
E: evoluiaza spre crustă.
23. Cel mai frecvent agent implicat in cazurile de artrită reactivă sporadică şi endemică este:
A: Shigella sonnei.
-B: Shigella flexneri.
C: Shigella boydii.
D: Shigella disenteriae.
E: Toate cele enumerate mai sus.
24. Manifestare a artritei reactive nu poate fi:

A: uveită anterioară.
B: insuficienţă aortică.
-C: fibroză hepatică.
D: tulburari de conducere atrio-ventriculara.
E: balanita circinată.
25. Artrita reactiva poate fi determinată de urmatorii germeni, cu exceptia:

A: Shigella.
B: Salmonella.
3
C: Campylobacter.
D: Yersinia.
-E: Haemophyllus.
26. Este demonstrat cert rolul benefic in artritele reactive al:

A: Allopurinolului.
B: D-Penicillaminei.
-C: AINS.
D: Sarurilor de aur.
E: Antimalaricelor.
27. Care dintre urmatoarele manifestări clinice nu se intalneste in artitele reactive?

A: Balanita circinată.
B: Insuficienţa aortică.
C: Conjunctivita.
-D: Hepatita autoimună.
E: Blocurile atrioventriculare.
28. Articulaţiile cele mai frecvent afectate in artrita reactivă sunt, cu excepţia:
A: articulaţiei subtalare.
B: gleznei.
C: genunchilor.
D: articulaţiei metatarsofalangiene a halucelui.
-E: articulaţiilor sacroiliace.
29. Precizaţi localizările mai frecvente ale durerilor osoase în artrita reactivă:
A. Joncţiunea costo-vertebrală.
-B. Cristele iliace.
C. Procesele spinoase.
D. Articulaţiile metatarsofalangiene.
E. Marele trohanter.
30. Menţionaţi care din următoarele afirmaţii sunt adevărate în artrita reactivă:
A. La nivelul coloanei vertebrale fibrele periferice ale inelului fibros sunt erodate.
B. Fibrozele periferice ale inelului fibros sunt înlocuite cu ţesut osos.
-C. În evoluţie nu apare osteoporoză.
D. Se formează sindesmofite.
-E. Nu se ajunge la aspectul de coloană de bambus.
31. Pacienţii cu artrită reactivă cu simptoame severe refractare la terapia cu AINS şi sulfasalazină pot
răspunde la agenţi imunosupresivi precum:
-A. Azatioprină.
B. Fenilbutazonă.
C. D-Penicilamină.
D. Ciclosporină.
-E. Metotrexat.
32. Care sunt manifestările oculare întîlnite în artritele reactive:

A. Conjunctivită asimptomatică, tranzitorie.
B. Uveită anterioară agresivă.
C. Ulcere trofice.
D. Hemoragii retiniene.
E. Atrofie de nerv optic.
33. Tratamentul artritei reactive cu sulfasalazină 2 - 3 g/zi este util în:

-A. Negativarea antigenului HLA-B27.
-B. Reducerea simptomelor articulare.
C. Ameliorarea testelor inflamatorii de laborator.
D. Ameliorarea dereglărilor metabolice.
E. Tratamentul de elecţie al atacului de irită.
4
34. Pentru artrita reactivă din punct de vedere radiologic este caracteristic:
A: formarea pintenilor la inserşia fasciei plantare.
B: sindesmofite marginale.
-C: periostită cu formarea reactivă de os.
D: osteoporoză difuză.
E: eroziuni marginale cu păstrarea spaţiului articular.
35. Boala cardiacă coexistentă cu artrita reactivă poate impune:

A: administrare de cardiotonice.
-B: implantare de peacemaker.
C: administrare de diuretice.
-D: înlocuirea valvei aortice.
E: by-pass.
36. Menţionaţi două din urmatoarele tehnici care pot evidenţia precoce modificările din artrita reactivă:
A: radiografia simplă.
-B: tomografia computerizată.
-C: rezonanţa magnetică nucleară.
D: osteodensitometria.
E: ecografia.
37. Artrita reactivă este:

A: consecutivă unei infecţii enterale, apare predominant la sexul masculin.
-B: postveneriana, apare predominant la sexul masculin.
-C: consecutivă unei infecţii enterale, apare in mod egal la ambele sexe.
D: postveneriană, apare in mod egal la ambele sexe.
E: postveneriană, apare predominant la sexul femenin.
38. Infecţia gonococcica diseminată si artrita reactivă au in comun:

A: raspuns pozitiv la antibioticoterapie
B: durere de spate frecventă.
-C: punct de plecare venerian si asociat cu uretrită.
D: interesează frecvent si membrele superioare.
-E: interesează membrele inferioare.
39. ”Degetul în cîrnăcior” este întîlnit în următoarele situaţii:

-A: artrita reactivă.
B: guta.
-C: artrita psoriazică.
D: artrita reumatoidă.
E: osteoartroza deformantă.
40. Diagnosticul de spondiloartropatie (SA) se stabileşte:

-A: la pacienţii, care nu au suportat infecţii în antecedente, care ar putea declanşa artrită reactivă (Are).
-B: la pacienţii, care nu intrunesc criteriile pentru SA.
C: radiologic.
D: pe teste de laborator.
E: la pacienţii, care nu au manifestări clinice de SA sau ARe.
41. In artrita reactivă pot fi folosiţi corticosteroizi pentru tratamentul:

-A: Uveitei.
B: Pacienţilor infectaţi cu HIV.
-C: Tendinitelor.
D: Leziunilor uro-genitale.
E: Leziunilor sistemului nervos.
42. Artrita reactivă se intalneşte mai frecvent la:

-A: Persoanele cu vîrsta intre 18 si 40 ani.
B: Vîrstnici.
5
C: Femei.
-D: Indivizii cu genotip HLA B27.
E: Indivizii cu genotip HLA DR-4 sau DR-1.
43. Manifestările clinice caracteristice ale artritei reactive includ:

-A: Dactilita.
B: Poliartrita simetrică.
-C: Uretrita.
D: Artrita predominantă a membrelor superioare.
E: Tulburari de conducere atrio-ventriculara.
44. Care dintre urmatoarele aspecte radiologice se întîlnesc în formele iniţiale ale artritei reactive ?
A: Eroziunile marginale.
-B: Modificările radiologice pot fi absente.
C: Pensarea spaţiului articular.
D: Pinteni la inserţia fasciei plantare.
-E: Osteoporoză juxtaarticulara.
45. Articulaţiile cel mai frecvent afectate in artrita reactivă sunt:

A: şold şi umeri (articulaţiile centurilor).
-B: metatarsofalangiene şi interfalangiana a halucelui.
C: coloana cervicala.
-D: genunchiul.
E: degetele mîinii.
46. Leziunile cutaneo-mucoase din artrita reactiva sunt urmatoarele:

A: ulceraţii orale profunde, tranzitorii, adesea simptomatice.
-B: keratoderma blenorrhagica pe plante si palme.
C: keratoderma blenorrhagica cu leziuni extinse la pacienţii imunocompetenţi.
D: balanita circinata la pacienţii circumcişi.
-E: cruste similare cu cele din keratoderma blenoragica la pacienţii circumcisi.
47. Care dintre următoarele elemente în artrită reactivă permit evaluarea progresiei bolii:
-A. Măsurarea înălţimii pacientului.
B. Măsurarea greutăţii corporale.
-C. Măsurarea expansiunii toracelui.
-D. Testul Schober.
-E. Apariţia de entezopatii la nivelul coloanei vertebrale.
48. Care dintre următoarele modificări de laborator le putem întîlni în artrita reactivă:
-A. Nivelul crescut al proteinei C reactive.
-B. HLA B27 prezent la aproximativ 50-75% dintre pacienţi.
-C. Anemie uşoară normocromă, normocitară.
D. Anemie hipercromă megaloblastică.
E. Nivel seric IgA scăzut.
49. Menţionaţi care sunt complicaţiile rare ale artritei reactive cu evoluţie îndelungată:
-A. Hepatita cronică.
-B. Sindromul de coadă de cal.
C. Artrita acută supurată.
-D. Fibroza progresivă a lobului superior pulmonar.
-E. Insuficienţa tricuspidiană.
50. Prin ce se caracterizează artrita periferică din artrită reactivă:

-A. Hiperplazie sinovială.
-B. Infiltrare limfoidă.
C. Absenţa infiltrării limfoide.
D. Prezenţa vilozităţilor sinoviale exuberante.
-E. Lipsa de formare de panus.
6
51. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate în artrita reactivă:
-A. Insuficienţa aortică apare într-un număr mic de cazuri.
-B. Afectarea inflamatorie evidenţiată microscopic a valvei ileocecale şi colonului s-a identificat la 25 - 50%
din pacienţi.
C. Afectarea valvei ileocecale s-a întâlnit la toţi pacienţii.
-D. Nefropatia cu IgA a fost raportată cu frecvenţă crescută.
-E. Ţesutul cicatriceal poate afecta septul ventricular.
52. Enumeraţi criteriile prin care se distinge durerea inflamatorie de coloană:

-A. Debut insidios.
-B. Redoare matinală.
-C. Ameliorarea cu exerciţiu sau activitate fizică.
-D. Debut sub 40 ani.
E. Accentuarea odată cu exerciţiul.
53. Prin ce se caracterizează entezita din artrita reactivă:

-A. Leziuni erozive.
B. Vilozităţi sinoviale exuberante.
-C. Leziuni inflamatorii.
-D. În final se produce osificarea.
E. Depuneri de acid uric.
54. În situaţii neobişnuite artrita reactivă poate scurta viaţa. Care sunt aceste situaţii:
A. Traumatismele coloanei vertebrale.
-B. Sindromul de malabsorbţie.
-C. Insuficienţa aortică.
-D. Insuficienţa respiratorie.
-E. Nefropatia din amiloidoză.
55. Precizaţi care din următoarele afirmaţii este corectă în tratamentul artritelor reactive:
-A. Sulfasalazina în doze divizate până la 3 g/zi poate fi benefică la pacienţii cu artrită reactivă persistentă.
B. Glucocorticoizii sistemici sunt folosiţi de rutină în tratamentul artritelor reactive.
C. Sărurile de aur sunt foarte utile în tratamentul artritelor reactive.
-D. Uveita necesită tratament agresiv cu glucocorticoizi.
-E. Tendinitele pot beneficia uneori de administrarea intralezională de glucocorticoizi.
56. Manifestările clinice similare artritei reactive pot fi declanşate de o infecţie enterală produsă de germeni
din speciile:
-A. Shigella.
-B. Campylobacter.
-C. Salmonella.
-D. Yersinia.
E. Escherichia Coli.
57. După atacul acut în sinoviala pacienţilor cu artrite reactive au fost evidenţiate următoarele antigene:
A. Klebsiella.
-B. Chlamydia.
-C. Yersinia.
-D. Salmonella.
-E. Shigella.
58. Manifestările rare sau mai puţin frecvente ale artritei reactive includ următoarele modificări:
-A. Tulburări de conducere atrioventriculară.
B. Stenoză aortică.
-C. Insuficienţă aortică.
-D. Leziuni ale sistemului nervos central şi periferic.
-E. Infiltrate pleuropulmonare.
59. Care sunt caracteristicile ulceraţiilor orale din artritele reactive:

A. Sunt profunde.
7
B. Sunt permanente.
-C. Adesea sunt asimptomatice.
-D. Sunt tranzitorii.
-E. Sunt superficiale.
60. Precizaţi care dintre următoarele date sunt comune pentru artrita reactivă:
-A. Asimetria artritelor.
-B. „Degetul în cârnăcior“.
-C. Afectarea unghială.
-D. Ulceraţii bucale.
E. Encefalita.
61. În artritele reactive poate fi prezentă dovada serologică a unei infecţii recente cu o creştere marcată a
anticorpilor faţă de:
A. Klebsiella.
-B. Yersinia.
C. Streptococ.
-D. Salmonella.
-E. Chlamydia.
62. Care dintre următoarele microorganisme pot fi implicate în declanşarea artritei reactive:
A. Yersinia pseudotuberculozis.
B. Ureoplasma urealyticum.
C. Bordetella.
D. Clostridium difficile.
E. Neisseria gonorrhorae.
63. Menţionaţi care sunt manifestările clinice întîlnite în artritele reactive:

-A. Fatigabilitate şi astenie fizică generală.
-B. Fibroza pulmonară.
C. Febră.
-D. Artrită de obicei asimetrică.
-E. Pierdere ponderală.
64. Enumeraţi care sunt manifestările rare sau mai puţin frecvente ale artritelor reactive:
-A. Insuficienţa aortică.
-B. Leziuni ale sistemului nervos central şi periferic.
-C. Tulburări de conducere atrioventriculare.
D. Sindromul nefrotic.
-E. Leziuni ale mucoaselor.
65. Durerea la nivelul coloanei sau a regiunii lombare joase poate fi cauzată de:
A. Entezite.
-B. Spasmul muscular.
-C. Sacroileită.
D. Suprasolicitare mecanică în absenţa inflamaţiei.
E. Modificarea proprietăţilor biomecanice ale osului subcondral ce devin inferioare normalului.
66. Uveita acută anterioară care poate precede artrita reactivă se caracterizează prin:
-A. Atacurile sunt tipic unilaterale.
-B. Atacurile au tendinţă la recurenţă.
-C. Fotofobie.
D. Absenţa durerii.
E. Scăderea secreţiei lacrimale.
67. Debutul afectării aortice în artrita reactivă corelează cu:

-A. Un prognostic prost.
B. Un prognostic favorabil.
-C. Afectarea mai frecventă şi mai severă a coloanei vertebrale.
D. Evoluţia favorabilă cu vindecare la 95% din cazuri.
8
-E. Riscul nefropatiei cu IgA.
68. Precizaţi care sunt modificările unghiilor întîlnite în artritele reactive:

-A. Onicoliză.
-B. Coloraţie gălbuie distală.
C. Pete hemoragice.
D. Degete hipocratice.
-E. Hiperkeratoză subunghială.
69. Dintre manifestarile clinice ale artitei reactive fac parte:

-A: artrita
-B: leziunile urogenitale
C: leziunile maligne
-D: leziuni cutaneomucoase
-E: afectare oculara frecventa
70. Artrita reactiva (ARe) se diferenţiaza de artrita gonococica prin:

-A: artrita gonococica si tenosinovita intereseaza in mod egal extremităţile superioare si inferioare
B: artrita reactiva intereseaza in mod egal extremităţile superioare si inferioare
-C: cultura gonococica de la nivelul uretrei sau colului exclude artrita reactiva
-D: durerea de spate e frecventă in ARe
E: in ARe simptomele predomina la nivelul membrelor inferioare
ARTRITA REUMATOIDĂ
1. Care afirmaţii despre afectarea renală sunt veritabile la pacienţi cu artrita reumatoidă (AR)?
A. reprezintă manifestarea sistemică al artritei reumatoide.
B. este legată de administrarea îndelungată al AINS.
C. amiloidoza este cauza principală de dezvoltare al proteinuriei.
D. dezvoltarea nefritei la pacienţi cu diagnostic de AR stabilit ne impune de a face diferenţiere cu LES.
E. +toate afirmaţiile sunt veridice.
2. Care din manifestările clinice şi de laborator sunt caracteristice pentru vasculita reumatoidă?
A. scăderea concentraţiei complementului în ser.
B. depistarea CIC în ser.
C. necroza cutanată cu ulceraţii.
D. episclerită.
E. +toate cele enumerate.
3. Primele modificări anatomopatologice ce apar în artrita reumatoidă sunt:

A. Proliferarea sinoviocitelor de tip A.
-B. Leziuni microvasculare la nivelul sinovialei.
C. Apariţia ragocitelor în lichidul sinovial.
D. Apariţia panusului articular.
E. Migrarea fibroblastelor la nivel subintimal.
4. Ce modificări anatomopatologice nu apar în artrita reumatoidă?

A. Sinovita exudativă.
B. Sinovita infiltrativ-proliferativă.
C. Subţierea cartilajului articular.
D. Chiste osoase subcondrale.
-E. Hipertrofia osului subcondral.
5. Care dintre următoarele afirmaţii privind manifestările extraarticulare din artrita reumatoidă este
FALSĂ?
-A. Apar înaintea manifestărilor articulare.
B. Sunt determinate de infiltrate limfoplasmocitare şi/sau procese vasculitice.
C. Apar în cazurile severe de boală.
D. Se acompaniază constant de titruri mari de factori reumatoizi.
9
E. Concentraţia complexelor imune circulante, în general, este crescută.
6. Următoarele articulaţii nu sunt, de regulă, afectate în artrita reumatoidă, cu EXCEPŢIA:

A. Articulaţiile interfalangiene distale.
B. Articulaţiile sacroiliace.
C. Articulaţiile interapofizare ale coloanei lombare.
D. +Articulaţia atlantoaxială.
E. Articulaţia acromio-claviculară.
7. Afectarea articulară din Artrita Reumatoidă are următoarele caracteristici, cu EXCEPŢIA:

A. Simetrică.
B. Aditivă.
C. +Migratorie.
D. Deformantă.
E. Progresivă.
8. Afectarea respiratorie din artrita reumatoidă poate avea următoarele manifestări, cu EXCEPŢIA:
A. Scăderea capacităţii de difuziune a monoxidului de carbon.
B. Artrita cricoaritenoidiană.
C. Pneumotorax.
D. +Adenopatie hilară.
E. Pleurezie.
9. Lichidul pleural care poate apărea în Artrita Reumatoidă are următoarele caracteristici, cu
EXCEPŢIA:
A. Valori scăzute ale glucozei.
B. Creşterea concentraţiei de imunoglobuline.
C. Prezenţa factorilor reumatoizi.
D. +Creşterea concentraţiei complementului.
E. Creşterea concentraţiei LDH.
10. Sindromul Felty se caracterizează prin următoarele, cu EXCEPŢIA:

A. Asociază artrita reumatoidă cu splenomegalia şi neutropenia.
B. Apare în formele severe cu evoluţie prelungită de Artrită reumatoidă.
C. +Citopenia este urmarea inhibiţiei sintezei medulare.
D. Infecţiile severe, recidivante sunt indicaţii de splenectomie.
E. Uneori, se asociază cu anemie şi trombopenie.
11. Vasculita reumatoidă poate avea următoarele expresii, cu EXCEPŢIA:

A. Purpură.
B. Polineuropatie.
C. Infarct miocardic.
D. Ulceraţii cutanate.
E. +Scleromalacia perforans.
12. Cercetarea lichidului sinovial în artrita reumatoidă evidenţiază următoarele modificări, cu

EXCEPŢIA:
A. Valori scăzute ale glucozei.
B. Concentraţii crescute ale factorului reumatoid.
C. Concentraţii scăzute ale complementului.
D. +Prezenţa de microcristale.
E. Testul cheagului de mucină negativ.
13. Care din următoarele modificări radiologice NU apar în artrita reumatoidă:

A. Tumefacţia părţilor moi.
B. Osteoporoza juxtaarticulară.
C. +Îngroşarea periostală.
D. Eroziuni marginale.
E. Anchiloze osoase.
10
14. Care dintre următoarele afirmaţii privind tratamentul cu metotrexat în artrita reumatoidă este falsă?
A. Efectele clinice apar mai rapid decât în cazul sărurilor de aur.
B. Este indicat în cazurile cu o activitate imunologică sporită.
C. Administrarea orală se face o dată pe săptămână.
D. +Tratamentul este de scurtă durată.
E. Toxicitatea hepatică impune controlul periodic al enzimelor hepatice.
15. Tratamentul cu leflunomidă în artrita reumatoidă se caracterizează prin următoarele cu EXCEPŢIA:

A. +Asocierea cu metotrexat nu este datorită din cauza hepatotoxicităţii.
B. Inhibă sinteza de novo a nucleotidelor pirimidinice.
C. Răspunsul terapeutic este maxim după 4 săptămâni.
D. Eficacitatea sa se menţine şi după 2 ani de tratament.
E. Leflunomida încetineşte progresia radiologică a bolii în toate etapele sale.
16. Terapia biologică în artrita reumatoidă are următoarele caracteristici cu EXCEPŢIA:

A. Efectul imunosupresor este strict specific.
B. Ţintele moleculare sunt multiple.
C. +Asocierea cu un imunosupresor clasic este contraindicată.
D. Riscul infecţiilor este crescut.
E. Infliximab este un Ac monoclonal chimeric.
17. Care sînt semnele clinice şi paraclinice ale vasculitei reumatoide?

