4.10.

TESTE KINETOTERAPIA ÎN AFECŢIUNI

ORTOPEDICOTRAUMATICE
1. Materialele de osteosinteză sunt folosite pentru:
a. restabilirea anatomiei normale şi fixarea stabilă a oaselor fracturate
b. imobilizarea prin contenţie a oaselor fracturate
c. consolidarea structurilor adiacente fracturii (muşchi, aponevroze)
d. asigurarea rigidităţii osului fracturat pană la consolidare
2. Din categoria materialelor de osteosinteză NU fac parte:
a. tijele centromedulare
b. holzsuruburile
c. fixatorul extern
d. fixatorul intern
3. În consolidarea fracturilor sunt implicate următoarele structuri:
a. proteoglicanii, colagenul, substanţele minerale
b. periostul, măduva osoasă, celulele osteoformatoare
c. vitaminele C şi D
d. grefonul inductor
4. Despre consolidarea unei fracturi se pot afirma următoarele:
a. durează in medie 6-8 săptămani
b. durează in medie 1-4 luni in absenţa complicaţiilor
c. se termină cand densitatea zonei fracturate este asemănătoare densităţii
osului sănătos
d. se termină cand se formează calusul hipertrofic
5. Pseudartroza reprezintă:
a. consolidarea fracturii in poziţie vicioasă
b. absenţa definitivă a consolidării
c. complicaţie tardivă a fracturilor cominutive
d. artroza articulaţiilor invecinate
6. Tulburările locale care pot facilita apariţia sechelelor posttraumatice sunt:
a. scăderea saturaţiei de O2 in sangele venos
b. reculul ţesutului pulmonar
c. prezenţa edemului local
d. hipotrofia musculară
7. Mobilizarea precoce în fracturile osoase este permisă în următoarele situaţii:
a. la pacienţi cu osteosinteze stabile care nu impun imobilizare
postoperatorie;
b. la pacienţi la care fractura a fost stabilizată cu ajutorul contenţiei in aparat
gipsat;
c. la pacienţi cu fracturi fără deplasare şi calus format;
d. la orice categorie de pacienţi cu fracturi osoase.
8. Refacerea mobilităţii articulare post-mobilizare în aparat gipsat trebuie să
respecte următoarele reguli:
a. să nu se facă decat după eliminarea edemului, dacă acesta este prezent
b. să se inceapă cu prioritate, indiferent de condiţiile locale
c. să se facă doar după recuperarea forţei musculare
d. să se desfăşoare doar după obţinerea stabilităţii zonei de fractură
9. Diagnosticul funcţional în afecţiunile aparatului musculo-scheletal include
elemente precum:
a. frecvenţa respiratorie identificată
b. valoarea deficitului de mobilitate pentru articulaţii
c. valoarea deficitului de forţă musculară
d. valoarea deficitului de frecvenţă cardiacă
1
 10. Comoţia medulară reprezintă:
a. leziune funcţională fără modificări morfologice
b. leziune situată la nivelul microcirculaţiei intramedulare
c. necrozarea in insule a substanţei nervoase
d. leziunea cu tromboza arterelor medulare
11. Imobilizarea la pat în fracturile stabile de coloană vertebrală are următoarele
caracteristici:
a. survine numai după fixarea rahisului cu şuruburi transpediculare
b. are o durată de 3-4 săptămani
c. are o durată de 3- 4 luni
d. poate să impună şi purtarea unui corset gipsat
12. În recuperarea postimobilizare a fracturilor stabile de coloană se pot utiliza:
a. tehnici de izometrie alternantă pentru muşchii flexori ai coloanei
vertebrale
b. tehnici de mobilizare pasivă a coloanei cervicale
c. exerciţii de flexie a coloanei vertebrale
d. exerciţii cu rezistenţă progresivă, efectuate in pat
13. Luxaţia este o afecţiune traumatică:
a. caracterizată prin blocarea definitivă a mobilităţii articulare
b. caracterizată prin lezarea ligamentelor articulare doar in situaţia asocierii cu
fracturi locale
c. caracterizată prin pierdere permanentă a contactului articular normal
d. produsă prin traumatisme directe sau indirecte survenite la nivel articular
14. Luxaţiile mai frecvent întâlnite la nivelul umărului sunt:
a. luxaţia externă
b. luxaţia internă
c. luxaţia anterioară
d. luxaţia subcoracoidiană
15. Semnele clinice specifice ale luxaţiei scapulo-humerale anterioare sunt:
a. braţul se găseşte in rotaţie internă şi adducţie de partea afectată
b. umărul este deformat „in epolet”
c. apare semnul abducţiei elastice al lui Berger
d. capul humeral se palpează in sub unghiul scapulei
16. Semnele clinice specifice ale luxaţiei scapulo-humerale posterioare sunt:
a. braţul se găseşte in poziţie de abducţie şi rotaţie externă de partea afectată
b. capul humeral luxat se palpează in axilă
c. capul humeral luxat se palpează sub unghiul acromionului
d. membrul superior luxat este fixat in rotaţie internă şi adducţie
17. Următoarele afirmaţii sunt ADEVĂRATE în ceea ce priveşte fracturile de diafiză
humerală:
a. se pot produce numai indirect, prin cădere pe antebraţ sau cot
b. sediul de producere este mai frecvent in treimea medie
c. deplasarea fragmentelor asociază translaţia laterală, cu incălecare sau
rotaţie
d. evidenţiază o durere in punct fix la nivelul capului humeral
18. Ridicarea în ortostatism după fracturile de coloană vertebrală este permisă cu
următoarele precauţii:
a. sub protecţia unei orteze de imobilizare
b. după invăţarea transferurilor cu menţinerea imobilă a coloanei vertebrale
c. este permisă numai după refacerea mobilităţii centurii scapulare
d. este permisă numai după refacerea mobilităţii centurii pelvine