A. Scăderea concentraţiei complementului în ser.
B. Depistarea complexelor imune circulante în ser (CIC).
C. Necroză a tegumentelor cu ulceraţii.
D. Episclerită.
E. +Toate enumerate mai sus.
18. Care din afirmaţii despre sindromul Caplan sunt veridice?

A. Poate să se dezvolte şi în lipsa artritei reumatoide.
B. Se asociază cu depistarea factorului reumatoid.
C. Mai frecvent se dezvoltă la bărbaţi.
D. Schimbările histologice ale nodulilor pulmonari sînt asemănătoare celor din nodulii reumatoizi.
E. +Toate enumerate mai sus.
19. Care este cel mai frecvent efect advers al tratamentului cu AINS?
A. +afectarea tractului gastro-intestinal.
B. dereglări hematopoietice.
C. acţiune nefrotoxică.
D. acţiune neurotoxică.
E. reacţii alergice.
20. Care preparat din medicaţia de fond al artritei reumatoide este considerat „standardul de aur”?
A. Sulfasalazina.
B. +Metotrexat.
C. Azatioprina.
D. Placvenil.
E. Ciclofosfamida.
21. Care complicaţie reno-urinară poate apărea în evoluţia severă şi îndelungată a artritei reumatoide:
A. Pielonefrita.
B. +Amiloidoza renală.
C. Micronefrolitiaza.
D. Glomerulonefrita.
E. Uretrita.
22. Modificarea caracteristică în artrita reumatoidă este:

A. Osteoporoza.
B. Osteofitul.
C. Sinovita inflamatorie tranzitorie.
11
D. Modificarea artrozică.
E. +Sinovita inflamatorie persistentă.
23. Factorii asociaţi cu prevalenţa crescută a artritei reumatoide sunt următorii, cu excepţia:
A. Factorul genetic.
B. +Sexul masculin.
C. Vârsta 40-50 de ani.
D. Rasa negroidă.
E. Gemenii monozigoţi.
24. Factorul genetic major al artritei reumatoide este:

A. HLA DR 1
B. +HLA DR4
C. HLA Dw16
D. HLA Dw15
E. HLA B27
25. Agenţii infecţioşi posibil implicaţi în etiologia artritei reumatoide pot fi, cu excepţia:
A. Virusul Epstein-Barr
B. +Herpes virus
C. Mycoplasma
D. Citomegalovirus
E. Virusul rubeolic
26. Populaţia majoritară celulară în sinovita reumatoidă este reprezentată de:

A. Limfocite T
B. Limfocite B
C. Limfocite T CD8
D. +Limfocite T CD4 cu memorie
E. Macrofage
27. Factorii de secreţie locală (citokinele) exercită următoarele efecte cu excepţia:

A. Inflamaţia ţesutului sinovial
B. Manifestări sistemice
C. +Leziuni musculare
D. Inflamaţia lichidului sinovial
E. Proliferarea sinovială
28. Lichidul sinovial este produs cu participarea următorilor factori cu excepţia:

A. IL1
B. TNF alfa
C. Limfocite T B4
D. C5a
E. +IL8
29. Care articulaţii cel mai frecvent se afectează în artrita reumatoidă?

A. articulaţiile interfalangiene distale
B. +articulaţiile interfalangiene proximale
C. prima articulaţie tarso-metatarsiană
D. +articulaţiile vertebrale cervicale
E. articulaţiile vertebrale lombare
30. Care dintre următorii factori de risc sunt incriminaţi în etiologia artritei reumatoide?
A. +Sexul feminin
B. Sexul masculin
C. +Fumatul
D. Factori de mediu, cum ar fi clima şi urbanizarea
E. Sedentarismul
31. Cele mai precoce leziuni în artrită reumatoidă sunt următoarele cu excepţia:
12
A. +Leziuni microvasculare
B. Osteoporoza subcondrală
C. +Creşterea numărului de celule sinoviale
D. Hipervascularizaţie locală
E. Inflamaţia perivasculară cu granulocite
32. Care dintre următoarele sunt semne histopatologice caracteristice artritei reumatoide, cu excepţia:
A. Hiperplazia şi hipertrofia celulelor sinoviale
B. +Modificări vasculare generalizate
C. Edem
D. +Infiltrate cu celule granulocitare
E. Neovascularizaţie
33. Simptome specifice artritei reumatoide sunt:

A. +Prinderea mai multor articulaţii la nivelul mâinilor şi picioarelor
B. +Afectarea simetrică
C. Debutul brutal în 90% de cazuri
D. Oboseala, anorexia
E. În debutul acut – febra, splenomegalia
34. Articulaţiile afectate caracteristic în artrita reumatoidă sunt următoarele cu excepţia:

A. Interfalangiene proximale
B. Metacarpofalangiene
C. +Interfalangiene distale
D. +Articulaţiile sacroiliace
E. Metatarsofalangiene
35. Următoarele afirmaţii nu sunt caracteristice nodulilor reumatoizi:

A. Localizările comune includ bursa olecraniană, tendonul lui Achile
B. +Stratul extern este compus din macrofage
C. Zona de necroză se găseşte în centrul nodulului
D. +Se pot rupe posttraumatic
E. Nu se dezvoltă în zone supuse presiunii mecanice
36. Vasculita reumatoidă nu se caracterizează prin următoarele:

A. Este întâlnită în artrita reumatoidă severă
B. +Se asociază cu titruri de factorul reumatoid scăzut
C. Este foarte rară
D. Afectează ficatul, pancreasul, cordul, pulmonul
E. +Cea cu interesare renală este cea mai frecventă
37. Manifestările clinice ale vasculitei reumatoide sunt următoarele, cu excepţia:

A. +Atrofia muşchilor scheletici
B. +Necroza fibrei musculare
C. Mononeurita multiplex
D. Neuropatie senzitivă distală, uşoară
E. Necroza dermică
38. Avantajele terapiei cu metotrexat în artrita reumatoidă sunt următoarele, cu excepţia:

A. +Debut rapid al acţiunii
B. Răspuns clinic bun
C. Toxicitate redusă
D. Induce remisiune
E. +Ameliorare redusă după tratament
39. Cauzele care determină anemie în artrita reumatoidă sunt următoarele, cu excepţia:
A. Deficitul de fier
B. +Deficitul de acid folic
C. Eritropoieza ineficientă
D. +Hemoliza periferică
13
E. Sindromul Felty
40. Efectele terapeutice ale metotrexatului:

A. apar peste 1 săptămână de tratament
B. apar după prima administrare
-C. apar aproximativ la 2 luni de tratament
D. nu pot fi apreciate clinic
-E. presupun reducerea duratei redorii matinale
41. Următoarele corelaţii dintre sexe sunt veritabile pentru artrita reumatoidă:
-A. raportul femei : bărbaţi este de 2,2-2,5:1
B. raportul femei : bărbaţi este de 5:1
C. raportul femei : bărbaţi este de 1: 2,2-2,5
-D. către vârsta de 70 ani femei = bărbaţi
E. raportul femei : bărbaţi este egal la toate vârstele
42. Cele mai importante dovezi ale autoimunităţii în artrita reumatoidă sunt:
A. antigenele de histocompatibilitate HLA clasa II DR1
B+. factorul reumatoid
C. antigenele de histocompatibilitate HLA clasa II DR4
D. +anticorpii anti peptidă ciclică citrulinată
E. antigenele de histocompatibilitate HLA clasa II DR1 şi DR4
43. Care antigene ale complexului major de histocompatibilitate sunt exprimate în artrita reumatoidă
A. HLA-B27
-B. HLA-DR1
C. HLA-A
D. HLA-C
-E. HLA-DR4
44. Următoarele afirmaţii privind modificările imunologice în artrita reumatoidă sunt veritabile:
A. Factorul reumatoid este pozitiv la 100% din pacienţi
B. Factorul reumatoid pozitiv este absolut necesar pentru stabilirea diagnosticului de artrită reumatoidă
C. +Factorul reumatoid, deşi posedă o sensibilitate înaltă nu este la fel de specific ca anti-CCP
D. +Anti-CCP posedă o specificitate de 95%
E. Depistarea anti-CCP este obligatorie pentru stabilirea diagnosticului de artrită reumatoidă
45. Care preparate inhibă progresia afectării articulare în artrita reumatoidă după datele radiologice:
A. Aspirina
B. +Leflunomida
C. +Metotrexatul
D. Diclofenacul
E. Glucocorticosteroizii
46. Care nu sunt criteriile pentru artrita reumatoidă?

-A. Sacroileita bilaterală
-B. Artrita asimetrică
C. Factorul reumatoid în serul sanguin
D. Artrita simetrică
E. Artrită a 3 sau mai multe arii articulare
47. În funcţie de detectarea factorului reumatoid în serul pacienţilor cu artrită reumatoidă, deosebim
următoarele forme:
A. seroneutră
-B. seropozitivă
C. serosangvină
-D. seronegativă
E. sero-compatibilă
48. Care din simptome sunt prezente în artrita reumatoidă?

14
A. +Redoarea matinală
B. Dureri la palparea tendonului Achile
C. +Diminuarea forţei de strîngere a mîinii
D. Devierea laterală a articulaţiilor mîinilor
E. +Noduli subcutanaţi
F. Tumefierea articulaţiilor interfalangiene proximale
49. Care din manifestările oculare pot fi întîlnite în cadrul artritei reumatoide?
A. Irita
B. +Episclerita
C. Choroidoretinita
D. Cataracta
E. Diplopia
F. +Keratoconjuctivita uscată (sicca)
50. În cadrul căror maladii cu o manifestare clinică precum este artrita, poate fi depistat factorul
reumatoid?
A. Amiloidoza
B. Pseudoguta
C. +Afectări hepatice
D. +Sarcoidoză
E. +Lepra
F. +Cancerul intestinului gros
51. Care schimbări radiologice sunt caracteristice pentru AR?

A. +osteoporoza epifizară periarticulară
B. +subluxaţia articulaţiei atlanto-axilare
C. +erozii marginale
D. +îngustarea fisurii articulare
E. periostită
52. Care factori de risc se atribuie la artrita reumatoidă?

A. +sexul feminin
B. sexul masculin
C. +vîrsta medie de debut 35-45 ani
D. +asocierea cu HLA-DR4
E. +prezenţa patologiilor reumatice la rudele pacientului
53. Care afirmaţii sunt veritabile pentru artrita reumatoidă?

-A. factorul reumatoid se depistează în serul majorităţii bolnavilor
B. +la 25% din pacienţi în ser se depistează factorul antinuclear
C. se pot depista anticorpi către glanda tiroidă, dar afectarea glandei tiroide nu este caracteristică
D. +la pacienţii cu artrita reumatoidă este crescut portajul de HLA-DR4
E. toate cele enumerate mai sus
54. Care schimbări radiologice sunt caracteristice pentru artrita reumatoidă?

A. +osteoporoza epifizară periarticulară
B. +subluxaţia articulaţiei atlanto-axilare
C. +eroziuni marginale
D. +îngustarea fisurii articulare
E. periostită
55. Care afirmaţii despre nodulii reumatoizi subcutanaţi sunt adevărate?

A. +se depistează la 25-30% din pacienţi cu artrita reumatoidă
B. +se localizează preponderent în regiunea olecranonului
C. +de regulă, se asociază cu factorul reumatoid
D. +pot dispărea la indicarea preparatelor de fond antireumatice
E. rar se asociază cu dezvoltarea vasculitei reumatoide
56. Indicaţi semnele clinice ale artritei reumatoide:

15
A. +redoarea matinală mai mult de 1 oră
B. eritemul nodular
C. +granuloame pulmonare
D. +amiloidoza
E. +poliartrita simetrică
57. Care afirmaţii despre sindromul Felty sunt veritabile?

A. +se dezvoltă mai des la bărbaţi
B. +întotdeauna se asociază cu titre mari al Factorului Reumatoid
C. +după splenectomie poate recidiva leucopenia
D. +indicarea glucocorticoizilor duce la creşterea numărului de leucocite
E. +se poate dezvolta hepatomegalia
58. Care complicaţii oftalmologice se întâlnesc la pacienţii cu artrita reumatoidă?

A. conjunctivita
B. +episclerită
C. choroidoretinită
D. +scleromalacia perforans
E. +cheratoconjunctivită uscată
59. Care afirmaţii despre afectarea cordului în artrita reumatoidă sunt veritabile?
A. +ecocardiografia frecvent depistează pericardită
B. este caracteristic dezvoltarea miocarditei
C. +insuficienţa mitrală se dezvoltă rar
D. +dereglări de conducere pot fi legate de formarea intracardiacă a nodulilor reumatoizi
E. patologia sistemului cardiovascular se dezvoltă rar în urma utilizării preparatelor AINS
60. Precizaţi care sunt deformările caracteristice ale mâinii, care apar în timpul evoluţiei artritei
reumatoide?
A. +Deformare în "butonieră"
B. Deformare „mână pseudoreumatoidă”
C. +Deviaţie ulnară a degetelor
D. +Deformare în "gât de lebădă"
E. Anchiloza articulaţiilor interfalangiene distale
61. Modificările caracteristice sinovitei în cadrul artritei reumatoide sunt următoarele:

A. +Proliferarea celulelor sinoviale
B. +Prezenţa leucocitelor mai mult de 500 mm3
C. Depunerea pirofosfatului de calciu
D. Depunerea de uraţi
E. +Prezenţa "panusului"
62. Se consideră că etiologia artritei reumatoide este multifactorială, factorii favorizanţi fiind:
A. +genetici
B. +Hormonali
C. +infecţioşi
D. +autoimunitatea
E. ecologici
63. Următoarele afirmaţii privind influenţa sexului asupra dezvoltării artritei reumatoide sunt adevărate:
A. =femeile au un nivel seric mai ridicat de Imunoglobuline de toate clasele, în special IgM
B. +femeilor le este caracteristic un răspuns imun mai exagerat, cu o hiperactivitate a verigii umorale a
imunităţii
C. +literatura menţionează ameliorarea simptomelor clinice la 90% dintre paciente în timpul sarcinii şi o
exarcerbare marcată a activităţii RA în perioada postpartum
D. bărbaţii hipogonadali sunt mai puţin predispuşi spre dezvoltarea artritei reumatoide
E. bărbaţii sunt mai frecvent afectaţi decât femeile
64. Care articulaţii nu sunt interesate în procesul patologic în artrita reumatoidă?

16
A. +articulaţiile fără sinovială
B. +manubrio-sternală
C. +simfiza pubiană
D. +articulaţiile discovertbebrale
E. articulaţiile temporomandibulare
65. Alegeţi afirmaţiile corecte privind nodulii reumatoizi:

A. +reprezintă cea mai frecventă manifestare extra-articulară
B. +sunt situaţi subcutan, au o consistenţă variabilă (de la moale la elastică), pot fi mobili sau aderenţi la
periost sau tendoane
C. +au dimensiuni variabile (de la câţiva mm la câţiva centrimetrii) sau pot fi multicentrici
D. +se pot infecta sau pot fistuliza uneori
E. reprezintă indicaţie absolută pentru tratament chirurgical
66. Noduli reumatoizi pot avea următoarele localizări:

A. +pe suprafeţele de extensie (olecranon, ulna proximală)
B. pe suprafeţe de flexie
C. +în burse şi tendoane
D. +Laringe şi sclere
E. +cord şi pulmoni
67. Care afirmaţii despre factorul reumatoid sunt veritabile?