2
 19. Următoarele afirmaţii sunt FALSE în ceea ce priveşte tratamentul fracturilor de
diafiză humerală:
a. in fracturile fără deplasare consolidarea are loc in 4-5 luni
b. in fracturile fără deplasare consolidarea are loc in 6-8 săptămani
c. recuperarea prin tehnici de mobilizare pasivă poate incepe după formarea
calusului
d. recuperarea prin tehnici de mobilizare activă poate incepe imediat după
formarea calusului
20. Conflictul antero-superior depistat la examinarea clinico-funcţională a umărului
posttraumatic este caracterizat prin:
a. apare din cauza inflamării bursei sub-acromio-deltoidiene;
b. este determinat de interesarea articulaţiei acromio-claviculare şi
ligamentului coracoidian;
c. apare din cauza bursitei subcoracoidiene;
d. poate interesa secundar, tendonul subscapularului.
21. Despre durerile apărute în timpul mişcărilor umărului se poate afirma că:
a. dacă apar in timpul mişcărilor de abducţie asociată cu rotaţie internă a
braţului, conflictul este antero-superior
b. dacă apar in timpul mişcărilor de flexie cu adducţie şi rotaţie internă,
conflictul este antero-intern
c. dacă durerile apar la impactul tuberculului mare contra părţii anterosuperioare
a bolţii, conflictul este antero-inferior
d. dacă durerile apar la impactul tuberculului mic contra apofizei coracoide,
conflictul este antero-superior
22. Semnele clinice ale tendinitei coifului rotatorilor sunt:
a. apar dureri pe faţa externă a umărului şi braţului, la abducţia asociată cu
rotaţia externă
b. apar dureri pe faţa externă a umărului şi braţului, la abducţia asociată cu rotaţia
internă
c. durerea este mai intensă intre 60° şi 90° adducţie a braţului
d. durerea este mai intensă intre 60° şi 90° abducţie a braţului
23. Combaterea durerii umărului posttraumatic se poate realiza cu unele mijloace
kinetoterapeutice, printre care:
a. restabilirea forţei musculare prin tonifierea izotonică
b. termoterapie locală sau crioterapie
c. rearmonizarea articulaţiei gleno-humerale
d. exerciţii de tip Codman
24. Unele din sechelele frecvent apărute după fracturile de diafiză femurală sunt:
a. fixarea membrului in rotaţie externă
b. reducerea mobilităţii genunchiului
c. reducerea forţei musculare a cvadricepsului
d. reducerea forţei musculare a tricepsului sural
25. Tratamentul ortopedic după fracturile epifizei distale a femurului poate include:
a. tracţiunea continuă cu broşă transosoasă, cu genunchiul in flexie la 45
grade
b. osteosinteză cu şurub-placă DKS
c. osteosinteza cu cui DHS
d. imobilizare in aparat gipsat imediat după reducerea fracturii