A. +poate fi artribuit către oricare clasă de imunoglobuline
B. poate apărea în ser pe fundal de hepatite virale
C. +se poate depista la persoane sănătoase
D. +în artrita reumatoidă titrurile înalte se asociază cu manifestări sistemice
E. +se micşorează sub acţiunea administrării paracetamolului
68. Care din modificările radiologice sunt specifice artritei reumatoide:

A. sindesmofitele
B. +osteoporoză juxta-articulară
C. +Îngustarea spaţiilor articulare
D. +eroziunile marginale, geodele şi microgeodele
E. +anchilozele
69. Metodele imagistice utile pentru diagnosticul artritei reumatoide sunt:

A. +Radiografia simplă articulară
B. Osteodensitometria DXA
C. +Ultrasonografia articulară
D. +Examenul articular prin Rezonanţă Magnetică Nucleară
E. Angiografia
70. Antiinflamatoarele nesteroidiene în artrita reumatoidă:

A. +reduc durerea
B. nu reduc inflamaţia
C. +nu modifică progresia eroziunilor articulare
D. +nu influenţează apariţia manifestărilor extra-articulare
E. +au efectul pur simptomatic şi se manifestă numai pe durata tratamentului
LES
1. Debutul LES are loc cel mai frecvent la vârsta:

A. Până la 10 ani;
B. 11-19 ani;
C. +20-30 ani;
D. 31-45 ani;
E. După 45 ani.
2. Factori declanşatori ai LES pot fi următorii, cu excepţia:

17
A. Predispoziţia genetică;
B. Infecţiile acute virale;
C. Razele ultraviolete;
D. Modificări endocrine (hiperestrogenemia şi hipoandrogenemia);
E. +Polenul plantelor.
3. Următoarele afectări muco-cutanate sunt incluse în criteriile de diagnostic a LES (ACR, 1997), cu
excepţia:
A. Rash malar;
B. Erupţii discoide;
C. Fotosensibilitate;
D. +Erupţii de tip „eritem nodos”;
E. Ulceraţii bucale.
4. Următoarele afectări organice sunt incluse în criteriile de diagnostic a LES (ACR,1997), cu excepţia:
A. Artrita neerozivă;
B. Pleurezie, pericardită;
C. +Limfadenopatia periferică;
D. Afectarea renală;
E. Afectarea neurologică.
5. Afectarea articulaţiilor în LES se caracterizează prin următoarele, cu excepţia:

A. Poliartrită;
B. Afectarea predominantă a articulaţiilor mici;
C. +Redoare matinală prelungită;
D. Afectarea articulară simetrică;
E. Efect relativ rapid la tratament cu corticosteroizi.
6. Selectaţi semnele caracteristice pleureziei lupice, cu excepţia:

A. +Exsudat;
B. Transudat;
C. Reacţia BAAR negativă;
D. Rar pot fi depistate celule lupice;
E. Cantitatea de lichid pleural mică.
7. Manifestările pleuropulmonare ale LES se caracterizează prin, cu excepţia:

A. Pneumonită;
B. Pleurezie;
C. +Pneumonie lobară;
D. Vasculită pulmonară;
E. Insuficienţă respiratorie restrictivă.
8. Ce nu este caracteristic LES?

A. Pneumonita;
B. Pericardita;
C. Endocardita;
D. +Endocardita eozinofilică;
E. Miocardita.
9. Ce modificări hematologice nu sunt caracteristice LES?

A. +Leucocitoza;
B. Leucopenia;
18
C. Anemia hemolitică;
D. Trombocitopenia;
E. +VSH crescută.
10. Care valvule cardiace se afectează mai frecvent în LES?

A. +Aortice;
B. +Mitrale;
C. Tricuspide;
D. Pulmonare;
E. Mitrale şi tricuspide.
11. Ce este mai caracteristică pentru LES?

A. +Insuficienţa mitrală;
B. Stenoză mitrală;
C. +Insuficienţa aortică;
D. Stenoză aortică;
E. Insuficienţa tricuspidă.
12. Semnul urinar cel mai principal al glomerulonefritei lupice este:

A. Hematuria;
B. Leucocituria;
C. +Proteinuria;
D. Uraturia;
E. Cilindruria.
13. Ce variantă de nefrită lupică are cel mai sever prognostic?

A. Nefropatia lupică mezangială minimă;
B. Nefrita lupică mezangială proliferativă;
C. Nefropatia lupică focală sclerotică inactivă;
D. +Nefropatia lupică difuză sclerotică (>90% glomeruli sclerozaţi);
E. Nefropatia lupică membranoasă (proteinurie 3g/zi).
14. Celule lupice reprezintă:

A. Macrofage, ce au fagocitat nucleele leucocitelor degradate;
B. Aglomerări de limfocite;
C. +Polinucleare mature ce au fagocitat nucleele leucocitelor degradate;
D. Aglomerări de nuclee a leucocitelor degradate;
E. Celule spumoase degradate.
15. Ce afirmaţie nu este caracteristică lupusului eritematos?

A. Ig G serică creşte;
B. +CYC cresc;
C. Titrul anticorpilor ANA creşte;
D. Ig G serică scade;
E. Complementul seric C3-C4 scade.
16. Ce afirmaţie nu este caracteristică LES?

A. Activarea limfocitelor T-helper;
B. Depresia limfocitelor T-supresor;
C. Activarea limficitelor B;
D. +Activarea limfocitelor T-supresor;
E. Activarea limfocitelor T-helper şi depresia limfocitelor T-supresor.
19
17. Diagnosticul pozitiv de LES necesită prezenţa criteriilor ACR în sumă nu mai mică de:
A. 3 criterii;
B. +4 criterii;
C. 6 criterii;
D. 8 criterii;
E. 11 criterii.
18. Următorii factori pot declanşa recurenţele LES, cu excepţia:

A. +Tratamentul corticosteroid;
B. Infecţiile acute virale;
C. Suprainsolaţia;
D. Intoxicaţiile cu substanţe chimice;
E. Surmenajul fizic şi psihoemoţional.
19. Tratamentul LES prevede următoarele obiective, cu excepţia:

A. Ameliorarea manifestărilor clinice;
B. Ameliorarea manifestărilor hematologice;
C. Reglarea perturbărilor imune;
D. +Intervenţiile chirurgicale urgente;
E. Prevenirea perturbărilor hemostatice.
20. Măsurile de prevenţie a recurenţelor LES prevede următoarele, cu excepţia:

A. Evitarea suprainsolaţiei;
B. Evitarea supraefortului fizic şi psihoemoţional;
C. Respectarea regimului alimentar;
D. Controlul sistematic al statusului imun;
E. +Excluderea lipidelor animale din alimentare la prezenţa sindromului antifosfolipidic.
21. Indicaţi doza de corticosteroizi unui bolnav cu nefropatie lupică severă:

A. 0,1-0,5 mg/kg/zi;
B. 0,75 mg/kg/zi;
C. +1,0-2,0 mg/kg/zi;
D. 3,0-4,0 mg/kg/zi;
E. >4 mg/kg/zi.
22. Cauzele ineficacităţii corticosteroizelor în LES sunt următoarele, cu excepţia:

A. +Manifestări cutanate extinse;
B. Administrării unei doze neadecvate;
C. Administrării neregulate;
D. Întârzierii tratamentului;
E. Manifestările viscerale avansate.
23. Durata tratamentului cu corticosteroizi în LES este:

A. 1 lună;
B. 3-6 luni;
C. 1 an;
D. 2 ani;
E. +Toată viaţă.
24. Manifestarea cardiacă cea mai frecventă în LES este:

A. Miocardita;
20
B. Endocardita lupică;
C. Valvulopatiile;
D. +Pericardita;
E. Aritmiile cardiace.
25. Manifestările neurologice în LES se caracterizează prin următoarele, cu excepţia:

A. Polineuropatie;
B. Hemipareze;
C. Convulsii;
D. Pseudoepilepsie;
E. +Electroencefalograma normală.
26. Sindromul antifosfolipidic din LES se caracterizează prin următoarele, cu excepţia:

A. Avorturi spontane repetate;
B. Testul la lues fals pozitiv;
C. Tromboze venoase şi arteriale;
D. Titrul anticorpilor anticardiolipinici G sau M crescut;
E. +Titrul anticorpilor anti ADNdc scăzut.
27. Următoarele afirmaţii despre prezenţa anticorpilor în LES sunt corecte, cu excepţia:
A. Titrul anticorpilor antinucleari (ANA) este crescut;
B. +Titrul ADNdc este crescut, frecvent se asociază cu nefropatia lupică;
C. Anticorpii anti Ro (SS-A) apar în sindromul Sjogren;
D. Anticorpii marker pentru LES sunt anti ADNdc şi anti Sm;
E. Anticorpii anti RNP se asociază cu risc mic de nefropatie lupică.
28. Medicamentul cel mai puţin toxic este:

A. Clorambucilul;
B. Ciclofosfamida;
C. +Azatioprina;
D. Metotrexatul;
E. Nici un răspuns nu este corect.
29. Criteriile eficacităţii citostaticelor în tratamentul LES sunt:

A. +Stabilizarea VSH la nivelul iniţial;
B. +Dispariţia su diminuarea manifestărilor clinice;
C. Apariţia leucopeniei sau trombocitopeniei;
D. +Diminuarea activităţii prpocesului lupic conform datelor de laborator;
E. Reacţia fals pozitivă la lues.
30. La prezenţa sindromului de coagulare intravasculară diseminată (CID) la pacienţii cu lupus eritematos
obligator se administrează preparatele:
A. Antibacteriene;
B. Antivirale;
C. Procoagulante;
D. +Anticoagulante;
E. +Antiagregante.
31. Numiţi metodele eferente de terapie în LES:

A. Radioterapia;
B. +Plasmofereza;
C. Acupunctura;
21
D. +Hemosorbţia;
E. Terapia manuală.
32. Ce anticorpi sunt specifici pentru LES:

A. Anti-ADN monocatenar;
B. +Anti-ADN dublucatenar;
C. +Anti-SSA (Ro) sau anti-SSB (La);
D. Anti U1-ARN;
E. Anti-centromeri (anti-ACA).
33. Care antigene de histocompatibilitate sunt depistate mai frecvent la pacienţii cu LES:
A. HLA DQB1;
B. +HLA DR2;
C. +HLA DR3;
D. HLA B38;
E. HLA B39.
34. Care din următoarele afirmaţii despre manifestările musculoscheletice ale LES sunt adevărate:
A. Osteoporoza nu este caracteristică LES;
B. Există o proporţionalitate între manifestările articulare şi gradul de activitate a LES;
C. +Deformările articulare nu sunt caracteristice LES;
D. +Necroza structurilor articulare este rezultatul tratamentului îndelungat cu corticosteroizi;
E. Deformarea articulaţiilor falangiene în forma de „gît de lebădă”.
35. LES indus medicamentos cel mai frecvent este produs de:
A. +Isoniazida;
B. +Procainamida;
C. Levomicitină;
D. +D-penicilamină;
E. +Hidralazină.
36. Manifestările pleuropulmonare caracteristice LES sunt:

A. Alveolita alergică;
B. +Pneumonita;
C. +Pleurezie;
D. Bronhopneumonie bacteriană;
E. Pneumonie fungică.
37. Pericardita lupică se manifestă prin:

A. Acumulări de lichid intrapericardial în cantităţi mari;
B. +Conţine mai mult de 20000 leucocite/mm3;
C. +Conţine CIC;
D. +Are culoare galbenă-verzuie;
E. Evoluiază în pericardita constrictivă.
38. Nefropatia lupică se tratează cu:

A. +Corticosteroizi;
B. +Citostatice;
C. Antibiotice;
D. Sedative;
E. Antifungice.
22
39. Anomaliile hematologice în LES sunt:
A. Leucocitoza;
B. +Leucopenia;
C. Trombocitoza;
D. +Trombocitopenia;
E. Limfocitoza.
40. LES afectează mai frecvent:

A. +Femeile;
B. Bărbaţii;
C. Rasa albă;
D. +Rasă negroidă;
E. Populaţia europeană.
41. Afectarea mucoaselor în LES se caracterizează prin:

A. +Ulceraţii ale mucoasei bucale;
B. +Ulceraţii naso-faringiene;
C. Gingivita;
D. Uretrita;
E. Conjunctivita severă.
42. Afectarea seroaselor se caracterizează prin:

A. +Pleurezie;
B. +Pericardita;
C. Perisplenita;
D. Perihepatita;
E. Pericolecistita.
43. LES este o patologie:

A. +Autoimună;
B. +Genetică;
C. Alergică;
D. Monorganică;
E. +Poliorganică.
44. Investigarea unui pacient cu LES include obligator:

A. +ECG;
B. +Ecocardiografia;
C. Coronaroangiografia;
D. Cicloergometria;
E. ECG-Holter.
45. Pericardita lupică se manifestă prin:

A. +Diminuarea zgomotolui I la apex;
B. +Frotaţia pericardului;
C. Frotaţia pleuropericardică;
D. Frotaţie perisplenică;
E. Frotaţie pleurală.
46. Miozita lupică se caracterizează prin creşterea:

A. +Creatinfosfokinaza serică;
B. Transaminazele serice;
23
C. Methemoglobina;
D. Protrombina;
E. Tromboxanul.
47. Afectarea cavităţii bucale în LES se caracterizează prin:

A. +Ulceraţii ale mucoasei bucale;
B. Enantem al palatului moale;
C. Carie dentară;
D. Gingivita;
E. Paradontoza.
48. Artrita lupică este:

A. +Simetrică;
B. +Afectează mai frecvent articulaţiile mici;
C. Evoluiază cu îngustarea spaţiului interarticular;
D. Evoluiază cu eroziuni cartilaginoase;
E. Evoluiază cu deformarea articulaţiilor.
49. Indicaţii pentru administrarea corticosteroizilor pacienţilor cu LES sunt:

A. +Evoluţia acută a bolii;
B. +Perioada de puseu cu activitatea înaltă al LES cronic;
C. +Prezenţa manifestărilor viscerale;
D. Prezenţa manifestărilor cutanate;
E. Manifestări articulare fără afectări viscerale.
50. Corticosteroizii sunt indicaţi în LES în următoarele cazuri:

A. Manifestări cutanate
B. Afectări mucoase şi cutanate
C. +Activitate înaltă a procesului lupic;
D. +Prezenţa semnelor de vasculită generalizată;
E. +Prezenţa sindromului nefrotic manifest.
51. Care citostatice sunt mai frecvent utilizate în LES:

A. +Metotrexatul;
B. +Azatioprina;
C. Vincristina;
D. +Ciclofosfamida;
E. Miclosanul.
52. Metodele terapeutice de baza în tratamentul glomerulonefritei lupice include:

A. +Puls terapia cu metilprednisolon şi ciclofosfamida;
B. Utilizarea preparatelor AINS;
C. Antibioticele;
D. +Plasmofereza;
E. Doze mari de corticosteroizi în asociere cu antiagregante.
53. Cauzele ce agravează pronosticul LES sunt:

A. Endocardita lupică şi valvulopatiile cardiace;
B. Afectarea articulară;
C. +Afectarea renală;
D. Afectarea tegumentară şi articulară;
E. +Afectarea neurologică.
24
54. Complicaţiile după puls terapie în LES pot fi:

A. +Creşterea tensiunii arteriale;
B. +Miopatia;
C. Crizele convulsive;
D. +Edemul tisular periferic;
E. Agravarea evoluţiei LES.
55. Care afirmaţii sunt adevărate pentru LES:

A. Este afectat mai frecvent genunchiul;
B. +Etiologia bolii nu este cunoscută;
C. +Maladia se caracterizează prin producerea excesivă de autoanticorpi;
D. +Boala este multisistemică;
E. Tratamentul bolii se realizează în dependenţă de etiologie.
56. Anomaliile imunologice în LES se caracterizează prin:

A. +Hipereactivitatea limfocitelor B;
B. Supresia limfocitelor T-helperi;
C. +Suăpresia limfocitelor T-supresori;
D. +Perturbarea raportului limfocitelor T-helperi/T-supresori în favoarea limfocitelor T-helperi;
E. +Producerea în exces al autoanticorpilor.
57. Care medicamente pot induce LES:

A. +Hidralazina;
B. +Contraceptivele orale hormonale;
C. Vaccinurile;
D. Aspirina;
E. Antiagregantele.
58. Numiţi cele mai frecvente manifestări ale miocarditei lupice difuze:
A. +Tahicardia;
B. +Extrasistolia;
C. +Insuficienţa cardiacă;
D. Infarctul de miocard;
E. Accident vascular cerebral.
59. Pentru LES este caracteristică:

A. +Anemie
B. +Leucopenie;
C. +Trombocitopenie;
D. +VSH crescut;
E. Limfocitoză.
60. Care din cele descrise sunt caracteristice sindromului antifosfolipidic în LES?
A. Creşterea ureei;
B. Creşterea lipidelor serice;
C. +Prezenţa anticoagulantului lupic;
D. +Creşterea titrurilor anticorpilor anticardiolipinici;
E. +Reacţia Wasserman fals-pozitivă.
61. Selectaţi manifestările afectării tractului digestiv în LES:

A. +Esofagita;
B. +Gastrita;
25
C. +Ulcere gastroduodenale;
D. +Pancreatita;
E. Boala Crohn.
62. Selectaţi grupele de preparate utilizate în tratamentul patogenetic al LES:

A. +AINS;
B. Antibacteriene;
C. Preparatele antivirale;
D. +Corticosteroizii;
E. +Imunosupresoarele.
63. Selectaţi manifestările LES ce pot fi tratate cu preparate AINS:

A. Afectarea renală;
B. Afectările cutanate;
C. Afectările cardiace;
D. +Afectările articulare;
E. +Afectările musculare striatice.
64. Ce manifestări cutanate se întîlnesc în LES?

A. +Rash facial în fluture;
B. Edemul angioneurotic;
C. +Leziunile discoidale;
D. +Alopecia;
E. Necrozele unghiale.
65. Care afirmaţii despre LES sunt adevărate?

A. +Anemia şi leucopenia apar la majoritatea pacienţilor cu LES;
B. +Anemia hemolitică se tratează cu doze mari de corticosteroizi;
C. +Leucopenia severă se asociază cu infecţii recurente;
D. +Trombocitopenia severă se asociază cu sîngerări;
E. Leucopenia necesită tratament cu citostatice.
66. Pentru afectarea sistemului nervos în LES este caracteristică:

A. Apare frecvent ca unica manifestare;
B. +Este rezultatul acţiunii unor anticorpi anti-neuronali şi vasculitei cerebrale;
C. +Poate interesa orice regiune a creerului;
D. +Se poate manifesta prin neuropatie periferică;
E. +Pot apărea accidente vasculare cerebrale.
67. Lichidul cefalorahidian în LES se caracterizează prin:

A. +Hiperproteinorahie;
B. +Hipercelularitate;
C. Concentraţia de glucoză scăzută;
D. Nivele crescute ale complementului;
E. Nivele crescute de complexe imune.
68. Sarcina în LES:

A. +Are risc crescut de avort spontan;
B. +Este contraindicată femeilor cu lupus-nefrită;
C. Dozele mari de corticosteroizi pot induce malformaţii la făt;
D. +Nounăscuţii femeilor cu LES sunt hipotrofici;
E. +Femeile cu avorturi spontane în antecedente se pot trata cu doze mari de corticosteroizi.
69. Miopatia în LES este:

A. +O afectare inflamatorie din cadrul LES;
B. Un efect advers al antimalaricelor de sinteză;
26
C. Este rezultatul hipocalcemiei;
D. +Un efect advers al corticoterapiei;
E. Nu se cunoaşte cauza.
70. Tratamentul cu glucocorticosteroizi în LES prevede:

A. +Doze de 1-2 mg/kg/zi în mai multe prize, cînd boala este activă;
B. +Doza de întreţinere unică dimineaţa;
C. Tratamentul se asociază cu un citostatic;
D. +Puls-terapia cu Metilprednisolon este indicată la prezenţa glomerulonefritei lupice;
E. Corticoterapia este indicată în LES manifestat prin afecţiuni cutanate şi articulare.
OSTEOARTROZA
1. Osteoartroza se caracterizează prin:

-A. Proces degenerativ cronic
B. Proces inflamator cronic
C. Proces inflamator- autoimun cronic
D. Proces proliferativ
E. Proces inflamator acut.
2. Pentru osteoartroză sunt corecte următoarele afirmaţii:

A. Are predilecţie pentru sexul masculin.
B. Afectează de circa 2 ori mai frecvent femeile.
C. Afectează de regulă femeile de vîrstă reproductivă.
-D. Incidenţa OA este în creştere odată cu avansarea în vîrstă.
E. Incidenţa maladiei la femei şi bărbaţi este similară.
3. Localizarea osteoartrozei este mai frecventă la nivelul articulaţiilor:

A. Articulaţiile coatelor
-B. Articulaţiile genunchilor
C. Articulaţiile umerilor
D. Articulaţiile talocrurale
E. Articulaţiile sacroiliace.
4. Osteoartroza prezintă:
A. O entitate nozologică idiopatică cu substrat degenerativ la nivelul articulaţiilor genunchilor.
-B. Un grup de maladii cu diverse cauze dar cu proces patologic degenerativ comun şi cu localizare articulară
diversă.
C. Maladie secundară ce se dezvoltă în consecinţa traumatizării cronice şi suprasolicitării mecanice a
articulaţiilor.
D. Afecţiune ce este determinată predominant de tulburări endocrine.
E. Un grup de maladii degenerative, de origine secundară, cu diferite localizări articulare.
5. Osteoartroză se dezvoltă în rezultatul:

A. Determinării exclusiv genetice.
B. Acţiunii în primul rînd a factorilor de mediu (ambientali).
-C. Îmbinării acţiunii factorilor genetici şi de mediu.
D. Tulburărilor de statică în asociere cu modificări endocrine.
E. Exclusiv în rezultatul microtraumatizării profesionale a articulaţiilor.
6. Printre factorii de risc endogeni de dezvoltare a osteoartrozei se numără:

-A. Vîrsta pacienţilor
-B. Anomalii congenitale ale scheletului.
-C. Predispoziţia genetică.
D. Disfuncţii ale glandei tiroide.
E. Enzimopatii intestinale.
7. Printre factorii de risc de dezvoltare ai osteoartrozei se numără:

-A. Excesul ponderal.
27
B. Noxe profesionale (contact cu metale grele).
C. Infecţii cronice urogenitale.
-D. Traume ale articulaţiei în antecedenţă.
-E. Practicarea intensă a sportului.
8. Din rîndul factorilor de risc pentru osteoartroză NU fac parte:

A. Microtraumatizarea continuă a articulaţiei.
B. Sindromul de hipermobilitate.
-C. Infecţia cronică cu Streptococul beta hemolitic.
D. Predispoziţia genetică.
E. Obezitatea.
9. Esenţa influenţei genetice în osteoartroză este determinată de:

-A. Defectele structurale ale colagenului.
-B. Modificările metabolice ale cartilajului.
C. Mecanismele proceselor inflamatorii.
D. Iniţierea unui proces degenerativ secundar artritei microcristalice.
E. Dezvoltarea unui proces autoimun inflamator cronic.
10. Metaloproteinazele sunt:

A. Catepsine.
B. Inhibitori tisulari fiziologici.
-C. Sisteme proteolitice fabricate de condrocit.
D. Factori de creştere, implicaţi în homeostaza cartilajului.
E. Citokine cu rol esenţial în metabolismul normal al ţesutului cartilaginos.
11. Caracterul familial al artrozei este mai remarcabil pentru:

-A. OA nodulară la nivelul mîinilor.
B. Artroza cu localizare la nivelul coloanei lombare.
C. Artroza genunchiului.
-D. Coxartroza.
E. Artroza de la nivelul coloanei cervicale.
12. Modificările osului proprii osteoartrozei sunt:

A. Osteoporoza.
-B. Osteocondensarea subcondrală.
-C. Formarea osteofitelor.
-D. Formarea chisturilor osoase.
E. Formarea sindesmofitelor.
13. Osteoartroza (OA) secundară include următoarele, CU EXCEPŢIA:

A. OA posttraumatică.
B. OA secundară afecţiunilor congenitale articulare.
C. Sindromul hipermobilităţii.
-D. Artroza nodulară a mînii.
E. OA în cadrul maladiilor metabolice .
14. Stadiului II al artrozei după Kellgren şi Lourence (1957) îi corespunde:

A. Lipsa modificărilor.
-B. Îngustarea moderată a spaţiului articular, osteofite multiple.
C. Modificări radiologice incerte.
D. Modificări pronunţate (spaţiul intraarticular practic nu se determină, osteofite masive).
E. Modificări minimale – îngustarea neînsemnată a spaţiului intraarticular, osteofite unice.
15. Care sunt trăsăturile durerii în osteoartroză (OA).

A. Dureri insistente de tip inflamator.
-B. Dureri de tip mecanic.
C. Dureri în repaus care cedează la mişcare.
D. Repaosul nu ameliorează durerea.
-E. Dureri care apar la mobilizarea după repaus a articulaţiei, “de start”.
28
16. Pentru osteoartroza (OA) genunchiului sunt caracteristice următoarele CU EXCEPŢIA:

A. Dureri de tip mecanic.
B. Limitări funcţionale.
-C. Redoare articulară > 30 min.
D. Redoare articulară < 30 min.
E. Crepitaţie.
17. Durerea sub formă de “blocaj articular” în articulaţia genunchiului este determinată de:
A. Instabilitatea articulaţiei afectate.
B. Sinovita reactivă.
C. Limitarea funcţională articulară.
D. Prezenţa chistului Baker.
-E. Prezenţa corpusculilor mobili intraarticulari (“şoareci intraarticulari”).
18. Durerea artrozică este generată de:

A. Leziunile din cartilaj.
-B. De activarea receptorilor nociceptivi localizaţi în sinovială.
-C. Leziunea de la nivelul periostului.
-D. Modificări patologice dezvoltate în osul subcondral.
-E. Excitarea receptorilor nervoşi de la nivelul sistemului ligamentar.
19. Pentru osteoartroza nodulară este caracteristic:

-A. Prezenţa nodulilor Heberden.
B. Afectarea izolată inflamatorie a halucelor.
C. Deviaţia ulnară.
-D. Prezenţa nodulilor Bouchard.
-E. Predispoziţia genetică.
20. Care articulaţii sunt cel mai rar afectate în boala artrozică?
A. Articulaţiile interapofizare posterioare.
-B. Sacrococcigiană.
C. Sternoclaviculară.
D. Umeri.
E. Şolduri.
21. Care structură articulară NU participă în mecanismul durerii în boala artrozică:

A. Capsula articulară.
B. Sinoviala.
C. Periostul.
D. Osul.
-E. Cartilajul.
22. Caracteristic pentru sindromul algic din coxartroză este:

A. Durerea debutează spontan, acut.
-B. Durerea are de regulă caracter mecanic.
C. Durerea are de regulă caracter inflamator.
-D. Durerea este localizată în zona inghinală internă .
E. Durerea este localizată de obicei în zona fesieră cu propagare pe suprafaţa externă a coapsei şi gambei.
23. Redoarea matinală în osteoartroză durează:

A. ≤ 60 min
-B. < 30 min.
C. Lipseşte
D. > de 1 oră.
E. 2-3 ore.
24. Pentru durerea din osteoartroza este caracterisic:

-A. Apare sau se intensifică în timpul suprasolicitărilor fizice ale articulaţiei afectate.
-B. De regulă cedează în repaus.
29
C. Se înteţeşte de obicei în repaus şi noaptea.
D. Se reduce după mobilizarea articulaţiei.
E. Apare numai în prezenţa sinovitei.
25. Care este de regulă primul simptom ce indică prezenţa osteoartrozei?

A. Redoarea matinală
B. Tumefierea articulaţiei
C. Crepitaţia
-D. Durerea.
E. Tulburări de statică.
26. Factorii care influenţează intensitatea durerii în osteoartroza:

-A. Stadiul modificărilor radiologice.
-B. Sexul pacientului.
-C. Factorul psihologic.
-D. Localizarea osteoartrozei.
E. Perioada zilei.
27. Ce contribuie la limitarea mobilităţii articulaţiei în osteoartroza?

-A. Durerea.
-B. Dezvoltarea osteofitelor.
-C. Remodelarea (deformarea) configuraţiei articulaţiei.
-D. Îngroşarea capsulei articulare.
E. Astenia muşchilor periarticulari.
28. Sinovita în osteoartroza apare mai frecvent la nivelul:

A. Articulaţiilor coxofemurale.
B. Articulaţiilor mici ale mîinilor.
-C. Articulaţiilor genunchilor.
D. Articulaţiilor talocrurale.
E. Articulaţiilor halucelui.
29. Caracteristic pentru sinovita articulaţiilor genunchilor osteoartroza este:

A. Durerea poartă caracter pur mecanic.
-B. Se asociază frecvent cu durerile de “start”.
-C. Este precedată adesea de suprasolicitarea articulaţiei.
D. Acumulare importantă a lichidului sinovial.
-E. Intensitatea şi incidenţa sinovitei corelează cu stadiul radiologic al gonartrozei.
30. Semnele clinice ale distrucţiei cartilajului articular în stadiul avansat al gonartrozei sunt:
-A. Deformaţia în “varus” a articulaţiilor
-B. Incontenenţa sistemului ligamentar articular.
C. Sinovită cronică.
-D. Instabilitatea articulaţiei.
E. Chist Baker.
31. Evoluţia bolii este mai rapidă şi mai severă în cazul :

A. Gonartrozei
-B. Coxartrozei.
-C. Poliosteoartroza.
D. Artroza uncovertebrală.
E. Articulaţiile talocruraale.
32. Durerea de tip mecanic se prezintă prin:

A. Intensificarea nocturnă.
-B. Tendinţă de ameliorare în repaus.
C. Asocierea cu redoarea matinală îndelungată.
D. Apariţia de regulă în rezultatul unei traume din antecedenţă.
-E. Apare la mobilizarea aticulaţiei.
30
33. Despre artroză se poate afirma:
A. Conduce adesea la anchilozare.
B. Are o evoluţie rapidă.
-C. Are o evoluţie lentă, insidioasă.
D. Debutul este de regulă acut , manifestat prin sinovită.
E. Toate variantele clinice ale osteoartrozei au o evoluţie similară.
34. Pentru coxartroză este caracteristic:

A. Se dezvoltă doar secundar, pe fondul unei cauze preexistente.
-B. Nu are o singură cauză particulară.
C. Este determinată predominant de preexistenţa unor traume.
D. Are un aspect ereditar.
E. Prevalenţă pentru sexul feminin.
35. Coxartroza secundară:

-A. Este de obicei unilaterală.
B. Este de obicei bilterală.
C. Este strict simetrică.
D. Debutează de regulă în asociere cu gonartroză la acelaşi membru.
E. Nu evoluează izolat.
36. Durerea în coxartroză:

-A. Poate iradia pe faţa posterioară a capsulei.
B. Este calmată de ortostatism .
-C. Este calmată de repaus.
D. Nu este determinată de stadiul radiologic
E. Se intensifică în a II-a jumătate a nopţii.
37. În etapa finală a gonartrozei:

A. Durerile sunt prezente numai în repaus.
B. Durerile sunt prezente doar la solicitare.
C. Durerile apar la urcatul scărilor.
-D. Durerile apar şi la coborîrea şi la urcarea scărilor.
-E. Se asociază cu limitări funcţionale.
38. În gonartroză se vor evita:

A. Exerciţiile la sol.
B. Mersul pe jos.
C. Genuflexiunile.
-D. Mersul îndelungat pe teren accidentat.
-E. Săriturile.
39. Precizaţi care sunt deformările caracteristice ale mîinilor, ce apar în timpul evoluţiei artrozei mîinii:
A. Deformare în “butonieră”.
B. Deviaţie ulnară a degetelor.
C. Deformare “gît de lebădă”.
-D. Noduli Heberden şi/sau Bouchard.
-E. Deformarea articulaţiei rizomelice a policelui .
40. Care din următoarele reprezintă criterii de diagnostic al osteoartrozei elaborate de către Colegiul
American de Reumatologie:
A. Afectarea simetrică a articulaţiilor implicate.
-B. Hipertrofia extremităţilor osoase la cel puţin 2 din 10 articulaţii examinate.
C. Modificări radiologice prezentînd osteoporoză difuză.
D. Redoare matinală < 30 min.
-E. Durere şi /sau redoare la nivelul articulaţiile mîinii timp de mai multe zile în lunile anterioare.
41. Care din următoarele semne clinice nu fac parte din criteriile Colegiul American de Reumatologie
(ACR) pentru diagnosticul de gonartroză:
A. Crepitaţia
31
-B. Deformarea în varum sau valgum a membrelor inferioare
C. Lichid sinovial caracteristic pentru osteoartroza.
D. Vîrsta≥ 40 de ani
-E. Ameliorarea durerii prin repaus.
42. Dintre criteriile Colegiul American de Reumatologie (ACR) de diagnostic ale gonartrozei fac parte:
-A. Durere cu caracter mecanic în articulaţia genunchiului
B. Atrofia muşchilor regionali
-C. Crepitaţie
D. Vîrsta peste 60 de ani
-E. Osteofite.
43. Nodulii Bouchard sunt localizaţi:

-A. Articulaţiile interfalangiene proximale ale indexului, mediusului.
B. Articulaţiile interflangiene membrele inferioare.
C. Genunchi.
D. Coate.
E. Articulaţiile Metatarsofalangiene.
44. Care dinurmătoarele semne clinice reprezintă criterii de diagnostic ale coxartrozei:
-A. Prezenţa durerilor (Şold dureros”)
B. Atrofia muşchilor adiacenţi
-C. Prezenţa osteofitelor
-D. VSH< 20 mm/h
-E. Pensarea spaţiului intraarticular.
45. Manifestările radiologice caracteristice gonartrozei:

-A. Îngustarea spaţiului intraarticular.
-B. Osteoscleroza subhondrală.
-C. Chiste osoase subhondrale.
-D. Osteoscleroză epifizară.
E. Eroziuni marginale.
46. În osteoartroza minii se afectează predominant:

-A. Articulaţiile interfalangiene distale.
B.Articulaţiile metacarpofalangiene II , III.
C. Articulaţiile metacarpofalangiene IV.
D. Articulaţiile radiocarpiene.
-E. Articulaţia rizomelică a policelui.
47. Care din următoarele investigaţii instrumentale sînt utile în diagnosicul osteoartroza:
-A. Examenul radiologic.
B. Osteodensitometria.
-C. TC.
-D. RMN.
E. Artroscopia.
48. În forma nodulară a osteoartrozei cele mai importante semne radiologice sînt următoarele:
-A. Prezenţa osteofitelor.
B. Îngustarea spaţiilor intraarticulare.
C. Osteoporoza.
D. Anchiloza articulaţiilor.
E. Prezenţa chistelor şi geodelor.
49. Avantajele ultrasonografiei articulare constituie:

-A. Caracterul neinvaziv al metodei.
B. Vizualizarea mai detaliată decît în cazul radiografiilor a structurii osului.
-C. Informativitate înaltă în determinarea proceselor inflamatorii a structurilor articulare.
-D. Evidenţierea modificărilor de la nivelul tendoanelor şi logamentelor.
E. Caracterul subiectiv de apreciere, (procedură operator-dependentă).
32
50. Gimnastica curativă în osteoartroză favorizează:

-A. Prevenirea atrofiei muşchilor periarticulari .
B. Restabilirea înălţimii cartilajului intraarticular.
-C. Profilacxia instabilităţii articulaţiei afectate.
D. Sistarea procesului inflamtor (al sinovitei reactive).
E. Stoparea dezvoltării osteofitlor.
51. Medicamentele cu acţiune “rapidă“ utilizate în tratamentul osteoartrozei sunt:

A. Acidul hialuronic.
-B. Analgeticele neopioide.
-C. AINS.
-D. Formele depo de CST.
E. Condroitinsulfatul.
52. Preparatele cu acţiune patogenetică în tratamentul osteoartrozei sînt denumite:

-A. Disease Modifying antiosteoarthritis drugs (DMOAD)
B. Symptoms modifying antiosteoarthritis drugs (SMOAD)
C. Preparate cu acţiune antalgică rapidă .
D. AINS.
E. Preparate stimulatoare a restabilirii condrocitare.
53. Care preparate cu efect antalgic nu sînt recomandate pentru utilizate largă în tratamentu durerii din
osteoartroza?
A. Paracetamolul.
-B. Derivaţii opioizi.
C. Diclofenacul .
D. Tramadolul.
E. Ibuporofenul.
54. În perioada puseului inflamator în osteoartroza se recomandă:

A. Aplicaţii cu parafină sau nămol.
B. Gimnastica “stretching”
-C. Repausul articulaţiei.
-D. Masajul articulaţiei afectate.
E. Aplicarea pungilor cu gheaţă în durerea acută.
55. Pentru artroza mînii este caracteristic:

A. Deviere ulnară.
B. Inflamaţie în articulaţiile metacarpo - falangiene II-III.
C. Redoare matinală ≥ 1 oră.
-D. Dureri în articulaţiile interfalangiene.
-E. Hipertrofia extremităţilor osoase la cel puţin 2 din 10 articulaţii (IFD, IFP, articulaţia trapezo-
metacarpiană).
56. Rizartroza este artroza următoarelor articulaţii:

A. Artroza articulaţiilor coxofemurale
-B. Artroza articulaţiei trapezometacarpiene
C. Artroza umerilor.
D. Artroza articulaţiilor sterno-claviculare.
E. Artroza articulaţiilor umerilor şi articulaţiilor coxofemurale.
57. Principalele cauze ale coxartrozei:

A. Sechele tbc ale capului femural
B. Chist congenital în incinta capului femural.
-C. Displazii şi luxaţii congenitale.
-D. Coxa vara
-E. Factori traumatici.
58. Examenul radiologic în gonartroză evidenţiază:

33
A. Erozii marginale.
-B. Osteofiţi la nivelul condililor femurali
-C. Pensarea spaţiului intraarticular.
D. Chist Baker
E. Leziuni ale meniscurilor.
59. Care din metodele paraclinice vizualizează cartilajul articular:

A. Examenul radiologic.
-B. Examenul ultrasonografic.
C. Scintigrafia scheletului cu tehneţiu.
-D. RMN.
-E. Artroscopia.
60. Care din următoarele AINS influenţează negativ metabolismul cartilajului?