3
 26. În recuperarea kinetoterapeutică din ruptura lungii porţiuni a bicepsului, sunt
necesare unele din următoarele precauţii:
a. sunt recomandate mişcările de abducţie, rotaţie externă şi antepulsie a braţului
b. mişcările de retropulsie, asociată cu rotaţie externă şi extensie de cot sunt
contraindicate in prima etapă a tratamentului
c. recuperarea forţei musculare a bicepsului este prioritară, din cauza tendinţei
accentuate de atrofiere
d. recuperarea extensiei complete a cotului este prioritară, din cauza blocării
acestuia in flexie
27. Mecanismul de producere a durerii apărute la nivelul umărului în timpul
mişcărilor de abducţie poate fi:
a. compresiunea tendoanelor inflamate ale coifului rotatorilor intre humerus
şi ligamentul acromio-coracoidian, dacă se asociază cu rotaţia internă
b. tensiunile suplimentare survenite la un umăr la care există calcifiere
intratendinoasă
c. interesarea bursei subscapulare
d. interesarea articulaţiei sterno-claviculare
28. În fractura de col femural, semnele şi simptomele caracteristice la membrul
inferior de partea afectată sunt:
a. scurtare şi rotaţie externă
b. alungire şi rotaţie externă
c. durere in regiunea şoldului
d. durere in fosa iliacă de partea afectată
29. Unele din complicaţiile osteosintezei pentru fractura de col femural sunt:
a. artrodeza
b. necroza
c. artroplastia
d. pseudartroza
30. Mobilizarea pacientului cu sprijin precoce pe membrul cu fractură la nivelul
epifizei proximale a femurului este permisă în următoarele situaţii:
a. dacă se practică osteosinteză cu tije elastice Ender
b. dacă se practică osteosinteză cu cui Gamma
c. dacă se practică osteosinteză cu cui DHS
d. numai dacă membrul a fost imobilizat in aparat gipsat
31. Tratamentul fracturii de diafiză femurală poate include:
a. folosirea bandajului Dessault
b. folosirea bandajului Dujarier
c. tratamentul conservator, care constă din tracţiunea continuă timp de 2-3
luni
d. tratamentul chirurgical, cu reducerea anatomică şi osteosinteză cu focar
inchis
32. Unele din sechelele frecvent apărute în fracturile de epifiză distală a femurului:
a. rotaţia internă a şoldului
b. pseudartroza
c. redorile de genunchi
d. flexum-ul de gleznă
33. Diastazisul poate fi definit ca (alegeţi răspunsul corect):
a. deplasarea fragmentelor osoase ca urmare a unei fracturi
b. malpoziţia posttraumatică a tendoanelor musculare
c. ruptura ligamentului rotulian
d. ruptura tendonului cvadricipital

4
 34. Osteosinteza prin metoda hobanului constă în: (FARA RASPUNS)
a. folosirea şurubului pentru fixarea fracturii
b. fixarea focarului de fractură cu ajutorul plăcii dinamice cu şurub
c. fixarea fragmentelor osoase cu ajutorul tijelor centromedulare
d. fixarea fragmentelor osoase cu un fir de sarmă in „8”
35. La ce interval de timp este permisă reluarea mersului după fracturile platoului
tibial:
a. după 3-4 săptămani
b. după 3-4 luni
c. după 8 luni
d. după 12 luni
36. Prioritizaţi obiectivele recuperării la un pacient care prezintă limitarea forţei
deltoidului pentru mişcarea de abducţie, edem, durere, limitarea extensiei de cot:
a. combaterea edemului trebuie făcută inainte de exerciţiile pentru refacerea
mobilităţii articulare
b. durerea este prioritatea numărul 1, indiferent de cauza ei
c. refacerea forţei musculare este prioritatea numărul 1, pentru a preveni atrofia
musculară rapidă
d. refacerea mobilităţii cotului este prioritară, pentru a permite reluarea rapidă a
mişcărilor membrului superior
37. Alegeţi mijloacele kinetoterapeutice potrivite pentru intervenţia în cazul unei
redori articulare strânse posttraumatice:
a. masajul periarticular
b. mobilizarea pasivă repetată
c. tehnica de inversare lentă cu opunere
d. tehnica de contracţie ritmică
38. Care sunt consecinţele funcţionale în cazul fracturării maleolei tibiale:
a. picior in varus equin
b. degenerescenţa artrozică a gleznei
c. genu varum
d. instabilitatea gleznei din cauza leziunii ligamentului colateral intern
39. Entorsa de gleznă se defineşte ca:
a. leziune cu ruperea parţială sau completă a unui sau mai multor ligamente
b. leziune articulară fără pierderea contactului dintre oasele articulare
c. leziune articulară cu pierderea totală a contactului dintre tabie şi calcaneu
d. leziune articulară cu pierderea parţială a contactului dintre tabie şi astragal
40. Mecanismul mai frecvent de producere a entorsei de gleznă:
a. inversiunea forţată a piciorului
b. eversia forţată a piciorului
c. flexia plantară forţată
d. flexia plantară forţată asociată cu rotaţia internă a genunchiului