A. Aciclofenac.
-B. Nimesulid.
-C. Ibuprofen.
-D. Indometacină.
E. Piroxicam.
61. Indicaţi AINS COX2 selective:

A. Diclofenac.
B. Meloxicam.
C. Ibuprofen.
D. Tenoxicam.
-E. Nimesulid.
62. Corticoterapia locală în artroză este indicată în caz de:

-A. Sinovită reactivă.
B. Anchiloză.
-C. Bursită.
D. Osteofitoză patelară.
E. Sindrom algic.
63. Efectul condroprotector este recunoscut pentru următoarele preparate:

-A. Acidul hialuronic
-B. Condroitin sulfatul
C. Preparatele de Ca
D. AINS
-E. Derivaţii de glucozamină.
64. Acidul hialuronic are următoarea cale esenţială de aplicare:

-A. Intraarticular
B. Intravenos
C. Periarticular
D. Supozitorii
E. Extern.
65. Nodulii Heberden au următoarea localizare:

A. În jurul articulaţiilor coatelor
B. Articulaţiile interfalangiene proximale
-C. Articulaţiile interfalangiene distale ale mîinilor
D. Articulaţiile trapezo-metacarpiene.
E. Articulaţiile metacarpo - falangiene.
66. Nodulii Bouchard au următoarea localizare:

-A. La nivelul articulaţiilor interfalangiene distale
B. La nivelul articulaţiilor interfalangiene proximale
C. La nivelul articulaţiilor coatelor.
D. Articulaţiile genunchilor.
34
E. La nivelul halucelor.
67. Modificările prezente în investigaţiile de laborator care pot fi întîlnite la pacienţii cu osteoartroza:
A. Leucocitoză.
B. Sporirea VSH ≥ 25 – 30 mm/h.
-C. Sporirea VSH ≤ 20 mm/h.
D. Creşterea niveluli Fosfatazei alcaline.
E. Reducerea nivelului Ca.
68. Pentru tabloul clinic al osteoartrozei este caracteristic:

A. Pierderea ponderală
B. Prezenţa osteoporozei
-C. Debutul insidios al durerilor.
-D. Crepitaţie la mobilizarea articulaţiei
-E. Atrofia muşchilor regionali.
69. La examenul obiectiv al pacienţilor cu gonartroză pot fi evidenţiate următoarele manifestări clinice:
-A. Deformarea articulaţiei.
-B. Tumefierea şi “ştergerea” conturului articulaţiei.
-C. Scurtarea membrului afectat
-D. Atrofia muşchilor adiacenţi.
E. Crepitaţie.
70. Prin palparea articulaţiei afectate în osteoartroza se poate determina:

-A. Tonusul muşchilor adiacenţi
-B. Prezenţa chistului Baker.
-C. Prezenţa punctelor dureroase.
-D. Prezenţa lichidului intraarticular.
E. Prezenţa leziunilor meniscului.
FEBRA REUMATIZMALĂ ACUTĂ
1. Agentul patogen al febrei reumatizmale este considerat:

A. Virusul Epstein-Barr
B. +Streptococul -hemolitic
C. Mycoplasma hominis
D. Proteus mirabilis
E. Stafilococcul aureus
2. Care anume grup a streptococului produce febra reumatizmală acută?

A. Grupul B
B. + Grupul A
C. Grupul C
D. Grupul D
E. Nici unul din cele enumerate
3. Cum se clasifică streptococul după proprietăţile sale hemolitice?

A. Gama-hemolitic
B. Alfa-hemolitic
C. +Beta-hemolitic
D. Beta şi gama-hemolitic
E. Nici unul din cele enumerate
4. Streptococul -hemolitic din grupul A provoacă:

A. Streptodermie
B. +Febra reumatizmală acută
C. +Glomerulonefrită acută poststreptococică
D. +Amigdalită acută
E. Glomerulonefrită subacută
35
5. Din structura agentului infecţios al febrei reumatizmale acute fac parte:
A. +Proteina T
B. +Polizaharidul C
C. +Proteina M
D. Proteina A
E. +Proteina R
6. Următoarele componente structurale ale streptococul -hemolitic au similtudini structurale cu

structurile umane:
A. +Lipoproteine
B. +Acidul hialuronic
C. Acidul arahidonic
D. Polizaharidul C
E. Nucleoproteine
7. Criteriul morfologic în febra reumatizmală acută se consideră:

A. +Noduli Aschoff
B. Noduli Osler
C. Noduli reumatoizi
D. Noduli Geberden
E. Noduli tofacee
8. Care sunt fazele evolutive ale leziunii morfopatologice reumatice?

A. +Faza exudativ-degenerativă
B. +Faza granulomatoasă
C. +Faza sclerotică
D. Faza ulcero-necrotică
E. +Faza proliferativă
9. Febra reumatizmală acută să dezvoltă mai frecvent după suportarea:

A. +Amigdalitei
B. +Faringitei
C. Rinitei
D. Otitei
E. Streptodermiei
10. La apariţia febrei reumatizmale acute contribuie:

A. Suprarăceala
B. +Infectarea cu streptococul -hemolitic grupul A
C. +Predispoziţia genetică
D. Vârsta
E. Sexul
11. Perioada de latenţă în febra reumatizmală acută constiruie:

A. 1 – 2 luni
B. 1- 2 săptămâni
C. +2 – 4 săptămâni
D. 2 – 4 luni
E. 2 – 4 zile
12. Care vârstă este cea mai afectată de febra reumatizmală acută?
A. 5 – 10 ani
B. 7 - 12 ani
C. 7 – 18 ani
D. +7 – 15 ani
E. 5 – 20 ani
13. Factorii de risc pentru dezvoltarea febrei reumatizmale acute sunt:

A. +Urbanizarea
B. +Colective închise
36
C. +Zona geografică
D. +Predispoziţia ereditară
E. Aer condiţionat
14. Mecanismul patogenic de bază actual în dezvoltarea febrei reumatizmale acute este considerat:
A. Teoria infecţioasă
B. Teoria toxică
C. +Teoria autoimună
D. Teoria infecţios-alergică
E. Teoria complexilor imuni circulanţi
15. Alegeţi criteriile majore de diagnostic al febrei reumatizmale:

A. +Cardită
B. Febră
C. +Coreea Sydenham
D. +Eritemul inelar
E. Artralgii
16. Alegeţi criteriile minore de diagnostic al febrei reumatizmale:

A. Cardită
B. +Febră
C. +Prezenţa sindromul inflamator
D. Eritemul inelar
E. +Artralgii
17. Alegeţi criteriile obligatorii de diagnostic al febrei reumatizmale:

A. +Scarlatina recentă
B. Febră
C. Prezenţa sindromul inflamator
D. +Cultura faringiană pozitivă pentru streptococul hemolitic
E. +Creşterea titrului ASLO
18. Enumeraţi manifestările clinice ale febrei reumatizmale acute:

A. +Poliartrită
B. +Cardită
C. +Coreea
D. Noduli Geberden
E. Noduli Boushard
19. Care caractere ale artritei sunt specifice pentru febra reumatizmală acută:
A. Afectare simetrică
B. +Caracter migrator
C. Caracter deformant
D. +Caracter nedeformant
E. Caracter eroziv (radiologic)
20. Care articulaţii sunt mai frecvent afectate în cadrul febrei reumatizmale acute?
A. Articulaţiile mici ale mâinilor
B. +Articulaţiile mari şi medii
C. Articulaţile coloanei vertebrale
D. Articulaţiile sacroiliace
E. Articulaţiile genunchiilor
21. Durata maximă a artritei în cadrul febrei reumatizmale acute constituie:

A. 1 – 2 luni
B. 1 – 2 săptămâni
C. +2 – 3 săptămâni
D. 2 – 3 luni
E. 2 – 3 zile
37
22. Semne obiective ale artritei în cadrul febrei reumatizmale acute constituie:
A. +Hiperemia
B. +Hipertermia
C. +Tumefierea
D. Scăderea sensibilităţii
E. Scăderea mobilităţii
23. Care din valvele endocardului cel mai frecvent se afectează în endocardita reumatică?
A. +Mitrală
B. Tricuspidă
C. +Aortală
D. Nici una din cele enumerate
E. Toate cele enumerate
24. Datele auscultative ale endocarditei reumatice sunt considerate:

A. +Modificarea suflurilor preexistente
B. +Apariţia suflurilor orificiale
C. Frecătura pericardică
D. Apariţia suflurilor de dilataţie
E. +Alterarea zgomotelor cardiace
25. Endocardita reumatică se manifestă prin următoarele tipuri de sufluri:

A. Suflul sistolic funcţional
B. +Suflul sistolic apical organic
C. Suflul protodiastolic
D. + Suflul mezodiastolic apical
E. +Suflul diastolic din punctul Erb
26. Alegeţi afirmaţiile adevărate despre miocardita reumatică:

A. +Este diversa după expresia clinică
B. +Să dezvoltă relativ rar
C. +Poate cauza insuficienţa cardiacă
D. Nu produce fenome auscultative
E. Poate fi diagnosticată numai pe ECG
27. Miocardita reumatică difuză este asociată cu:

A. +Pericardită
B. +Endocardită
C. +Coreea Sydenham
D. Miozită
E. Artrită
28. Auscultativ în miocardita reumatică se înregistrează:

A. +Suful sistolic
B. +Suflul diastolic
C. +Asurzirea zgomotului I
D. Asurzirea zgomotului II
E. Frecătura pericardică
29. Alegeţi criteriile de organicitate ale suflului sistolic apical:

A. Se modifică cu respiraţia şi cu schimbarea poziţiei
B. +Se propaga axilar
C. +Are o durată holosistolică
D. Nu se însoţeşte cu mărirea atriului şi ventriculului stâng
E. +Se aude bine imediat după aplicarea stetoscopului
30. Insuficienţa mitrală reumatică se dezvoltă în termen de:

A. 2-3 luni
B. +2-3 săpt.
C. 3-6 luni
38
D. 3-6 săpt.
E. Mai mult de 6 luni
31. Stenoza mitrală reumatică să dezvoltă în termen de:

A. 3-6 luni
B. 3-6 săpt.
C. 2-3 săpt.
D. 2-3 luni
E. +Mai mult de 6 luni
32. Alegeţi afirmaţiile adevărate despre pericardita reumatică:

A. Semnifică o evoluţie trenantă a bolii
B. +Semnifică existenţa unei carditei severe
C. +Răspunde rapid la terapia antiinflamatorie
D. + Este însoţită, de obicei, de febră
E. Se manifestă clinic în 50% dintre cazuri
33. Diagnosticul de pericardită exudativă se stabileşte prin:

A. Auscultativ
B. ECG
C. +EcoCG
D. +Radiografia cutiei toracice
E. Puncţia pericardului
34. Semnele electrocardiografice ale pericarditei reumatice sunt:

A. +Dinamice (să schimbă în timp)
B. +Supradenivelarea segmentului ST la debut
C. Subdenivelarea segmentului ST la debut
D. +Normalizarea segmentului ST şi negativarea undei T în perioada tardivă
E. Normalizarea segmentului ST şi pozitivarea undei T în perioada tardivă
35. Criteriile diagnostice ale carditei reumatizmale sunt:

A. Apariţia suflurilor organice
B. Constatarea cardiomegaliei în plin atac ale febrei reumatizmale acute
C. Apariţia frecăturii pericardice sau a unui exudat pericardic
D. Manifestări de insuficienţă cardiacă
E. +Toate cele expuse mai sus
36. Cauza cea mai frecventă a insuficienţei cardiace în cadrul febrei reumatizmale acute este:
A. Pericardita fibrinoasă
B. Pericardita exudativă
C. Miocardita parcelară
D. +Miocardita difuză
E. Endocardita
37. Alegeţi afirmaţiile adevărate despre Coreea Sydenham:

A. + Este o manifestare rară a febrei reumatismale
B. Afectează preponderent sexul masculin
C. + Este o manifestare tardivă febrei reumatismale
D. Lasă frecvent sechele neurologice
E. Nu afectează starea psihoemoţională
38. Mişcările coreice se caracterizează prin:

A. Sunt coordonate
B. +Se afectează mişcările fine
C. Pot apărea în timpul somnului
D. +Poate fi afectată vorbirea
E. +Afectează mişcările membrelor
39. Durata coreei reumatice este de:

39
A. 1 – 2 luni
B. 8 – 15 zile
C. +8 – 15 săpt
D. 3 – 4 luni
E. 3 – 4 săpt.
40. Alegeţi afirmaţiile corecte despre eritemul marginat:

A. Se înregistrează frecvent în cadrul febrei reumatizmale
B. +Este tranzitoriu
C. Este pruriginos
D. +Este migrator
E. +Se albeşte la presiune
41. Alegeţi afirmaţiile false despre nodulii reumatici:

A. +Sunt localizaţi în hipoderm
B. +Sunt dureroşi la palpare
C. Pielea se mişcă liber deasupra lor
D. +Au diametru de 1-2 cm
E. Persistă 1-2 luni
42. Din manifestările reumatice vasculare fac parte:

A. +Epistaxis
B. Eritem nodular
C. Erupţii urticariene
D. +Aortită
E. +Vasculită mezenterială
43. În cadrul febrei reumatismale acute pot fi înegistrate următoarele manifestări renale:
A. +Proteinurie
B. Hematurie macroscopică
C. +Hematurie microscopică
D. +Leucociturie
E. +Cilindrurie
44. Manifestările digestive în cadrul febrei reumatizmale acute sunt următoarele:

A. Pirosis
B. +Constipaţii
C. +Diaree
D. +Dureri abdominale
E. +Vome
45. Pneumonia reumatică se caracterzează prin:

A. +Este de focar
B. Evoluţie trenantă
C. +Se localizează frecvent în l/inf
D. +Efect pozitiv la tratamentul antiinflamator
E. Tabloul clinic zgomotos
46. Manifestările pulmonare în cadrul febrei reumatizmale acute sunt următoarele:

A. +Pleurezie
B. Hipertensiune pulmonară
C. +Pneumonie interstiţială
D. Bronşiectazii
E. +Vasculită pulmonară
47. Febra reumatizmală acută la copii se caracterizează prin:

A. Cardita este rară
B. Artrita este frecventă
C. +Manifestările digestive sunt frecvente
D. Manifestări cutanate rare
40
E. Coreea în majoritatea cazurilor e solitară
48. Febra reumatismală acută la adulţi se caracterizează:

A. +Artrita este frecventă
B. +Manifestări cutanate rare
C. +Coreea este excepţională
D. Artrita afectează frecvent membrele superioare
E. +Artrita este mai puţin migratoare
49. Confirmarea infecţiei streptococice poate fi efectuată prin:

A. Examen obiectiv
B. Examen ORL endoscopic
C. +Cultura bacteriologică a exudatul faringian
D. +Cercetarea titrului ASLO
E. Biopsia ţesuturilor afectate
50. Care indici de laborator certifică etiologia streptococică în febra reumatismală acută:
A. +Titrul antistreptokinazei
B. +Titrul antistreptolizinei-O
C. Fibrinogenul
D. Gama-globulinele
E. Albuminele serice
51. Care sunt anticorpii antistreptococici ce au valoare diagnostică în febra reumatizmală acută:
A. Nicotinamidnucleotidaza
B. +Antistreptolizina O
C. +Antidezoxiribonucleotidaza
D. +Antistreptokinaza
E. +Antistreptohialurohidaza
52. Cel mai sensibil indice al activităţii procesului reumatic este:

A. Proteina C reactivă
B. +Viteza de Sidementare a Hematiilor
C. Leucocitoză
D. Creşterea fibrinogenului
E. Disproteinemia inflamatorie
53. Alegeţi afirmaţiile corecte despre anemia din febra reumatismală acută:
A. +Este de obicei moderată
B. Este ferodeficitară
C. +Corelează cu intensitatea procesului inflamator
D. Poate fi hemolitică
E. Poate fi secundară afectării renale din febra reumatizmală acută
54. Titrurile ASLO în cadrul febra reumatismală acută au o concentraţie max. la:
A. Săpt. 1-2 după debutul bolii
B. Săpt. 1-2 după infecţ. strept.
C. Săpt. 4-6 după debutul bolii
D. +Săpt. 4-6 după infecţie streptococică
E. Nici una din cele expuse
55. Alegeţi afirmaţiile corecte despre ASLO:

A. Este cel mai sensibil indice
B. +Titrurile crescute a lor se înregistrează în cursul febrei reumatismale acute în 80% dintre cazuri
C. +Valoarea diagnostică o are creşterea lor dinamică
D. +Valorile normale sunt pînă la 200 u/l
E. Numai valorile mai mari de 600 U/l sunt recunoscute ca diagnostice
56. În cadrul febrei reumatismale acute pot fi înregistrate următoarele modificări ECG:
A. Prelungirea intervalului QT
41
B. Dereglări de ritm
C. Dereglări de conducere
D. Nici una din cele expuse
E. +Toate cele expuse
57. Care din cercetările instrumentale contribuie la confirmarea diagnosticului febrei reumatismale acute:
A. ECG
B. +EcoCG-2D
C. Rg cutiei toracice
D. Tomografia comp. a cutiei toracice
E. Rg articaţiilor periferice
58. Semnele EcoCG ale endocarditei reumatice sunt:

A. Îngroşarea bazală a valvelor
B. +Îngroşarea marginală a valvelor
C. +Regurgitare
D. +Hipochinezia valvelor
E. Depuneri de Calciu pe valve
59. Febra reumatismală după evoluţie se clasifică asfel:

A. +Acută
B. Subacută
C. Cronică
D. +Trenantă
E. +Latentă
60. În diagnosticul clinic al febrei reumatismale acute e obligator de indicat:

A. +Sindroamele clinice
B. +Gradul activităţii
C. +Evoluţia
D. +Complicaţii
E. Numărul articulaţiilor afectate
61. Diagnosticul diferenţial al febrei reumatismale acute se face cu:

A. Vasculită hemoragică
B. +Endocardită infecţioasă
C. +Artrită cronică juvenilă
D. +Artrita reactivă
E. Artrita septică
62. Care afecţiuni pot intra în discuţie în diagnosticul diferenţial al sindromului articular în febra
reumatismală acută:
A. +Artrita gonococică
B. +Artrita reumatoidă
C. +Artrita reactivă
D. Spondilita anchilozantă
E. Periarteriita nodoasă
63. Diagnosticul diferenţial al artritei reumatoide şi febrei reumatismale se bazează pe:

A. +Persistenţa artritelor
B. +Caracterul deformant al artritelor
C. Implicarea cordului în proces patologic
D. Efectul tratamentului antiinflamator
E. Antecedente ereditare
64. Diagnosticul diferenţial al artritei gonococice şi febrei reumatizmale se bazează pe:

A. Caracterul migrator al artralgiilor
B. +Implicarea cordului în procesul patologic
C. +Date bacteriologice
D. +Efectul pozitiv al tratamentului antiinflamator
42
E. Efectul pozitiv al terapiei antibacteriene
65. Diagnosticul diferenţial al lupusului eritematos sistemic şi febrei reumatismale se bazează pe:
A. Afectare poliarticulară
B. +Leziuni tegumentare
C. +Manifestări neuropsihice
D. +Implicarea cordului în procesul patologic
E. +Prezenţa anticorpilor antinucleari
66. Alegeţi afirmaţiile corecte privind regimul pacientului cu febra reumatismală acută:
A. +Depinde de prezenţa carditei
B. Depinde de vîrsta pacientului
C. +Se recomandă repaus la pat
D. Nu se recomandă repaus la pat
E. +Depinde de activitatea procesului
67. Alegeţi afirmaţiile corecte privind dieta pacientului cu febra reumatismală acută fără insuficienţă
cardiacă:
A. +Normoproteică
B. Hiperproteică
C. +Normocalorică
D. Hiposodată
E. +Hidrică
68. Alegeţi afirmaţiile corecte privind dieta pacientului cu febra reumatismală acută cu insuficienţă
cardiacă:
A. +Normoproteică
B. Hiperproteică
C. +Normocalorică
D. +Hiposodată
E. Hidrică
69. Tratamentul febrei reumatismale acute include:

A. Tratament antiagregant
B. +Tratament antiinflamator
C. +Tratament antibacterian
D. Tratament anticoagulant
E. +Tratament simptomatic
70. Tratamentului antibacterian de elecţie al febrei reumatismale acute este:

A. Macrolidele
B. Tetraciclinele
C. +Penicilinele
D. Cefazolinele
E. Aminoglicozidele
R: C
INFECŢIILE SISTEMULUI RENOURINAR
1. Patologia renală:
A. întotdeauna are un debut conturat
B. niciodată nu are un debut conturat
C. are un debut conturat în dependenţă de caracterul bolii
D. +are un debut conturat doar la bătrîni
E. are un debut conturat doar la tineri
2. Pentru aprecierea eficacităţii terapiei medicamentoase a patologiei renale se ia în consideraţie:

A. doza preparatului
B. durata administrării medicamentelor
C. prezenţa patologiilor concomitente
43
D. +numărul şi gravitatea complicaţiilor terapiei
E. durata remisiunii
3. Schimbarea culorii urinii poate fi influenţată de:

A. caracterul alimentaţiei
B. cantitatea lichidelor administrate
C. patologia renală
D. patologia ficatului şi a căilor biliare
E. +toţi factorii menţionaţi
4. Cateterizarea vezicii urinare este contraindicată în:

A. macrohematurie
B. +diabet zaharat
C. glomerulonefrită cronică
D. pielonefrită cronică
E. amiloidoza renală
5. Depistarea izolată a cilindrilor hialinici în urină demonstrează:

A. glomerulonefrita cronică
B. pielonefrită cronică
C. amiloidoza renală
D. patologia renală fără specificarea bolii
E. +nu are o valoare diagnostică
6. Cantitatea microorganismelor depistate într-un ml de urină depinde de:

A. frecvenţa micţiunilor
B. cantitatea diurezei
C. reacţia urinei
D. viteza multiplicării microorganismelor
E. +toţi factorii enumeraţi
7. Cea mai valoroasă metodă de depistare şi apreciere a bacteriuriei este:

A. +bacterioscopică
B. bacteriologică
C. calorimetrică
D. toate metodele enumerate au o valoare echivalentă
E. valoarea metodelor enumerate nu este echivalentă
8. Aprecierea sensibilităţii florei la preparatele antibacteriene:

A. +are o semnificaţie clinică importantă
B. nu are o semnificaţie clinică
C. are o semnificaţie clinică importantă numai în pielonefrită
D. are o semnificaţie clinică importantă numai în nefrită interstiţială
E. are o semnificaţie clinică importantă numai în glomerulonefrită
9. Analiza generală a sîngelui in cadrul patologiei renale contribuie la stabilirea diagnosticului:

A. glomerulonefrită cronică
B. pielonefrită cronică
C. amiloidoză renală
D. nefrită lupică
E. +nu are impotrtanţă dferenţial-diagnostică desinestătătoare
10. Diagnosticul funcţional (PFR) al rinichilor:

A. are valoare diagnostică desinestătătoare
B. +nu are valoare diagnostică desinestătătoare
C. are valoare diagnostică desinestătătoare în dependenţă de caracterul examinării funcţionale
D. are valoare diagnostică desinestătătoare în dependenţă de natura patologiei
E. are valoare diagnostică desinestătătoare doar la copii
11. Proteinele animaliere şi sarea de bucătărie folosite în alimentaţie:

44
A. +cresc rata filtraţiei glomerulare
B. scad rata filtraţiei glomerulare
C. nu modifică rata filtraţiei glomerulare
D. influenţa lor depinde de nivelul tensiunii arteriale
E. influenţa lor depinde de natura patologiei de bază
12. La vîrsta senilă apare:

A. creşterea ratei filtraţiei glomerulare
B. +scăderea ratei filtraţiei glomerulare
C. păstrarea ratei filtraţiei glomerulare la nivelul precedent
D. scăderea ratei filtraţiei glomerulare doar la bărbaţi
E. întrebarea nu este examinată
13. În timpul sarcinii are loc:

A. +creşterea ratei filtraţiei glomerulare la sfîrşitul trimestrului I
B. creşterea ratei filtraţiei glomerulare la sfîrşitul sarcinii
C. scăderea ratei filtraţiei glomerulare la sfîşitul trimestrului I
D. scăderea ratei filtraţiei glomerulare la sfîrşitul sarcinii
E. rata filtraţiei glomerulare nu se modifică
14. Starea ratei filtraţiei glomerulare poate fi apreciată indirect prin intermediul nivelului:
A. ureei serice
B. +creatininei serice
C. azotului rezidual
D. azotului ureic
E. tuturor parametrilor indicaţi
15. Osmolaritatea urinei este influenţată de toate substanţele enumerate, cu excepţia:

A. ureei
B. natriului
C. +oxalaţilor
D. albuminei
E. substanţelor de contrast utilizate pentru urografia intravenoasă
16. Creşterea ureei serice poate fi consecinţa:

A. dehidratării
B. catabolismului accelerat
C. insuficienţei renale
D. administrării exagerate a diureticelor
E. +tuturor stărilor menţionate
17. Utilizarea pielografiei retrograde este raţională pentru diagnosticul:

A. glomerulonefritei cronice
B. pielonefritei cronice
C. +tuberculozei renale
D. hipertensiunii renovasculare
E. nefroangiosclerozei diabetice
18. Pielografia anterogradă este utilizată în cazul:

A. lipsei funcţei la urografie excretorie
B. volumului mic al vezicii urinare
C. obstrucţiei ureterului
D. +tuturor factorilor menţionaţi
E. nici într-un caz din cele enumerate
19. Depistarea microalbuminuriei este importantă în diagnosticul:

A. pielonefrita cronică
B. nefroangiosclerozei din boală hipertensivă, ateroscleroză
C. reagetul transplantului renal
D. nefropatiei gestaţionale
45
E. +mielomului multiplu
20. Selectaţi metodele care diferenţiază hematuria din nefropatii şi hematuria din patologii urologice:
A. proba cu 3 pahare
B. microscopia sedimentului urinar
C. cistoscopia
D. USG rinichilor şi a vezicii urinare
E. +renografia radioizotopică
21. Selectaţi cauzele rinichiului nefuncţional cu lipsa imaginii rinichilor pe nefrograme la urografia
intravenoasă:
A. +rinichiul ratatinat secundar
B. hipoplazia renală medulară congenitală
C. ateroscleroza stenotică a arterei renale
D. acutizarea pielonefritei obstructive
E. tromboza acută a venelor renale
22. Cauzele întîrzierii unilaterale a funcţiei excretorii a rinichilor:

A. +pielonefrita cronică
B. hipertensiunea renovasculară
C. nefropatia de reflux
D. amiloidoza renală
E. granulomatoza Vegener
23. Pielonefrita acută cel mai frecvent este cauzată de:

A. +Escherichia Coli
B. proteus
C. bacilul piocianic
D. stafilococ
E. enterococ
24. La apariţia pielonfritei acute cel mai frecvent contribuie:

A. suprarăcire
B. supraîncălzire
C. +dereglarea pasajului urinar
D. cistita acută
E. toţi factorii enumeraţi
25. Şocul bacterian din pielonefrita acută se caracterizează prin:

A. prăbuşirea tensiunii arteriale
B. scăderea diurezei
C. acidoza metabolică
D. +toate simptomele enumerate
E. nici un simptom din cele enumerate
26. Cea mai frecventă cauză de dezvoltare a pielonefritei la grăvide este:

A. compresia ureterală de către uterul mărit
B. scăderea reactivităţii organismului
C. +dilatarea ureterală din contul schimbărilor hormonale
D. anemia gestaţională
E. toate schimbările menţionate
27. Necroza papilelor renale la bolnavi cu pielonefrita acută cel mai frecvent se dezvoltă în cazul prezenţei
concomitente a:
A. hipertensiunii arteriale
B. pielonefritei cronice
C. +diabetului zaharat
D. sarcinii
E. hipertensiunii renovasculare
46
28. Apariţia nefritei apostematoase mai des este o consecinţă a:
A. pielonefritei acute netratate
B. sepsisului cronic de diversă etiologie
C. +pielonefritei acute cu dereglarea pasajului urinar
D. unei patologii oarecare renale
E. oricărei din stările menţionate
29. Pielonefrita cronică mai frecvent este cauzată de:

A. +Escherichia coli
B. formele L ale bacteriilor
C. micoplasmă
D. proteus
E. bacilul piocianic
30. Prezenţa refluxului vezico-ureteral la copii este:

A. indicaţie obligatorie pentru intervenţie chirurgicală
B. +indicaţie neobligatorie pentru intervenţie chirurgicală
C. indicaţie obligatorie pentru tratament antibacterian
D. indicaţie obligatorie pentru intervenţie chirurgicală numai la fete
E. indicaţie obligatorie pentru intervenţie chirurgicală numai la băieţi
31. În etiologia pielonefritei cronice rolul primordial îi aparţine:

A. factorului genetic ereditar
B. virulenţei microorganismelor
C. +urostazei
D. tratamentului iraţional al pielonefritei acute
E. autoagresiunii
32. În cazul pielonefritei cronice la examen histopatologic permanent se depistează:

A. atrofia epiteliului canalicular
B. +infiltrat limfohistiocitar al interstiţiului
C. afectarea vaselor renale
D. glomerulonefrita invazivă
E. scleroza periglomerulară
33. Pentru depistarea bacteriuriei este raţională efectuarea examenului:

A. +urinei nocturne
B. urinei matinale după evacuarea în prealabil a conţinutului vezicii urinare
C. urinei colectate în orice perioadă a zilei
D. urinei colectate prin cateter
E. urinei obţinute după igienă intimă cu antiseptice
34. La gravida este prezentă bacteriuria semnificativă. În acest caz se indică:

A. +tratament antibacterian
B. tratament antibacterian numai în cazul prezenţei dizuriei
C. tratament antibacterian numai în cazul prezenţei leucocituriei
D. fitoterapie
E. în absenţa tabloului clinic se refuză la tratament
35. Pentru pielonefrita latentă este obligatorie prezenţa:

A. durerii în regiunea lombară
B. febră
C. frison
D. toate simptomele menţionate
E. +nici unul din simptomele menţionate
36. Creşterea stabilă a tensiunii arteriale la un bolnav cu pielonefrita cronica:

A. +poate avea loc
B. nu se întîlneşte
C. se întîlneşte numai în cazul dereglării funcţiei renale
47
D. are loc numai în cazul duratei bolii mai mari de 3 ani
E. are loc numai în cazul duratei bolii mai mari de 5 ani
37. Cel mai important semn pentru stabilirea diagnosticului de pielonefrită reprezintă:
A. leucocituria
B. bacteriuria semnificativă
C. nefroptoza
D. +prezenţa hidrocalicozei semnificative
E. toate cele menţionate
38. Tratamentul pielonefritei cronice trebuie să fie bazat pe:

A. datele însămînţării urinei
B. datele despre starea urodinamicii
C. aprecierea funcţiei renale
D. +toate datele enumerate
E. pentru tratament aceste date nu sunt necesare
39. Pentru tratamentul pielonefritei cauzate de bacilul piocianic (Pseudomonas aeruginosa) este mai raţională
administrarea de:
A. cefazolină
B. +carbenicilină
C. eritromicină
D. levomicetină
E. oxacilină
40. Preparatele din grupul tetraciclinei pot cauza la femei grăvide:

A. nefropatia grăvidelor
B. +afectarea ficatului şi displazia dentară la făt
C. naştere prematură
D. toate cele menţionate
E. nimic din cele menţionate
41. Pentru tratamentul pielonefritei grăvidelor este binevenită indicaţia:

A. antibioticelor din grupul tetraciclinei
B. aminoglicozidelor
C. +cefalosporinelor
D. penicilinelor semisintetice
E. oricărui din preparatele menţionate
42. Cel mai raţional tratament al bolnavului cu pielonefrita cronică şi prostatita este:
A. 5-NOK
B. biseptol
C. +levofloxacină
D. ampicilină
E. oricare din preparatele menţionate
43. În cazul hipertensiunii arteriale sunt mai susceptibili la ischemie şi se afectează în primul rînd:
A. glomerulii
B. +canaliculii
C. segmentul proximal canalicular
D. nu este o prioritate în afectare
E. toate segmentele menţionate se afectează concomitent
44. În arteriolonefroscleroză benignă în sedimentul urinar:

A. în marea majoritatea cazurilor nu sunt schimbări
B. +se depistează proteinurie izolată pînă la 1,5 g/l
C. microhematurie
D. macrohematurie
E. leucocituria şi cilindruria semnificativă
48
45. Afectărea renală în hipertensiunea arterială poate avea următoarele consecinţe:
A. rinichiul ratatinat primar
B. pielonefrita
C. stenoza arterelor renale
D. rinichiul ratatinat secudar
E. toate cele menţionate
46. Măsurile de profilaxie a dezvoltării afectărilor renale în hipertensiune arterială cuprind:

A. monitorizarea sistematică a TA
B. dispensarizare
C. tratament adecvat al hipertensiunii arteriale
D. indicarea indometacinei
E. nici unul din cele menţionate
47. Factorii de dezvoltare a pielonefritei sunt:

A. sarcina
B. vîrsta bolnavilor
C. diabetul zaharat
D. guta
E. artrita reumatoidă
48. În tratamentul pielonefritei se utilizează:

A. diuretice
B. +uroseptice
C. preparate hipotensive
D. +antibiotice
E. antiagregante
49. Pentru pielonefrită este caracteristic:

A. +simptome de intoxicare
B. +febră
C. +dureri în timpul micţiunii
D. +dureri în regiune lombară
E. edeme
50. Schimbările de laborator în pielonefrită:

A. +bacteriurie
B. hematurie
C. cilindrurie
D. proteinurie
E. +leucociturie
GLOMERULOPATIILE
1. Care dintre urmatoarele nu face parte din sindromului nefritic acut?

A. hematurie
B. proteinurie
C. azotemie
D. retenţie de sare şi apa
-E. piurie
2. Care dintre urmatoarele constituie cauza proteinuriei în sindromul nefritic acut?

A. creşterea afluxului de proteine
B. pierderea încărcăturii cationice
-C. pierderea încărcăturii anionice
D. creşterea tensiunii arteriale sistemice
E. scăderea presiunii intraglomerulare
3. Care dintre urmatoarele reprezintă principala cauză a hipertensiunii arteriale în sindromul nefritic acut?
A. creşterea nivelului bradikininei
49
-B. expansiunea volumului extracelular
C. scăderea fluxului plasmatic renal
D. proteinuria
E. edemul cerebral
4. Edemul din sindromul nefritic acut este consecinţa:

A. hipoalbuminemiei
B. hipertensiunii arteriale
-C. reducerii acute a filtrării glomerulare antrenând reabsorbţia tubulară crescută de apă şi sare
D. creşterii permeabilităţii capilare
E. hipovolemiei
5. Glomerulonefrita poststreptococică este indusă prin:

A. anticorpi anti-membrana bazală glomerulară
-B. complexe imune
C. limfocite sensibilizate
D. anticorpi anti-citoplasma neutrofilelor (ANCA)
E. factor nefritic C3
6. Apariţia autoanticorpilor anti-membrana bazala glomerulară determină:

A. glomerulonefrita endocapilară
-B. glomerulonefrita cu semilune
C. glomerulonefrita membranoproliferativă
D. nefropatie cu IgA
E. glomeruloscleroza focală şi segmentală
7. În evoluţia glomerulonefritei poststreptococice, normalizarea complementemiei se observă după:

A. 1-2 saptămâni
-B. 6-8 saptămâni
C. 3 luni
D. 6 luni
E. 1 an
8. Care din afirmaţiile de mai jos privind glomerulonefrita post-streptococică sunt adevarate?
A. este o boală mai frecventă la adult
B. incidenţa ei este în creştere în ţările dezvoltate
C. debutul ei se produce în acelaşi timp cu o infecţie faringiană streptococică
-D. cel mai frecvent se manifestă epidemic, dar există şi cazuri sporadice
-E. agentul etiologic implicat este o tulpină nefritigena din grupul A al streptococilor beta-hemolitici
9. Sindromul Goodpasture se caracterizează prin:

A. hipertensiune arterială hipervolemica în toate cazurile
-B. insuficienţa renală rapid progresivă
C. sindrom nefrotic
D. hipocomplementemie de durată
E. aspect normal al glomerulului în microscopia optică
10. Sindromul nefritic acut este:

A. Reprezentarea clinică a inflamaţiei interstitiului renal.
-B. Reprezentarea clinică a inflamaţiei glomerulare acute.
C. Reprezentarea clinică a infecţiei glomerulare acute.
D. Reprezentarea clinică a infecţiei şi inflamaţiei interstitiului renal.
E. Reprezentarea clinică a infecţiei pielocaliciale.
11. Complicaţia renală cea mai frecventă asociată endocarditei infecţioase este:
A. pielonefrita acută
B. glomerulonefrita mezangială cu IgA
-C. glomerulonefrita proliferativă difuză cu complexe imune
D. tromboza de venă renală
50
E. glomerulonefrita cu leziuni minime
12. In glomerunefrita proliferativă focală pot fi afectaţi:

-A. sub 50% din glomeruli.
B. peste 50% din glomeruli.
C. sub 75% din glomeruli.
D. peste 75% din glomeruli.
E. toţi glomeruli sunt afectaţi.
13. Pentru diagnosticul sindromului nefritic acut "metoda de aur" este:

A. Ecografia renală.
B. Scintigrafia renală.
-C. Biopsia renală.
D. Artereografia renală.
E. Tomografia computerizată renală.
14. Sindromul nefritic acut este consecinţa clinică a:

A. Hipertensiunii arteriale maligne
B. Infecţiei corticalei renale
-C. Inflamaţiei glomerulare acute
D. Reacţiilor imune faţă de cantităţi mici de antigen la indivizii presensibilizaţi
E. Afectării renale în diabetul zaharat
15. În sindromul nefritic acut apar în urina:

A. Cilindri leucocitari
B. Cilindri hialini
C. Cilindri epiteliali
-D. Cilindri hematici
E. Depozite de hemoglobina
16. Sindromul nefritic acut se corelează morfopatologic clasic cu:

-A. Glomerulonefrita proliferativă
B. Glomeruloscleroza focală şi segmentară cu hialinoză
C. Glomerulonefrita membranoproliferativă
D. Glomerulonefrita cu anticorpi anti-membrana bazală glomerulară
E. Glomerulonefrita membranoasă
17. În glomerulonefrita cu anticorpi anti-membrana bazală glomerulară, una din urmatoarele manifestări este
rară:
A. Hematuria
B. Hemoptizia
-C. Hipertensiunea
D. Proteinuria subnefrotiăa
E. Evoluţia rapidă spre insuficienţa renală
18. În glomerulonefrita poststreptococică exista în mod obişnuit:

A. C3 seric seric normal
B. CH50 seric crescut
-C. C4 normal
D. Hipogamaglobulinemie
E. Formare de semilune
19. Precizaţi care poate fi cauza durerilor din flancurile abdominale în evoluţia unei glomerulonefrite
poststreptococice:
A. proliferarea endocapilară
B. depunerea de fibrină în spaţiul capsulei Bowman
-C. distensia capsulei renale
D. oliguria
51
E. hipervolemia
20. Precizaţi intervalul în care titrul anticorpilor circulanţi împotriva unor exoenzime streptococice atinge
niveluri maxime (“un vârf”) dupa infecţie
A. după 3-4 luni
B. în mod obişnuit în primele 6-8 saptamâni
C. în primele 2 saptamâni
-D. la circa 1 luna
E. după 7 zile
21. Prognosticul glomerulonefritei poststreptococice este:

-A. Excelent
B. Duce frecvent la boala renală terminală
-C. Vindecarea este regula la copii
-D. Adulţii pot ramâne uneori cu afectare renala reziduală.
E. Nefavorabil
22. Scăderea fracţiei serice C3 a complementului, absenţa ANCA şi anticorpilor anti-membrana bazală
glomerulară caracterizează:
-A. Glomerulonefritele poststreptococice
-B. Endocardita bacteriană
-C. Nefrita de şunt
D. Boala Wegener
E. Poliarterita nodoasa microscopică
23. Glomerulonefritele acute prin complexe imune se dezvoltă în urmatoarele boli:

-A. Lupus eritematos
-B. Purpura Henoch Schonlein
C. Sindromul Goodpasture
-D. Endocardita bacteriaăa subacută
-E. Crioglobulinemie
24. Tratamentul glomerulonefritei prin anticorpi anti-membrana bazală include:

-A. Corticoterapie
-B. Plasmafereza
C. Imunomodulatoare
-D. Azatioprina
-E. Ciclofosfamida
25. Sindromul reno-pulmonar (insuficienţa renală asociată cu hemoragii pulmonare) apare în:
-A. Insuficienta cardiacă severă, cu edem pulmonar şi azotemie prerenală
-B. Boala legionarilor
-C. Sindromul Goodpasture
D. Sindromul de detresa respiratorie a adultului
-E. Purpura Henoch-Schonlein
26. Sindromul nefritic acut tipic se caracterizează prin:

-A. Hematurie macroscopică
-B. Edeme
C. Proteinurie nefrotică
-D. Oligurie
-E. Hipertensiune
27. Tratamentul glomerulonefritei acute poststreptococice include:

A. Corticoterapie
-B. Antibiotice
- C. Repaus la pat
- D. Diuretice
52
E. Transplant renal
28. Precizaţi care din afirmaţiile referitoare la sindromul nefritic acut sunt corecte
A. fluxul sanguin renal scade ca rezultat al obstrucţiei spaţiului de filtrare al capsulei Bowman
-B. rata filtrării glomerulare este compromisă datorită vasoconstricţiei intrarenale
C. examenul urinii evidenţiază mai frecvent proteinurie nefrotică (peste 3,5 g/24 ore)
-D. hematuria este mai frecvent macroscopică
-E. examenul urinii evidenţiază în mod caracteristic cilindrii hematici şi hematii deformate
29. În forma severă, sindromul nefritic acut se asociază cu:

-A. inflamaţia acută a majorităţii glomerulilor
B. aspect histologic de glomerulonefrită proliferativă focală
C. afectarea a sub 50% din glomeruli
-D. aspect histologic de glomerulonefrită proliferativă acută difuză
E. proliferare celulară limitată la mezangiu
30. Alegeţi afirmaţiile corecte în legatura cu glomerulonefrita poststreptococică

-A. nivelurile serice ale fracţiunii C4 a complementului sunt caracteristic normale
B. majoritatea pacientilor prezintă hipo-gamaglobulinemie tranzitorie
C. nivelurile serice ale C3 şi CH50 sunt crescute în primele două săptămâni de boală
D. vindecarea este frecventă la adulţi
-E. în timpul fazei de inflamaţie acută se recomandă repaus la pat
31. Selectaţi elementele urinare ce definesc sindromul nefrotic:

-A. proteinurie peste 3,5g / 1,73 m2 în 24ore
-B. lipiduria
C. hematuria
D. cilindruria cu cilindri granuloşi
E. osmolaritate urinară < 350 mOsm/L
32. Principalele elemente diagnostice ale sindromului nefrotic sunt:

-A. proteinurie > 3,5 g/24ore
B. HTA
-C. hipoalbuminemia
-D. hiperlipemia
-E. hipercoagulabilitatea
33. Trombozele periferice arteriale şi venoase în sindromul nefrotic sunt expresia hipercoagulabilităţii definite
prin:
-A. creşterea agregării plachetare
B. valori normale ale fibrinogenului
-C. pierdere urinară de antitrombina III
D. activitate redusă a proteinelor S şi C
-E. fibrinoliza inadecvată
34. Sindromul nefrotic al adultului recunoaşte drept cele mai frecvente cauze renale:
-A. boala cu leziuni minime
B. boala Berger
-C. glomeruloscleroza focală şi segmentară
-D. glomerulopatia membranoasă
-E. glomerulonefrita membranoproliferativă
35. Elementele morfologice ale glomerulopatiei cu leziuni minime sunt:

A. imunofluorescenţa pozitivă pentru C3 şi negativă pentru imunoglobuline
B. proliferare mesangială bogată cu depozite de IgA
-C. arhitectura glomerulară optic normală
-D. estomparea podocitelor celulelor epiteliale viscerale în microscopia electronică
E. colaps glomerular şi depozite de hialin în microscopia electronică
53
36. Care din urmatoarele afirmaţii despre terapia sindromului nefrotic în boala cu leziuni minime sunt
adevarate:
-A. tratamentul se face cu corticoterapie cu prednison 1-1,5 mg/kg/zi 4 saptamâni urmat de 1mg/kg/zi în zile
alternative 4 săptămâni
B. agenţii alchilanţi se folosesc de la început în doza de 2-3 mg/kg/zi pentru 8-12 săptămâni
C. de regulă, se asociază corticoterapia (prednison 1-2 mg/kg/zi) cu agentii alchilanţi (ciclofosfamida 2-3 mg/kg/zi)
pentru 4-8 săptămâni
-D. corticoterapia prelungită (20-24 de saptamâni) duce la rate ale remisiunii de până la 90%
E. recidiva sindromului nefrotic la oprirea corticoterapiei este rară
37. Sindromul nefrotic din boala cu leziuni minime este caracterizat de:
-A. raspuns foarte bun la corticosteroizi
B. necesita de la început agenti alchilanti
-C. remisiunea apare spontan în 30-40% din cazuri
D. recidivele sunt rare
-E. recidivele apar la 50% din pacienti dupa oprirea corticoterapiei
38. Sindromul nefrotic în glomeruloscleroză focală şi segmentară, se caracterizează prin:

-A. HTA
B. insuficienţa renală uşoara
-C. leziuni cutanate
-D. leucociturie şi hematurie
E. proteinurie glomerulară înalt selectivă
39. Glomerulonefrita memebranoasă produce un sindrom nefrotic care:

A. are frecvenţa maximă la tineri, similar egală cu boala cu leziuni minime
-B. este cea mai frecventă cauză de sindrom nefrotic idiopatic al adultului
- C. are o incidenţă mai mare la barbaţi (barbati/femei = 2/1)
-D. se remite spontan şi complet în 40% din cazuri
E. evoluează spre insuficienţa renală cronică în cel mult 5 ani
40. Tratamentul proteinuriei în sindromul nefrotic se face cu:

-A. tratament imunosupresiv
B. dieta cu 2-3 mg/Kg/zi proteine
- C. inhibitori ai enzimei de conversie
-D. dieta cu restricţie proteică
E. duretice de ansă
41. Anticoagularea în sindromul nefrotic se face dacă:

A. edemul este generalizat cu anasarca
-B. sunt semne de tromboză venoasă profundă
- C. sunt semne de tromboză arterială
-D. apare tromboembolismul pulmonar
E. exista semne de insuficienţa renală cronică
42. Printre consecinţele sindromului nefrotic se numară:

A. diateza hemoragică
-B. hiperlipidemia
-C. deficitul de antitrombina III
D. hipercalcemia
-E. embolismul pulmonar
43. Proteinuria din sindromul nefrotic poate fi consecinţa:

A. scăderii reabsorbţiei tubulare de proteine filtrate la nivel glomerular
-B. alterării încărcăturii electronegative a membranei bazale glomerulare
C. concentraţiei plasmatice excesive de lanţuri uşoare de imunoglobuline
-D. alterărilor structurale ale membranei bazale glomerulare
-E. modificării arhitecturii podocitelor
54
44. Frecvent, sindromul nefrotic la adulţi este determinat de:
-A. nefropatia diabetică
-B. glomeruloscleroza focală şi segmentală
C. nefroangioscleroza benignă
D. pielonefrita cronică
-E. glomerulonefrita membranoasă
45. Formarea edemelor în sindromul nefrotic este explicată prin:

-A. scăderea presiunii oncotice plasmatice
-B. activarea sistemului renina-angiotensina-aldosteron
-C. creşterea secreţiei de vasopresină
D. instalarea trombozei de venă renală
-E. retenţia primară renala de apă şi sare, în unele cazuri
46. Biopsia renală, în sindromul nefrotic:

A. trebuie evitată din cauza tulburărilor de coagulare
-B. este o metoda valoroasă la adulţi cu sindrom nefrotic pentru precizarea diagnosticului, orientarea tratamentului şi
formularea prognosticului
C. este necesară la majoritatea copiilor cu sindrom nefrotic
-D. nu este necesară la majoritatea copiilor cu sindrom nefrotic
E. nu este necesară la adulţii cu sindrom nefrotic
47. În sindromul nefrotic, boala cu leziuni minime demonstrează urmatoarele modificări ale materialului extras
prin biopsie renală:
A. hipercelularitate extracapilară cu celule normale, în microscopia optică
-B. dimensiuni şi arhitectura normală a glomerulilor, în microscopia optică
-C. imunofluorescenţa negativă pentru imunoglobuline şi complement
-D. arhitectura şi dimensiuni normale în microscopia electronică
E. estomparea difuză a podocitelor celulelor epiteliale viscerale
48. Tratamentul edemelor în sindromul nefrotic:

-A. necesită restricţie moderată de sodium (1-2g/zi)
B. necesita doze mari de diuretice de ansa pentru a reduce edemele cat mai rapid
C. necesită administrarea, întotdeauna, de albumină desodată pentru a creşte presiunea oncotică a plasmei
-D. trebuie sa evite îndepartarea unei cantităţi mai mari decât 1 kg de edem/zi
E. necesita administrarea doar a diureticelor antialdosteronice
49. Tromboza de venă renală este o complicaţie mai frecventă a sindromului nefrotic din:
-A. glomerulonefrita membranoasă
B. glomerulonefrita cu leziuni minime
-C. amiloidoza renală
D. glomerulonefrita cu IgA
-E. glomerulonefrita membrano-proliferativă
50. Urmatoarele entităţi de nefropatie glomerulară se pot manifesta sub forma sindromului nefrotic:
-A. glomerulonefrita cu leziuni minime
-B. glomeruloscleroza focală şi segmentală
-C. glomerulonefrita membranoasă
D. glomerulonefrita crescentică
-E. nefropatia diabetică
INSUFICIENTA RENALA ACUTA
1. In care din urmatoarele cauze de insuficienţa renală acută se recomanda punctia biopsie renală:
A. hipovolemică
-B. vasculite
C. obstructivă
D. septicemii
55
E. sindrom de hipervîscozitate
2. Care dintre urmatoarele preparate antihipertensive nu ar fi recomandate în insuficienta renală acută?

A. furosemidul
B. blocanţii canalelor de calciu
-C. inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei
D. beta - blocanţii
E. clonidina
3. Care din următoarele cauze de insuficienţă renală acută beneficiază de plasmafereză?

A. hipovolemică
B. septicemii
C. obstructivă reno - vasculara
D. obstructiva intratubulara
-E. vasculite ANCA pozitive
4. In care dintre următoarele boli pe fon de insuficienţă renală acută se determină depozite intratubulare
obstructive?
A. diabetul zaharat tip 1
B. anemia Biermer
C. melanomul malign
D. mielomul multiplu
-E. lipodistrofia
5. In care dintre următoarele situaţii rabdomioliza poate cauza insuficienţa renală acută?
A. anemie
B. hipocalcemie
C. hiponatremie
D. alcaloza
-E. hipovolemie
6. Sindromul hepatorenal este o:

A. formă de insuficienţă renală cronică consecutivă cirozei hepatice
B. formă de insuficienţă renală acută prin necroză tubulară acută
C. formă de insuficienţă renală acută prerenală
D. intoxicaţie cu o substanţă nefro- si hepatotoxică
-E. glomerulonefrită la pacienţii cu hepatită acută
7. Care dintre următoarele medicamente poate produce nefropatie acută toxică (necroză tubulară acută):
A. digoxinul
-B. aminoglicozidele
C. blocantele canalelor de calciu
D. diureticele
E. preparatele de vitamină D
8. Din punct de vedere anatomopatologic, leziunea principală din insuficienţa renală acută ischemică/toxică
este:
A. proliferarea extracapilară glomerulară
B. proliferarea tubulară
C. vasculită
-D. necroza tubulară acută
E. infiltratul leucocitar in ansele glomerulare
9. Cea mai răspîndită formă de insuficienţă renală acută (IRA) este reprezentată de:
A. IRA obstructivă
-B. azotemia prerenala
C. necroză tubulară acută prin nefrotoxicitate
D. necroză tubulară acută prin şoc hipovolemic
56
E. IRA asociată glomerulopatiilor
10. Terapia specifica a IRA intrinseci, datorate ischemiei sau nefrotoxicităţii, consta în:
A. corticoterapie
B. diuretice
C. solutii saline
D. solutii alcaline
-E. nu exista terapie specifică
11. Inhibitorii enzimei de conversie sunt utili în tratamentul insuficienţei renale acute asociată:
A. Diabetului zaharat
B. Sindromului nefrotic
-C. Hipertensiunii arteriale
D. Sarcinii ectopice rupte
E. Sclerodermiei
12. Hiperkaliemia din insuficienţa renală acută se trateaza cu:

A. Hidroxid de aluminiu
-B. Glucoza cu insulină
C. Bicarbonat de sodiu
D. Restrictie de apă
E. Raşini schimbătoare de ioni
13. Indicaţiile absolute ale dializei în insuficienţa renală acută sunt:

A. Hipocalcemia
B. Hiponatremia
-C. Semnele sindromului uremic
-D. Hipervolemia netratabilă
-E. Hiperkaliemia rezistentă la măsurile conservatoare
14. Hipervolemia din insuficienţa renală acută se trateaza cu:

A. Soluţii saline hipotone
B. Bicarbonat de sodiu
-C. Tiazide
-D. Diuretice de ansă
-E. Restricţie de apă si sare
15. Care din elementele următoare sugerează azotemia prerenală:

-A. Excreţia fracţională a sodiului mai mică de 1
B. Concentraţia urinară a sodiului mai mare de 20 mmol/L
C. Raport uree urinară / uree plasmatică mai mic de 3
-D. Densitate urinară mai mare de 1018
E. Raport uree / creatinină plasmatică mai mic de 10
16. Rabdomioliza este sugerată de:

A. Cresterea creatin-kinazei serice (izoenzima MM)
B. Hipercalcemie
-C. Hiperuricemie
-D. Hiperkaliemie
-E. Hiperfosfatemie
17. Eozinuria caracterizează insuficienţa renală acută din:

A. Mielomul multiplu
-B. Nefrita alergică interstitială post-antiinflamatoare nesteroidiene
C. Sindromul hepatorenal
-D. Mioglobinurie
E. Stările ateroembolice
57
18. Alegeti afirmatiile corecte în legătură cu necroza tubulară acută:
-A. poate fi determinată (cauzată) de infectii
B. este de obicei cauza de insuficienţă renală cronică (IRC)
-C. poate fi determinată (cauzată) de substante nefrotoxice
D. este de obicei cauză de insuficienţă renală rapid progresivă (IRRP)
-E. este cauză obişnuită (frecventă) de insuficienţă renală acută (IRA)
19. Alegeţi afirmaţiile corecte în legatură cu sindromul hepatorenal:

A. este o formă particulară, agresivă de insuficienţă renală cronică (IRC)
-B. azotemia se poate instala progresiv, în saptamîini sau luni
- C. azotemia poate fi precipitată de administrarea exagerată a diureticelor
-D. complică frecvent insuficienţa hepatică datorată cirozei hepatice
E. retenţia activă de sodiu este un răspuns tardiv alături de vasoconstricţia intrarenală
20. Alegeţi valorile principalilor indici urinari care caracterizează insuficienţa renală acută (IRA) prerenală
(azotemia prerenală)
A. concentraţia sodiului urinar mai mare de 20 mmol/l
B. raportul dintre ureea urinară si cea plasmatică sub 3
C. raportul uree/creatinină plasmatică sub 10-15
-D. raportul creatinină urinară/creatinina plasmatică peste 40
-E. indexul insuficientei renale sub 1
21. Alegeti afirmaţiile corecte referitoare la hiperkaliemia din insuficienţa renală acută (IRA)
A. acidoza metabolică poate exacerba hiperkaliemia prin scăderea efluxului de potasiu din celule
-B. hiperkaliemia sub 6,0 mmol/l este în general asimptomatică
C. hiperkaliemia este mai redusă în IRA datorată rabdomiolizei
-D. la pacienţii cu hemoliză şi sindrom de liză tumorală hiperkaliemia este severă
-E. apariţia de anomalii (tulburări) electrocardiografice se înregistrează în cazurile de hiperkaliemie severă
22. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la hiperfosfatemia din insuficienţa renală acută (IRA)
A. în caz de hemoliză hiperfosfatemia este usoară
B. depozitarea metastatică a fosfatului de calciu poate duce la hipofosfatemie simptomatică
-C. hiperfosfatemia severă apare secundar rabdomiolizei
D. rezistenţa tesuturilor la acţiunile paratzormonului (Pt) poate agrava hiperfosfatemia
-E. hiperfosfatemia usoară este aproape invariabilă în IRA
23. Alegeti măsurile terapeutice considerate a fi utile în insuficienţa renală acută (IRA)
A. nu există măsuri profilactice specifice, de importanţă supremă
-B. inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ACE) trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu boală
renovasculară
C. diureza alcalină forţată poate agrava leziunile renale datorate metotrexatului
-D. restricţia aportului de proteine la aproximativ 0,6 g / Kg / zi, proteine cu valoare biologică mare este indicată
E. aportul caloric trebuie redus paralel cu creşterea azotemiei
24. Alegeţi indicaţiile posibile ale biopsiei renale în insuficienţa renală acută (IRA)
A. insuficienţa renală acută de cauză prerenală
-B. în situaţiile în care cauza azotemiei renale intrinseci este neclară
-C. sindromul hemolitic uremic
-D. IRA secundară vasculitelor
E. pielonefrita acută
25. Alegeti factorii (indicatorii) de prognostic rezervat din insuficienţa renală acută (IRA)
-A. oliguria (sub 400 ml/zi) la prezentare
-B. vîrsta înaintată
-C. insuficienţele pluriorganice
D. prezenţa unor deteriorări subclinice ale funcţiei renale
-E. creatinina serică peste 70.3 mmol/l la prezentare
58
INSUFICIENţA RENALĂ CRONICA
26. La ce nivel al ratei de filtrare glomerulară din normal apare azotemia?

A. 80 - 90%
B. 60 - 80%
-C. 35 - 60%
D. 20 - 35%
E. 5 - 20%
27. Cît reprezintă procentual ureea din totalul azotului excretat in urină?
A. 0 - 20%
B. 20 - 40%
C. 60 - 80%
-D. 80% sau mai mult
E. nimic
28. Eşuarea tratamentului cu eritropoetină la bolnavii cu insuficienţă renală cronică este determinată de
deficienţă de:
A. aluminiu
-B. fier
C. fosfor
D. calciu
E. sodiu
29. Care din următoarele modificări ale măduvei se observă în cursul uremiei:
-A. fibrozare
B. metaplazie mieloidă
C. aplazie
D. megaloblastoză
E. hiperplazie megacariocitară
30. In insuficienţa renală cronică leziunile renale sunt:

A. deseori reversibile ducînd la recîstigarea funcţiei renale
-B. deseori ireversibile, conducînd la distrucţia progresivă a masei nefronilor
C. totdeauna vasculare
D. totdeauna tubulare
E. unilaterale
31. Termenul de uremie desemnează în general:

A. concentraţia ureei in plasmă
B. concentraţia ureei in sange
C. tabloul clinic care corespunde creşterii ureei în sînge
-D. sindromul clinic care rezultă din pierderea marcată a funcţiei renale
E. cresterea acidului uric în sînge
32. Caracteristica obişnuită a insuficienţei renale cronice este:

A. anuria
B. semne si simptome de uremie instalate precoce
-C. reducerea dimensiunilor rinichilor la ecografie, radiografie renală pe gol
D. creşterea dimensiunilor rinichilor
E. poliglobulie
33. Hipertensiunea arterială la pacienţii cu insuficienţă renală cronică, uremia are drept cauză principală:
A. hipertensiunea arterială malignă
-B. supraincărcarea lichidiană
C. hiperreninemia severă
D. infectia urinară
E. secretia excesivă de catecolamine
59
34. Aportul caloric la pacienţii dializaţi adecvat ar trebui menţinut la:
A. 15 kcal/kg/zi
B. 25 kcal/kg/zi
-C. 35 kcal/kg/zi
D. 50 kcal/kg/zi
E. 60 kcal/kg/zi
35. Cauza principală a anemiei la pacienţii cu insuficienţa renală cronică este:

-A. diminuarea sintezei de eritropoietină
B. prezenţa inhibitorilor eritropietinei
C. hemoliza
D. pierderile sangvine gastro-intestinale
E. deficitul de acid folic si de vitamina B12
36. Tratamentul anemiei din insuficienţa renală cronică:

A. se efectuează, de preferinţă, cu transuzie de masă eritrocitară
-B. se efectuează, de preferintă, prin administrarea de eritropoetină
C. trebuie instituit la toţi pacienţii cu IRC
-D. se instituie dacă hematocritul este mai mic de 30%
-E. îmbunataţeşte funcţia cardiacă
37. În insuficienţa renală cronică, neuropatia periferică:

A. apare precoce in evolutie
-B. este obisnuită in IRC avansată
-C. este o indicaţie fermă de iniţiere a dializei sau transplantului renal
D. iniţial implicarea nervilor motori depăşeşte implicarea nervilor sensitivi
-E. iniţial implicarea nervilor sensitivi o depăşeşte implicarea nervilor motori
38. În insuficienţa renală cronică, terapia conservatoare( nondializă, nontransplant), instituită timpuriu:
A. înlătură definitiv nevoia tratamentului de substitutie a functiilor renale
-B. controlează simptomele si minimalizează complicaţiile
-C. încetineşte progresiunea insuficienţei renale
D. nu influenţeaza evoluţia IRC
E. trebuie să menţină debitul urinar la un nivel convenabil
39. În tratamentul conservator (nondializă, nontransplant) al insuficienţei renale cronice, dieta hipoproteică:
A. este obligatorie, avînd un beneficiu clinic incontestabil
-B. poate reduce, dacă este iniţiata timpuriu anorexia, greata si varsaturile
-C. poate fi eficientă, dacă se iniţiaza timpuriu, în încetinirea progresiei bolii renale
D. trebuie aplicată cu atît mai restrictiv (cantitate de proteine mai reduse) cu cît insuficienţa renală este mai severă
E. nu trebuie aplicată în insuficienţa renală, fiind o masură terapeutică depaşită
40. Modificările adaptative, compensatorii ale nefronilor restanţi în insuficienţa renala cronică sunt:
A. distrucţia progresivă
B. reducerea masei renale
-C. hipertrofia structurală si functională
-D. hiperfiltrarea
E. scleroza
41. Printre "toxinele uremice" se numără:

-A. ureea
-B. creatinina
-C. acidul guanidino-succinic
D. carbohidratii
-E. hormonul paratiroidian
42. Tulburările hidro-electrolitice caracteristice insuficienţei renale cronice sunt:

-A. expansiunea volemică
-B. hiponatremia
60
-C. hiperkaliemia
-D. hipocalcemia
E. hipofosfatemia
43. Neuropatia periferică din insuficienţa renală cronică avansată:

-A. este predominant senzitivă în stadiile iniţiale
-B. este o indicaţie fermă de începere a hemodializei cronice
C. afectează predominant membrele superioare
-D. nu este ameliorată întotdeauna de terapia dialitică
E. este exclusiv motorie
44. Hipokaliemia prin pierderea primară a potasiului în urină apare în insuficienţa renală cronică în
următoarele condiţii:
A. Glomerulonefrite
B. Diabet zaharat
-C. Sindrom Fanconi
D. Hipertensiune arterială esentială
-E. Acidoza tubulară renală
45. Hipertensiunea din insuficienţa renală cronică este consecinţa:

-A. Supraîncărcării lichidiene
B. Excesului de catecolamine
C. Excesului de glucocorticoizi
D. Excesului de insulina
-E. Excesului de renina
46. Care din urmatoarele manifestări cutanate sunt frecvente în insuficienţa renală cronică la pacienţii
dializaţi:
-A. Pruritul
-B. Echimozele
-C. Paloarea
D. Hemocromatoza
-E. Uscăciunea mucoaselor
47. Alegeţi care din tulburările neuromusculare ale unui bolnav uremic persistă în ciuda unui program optim
de dializă:
-A. tulburările de somn
B. letargia
C. miocloniile
-D. crampele musculare
-E. sindromul picioarelor nelinistite
48. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la anomaliile hematologice la bolnavii cu uremie:

A. hemoliza este o cauză importantă de anemie
-B. pierderile de sînge sunt exagerate la pacienţii hemodializati
-C. tratamentul cu eritropoetină trebuie instituit daca hematocritul este mai mic de 30%
D. terapia parenterală sau orală cu fier este contraindicată
E. hemocromatoza este o complicaţie obişnuita la pacienţii dializaţi si trataţi cu eritropoetina (EPO)
49. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la terapia conservatoare a insuficienţei renale progresive:
A. dieta cu continut scazut în proteine iniţiata timpuriu (la o RFG peste 40-50 ml/min) nu încetineste progresia bolii
renale
-B. scăderea presiunii sanguine sub o valoare medie de aproximativ 95 mm Hg încetineşte progresia bolii renale
-C. hiperuricemia trebuie tratată cu allopurinol numai daca se asociază gută
D. tratamentul timpuriu al hiperparatiroidismului secundar nu previne instalarea osteodistrofiei renale la pacienţii
uremici
E. pentru evitarea calcificărilor viscerale produsul calciu-fosfor trebuie menţinut peste 70
61
50. Alegeţi manifestările clinice si biologice declanşate de creşterea ureei sanguine în insuficienţa renală cronică
(IRC):
-A. anorexia
B. deteriorarea funcţiei plachetare
-C. voma
D. hipocalcemia
-E. cefaleea
62

Teste Anul V-Modulul Reumatologie Si Nefrologie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste Anul V-Modulul Reumatologie Si Nefrologie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Release from Medtorrents.

Teste anul V - Modulul Reumatologie şi

1. Care este cea mai frecventă manifestare extraarticulară în artrita reactivă:

4. Testul Schöber reprezintă:

5. Precizaţi care afirmaţie este reală la bolnavii cu artrită reactivă:

6. Care este leziunea esenţială la nivelul coloanei vertebrale în artrita reactivă:

7. Menţionaţi care este tratamentul de primă intenţie folosit în artritele reactive:

8. Artritele reactive se întâlnesc mai frecvent:

10. Următoarele date de laborator se întâlnesc în artritele reactive cu o singură excepţie:

12. Menţionaţi care este manifestarea extraarticulară ce nu se întâlneşte în artritele reactive:

14. Tratamentul artritelor reactive include următoarele măsuri generale cu excepţia:

18. Artrita reactivă poate fi insoţita de urmatoarele simptoame generale, cu excepţia:

19. Un epizod infecţios poate precede simptoamele artritei reactive cu:

20. Artrita reactiva se defineşte astfel:

21. Dintre bacteriile incriminate în declanşarea artritei reactive nu fac parte:

22. Keratoderma blenorrhagica nu se caracterizează prin:

24. Manifestare a artritei reactive nu poate fi:

25. Artrita reactiva poate fi determinată de urmatorii germeni, cu exceptia:

26. Este demonstrat cert rolul benefic in artritele reactive al:

27. Care dintre urmatoarele manifestări clinice nu se intalneste in artitele reactive?

32. Care sunt manifestările oculare întîlnite în artritele reactive:

33. Tratamentul artritei reactive cu sulfasalazină 2 - 3 g/zi este util în:

35. Boala cardiacă coexistentă cu artrita reactivă poate impune:

37. Artrita reactivă este:

38. Infecţia gonococcica diseminată si artrita reactivă au in comun:

39. ”Degetul în cîrnăcior” este întîlnit în următoarele situaţii:

40. Diagnosticul de spondiloartropatie (SA) se stabileşte:

41. In artrita reactivă pot fi folosiţi corticosteroizi pentru tratamentul:

42. Artrita reactivă se intalneşte mai frecvent la:

43. Manifestările clinice caracteristice ale artritei reactive includ:

45. Articulaţiile cel mai frecvent afectate in artrita reactivă sunt:

46. Leziunile cutaneo-mucoase din artrita reactiva sunt urmatoarele:

50. Prin ce se caracterizează artrita periferică din artrită reactivă:

52. Enumeraţi criteriile prin care se distinge durerea inflamatorie de coloană:

53. Prin ce se caracterizează entezita din artrita reactivă:

59. Care sunt caracteristicile ulceraţiilor orale din artritele reactive:

63. Menţionaţi care sunt manifestările clinice întîlnite în artritele reactive:

67. Debutul afectării aortice în artrita reactivă corelează cu:

68. Precizaţi care sunt modificările unghiilor întîlnite în artritele reactive:

69. Dintre manifestarile clinice ale artitei reactive fac parte:

70. Artrita reactiva (ARe) se diferenţiaza de artrita gonococica prin:

3. Primele modificări anatomopatologice ce apar în artrita reumatoidă sunt:

4. Ce modificări anatomopatologice nu apar în artrita reumatoidă?

6. Următoarele articulaţii nu sunt, de regulă, afectate în artrita reumatoidă, cu EXCEPŢIA:

7. Afectarea articulară din Artrita Reumatoidă are următoarele caracteristici, cu EXCEPŢIA:

10. Sindromul Felty se caracterizează prin următoarele, cu EXCEPŢIA:

11. Vasculita reumatoidă poate avea următoarele expresii, cu EXCEPŢIA:

12. Cercetarea lichidului sinovial în artrita reumatoidă evidenţiază următoarele modificări, cu

13. Care din următoarele modificări radiologice NU apar în artrita reumatoidă:

15. Tratamentul cu leflunomidă în artrita reumatoidă se caracterizează prin următoarele cu EXCEPŢIA:

16. Terapia biologică în artrita reumatoidă are următoarele caracteristici cu EXCEPŢIA:

17. Care sînt semnele clinice şi paraclinice ale vasculitei reumatoide?

18. Care din afirmaţii despre sindromul Caplan sunt veridice?

22. Modificarea caracteristică în artrita reumatoidă este:

24. Factorul genetic major al artritei reumatoide este:

26. Populaţia majoritară celulară în sinovita reumatoidă este reprezentată de:

27. Factorii de secreţie locală (citokinele) exercită următoarele efecte cu excepţia:

28. Lichidul sinovial este produs cu participarea următorilor factori cu excepţia:

29. Care articulaţii cel mai frecvent se afectează în artrita reumatoidă?

33. Simptome specifice artritei reumatoide sunt:

34. Articulaţiile afectate caracteristic în artrita reumatoidă sunt următoarele cu excepţia:

35. Următoarele afirmaţii nu sunt caracteristice nodulilor reumatoizi:

36. Vasculita reumatoidă nu se caracterizează prin următoarele: